text
stringlengths 0
130k
|
|---|
*) Textul a fost corectat potrivit rectificarii publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 29 din 19 august 1959.
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Se aproba regulamentul privind recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor precum şi stabilirea rãspunderii expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste.
2. Pentru a se evita dubla cintarire, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va recunoaşte cintaririle efectuate pe cintarele poduri-bascule sau automate de pe liniile de garaj, din silozuri, precum şi cele ale magaziilor şi terenurilor închiriate întreprinderilor.
În vederea operaţiunii de recunoaştere, întreprinderile care au poduri-bascule pe liniile lor de garaj, în silozuri, magazii şi pe terenuri închiriate, vor lua mãsuri ca în termen de o luna de la apariţia hotãrîrii, sa punã la punct buna lor funcţionare şi sa verifice corespunderea personalului care le deserveste.
Recunoaşterea cintaririlor se va face cel mai tirziu pînã la 31.XII.1959, pentru fiecare pod-bascula în parte, printr-o încunoştiinţarea trimisa întreprinderii şi are drept efect asimilarea cintaririlor fãcute pe cintarele recunoscute, cu acele de pe cintarele liniilor publice.
Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va supraveghea, instrui şi controla personalul întreprinderilor însãrcinate cu cintarirea pe liniile de garaj, conform cu instrucţiunile pentru personalul propriu, avizind la numirea şi desarcinarea acestui personal.
În cazul în care întreprinderea nu va da urmare cererii Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor de a se lua mãsuri pentru utilarea şi repararea cintarelor sau schimbarea personalului dovedit necorespunzãtor, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va sesiza ministerul tutelar al întreprinderii respective şi va cere tragerea la rãspundere şi sancţionarea conducatorului întreprinderii şi a celorlalţi vinovaţi, revocind totodatã recunoaşterea data.
Pînã la aducerea la îndeplinire a cererii Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, mãrfurile circula pe rãspunderea întreprinderii.
3. În scopul unei mai rationale folosiri a cintarelor de pe liniile de garaj, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va putea:
a) prelua în administrare cintarele pod-bascula ale întreprinderilor de pe liniile de garaj, din magazii sau terenuri închiriate spre a fi montate şi utilizate pe liniile publice;
b) va putea cere mutarea cintarelor pod-bascula ale întreprinderilor de pe liniile de garaj la puncte de jonctiune comune, pentru a deservi mai multe linii de garaj.
Întreprinderile în cauza sînt obligate - dupã caz - sa predea de îndatã cintarele pod-bascula în administrarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, sau sa procedeze la mutarea lor la punctele indicate de acesta; în ultimul caz, cheltuielile de mutare şi reinstalare vor fi suportate în comun de întreprinderile beneficiare.
Instalarea podurilor-bascule pe liniile de garaj, silozuri, magazii şi terenuri închiriate se va face numai la cererea sau cu avizul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor.
...............................
5. Ministerele, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi al Capitalei Republicii Populare Romane vor lua mãsuri ca unitãţile şi organele locale ale administraţiei de stat în subordine, sa trimitã delegaţi pentru a asista la recepţia mãrfurilor la beneficiar, cînd nu asista furnizorul, precum şi la constatarea lipsurilor la mãrfurile transportate, ori de cîte ori organizaţiile socialiste beneficiare sau de transport vor solicita aceasta.
6. Documentele de transport nu constituie acte de gestiune pentru expeditor şi destinatar, pe baza lor neputindu-se opera descãrcarea sau încãrcarea de gestiune.
7. Diferenţele de greutate rezultate din cintarirea la expediere şi la destinaţie, prevãzute în regulamentele şi tarifele în vigoare, sînt admise numai pentru organizaţiile de transport şi nu pot fi invocate în relaţiile dintre furnizor şi beneficiar.
8. Declararea inexactã de cãtre expeditor a greutatii mãrfurilor şi documentele de transport (scrisoare de trasura, foaie de parcurs etc.) sau atestarea de cãtre salariaţii organizaţiilor de transport a unor date, fãrã a face o verificare prealabilã efectivã, se va sanctiona, dupã caz, conform art. 401 sau 242 din Codul Penal.
REGULAMENT
privind recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor, precum şi stabilirea rãspunderii expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste
CAP. 1
Dispoziţii şi mãsuri organizatorice generale
ART. 1
Condiţiile de livrare în legatura cu recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor, precum şi rãspunderea expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, sînt supuse dispoziţiilor prezentului regulament.
ART. 2
Dispoziţiile regulamentului de fata se aplica în toate cazurile în care se executa livrãri de mãrfuri - în trafic intern - între organizaţiile socialiste, cu sau fãrã intervenirea unui contract de transport.
Ele se aplica în mod corespunzãtor şi atunci cînd mãrfurile circula de la o organizaţie socialistã la alta, fãrã ca ele sa facã obiectul unui contract de livrare.
Ele se mai aplica şi raporturilor ce se stabilesc între organizaţiile expeditoare sau destinatare şi cele de transport, din ţara, în traficul internaţional de mãrfuri, în mãsura în care nu sînt contrare convenţiilor internaţionale de transport la care participa Republica Populara Romana, precum şi livrãrile de mãrfuri privind comerţul exterior, în mãsura în care acestea nu sînt supuse unor reglementãri speciale.
ART. 3
Potrivit prezentului regulament se înţelege prin:
- marfa: orice produs care formeazã obiectul livrãrii sau a contractului de transport;
- furnizor: organizaţia care livreaza mãrfurile;
- beneficiar: organizaţia care primeşte mãrfurile livrate;
- expeditor: organizaţia care preda mãrfurile spre transport;
- cãrãuş: organizaţia care executa transportul;
- destinatar: organizaţia care primeşte produsele transportate;
- acte de livrare: procesele verbale de recepţie sau autoreceptie, facturile, listele de specificaţie, avizele de expediţie;
- documente de transport: scrisoarea de trasura sau de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerii sau alte asemenea documente.
ART. 4
Conducerile organizaţiilor socialiste care expediazã, transporta şi primesc mãrfuri sînt obligate, fiecare în sectorul lor propriu de activitate, sa ia toate mãsurile organizatorice, în vederea unei corecte desfasurari a operaţiilor privind recepţia, expediţia, transportul şi primirea mãrfurilor, precum şi în vederea asigurãrii integritãţii lor pe parcurs, din momentul scoaterii lor din depozitul expeditorului pînã în momentul intrãrii lor în depozitul destinatarului.
În acest scop:
1. conducãtorii organizaţiilor furnizoare-expeditoare şi beneficiare destinatare:
a) vor desemna - dupã caz - unul sau mai mulţi angajaţi care sa aibã, în mod separat, urmãtoarele sarcini speciale:
- predarea şi receptionarea mãrfurilor;
- ambalarea şi supravegherea ambalarii mãrfurilor;
- expediţia şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, precum şi primirea lor de la cãrãuş şi aducerea lor în depozit;
b) vor constitui - dupã caz - una sau mai multe comisii de autoreceptii şi de primire a mãrfurilor.
Aceste comisii care au sarcina de a verifica cantitativ şi calitativ mãrfurile ce se livreaza prin autoreceptie precum şi mãrfurile ce se primesc de la alte organizaţii, vor fi constituite din: conducãtorul întreprinderii sau delegatul sau, precum şi responsabilul controlului tehnic al calitãţii, iar unde nu exista un asemenea control, un salariat desemnat de director, gestionarul care elibereazã ori primeşte mãrfurile sau înlocuitorii lor permanenţi şi angajatul însãrcinat cu expediţia şi primirea mãrfurilor.
c) vor organiza supravegherea şi paza mãrfurilor din momentul iesirii lor din depozit pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş şi - la fel - din momentul primirii lor de la cãrãuş, pînã în momentul intrãrii lor în depozit;
d) vor controla personal modul cum se desfãşoarã operaţiunile în legatura cu recepţia, autoreceptia, expediţia, primirea şi verificarea mãrfurilor;
e) vor lua mãsuri pentru instalarea mijloacelor de cintarire şi mãsurãtoare necesare stabilirii elementelor de determinare cantitativã a mãrfurilor predate la transport sau primite, potrivit specificului mãrfurilor.
2. Organizaţiile de transport:
a) se vor dota treptat cu cintare poduri-bascula la toate punctele de încãrcare şi descãrcare a mãrfurilor;
b) vor întreţine permanent în stare de funcţionare normalã cintarele poduri-bascula existente;
c) vor urmãri buna funcţionare a cintarelor poduri-bascula de pe liniile de garaj ale întreprinderilor, putind cere acestora luarea mãsurilor necesare pentru utilizarea şi repararea lor, ori de cîte ori va fi nevoie. În caz de neconformare, organizaţia de transport va putea retrage recunoaşterea cintarului;
d) vor aviza numirile şi înlocuirea de cantaragii ai întreprinderilor pe care îi vor instrui şi verifica spre a corespunde sarcinilor;
e) vor asigura prin mijloacele cele mai adecvate integritatea mãrfurilor ce li se încredinţeazã spre transport.
3. Organele tutelare ale organizaţiilor expeditoare şi destinatare de mãrfuri vor controla modul în care se desfãşoarã recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor şi vor lua de îndatã mãsurile necesare în vederea inlaturarii deficienţelor constatate.
ART. 5
Tot în vederea unei corecte circulatii a mãrfurilor de la expeditor la destinatar se da organizaţiilor de transport sarcina de a controla din oficiu, prin sondaj, sinceritatea declaraţiilor cu privire la cantitatea mãrfurilor încredinţate spre transport.
CAP. 2
Recepţia, expedierea şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş. Obligaţiile şi rãspunderea furnizorului sau expeditorului
ART. 6
Livrarea mãrfurilor se face prin recepţie efectivã între delegaţii organizaţiilor furnizoare şi beneficiare.
Recepţia cuprinde identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza.
ART. 7
Recepţia are loc la furnizor.
Ea se va efectua la beneficiar, atunci cînd un act normativ în vigoare prevede aceasta în mod expres.
ART. 8
Atunci cînd au loc livrãri continue sau periodice de mãrfuri, pãrţile contractante vor putea menţine la locul stabilit pentru recepţie, delegaţi permanenţi sau în perioada cît dureazã recepţia.
ART. 9
Livrarea mãrfurilor prin autoreceptie se face în cazurile în care delegatul beneficiarului nu se prezintã la termenul stabilit prin contract, spre a le receptiona.
Se excepteazã cazurile în care condiţiile fundamentale exclud acest mod de livrare.
ART. 10
Autoreceptia consta în identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza în raport cu cele prevãzute în contractul de furnizare. Ea se face de comisiunea prevãzutã în art. 4 pct. 1 lit. b.
ART. 11
Procesele verbale de recepţie sau autoreceptie vor cuprinde în mod obligatoriu: marfa, cantitatea stabilitã potrivit art. 12, calitatea, sortimentul, preţul, precum şi orice alte elemente de identificare a mãrfurilor ce se livreaza şi vor fi semnate - dupã caz - de delegaţii organizaţiilor contractante care au participat la recepţie, sau de membrii comisiei de autoreceptie.
ART. 12
Furnizorul este obligat ca, prin propriile sale mijloace, sa determine cantitativ mãrfurile pe care le livreaza prin greutate, volum, metraj, numãr de bucãţi, precum şi - dupã caz - prin varietate, tip, dimensiuni sau prin orice alte elemente.
În actele de livrare ce se întocmesc la furnizor, precum şi în documentele de transport, se vor indica obligatoriu doua elemente de determinare cantitativã, în funcţie de natura mãrfii şi de unitatea de mãsura în care se contabilizeaza în scriptele expeditorului, ca de pilda greutate-volum, tip-dimensiuni, numãr de bucãţi-metraj, precum şi cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi ca: starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice, cît şi persoana care a efectuat cintarirea.
Greutatea netto a produselor ce se transporta neambalate - în vrac - precum şi greutatea brutto a produselor ambalate, înscrisã în actele de livrare, va trebui sa corespundã cu greutatea - incarcatura minus ţara - înscrisã în actele de transport.
ART. 13
Furnizorul va ambala în mod corespunzãtor mãrfurile pe care le preda spre transport, potrivit cu natura lor, cu STAS-urile şi dispoziţiile în vigoare.
Se excepteazã mãrfurile care prin natura lor pot fi expediate în vrac.
Este cu desãvîrşire interzisã folosirea ambalajelor deteriorate, lipsite de rezistenta necesarã şi care nu corespund STAS-urilor şi altor norme tehnice în vigoare.
ART. 14
Furnizorul va introduce sau va aplica pe fiecare ambalaj o eticheta specialã sau o lista specificativa, purtind urmãtoarele menţiuni: denumirea, calitatea, cantitatea mãrfii (exprimatã dupã caz prin greutate, numãr de bucãţi, litri etc.), cît şi numele persoanei care a fãcut numãrarea sau cintarirea şi ambalarea mãrfii respective.
Fiecare colet va purta cît mai vizibil un numãr de ordine de expediere precum şi greutatea netto şi brutto.
În actele de livrare se va indica numãrul de identificare al coletelor sau al etichetelor introduse în ambalaje.
Obligaţiile de mai sus vor fi executate potrivit cu specificul mãrfurilor şi cu prevederile cuprinse în condiţiile fundamentale.
ART. 15
Angajaţii care ambaleaza mãrfurile, îşi vor trece numele în mod citeţ pe listele specificative ce se introduc sau se aplica pe colete, saci, butoaie, etc., vor semna aceste liste, raspunzind de cantitatea şi sortimentul mãrfurilor ambalate sau introduse în interiorul lor.
Lipsurile constatate la destinatar în coletele, sacii, butoaiele etc., care nu poarta urme de violare sau sustragere, vor fi imputate angajaţilor de mai sus, dacã nu se dovedeşte ca ele se datoresc culpei cãrãuşului ori destinatarului, sau unor alte cauze.
ART. 16
Expedierea mãrfurilor este în sarcina furnizorului.
Se excepteazã cazurile în care pãrţile, potrivit condiţiilor fundamentale, au convenit altfel.
ART. 17
Gestionarul de mãrfuri şi angajatul însãrcinat cu expediţia rãspund de exactitatea şi identitatea mãrfurilor ce se expediazã, în raport cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, cît şi de integritatea mãrfurilor, din momentul recepţiei, respectiv autoreceptiei, pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş.
Angajatul însãrcinat cu expediţia rãspunde şi de respectarea regulilor tehnice privitoare la încãrcarea şi fixarea mãrfurilor în mijlocul de transport.
ART. 18
Înainte de a proceda la încãrcare, expeditorul trebuie sa verifice dacã mijlocul de transport pus la dispoziţie de cãrãuş, corespunde efectuãrii în bune condiţii a transportului, spre a se evita alterarea, degradarea, sustragerea, scurgerea sau pierderea mãrfurilor ce urmeazã a fi transportate.
Dacã aceste condiţii nu sînt întrunite, expeditorul va anunta pe cãrãuş.
În cazul în care cãrãuşul menţine mijlocul de transport, se va face menţiune despre aceasta pe documentul de transport, aratindu-se pe scurt obiectiunile expeditorului.
ART. 19
Cînd mãrfurile se transporta în mijloace de transport închise (containere, vagoane acoperite, hambare din slepuri şi altele), folosite în întregime de expeditor, acesta este obligat ca, odatã cu predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, sa aplice pe sistemul de închidere sigilii proprii, ce vor întruni condiţiile prevãzute în art. 32 al. 2.
Mãrfurile care se transporta în vrac, în mijloace de transport deschise, vor fi însemnate sau marcate de expeditor în asa fel, încît sustragerea lor sa nu fie posibila a lasa urme vizibile.
ART. 20
Furnizorul-expeditor este obligat sa ataseze la documentele de transport, actele de livrare şi listele specificative necesare unei uşoare determinãri cantitative (şi calitative pentru mãrfurile uşor alterabile), la locul de descãrcare.
Mãrfurile a cãror determinare cantitativã se face volumetric, vor fi nivelate, iar expeditorul va indica în actele de livrare şi documentele de transport înãlţimea încãrcãturii, începînd de la podeaua vehiculului. În acest caz furnizorul-expeditor este obligat sa indice pe o foaie specificativa, întocmitã pentru fiecare mijloc de transport în parte şi ataşatã la documentele de transport, elementele de determinare a cantitãţii, în asa fel, ca la locul de destinaţie, aceasta sa poatã fi verificata de îndatã, fãrã cintarire.
ART. 21
Furnizorul poarta rãspunderea mãrfurilor pînã în momentul:
1. Predãrii lor efective cãtre beneficiar:
a) cînd recepţia se face la furnizor şi beneficiarul ridica mãrfurile direct de la furnizor sau expediţia este în sarcina beneficiarului;
b) cînd mãrfurile au rãmas, în urma recepţiei sau autoreceptiei fãcute la furnizor, în custodia acestuia şi ridicarea sau expedierea lor este în sarcina beneficiarului;
c) cînd recepţia se face la beneficiar şi mãrfurile au fost transportate la locul recepţiei de furnizor.
2. Predãrii lor cãtre cãrãuş:
a) cînd livrarea mãrfurilor s-a fãcut prin recepţie sau autoreceptie la furnizor şi expedierea lor este în sarcina acestuia;
b) cînd în urma recepţiei sau autoreceptiei la furnizor, mãrfurile rãmîn în custodia acestuia şi expedierea lor este în sarcina furnizorului.
ART. 22
Furnizorul-expeditor rãspunde de asemenea fata de beneficiarul-destinatar de lipsurile şi avariile ivite pe parcurs din cauza folosirii unor ambalaje necorespunzãtoare, din cauza nerespectãrii normelor tehnice de ambalare, de încãrcare şi de fixare a mãrfurilor în mijlocul de transport, din cauza lipsei de sigilii la mijloacele de transport închise, de semne sau marcaje la mãrfurile transportate în vrac în mijloace de transport deschise, precum şi din cauza lipsei specificatiilor necesare determinãrii cantitative a mãrfurilor la destinaţie.
ART. 23
În cazul în care furnizorul-expeditor nu respecta dispoziţiile din prezentul capitol referitoare la recepţie, autoreceptie şi determinarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor expediate, produsele circula pe rãspunderea lui, fiindu-i în totul opozabile actele dresate de beneficiarul-destinatar, în condiţiile acestui regulament, la verificarea mãrfurilor primite.
În acest caz, sarcina probei ca lipsurile constatate la destinaţie se datoresc culpei cãrãuşului sau beneficiarului-destinatar, revine furnizorului-expeditor, presupunindu-se pînã la proba contrarã ca lipsurile se datoresc culpei acestuia din urma.
Dacã mijlocul de transport închis, incarcatura în vrac sau coletul poarta la destinaţie urme de violare, primeaza - pînã la proba contrarã - prezumţia ca lipsurile s-au produs pe parcurs, din culpa cãrãuşului.
CAP. 3
Primirea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, transportul şi eliberarea lor de cãtre destinatar. Obligaţiile şi rãspunderea cãrãuşului
ART. 24
Cãrãuşul este obligat sa primeascã mãrfurile spre transport, potrivit planului de transport în vigoare.
ART. 25
Mãrfurile se socotesc primite de cãrãuş din momentul în care - în urma verificãrii încãrcãturii şi a documentului de transport potrivit art. 26 şi a existenţei actelor de livrare menţionate şi anexate de expeditor la documentul de transport - acesta aplica ştampila sa pe documentul de transport.
În transporturile rutiere auto neinsotite de expeditor sau destinatar, primirea efectivã a produselor spre transport, atunci cînd acestea nu se predau la autogara, se face de cãtre însoţitorul prepus al organizaţiei de transport, sau în lipsa acestuia, de cãtre conducãtorul mijlocului de transport. Primitorul este obligat sa semneze exemplarul din documentul de transport ce rãmîne la expeditor şi rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs.
ART. 26
La primirea mãrfurilor spre transport, cãrãuşul este obligat sa verifice:
a) numãrul coletelor, starea ambalajelor şi greutatea expeditiei, în cazul expeditiilor de coletãrie şi mesagerii;
b) natura mãrfii (în mod sumar), semnele sau marcajele puse de expeditor, respectarea condiţiilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, în cazul transporturilor încãrcate în mijloace de transport deschise;
c) natura mãrfii (în mod sumar), respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe linia publica în mijloace de transport închise;
d) sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe liniile de garaj, terenuri sau magazii închiriate, în mijloace de transport închise.
Pentru mãrfurile a cãror cintarire este obligatorie, potrivit art. 28 sau altor dispoziţii legale în vigoare, cãrãuşul va verifica în toate cazurile prevãzute mai sus şi greutatea încãrcãturii (brutto şi brutto minus ţara).
Primirea transportului creeazã prezumţia ca el este în ordine şi îndeplineşte condiţiile prevãzute în prezentul articol.
ART. 27
Cãrãuşul va refuza primirea spre transport:
a) a coletelor necorespunzãtor ambalate; nu pot fi considerate ca necorespunzãtoare ambalajele ce întrunesc condiţiile STAS-urilor sau altor norme tehnice în vigoare pentru mãrfurile respective şi prezintã rezistenta necesarã condiţiilor normale de manipulare şi transport;
b) a mãrfurilor încãrcate fãrã respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare;
c) a mãrfurilor încãrcate în mijloace de transport închise, fãrã sigiliul expeditorului, sau în mijloace de transport deschise fãrã semne ori marcaje, ori cu semne şi marcaje insuficiente ori necorespunzãtoare;
d) a mãrfurilor interzise la transport, sau admise numai în condiţii speciale, fãrã ca acestea sa fie întrunite.
În cazul în care primirea spre transport a fost refuzatã în parte sau în întregime, se va face - dupã caz - menţiune motivatã pe documentele de transport, sau se va dresa un proces verbal în dublu exemplar, din care unul se va preda expeditorului.
ART. 28
La primirea spre transport cãrãuşul este obligat sa cintareasca:
a) mãrfurile destinate exportului; la cerere se va cintari şi vagonul gol;
b) mãrfurile importate care se transbordeaza direct sau indirect sau transvazeaza dintr-un mijloc de transport în altul la punctele de frontiera şi în porturile fluviale sau maritime, cintarirea se va face în acest punct dupã transbordarea sau transvazare;
c) mãrfurile ce se transporta pe cale aerianã;
d) mãrfurile ce se prezintã spre transport ca expeditii de coletãrie şi mesagerii;
e) mãrfurile predate ca expeditii de vagoane pe liniile publice ale statiilor de cale feratã;
f) produsele lactate, zahãrul, carnea, produsele alimentare fabricate, bumbacul, pielaria fabricata neconfectionata, cereale, legumele, soia, lintea, mazarea, fasolea, fructele, cartofii, furajele, produsele destinate insamintarilor, lemnele de foc, mangalul, deşeurile de cherestea şi cele metalice, bolovanii, varul, piatra de var, oasele, copitele şi coarnele, prezentate ca expeditii de vagoane încãrcate pe liniile de garaj, la silozuri, pe terenuri sau magazii închiriate din incinta statiilor fãrã a fi cintarite, din cauza ca acestea nu sînt înzestrate cu cintare poduri-bascule sau automate, ori cele existente nu funcţioneazã sau n-au fost recunoscute, precum şi în cazul cînd aceste produse se prezintã spre transport în slepuri sau transporturi auto neinsotite.
Cintarirea mãrfurilor de orice fel efectuatã pe liniile de garaj, în silozuri, la magazii sau terenuri închiriate, înzestrate cu cintare pod-bascula sau automate recunoscute de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, este asimilatã cu cintarirea efectuatã pe cintarele proprii ale organizaţiilor de transport.
Nu se cintaresc mãrfurile ce se prezintã la transport în ambalaje STAS, cu greutate stantata, în bucãţi, baloturi etc. de greutãţi uniforme. În acest caz, mãrfurile circula cu greutatea stabilitã de furnizorul-expeditor.
Dacã transportul se efectueazã pe calea feratã, iar statia în care se face primirea spre transport nu are cintar pod-bascula sau cel existent nu funcţioneazã, cintarirea - în cazurile de la literele a, b, c şi f de mai sus - se va face la prima statie cu cintar pod-bascula de pe parcurs. În cazul în care capacitatea de cintarire sau lungimea podurilor-bascule ale expeditorului, cãrãuşului sau destinatarului, nu permit cintarirea sau recintarirea pe întregul parcurs de la locul de expediţie pînã la locul de destinaţie a vagoanelor de mare tonaj folosite în întregime, marfa încãrcatã în astfel de vagoane va circula cu greutatea stabilitã de furnizorul expeditor.
Se excepteazã de asemenea de la cintarire produsele lichide încãrcate în cisterne sau slepuri, determinarea greutatii acestora facindu-se dupã volum.
În lunile de virf de trafic, în care cintarirea mãrfurilor prevãzute la lit. f de mai sus, ar putea constitui o cauza de neîndeplinire a planului de transport, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor este autorizat sa limiteze - prin ordin - cintarirea acestor mãrfuri, pînã la minimum 10% din tonajul prezentat spre transport. Excepţie de la aceasta mãsura fac expeditiile de vagoane care conţin cereale, cartofi, lemne de foc şi carne, încãrcate în vrac, care se vor cintari în toate cazurile.
ART. 29
La eliberarea mãrfurilor cãtre destinatar, cãrãuşul este obligat sa procedeze la recintarirea lor, în cazul în care:
a) expeditiile de coletãrie şi mesagerii precum şi expeditiile de mijloace de transport complete poarta urme de violare, de sustragere, de scurgere, de pierdere sau de avariere;
b) mãrfurile transportate în mijloace de transport complete au fost transbordate sau transvazate dintr-un mijloc de transport în altul şi nu au fost cintarite la locul transbordarii sau transvazarii;
c) mãrfurile transportate prin mijloace auto neinsotite, au fost predate spre transport dupã greutate;
d) destinatarul sau delegatul expeditorului cer în scris recintarirea şi sînt întrunite urmãtoarele condiţii;
- statia are pod-bascula corespunzãtor pentru efectuarea recintaririi;
- are locomotiva de manevra şi în programul ei de lucru exista timpi disponibili sau în lipsa locomotivei de manevra, timpul de oprire al trenului local de marfa în staţii intermediare permite efectuarea manevrei cu locomotiva trenului pentru ducerea vagonului la cintar; şi
- cînd capacitatea de prelucrare a statiei dupã graficul de lucru nu este depãşitã.
Dacã la locul de eliberare nu exista mijloace tehnice de cintarire, în cazurile de sub literile a şi b de mai sus, cintarirea se va face la cel mai apropiat loc cu cintar corespunzãtor.
ART. 30
Cînd mãrfurile se transporta prin mijloace auto, cintarirea, în cazurile prevãzute de art. 28-29, este obligatorie pentru cãrãuş numai atunci cînd, la locurile de primire şi eliberare a mãrfurilor, exista posibilitãţi tehnice de cintarire.
ART. 31
Cintarirea, la primirea şi eliberarea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, se va face în prezenta angajatului expeditorului respectiv al destinatarului însãrcinat, potrivit prezentului regulament, cu predarea şi primirea mãrfurilor.
Cãrãuşul are dreptul ori cînd sa verifice greutatea oricãror mãrfuri încredinţate spre transport.
ART. 32
În scopul asigurãrii mãrfurilor în cursul transportului, cãrãuşul este obligat sa aplice sigilii pe sistemul de închidere al mijloacelor de transport închise (vagoane, hambare din slepuri, containere, etc.).
Sigiliile vor fi astfel concepute şi aplicate încît sa nu îngãduie înlocuirea sau violarea lor fãrã urme vizibile.
Sigiliile pe mijloacele de transport închise ce se cintaresc pe liniile de garaj, se aplica de întreprindere în momentul cintaririi, iar de cãrãuş, în momentul primirii vagonului pe linia publica.
ART. 33
Tot în scopul asigurãrii integritãţii mãrfurilor pe parcurs, destinatarul sau expeditorul - atunci cînd mãrfurile circula pe riscul lui - le pot însoţi, prin insotitori.
Insotirea este obligatorie:
a) cînd se transporta vietati în mijloace de transport complete;
b) cînd transportul se efectueazã prin mijloace auto şi cuprinde produse în vrac ce nu se pot preda spre transport prin cintarire, pe numãr de colete, bucãţi ori volum, sau cînd produsele în vrac ce se cintaresc la expeditor, nu pot fi recintarite la destinatar.
ART. 34
Însoţitorul de transport rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs. Expeditorul sau, dupã caz, delegatul destinatarului, cînd expediţia cade în sarcina destinatarului, sînt obligaţi sa-i predea efectiv mãrfurile, iar însoţitorul va semna de primire pe exemplarul din actul de livrare care rãmîne la expeditor.
Însoţitorul va proceda la predarea cantitativã a mãrfurilor cãtre destinatar.
Orice lipsa ivita pe parcurs, pînã în momentul predãrii mãrfurilor cãtre destinatar, cade în sarcina întreprinderii al carei prepus este însoţitorul şi atrage rãspunderea materialã şi eventual penalã a insotitorului, dacã pierderea sau avaria mãrfurilor se datoreşte vinei acestuia.
ART. 35
La destinaţie, cãrãuşul este obligat sa procedeze - împreunã cu angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor şi a membrilor comisiei de primire ce eventual sînt de fata - la cintarirea mãrfurilor în cazurile prevãzute de art. 29, la verificarea sigiliilor, a semnelor sau marcajelor, a mijlocului de transport, precum şi a coletelor, la deschiderea mijlocului de transport şi la verificarea sumarã a conţinutului sau.
Dacã totul este gãsit în ordine, cãrãuşul va elibera coletele sau va pune mijlocul de transport la dispoziţia destinatarului pentru descãrcare şi va face menţiune pe documentul de transport "predat fãrã urme de violare".
ART. 36
În cazul în care se constata la colete, la mijlocul de transport, la sigilii, la semne, la marcaje sau la mãrfuri, urme de violare, pierderi, scurgeri, alterãri, avarii, substituiri, diluari sau scãdere de greutate, peste toleranta legalã, mijlocul de transport nu se va deschide sau - dupã caz - nu se va descarca şi va fi anuntat imediat şeful unitãţii respective de transport, sau inlocuitorul sau, care este obligat sa se prezinte de îndatã pentru constatare şi sa stabileascã, dupã posibilitãţi, cauzele care au provocat paguba.
Determinarea lipsurilor cantitative se va face în raport cu elementele specificative de determinare arãtate în actele de livrare şi documentele de transport care însoţesc transportul, luindu-se în toate cazurile în considerare şi ţara vagonului în vederea stabilirii greutatii brutto sau netto a încãrcãturii.
Cînd la mãrfurile transportate pe calea feratã în vrac şi pentru care cintarirea este obligatorie, se constata o diferenţa de greutate la cintarirea brutto, se va cintari în mod obligatoriu şi vagonul gol dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei, stabilindu-se ţara exactã, spre a se putea constata diferenţa de greutate la marfa netto.
Şeful unitãţii de transport sau inlocuitorul sau va dresa de îndatã un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal va fi semnat de organul care a fãcut constatarea, de angajatul cãrãuşului care a efectuat operaţiunile prevãzute la art. 35, de angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor, de membrii comisiei de primire a destinatarului şi de celelalte persoane care au participat sau asistat la constatare, indicindu-se şi adresa fiecãruia din semnatari.
Unul din exemplarele procesului-verbal va fi inminat angajatului destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor.
Dacã sînt bãnuieli ca lipsurile, avariile etc. se datoresc unei infracţiuni, vor fi sesizate de îndatã organele de urmãrire penalã, iar mijlocul de transport va fi reţinut pînã la sosirea acestora.
Procesul verbal de mai sus, cu concluziile cuprinse în el, este opozabil cãrãuşului şi expeditorului pînã la proba contrarã.
ART. 37
Mãrfurile transportate în mijloace de transport complete se considera eliberate în momentul în care cãrãuşul a pus la dispoziţia reprezentantului destinatarului mijlocul de transport pentru descãrcare.
Expeditiile de vagoane complete care se recintaresc sau descarca pe liniile de garaj (siloz) a destinatarului, se elibereazã la punctul de jonctiune cu linia de garaj.
Expeditiile de coletãrie şi mesagerii, se considera eliberate în momentul cînd reprezentantul destinatarului le preia efectiv de la cãrãuş.
ART. 38
Cãrãuşul rãspunde de integritatea mãrfurilor primite spre transport, din momentul primirii şi pînã la eliberarea lor cãtre destinatar.
ART. 39
Cînd cãrãuşul a cintarit mãrfurile, el rãspunde de cantitatea constatatã pe cintarul sau, ori pe cintarele recunoscute de el, înscrisã în documentul de transport.
În cazul în care cintarirea este obligatorie pentru cãrãuş acesta rãspunde de cantitatea înscrisã în documentul de transport, indiferent de faptul dacã a efectuat sau nu cintarirea.
Cãrãuşul va putea face însã dovada ca, în realitate, a primit mai puţin de la expeditor sau ca marfa sosita la destinaţie corespunde cu greutatea netto sau cu specificaţiile din actele de livrare sau documentele de transport, prevãzute la art. 12 alin. 2 şi art. 20.
ART. 40
Pentru mãrfurile a cãror cintarire nu este obligatorie şi nici nu au fost cintarite de cãrãuş, acesta - pînã la proba contrarã - nu rãspunde pentru lipsurile cantitative, dacã mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fãrã urma de violare, sustragere, scurgere sau avarie şi cu sigiliile intacte, iar mãrfurile încãrcate în mijloace de transport deschise, cu semnele intacte.
Dispoziţiile acestui articol nu se aplica mãrfurilor şi produselor enumerate în art. 28 şi nici altor mãrfuri care au fost cintarite, la primire, de cãrãuş.
ART. 41
Cãrãuşul rãspunde de orice substituire, diluare, denaturare, alterare sau avarie a mãrfurilor în cursul transportului.
Sarcina probei ca substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea s-au produs în cursul transportului şi din vina cãrãuşului revine celui care reclama.
În cazul în care însã coletul sau mijlocul de transport închis au fost violate pe parcurs, sau poarta urme de violare sau semnele de pe mãrfurile transportate într-un mijloc de transport deschis poarta de asemenea urme de violare, se presupune - pînã la proba contrarã - ca mãrfurile au fost substituite, diluate, denaturate, alterate sau avariate în timpul transportului şi din vina cãrãuşului.
ART. 42
Cãrãuşul este scutit de rãspundere pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea greutatii sau avaria produselor primite la transport, dacã pierderea, micşorarea greutatii sau avaria s-au produs:
a) din cauza de forta majorã;
b) din culpa expeditorului sau destinatarului;
c) din cauza anumitor însuşiri proprii naturii produselor, care au provocat sfarimarea, spargerea, ruginirea, alterarea sau alte consecinţe asemãnãtoare;
d) din cauze legate de încãrcarea sau descãrcarea produselor, dacã aceste operaţiuni s-au efectuat cu mijloacele expeditorului sau destinatarului, ori sub supravegherea lor;
e) din cauze naturale inerente transportului în vehicule deschise, pentru mãrfurile care potrivit dispoziţiunilor în vigoare se transporta în asemenea vehicule;
f) datoritã faptului ca însoţitorul expeditorului sau destinatarului nu au luat mãsurile necesare pentru asigurarea integritãţii produselor;
g) din cauza unor defecte de ambalaj care nu au putut fi observate dupã aspectul exterior la primirea produselor spre transport;
h) datoritã faptului ca expeditorul a predat produse excluse la transport, sub denumire falsa, inexactã sau incompleta;
i) datoritã faptului ca expeditorul n-a indicat în documentele de transport şi eventual pe ambalaje, particularitãţile specifice produselor, care reclamau condiţii speciale sau anumite mãsuri de precautie în timpul transportului sau depozitarii;
j) în urma scaderii umiditatii în timpul transportului;
k) în urma scaderii naturale a greutatii produselor în limitele indicate de art. 43;
l) din cauza pericolului inerent transportului de vietati;
m) din cauza diferenţei dintre cintarul folosit la primirea produselor spre transport şi cel folosit la eliberarea acestora cãtre destinatar, atunci cînd lipsa nu este realã sau cãrãuşul poate dovedi ca ea se datoreşte expeditorului.
Dovada ca pierderea, scãderea în greutate, alterarea sau avaria produselor se datoreşte cauzelor prevãzute la literele a, b, c, g şi m, cade în sarcina cãrãuşului.
Cînd pe parcurs sau la destinaţie se constata ca pierderea, scãderea în greutate ori avaria produselor se datoreşte uneia sau mai multor din cauzele prevãzute la literele d, e, f, i, j, k şi l de mai sus, se presupune ca paguba s-a produs din aceste cauze, pînã la proba contrarã, facuta de cel în drept a pretinde despãgubiri.
ART. 43
Pentru mãrfurile care din cauza anumitor însuşiri proprii sînt supuse pierderii din greutate în timpul transportului, cãrãuşul rãspunde numai pentru partea lipsa din greutate care depãşeşte procentele de pierdere prevãzute în actele normative în vigoare referitoare la transporturi.
ART. 44
Cînd cu un singur document de transport, se transporta mai multe colete, procentul de pierdere din greutate admis, se calculeazã separat pentru fiecare colet, dacã greutatea fiecãrui colet a fost indicatã în document, la primirea lor spre transport.
Dacã mãrfurile de masa omogene ce se transporta în cisterne, deavalma sau în vrac cu diferite documente de transport, de la un singur expeditor, pe adresa unui singur destinatar, îşi pierd individualitatea în cadrul procesului de transport (la transbordarea de pe apa pe calea feratã sau invers, la transbordarea din vagoane de pe liniile cu ecartament ingust în vagoane de pe liniile cu ecartament normal sau invers etc.), pierderea naturala se calculeazã pe baza greutatii totale a întregii partide de produse.
De asemenea, lipsa parţialã a mãrfurilor transportate în condiţiile de mai sus, care au sosit la destinaţie în mijloace de transport în buna stare, fãrã urme de violare, se determina dupã rezultatele verificãrii întregii partide de produse eliberate în acelaşi timp.
ART. 45
Limitarea rãspunderii în procentele la care se referã art. 43 nu se aplica dacã se face dovada ca lipsa de greutate nu s-a produs din cauza pierderii naturale. Sarcina probei revine celui care reclama.
Dispoziţiile art. 43 nu se aplica de asemenea mãrfurilor a cãror natura exclude o pierdere în greutate din cauze naturale, precum şi în stabilirea despãgubirilor, cînd pierderea se datoreşte uneia din cauzele prevãzute de art. 42.
ART. 46
Despãgubirile datorate de cãrãuş pentru pierderea totalã sau parţialã din vina sa, se calculeazã dupã preţul din factura care însoţeşte transportul, iar cînd transportul se face fãrã factura, dupã preţul oficial stabilit de organele în drept, ori cînd un asemenea preţ nu exista, dupã preţul curent al produselor, la locul şi timpul predãrii, tinindu-se seama - atunci cînd este cazul - şi de gradul lor de uzura.
Pe lîngã aceasta despãgubire, cãrãuşul suporta taxa de transport, taxele fiscale, taxele vamale şi alte cheltuieli în legatura cu transportul mãrfurilor pierdute, dacã acestea nu sînt incluse în preţul mãrfurilor şi au fost plãtite de cel îndreptãţit la despãgubire.
În cazul în care cãrãuşul a folosit pentru nevoile sale unele mãrfuri primite spre transport, el va restitui valoarea dubla a mãrfii, iar vinovaţii vor fi traşi la rãspundere.
ART. 47
Pentru avarierea produselor imputabilã cãrãuşului, acesta plãteşte drept despãgubire suma corespunzãtoare cu deprecierea valorii produselor, fãrã alte daune. În caz de neînţelegere asupra procentului de depreciere, acesta se va stabili prin expertiza. Suma se determina potrivit prevederilor art. 46.
ART. 48
Din momentul eliberãrii mãrfurilor transportate cãtre destinatar, rãspunderea cãrãuşului pentru integritatea lor înceteazã.
El rãspunde însã fata de destinatar, potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul capitol, pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea în greutate, pentru substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea produselor, intimplate în cursul transportului, chiar dacã acestea se constata dupã eliberarea produselor, în cazurile şi în condiţiile prevãzute în actele normative în vigoare, referitoare la transport.
CAP. 4
Primirea şi verificarea mãrfurilor la destinaţie. Obligaţiile şi rãspunderea destinatarului
ART. 49
Destinatarul este obligat sa primeascã mãrfurile de la cãrãuş, sa le transporte la locul de depozitare şi sa le verifice cantitativ şi calitativ.
ART. 50
Primirea mãrfurilor de la cãrãuş, se face de cãtre angajatul însãrcinat cu aceasta operaţiune.
ART. 51
La primirea mãrfurilor de la cãrãuş, angajatul destinatarului, însãrcinat cu aceasta operaţiune, va proceda împreunã cu prepusul cãrãuşului la verificãrile prevãzute în art. 35.
ART. 52
Cînd se primesc expeditii de coletãrie sau mesagerii, în momentul primirii de la cãrãuş, se va verifica numãrul, identitatea, starea, iar în cazurile prevãzute de art. 29 lit. a şi greutatea lor, în raport cu actele de livrare şi documentele de transport.
ART. 53
Cînd se primesc mãrfuri în mijloace de transport complete, a cãror recintarire este obligatorie potrivit art. 29 lit. a-c destinatarul va cere recintarirea lor.
În celelalte cazuri, recintarirea se va putea cere în condiţiile prevãzute de art. 29 lit. d, ori de cîte ori destinatarul presupune ca greutatea realã nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport.
În cazurile în care greutatea netto a mãrfurilor în vrac, obţinutã prin scãderea greutatii tarei înscrisã pe mijlocul de transport din greutatea brutto (mijloc de transport şi marfa), nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport, destinatarul va cere cãrãuşului verificarea tarei mijlocului de transport, prin cintarirea acestuia dupã descãrcare, dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei.
Cînd se primesc mãrfuri necintarite de cãrãuş, în mijloace de transport complete, ele vor fi identificate - dupã caz - înaintea descãrcãrii, în timpul ei sau dupã descãrcare, pe baza elementelor indicate potrivit art. 11, art. 19 alin. 2 şi art. 20 în actele de livrare şi documentele de transport.
Primirea unor asemenea mãrfuri precum şi a celor sosite în vrac, fãrã obiecţiuni, creeazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca transportul a sosit intact.
Cînd se primesc mãrfuri uşor alterabile, acestea vor fi verificate la locul de primire de la cãrãuş, calitativ şi cantitativ.
ART. 54
În cazul în care la locul de primire de la cãrãuş se constata diferenţe de greutate, urme de violare, avarii sau pierderi, destinatarul va cere şefului unitãţii de transport sau înlocuitorului sau, sa procedeze potrivit dispoziţiilor art. 36.
În acest caz, expeditiile de mijloace de transport complete nu vor fi primite de cãtre destinatar pe linia sa de garaj, pînã la sosirea şefului unitãţii de transport sau a înlocuitorului sau.
Dacã aceştia refuza sa facã cuvenitã constatare, destinatarul va proceda conform prevederilor art. 70.
Destinatarul va proceda la fel în cazul în care cãrãuşul nu poate efectua cintarirea în condiţiile art. 29 lit. d.
În cazul transporturilor rutiere auto, cînd se constata în momentul descãrcãrii diferenţe cantitative, asupra cãrora pãrţile nu sînt de acord, destinatarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi va proceda la constatare.
Cînd de constata, la locul de primire de la cãrãuş, diferenţe de cantitate şi calitate la produse uşor alterabile, destinatarul va chema de asemenea, de îndatã, unul din organele prevãzute de art. 70, va anunta pe furnizor-expeditor, telegrafic sau telefonic şi va proceda la primirea mãrfurilor, fãrã a aştepta sosirea delegatului furnizorului.
Dacã destinatarul nu accepta constatãrile cuprinse în procesul verbal întocmit de şeful unitãţii de transport, el va proceda de asemenea potrivit art. 70, putind cere totodatã o expertiza referitor la starea şi greutatea mãrfii, precum şi la cauzele şi cuantumul daunelor.
ART. 55
Destinatarul este obligat sa descarce complet mijlocul de transport şi sa-l lase cãrãuşului fãrã resturi sau reziduri din marfa care a fost încãrcatã în el.
ART. 56
Destinatarul va controla, prin membrii comisiei de primire, modul în care angajatul însãrcinat cu primirea mãrfurilor îşi exercita atribuţiunile, precum şi modul în care se descarca, se verifica la descãrcare, se transporta, se introduc în depozit şi se dezambaleaza mãrfurile primite.
Pe parcursul de la locul de descãrcare pînã la locul de depozitare, integritatea mãrfurilor va fi asigurata de destinatar potrivit art. 4 pct. 1, lit. c.
ART. 57
La locul de depozitare, destinatarul va proceda, prin comisia de primire, la verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor, dacã aceasta operaţiune nu a fost efectuatã în întregime la locul de descãrcare.
Verificarea se va face în termen de maximum 6 ore pentru mãrfurile uşor alterabile şi 5 zile pentru celelalte mãrfuri. Termenul se calculeazã, pentru livrãrile din alta localitate din momentul eliberãrii mãrfurilor în gara, autogara, aeroportul sau portul de destinaţie, iar pentru livrãrile din aceeaşi localitate, din momentul primirii lor în depozitul destinatarului.
Dacã mãrfurile primite corespund cantitativ şi calitativ cu acelea înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, membrii comisiei de primire vor face menţiune de verificare şi de corespundere pe aceste acte şi documente, iar mãrfurile vor fi puse în circuitul lor economic.
ART. 58
În cazul în care, la locul de depozitare, comisia de primire constata ca greutatea netto, numãrul, sortimentul sau calitatea mãrfurilor primite, nu corespund cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, va dresa un proces verbal în care va consemna lipsa sau deficientele constatate. În cazul în care se constata o diferenţa de greutate, se va mentiona, în mod obligatoriu în procesul verbal, cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi (starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice etc.) cît şi persoanele care au participat sau asistat la cintarire, în afarã membrilor comisiei de primire.
Marfa gasita în deficienta sau cu lipsuri va fi patrata. În cazul în care mãrfurile sînt ambalate, verificarea va fi opritã la coletul la care se constata lipsuri. Restul coletelor primite de la acelaşi expeditor nu vor fi deschise, iar coletul respectiv se va pãstra împreunã cu ambalajul. Nu se vor recunoaşte lipsurile din celelalte colete, dacã aceasta dispoziţie nu a fost respectata, iar lipsurile vor fi imputate angajaţilor care au încãlcat-o.
În procesul verbal se va indica, în afarã membrilor comisiei, persoanele care au participat sau asistat la desfacerea coletului. Procesul verbal va fi semnat de membrii comisiei de primire şi de persoanele indicate în cuprinsul lor.
ART. 59
Beneficiarul va anunta telefonic sau telegrafic pe furnizorul-expeditor sa trimitã un delegat, care sa participe la verificarea şi constatarea lipsurilor şi la întocmirea procesului verbal de verificare a întregului lot de marfa primitã. În anuntare se vor indica pe scurt lipsurile sau deficientele constatate.
Dacã exista bãnuieli ca lipsa constatatã provine de pe parcurs şi ar fi imputabilã cãrãuşului, în termen de 5 zile de la luarea în primire a mãrfurilor, va fi sesizat şi acesta printr-o reclamaţie scrisã, adresatã şefului unitãţii de transport de destinaţie, cu invitarea de a trimite un delegat care sa participe la constatare, la termenul ce se va anunta ulterior.
ART. 60
Dacã în termen de 24 ore, delegatul furnizorului sau expeditorului din aceeaşi localitate, sau în 5 zile de la anuntare, delegatul din alta localitate, nu se prezintã, beneficiarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd e cazul şi pe delegatul cãrãuşului din localitate şi va proceda, cu participarea acestora, la verificarea mãrfurilor primite.
Dacã este invederata necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor primite, se va putea proceda la verificarea mãrfurilor numai în prezenta unuia din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd este cazul şi a delegatului cãrãuşului din aceeaşi localitate, fãrã a mai aştepta împlinirea termenului de 5 zile prevãzut în alineatul precedent pentru prezentarea delegatului furnizorului din alta localitate. Necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor va fi atestata de conducãtorul organizaţiei, pe propria lui rãspundere.
ART. 61
Membrii comisiei de primire şi cu delegaţii furnizorului şi cãrãuşului - atunci cînd aceştia se prezintã - sau în asistenta unuia din organele prevãzute de art. 70, atunci cînd delegatul furnizorului ori al cãrãuşului nu se prezintã, vor proceda - dupã caz - la verificarea cantitativã sau calitativã a întregului lot de mãrfuri primite, sau numai a mãrfii asupra cãreia exista contestaţie.
În caz de nevoie, se va apela la un organ tehnic de specialitate, se vor face analize sau expertize de ordin tehnic, ridicindu-se - dacã este necesar - probe din marfa primitã, cu identificarea exactã, prin toate elementele necesare ale probei în corelatie cu marfa.
În acest scop, destinatarul-beneficiar sau furnizorul pot cere concursul ministerelor, instituţiilor sau organizaţiilor de specialitate, care sînt obligate sa delege de îndatã personalul tehnic necesar pentru efectuarea constatãrilor cerute.
ART. 62
Procesul verbal de verificare se va întocmi în trei exemplare şi va cuprinde:
a) locul şi data întocmirii;
b) persoanele care au luat parte la verificare, calitatea şi domiciliul; (adresa completa) acestora;
c) denumirea furnizorului, beneficiarului, a întreprinderii care a fabricat marfa şi a cãrãuşului;
d) numãrul contractului sau comenzii pe baza cãreia s-a expediat produsul;
e) numãrul facturii şi a documentului de transport;
f) data expedierii, punctul de încãrcare, data sosirii şi punctul de descãrcare, data intrãrii mãrfurilor în depozitul beneficiarului;
g) elementele de identificare a mãrfii: denumire, sortiment, tip, varietati, calitate etc.;
h) greutatea brutto, dupã documentele întocmite la expediţie, greutatea brutto rezultatã la punctul de descãrcare, precizîndu-se cintarul la care a fost stabilitã, documentul de recintarire, iar dacã recintarirea nu a avut loc, se va mentiona aceasta;
i) indicarea mijloacelor de determinare cantitativã prin care s-a constatat lipsa, adicã: cintarire, mãsurãtoare, numaratoare, etc.;
j) descrierea ambalajului, starea lui, condiţiile în care au fost pãstrate mãrfurile la beneficiar;
k) descrierea exactã a lipsurilor de cantitate sau calitate la produsele verificate, indicindu-se cantitatea în minus sau în plus fata de actele de livrare şi documentele de transport, natura defectelor, etc.;
l) menţiunea modului în care au fost ridicate probele, cu indicarea numãrului, etc. conform prevederilor din standarde sau norme interne;
m) cauzele care au putut provoca lipsurile de cantitate sau deficientele de calitate şi în mãsura în care rezulta, cine rãspunde de ele;
n) arãtarea produselor care nu vor putea fi folosite şi cele pentru care se propune a fi considerate declasate sau apte pentru alta întrebuinţare;
o) propuneri, fie pentru eventuale reduceri de preţuri, corespunzãtoare cu scãderea de calitate, fie în vederea reconditionarii mãrfurilor calitativ necorespunzãtoare, potrivit normelor legale în vigoare, precum şi justificarea precisa a acestor propuneri;
p) punctul de vedere al delegatului furnizorului şi al cãrãuşului, cînd aceştia au fost de fata;
r) semnatura tuturor persoanelor care au participat la constatare.
ART. 63
Cîte un exemplar de pe procesul verbal de constatare se va inmina, sub luare de dovada, delegatiilor furnizorului expeditor şi cãrãuşului, dacã aceştia sînt de fata. Dacã aceştia n-au participat, procesul verbal se va comunica în 24 ore dupã dresarea lui furnizorului-expeditor şi - dupã caz - cãrãuşului.
ART. 64
În cazul în care lipsurile sau deficientele constatate pot fi datorate unei infracţiuni, destinatarul-beneficiar este obligat sa sesizeze de îndatã organele de urmãrire penalã.
ART. 65
În toate cazurile în care se constata lipsuri şi deficiente în modul de livrare a mãrfurilor, destinatarul-beneficiar va trimite de asemenea un exemplar al procesului verbal cãtre organul tutelar al organizaţiei în culpa.
ART. 66
Procesul verbal dresat în condiţiile de mai sus - chiar fãrã participarea delegaţilor furnizorului sau cãrãuşului - este opozabil furnizorului şi beneficiarului, indiferent dacã produsele au fost expediate de furnizor în urma recepţiei sau pe baza de autoreceptie. El va fi opozabil de asemenea şi cãrãuşului, în mãsura în care se va face dovada ca lipsurile, avariile, substituirile, etc. s-au produs pe parcurs din culpa sa.
ART. 67
În cazul în care recepţia mãrfurilor livrate se face la beneficiar şi furnizorul nu trimite un delegat care sa efectueze, împreunã cu delegatul beneficiarului, operaţiunea de recepţie, beneficiarul va proceda la recepţie în asistenta obligatorie a unuia din organele prevãzute de art. 70. În acest caz, se aplica în mod corespunzãtor, dispoziţiile cuprinse în acest capitol.
ART. 68
Beneficiarul rãspunde de integritatea mãrfurilor - dupã caz - din momentul preluãrii lor de la furnizor ori de la cãrãuş, sau din momentul intrãrii lor în depozit, atunci cînd livrarea se face loco depozitul acestuia.
ART. 69
Dacã marfa ambalata a fost ridicatã de beneficiar sau destinatar din depozitul furnizorului sau de la cãrãuş, dupã greutatea brutto şi numãrul coletelor, iar greutatea brutto sau numãrul coletelor constatate la depozitul beneficiarului nu corespund cu cele constatate la primirea produselor, opereazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca lipsa provine din culpa beneficiarului.
CAP. 5
Organele care asista pe beneficiar la constatarea lipsurilor
Controlul circulaţiei mãrfurilor
ART. 70
În toate cazurile cînd la verificarea de cãtre beneficiar a mãrfurilor sosite din transport, se constata lipsuri cantitative sau deficiente calitative, şi delegatul furnizorului sau însoţitorul transportului, aparţinînd furnizorului, nu este de fata, precum şi în cazurile în care la primirea mãrfurilor de la cãrãuş se nasc divergenţe între organele acestuia şi reprezentantul beneficiarului, acesta din urma va chema la fata locului un delegat al ministerului tutelar al furnizorului, sau al Inspecţiei Comerciale de Stat, sau un delegat al serviciului comercial al sfatului popular, sau un delegat al sfatului popular (acolo unde sfatul popular local nu are serviciu comercial), sau al unei întreprinderi economice din localitate fãcînd parte din sistemul furnizorului ori al unei organizaţii socialiste neinteresate.
ART. 71
Constatarea lipsurilor cantitative şi a deficienţelor calitative, precum şi a divergentelor dintre cãrãuş şi destinatar sau beneficiar, se va face numai în prezenta unuia din delegaţii prevãzuţi în articolul de mai sus, care va semna procesul verbal de constatare.
Orice constatare facuta fãrã prezenta unui asemenea delegat, este lipsitã de putere doveditoare.
Totuşi, în cazul în care, datoritã unor împrejurãri bine stabilite şi menţionate în procesul verbal de constatare, destinatarul-beneficiar a fost în imposibilitate de a anunta şi gãsi în timp util un delegat din cei prevãzuţi în articolul anterior, pentru constatãrile ce trebuiau fãcute chiar la locul de primire a mãrfurilor de la cãrãuş şi înainte de descãrcarea lor din mijlocul de transport, procesul verbal dresat în aceste condiţii de reprezentantul destinatarului beneficiar în prezenta şi cu semnatura unuia sau mai mulţi martori, cãrora li se vor indica numele, pronumele şi adresa completa în procesul verbal, va constitui un început de dovada ce va putea fi completat prin orice mijloc de dovada admis de lege.
ART. 72
Organizaţiile de transport - fiecare în sfera lor de activitate - vor controla lunar, prin sondaj, cel puţin 10% din mãrfurile încredinţate lor spre transport.
Controlul se va efectua de cãtre organele de control ale organizaţiilor de transport, care vor cere şi participarea organelor Inspecţiei Comerciale de Stat sau ale serviciului comercial al sfatului popular din localitate. În lipsa acestora, controlul se va efectua în prezenta unui organ al militiei sau a doi angajaţi ai unei alte organizaţii socialiste, în afarã organizaţiei de transport.
Controlul va consta din verificarea cantitativã a mãrfurilor încredinţate spre transport, în raport cu datele înscrise în documentele de transport, pe baza elementelor de determinare cantitativã prevãzute în aceste documente. Coletele încãrcate în mijloace de transport complete nu vor fi deschise.
În cazul în care se constata lipsuri sau plusuri nejustificate, în raport cu toleranta legalã şi cu pierderile naturale ale mãrfurilor, se va dresa un proces verbal de constatare în care se vor indica precis mijloacele şi metodele de determinare cantitativã folosite, orice element care ar fi putut determina o scãdere sau creştere de greutate, volum, etc. în momentul constatãrii, precum şi concluziile asupra cauzelor care ar fi putut determina lipsa constatatã.
Procesul verbal se va dresa în patru exemplare, din care unul se va pãstra de cãtre organul de control, iar restul se vor comunica de îndatã procuraturii, expeditorului şi destinatarului.
CAP. 6
Dispoziţii comune şi finale
ART. 73
Organizaţiile între care au loc livrãri de mãrfuri şi care participa la încheierea şi executarea unui contract de transport, nu pot deroga prin convenţie de la dispoziţiile prezentului regulament.
ART. 74
Angajaţii care au sarcini speciale în legatura cu circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, vor avea calificarea corespunzãtoare atribuţiilor lor.
Angajaţii însãrcinaţi cu ambalarea, supravegherea ambalarii, recepţia, expedierea şi primirea mãrfurilor, cantaragii, membrii comisiilor de autoreceptie şi de primire a mãrfurilor, organele prevãzute de art. 70, precum şi toţi aceia care prin atribuţiile lor intervin în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, rãspund material şi penal atît pentru integritatea mãrfurilor, cît şi pentru exactitatea atestarilor pe care le fac în actele de livrare, documentele de transport şi procesele verbale de constatare.
ART. 75
Organizaţiile furnizoare-expeditoare şi beneficiare-destinatare care nu respecta dispoziţiile regulamentului de fata referitoare la recepţia, autoreceptia şi verificarea mãrfurilor, vor plati o amenda de 200 lei pentru fiecare încãlcare în parte pentru organizaţia în favoarea cãreia este prevãzutã dispoziţia din regulament, la cererea acesteia.
Organizaţia de transport care refuza sa efectueze constatãrile prevãzute de art. 30 şi 59 alin. 2 sau cintarirea ori recintarirea, la primirea sau eliberarea mãrfurilor, potrivit art. 28 şi 29, va suporta aceiaşi amenda - dupã caz - cãtre expeditor sau destinatar, la cererea acestora. În cazurile art. 29 lit. d, amenda se va suporta numai dacã motivele invocate, spre a refuza cintarirea, nu au fost reale.
Amenzile de mai sus se plãtesc indiferent de faptul dacã nerespectarea dispoziţiilor din regulament a produs sau nu vreo paguba organizaţiei care pretinde plata.
Amenzile vor fi imputate angajaţilor vinovaţi de nerespectarea dispoziţiilor respective.
ART. 76
Dispoziţiile cuprinse în actele normative care reglementeazã în prezent condiţiile de livrare şi transportul mãrfurilor, rãmîn în vigoare, în mãsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor acestui regulament.
ART. 77
Prezentul regulament intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1960.
--------
|
CAP. 1
Dispoziţii şi mãsuri organizatorice generale
ART. 1
Condiţiile de livrare în legatura cu recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor, precum şi rãspunderea expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, sînt supuse dispoziţiilor prezentului regulament.
ART. 2
Dispoziţiile regulamentului de fata se aplica în toate cazurile în care se executa livrãri de mãrfuri - în trafic intern - între organizaţiile socialiste, cu sau fãrã intervenirea unui contract de transport.
Ele se aplica în mod corespunzãtor şi atunci cînd mãrfurile circula de la o organizaţie socialistã la alta, fãrã ca ele sa facã obiectul unui contract de livrare.
Ele se mai aplica şi raporturilor ce se stabilesc între organizaţiile expeditoare sau destinatare şi cele de transport, din ţara, în traficul internaţional de mãrfuri, în mãsura în care nu sînt contrare convenţiilor internaţionale de transport la care participa Republica Populara Romana, precum şi livrãrile de mãrfuri privind comerţul exterior, în mãsura în care acestea nu sînt supuse unor reglementãri speciale.
ART. 3
Potrivit prezentului regulament se înţelege prin:
- marfa: orice produs care formeazã obiectul livrãrii sau a contractului de transport;
- furnizor: organizaţia care livreaza mãrfurile;
- beneficiar: organizaţia care primeşte mãrfurile livrate;
- expeditor: organizaţia care preda mãrfurile spre transport;
- cãrãuş: organizaţia care executa transportul;
- destinatar: organizaţia care primeşte produsele transportate;
- acte de livrare: procesele verbale de recepţie sau autoreceptie, facturile, listele de specificaţie, avizele de expediţie;
- documente de transport: scrisoarea de trasura sau de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerii sau alte asemenea documente.
ART. 4
Conducerile organizaţiilor socialiste care expediazã, transporta şi primesc mãrfuri sînt obligate, fiecare în sectorul lor propriu de activitate, sa ia toate mãsurile organizatorice, în vederea unei corecte desfasurari a operaţiilor privind recepţia, expediţia, transportul şi primirea mãrfurilor, precum şi în vederea asigurãrii integritãţii lor pe parcurs, din momentul scoaterii lor din depozitul expeditorului pînã în momentul intrãrii lor în depozitul destinatarului.
În acest scop:
1. conducãtorii organizaţiilor furnizoare-expeditoare şi beneficiare destinatare:
a) vor desemna - dupã caz - unul sau mai mulţi angajaţi care sa aibã, în mod separat, urmãtoarele sarcini speciale:
- predarea şi receptionarea mãrfurilor;
- ambalarea şi supravegherea ambalarii mãrfurilor;
- expediţia şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, precum şi primirea lor de la cãrãuş şi aducerea lor în depozit;
b) vor constitui - dupã caz - una sau mai multe comisii de autoreceptii şi de primire a mãrfurilor.
Aceste comisii care au sarcina de a verifica cantitativ şi calitativ mãrfurile ce se livreaza prin autoreceptie precum şi mãrfurile ce se primesc de la alte organizaţii, vor fi constituite din: conducãtorul întreprinderii sau delegatul sau, precum şi responsabilul controlului tehnic al calitãţii, iar unde nu exista un asemenea control, un salariat desemnat de director, gestionarul care elibereazã ori primeşte mãrfurile sau înlocuitorii lor permanenţi şi angajatul însãrcinat cu expediţia şi primirea mãrfurilor.
c) vor organiza supravegherea şi paza mãrfurilor din momentul iesirii lor din depozit pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş şi - la fel - din momentul primirii lor de la cãrãuş, pînã în momentul intrãrii lor în depozit;
d) vor controla personal modul cum se desfãşoarã operaţiunile în legatura cu recepţia, autoreceptia, expediţia, primirea şi verificarea mãrfurilor;
e) vor lua mãsuri pentru instalarea mijloacelor de cintarire şi mãsurãtoare necesare stabilirii elementelor de determinare cantitativã a mãrfurilor predate la transport sau primite, potrivit specificului mãrfurilor.
2. Organizaţiile de transport:
a) se vor dota treptat cu cintare poduri-bascula la toate punctele de încãrcare şi descãrcare a mãrfurilor;
b) vor întreţine permanent în stare de funcţionare normalã cintarele poduri-bascula existente;
c) vor urmãri buna funcţionare a cintarelor poduri-bascula de pe liniile de garaj ale întreprinderilor, putind cere acestora luarea mãsurilor necesare pentru utilizarea şi repararea lor, ori de cîte ori va fi nevoie. În caz de neconformare, organizaţia de transport va putea retrage recunoaşterea cintarului;
d) vor aviza numirile şi înlocuirea de cantaragii ai întreprinderilor pe care îi vor instrui şi verifica spre a corespunde sarcinilor;
e) vor asigura prin mijloacele cele mai adecvate integritatea mãrfurilor ce li se încredinţeazã spre transport.
3. Organele tutelare ale organizaţiilor expeditoare şi destinatare de mãrfuri vor controla modul în care se desfãşoarã recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor şi vor lua de îndatã mãsurile necesare în vederea inlaturarii deficienţelor constatate.
ART. 5
Tot în vederea unei corecte circulatii a mãrfurilor de la expeditor la destinatar se da organizaţiilor de transport sarcina de a controla din oficiu, prin sondaj, sinceritatea declaraţiilor cu privire la cantitatea mãrfurilor încredinţate spre transport.
CAP. 2
Recepţia, expedierea şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş. Obligaţiile şi rãspunderea furnizorului sau expeditorului
ART. 6
Livrarea mãrfurilor se face prin recepţie efectivã între delegaţii organizaţiilor furnizoare şi beneficiare.
Recepţia cuprinde identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza.
ART. 7
Recepţia are loc la furnizor.
Ea se va efectua la beneficiar, atunci cînd un act normativ în vigoare prevede aceasta în mod expres.
ART. 8
Atunci cînd au loc livrãri continue sau periodice de mãrfuri, pãrţile contractante vor putea menţine la locul stabilit pentru recepţie, delegaţi permanenţi sau în perioada cît dureazã recepţia.
ART. 9
Livrarea mãrfurilor prin autoreceptie se face în cazurile în care delegatul beneficiarului nu se prezintã la termenul stabilit prin contract, spre a le receptiona.
Se excepteazã cazurile în care condiţiile fundamentale exclud acest mod de livrare.
ART. 10
Autoreceptia consta în identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza în raport cu cele prevãzute în contractul de furnizare. Ea se face de comisiunea prevãzutã în art. 4 pct. 1 lit. b.
ART. 11
Procesele verbale de recepţie sau autoreceptie vor cuprinde în mod obligatoriu: marfa, cantitatea stabilitã potrivit art. 12, calitatea, sortimentul, preţul, precum şi orice alte elemente de identificare a mãrfurilor ce se livreaza şi vor fi semnate - dupã caz - de delegaţii organizaţiilor contractante care au participat la recepţie, sau de membrii comisiei de autoreceptie.
ART. 12
Furnizorul este obligat ca, prin propriile sale mijloace, sa determine cantitativ mãrfurile pe care le livreaza prin greutate, volum, metraj, numãr de bucãţi, precum şi - dupã caz - prin varietate, tip, dimensiuni sau prin orice alte elemente.
În actele de livrare ce se întocmesc la furnizor, precum şi în documentele de transport, se vor indica obligatoriu doua elemente de determinare cantitativã, în funcţie de natura mãrfii şi de unitatea de mãsura în care se contabilizeaza în scriptele expeditorului, ca de pilda greutate-volum, tip-dimensiuni, numãr de bucãţi-metraj, precum şi cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi ca: starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice, cît şi persoana care a efectuat cintarirea.
Greutatea netto a produselor ce se transporta neambalate - în vrac - precum şi greutatea brutto a produselor ambalate, înscrisã în actele de livrare, va trebui sa corespundã cu greutatea - incarcatura minus ţara - înscrisã în actele de transport.
ART. 13
Furnizorul va ambala în mod corespunzãtor mãrfurile pe care le preda spre transport, potrivit cu natura lor, cu STAS-urile şi dispoziţiile în vigoare.
Se excepteazã mãrfurile care prin natura lor pot fi expediate în vrac.
Este cu desãvîrşire interzisã folosirea ambalajelor deteriorate, lipsite de rezistenta necesarã şi care nu corespund STAS-urilor şi altor norme tehnice în vigoare.
ART. 14
Furnizorul va introduce sau va aplica pe fiecare ambalaj o eticheta specialã sau o lista specificativa, purtind urmãtoarele menţiuni: denumirea, calitatea, cantitatea mãrfii (exprimatã dupã caz prin greutate, numãr de bucãţi, litri etc.), cît şi numele persoanei care a fãcut numãrarea sau cintarirea şi ambalarea mãrfii respective.
Fiecare colet va purta cît mai vizibil un numãr de ordine de expediere precum şi greutatea netto şi brutto.
În actele de livrare se va indica numãrul de identificare al coletelor sau al etichetelor introduse în ambalaje.
Obligaţiile de mai sus vor fi executate potrivit cu specificul mãrfurilor şi cu prevederile cuprinse în condiţiile fundamentale.
ART. 15
Angajaţii care ambaleaza mãrfurile, îşi vor trece numele în mod citeţ pe listele specificative ce se introduc sau se aplica pe colete, saci, butoaie, etc., vor semna aceste liste, raspunzind de cantitatea şi sortimentul mãrfurilor ambalate sau introduse în interiorul lor.
Lipsurile constatate la destinatar în coletele, sacii, butoaiele etc., care nu poarta urme de violare sau sustragere, vor fi imputate angajaţilor de mai sus, dacã nu se dovedeşte ca ele se datoresc culpei cãrãuşului ori destinatarului, sau unor alte cauze.
ART. 16
Expedierea mãrfurilor este în sarcina furnizorului.
Se excepteazã cazurile în care pãrţile, potrivit condiţiilor fundamentale, au convenit altfel.
ART. 17
Gestionarul de mãrfuri şi angajatul însãrcinat cu expediţia rãspund de exactitatea şi identitatea mãrfurilor ce se expediazã, în raport cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, cît şi de integritatea mãrfurilor, din momentul recepţiei, respectiv autoreceptiei, pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş.
Angajatul însãrcinat cu expediţia rãspunde şi de respectarea regulilor tehnice privitoare la încãrcarea şi fixarea mãrfurilor în mijlocul de transport.
ART. 18
Înainte de a proceda la încãrcare, expeditorul trebuie sa verifice dacã mijlocul de transport pus la dispoziţie de cãrãuş, corespunde efectuãrii în bune condiţii a transportului, spre a se evita alterarea, degradarea, sustragerea, scurgerea sau pierderea mãrfurilor ce urmeazã a fi transportate.
Dacã aceste condiţii nu sînt întrunite, expeditorul va anunta pe cãrãuş.
În cazul în care cãrãuşul menţine mijlocul de transport, se va face menţiune despre aceasta pe documentul de transport, aratindu-se pe scurt obiectiunile expeditorului.
ART. 19
Cînd mãrfurile se transporta în mijloace de transport închise (containere, vagoane acoperite, hambare din slepuri şi altele), folosite în întregime de expeditor, acesta este obligat ca, odatã cu predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, sa aplice pe sistemul de închidere sigilii proprii, ce vor întruni condiţiile prevãzute în art. 32 al. 2.
Mãrfurile care se transporta în vrac, în mijloace de transport deschise, vor fi însemnate sau marcate de expeditor în asa fel, încît sustragerea lor sa nu fie posibila a lasa urme vizibile.
ART. 20
Furnizorul-expeditor este obligat sa ataseze la documentele de transport, actele de livrare şi listele specificative necesare unei uşoare determinãri cantitative (şi calitative pentru mãrfurile uşor alterabile), la locul de descãrcare.
Mãrfurile a cãror determinare cantitativã se face volumetric, vor fi nivelate, iar expeditorul va indica în actele de livrare şi documentele de transport înãlţimea încãrcãturii, începînd de la podeaua vehiculului. În acest caz furnizorul-expeditor este obligat sa indice pe o foaie specificativa, întocmitã pentru fiecare mijloc de transport în parte şi ataşatã la documentele de transport, elementele de determinare a cantitãţii, în asa fel, ca la locul de destinaţie, aceasta sa poatã fi verificata de îndatã, fãrã cintarire.
ART. 21
Furnizorul poarta rãspunderea mãrfurilor pînã în momentul:
1. Predãrii lor efective cãtre beneficiar:
a) cînd recepţia se face la furnizor şi beneficiarul ridica mãrfurile direct de la furnizor sau expediţia este în sarcina beneficiarului;
b) cînd mãrfurile au rãmas, în urma recepţiei sau autoreceptiei fãcute la furnizor, în custodia acestuia şi ridicarea sau expedierea lor este în sarcina beneficiarului;
c) cînd recepţia se face la beneficiar şi mãrfurile au fost transportate la locul recepţiei de furnizor.
2. Predãrii lor cãtre cãrãuş:
a) cînd livrarea mãrfurilor s-a fãcut prin recepţie sau autoreceptie la furnizor şi expedierea lor este în sarcina acestuia;
b) cînd în urma recepţiei sau autoreceptiei la furnizor, mãrfurile rãmîn în custodia acestuia şi expedierea lor este în sarcina furnizorului.
ART. 22
Furnizorul-expeditor rãspunde de asemenea fata de beneficiarul-destinatar de lipsurile şi avariile ivite pe parcurs din cauza folosirii unor ambalaje necorespunzãtoare, din cauza nerespectãrii normelor tehnice de ambalare, de încãrcare şi de fixare a mãrfurilor în mijlocul de transport, din cauza lipsei de sigilii la mijloacele de transport închise, de semne sau marcaje la mãrfurile transportate în vrac în mijloace de transport deschise, precum şi din cauza lipsei specificatiilor necesare determinãrii cantitative a mãrfurilor la destinaţie.
ART. 23
În cazul în care furnizorul-expeditor nu respecta dispoziţiile din prezentul capitol referitoare la recepţie, autoreceptie şi determinarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor expediate, produsele circula pe rãspunderea lui, fiindu-i în totul opozabile actele dresate de beneficiarul-destinatar, în condiţiile acestui regulament, la verificarea mãrfurilor primite.
În acest caz, sarcina probei ca lipsurile constatate la destinaţie se datoresc culpei cãrãuşului sau beneficiarului-destinatar, revine furnizorului-expeditor, presupunindu-se pînã la proba contrarã ca lipsurile se datoresc culpei acestuia din urma.
Dacã mijlocul de transport închis, incarcatura în vrac sau coletul poarta la destinaţie urme de violare, primeaza - pînã la proba contrarã - prezumţia ca lipsurile s-au produs pe parcurs, din culpa cãrãuşului.
CAP. 3
Primirea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, transportul şi eliberarea lor de cãtre destinatar. Obligaţiile şi rãspunderea cãrãuşului
ART. 24
Cãrãuşul este obligat sa primeascã mãrfurile spre transport, potrivit planului de transport în vigoare.
ART. 25
Mãrfurile se socotesc primite de cãrãuş din momentul în care - în urma verificãrii încãrcãturii şi a documentului de transport potrivit art. 26 şi a existenţei actelor de livrare menţionate şi anexate de expeditor la documentul de transport - acesta aplica ştampila sa pe documentul de transport.
În transporturile rutiere auto neinsotite de expeditor sau destinatar, primirea efectivã a produselor spre transport, atunci cînd acestea nu se predau la autogara, se face de cãtre însoţitorul prepus al organizaţiei de transport, sau în lipsa acestuia, de cãtre conducãtorul mijlocului de transport. Primitorul este obligat sa semneze exemplarul din documentul de transport ce rãmîne la expeditor şi rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs.
ART. 26
La primirea mãrfurilor spre transport, cãrãuşul este obligat sa verifice:
a) numãrul coletelor, starea ambalajelor şi greutatea expeditiei, în cazul expeditiilor de coletãrie şi mesagerii;
b) natura mãrfii (în mod sumar), semnele sau marcajele puse de expeditor, respectarea condiţiilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, în cazul transporturilor încãrcate în mijloace de transport deschise;
c) natura mãrfii (în mod sumar), respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe linia publica în mijloace de transport închise;
d) sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe liniile de garaj, terenuri sau magazii închiriate, în mijloace de transport închise.
Pentru mãrfurile a cãror cintarire este obligatorie, potrivit art. 28 sau altor dispoziţii legale în vigoare, cãrãuşul va verifica în toate cazurile prevãzute mai sus şi greutatea încãrcãturii (brutto şi brutto minus ţara).
Primirea transportului creeazã prezumţia ca el este în ordine şi îndeplineşte condiţiile prevãzute în prezentul articol.
ART. 27
Cãrãuşul va refuza primirea spre transport:
a) a coletelor necorespunzãtor ambalate; nu pot fi considerate ca necorespunzãtoare ambalajele ce întrunesc condiţiile STAS-urilor sau altor norme tehnice în vigoare pentru mãrfurile respective şi prezintã rezistenta necesarã condiţiilor normale de manipulare şi transport;
b) a mãrfurilor încãrcate fãrã respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare;
c) a mãrfurilor încãrcate în mijloace de transport închise, fãrã sigiliul expeditorului, sau în mijloace de transport deschise fãrã semne ori marcaje, ori cu semne şi marcaje insuficiente ori necorespunzãtoare;
d) a mãrfurilor interzise la transport, sau admise numai în condiţii speciale, fãrã ca acestea sa fie întrunite.
În cazul în care primirea spre transport a fost refuzatã în parte sau în întregime, se va face - dupã caz - menţiune motivatã pe documentele de transport, sau se va dresa un proces verbal în dublu exemplar, din care unul se va preda expeditorului.
ART. 28
La primirea spre transport cãrãuşul este obligat sa cintareasca:
a) mãrfurile destinate exportului; la cerere se va cintari şi vagonul gol;
b) mãrfurile importate care se transbordeaza direct sau indirect sau transvazeaza dintr-un mijloc de transport în altul la punctele de frontiera şi în porturile fluviale sau maritime, cintarirea se va face în acest punct dupã transbordarea sau transvazare;
c) mãrfurile ce se transporta pe cale aerianã;
d) mãrfurile ce se prezintã spre transport ca expeditii de coletãrie şi mesagerii;
e) mãrfurile predate ca expeditii de vagoane pe liniile publice ale statiilor de cale feratã;
f) produsele lactate, zahãrul, carnea, produsele alimentare fabricate, bumbacul, pielaria fabricata neconfectionata, cereale, legumele, soia, lintea, mazarea, fasolea, fructele, cartofii, furajele, produsele destinate insamintarilor, lemnele de foc, mangalul, deşeurile de cherestea şi cele metalice, bolovanii, varul, piatra de var, oasele, copitele şi coarnele, prezentate ca expeditii de vagoane încãrcate pe liniile de garaj, la silozuri, pe terenuri sau magazii închiriate din incinta statiilor fãrã a fi cintarite, din cauza ca acestea nu sînt înzestrate cu cintare poduri-bascule sau automate, ori cele existente nu funcţioneazã sau n-au fost recunoscute, precum şi în cazul cînd aceste produse se prezintã spre transport în slepuri sau transporturi auto neinsotite.
Cintarirea mãrfurilor de orice fel efectuatã pe liniile de garaj, în silozuri, la magazii sau terenuri închiriate, înzestrate cu cintare pod-bascula sau automate recunoscute de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, este asimilatã cu cintarirea efectuatã pe cintarele proprii ale organizaţiilor de transport.
Nu se cintaresc mãrfurile ce se prezintã la transport în ambalaje STAS, cu greutate stantata, în bucãţi, baloturi etc. de greutãţi uniforme. În acest caz, mãrfurile circula cu greutatea stabilitã de furnizorul-expeditor.
Dacã transportul se efectueazã pe calea feratã, iar statia în care se face primirea spre transport nu are cintar pod-bascula sau cel existent nu funcţioneazã, cintarirea - în cazurile de la literele a, b, c şi f de mai sus - se va face la prima statie cu cintar pod-bascula de pe parcurs. În cazul în care capacitatea de cintarire sau lungimea podurilor-bascule ale expeditorului, cãrãuşului sau destinatarului, nu permit cintarirea sau recintarirea pe întregul parcurs de la locul de expediţie pînã la locul de destinaţie a vagoanelor de mare tonaj folosite în întregime, marfa încãrcatã în astfel de vagoane va circula cu greutatea stabilitã de furnizorul expeditor.
Se excepteazã de asemenea de la cintarire produsele lichide încãrcate în cisterne sau slepuri, determinarea greutatii acestora facindu-se dupã volum.
În lunile de virf de trafic, în care cintarirea mãrfurilor prevãzute la lit. f de mai sus, ar putea constitui o cauza de neîndeplinire a planului de transport, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor este autorizat sa limiteze - prin ordin - cintarirea acestor mãrfuri, pînã la minimum 10% din tonajul prezentat spre transport. Excepţie de la aceasta mãsura fac expeditiile de vagoane care conţin cereale, cartofi, lemne de foc şi carne, încãrcate în vrac, care se vor cintari în toate cazurile.
ART. 29
La eliberarea mãrfurilor cãtre destinatar, cãrãuşul este obligat sa procedeze la recintarirea lor, în cazul în care:
a) expeditiile de coletãrie şi mesagerii precum şi expeditiile de mijloace de transport complete poarta urme de violare, de sustragere, de scurgere, de pierdere sau de avariere;
b) mãrfurile transportate în mijloace de transport complete au fost transbordate sau transvazate dintr-un mijloc de transport în altul şi nu au fost cintarite la locul transbordarii sau transvazarii;
c) mãrfurile transportate prin mijloace auto neinsotite, au fost predate spre transport dupã greutate;
d) destinatarul sau delegatul expeditorului cer în scris recintarirea şi sînt întrunite urmãtoarele condiţii;
- statia are pod-bascula corespunzãtor pentru efectuarea recintaririi;
- are locomotiva de manevra şi în programul ei de lucru exista timpi disponibili sau în lipsa locomotivei de manevra, timpul de oprire al trenului local de marfa în staţii intermediare permite efectuarea manevrei cu locomotiva trenului pentru ducerea vagonului la cintar; şi
- cînd capacitatea de prelucrare a statiei dupã graficul de lucru nu este depãşitã.
Dacã la locul de eliberare nu exista mijloace tehnice de cintarire, în cazurile de sub literile a şi b de mai sus, cintarirea se va face la cel mai apropiat loc cu cintar corespunzãtor.
ART. 30
Cînd mãrfurile se transporta prin mijloace auto, cintarirea, în cazurile prevãzute de art. 28-29, este obligatorie pentru cãrãuş numai atunci cînd, la locurile de primire şi eliberare a mãrfurilor, exista posibilitãţi tehnice de cintarire.
ART. 31
Cintarirea, la primirea şi eliberarea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, se va face în prezenta angajatului expeditorului respectiv al destinatarului însãrcinat, potrivit prezentului regulament, cu predarea şi primirea mãrfurilor.
Cãrãuşul are dreptul ori cînd sa verifice greutatea oricãror mãrfuri încredinţate spre transport.
ART. 32
În scopul asigurãrii mãrfurilor în cursul transportului, cãrãuşul este obligat sa aplice sigilii pe sistemul de închidere al mijloacelor de transport închise (vagoane, hambare din slepuri, containere, etc.).
Sigiliile vor fi astfel concepute şi aplicate încît sa nu îngãduie înlocuirea sau violarea lor fãrã urme vizibile.
Sigiliile pe mijloacele de transport închise ce se cintaresc pe liniile de garaj, se aplica de întreprindere în momentul cintaririi, iar de cãrãuş, în momentul primirii vagonului pe linia publica.
ART. 33
Tot în scopul asigurãrii integritãţii mãrfurilor pe parcurs, destinatarul sau expeditorul - atunci cînd mãrfurile circula pe riscul lui - le pot însoţi, prin insotitori.
Insotirea este obligatorie:
a) cînd se transporta vietati în mijloace de transport complete;
b) cînd transportul se efectueazã prin mijloace auto şi cuprinde produse în vrac ce nu se pot preda spre transport prin cintarire, pe numãr de colete, bucãţi ori volum, sau cînd produsele în vrac ce se cintaresc la expeditor, nu pot fi recintarite la destinatar.
ART. 34
Însoţitorul de transport rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs. Expeditorul sau, dupã caz, delegatul destinatarului, cînd expediţia cade în sarcina destinatarului, sînt obligaţi sa-i predea efectiv mãrfurile, iar însoţitorul va semna de primire pe exemplarul din actul de livrare care rãmîne la expeditor.
Însoţitorul va proceda la predarea cantitativã a mãrfurilor cãtre destinatar.
Orice lipsa ivita pe parcurs, pînã în momentul predãrii mãrfurilor cãtre destinatar, cade în sarcina întreprinderii al carei prepus este însoţitorul şi atrage rãspunderea materialã şi eventual penalã a insotitorului, dacã pierderea sau avaria mãrfurilor se datoreşte vinei acestuia.
ART. 35
La destinaţie, cãrãuşul este obligat sa procedeze - împreunã cu angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor şi a membrilor comisiei de primire ce eventual sînt de fata - la cintarirea mãrfurilor în cazurile prevãzute de art. 29, la verificarea sigiliilor, a semnelor sau marcajelor, a mijlocului de transport, precum şi a coletelor, la deschiderea mijlocului de transport şi la verificarea sumarã a conţinutului sau.
Dacã totul este gãsit în ordine, cãrãuşul va elibera coletele sau va pune mijlocul de transport la dispoziţia destinatarului pentru descãrcare şi va face menţiune pe documentul de transport "predat fãrã urme de violare".
ART. 36
În cazul în care se constata la colete, la mijlocul de transport, la sigilii, la semne, la marcaje sau la mãrfuri, urme de violare, pierderi, scurgeri, alterãri, avarii, substituiri, diluari sau scãdere de greutate, peste toleranta legalã, mijlocul de transport nu se va deschide sau - dupã caz - nu se va descarca şi va fi anuntat imediat şeful unitãţii respective de transport, sau inlocuitorul sau, care este obligat sa se prezinte de îndatã pentru constatare şi sa stabileascã, dupã posibilitãţi, cauzele care au provocat paguba.
Determinarea lipsurilor cantitative se va face în raport cu elementele specificative de determinare arãtate în actele de livrare şi documentele de transport care însoţesc transportul, luindu-se în toate cazurile în considerare şi ţara vagonului în vederea stabilirii greutatii brutto sau netto a încãrcãturii.
Cînd la mãrfurile transportate pe calea feratã în vrac şi pentru care cintarirea este obligatorie, se constata o diferenţa de greutate la cintarirea brutto, se va cintari în mod obligatoriu şi vagonul gol dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei, stabilindu-se ţara exactã, spre a se putea constata diferenţa de greutate la marfa netto.
Şeful unitãţii de transport sau inlocuitorul sau va dresa de îndatã un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal va fi semnat de organul care a fãcut constatarea, de angajatul cãrãuşului care a efectuat operaţiunile prevãzute la art. 35, de angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor, de membrii comisiei de primire a destinatarului şi de celelalte persoane care au participat sau asistat la constatare, indicindu-se şi adresa fiecãruia din semnatari.
Unul din exemplarele procesului-verbal va fi inminat angajatului destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor.
Dacã sînt bãnuieli ca lipsurile, avariile etc. se datoresc unei infracţiuni, vor fi sesizate de îndatã organele de urmãrire penalã, iar mijlocul de transport va fi reţinut pînã la sosirea acestora.
Procesul verbal de mai sus, cu concluziile cuprinse în el, este opozabil cãrãuşului şi expeditorului pînã la proba contrarã.
ART. 37
Mãrfurile transportate în mijloace de transport complete se considera eliberate în momentul în care cãrãuşul a pus la dispoziţia reprezentantului destinatarului mijlocul de transport pentru descãrcare.
Expeditiile de vagoane complete care se recintaresc sau descarca pe liniile de garaj (siloz) a destinatarului, se elibereazã la punctul de jonctiune cu linia de garaj.
Expeditiile de coletãrie şi mesagerii, se considera eliberate în momentul cînd reprezentantul destinatarului le preia efectiv de la cãrãuş.
ART. 38
Cãrãuşul rãspunde de integritatea mãrfurilor primite spre transport, din momentul primirii şi pînã la eliberarea lor cãtre destinatar.
ART. 39
Cînd cãrãuşul a cintarit mãrfurile, el rãspunde de cantitatea constatatã pe cintarul sau, ori pe cintarele recunoscute de el, înscrisã în documentul de transport.
În cazul în care cintarirea este obligatorie pentru cãrãuş acesta rãspunde de cantitatea înscrisã în documentul de transport, indiferent de faptul dacã a efectuat sau nu cintarirea.
Cãrãuşul va putea face însã dovada ca, în realitate, a primit mai puţin de la expeditor sau ca marfa sosita la destinaţie corespunde cu greutatea netto sau cu specificaţiile din actele de livrare sau documentele de transport, prevãzute la art. 12 alin. 2 şi art. 20.
ART. 40
Pentru mãrfurile a cãror cintarire nu este obligatorie şi nici nu au fost cintarite de cãrãuş, acesta - pînã la proba contrarã - nu rãspunde pentru lipsurile cantitative, dacã mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fãrã urma de violare, sustragere, scurgere sau avarie şi cu sigiliile intacte, iar mãrfurile încãrcate în mijloace de transport deschise, cu semnele intacte.
Dispoziţiile acestui articol nu se aplica mãrfurilor şi produselor enumerate în art. 28 şi nici altor mãrfuri care au fost cintarite, la primire, de cãrãuş.
ART. 41
Cãrãuşul rãspunde de orice substituire, diluare, denaturare, alterare sau avarie a mãrfurilor în cursul transportului.
Sarcina probei ca substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea s-au produs în cursul transportului şi din vina cãrãuşului revine celui care reclama.
În cazul în care însã coletul sau mijlocul de transport închis au fost violate pe parcurs, sau poarta urme de violare sau semnele de pe mãrfurile transportate într-un mijloc de transport deschis poarta de asemenea urme de violare, se presupune - pînã la proba contrarã - ca mãrfurile au fost substituite, diluate, denaturate, alterate sau avariate în timpul transportului şi din vina cãrãuşului.
ART. 42
Cãrãuşul este scutit de rãspundere pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea greutatii sau avaria produselor primite la transport, dacã pierderea, micşorarea greutatii sau avaria s-au produs:
a) din cauza de forta majorã;
b) din culpa expeditorului sau destinatarului;
c) din cauza anumitor însuşiri proprii naturii produselor, care au provocat sfarimarea, spargerea, ruginirea, alterarea sau alte consecinţe asemãnãtoare;
d) din cauze legate de încãrcarea sau descãrcarea produselor, dacã aceste operaţiuni s-au efectuat cu mijloacele expeditorului sau destinatarului, ori sub supravegherea lor;
e) din cauze naturale inerente transportului în vehicule deschise, pentru mãrfurile care potrivit dispoziţiunilor în vigoare se transporta în asemenea vehicule;
f) datoritã faptului ca însoţitorul expeditorului sau destinatarului nu au luat mãsurile necesare pentru asigurarea integritãţii produselor;
g) din cauza unor defecte de ambalaj care nu au putut fi observate dupã aspectul exterior la primirea produselor spre transport;
h) datoritã faptului ca expeditorul a predat produse excluse la transport, sub denumire falsa, inexactã sau incompleta;
i) datoritã faptului ca expeditorul n-a indicat în documentele de transport şi eventual pe ambalaje, particularitãţile specifice produselor, care reclamau condiţii speciale sau anumite mãsuri de precautie în timpul transportului sau depozitarii;
j) în urma scaderii umiditatii în timpul transportului;
k) în urma scaderii naturale a greutatii produselor în limitele indicate de art. 43;
l) din cauza pericolului inerent transportului de vietati;
m) din cauza diferenţei dintre cintarul folosit la primirea produselor spre transport şi cel folosit la eliberarea acestora cãtre destinatar, atunci cînd lipsa nu este realã sau cãrãuşul poate dovedi ca ea se datoreşte expeditorului.
Dovada ca pierderea, scãderea în greutate, alterarea sau avaria produselor se datoreşte cauzelor prevãzute la literele a, b, c, g şi m, cade în sarcina cãrãuşului.
Cînd pe parcurs sau la destinaţie se constata ca pierderea, scãderea în greutate ori avaria produselor se datoreşte uneia sau mai multor din cauzele prevãzute la literele d, e, f, i, j, k şi l de mai sus, se presupune ca paguba s-a produs din aceste cauze, pînã la proba contrarã, facuta de cel în drept a pretinde despãgubiri.
ART. 43
Pentru mãrfurile care din cauza anumitor însuşiri proprii sînt supuse pierderii din greutate în timpul transportului, cãrãuşul rãspunde numai pentru partea lipsa din greutate care depãşeşte procentele de pierdere prevãzute în actele normative în vigoare referitoare la transporturi.
ART. 44
Cînd cu un singur document de transport, se transporta mai multe colete, procentul de pierdere din greutate admis, se calculeazã separat pentru fiecare colet, dacã greutatea fiecãrui colet a fost indicatã în document, la primirea lor spre transport.
Dacã mãrfurile de masa omogene ce se transporta în cisterne, deavalma sau în vrac cu diferite documente de transport, de la un singur expeditor, pe adresa unui singur destinatar, îşi pierd individualitatea în cadrul procesului de transport (la transbordarea de pe apa pe calea feratã sau invers, la transbordarea din vagoane de pe liniile cu ecartament ingust în vagoane de pe liniile cu ecartament normal sau invers etc.), pierderea naturala se calculeazã pe baza greutatii totale a întregii partide de produse.
De asemenea, lipsa parţialã a mãrfurilor transportate în condiţiile de mai sus, care au sosit la destinaţie în mijloace de transport în buna stare, fãrã urme de violare, se determina dupã rezultatele verificãrii întregii partide de produse eliberate în acelaşi timp.
ART. 45
Limitarea rãspunderii în procentele la care se referã art. 43 nu se aplica dacã se face dovada ca lipsa de greutate nu s-a produs din cauza pierderii naturale. Sarcina probei revine celui care reclama.
Dispoziţiile art. 43 nu se aplica de asemenea mãrfurilor a cãror natura exclude o pierdere în greutate din cauze naturale, precum şi în stabilirea despãgubirilor, cînd pierderea se datoreşte uneia din cauzele prevãzute de art. 42.
ART. 46
Despãgubirile datorate de cãrãuş pentru pierderea totalã sau parţialã din vina sa, se calculeazã dupã preţul din factura care însoţeşte transportul, iar cînd transportul se face fãrã factura, dupã preţul oficial stabilit de organele în drept, ori cînd un asemenea preţ nu exista, dupã preţul curent al produselor, la locul şi timpul predãrii, tinindu-se seama - atunci cînd este cazul - şi de gradul lor de uzura.
Pe lîngã aceasta despãgubire, cãrãuşul suporta taxa de transport, taxele fiscale, taxele vamale şi alte cheltuieli în legatura cu transportul mãrfurilor pierdute, dacã acestea nu sînt incluse în preţul mãrfurilor şi au fost plãtite de cel îndreptãţit la despãgubire.
În cazul în care cãrãuşul a folosit pentru nevoile sale unele mãrfuri primite spre transport, el va restitui valoarea dubla a mãrfii, iar vinovaţii vor fi traşi la rãspundere.
ART. 47
Pentru avarierea produselor imputabilã cãrãuşului, acesta plãteşte drept despãgubire suma corespunzãtoare cu deprecierea valorii produselor, fãrã alte daune. În caz de neînţelegere asupra procentului de depreciere, acesta se va stabili prin expertiza. Suma se determina potrivit prevederilor art. 46.
ART. 48
Din momentul eliberãrii mãrfurilor transportate cãtre destinatar, rãspunderea cãrãuşului pentru integritatea lor înceteazã.
El rãspunde însã fata de destinatar, potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul capitol, pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea în greutate, pentru substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea produselor, intimplate în cursul transportului, chiar dacã acestea se constata dupã eliberarea produselor, în cazurile şi în condiţiile prevãzute în actele normative în vigoare, referitoare la transport.
CAP. 4
Primirea şi verificarea mãrfurilor la destinaţie. Obligaţiile şi rãspunderea destinatarului
ART. 49
Destinatarul este obligat sa primeascã mãrfurile de la cãrãuş, sa le transporte la locul de depozitare şi sa le verifice cantitativ şi calitativ.
ART. 50
Primirea mãrfurilor de la cãrãuş, se face de cãtre angajatul însãrcinat cu aceasta operaţiune.
ART. 51
La primirea mãrfurilor de la cãrãuş, angajatul destinatarului, însãrcinat cu aceasta operaţiune, va proceda împreunã cu prepusul cãrãuşului la verificãrile prevãzute în art. 35.
ART. 52
Cînd se primesc expeditii de coletãrie sau mesagerii, în momentul primirii de la cãrãuş, se va verifica numãrul, identitatea, starea, iar în cazurile prevãzute de art. 29 lit. a şi greutatea lor, în raport cu actele de livrare şi documentele de transport.
ART. 53
Cînd se primesc mãrfuri în mijloace de transport complete, a cãror recintarire este obligatorie potrivit art. 29 lit. a-c destinatarul va cere recintarirea lor.
În celelalte cazuri, recintarirea se va putea cere în condiţiile prevãzute de art. 29 lit. d, ori de cîte ori destinatarul presupune ca greutatea realã nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport.
În cazurile în care greutatea netto a mãrfurilor în vrac, obţinutã prin scãderea greutatii tarei înscrisã pe mijlocul de transport din greutatea brutto (mijloc de transport şi marfa), nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport, destinatarul va cere cãrãuşului verificarea tarei mijlocului de transport, prin cintarirea acestuia dupã descãrcare, dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei.
Cînd se primesc mãrfuri necintarite de cãrãuş, în mijloace de transport complete, ele vor fi identificate - dupã caz - înaintea descãrcãrii, în timpul ei sau dupã descãrcare, pe baza elementelor indicate potrivit art. 11, art. 19 alin. 2 şi art. 20 în actele de livrare şi documentele de transport.
Primirea unor asemenea mãrfuri precum şi a celor sosite în vrac, fãrã obiecţiuni, creeazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca transportul a sosit intact.
Cînd se primesc mãrfuri uşor alterabile, acestea vor fi verificate la locul de primire de la cãrãuş, calitativ şi cantitativ.
ART. 54
În cazul în care la locul de primire de la cãrãuş se constata diferenţe de greutate, urme de violare, avarii sau pierderi, destinatarul va cere şefului unitãţii de transport sau înlocuitorului sau, sa procedeze potrivit dispoziţiilor art. 36.
În acest caz, expeditiile de mijloace de transport complete nu vor fi primite de cãtre destinatar pe linia sa de garaj, pînã la sosirea şefului unitãţii de transport sau a înlocuitorului sau.
Dacã aceştia refuza sa facã cuvenitã constatare, destinatarul va proceda conform prevederilor art. 70.
Destinatarul va proceda la fel în cazul în care cãrãuşul nu poate efectua cintarirea în condiţiile art. 29 lit. d.
În cazul transporturilor rutiere auto, cînd se constata în momentul descãrcãrii diferenţe cantitative, asupra cãrora pãrţile nu sînt de acord, destinatarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi va proceda la constatare.
Cînd de constata, la locul de primire de la cãrãuş, diferenţe de cantitate şi calitate la produse uşor alterabile, destinatarul va chema de asemenea, de îndatã, unul din organele prevãzute de art. 70, va anunta pe furnizor-expeditor, telegrafic sau telefonic şi va proceda la primirea mãrfurilor, fãrã a aştepta sosirea delegatului furnizorului.
Dacã destinatarul nu accepta constatãrile cuprinse în procesul verbal întocmit de şeful unitãţii de transport, el va proceda de asemenea potrivit art. 70, putind cere totodatã o expertiza referitor la starea şi greutatea mãrfii, precum şi la cauzele şi cuantumul daunelor.
ART. 55
Destinatarul este obligat sa descarce complet mijlocul de transport şi sa-l lase cãrãuşului fãrã resturi sau reziduri din marfa care a fost încãrcatã în el.
ART. 56
Destinatarul va controla, prin membrii comisiei de primire, modul în care angajatul însãrcinat cu primirea mãrfurilor îşi exercita atribuţiunile, precum şi modul în care se descarca, se verifica la descãrcare, se transporta, se introduc în depozit şi se dezambaleaza mãrfurile primite.
Pe parcursul de la locul de descãrcare pînã la locul de depozitare, integritatea mãrfurilor va fi asigurata de destinatar potrivit art. 4 pct. 1, lit. c.
ART. 57
La locul de depozitare, destinatarul va proceda, prin comisia de primire, la verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor, dacã aceasta operaţiune nu a fost efectuatã în întregime la locul de descãrcare.
Verificarea se va face în termen de maximum 6 ore pentru mãrfurile uşor alterabile şi 5 zile pentru celelalte mãrfuri. Termenul se calculeazã, pentru livrãrile din alta localitate din momentul eliberãrii mãrfurilor în gara, autogara, aeroportul sau portul de destinaţie, iar pentru livrãrile din aceeaşi localitate, din momentul primirii lor în depozitul destinatarului.
Dacã mãrfurile primite corespund cantitativ şi calitativ cu acelea înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, membrii comisiei de primire vor face menţiune de verificare şi de corespundere pe aceste acte şi documente, iar mãrfurile vor fi puse în circuitul lor economic.
ART. 58
În cazul în care, la locul de depozitare, comisia de primire constata ca greutatea netto, numãrul, sortimentul sau calitatea mãrfurilor primite, nu corespund cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, va dresa un proces verbal în care va consemna lipsa sau deficientele constatate. În cazul în care se constata o diferenţa de greutate, se va mentiona, în mod obligatoriu în procesul verbal, cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi (starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice etc.) cît şi persoanele care au participat sau asistat la cintarire, în afarã membrilor comisiei de primire.
Marfa gasita în deficienta sau cu lipsuri va fi patrata. În cazul în care mãrfurile sînt ambalate, verificarea va fi opritã la coletul la care se constata lipsuri. Restul coletelor primite de la acelaşi expeditor nu vor fi deschise, iar coletul respectiv se va pãstra împreunã cu ambalajul. Nu se vor recunoaşte lipsurile din celelalte colete, dacã aceasta dispoziţie nu a fost respectata, iar lipsurile vor fi imputate angajaţilor care au încãlcat-o.
În procesul verbal se va indica, în afarã membrilor comisiei, persoanele care au participat sau asistat la desfacerea coletului. Procesul verbal va fi semnat de membrii comisiei de primire şi de persoanele indicate în cuprinsul lor.
ART. 59
Beneficiarul va anunta telefonic sau telegrafic pe furnizorul-expeditor sa trimitã un delegat, care sa participe la verificarea şi constatarea lipsurilor şi la întocmirea procesului verbal de verificare a întregului lot de marfa primitã. În anuntare se vor indica pe scurt lipsurile sau deficientele constatate.
Dacã exista bãnuieli ca lipsa constatatã provine de pe parcurs şi ar fi imputabilã cãrãuşului, în termen de 5 zile de la luarea în primire a mãrfurilor, va fi sesizat şi acesta printr-o reclamaţie scrisã, adresatã şefului unitãţii de transport de destinaţie, cu invitarea de a trimite un delegat care sa participe la constatare, la termenul ce se va anunta ulterior.
ART. 60
Dacã în termen de 24 ore, delegatul furnizorului sau expeditorului din aceeaşi localitate, sau în 5 zile de la anuntare, delegatul din alta localitate, nu se prezintã, beneficiarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd e cazul şi pe delegatul cãrãuşului din localitate şi va proceda, cu participarea acestora, la verificarea mãrfurilor primite.
Dacã este invederata necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor primite, se va putea proceda la verificarea mãrfurilor numai în prezenta unuia din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd este cazul şi a delegatului cãrãuşului din aceeaşi localitate, fãrã a mai aştepta împlinirea termenului de 5 zile prevãzut în alineatul precedent pentru prezentarea delegatului furnizorului din alta localitate. Necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor va fi atestata de conducãtorul organizaţiei, pe propria lui rãspundere.
ART. 61
Membrii comisiei de primire şi cu delegaţii furnizorului şi cãrãuşului - atunci cînd aceştia se prezintã - sau în asistenta unuia din organele prevãzute de art. 70, atunci cînd delegatul furnizorului ori al cãrãuşului nu se prezintã, vor proceda - dupã caz - la verificarea cantitativã sau calitativã a întregului lot de mãrfuri primite, sau numai a mãrfii asupra cãreia exista contestaţie.
În caz de nevoie, se va apela la un organ tehnic de specialitate, se vor face analize sau expertize de ordin tehnic, ridicindu-se - dacã este necesar - probe din marfa primitã, cu identificarea exactã, prin toate elementele necesare ale probei în corelatie cu marfa.
În acest scop, destinatarul-beneficiar sau furnizorul pot cere concursul ministerelor, instituţiilor sau organizaţiilor de specialitate, care sînt obligate sa delege de îndatã personalul tehnic necesar pentru efectuarea constatãrilor cerute.
ART. 62
Procesul verbal de verificare se va întocmi în trei exemplare şi va cuprinde:
a) locul şi data întocmirii;
b) persoanele care au luat parte la verificare, calitatea şi domiciliul; (adresa completa) acestora;
c) denumirea furnizorului, beneficiarului, a întreprinderii care a fabricat marfa şi a cãrãuşului;
d) numãrul contractului sau comenzii pe baza cãreia s-a expediat produsul;
e) numãrul facturii şi a documentului de transport;
f) data expedierii, punctul de încãrcare, data sosirii şi punctul de descãrcare, data intrãrii mãrfurilor în depozitul beneficiarului;
g) elementele de identificare a mãrfii: denumire, sortiment, tip, varietati, calitate etc.;
h) greutatea brutto, dupã documentele întocmite la expediţie, greutatea brutto rezultatã la punctul de descãrcare, precizîndu-se cintarul la care a fost stabilitã, documentul de recintarire, iar dacã recintarirea nu a avut loc, se va mentiona aceasta;
i) indicarea mijloacelor de determinare cantitativã prin care s-a constatat lipsa, adicã: cintarire, mãsurãtoare, numaratoare, etc.;
j) descrierea ambalajului, starea lui, condiţiile în care au fost pãstrate mãrfurile la beneficiar;
k) descrierea exactã a lipsurilor de cantitate sau calitate la produsele verificate, indicindu-se cantitatea în minus sau în plus fata de actele de livrare şi documentele de transport, natura defectelor, etc.;
l) menţiunea modului în care au fost ridicate probele, cu indicarea numãrului, etc. conform prevederilor din standarde sau norme interne;
m) cauzele care au putut provoca lipsurile de cantitate sau deficientele de calitate şi în mãsura în care rezulta, cine rãspunde de ele;
n) arãtarea produselor care nu vor putea fi folosite şi cele pentru care se propune a fi considerate declasate sau apte pentru alta întrebuinţare;
o) propuneri, fie pentru eventuale reduceri de preţuri, corespunzãtoare cu scãderea de calitate, fie în vederea reconditionarii mãrfurilor calitativ necorespunzãtoare, potrivit normelor legale în vigoare, precum şi justificarea precisa a acestor propuneri;
p) punctul de vedere al delegatului furnizorului şi al cãrãuşului, cînd aceştia au fost de fata;
r) semnatura tuturor persoanelor care au participat la constatare.
ART. 63
Cîte un exemplar de pe procesul verbal de constatare se va inmina, sub luare de dovada, delegatiilor furnizorului expeditor şi cãrãuşului, dacã aceştia sînt de fata. Dacã aceştia n-au participat, procesul verbal se va comunica în 24 ore dupã dresarea lui furnizorului-expeditor şi - dupã caz - cãrãuşului.
ART. 64
În cazul în care lipsurile sau deficientele constatate pot fi datorate unei infracţiuni, destinatarul-beneficiar este obligat sa sesizeze de îndatã organele de urmãrire penalã.
ART. 65
În toate cazurile în care se constata lipsuri şi deficiente în modul de livrare a mãrfurilor, destinatarul-beneficiar va trimite de asemenea un exemplar al procesului verbal cãtre organul tutelar al organizaţiei în culpa.
ART. 66
Procesul verbal dresat în condiţiile de mai sus - chiar fãrã participarea delegaţilor furnizorului sau cãrãuşului - este opozabil furnizorului şi beneficiarului, indiferent dacã produsele au fost expediate de furnizor în urma recepţiei sau pe baza de autoreceptie. El va fi opozabil de asemenea şi cãrãuşului, în mãsura în care se va face dovada ca lipsurile, avariile, substituirile, etc. s-au produs pe parcurs din culpa sa.
ART. 67
În cazul în care recepţia mãrfurilor livrate se face la beneficiar şi furnizorul nu trimite un delegat care sa efectueze, împreunã cu delegatul beneficiarului, operaţiunea de recepţie, beneficiarul va proceda la recepţie în asistenta obligatorie a unuia din organele prevãzute de art. 70. În acest caz, se aplica în mod corespunzãtor, dispoziţiile cuprinse în acest capitol.
ART. 68
Beneficiarul rãspunde de integritatea mãrfurilor - dupã caz - din momentul preluãrii lor de la furnizor ori de la cãrãuş, sau din momentul intrãrii lor în depozit, atunci cînd livrarea se face loco depozitul acestuia.
ART. 69
Dacã marfa ambalata a fost ridicatã de beneficiar sau destinatar din depozitul furnizorului sau de la cãrãuş, dupã greutatea brutto şi numãrul coletelor, iar greutatea brutto sau numãrul coletelor constatate la depozitul beneficiarului nu corespund cu cele constatate la primirea produselor, opereazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca lipsa provine din culpa beneficiarului.
CAP. 5
Organele care asista pe beneficiar la constatarea lipsurilor
Controlul circulaţiei mãrfurilor
ART. 70
În toate cazurile cînd la verificarea de cãtre beneficiar a mãrfurilor sosite din transport, se constata lipsuri cantitative sau deficiente calitative, şi delegatul furnizorului sau însoţitorul transportului, aparţinînd furnizorului, nu este de fata, precum şi în cazurile în care la primirea mãrfurilor de la cãrãuş se nasc divergenţe între organele acestuia şi reprezentantul beneficiarului, acesta din urma va chema la fata locului un delegat al ministerului tutelar al furnizorului, sau al Inspecţiei Comerciale de Stat, sau un delegat al serviciului comercial al sfatului popular, sau un delegat al sfatului popular (acolo unde sfatul popular local nu are serviciu comercial), sau al unei întreprinderi economice din localitate fãcînd parte din sistemul furnizorului ori al unei organizaţii socialiste neinteresate.
ART. 71
Constatarea lipsurilor cantitative şi a deficienţelor calitative, precum şi a divergentelor dintre cãrãuş şi destinatar sau beneficiar, se va face numai în prezenta unuia din delegaţii prevãzuţi în articolul de mai sus, care va semna procesul verbal de constatare.
Orice constatare facuta fãrã prezenta unui asemenea delegat, este lipsitã de putere doveditoare.
Totuşi, în cazul în care, datoritã unor împrejurãri bine stabilite şi menţionate în procesul verbal de constatare, destinatarul-beneficiar a fost în imposibilitate de a anunta şi gãsi în timp util un delegat din cei prevãzuţi în articolul anterior, pentru constatãrile ce trebuiau fãcute chiar la locul de primire a mãrfurilor de la cãrãuş şi înainte de descãrcarea lor din mijlocul de transport, procesul verbal dresat în aceste condiţii de reprezentantul destinatarului beneficiar în prezenta şi cu semnatura unuia sau mai mulţi martori, cãrora li se vor indica numele, pronumele şi adresa completa în procesul verbal, va constitui un început de dovada ce va putea fi completat prin orice mijloc de dovada admis de lege.
ART. 72
Organizaţiile de transport - fiecare în sfera lor de activitate - vor controla lunar, prin sondaj, cel puţin 10% din mãrfurile încredinţate lor spre transport.
Controlul se va efectua de cãtre organele de control ale organizaţiilor de transport, care vor cere şi participarea organelor Inspecţiei Comerciale de Stat sau ale serviciului comercial al sfatului popular din localitate. În lipsa acestora, controlul se va efectua în prezenta unui organ al militiei sau a doi angajaţi ai unei alte organizaţii socialiste, în afarã organizaţiei de transport.
Controlul va consta din verificarea cantitativã a mãrfurilor încredinţate spre transport, în raport cu datele înscrise în documentele de transport, pe baza elementelor de determinare cantitativã prevãzute în aceste documente. Coletele încãrcate în mijloace de transport complete nu vor fi deschise.
În cazul în care se constata lipsuri sau plusuri nejustificate, în raport cu toleranta legalã şi cu pierderile naturale ale mãrfurilor, se va dresa un proces verbal de constatare în care se vor indica precis mijloacele şi metodele de determinare cantitativã folosite, orice element care ar fi putut determina o scãdere sau creştere de greutate, volum, etc. în momentul constatãrii, precum şi concluziile asupra cauzelor care ar fi putut determina lipsa constatatã.
Procesul verbal se va dresa în patru exemplare, din care unul se va pãstra de cãtre organul de control, iar restul se vor comunica de îndatã procuraturii, expeditorului şi destinatarului.
CAP. 6
Dispoziţii comune şi finale
ART. 73
Organizaţiile între care au loc livrãri de mãrfuri şi care participa la încheierea şi executarea unui contract de transport, nu pot deroga prin convenţie de la dispoziţiile prezentului regulament.
ART. 74
Angajaţii care au sarcini speciale în legatura cu circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, vor avea calificarea corespunzãtoare atribuţiilor lor.
Angajaţii însãrcinaţi cu ambalarea, supravegherea ambalarii, recepţia, expedierea şi primirea mãrfurilor, cantaragii, membrii comisiilor de autoreceptie şi de primire a mãrfurilor, organele prevãzute de art. 70, precum şi toţi aceia care prin atribuţiile lor intervin în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, rãspund material şi penal atît pentru integritatea mãrfurilor, cît şi pentru exactitatea atestarilor pe care le fac în actele de livrare, documentele de transport şi procesele verbale de constatare.
ART. 75
Organizaţiile furnizoare-expeditoare şi beneficiare-destinatare care nu respecta dispoziţiile regulamentului de fata referitoare la recepţia, autoreceptia şi verificarea mãrfurilor, vor plati o amenda de 200 lei pentru fiecare încãlcare în parte pentru organizaţia în favoarea cãreia este prevãzutã dispoziţia din regulament, la cererea acesteia.
Organizaţia de transport care refuza sa efectueze constatãrile prevãzute de art. 30 şi 59 alin. 2 sau cintarirea ori recintarirea, la primirea sau eliberarea mãrfurilor, potrivit art. 28 şi 29, va suporta aceiaşi amenda - dupã caz - cãtre expeditor sau destinatar, la cererea acestora. În cazurile art. 29 lit. d, amenda se va suporta numai dacã motivele invocate, spre a refuza cintarirea, nu au fost reale.
Amenzile de mai sus se plãtesc indiferent de faptul dacã nerespectarea dispoziţiilor din regulament a produs sau nu vreo paguba organizaţiei care pretinde plata.
Amenzile vor fi imputate angajaţilor vinovaţi de nerespectarea dispoziţiilor respective.
ART. 76
Dispoziţiile cuprinse în actele normative care reglementeazã în prezent condiţiile de livrare şi transportul mãrfurilor, rãmîn în vigoare, în mãsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor acestui regulament.
ART. 77
Prezentul regulament intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1960.
--------
|
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi
Preşedintele Republicii Cehoslovace,
în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un Tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor.
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Vasile Dumitrescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Preşedintele Republicii Cehoslovace pe Dr. Vaclav Skoda, ministrul justiţiei
care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1
Ocrotirea juridicã
1. Cetãţenii şi persoanele juridice (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni") ai unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii.
2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul de a se adresa liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia.
ART. 2
Acordarea asistenţei juridice
1. Instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale.
2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1.
ART. 3
Modul de legatura
1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit o alta cale.
2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei.
ART. 4
Obiectul asistenţei juridice
Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: primirea, întocmirea şi expedierea actelor, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor, expedierea şi predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea invinuitilor, ascultarea martorilor, experţilor, pãrţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetãri locale precum şi prin inminarea actelor.
ART. 5
Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã
1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa.
2. Actele anexate la cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie sa fie însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate.
3. Îndeplinirea cererilor de asistenta juridicã se face în limba Partii Contractante solicitate.
ART. 6
Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice
Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) denumirea instituţiei judiciare solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã;
d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor; pentru persoanele juridice se va indica denumirea şi sediul lor;
e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora;
f) datele necesare cu privire la obiectul cererii iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii.
ART. 7
Modul de rezolvare
1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau.
2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta.
3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice.
4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã va transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea.
ART. 8
Forma actelor
Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi prevãzute cu sigiliul oficial.
ART. 9
Inviolabilitatea martorilor şi experţilor
1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru o infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat.
2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante, în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante, din motive independente de vointa sa.
ART. 10
Inminarea actelor
1. Instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã.
2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia solicitanta sau de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante.
3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat.
4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia judiciarã solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei.
ART. 11
Dovada de inminare
Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate.
ART. 12
Inminarea de acte propriilor cetãţeni
Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze acte propriilor lor cetãţeni, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare.
ART. 13
Valabilitatea actelor
1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt recunoscute ca valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare.
Aceasta este valabil şi pentru semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante.
2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 14
Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice
1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Fiecare din Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul ei, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor.
2. Instituţia judiciarã solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput.
ART. 15
Refuzul asistenţei juridice
Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate.
ART. 16
Informaţii privind probleme de drept
Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie, la cerere, informaţii privind probleme de drept.
PARTEA a II-a
DISPOZIŢII SPECIALE
CAP. 1
Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale
Secţiunea I
Cheltuieli de judecata
ART. 17
Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã.
ART. 18
Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii.
ART. 19
1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familialã, veniturile şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea.
2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau.
3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare.
ART. 20
1. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi asistenta judiciarã gratuita, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal pe care-l va transmite împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19 instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante.
2. Odatã cu cererea de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate fi trimisa şi cererea de chemare în judecata, precum şi alte acte prezentate de persoana solicitanta.
Secţiunea II
Statutul personal şi dreptul familiei
ART. 21
Capacitatea juridicã a persoanei
Capacitatea juridicã a persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este aceasta persoana.
ART. 22
Încheierea cãsãtoriei
1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria.
2. Cãsãtoria se poate de asemenea încheia în fata unui reprezentant diplomatic sau consular, dacã viitorii soţi sînt cetãţeni ai Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. În acest caz, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular.
3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei (capacitatea de a încheia cãsãtoria), fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este.
ART. 23
Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor
1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt.
2. Dacã unul din soţi aparţine unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au domiciliul comun.
3. Dacã, în cazul prevãzut în alineatul 2, unul din soţi locuieşte pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun.
ART. 24
Divorţul
1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante.
În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi locuieşte pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii.
2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi aparţine uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanta care judeca aplica legea statului sau.
ART. 25
Nulitatea cãsãtoriei
1. Constatarea nulitãţii (inexistenta cãsãtoriei) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face potrivit legii locului unde s-a încheiat cãsãtoria, iar în cazul încheierii cãsãtoriei prevãzute la articolul 22 alineatul 2, potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular.
2. Constatarea nulitãţii (inexistenta) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de fond (insuficienta capacitate pentru încheierea cãsãtoriei) se pronunţa în baza legii aplicabile, potrivit articolului 22 alineatul 3.
3. În privinta competentei, ea va fi corespunzãtoare prevederilor articolului 24.
Raporturile juridice între pãrinţi şi copii
ART. 26
În cauzele privind contestarea, tãgãduirea şi stabilirea paternitãţii şi cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii precum şi stabilirea naşterii copilului dintr-o anumitã cãsãtorie este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul.
ART. 27
Raporturile juridice dintre copilul nãscut în afarã cãsãtoriei şi mama acestuia - pe de o parte - şi tatãl acestuia - pe de alta parte - se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul.
ART. 28
1. Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul.
2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea însã a dispoziţiilor articolelor 26 sau 27.
ART. 29
Declararea dispariţiei sau a morţii
1. Pentru declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane precum şi pentru stabilirea faptului morţii, sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la ultima data cunoscutã cînd mai era în viata.
2. Cu toate acestea instituţiile judiciare ale unei Pãrţi Contractante, la cererea unor persoane care locuiesc pe teritoriul acesteia sînt competente sa declare disparitia sau moartea precum şi stabilirea faptului morţii unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, dacã potrivit legii instituţiei judiciare cãreia i se adreseazã, acele persoane au drept la o asemenea acţiune.
3. În cauzele arãtate în alineatele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legea statului lor.
Tutela şi curatela
ART. 30
1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela.
2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela.
3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela, se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela.
4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator.
ART. 31
1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30.
2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre.
ART. 32
1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30 poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta privind tutela sau curatela se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea.
2. Instituţia care, conform alineatului 1 a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia.
ART. 33
Înfierea
1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii.
2. În cazul cînd copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere este necesarã şi încuviinţarea acesteia. Dacã potrivit legii acestei Pãrţi Contractante este necesar, se va lua şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal, ori al organelor tutelare.
3. În cazul cînd copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante.
4. În cauzele de înfiere, precum şi de desfacere, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun.
Secţiunea III
Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte
ART. 34
1. Instituţiile unei Pãrţi Contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, prin intermediul organelor lor centrale, certificatele de stare civilã, de studii şi de vechime în cimpul muncii, ale cetãţenilor Partii Contractante solicitante.
2. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit.
Secţiunea IV
Dispoziţii cu privire la succesiuni
ART. 35
Principiul egalitãţii
1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante.
2. Certificatele cu privire la raporturile de drept succesoral, îndeosebi certificatul de moştenitor sau certificatul constatind calitatea de executor testamentar, întocmit de organul competent al unuia din Pãrţile Contractante, fac aceeaşi dovada pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
ART. 36
Dreptul succesoral
1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii.
2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile.
ART. 37
Succesiuni vacante
Bunurile mobile provenite din succesiunile vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile provenite din succesiunile vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla.
ART. 38
Testamentul
1. În privinta capacitãţii de a testa şi de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise.
2. Forma de întocmire şi revocare a unui testament este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului; este suficient însã dacã a fost respectata forma prevãzutã de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost întocmite aceste acte.
ART. 39
Competenta în cauzele de succesiune
1. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, în afarã de cazul în care se face a aplicaţiunea alineatului 4.
2. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri.
3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica corespunzãtor şi pentru determinarea competentei în litigiile succesorale.
4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi moştenitorii şi legatarii sînt de acord, la cererea oricãruia dintre ei sau a altei persoane care are un drept la succesiune, competenta revine instituţiilor judiciare ale acestei Pãrţi Contractante.
ART. 40
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia competenta a unei Pãrţi Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces, care a avut loc în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii.
ART. 41
Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale
1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar.
2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale, privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani.
ART. 42
Deschiderea testamentului
Deschiderea şi citirea testamentului sînt de competenta instituţiei judiciare a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere şi este posibil, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã.
ART. 43
Mãsuri de conservare a succesiunii
1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante.
2. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante informeazã de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, vor putea fi aminate.
3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 39 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1.
ART. 44
Transmiterea succesiunii
În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate moştenitorilor şi legatarilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã:
a) notariatul de stat a anuntat, în cazul ca aceasta se prevede în legea Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de 6 luni;
b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat aprobarea care eventual ar fi prevãzutã pentru exportul obiectelor succesorale; transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize.
Secţiunea V
Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor
ART. 45
Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala
1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instituţiilor judiciare şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instituţie judiciarã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în aceeaşi cauza, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat.
2. Dispoziţia alineatului 1 se va aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de fata.
Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor patrimoniale
ART. 46
Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute silit, pe teritoriul lor, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã:
a) hotãrîrile definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat;
b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive în cauzele penale, privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat.
ART. 47
1. Încuviinţarea executãrii silite este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea silitã.
2. Cererea de încuviinţare a executãrii silite se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea silitã. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta.
3. Cererea va fi însoţitã de o traducere facuta în limba Partii Contractante solicitate, certificatã potrivit alineatului 2 al articolului 10.
ART. 48
1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se va anexa:
a) textul complet al hotãrîrii, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre;
b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, o citaţie;
c) traducerile actelor indicate la punctele "a" şi "b", certificate potrivit alineatului 2 al articolului 10.
2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi facuta şi cererea de executare silitã.
ART. 49
1. Procedura încuviinţãrii executãrii silite şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã.
2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva la instanta care a încuviinţat executarea silitã.
ART. 50
Refuzul recunoaşterii şi executãrii
Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii silite poate fi refuzatã:
a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a faptului ca ei sau reprezentantului ei nu i-a fost inminata citaţia la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare;
b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei.
ART. 51
Tranzacţii judiciare
Prevederile articolelor 46-50 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti.
Executarea cheltuielilor de judecata
ART. 52
1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 17. este obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli.
2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 53.
ART. 53
1. Instanta care încuviinţeazã executarea silitã a hotãrîrii se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva.
2. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte.
ART. 54
1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie suma încasatã reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante.
2. La cerere se va ataşa o copie certificatã de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte.
ART. 55
Eliberarea de obiecte
Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani.
ART. 56
Cheltuielile de executare silitã
În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silitã se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea.
CAP. 2
Asistenta juridicã în cauzele penale
ART. 57
Obligaţia de extrãdare
1. Pãrţile contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei.
2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat pentru aceste infracţiuni o astfel de pedeapsa.
ART. 58
Refuzarea extrãdãrii
Extrãdarea nu are loc dacã:
a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate;
b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate;
c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal;
d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate.
ART. 59
Obligaţia de a porni o acţiune penalã
1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea.
2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii.
3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal.
ART. 60
Modul de legatura
În problemele extrãdãrii şi începerii urmãririi penale, Ministerele Justiţiei sau Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele.
ART. 61
Actele cere se anexeazã la cererea de extrãdare
La cererea de extrãdare se anexeazã:
a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora;
b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea;
c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale.
ART. 62
Date suplimentare
1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de o luna pînã la doua luni; acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive serioase, la cererea Partii Contractante solicitante.
2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata.
Arestarea în vederea extrãdãrii
ART. 63
Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a Carei extrãdare se cere.
ART. 64
1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio.
2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea.
3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã.
ART. 65
Persoana arestata conform articolului 64 poate fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare.
ART. 66
Amînarea extrãdãrii
Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberare înainte de expirarea duratei acesteia.
ART. 67
Extrãdarea temporarã
1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 66 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate.
2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã.
ART. 68
Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state
Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea.
ART. 69
Limitele acţiunii penale
1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea.
2. Acordul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa.
ART. 70
Predarea
Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana poate fi pusã în libertate.
ART. 71
Repetarea extrãdãrii
Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se reintoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 61 şi 62.
ART. 72
Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal
Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei.
ART. 73
Tranzitarea
1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat.
2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare.
3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu ar putea avea loc potrivit prezentului Tratat.
ART. 74
Transportul şi predarea provizorie a persoanelor arestate
1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele prevãzute în articolul 60, al acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea şi predarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere.
2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate prevãzute în articolul 60 autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 9.
ART. 75
Transmiterea obiectelor
1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc:
a) obiectele sau sumele de bani care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani;
b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri.
2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza.
3. Drepturile terţilor asupra obiectelor eliberate rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii.
ART. 76
Comunicarea hotãrîrilor de condamnare
Ambele Pãrţi Contractante îşi vor comunica reciproc date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor.
ART. 77
Informaţii asupra antecedentelor penale
La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor unei Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor invinuite sau inculpate pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante.
PARTEA a III-a
DISPOZIŢII FINALE
ART. 78
Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat.
ART. 79
Tratatul intra în vigoare dupã o luna de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare.
Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitratea lui se prelungeşte, de fiecare data, pentru alţi cinci ani.
La data intrãrii în vigoare a prezentului Tratat, înceteazã de a mai fi în vigoare între cele doua Pãrţi Contractante:
a) Convenţia relativã la protecţia şi asistenta judiciarã reciprocã în materie de drept civil şi comercial, precum şi în afacerile necontencioase, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925;
b) Convenţia de extrãdare şi asistenta judiciarã în materie penalã, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925.
Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi ceha, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile.
Fãcut la Praga, în ziua de 25 octombrie 1958.
-----------
|
"Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:\nARTICOL UNIC\nSe rat(...TRUNCATED) |
"Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:\nART. 1\nArticolul 1 din <>Hotã(...TRUNCATED) |
"Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:\nARTICOL UNIC\nSe rat(...TRUNCATED) |
"Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi\nPrezidiul Adunãrii Populare (...TRUNCATED) |
"ART. 1\nInstituţiile artistice de spectacole se organizeazã şi funcţioneazã în scopul educãr(...TRUNCATED) |
"ART. 1\nSe gratiaza în întregime pedepsele privative de libertate, rãmase definitive, pronunţat(...TRUNCATED) |
"Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã:\nARTICOL UNIC\nSe rat(...TRUNCATED) |
End of preview. Expand
in Dataset Viewer.
- Downloads last month
- 0