text
stringlengths
0
130k
*) Textul a fost corectat potrivit rectificarii publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 29 din 19 august 1959. Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte: 1. Se aproba regulamentul privind recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor precum şi stabilirea rãspunderii expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste. 2. Pentru a se evita dubla cintarire, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va recunoaşte cintaririle efectuate pe cintarele poduri-bascule sau automate de pe liniile de garaj, din silozuri, precum şi cele ale magaziilor şi terenurilor închiriate întreprinderilor. În vederea operaţiunii de recunoaştere, întreprinderile care au poduri-bascule pe liniile lor de garaj, în silozuri, magazii şi pe terenuri închiriate, vor lua mãsuri ca în termen de o luna de la apariţia hotãrîrii, sa punã la punct buna lor funcţionare şi sa verifice corespunderea personalului care le deserveste. Recunoaşterea cintaririlor se va face cel mai tirziu pînã la 31.XII.1959, pentru fiecare pod-bascula în parte, printr-o încunoştiinţarea trimisa întreprinderii şi are drept efect asimilarea cintaririlor fãcute pe cintarele recunoscute, cu acele de pe cintarele liniilor publice. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va supraveghea, instrui şi controla personalul întreprinderilor însãrcinate cu cintarirea pe liniile de garaj, conform cu instrucţiunile pentru personalul propriu, avizind la numirea şi desarcinarea acestui personal. În cazul în care întreprinderea nu va da urmare cererii Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor de a se lua mãsuri pentru utilarea şi repararea cintarelor sau schimbarea personalului dovedit necorespunzãtor, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va sesiza ministerul tutelar al întreprinderii respective şi va cere tragerea la rãspundere şi sancţionarea conducatorului întreprinderii şi a celorlalţi vinovaţi, revocind totodatã recunoaşterea data. Pînã la aducerea la îndeplinire a cererii Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, mãrfurile circula pe rãspunderea întreprinderii. 3. În scopul unei mai rationale folosiri a cintarelor de pe liniile de garaj, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor va putea: a) prelua în administrare cintarele pod-bascula ale întreprinderilor de pe liniile de garaj, din magazii sau terenuri închiriate spre a fi montate şi utilizate pe liniile publice; b) va putea cere mutarea cintarelor pod-bascula ale întreprinderilor de pe liniile de garaj la puncte de jonctiune comune, pentru a deservi mai multe linii de garaj. Întreprinderile în cauza sînt obligate - dupã caz - sa predea de îndatã cintarele pod-bascula în administrarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, sau sa procedeze la mutarea lor la punctele indicate de acesta; în ultimul caz, cheltuielile de mutare şi reinstalare vor fi suportate în comun de întreprinderile beneficiare. Instalarea podurilor-bascule pe liniile de garaj, silozuri, magazii şi terenuri închiriate se va face numai la cererea sau cu avizul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ............................... 5. Ministerele, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi al Capitalei Republicii Populare Romane vor lua mãsuri ca unitãţile şi organele locale ale administraţiei de stat în subordine, sa trimitã delegaţi pentru a asista la recepţia mãrfurilor la beneficiar, cînd nu asista furnizorul, precum şi la constatarea lipsurilor la mãrfurile transportate, ori de cîte ori organizaţiile socialiste beneficiare sau de transport vor solicita aceasta. 6. Documentele de transport nu constituie acte de gestiune pentru expeditor şi destinatar, pe baza lor neputindu-se opera descãrcarea sau încãrcarea de gestiune. 7. Diferenţele de greutate rezultate din cintarirea la expediere şi la destinaţie, prevãzute în regulamentele şi tarifele în vigoare, sînt admise numai pentru organizaţiile de transport şi nu pot fi invocate în relaţiile dintre furnizor şi beneficiar. 8. Declararea inexactã de cãtre expeditor a greutatii mãrfurilor şi documentele de transport (scrisoare de trasura, foaie de parcurs etc.) sau atestarea de cãtre salariaţii organizaţiilor de transport a unor date, fãrã a face o verificare prealabilã efectivã, se va sanctiona, dupã caz, conform art. 401 sau 242 din Codul Penal. REGULAMENT privind recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor, precum şi stabilirea rãspunderii expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste CAP. 1 Dispoziţii şi mãsuri organizatorice generale ART. 1 Condiţiile de livrare în legatura cu recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor, precum şi rãspunderea expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, sînt supuse dispoziţiilor prezentului regulament. ART. 2 Dispoziţiile regulamentului de fata se aplica în toate cazurile în care se executa livrãri de mãrfuri - în trafic intern - între organizaţiile socialiste, cu sau fãrã intervenirea unui contract de transport. Ele se aplica în mod corespunzãtor şi atunci cînd mãrfurile circula de la o organizaţie socialistã la alta, fãrã ca ele sa facã obiectul unui contract de livrare. Ele se mai aplica şi raporturilor ce se stabilesc între organizaţiile expeditoare sau destinatare şi cele de transport, din ţara, în traficul internaţional de mãrfuri, în mãsura în care nu sînt contrare convenţiilor internaţionale de transport la care participa Republica Populara Romana, precum şi livrãrile de mãrfuri privind comerţul exterior, în mãsura în care acestea nu sînt supuse unor reglementãri speciale. ART. 3 Potrivit prezentului regulament se înţelege prin: - marfa: orice produs care formeazã obiectul livrãrii sau a contractului de transport; - furnizor: organizaţia care livreaza mãrfurile; - beneficiar: organizaţia care primeşte mãrfurile livrate; - expeditor: organizaţia care preda mãrfurile spre transport; - cãrãuş: organizaţia care executa transportul; - destinatar: organizaţia care primeşte produsele transportate; - acte de livrare: procesele verbale de recepţie sau autoreceptie, facturile, listele de specificaţie, avizele de expediţie; - documente de transport: scrisoarea de trasura sau de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerii sau alte asemenea documente. ART. 4 Conducerile organizaţiilor socialiste care expediazã, transporta şi primesc mãrfuri sînt obligate, fiecare în sectorul lor propriu de activitate, sa ia toate mãsurile organizatorice, în vederea unei corecte desfasurari a operaţiilor privind recepţia, expediţia, transportul şi primirea mãrfurilor, precum şi în vederea asigurãrii integritãţii lor pe parcurs, din momentul scoaterii lor din depozitul expeditorului pînã în momentul intrãrii lor în depozitul destinatarului. În acest scop: 1. conducãtorii organizaţiilor furnizoare-expeditoare şi beneficiare destinatare: a) vor desemna - dupã caz - unul sau mai mulţi angajaţi care sa aibã, în mod separat, urmãtoarele sarcini speciale: - predarea şi receptionarea mãrfurilor; - ambalarea şi supravegherea ambalarii mãrfurilor; - expediţia şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, precum şi primirea lor de la cãrãuş şi aducerea lor în depozit; b) vor constitui - dupã caz - una sau mai multe comisii de autoreceptii şi de primire a mãrfurilor. Aceste comisii care au sarcina de a verifica cantitativ şi calitativ mãrfurile ce se livreaza prin autoreceptie precum şi mãrfurile ce se primesc de la alte organizaţii, vor fi constituite din: conducãtorul întreprinderii sau delegatul sau, precum şi responsabilul controlului tehnic al calitãţii, iar unde nu exista un asemenea control, un salariat desemnat de director, gestionarul care elibereazã ori primeşte mãrfurile sau înlocuitorii lor permanenţi şi angajatul însãrcinat cu expediţia şi primirea mãrfurilor. c) vor organiza supravegherea şi paza mãrfurilor din momentul iesirii lor din depozit pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş şi - la fel - din momentul primirii lor de la cãrãuş, pînã în momentul intrãrii lor în depozit; d) vor controla personal modul cum se desfãşoarã operaţiunile în legatura cu recepţia, autoreceptia, expediţia, primirea şi verificarea mãrfurilor; e) vor lua mãsuri pentru instalarea mijloacelor de cintarire şi mãsurãtoare necesare stabilirii elementelor de determinare cantitativã a mãrfurilor predate la transport sau primite, potrivit specificului mãrfurilor. 2. Organizaţiile de transport: a) se vor dota treptat cu cintare poduri-bascula la toate punctele de încãrcare şi descãrcare a mãrfurilor; b) vor întreţine permanent în stare de funcţionare normalã cintarele poduri-bascula existente; c) vor urmãri buna funcţionare a cintarelor poduri-bascula de pe liniile de garaj ale întreprinderilor, putind cere acestora luarea mãsurilor necesare pentru utilizarea şi repararea lor, ori de cîte ori va fi nevoie. În caz de neconformare, organizaţia de transport va putea retrage recunoaşterea cintarului; d) vor aviza numirile şi înlocuirea de cantaragii ai întreprinderilor pe care îi vor instrui şi verifica spre a corespunde sarcinilor; e) vor asigura prin mijloacele cele mai adecvate integritatea mãrfurilor ce li se încredinţeazã spre transport. 3. Organele tutelare ale organizaţiilor expeditoare şi destinatare de mãrfuri vor controla modul în care se desfãşoarã recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor şi vor lua de îndatã mãsurile necesare în vederea inlaturarii deficienţelor constatate. ART. 5 Tot în vederea unei corecte circulatii a mãrfurilor de la expeditor la destinatar se da organizaţiilor de transport sarcina de a controla din oficiu, prin sondaj, sinceritatea declaraţiilor cu privire la cantitatea mãrfurilor încredinţate spre transport. CAP. 2 Recepţia, expedierea şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş. Obligaţiile şi rãspunderea furnizorului sau expeditorului ART. 6 Livrarea mãrfurilor se face prin recepţie efectivã între delegaţii organizaţiilor furnizoare şi beneficiare. Recepţia cuprinde identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza. ART. 7 Recepţia are loc la furnizor. Ea se va efectua la beneficiar, atunci cînd un act normativ în vigoare prevede aceasta în mod expres. ART. 8 Atunci cînd au loc livrãri continue sau periodice de mãrfuri, pãrţile contractante vor putea menţine la locul stabilit pentru recepţie, delegaţi permanenţi sau în perioada cît dureazã recepţia. ART. 9 Livrarea mãrfurilor prin autoreceptie se face în cazurile în care delegatul beneficiarului nu se prezintã la termenul stabilit prin contract, spre a le receptiona. Se excepteazã cazurile în care condiţiile fundamentale exclud acest mod de livrare. ART. 10 Autoreceptia consta în identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza în raport cu cele prevãzute în contractul de furnizare. Ea se face de comisiunea prevãzutã în art. 4 pct. 1 lit. b. ART. 11 Procesele verbale de recepţie sau autoreceptie vor cuprinde în mod obligatoriu: marfa, cantitatea stabilitã potrivit art. 12, calitatea, sortimentul, preţul, precum şi orice alte elemente de identificare a mãrfurilor ce se livreaza şi vor fi semnate - dupã caz - de delegaţii organizaţiilor contractante care au participat la recepţie, sau de membrii comisiei de autoreceptie. ART. 12 Furnizorul este obligat ca, prin propriile sale mijloace, sa determine cantitativ mãrfurile pe care le livreaza prin greutate, volum, metraj, numãr de bucãţi, precum şi - dupã caz - prin varietate, tip, dimensiuni sau prin orice alte elemente. În actele de livrare ce se întocmesc la furnizor, precum şi în documentele de transport, se vor indica obligatoriu doua elemente de determinare cantitativã, în funcţie de natura mãrfii şi de unitatea de mãsura în care se contabilizeaza în scriptele expeditorului, ca de pilda greutate-volum, tip-dimensiuni, numãr de bucãţi-metraj, precum şi cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi ca: starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice, cît şi persoana care a efectuat cintarirea. Greutatea netto a produselor ce se transporta neambalate - în vrac - precum şi greutatea brutto a produselor ambalate, înscrisã în actele de livrare, va trebui sa corespundã cu greutatea - incarcatura minus ţara - înscrisã în actele de transport. ART. 13 Furnizorul va ambala în mod corespunzãtor mãrfurile pe care le preda spre transport, potrivit cu natura lor, cu STAS-urile şi dispoziţiile în vigoare. Se excepteazã mãrfurile care prin natura lor pot fi expediate în vrac. Este cu desãvîrşire interzisã folosirea ambalajelor deteriorate, lipsite de rezistenta necesarã şi care nu corespund STAS-urilor şi altor norme tehnice în vigoare. ART. 14 Furnizorul va introduce sau va aplica pe fiecare ambalaj o eticheta specialã sau o lista specificativa, purtind urmãtoarele menţiuni: denumirea, calitatea, cantitatea mãrfii (exprimatã dupã caz prin greutate, numãr de bucãţi, litri etc.), cît şi numele persoanei care a fãcut numãrarea sau cintarirea şi ambalarea mãrfii respective. Fiecare colet va purta cît mai vizibil un numãr de ordine de expediere precum şi greutatea netto şi brutto. În actele de livrare se va indica numãrul de identificare al coletelor sau al etichetelor introduse în ambalaje. Obligaţiile de mai sus vor fi executate potrivit cu specificul mãrfurilor şi cu prevederile cuprinse în condiţiile fundamentale. ART. 15 Angajaţii care ambaleaza mãrfurile, îşi vor trece numele în mod citeţ pe listele specificative ce se introduc sau se aplica pe colete, saci, butoaie, etc., vor semna aceste liste, raspunzind de cantitatea şi sortimentul mãrfurilor ambalate sau introduse în interiorul lor. Lipsurile constatate la destinatar în coletele, sacii, butoaiele etc., care nu poarta urme de violare sau sustragere, vor fi imputate angajaţilor de mai sus, dacã nu se dovedeşte ca ele se datoresc culpei cãrãuşului ori destinatarului, sau unor alte cauze. ART. 16 Expedierea mãrfurilor este în sarcina furnizorului. Se excepteazã cazurile în care pãrţile, potrivit condiţiilor fundamentale, au convenit altfel. ART. 17 Gestionarul de mãrfuri şi angajatul însãrcinat cu expediţia rãspund de exactitatea şi identitatea mãrfurilor ce se expediazã, în raport cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, cît şi de integritatea mãrfurilor, din momentul recepţiei, respectiv autoreceptiei, pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş. Angajatul însãrcinat cu expediţia rãspunde şi de respectarea regulilor tehnice privitoare la încãrcarea şi fixarea mãrfurilor în mijlocul de transport. ART. 18 Înainte de a proceda la încãrcare, expeditorul trebuie sa verifice dacã mijlocul de transport pus la dispoziţie de cãrãuş, corespunde efectuãrii în bune condiţii a transportului, spre a se evita alterarea, degradarea, sustragerea, scurgerea sau pierderea mãrfurilor ce urmeazã a fi transportate. Dacã aceste condiţii nu sînt întrunite, expeditorul va anunta pe cãrãuş. În cazul în care cãrãuşul menţine mijlocul de transport, se va face menţiune despre aceasta pe documentul de transport, aratindu-se pe scurt obiectiunile expeditorului. ART. 19 Cînd mãrfurile se transporta în mijloace de transport închise (containere, vagoane acoperite, hambare din slepuri şi altele), folosite în întregime de expeditor, acesta este obligat ca, odatã cu predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, sa aplice pe sistemul de închidere sigilii proprii, ce vor întruni condiţiile prevãzute în art. 32 al. 2. Mãrfurile care se transporta în vrac, în mijloace de transport deschise, vor fi însemnate sau marcate de expeditor în asa fel, încît sustragerea lor sa nu fie posibila a lasa urme vizibile. ART. 20 Furnizorul-expeditor este obligat sa ataseze la documentele de transport, actele de livrare şi listele specificative necesare unei uşoare determinãri cantitative (şi calitative pentru mãrfurile uşor alterabile), la locul de descãrcare. Mãrfurile a cãror determinare cantitativã se face volumetric, vor fi nivelate, iar expeditorul va indica în actele de livrare şi documentele de transport înãlţimea încãrcãturii, începînd de la podeaua vehiculului. În acest caz furnizorul-expeditor este obligat sa indice pe o foaie specificativa, întocmitã pentru fiecare mijloc de transport în parte şi ataşatã la documentele de transport, elementele de determinare a cantitãţii, în asa fel, ca la locul de destinaţie, aceasta sa poatã fi verificata de îndatã, fãrã cintarire. ART. 21 Furnizorul poarta rãspunderea mãrfurilor pînã în momentul: 1. Predãrii lor efective cãtre beneficiar: a) cînd recepţia se face la furnizor şi beneficiarul ridica mãrfurile direct de la furnizor sau expediţia este în sarcina beneficiarului; b) cînd mãrfurile au rãmas, în urma recepţiei sau autoreceptiei fãcute la furnizor, în custodia acestuia şi ridicarea sau expedierea lor este în sarcina beneficiarului; c) cînd recepţia se face la beneficiar şi mãrfurile au fost transportate la locul recepţiei de furnizor. 2. Predãrii lor cãtre cãrãuş: a) cînd livrarea mãrfurilor s-a fãcut prin recepţie sau autoreceptie la furnizor şi expedierea lor este în sarcina acestuia; b) cînd în urma recepţiei sau autoreceptiei la furnizor, mãrfurile rãmîn în custodia acestuia şi expedierea lor este în sarcina furnizorului. ART. 22 Furnizorul-expeditor rãspunde de asemenea fata de beneficiarul-destinatar de lipsurile şi avariile ivite pe parcurs din cauza folosirii unor ambalaje necorespunzãtoare, din cauza nerespectãrii normelor tehnice de ambalare, de încãrcare şi de fixare a mãrfurilor în mijlocul de transport, din cauza lipsei de sigilii la mijloacele de transport închise, de semne sau marcaje la mãrfurile transportate în vrac în mijloace de transport deschise, precum şi din cauza lipsei specificatiilor necesare determinãrii cantitative a mãrfurilor la destinaţie. ART. 23 În cazul în care furnizorul-expeditor nu respecta dispoziţiile din prezentul capitol referitoare la recepţie, autoreceptie şi determinarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor expediate, produsele circula pe rãspunderea lui, fiindu-i în totul opozabile actele dresate de beneficiarul-destinatar, în condiţiile acestui regulament, la verificarea mãrfurilor primite. În acest caz, sarcina probei ca lipsurile constatate la destinaţie se datoresc culpei cãrãuşului sau beneficiarului-destinatar, revine furnizorului-expeditor, presupunindu-se pînã la proba contrarã ca lipsurile se datoresc culpei acestuia din urma. Dacã mijlocul de transport închis, incarcatura în vrac sau coletul poarta la destinaţie urme de violare, primeaza - pînã la proba contrarã - prezumţia ca lipsurile s-au produs pe parcurs, din culpa cãrãuşului. CAP. 3 Primirea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, transportul şi eliberarea lor de cãtre destinatar. Obligaţiile şi rãspunderea cãrãuşului ART. 24 Cãrãuşul este obligat sa primeascã mãrfurile spre transport, potrivit planului de transport în vigoare. ART. 25 Mãrfurile se socotesc primite de cãrãuş din momentul în care - în urma verificãrii încãrcãturii şi a documentului de transport potrivit art. 26 şi a existenţei actelor de livrare menţionate şi anexate de expeditor la documentul de transport - acesta aplica ştampila sa pe documentul de transport. În transporturile rutiere auto neinsotite de expeditor sau destinatar, primirea efectivã a produselor spre transport, atunci cînd acestea nu se predau la autogara, se face de cãtre însoţitorul prepus al organizaţiei de transport, sau în lipsa acestuia, de cãtre conducãtorul mijlocului de transport. Primitorul este obligat sa semneze exemplarul din documentul de transport ce rãmîne la expeditor şi rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs. ART. 26 La primirea mãrfurilor spre transport, cãrãuşul este obligat sa verifice: a) numãrul coletelor, starea ambalajelor şi greutatea expeditiei, în cazul expeditiilor de coletãrie şi mesagerii; b) natura mãrfii (în mod sumar), semnele sau marcajele puse de expeditor, respectarea condiţiilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, în cazul transporturilor încãrcate în mijloace de transport deschise; c) natura mãrfii (în mod sumar), respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe linia publica în mijloace de transport închise; d) sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe liniile de garaj, terenuri sau magazii închiriate, în mijloace de transport închise. Pentru mãrfurile a cãror cintarire este obligatorie, potrivit art. 28 sau altor dispoziţii legale în vigoare, cãrãuşul va verifica în toate cazurile prevãzute mai sus şi greutatea încãrcãturii (brutto şi brutto minus ţara). Primirea transportului creeazã prezumţia ca el este în ordine şi îndeplineşte condiţiile prevãzute în prezentul articol. ART. 27 Cãrãuşul va refuza primirea spre transport: a) a coletelor necorespunzãtor ambalate; nu pot fi considerate ca necorespunzãtoare ambalajele ce întrunesc condiţiile STAS-urilor sau altor norme tehnice în vigoare pentru mãrfurile respective şi prezintã rezistenta necesarã condiţiilor normale de manipulare şi transport; b) a mãrfurilor încãrcate fãrã respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare; c) a mãrfurilor încãrcate în mijloace de transport închise, fãrã sigiliul expeditorului, sau în mijloace de transport deschise fãrã semne ori marcaje, ori cu semne şi marcaje insuficiente ori necorespunzãtoare; d) a mãrfurilor interzise la transport, sau admise numai în condiţii speciale, fãrã ca acestea sa fie întrunite. În cazul în care primirea spre transport a fost refuzatã în parte sau în întregime, se va face - dupã caz - menţiune motivatã pe documentele de transport, sau se va dresa un proces verbal în dublu exemplar, din care unul se va preda expeditorului. ART. 28 La primirea spre transport cãrãuşul este obligat sa cintareasca: a) mãrfurile destinate exportului; la cerere se va cintari şi vagonul gol; b) mãrfurile importate care se transbordeaza direct sau indirect sau transvazeaza dintr-un mijloc de transport în altul la punctele de frontiera şi în porturile fluviale sau maritime, cintarirea se va face în acest punct dupã transbordarea sau transvazare; c) mãrfurile ce se transporta pe cale aerianã; d) mãrfurile ce se prezintã spre transport ca expeditii de coletãrie şi mesagerii; e) mãrfurile predate ca expeditii de vagoane pe liniile publice ale statiilor de cale feratã; f) produsele lactate, zahãrul, carnea, produsele alimentare fabricate, bumbacul, pielaria fabricata neconfectionata, cereale, legumele, soia, lintea, mazarea, fasolea, fructele, cartofii, furajele, produsele destinate insamintarilor, lemnele de foc, mangalul, deşeurile de cherestea şi cele metalice, bolovanii, varul, piatra de var, oasele, copitele şi coarnele, prezentate ca expeditii de vagoane încãrcate pe liniile de garaj, la silozuri, pe terenuri sau magazii închiriate din incinta statiilor fãrã a fi cintarite, din cauza ca acestea nu sînt înzestrate cu cintare poduri-bascule sau automate, ori cele existente nu funcţioneazã sau n-au fost recunoscute, precum şi în cazul cînd aceste produse se prezintã spre transport în slepuri sau transporturi auto neinsotite. Cintarirea mãrfurilor de orice fel efectuatã pe liniile de garaj, în silozuri, la magazii sau terenuri închiriate, înzestrate cu cintare pod-bascula sau automate recunoscute de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, este asimilatã cu cintarirea efectuatã pe cintarele proprii ale organizaţiilor de transport. Nu se cintaresc mãrfurile ce se prezintã la transport în ambalaje STAS, cu greutate stantata, în bucãţi, baloturi etc. de greutãţi uniforme. În acest caz, mãrfurile circula cu greutatea stabilitã de furnizorul-expeditor. Dacã transportul se efectueazã pe calea feratã, iar statia în care se face primirea spre transport nu are cintar pod-bascula sau cel existent nu funcţioneazã, cintarirea - în cazurile de la literele a, b, c şi f de mai sus - se va face la prima statie cu cintar pod-bascula de pe parcurs. În cazul în care capacitatea de cintarire sau lungimea podurilor-bascule ale expeditorului, cãrãuşului sau destinatarului, nu permit cintarirea sau recintarirea pe întregul parcurs de la locul de expediţie pînã la locul de destinaţie a vagoanelor de mare tonaj folosite în întregime, marfa încãrcatã în astfel de vagoane va circula cu greutatea stabilitã de furnizorul expeditor. Se excepteazã de asemenea de la cintarire produsele lichide încãrcate în cisterne sau slepuri, determinarea greutatii acestora facindu-se dupã volum. În lunile de virf de trafic, în care cintarirea mãrfurilor prevãzute la lit. f de mai sus, ar putea constitui o cauza de neîndeplinire a planului de transport, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor este autorizat sa limiteze - prin ordin - cintarirea acestor mãrfuri, pînã la minimum 10% din tonajul prezentat spre transport. Excepţie de la aceasta mãsura fac expeditiile de vagoane care conţin cereale, cartofi, lemne de foc şi carne, încãrcate în vrac, care se vor cintari în toate cazurile. ART. 29 La eliberarea mãrfurilor cãtre destinatar, cãrãuşul este obligat sa procedeze la recintarirea lor, în cazul în care: a) expeditiile de coletãrie şi mesagerii precum şi expeditiile de mijloace de transport complete poarta urme de violare, de sustragere, de scurgere, de pierdere sau de avariere; b) mãrfurile transportate în mijloace de transport complete au fost transbordate sau transvazate dintr-un mijloc de transport în altul şi nu au fost cintarite la locul transbordarii sau transvazarii; c) mãrfurile transportate prin mijloace auto neinsotite, au fost predate spre transport dupã greutate; d) destinatarul sau delegatul expeditorului cer în scris recintarirea şi sînt întrunite urmãtoarele condiţii; - statia are pod-bascula corespunzãtor pentru efectuarea recintaririi; - are locomotiva de manevra şi în programul ei de lucru exista timpi disponibili sau în lipsa locomotivei de manevra, timpul de oprire al trenului local de marfa în staţii intermediare permite efectuarea manevrei cu locomotiva trenului pentru ducerea vagonului la cintar; şi - cînd capacitatea de prelucrare a statiei dupã graficul de lucru nu este depãşitã. Dacã la locul de eliberare nu exista mijloace tehnice de cintarire, în cazurile de sub literile a şi b de mai sus, cintarirea se va face la cel mai apropiat loc cu cintar corespunzãtor. ART. 30 Cînd mãrfurile se transporta prin mijloace auto, cintarirea, în cazurile prevãzute de art. 28-29, este obligatorie pentru cãrãuş numai atunci cînd, la locurile de primire şi eliberare a mãrfurilor, exista posibilitãţi tehnice de cintarire. ART. 31 Cintarirea, la primirea şi eliberarea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, se va face în prezenta angajatului expeditorului respectiv al destinatarului însãrcinat, potrivit prezentului regulament, cu predarea şi primirea mãrfurilor. Cãrãuşul are dreptul ori cînd sa verifice greutatea oricãror mãrfuri încredinţate spre transport. ART. 32 În scopul asigurãrii mãrfurilor în cursul transportului, cãrãuşul este obligat sa aplice sigilii pe sistemul de închidere al mijloacelor de transport închise (vagoane, hambare din slepuri, containere, etc.). Sigiliile vor fi astfel concepute şi aplicate încît sa nu îngãduie înlocuirea sau violarea lor fãrã urme vizibile. Sigiliile pe mijloacele de transport închise ce se cintaresc pe liniile de garaj, se aplica de întreprindere în momentul cintaririi, iar de cãrãuş, în momentul primirii vagonului pe linia publica. ART. 33 Tot în scopul asigurãrii integritãţii mãrfurilor pe parcurs, destinatarul sau expeditorul - atunci cînd mãrfurile circula pe riscul lui - le pot însoţi, prin insotitori. Insotirea este obligatorie: a) cînd se transporta vietati în mijloace de transport complete; b) cînd transportul se efectueazã prin mijloace auto şi cuprinde produse în vrac ce nu se pot preda spre transport prin cintarire, pe numãr de colete, bucãţi ori volum, sau cînd produsele în vrac ce se cintaresc la expeditor, nu pot fi recintarite la destinatar. ART. 34 Însoţitorul de transport rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs. Expeditorul sau, dupã caz, delegatul destinatarului, cînd expediţia cade în sarcina destinatarului, sînt obligaţi sa-i predea efectiv mãrfurile, iar însoţitorul va semna de primire pe exemplarul din actul de livrare care rãmîne la expeditor. Însoţitorul va proceda la predarea cantitativã a mãrfurilor cãtre destinatar. Orice lipsa ivita pe parcurs, pînã în momentul predãrii mãrfurilor cãtre destinatar, cade în sarcina întreprinderii al carei prepus este însoţitorul şi atrage rãspunderea materialã şi eventual penalã a insotitorului, dacã pierderea sau avaria mãrfurilor se datoreşte vinei acestuia. ART. 35 La destinaţie, cãrãuşul este obligat sa procedeze - împreunã cu angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor şi a membrilor comisiei de primire ce eventual sînt de fata - la cintarirea mãrfurilor în cazurile prevãzute de art. 29, la verificarea sigiliilor, a semnelor sau marcajelor, a mijlocului de transport, precum şi a coletelor, la deschiderea mijlocului de transport şi la verificarea sumarã a conţinutului sau. Dacã totul este gãsit în ordine, cãrãuşul va elibera coletele sau va pune mijlocul de transport la dispoziţia destinatarului pentru descãrcare şi va face menţiune pe documentul de transport "predat fãrã urme de violare". ART. 36 În cazul în care se constata la colete, la mijlocul de transport, la sigilii, la semne, la marcaje sau la mãrfuri, urme de violare, pierderi, scurgeri, alterãri, avarii, substituiri, diluari sau scãdere de greutate, peste toleranta legalã, mijlocul de transport nu se va deschide sau - dupã caz - nu se va descarca şi va fi anuntat imediat şeful unitãţii respective de transport, sau inlocuitorul sau, care este obligat sa se prezinte de îndatã pentru constatare şi sa stabileascã, dupã posibilitãţi, cauzele care au provocat paguba. Determinarea lipsurilor cantitative se va face în raport cu elementele specificative de determinare arãtate în actele de livrare şi documentele de transport care însoţesc transportul, luindu-se în toate cazurile în considerare şi ţara vagonului în vederea stabilirii greutatii brutto sau netto a încãrcãturii. Cînd la mãrfurile transportate pe calea feratã în vrac şi pentru care cintarirea este obligatorie, se constata o diferenţa de greutate la cintarirea brutto, se va cintari în mod obligatoriu şi vagonul gol dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei, stabilindu-se ţara exactã, spre a se putea constata diferenţa de greutate la marfa netto. Şeful unitãţii de transport sau inlocuitorul sau va dresa de îndatã un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal va fi semnat de organul care a fãcut constatarea, de angajatul cãrãuşului care a efectuat operaţiunile prevãzute la art. 35, de angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor, de membrii comisiei de primire a destinatarului şi de celelalte persoane care au participat sau asistat la constatare, indicindu-se şi adresa fiecãruia din semnatari. Unul din exemplarele procesului-verbal va fi inminat angajatului destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor. Dacã sînt bãnuieli ca lipsurile, avariile etc. se datoresc unei infracţiuni, vor fi sesizate de îndatã organele de urmãrire penalã, iar mijlocul de transport va fi reţinut pînã la sosirea acestora. Procesul verbal de mai sus, cu concluziile cuprinse în el, este opozabil cãrãuşului şi expeditorului pînã la proba contrarã. ART. 37 Mãrfurile transportate în mijloace de transport complete se considera eliberate în momentul în care cãrãuşul a pus la dispoziţia reprezentantului destinatarului mijlocul de transport pentru descãrcare. Expeditiile de vagoane complete care se recintaresc sau descarca pe liniile de garaj (siloz) a destinatarului, se elibereazã la punctul de jonctiune cu linia de garaj. Expeditiile de coletãrie şi mesagerii, se considera eliberate în momentul cînd reprezentantul destinatarului le preia efectiv de la cãrãuş. ART. 38 Cãrãuşul rãspunde de integritatea mãrfurilor primite spre transport, din momentul primirii şi pînã la eliberarea lor cãtre destinatar. ART. 39 Cînd cãrãuşul a cintarit mãrfurile, el rãspunde de cantitatea constatatã pe cintarul sau, ori pe cintarele recunoscute de el, înscrisã în documentul de transport. În cazul în care cintarirea este obligatorie pentru cãrãuş acesta rãspunde de cantitatea înscrisã în documentul de transport, indiferent de faptul dacã a efectuat sau nu cintarirea. Cãrãuşul va putea face însã dovada ca, în realitate, a primit mai puţin de la expeditor sau ca marfa sosita la destinaţie corespunde cu greutatea netto sau cu specificaţiile din actele de livrare sau documentele de transport, prevãzute la art. 12 alin. 2 şi art. 20. ART. 40 Pentru mãrfurile a cãror cintarire nu este obligatorie şi nici nu au fost cintarite de cãrãuş, acesta - pînã la proba contrarã - nu rãspunde pentru lipsurile cantitative, dacã mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fãrã urma de violare, sustragere, scurgere sau avarie şi cu sigiliile intacte, iar mãrfurile încãrcate în mijloace de transport deschise, cu semnele intacte. Dispoziţiile acestui articol nu se aplica mãrfurilor şi produselor enumerate în art. 28 şi nici altor mãrfuri care au fost cintarite, la primire, de cãrãuş. ART. 41 Cãrãuşul rãspunde de orice substituire, diluare, denaturare, alterare sau avarie a mãrfurilor în cursul transportului. Sarcina probei ca substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea s-au produs în cursul transportului şi din vina cãrãuşului revine celui care reclama. În cazul în care însã coletul sau mijlocul de transport închis au fost violate pe parcurs, sau poarta urme de violare sau semnele de pe mãrfurile transportate într-un mijloc de transport deschis poarta de asemenea urme de violare, se presupune - pînã la proba contrarã - ca mãrfurile au fost substituite, diluate, denaturate, alterate sau avariate în timpul transportului şi din vina cãrãuşului. ART. 42 Cãrãuşul este scutit de rãspundere pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea greutatii sau avaria produselor primite la transport, dacã pierderea, micşorarea greutatii sau avaria s-au produs: a) din cauza de forta majorã; b) din culpa expeditorului sau destinatarului; c) din cauza anumitor însuşiri proprii naturii produselor, care au provocat sfarimarea, spargerea, ruginirea, alterarea sau alte consecinţe asemãnãtoare; d) din cauze legate de încãrcarea sau descãrcarea produselor, dacã aceste operaţiuni s-au efectuat cu mijloacele expeditorului sau destinatarului, ori sub supravegherea lor; e) din cauze naturale inerente transportului în vehicule deschise, pentru mãrfurile care potrivit dispoziţiunilor în vigoare se transporta în asemenea vehicule; f) datoritã faptului ca însoţitorul expeditorului sau destinatarului nu au luat mãsurile necesare pentru asigurarea integritãţii produselor; g) din cauza unor defecte de ambalaj care nu au putut fi observate dupã aspectul exterior la primirea produselor spre transport; h) datoritã faptului ca expeditorul a predat produse excluse la transport, sub denumire falsa, inexactã sau incompleta; i) datoritã faptului ca expeditorul n-a indicat în documentele de transport şi eventual pe ambalaje, particularitãţile specifice produselor, care reclamau condiţii speciale sau anumite mãsuri de precautie în timpul transportului sau depozitarii; j) în urma scaderii umiditatii în timpul transportului; k) în urma scaderii naturale a greutatii produselor în limitele indicate de art. 43; l) din cauza pericolului inerent transportului de vietati; m) din cauza diferenţei dintre cintarul folosit la primirea produselor spre transport şi cel folosit la eliberarea acestora cãtre destinatar, atunci cînd lipsa nu este realã sau cãrãuşul poate dovedi ca ea se datoreşte expeditorului. Dovada ca pierderea, scãderea în greutate, alterarea sau avaria produselor se datoreşte cauzelor prevãzute la literele a, b, c, g şi m, cade în sarcina cãrãuşului. Cînd pe parcurs sau la destinaţie se constata ca pierderea, scãderea în greutate ori avaria produselor se datoreşte uneia sau mai multor din cauzele prevãzute la literele d, e, f, i, j, k şi l de mai sus, se presupune ca paguba s-a produs din aceste cauze, pînã la proba contrarã, facuta de cel în drept a pretinde despãgubiri. ART. 43 Pentru mãrfurile care din cauza anumitor însuşiri proprii sînt supuse pierderii din greutate în timpul transportului, cãrãuşul rãspunde numai pentru partea lipsa din greutate care depãşeşte procentele de pierdere prevãzute în actele normative în vigoare referitoare la transporturi. ART. 44 Cînd cu un singur document de transport, se transporta mai multe colete, procentul de pierdere din greutate admis, se calculeazã separat pentru fiecare colet, dacã greutatea fiecãrui colet a fost indicatã în document, la primirea lor spre transport. Dacã mãrfurile de masa omogene ce se transporta în cisterne, deavalma sau în vrac cu diferite documente de transport, de la un singur expeditor, pe adresa unui singur destinatar, îşi pierd individualitatea în cadrul procesului de transport (la transbordarea de pe apa pe calea feratã sau invers, la transbordarea din vagoane de pe liniile cu ecartament ingust în vagoane de pe liniile cu ecartament normal sau invers etc.), pierderea naturala se calculeazã pe baza greutatii totale a întregii partide de produse. De asemenea, lipsa parţialã a mãrfurilor transportate în condiţiile de mai sus, care au sosit la destinaţie în mijloace de transport în buna stare, fãrã urme de violare, se determina dupã rezultatele verificãrii întregii partide de produse eliberate în acelaşi timp. ART. 45 Limitarea rãspunderii în procentele la care se referã art. 43 nu se aplica dacã se face dovada ca lipsa de greutate nu s-a produs din cauza pierderii naturale. Sarcina probei revine celui care reclama. Dispoziţiile art. 43 nu se aplica de asemenea mãrfurilor a cãror natura exclude o pierdere în greutate din cauze naturale, precum şi în stabilirea despãgubirilor, cînd pierderea se datoreşte uneia din cauzele prevãzute de art. 42. ART. 46 Despãgubirile datorate de cãrãuş pentru pierderea totalã sau parţialã din vina sa, se calculeazã dupã preţul din factura care însoţeşte transportul, iar cînd transportul se face fãrã factura, dupã preţul oficial stabilit de organele în drept, ori cînd un asemenea preţ nu exista, dupã preţul curent al produselor, la locul şi timpul predãrii, tinindu-se seama - atunci cînd este cazul - şi de gradul lor de uzura. Pe lîngã aceasta despãgubire, cãrãuşul suporta taxa de transport, taxele fiscale, taxele vamale şi alte cheltuieli în legatura cu transportul mãrfurilor pierdute, dacã acestea nu sînt incluse în preţul mãrfurilor şi au fost plãtite de cel îndreptãţit la despãgubire. În cazul în care cãrãuşul a folosit pentru nevoile sale unele mãrfuri primite spre transport, el va restitui valoarea dubla a mãrfii, iar vinovaţii vor fi traşi la rãspundere. ART. 47 Pentru avarierea produselor imputabilã cãrãuşului, acesta plãteşte drept despãgubire suma corespunzãtoare cu deprecierea valorii produselor, fãrã alte daune. În caz de neînţelegere asupra procentului de depreciere, acesta se va stabili prin expertiza. Suma se determina potrivit prevederilor art. 46. ART. 48 Din momentul eliberãrii mãrfurilor transportate cãtre destinatar, rãspunderea cãrãuşului pentru integritatea lor înceteazã. El rãspunde însã fata de destinatar, potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul capitol, pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea în greutate, pentru substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea produselor, intimplate în cursul transportului, chiar dacã acestea se constata dupã eliberarea produselor, în cazurile şi în condiţiile prevãzute în actele normative în vigoare, referitoare la transport. CAP. 4 Primirea şi verificarea mãrfurilor la destinaţie. Obligaţiile şi rãspunderea destinatarului ART. 49 Destinatarul este obligat sa primeascã mãrfurile de la cãrãuş, sa le transporte la locul de depozitare şi sa le verifice cantitativ şi calitativ. ART. 50 Primirea mãrfurilor de la cãrãuş, se face de cãtre angajatul însãrcinat cu aceasta operaţiune. ART. 51 La primirea mãrfurilor de la cãrãuş, angajatul destinatarului, însãrcinat cu aceasta operaţiune, va proceda împreunã cu prepusul cãrãuşului la verificãrile prevãzute în art. 35. ART. 52 Cînd se primesc expeditii de coletãrie sau mesagerii, în momentul primirii de la cãrãuş, se va verifica numãrul, identitatea, starea, iar în cazurile prevãzute de art. 29 lit. a şi greutatea lor, în raport cu actele de livrare şi documentele de transport. ART. 53 Cînd se primesc mãrfuri în mijloace de transport complete, a cãror recintarire este obligatorie potrivit art. 29 lit. a-c destinatarul va cere recintarirea lor. În celelalte cazuri, recintarirea se va putea cere în condiţiile prevãzute de art. 29 lit. d, ori de cîte ori destinatarul presupune ca greutatea realã nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport. În cazurile în care greutatea netto a mãrfurilor în vrac, obţinutã prin scãderea greutatii tarei înscrisã pe mijlocul de transport din greutatea brutto (mijloc de transport şi marfa), nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport, destinatarul va cere cãrãuşului verificarea tarei mijlocului de transport, prin cintarirea acestuia dupã descãrcare, dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei. Cînd se primesc mãrfuri necintarite de cãrãuş, în mijloace de transport complete, ele vor fi identificate - dupã caz - înaintea descãrcãrii, în timpul ei sau dupã descãrcare, pe baza elementelor indicate potrivit art. 11, art. 19 alin. 2 şi art. 20 în actele de livrare şi documentele de transport. Primirea unor asemenea mãrfuri precum şi a celor sosite în vrac, fãrã obiecţiuni, creeazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca transportul a sosit intact. Cînd se primesc mãrfuri uşor alterabile, acestea vor fi verificate la locul de primire de la cãrãuş, calitativ şi cantitativ. ART. 54 În cazul în care la locul de primire de la cãrãuş se constata diferenţe de greutate, urme de violare, avarii sau pierderi, destinatarul va cere şefului unitãţii de transport sau înlocuitorului sau, sa procedeze potrivit dispoziţiilor art. 36. În acest caz, expeditiile de mijloace de transport complete nu vor fi primite de cãtre destinatar pe linia sa de garaj, pînã la sosirea şefului unitãţii de transport sau a înlocuitorului sau. Dacã aceştia refuza sa facã cuvenitã constatare, destinatarul va proceda conform prevederilor art. 70. Destinatarul va proceda la fel în cazul în care cãrãuşul nu poate efectua cintarirea în condiţiile art. 29 lit. d. În cazul transporturilor rutiere auto, cînd se constata în momentul descãrcãrii diferenţe cantitative, asupra cãrora pãrţile nu sînt de acord, destinatarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi va proceda la constatare. Cînd de constata, la locul de primire de la cãrãuş, diferenţe de cantitate şi calitate la produse uşor alterabile, destinatarul va chema de asemenea, de îndatã, unul din organele prevãzute de art. 70, va anunta pe furnizor-expeditor, telegrafic sau telefonic şi va proceda la primirea mãrfurilor, fãrã a aştepta sosirea delegatului furnizorului. Dacã destinatarul nu accepta constatãrile cuprinse în procesul verbal întocmit de şeful unitãţii de transport, el va proceda de asemenea potrivit art. 70, putind cere totodatã o expertiza referitor la starea şi greutatea mãrfii, precum şi la cauzele şi cuantumul daunelor. ART. 55 Destinatarul este obligat sa descarce complet mijlocul de transport şi sa-l lase cãrãuşului fãrã resturi sau reziduri din marfa care a fost încãrcatã în el. ART. 56 Destinatarul va controla, prin membrii comisiei de primire, modul în care angajatul însãrcinat cu primirea mãrfurilor îşi exercita atribuţiunile, precum şi modul în care se descarca, se verifica la descãrcare, se transporta, se introduc în depozit şi se dezambaleaza mãrfurile primite. Pe parcursul de la locul de descãrcare pînã la locul de depozitare, integritatea mãrfurilor va fi asigurata de destinatar potrivit art. 4 pct. 1, lit. c. ART. 57 La locul de depozitare, destinatarul va proceda, prin comisia de primire, la verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor, dacã aceasta operaţiune nu a fost efectuatã în întregime la locul de descãrcare. Verificarea se va face în termen de maximum 6 ore pentru mãrfurile uşor alterabile şi 5 zile pentru celelalte mãrfuri. Termenul se calculeazã, pentru livrãrile din alta localitate din momentul eliberãrii mãrfurilor în gara, autogara, aeroportul sau portul de destinaţie, iar pentru livrãrile din aceeaşi localitate, din momentul primirii lor în depozitul destinatarului. Dacã mãrfurile primite corespund cantitativ şi calitativ cu acelea înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, membrii comisiei de primire vor face menţiune de verificare şi de corespundere pe aceste acte şi documente, iar mãrfurile vor fi puse în circuitul lor economic. ART. 58 În cazul în care, la locul de depozitare, comisia de primire constata ca greutatea netto, numãrul, sortimentul sau calitatea mãrfurilor primite, nu corespund cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, va dresa un proces verbal în care va consemna lipsa sau deficientele constatate. În cazul în care se constata o diferenţa de greutate, se va mentiona, în mod obligatoriu în procesul verbal, cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi (starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice etc.) cît şi persoanele care au participat sau asistat la cintarire, în afarã membrilor comisiei de primire. Marfa gasita în deficienta sau cu lipsuri va fi patrata. În cazul în care mãrfurile sînt ambalate, verificarea va fi opritã la coletul la care se constata lipsuri. Restul coletelor primite de la acelaşi expeditor nu vor fi deschise, iar coletul respectiv se va pãstra împreunã cu ambalajul. Nu se vor recunoaşte lipsurile din celelalte colete, dacã aceasta dispoziţie nu a fost respectata, iar lipsurile vor fi imputate angajaţilor care au încãlcat-o. În procesul verbal se va indica, în afarã membrilor comisiei, persoanele care au participat sau asistat la desfacerea coletului. Procesul verbal va fi semnat de membrii comisiei de primire şi de persoanele indicate în cuprinsul lor. ART. 59 Beneficiarul va anunta telefonic sau telegrafic pe furnizorul-expeditor sa trimitã un delegat, care sa participe la verificarea şi constatarea lipsurilor şi la întocmirea procesului verbal de verificare a întregului lot de marfa primitã. În anuntare se vor indica pe scurt lipsurile sau deficientele constatate. Dacã exista bãnuieli ca lipsa constatatã provine de pe parcurs şi ar fi imputabilã cãrãuşului, în termen de 5 zile de la luarea în primire a mãrfurilor, va fi sesizat şi acesta printr-o reclamaţie scrisã, adresatã şefului unitãţii de transport de destinaţie, cu invitarea de a trimite un delegat care sa participe la constatare, la termenul ce se va anunta ulterior. ART. 60 Dacã în termen de 24 ore, delegatul furnizorului sau expeditorului din aceeaşi localitate, sau în 5 zile de la anuntare, delegatul din alta localitate, nu se prezintã, beneficiarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd e cazul şi pe delegatul cãrãuşului din localitate şi va proceda, cu participarea acestora, la verificarea mãrfurilor primite. Dacã este invederata necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor primite, se va putea proceda la verificarea mãrfurilor numai în prezenta unuia din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd este cazul şi a delegatului cãrãuşului din aceeaşi localitate, fãrã a mai aştepta împlinirea termenului de 5 zile prevãzut în alineatul precedent pentru prezentarea delegatului furnizorului din alta localitate. Necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor va fi atestata de conducãtorul organizaţiei, pe propria lui rãspundere. ART. 61 Membrii comisiei de primire şi cu delegaţii furnizorului şi cãrãuşului - atunci cînd aceştia se prezintã - sau în asistenta unuia din organele prevãzute de art. 70, atunci cînd delegatul furnizorului ori al cãrãuşului nu se prezintã, vor proceda - dupã caz - la verificarea cantitativã sau calitativã a întregului lot de mãrfuri primite, sau numai a mãrfii asupra cãreia exista contestaţie. În caz de nevoie, se va apela la un organ tehnic de specialitate, se vor face analize sau expertize de ordin tehnic, ridicindu-se - dacã este necesar - probe din marfa primitã, cu identificarea exactã, prin toate elementele necesare ale probei în corelatie cu marfa. În acest scop, destinatarul-beneficiar sau furnizorul pot cere concursul ministerelor, instituţiilor sau organizaţiilor de specialitate, care sînt obligate sa delege de îndatã personalul tehnic necesar pentru efectuarea constatãrilor cerute. ART. 62 Procesul verbal de verificare se va întocmi în trei exemplare şi va cuprinde: a) locul şi data întocmirii; b) persoanele care au luat parte la verificare, calitatea şi domiciliul; (adresa completa) acestora; c) denumirea furnizorului, beneficiarului, a întreprinderii care a fabricat marfa şi a cãrãuşului; d) numãrul contractului sau comenzii pe baza cãreia s-a expediat produsul; e) numãrul facturii şi a documentului de transport; f) data expedierii, punctul de încãrcare, data sosirii şi punctul de descãrcare, data intrãrii mãrfurilor în depozitul beneficiarului; g) elementele de identificare a mãrfii: denumire, sortiment, tip, varietati, calitate etc.; h) greutatea brutto, dupã documentele întocmite la expediţie, greutatea brutto rezultatã la punctul de descãrcare, precizîndu-se cintarul la care a fost stabilitã, documentul de recintarire, iar dacã recintarirea nu a avut loc, se va mentiona aceasta; i) indicarea mijloacelor de determinare cantitativã prin care s-a constatat lipsa, adicã: cintarire, mãsurãtoare, numaratoare, etc.; j) descrierea ambalajului, starea lui, condiţiile în care au fost pãstrate mãrfurile la beneficiar; k) descrierea exactã a lipsurilor de cantitate sau calitate la produsele verificate, indicindu-se cantitatea în minus sau în plus fata de actele de livrare şi documentele de transport, natura defectelor, etc.; l) menţiunea modului în care au fost ridicate probele, cu indicarea numãrului, etc. conform prevederilor din standarde sau norme interne; m) cauzele care au putut provoca lipsurile de cantitate sau deficientele de calitate şi în mãsura în care rezulta, cine rãspunde de ele; n) arãtarea produselor care nu vor putea fi folosite şi cele pentru care se propune a fi considerate declasate sau apte pentru alta întrebuinţare; o) propuneri, fie pentru eventuale reduceri de preţuri, corespunzãtoare cu scãderea de calitate, fie în vederea reconditionarii mãrfurilor calitativ necorespunzãtoare, potrivit normelor legale în vigoare, precum şi justificarea precisa a acestor propuneri; p) punctul de vedere al delegatului furnizorului şi al cãrãuşului, cînd aceştia au fost de fata; r) semnatura tuturor persoanelor care au participat la constatare. ART. 63 Cîte un exemplar de pe procesul verbal de constatare se va inmina, sub luare de dovada, delegatiilor furnizorului expeditor şi cãrãuşului, dacã aceştia sînt de fata. Dacã aceştia n-au participat, procesul verbal se va comunica în 24 ore dupã dresarea lui furnizorului-expeditor şi - dupã caz - cãrãuşului. ART. 64 În cazul în care lipsurile sau deficientele constatate pot fi datorate unei infracţiuni, destinatarul-beneficiar este obligat sa sesizeze de îndatã organele de urmãrire penalã. ART. 65 În toate cazurile în care se constata lipsuri şi deficiente în modul de livrare a mãrfurilor, destinatarul-beneficiar va trimite de asemenea un exemplar al procesului verbal cãtre organul tutelar al organizaţiei în culpa. ART. 66 Procesul verbal dresat în condiţiile de mai sus - chiar fãrã participarea delegaţilor furnizorului sau cãrãuşului - este opozabil furnizorului şi beneficiarului, indiferent dacã produsele au fost expediate de furnizor în urma recepţiei sau pe baza de autoreceptie. El va fi opozabil de asemenea şi cãrãuşului, în mãsura în care se va face dovada ca lipsurile, avariile, substituirile, etc. s-au produs pe parcurs din culpa sa. ART. 67 În cazul în care recepţia mãrfurilor livrate se face la beneficiar şi furnizorul nu trimite un delegat care sa efectueze, împreunã cu delegatul beneficiarului, operaţiunea de recepţie, beneficiarul va proceda la recepţie în asistenta obligatorie a unuia din organele prevãzute de art. 70. În acest caz, se aplica în mod corespunzãtor, dispoziţiile cuprinse în acest capitol. ART. 68 Beneficiarul rãspunde de integritatea mãrfurilor - dupã caz - din momentul preluãrii lor de la furnizor ori de la cãrãuş, sau din momentul intrãrii lor în depozit, atunci cînd livrarea se face loco depozitul acestuia. ART. 69 Dacã marfa ambalata a fost ridicatã de beneficiar sau destinatar din depozitul furnizorului sau de la cãrãuş, dupã greutatea brutto şi numãrul coletelor, iar greutatea brutto sau numãrul coletelor constatate la depozitul beneficiarului nu corespund cu cele constatate la primirea produselor, opereazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca lipsa provine din culpa beneficiarului. CAP. 5 Organele care asista pe beneficiar la constatarea lipsurilor Controlul circulaţiei mãrfurilor ART. 70 În toate cazurile cînd la verificarea de cãtre beneficiar a mãrfurilor sosite din transport, se constata lipsuri cantitative sau deficiente calitative, şi delegatul furnizorului sau însoţitorul transportului, aparţinînd furnizorului, nu este de fata, precum şi în cazurile în care la primirea mãrfurilor de la cãrãuş se nasc divergenţe între organele acestuia şi reprezentantul beneficiarului, acesta din urma va chema la fata locului un delegat al ministerului tutelar al furnizorului, sau al Inspecţiei Comerciale de Stat, sau un delegat al serviciului comercial al sfatului popular, sau un delegat al sfatului popular (acolo unde sfatul popular local nu are serviciu comercial), sau al unei întreprinderi economice din localitate fãcînd parte din sistemul furnizorului ori al unei organizaţii socialiste neinteresate. ART. 71 Constatarea lipsurilor cantitative şi a deficienţelor calitative, precum şi a divergentelor dintre cãrãuş şi destinatar sau beneficiar, se va face numai în prezenta unuia din delegaţii prevãzuţi în articolul de mai sus, care va semna procesul verbal de constatare. Orice constatare facuta fãrã prezenta unui asemenea delegat, este lipsitã de putere doveditoare. Totuşi, în cazul în care, datoritã unor împrejurãri bine stabilite şi menţionate în procesul verbal de constatare, destinatarul-beneficiar a fost în imposibilitate de a anunta şi gãsi în timp util un delegat din cei prevãzuţi în articolul anterior, pentru constatãrile ce trebuiau fãcute chiar la locul de primire a mãrfurilor de la cãrãuş şi înainte de descãrcarea lor din mijlocul de transport, procesul verbal dresat în aceste condiţii de reprezentantul destinatarului beneficiar în prezenta şi cu semnatura unuia sau mai mulţi martori, cãrora li se vor indica numele, pronumele şi adresa completa în procesul verbal, va constitui un început de dovada ce va putea fi completat prin orice mijloc de dovada admis de lege. ART. 72 Organizaţiile de transport - fiecare în sfera lor de activitate - vor controla lunar, prin sondaj, cel puţin 10% din mãrfurile încredinţate lor spre transport. Controlul se va efectua de cãtre organele de control ale organizaţiilor de transport, care vor cere şi participarea organelor Inspecţiei Comerciale de Stat sau ale serviciului comercial al sfatului popular din localitate. În lipsa acestora, controlul se va efectua în prezenta unui organ al militiei sau a doi angajaţi ai unei alte organizaţii socialiste, în afarã organizaţiei de transport. Controlul va consta din verificarea cantitativã a mãrfurilor încredinţate spre transport, în raport cu datele înscrise în documentele de transport, pe baza elementelor de determinare cantitativã prevãzute în aceste documente. Coletele încãrcate în mijloace de transport complete nu vor fi deschise. În cazul în care se constata lipsuri sau plusuri nejustificate, în raport cu toleranta legalã şi cu pierderile naturale ale mãrfurilor, se va dresa un proces verbal de constatare în care se vor indica precis mijloacele şi metodele de determinare cantitativã folosite, orice element care ar fi putut determina o scãdere sau creştere de greutate, volum, etc. în momentul constatãrii, precum şi concluziile asupra cauzelor care ar fi putut determina lipsa constatatã. Procesul verbal se va dresa în patru exemplare, din care unul se va pãstra de cãtre organul de control, iar restul se vor comunica de îndatã procuraturii, expeditorului şi destinatarului. CAP. 6 Dispoziţii comune şi finale ART. 73 Organizaţiile între care au loc livrãri de mãrfuri şi care participa la încheierea şi executarea unui contract de transport, nu pot deroga prin convenţie de la dispoziţiile prezentului regulament. ART. 74 Angajaţii care au sarcini speciale în legatura cu circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, vor avea calificarea corespunzãtoare atribuţiilor lor. Angajaţii însãrcinaţi cu ambalarea, supravegherea ambalarii, recepţia, expedierea şi primirea mãrfurilor, cantaragii, membrii comisiilor de autoreceptie şi de primire a mãrfurilor, organele prevãzute de art. 70, precum şi toţi aceia care prin atribuţiile lor intervin în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, rãspund material şi penal atît pentru integritatea mãrfurilor, cît şi pentru exactitatea atestarilor pe care le fac în actele de livrare, documentele de transport şi procesele verbale de constatare. ART. 75 Organizaţiile furnizoare-expeditoare şi beneficiare-destinatare care nu respecta dispoziţiile regulamentului de fata referitoare la recepţia, autoreceptia şi verificarea mãrfurilor, vor plati o amenda de 200 lei pentru fiecare încãlcare în parte pentru organizaţia în favoarea cãreia este prevãzutã dispoziţia din regulament, la cererea acesteia. Organizaţia de transport care refuza sa efectueze constatãrile prevãzute de art. 30 şi 59 alin. 2 sau cintarirea ori recintarirea, la primirea sau eliberarea mãrfurilor, potrivit art. 28 şi 29, va suporta aceiaşi amenda - dupã caz - cãtre expeditor sau destinatar, la cererea acestora. În cazurile art. 29 lit. d, amenda se va suporta numai dacã motivele invocate, spre a refuza cintarirea, nu au fost reale. Amenzile de mai sus se plãtesc indiferent de faptul dacã nerespectarea dispoziţiilor din regulament a produs sau nu vreo paguba organizaţiei care pretinde plata. Amenzile vor fi imputate angajaţilor vinovaţi de nerespectarea dispoziţiilor respective. ART. 76 Dispoziţiile cuprinse în actele normative care reglementeazã în prezent condiţiile de livrare şi transportul mãrfurilor, rãmîn în vigoare, în mãsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor acestui regulament. ART. 77 Prezentul regulament intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1960. --------
CAP. 1 Dispoziţii şi mãsuri organizatorice generale ART. 1 Condiţiile de livrare în legatura cu recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor, precum şi rãspunderea expeditorului, cãrãuşului şi destinatarului în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, sînt supuse dispoziţiilor prezentului regulament. ART. 2 Dispoziţiile regulamentului de fata se aplica în toate cazurile în care se executa livrãri de mãrfuri - în trafic intern - între organizaţiile socialiste, cu sau fãrã intervenirea unui contract de transport. Ele se aplica în mod corespunzãtor şi atunci cînd mãrfurile circula de la o organizaţie socialistã la alta, fãrã ca ele sa facã obiectul unui contract de livrare. Ele se mai aplica şi raporturilor ce se stabilesc între organizaţiile expeditoare sau destinatare şi cele de transport, din ţara, în traficul internaţional de mãrfuri, în mãsura în care nu sînt contrare convenţiilor internaţionale de transport la care participa Republica Populara Romana, precum şi livrãrile de mãrfuri privind comerţul exterior, în mãsura în care acestea nu sînt supuse unor reglementãri speciale. ART. 3 Potrivit prezentului regulament se înţelege prin: - marfa: orice produs care formeazã obiectul livrãrii sau a contractului de transport; - furnizor: organizaţia care livreaza mãrfurile; - beneficiar: organizaţia care primeşte mãrfurile livrate; - expeditor: organizaţia care preda mãrfurile spre transport; - cãrãuş: organizaţia care executa transportul; - destinatar: organizaţia care primeşte produsele transportate; - acte de livrare: procesele verbale de recepţie sau autoreceptie, facturile, listele de specificaţie, avizele de expediţie; - documente de transport: scrisoarea de trasura sau de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerii sau alte asemenea documente. ART. 4 Conducerile organizaţiilor socialiste care expediazã, transporta şi primesc mãrfuri sînt obligate, fiecare în sectorul lor propriu de activitate, sa ia toate mãsurile organizatorice, în vederea unei corecte desfasurari a operaţiilor privind recepţia, expediţia, transportul şi primirea mãrfurilor, precum şi în vederea asigurãrii integritãţii lor pe parcurs, din momentul scoaterii lor din depozitul expeditorului pînã în momentul intrãrii lor în depozitul destinatarului. În acest scop: 1. conducãtorii organizaţiilor furnizoare-expeditoare şi beneficiare destinatare: a) vor desemna - dupã caz - unul sau mai mulţi angajaţi care sa aibã, în mod separat, urmãtoarele sarcini speciale: - predarea şi receptionarea mãrfurilor; - ambalarea şi supravegherea ambalarii mãrfurilor; - expediţia şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, precum şi primirea lor de la cãrãuş şi aducerea lor în depozit; b) vor constitui - dupã caz - una sau mai multe comisii de autoreceptii şi de primire a mãrfurilor. Aceste comisii care au sarcina de a verifica cantitativ şi calitativ mãrfurile ce se livreaza prin autoreceptie precum şi mãrfurile ce se primesc de la alte organizaţii, vor fi constituite din: conducãtorul întreprinderii sau delegatul sau, precum şi responsabilul controlului tehnic al calitãţii, iar unde nu exista un asemenea control, un salariat desemnat de director, gestionarul care elibereazã ori primeşte mãrfurile sau înlocuitorii lor permanenţi şi angajatul însãrcinat cu expediţia şi primirea mãrfurilor. c) vor organiza supravegherea şi paza mãrfurilor din momentul iesirii lor din depozit pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş şi - la fel - din momentul primirii lor de la cãrãuş, pînã în momentul intrãrii lor în depozit; d) vor controla personal modul cum se desfãşoarã operaţiunile în legatura cu recepţia, autoreceptia, expediţia, primirea şi verificarea mãrfurilor; e) vor lua mãsuri pentru instalarea mijloacelor de cintarire şi mãsurãtoare necesare stabilirii elementelor de determinare cantitativã a mãrfurilor predate la transport sau primite, potrivit specificului mãrfurilor. 2. Organizaţiile de transport: a) se vor dota treptat cu cintare poduri-bascula la toate punctele de încãrcare şi descãrcare a mãrfurilor; b) vor întreţine permanent în stare de funcţionare normalã cintarele poduri-bascula existente; c) vor urmãri buna funcţionare a cintarelor poduri-bascula de pe liniile de garaj ale întreprinderilor, putind cere acestora luarea mãsurilor necesare pentru utilizarea şi repararea lor, ori de cîte ori va fi nevoie. În caz de neconformare, organizaţia de transport va putea retrage recunoaşterea cintarului; d) vor aviza numirile şi înlocuirea de cantaragii ai întreprinderilor pe care îi vor instrui şi verifica spre a corespunde sarcinilor; e) vor asigura prin mijloacele cele mai adecvate integritatea mãrfurilor ce li se încredinţeazã spre transport. 3. Organele tutelare ale organizaţiilor expeditoare şi destinatare de mãrfuri vor controla modul în care se desfãşoarã recepţia, expediţia şi primirea mãrfurilor şi vor lua de îndatã mãsurile necesare în vederea inlaturarii deficienţelor constatate. ART. 5 Tot în vederea unei corecte circulatii a mãrfurilor de la expeditor la destinatar se da organizaţiilor de transport sarcina de a controla din oficiu, prin sondaj, sinceritatea declaraţiilor cu privire la cantitatea mãrfurilor încredinţate spre transport. CAP. 2 Recepţia, expedierea şi predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş. Obligaţiile şi rãspunderea furnizorului sau expeditorului ART. 6 Livrarea mãrfurilor se face prin recepţie efectivã între delegaţii organizaţiilor furnizoare şi beneficiare. Recepţia cuprinde identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza. ART. 7 Recepţia are loc la furnizor. Ea se va efectua la beneficiar, atunci cînd un act normativ în vigoare prevede aceasta în mod expres. ART. 8 Atunci cînd au loc livrãri continue sau periodice de mãrfuri, pãrţile contractante vor putea menţine la locul stabilit pentru recepţie, delegaţi permanenţi sau în perioada cît dureazã recepţia. ART. 9 Livrarea mãrfurilor prin autoreceptie se face în cazurile în care delegatul beneficiarului nu se prezintã la termenul stabilit prin contract, spre a le receptiona. Se excepteazã cazurile în care condiţiile fundamentale exclud acest mod de livrare. ART. 10 Autoreceptia consta în identificarea şi verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor ce se livreaza în raport cu cele prevãzute în contractul de furnizare. Ea se face de comisiunea prevãzutã în art. 4 pct. 1 lit. b. ART. 11 Procesele verbale de recepţie sau autoreceptie vor cuprinde în mod obligatoriu: marfa, cantitatea stabilitã potrivit art. 12, calitatea, sortimentul, preţul, precum şi orice alte elemente de identificare a mãrfurilor ce se livreaza şi vor fi semnate - dupã caz - de delegaţii organizaţiilor contractante care au participat la recepţie, sau de membrii comisiei de autoreceptie. ART. 12 Furnizorul este obligat ca, prin propriile sale mijloace, sa determine cantitativ mãrfurile pe care le livreaza prin greutate, volum, metraj, numãr de bucãţi, precum şi - dupã caz - prin varietate, tip, dimensiuni sau prin orice alte elemente. În actele de livrare ce se întocmesc la furnizor, precum şi în documentele de transport, se vor indica obligatoriu doua elemente de determinare cantitativã, în funcţie de natura mãrfii şi de unitatea de mãsura în care se contabilizeaza în scriptele expeditorului, ca de pilda greutate-volum, tip-dimensiuni, numãr de bucãţi-metraj, precum şi cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi ca: starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice, cît şi persoana care a efectuat cintarirea. Greutatea netto a produselor ce se transporta neambalate - în vrac - precum şi greutatea brutto a produselor ambalate, înscrisã în actele de livrare, va trebui sa corespundã cu greutatea - incarcatura minus ţara - înscrisã în actele de transport. ART. 13 Furnizorul va ambala în mod corespunzãtor mãrfurile pe care le preda spre transport, potrivit cu natura lor, cu STAS-urile şi dispoziţiile în vigoare. Se excepteazã mãrfurile care prin natura lor pot fi expediate în vrac. Este cu desãvîrşire interzisã folosirea ambalajelor deteriorate, lipsite de rezistenta necesarã şi care nu corespund STAS-urilor şi altor norme tehnice în vigoare. ART. 14 Furnizorul va introduce sau va aplica pe fiecare ambalaj o eticheta specialã sau o lista specificativa, purtind urmãtoarele menţiuni: denumirea, calitatea, cantitatea mãrfii (exprimatã dupã caz prin greutate, numãr de bucãţi, litri etc.), cît şi numele persoanei care a fãcut numãrarea sau cintarirea şi ambalarea mãrfii respective. Fiecare colet va purta cît mai vizibil un numãr de ordine de expediere precum şi greutatea netto şi brutto. În actele de livrare se va indica numãrul de identificare al coletelor sau al etichetelor introduse în ambalaje. Obligaţiile de mai sus vor fi executate potrivit cu specificul mãrfurilor şi cu prevederile cuprinse în condiţiile fundamentale. ART. 15 Angajaţii care ambaleaza mãrfurile, îşi vor trece numele în mod citeţ pe listele specificative ce se introduc sau se aplica pe colete, saci, butoaie, etc., vor semna aceste liste, raspunzind de cantitatea şi sortimentul mãrfurilor ambalate sau introduse în interiorul lor. Lipsurile constatate la destinatar în coletele, sacii, butoaiele etc., care nu poarta urme de violare sau sustragere, vor fi imputate angajaţilor de mai sus, dacã nu se dovedeşte ca ele se datoresc culpei cãrãuşului ori destinatarului, sau unor alte cauze. ART. 16 Expedierea mãrfurilor este în sarcina furnizorului. Se excepteazã cazurile în care pãrţile, potrivit condiţiilor fundamentale, au convenit altfel. ART. 17 Gestionarul de mãrfuri şi angajatul însãrcinat cu expediţia rãspund de exactitatea şi identitatea mãrfurilor ce se expediazã, în raport cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, cît şi de integritatea mãrfurilor, din momentul recepţiei, respectiv autoreceptiei, pînã în momentul predãrii lor cãtre cãrãuş. Angajatul însãrcinat cu expediţia rãspunde şi de respectarea regulilor tehnice privitoare la încãrcarea şi fixarea mãrfurilor în mijlocul de transport. ART. 18 Înainte de a proceda la încãrcare, expeditorul trebuie sa verifice dacã mijlocul de transport pus la dispoziţie de cãrãuş, corespunde efectuãrii în bune condiţii a transportului, spre a se evita alterarea, degradarea, sustragerea, scurgerea sau pierderea mãrfurilor ce urmeazã a fi transportate. Dacã aceste condiţii nu sînt întrunite, expeditorul va anunta pe cãrãuş. În cazul în care cãrãuşul menţine mijlocul de transport, se va face menţiune despre aceasta pe documentul de transport, aratindu-se pe scurt obiectiunile expeditorului. ART. 19 Cînd mãrfurile se transporta în mijloace de transport închise (containere, vagoane acoperite, hambare din slepuri şi altele), folosite în întregime de expeditor, acesta este obligat ca, odatã cu predarea mãrfurilor cãtre cãrãuş, sa aplice pe sistemul de închidere sigilii proprii, ce vor întruni condiţiile prevãzute în art. 32 al. 2. Mãrfurile care se transporta în vrac, în mijloace de transport deschise, vor fi însemnate sau marcate de expeditor în asa fel, încît sustragerea lor sa nu fie posibila a lasa urme vizibile. ART. 20 Furnizorul-expeditor este obligat sa ataseze la documentele de transport, actele de livrare şi listele specificative necesare unei uşoare determinãri cantitative (şi calitative pentru mãrfurile uşor alterabile), la locul de descãrcare. Mãrfurile a cãror determinare cantitativã se face volumetric, vor fi nivelate, iar expeditorul va indica în actele de livrare şi documentele de transport înãlţimea încãrcãturii, începînd de la podeaua vehiculului. În acest caz furnizorul-expeditor este obligat sa indice pe o foaie specificativa, întocmitã pentru fiecare mijloc de transport în parte şi ataşatã la documentele de transport, elementele de determinare a cantitãţii, în asa fel, ca la locul de destinaţie, aceasta sa poatã fi verificata de îndatã, fãrã cintarire. ART. 21 Furnizorul poarta rãspunderea mãrfurilor pînã în momentul: 1. Predãrii lor efective cãtre beneficiar: a) cînd recepţia se face la furnizor şi beneficiarul ridica mãrfurile direct de la furnizor sau expediţia este în sarcina beneficiarului; b) cînd mãrfurile au rãmas, în urma recepţiei sau autoreceptiei fãcute la furnizor, în custodia acestuia şi ridicarea sau expedierea lor este în sarcina beneficiarului; c) cînd recepţia se face la beneficiar şi mãrfurile au fost transportate la locul recepţiei de furnizor. 2. Predãrii lor cãtre cãrãuş: a) cînd livrarea mãrfurilor s-a fãcut prin recepţie sau autoreceptie la furnizor şi expedierea lor este în sarcina acestuia; b) cînd în urma recepţiei sau autoreceptiei la furnizor, mãrfurile rãmîn în custodia acestuia şi expedierea lor este în sarcina furnizorului. ART. 22 Furnizorul-expeditor rãspunde de asemenea fata de beneficiarul-destinatar de lipsurile şi avariile ivite pe parcurs din cauza folosirii unor ambalaje necorespunzãtoare, din cauza nerespectãrii normelor tehnice de ambalare, de încãrcare şi de fixare a mãrfurilor în mijlocul de transport, din cauza lipsei de sigilii la mijloacele de transport închise, de semne sau marcaje la mãrfurile transportate în vrac în mijloace de transport deschise, precum şi din cauza lipsei specificatiilor necesare determinãrii cantitative a mãrfurilor la destinaţie. ART. 23 În cazul în care furnizorul-expeditor nu respecta dispoziţiile din prezentul capitol referitoare la recepţie, autoreceptie şi determinarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor expediate, produsele circula pe rãspunderea lui, fiindu-i în totul opozabile actele dresate de beneficiarul-destinatar, în condiţiile acestui regulament, la verificarea mãrfurilor primite. În acest caz, sarcina probei ca lipsurile constatate la destinaţie se datoresc culpei cãrãuşului sau beneficiarului-destinatar, revine furnizorului-expeditor, presupunindu-se pînã la proba contrarã ca lipsurile se datoresc culpei acestuia din urma. Dacã mijlocul de transport închis, incarcatura în vrac sau coletul poarta la destinaţie urme de violare, primeaza - pînã la proba contrarã - prezumţia ca lipsurile s-au produs pe parcurs, din culpa cãrãuşului. CAP. 3 Primirea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, transportul şi eliberarea lor de cãtre destinatar. Obligaţiile şi rãspunderea cãrãuşului ART. 24 Cãrãuşul este obligat sa primeascã mãrfurile spre transport, potrivit planului de transport în vigoare. ART. 25 Mãrfurile se socotesc primite de cãrãuş din momentul în care - în urma verificãrii încãrcãturii şi a documentului de transport potrivit art. 26 şi a existenţei actelor de livrare menţionate şi anexate de expeditor la documentul de transport - acesta aplica ştampila sa pe documentul de transport. În transporturile rutiere auto neinsotite de expeditor sau destinatar, primirea efectivã a produselor spre transport, atunci cînd acestea nu se predau la autogara, se face de cãtre însoţitorul prepus al organizaţiei de transport, sau în lipsa acestuia, de cãtre conducãtorul mijlocului de transport. Primitorul este obligat sa semneze exemplarul din documentul de transport ce rãmîne la expeditor şi rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs. ART. 26 La primirea mãrfurilor spre transport, cãrãuşul este obligat sa verifice: a) numãrul coletelor, starea ambalajelor şi greutatea expeditiei, în cazul expeditiilor de coletãrie şi mesagerii; b) natura mãrfii (în mod sumar), semnele sau marcajele puse de expeditor, respectarea condiţiilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, în cazul transporturilor încãrcate în mijloace de transport deschise; c) natura mãrfii (în mod sumar), respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare a mãrfurilor, sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe linia publica în mijloace de transport închise; d) sigiliile aplicate de expeditor, în cazul transporturilor încãrcate pe liniile de garaj, terenuri sau magazii închiriate, în mijloace de transport închise. Pentru mãrfurile a cãror cintarire este obligatorie, potrivit art. 28 sau altor dispoziţii legale în vigoare, cãrãuşul va verifica în toate cazurile prevãzute mai sus şi greutatea încãrcãturii (brutto şi brutto minus ţara). Primirea transportului creeazã prezumţia ca el este în ordine şi îndeplineşte condiţiile prevãzute în prezentul articol. ART. 27 Cãrãuşul va refuza primirea spre transport: a) a coletelor necorespunzãtor ambalate; nu pot fi considerate ca necorespunzãtoare ambalajele ce întrunesc condiţiile STAS-urilor sau altor norme tehnice în vigoare pentru mãrfurile respective şi prezintã rezistenta necesarã condiţiilor normale de manipulare şi transport; b) a mãrfurilor încãrcate fãrã respectarea regulilor tehnice de încãrcare şi fixare; c) a mãrfurilor încãrcate în mijloace de transport închise, fãrã sigiliul expeditorului, sau în mijloace de transport deschise fãrã semne ori marcaje, ori cu semne şi marcaje insuficiente ori necorespunzãtoare; d) a mãrfurilor interzise la transport, sau admise numai în condiţii speciale, fãrã ca acestea sa fie întrunite. În cazul în care primirea spre transport a fost refuzatã în parte sau în întregime, se va face - dupã caz - menţiune motivatã pe documentele de transport, sau se va dresa un proces verbal în dublu exemplar, din care unul se va preda expeditorului. ART. 28 La primirea spre transport cãrãuşul este obligat sa cintareasca: a) mãrfurile destinate exportului; la cerere se va cintari şi vagonul gol; b) mãrfurile importate care se transbordeaza direct sau indirect sau transvazeaza dintr-un mijloc de transport în altul la punctele de frontiera şi în porturile fluviale sau maritime, cintarirea se va face în acest punct dupã transbordarea sau transvazare; c) mãrfurile ce se transporta pe cale aerianã; d) mãrfurile ce se prezintã spre transport ca expeditii de coletãrie şi mesagerii; e) mãrfurile predate ca expeditii de vagoane pe liniile publice ale statiilor de cale feratã; f) produsele lactate, zahãrul, carnea, produsele alimentare fabricate, bumbacul, pielaria fabricata neconfectionata, cereale, legumele, soia, lintea, mazarea, fasolea, fructele, cartofii, furajele, produsele destinate insamintarilor, lemnele de foc, mangalul, deşeurile de cherestea şi cele metalice, bolovanii, varul, piatra de var, oasele, copitele şi coarnele, prezentate ca expeditii de vagoane încãrcate pe liniile de garaj, la silozuri, pe terenuri sau magazii închiriate din incinta statiilor fãrã a fi cintarite, din cauza ca acestea nu sînt înzestrate cu cintare poduri-bascule sau automate, ori cele existente nu funcţioneazã sau n-au fost recunoscute, precum şi în cazul cînd aceste produse se prezintã spre transport în slepuri sau transporturi auto neinsotite. Cintarirea mãrfurilor de orice fel efectuatã pe liniile de garaj, în silozuri, la magazii sau terenuri închiriate, înzestrate cu cintare pod-bascula sau automate recunoscute de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, este asimilatã cu cintarirea efectuatã pe cintarele proprii ale organizaţiilor de transport. Nu se cintaresc mãrfurile ce se prezintã la transport în ambalaje STAS, cu greutate stantata, în bucãţi, baloturi etc. de greutãţi uniforme. În acest caz, mãrfurile circula cu greutatea stabilitã de furnizorul-expeditor. Dacã transportul se efectueazã pe calea feratã, iar statia în care se face primirea spre transport nu are cintar pod-bascula sau cel existent nu funcţioneazã, cintarirea - în cazurile de la literele a, b, c şi f de mai sus - se va face la prima statie cu cintar pod-bascula de pe parcurs. În cazul în care capacitatea de cintarire sau lungimea podurilor-bascule ale expeditorului, cãrãuşului sau destinatarului, nu permit cintarirea sau recintarirea pe întregul parcurs de la locul de expediţie pînã la locul de destinaţie a vagoanelor de mare tonaj folosite în întregime, marfa încãrcatã în astfel de vagoane va circula cu greutatea stabilitã de furnizorul expeditor. Se excepteazã de asemenea de la cintarire produsele lichide încãrcate în cisterne sau slepuri, determinarea greutatii acestora facindu-se dupã volum. În lunile de virf de trafic, în care cintarirea mãrfurilor prevãzute la lit. f de mai sus, ar putea constitui o cauza de neîndeplinire a planului de transport, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor este autorizat sa limiteze - prin ordin - cintarirea acestor mãrfuri, pînã la minimum 10% din tonajul prezentat spre transport. Excepţie de la aceasta mãsura fac expeditiile de vagoane care conţin cereale, cartofi, lemne de foc şi carne, încãrcate în vrac, care se vor cintari în toate cazurile. ART. 29 La eliberarea mãrfurilor cãtre destinatar, cãrãuşul este obligat sa procedeze la recintarirea lor, în cazul în care: a) expeditiile de coletãrie şi mesagerii precum şi expeditiile de mijloace de transport complete poarta urme de violare, de sustragere, de scurgere, de pierdere sau de avariere; b) mãrfurile transportate în mijloace de transport complete au fost transbordate sau transvazate dintr-un mijloc de transport în altul şi nu au fost cintarite la locul transbordarii sau transvazarii; c) mãrfurile transportate prin mijloace auto neinsotite, au fost predate spre transport dupã greutate; d) destinatarul sau delegatul expeditorului cer în scris recintarirea şi sînt întrunite urmãtoarele condiţii; - statia are pod-bascula corespunzãtor pentru efectuarea recintaririi; - are locomotiva de manevra şi în programul ei de lucru exista timpi disponibili sau în lipsa locomotivei de manevra, timpul de oprire al trenului local de marfa în staţii intermediare permite efectuarea manevrei cu locomotiva trenului pentru ducerea vagonului la cintar; şi - cînd capacitatea de prelucrare a statiei dupã graficul de lucru nu este depãşitã. Dacã la locul de eliberare nu exista mijloace tehnice de cintarire, în cazurile de sub literile a şi b de mai sus, cintarirea se va face la cel mai apropiat loc cu cintar corespunzãtor. ART. 30 Cînd mãrfurile se transporta prin mijloace auto, cintarirea, în cazurile prevãzute de art. 28-29, este obligatorie pentru cãrãuş numai atunci cînd, la locurile de primire şi eliberare a mãrfurilor, exista posibilitãţi tehnice de cintarire. ART. 31 Cintarirea, la primirea şi eliberarea mãrfurilor de cãtre cãrãuş, se va face în prezenta angajatului expeditorului respectiv al destinatarului însãrcinat, potrivit prezentului regulament, cu predarea şi primirea mãrfurilor. Cãrãuşul are dreptul ori cînd sa verifice greutatea oricãror mãrfuri încredinţate spre transport. ART. 32 În scopul asigurãrii mãrfurilor în cursul transportului, cãrãuşul este obligat sa aplice sigilii pe sistemul de închidere al mijloacelor de transport închise (vagoane, hambare din slepuri, containere, etc.). Sigiliile vor fi astfel concepute şi aplicate încît sa nu îngãduie înlocuirea sau violarea lor fãrã urme vizibile. Sigiliile pe mijloacele de transport închise ce se cintaresc pe liniile de garaj, se aplica de întreprindere în momentul cintaririi, iar de cãrãuş, în momentul primirii vagonului pe linia publica. ART. 33 Tot în scopul asigurãrii integritãţii mãrfurilor pe parcurs, destinatarul sau expeditorul - atunci cînd mãrfurile circula pe riscul lui - le pot însoţi, prin insotitori. Insotirea este obligatorie: a) cînd se transporta vietati în mijloace de transport complete; b) cînd transportul se efectueazã prin mijloace auto şi cuprinde produse în vrac ce nu se pot preda spre transport prin cintarire, pe numãr de colete, bucãţi ori volum, sau cînd produsele în vrac ce se cintaresc la expeditor, nu pot fi recintarite la destinatar. ART. 34 Însoţitorul de transport rãspunde de integritatea mãrfurilor pe parcurs. Expeditorul sau, dupã caz, delegatul destinatarului, cînd expediţia cade în sarcina destinatarului, sînt obligaţi sa-i predea efectiv mãrfurile, iar însoţitorul va semna de primire pe exemplarul din actul de livrare care rãmîne la expeditor. Însoţitorul va proceda la predarea cantitativã a mãrfurilor cãtre destinatar. Orice lipsa ivita pe parcurs, pînã în momentul predãrii mãrfurilor cãtre destinatar, cade în sarcina întreprinderii al carei prepus este însoţitorul şi atrage rãspunderea materialã şi eventual penalã a insotitorului, dacã pierderea sau avaria mãrfurilor se datoreşte vinei acestuia. ART. 35 La destinaţie, cãrãuşul este obligat sa procedeze - împreunã cu angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor şi a membrilor comisiei de primire ce eventual sînt de fata - la cintarirea mãrfurilor în cazurile prevãzute de art. 29, la verificarea sigiliilor, a semnelor sau marcajelor, a mijlocului de transport, precum şi a coletelor, la deschiderea mijlocului de transport şi la verificarea sumarã a conţinutului sau. Dacã totul este gãsit în ordine, cãrãuşul va elibera coletele sau va pune mijlocul de transport la dispoziţia destinatarului pentru descãrcare şi va face menţiune pe documentul de transport "predat fãrã urme de violare". ART. 36 În cazul în care se constata la colete, la mijlocul de transport, la sigilii, la semne, la marcaje sau la mãrfuri, urme de violare, pierderi, scurgeri, alterãri, avarii, substituiri, diluari sau scãdere de greutate, peste toleranta legalã, mijlocul de transport nu se va deschide sau - dupã caz - nu se va descarca şi va fi anuntat imediat şeful unitãţii respective de transport, sau inlocuitorul sau, care este obligat sa se prezinte de îndatã pentru constatare şi sa stabileascã, dupã posibilitãţi, cauzele care au provocat paguba. Determinarea lipsurilor cantitative se va face în raport cu elementele specificative de determinare arãtate în actele de livrare şi documentele de transport care însoţesc transportul, luindu-se în toate cazurile în considerare şi ţara vagonului în vederea stabilirii greutatii brutto sau netto a încãrcãturii. Cînd la mãrfurile transportate pe calea feratã în vrac şi pentru care cintarirea este obligatorie, se constata o diferenţa de greutate la cintarirea brutto, se va cintari în mod obligatoriu şi vagonul gol dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei, stabilindu-se ţara exactã, spre a se putea constata diferenţa de greutate la marfa netto. Şeful unitãţii de transport sau inlocuitorul sau va dresa de îndatã un proces-verbal de constatare. Procesul-verbal va fi semnat de organul care a fãcut constatarea, de angajatul cãrãuşului care a efectuat operaţiunile prevãzute la art. 35, de angajatul destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor, de membrii comisiei de primire a destinatarului şi de celelalte persoane care au participat sau asistat la constatare, indicindu-se şi adresa fiecãruia din semnatari. Unul din exemplarele procesului-verbal va fi inminat angajatului destinatarului însãrcinat cu primirea mãrfurilor. Dacã sînt bãnuieli ca lipsurile, avariile etc. se datoresc unei infracţiuni, vor fi sesizate de îndatã organele de urmãrire penalã, iar mijlocul de transport va fi reţinut pînã la sosirea acestora. Procesul verbal de mai sus, cu concluziile cuprinse în el, este opozabil cãrãuşului şi expeditorului pînã la proba contrarã. ART. 37 Mãrfurile transportate în mijloace de transport complete se considera eliberate în momentul în care cãrãuşul a pus la dispoziţia reprezentantului destinatarului mijlocul de transport pentru descãrcare. Expeditiile de vagoane complete care se recintaresc sau descarca pe liniile de garaj (siloz) a destinatarului, se elibereazã la punctul de jonctiune cu linia de garaj. Expeditiile de coletãrie şi mesagerii, se considera eliberate în momentul cînd reprezentantul destinatarului le preia efectiv de la cãrãuş. ART. 38 Cãrãuşul rãspunde de integritatea mãrfurilor primite spre transport, din momentul primirii şi pînã la eliberarea lor cãtre destinatar. ART. 39 Cînd cãrãuşul a cintarit mãrfurile, el rãspunde de cantitatea constatatã pe cintarul sau, ori pe cintarele recunoscute de el, înscrisã în documentul de transport. În cazul în care cintarirea este obligatorie pentru cãrãuş acesta rãspunde de cantitatea înscrisã în documentul de transport, indiferent de faptul dacã a efectuat sau nu cintarirea. Cãrãuşul va putea face însã dovada ca, în realitate, a primit mai puţin de la expeditor sau ca marfa sosita la destinaţie corespunde cu greutatea netto sau cu specificaţiile din actele de livrare sau documentele de transport, prevãzute la art. 12 alin. 2 şi art. 20. ART. 40 Pentru mãrfurile a cãror cintarire nu este obligatorie şi nici nu au fost cintarite de cãrãuş, acesta - pînã la proba contrarã - nu rãspunde pentru lipsurile cantitative, dacã mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fãrã urma de violare, sustragere, scurgere sau avarie şi cu sigiliile intacte, iar mãrfurile încãrcate în mijloace de transport deschise, cu semnele intacte. Dispoziţiile acestui articol nu se aplica mãrfurilor şi produselor enumerate în art. 28 şi nici altor mãrfuri care au fost cintarite, la primire, de cãrãuş. ART. 41 Cãrãuşul rãspunde de orice substituire, diluare, denaturare, alterare sau avarie a mãrfurilor în cursul transportului. Sarcina probei ca substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea s-au produs în cursul transportului şi din vina cãrãuşului revine celui care reclama. În cazul în care însã coletul sau mijlocul de transport închis au fost violate pe parcurs, sau poarta urme de violare sau semnele de pe mãrfurile transportate într-un mijloc de transport deschis poarta de asemenea urme de violare, se presupune - pînã la proba contrarã - ca mãrfurile au fost substituite, diluate, denaturate, alterate sau avariate în timpul transportului şi din vina cãrãuşului. ART. 42 Cãrãuşul este scutit de rãspundere pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea greutatii sau avaria produselor primite la transport, dacã pierderea, micşorarea greutatii sau avaria s-au produs: a) din cauza de forta majorã; b) din culpa expeditorului sau destinatarului; c) din cauza anumitor însuşiri proprii naturii produselor, care au provocat sfarimarea, spargerea, ruginirea, alterarea sau alte consecinţe asemãnãtoare; d) din cauze legate de încãrcarea sau descãrcarea produselor, dacã aceste operaţiuni s-au efectuat cu mijloacele expeditorului sau destinatarului, ori sub supravegherea lor; e) din cauze naturale inerente transportului în vehicule deschise, pentru mãrfurile care potrivit dispoziţiunilor în vigoare se transporta în asemenea vehicule; f) datoritã faptului ca însoţitorul expeditorului sau destinatarului nu au luat mãsurile necesare pentru asigurarea integritãţii produselor; g) din cauza unor defecte de ambalaj care nu au putut fi observate dupã aspectul exterior la primirea produselor spre transport; h) datoritã faptului ca expeditorul a predat produse excluse la transport, sub denumire falsa, inexactã sau incompleta; i) datoritã faptului ca expeditorul n-a indicat în documentele de transport şi eventual pe ambalaje, particularitãţile specifice produselor, care reclamau condiţii speciale sau anumite mãsuri de precautie în timpul transportului sau depozitarii; j) în urma scaderii umiditatii în timpul transportului; k) în urma scaderii naturale a greutatii produselor în limitele indicate de art. 43; l) din cauza pericolului inerent transportului de vietati; m) din cauza diferenţei dintre cintarul folosit la primirea produselor spre transport şi cel folosit la eliberarea acestora cãtre destinatar, atunci cînd lipsa nu este realã sau cãrãuşul poate dovedi ca ea se datoreşte expeditorului. Dovada ca pierderea, scãderea în greutate, alterarea sau avaria produselor se datoreşte cauzelor prevãzute la literele a, b, c, g şi m, cade în sarcina cãrãuşului. Cînd pe parcurs sau la destinaţie se constata ca pierderea, scãderea în greutate ori avaria produselor se datoreşte uneia sau mai multor din cauzele prevãzute la literele d, e, f, i, j, k şi l de mai sus, se presupune ca paguba s-a produs din aceste cauze, pînã la proba contrarã, facuta de cel în drept a pretinde despãgubiri. ART. 43 Pentru mãrfurile care din cauza anumitor însuşiri proprii sînt supuse pierderii din greutate în timpul transportului, cãrãuşul rãspunde numai pentru partea lipsa din greutate care depãşeşte procentele de pierdere prevãzute în actele normative în vigoare referitoare la transporturi. ART. 44 Cînd cu un singur document de transport, se transporta mai multe colete, procentul de pierdere din greutate admis, se calculeazã separat pentru fiecare colet, dacã greutatea fiecãrui colet a fost indicatã în document, la primirea lor spre transport. Dacã mãrfurile de masa omogene ce se transporta în cisterne, deavalma sau în vrac cu diferite documente de transport, de la un singur expeditor, pe adresa unui singur destinatar, îşi pierd individualitatea în cadrul procesului de transport (la transbordarea de pe apa pe calea feratã sau invers, la transbordarea din vagoane de pe liniile cu ecartament ingust în vagoane de pe liniile cu ecartament normal sau invers etc.), pierderea naturala se calculeazã pe baza greutatii totale a întregii partide de produse. De asemenea, lipsa parţialã a mãrfurilor transportate în condiţiile de mai sus, care au sosit la destinaţie în mijloace de transport în buna stare, fãrã urme de violare, se determina dupã rezultatele verificãrii întregii partide de produse eliberate în acelaşi timp. ART. 45 Limitarea rãspunderii în procentele la care se referã art. 43 nu se aplica dacã se face dovada ca lipsa de greutate nu s-a produs din cauza pierderii naturale. Sarcina probei revine celui care reclama. Dispoziţiile art. 43 nu se aplica de asemenea mãrfurilor a cãror natura exclude o pierdere în greutate din cauze naturale, precum şi în stabilirea despãgubirilor, cînd pierderea se datoreşte uneia din cauzele prevãzute de art. 42. ART. 46 Despãgubirile datorate de cãrãuş pentru pierderea totalã sau parţialã din vina sa, se calculeazã dupã preţul din factura care însoţeşte transportul, iar cînd transportul se face fãrã factura, dupã preţul oficial stabilit de organele în drept, ori cînd un asemenea preţ nu exista, dupã preţul curent al produselor, la locul şi timpul predãrii, tinindu-se seama - atunci cînd este cazul - şi de gradul lor de uzura. Pe lîngã aceasta despãgubire, cãrãuşul suporta taxa de transport, taxele fiscale, taxele vamale şi alte cheltuieli în legatura cu transportul mãrfurilor pierdute, dacã acestea nu sînt incluse în preţul mãrfurilor şi au fost plãtite de cel îndreptãţit la despãgubire. În cazul în care cãrãuşul a folosit pentru nevoile sale unele mãrfuri primite spre transport, el va restitui valoarea dubla a mãrfii, iar vinovaţii vor fi traşi la rãspundere. ART. 47 Pentru avarierea produselor imputabilã cãrãuşului, acesta plãteşte drept despãgubire suma corespunzãtoare cu deprecierea valorii produselor, fãrã alte daune. În caz de neînţelegere asupra procentului de depreciere, acesta se va stabili prin expertiza. Suma se determina potrivit prevederilor art. 46. ART. 48 Din momentul eliberãrii mãrfurilor transportate cãtre destinatar, rãspunderea cãrãuşului pentru integritatea lor înceteazã. El rãspunde însã fata de destinatar, potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul capitol, pentru pierderea totalã sau parţialã, pentru micşorarea în greutate, pentru substituirea, diluarea, denaturarea, alterarea sau avarierea produselor, intimplate în cursul transportului, chiar dacã acestea se constata dupã eliberarea produselor, în cazurile şi în condiţiile prevãzute în actele normative în vigoare, referitoare la transport. CAP. 4 Primirea şi verificarea mãrfurilor la destinaţie. Obligaţiile şi rãspunderea destinatarului ART. 49 Destinatarul este obligat sa primeascã mãrfurile de la cãrãuş, sa le transporte la locul de depozitare şi sa le verifice cantitativ şi calitativ. ART. 50 Primirea mãrfurilor de la cãrãuş, se face de cãtre angajatul însãrcinat cu aceasta operaţiune. ART. 51 La primirea mãrfurilor de la cãrãuş, angajatul destinatarului, însãrcinat cu aceasta operaţiune, va proceda împreunã cu prepusul cãrãuşului la verificãrile prevãzute în art. 35. ART. 52 Cînd se primesc expeditii de coletãrie sau mesagerii, în momentul primirii de la cãrãuş, se va verifica numãrul, identitatea, starea, iar în cazurile prevãzute de art. 29 lit. a şi greutatea lor, în raport cu actele de livrare şi documentele de transport. ART. 53 Cînd se primesc mãrfuri în mijloace de transport complete, a cãror recintarire este obligatorie potrivit art. 29 lit. a-c destinatarul va cere recintarirea lor. În celelalte cazuri, recintarirea se va putea cere în condiţiile prevãzute de art. 29 lit. d, ori de cîte ori destinatarul presupune ca greutatea realã nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport. În cazurile în care greutatea netto a mãrfurilor în vrac, obţinutã prin scãderea greutatii tarei înscrisã pe mijlocul de transport din greutatea brutto (mijloc de transport şi marfa), nu corespunde cu aceea înscrisã în actele de livrare şi documentele de transport, destinatarul va cere cãrãuşului verificarea tarei mijlocului de transport, prin cintarirea acestuia dupã descãrcare, dacã a trecut mai mult de un an de la ultima verificare a tarei. Cînd se primesc mãrfuri necintarite de cãrãuş, în mijloace de transport complete, ele vor fi identificate - dupã caz - înaintea descãrcãrii, în timpul ei sau dupã descãrcare, pe baza elementelor indicate potrivit art. 11, art. 19 alin. 2 şi art. 20 în actele de livrare şi documentele de transport. Primirea unor asemenea mãrfuri precum şi a celor sosite în vrac, fãrã obiecţiuni, creeazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca transportul a sosit intact. Cînd se primesc mãrfuri uşor alterabile, acestea vor fi verificate la locul de primire de la cãrãuş, calitativ şi cantitativ. ART. 54 În cazul în care la locul de primire de la cãrãuş se constata diferenţe de greutate, urme de violare, avarii sau pierderi, destinatarul va cere şefului unitãţii de transport sau înlocuitorului sau, sa procedeze potrivit dispoziţiilor art. 36. În acest caz, expeditiile de mijloace de transport complete nu vor fi primite de cãtre destinatar pe linia sa de garaj, pînã la sosirea şefului unitãţii de transport sau a înlocuitorului sau. Dacã aceştia refuza sa facã cuvenitã constatare, destinatarul va proceda conform prevederilor art. 70. Destinatarul va proceda la fel în cazul în care cãrãuşul nu poate efectua cintarirea în condiţiile art. 29 lit. d. În cazul transporturilor rutiere auto, cînd se constata în momentul descãrcãrii diferenţe cantitative, asupra cãrora pãrţile nu sînt de acord, destinatarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi va proceda la constatare. Cînd de constata, la locul de primire de la cãrãuş, diferenţe de cantitate şi calitate la produse uşor alterabile, destinatarul va chema de asemenea, de îndatã, unul din organele prevãzute de art. 70, va anunta pe furnizor-expeditor, telegrafic sau telefonic şi va proceda la primirea mãrfurilor, fãrã a aştepta sosirea delegatului furnizorului. Dacã destinatarul nu accepta constatãrile cuprinse în procesul verbal întocmit de şeful unitãţii de transport, el va proceda de asemenea potrivit art. 70, putind cere totodatã o expertiza referitor la starea şi greutatea mãrfii, precum şi la cauzele şi cuantumul daunelor. ART. 55 Destinatarul este obligat sa descarce complet mijlocul de transport şi sa-l lase cãrãuşului fãrã resturi sau reziduri din marfa care a fost încãrcatã în el. ART. 56 Destinatarul va controla, prin membrii comisiei de primire, modul în care angajatul însãrcinat cu primirea mãrfurilor îşi exercita atribuţiunile, precum şi modul în care se descarca, se verifica la descãrcare, se transporta, se introduc în depozit şi se dezambaleaza mãrfurile primite. Pe parcursul de la locul de descãrcare pînã la locul de depozitare, integritatea mãrfurilor va fi asigurata de destinatar potrivit art. 4 pct. 1, lit. c. ART. 57 La locul de depozitare, destinatarul va proceda, prin comisia de primire, la verificarea cantitativã şi calitativã a mãrfurilor, dacã aceasta operaţiune nu a fost efectuatã în întregime la locul de descãrcare. Verificarea se va face în termen de maximum 6 ore pentru mãrfurile uşor alterabile şi 5 zile pentru celelalte mãrfuri. Termenul se calculeazã, pentru livrãrile din alta localitate din momentul eliberãrii mãrfurilor în gara, autogara, aeroportul sau portul de destinaţie, iar pentru livrãrile din aceeaşi localitate, din momentul primirii lor în depozitul destinatarului. Dacã mãrfurile primite corespund cantitativ şi calitativ cu acelea înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, membrii comisiei de primire vor face menţiune de verificare şi de corespundere pe aceste acte şi documente, iar mãrfurile vor fi puse în circuitul lor economic. ART. 58 În cazul în care, la locul de depozitare, comisia de primire constata ca greutatea netto, numãrul, sortimentul sau calitatea mãrfurilor primite, nu corespund cu datele înscrise în actele de livrare şi documentele de transport, va dresa un proces verbal în care va consemna lipsa sau deficientele constatate. În cazul în care se constata o diferenţa de greutate, se va mentiona, în mod obligatoriu în procesul verbal, cintarul folosit, sistemul de cintarire, orice alte elemente care ar putea influenta greutatea în momentul cintaririi (starea uscata sau umeda a mãrfii, condiţiile atmosferice etc.) cît şi persoanele care au participat sau asistat la cintarire, în afarã membrilor comisiei de primire. Marfa gasita în deficienta sau cu lipsuri va fi patrata. În cazul în care mãrfurile sînt ambalate, verificarea va fi opritã la coletul la care se constata lipsuri. Restul coletelor primite de la acelaşi expeditor nu vor fi deschise, iar coletul respectiv se va pãstra împreunã cu ambalajul. Nu se vor recunoaşte lipsurile din celelalte colete, dacã aceasta dispoziţie nu a fost respectata, iar lipsurile vor fi imputate angajaţilor care au încãlcat-o. În procesul verbal se va indica, în afarã membrilor comisiei, persoanele care au participat sau asistat la desfacerea coletului. Procesul verbal va fi semnat de membrii comisiei de primire şi de persoanele indicate în cuprinsul lor. ART. 59 Beneficiarul va anunta telefonic sau telegrafic pe furnizorul-expeditor sa trimitã un delegat, care sa participe la verificarea şi constatarea lipsurilor şi la întocmirea procesului verbal de verificare a întregului lot de marfa primitã. În anuntare se vor indica pe scurt lipsurile sau deficientele constatate. Dacã exista bãnuieli ca lipsa constatatã provine de pe parcurs şi ar fi imputabilã cãrãuşului, în termen de 5 zile de la luarea în primire a mãrfurilor, va fi sesizat şi acesta printr-o reclamaţie scrisã, adresatã şefului unitãţii de transport de destinaţie, cu invitarea de a trimite un delegat care sa participe la constatare, la termenul ce se va anunta ulterior. ART. 60 Dacã în termen de 24 ore, delegatul furnizorului sau expeditorului din aceeaşi localitate, sau în 5 zile de la anuntare, delegatul din alta localitate, nu se prezintã, beneficiarul va chema unul din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd e cazul şi pe delegatul cãrãuşului din localitate şi va proceda, cu participarea acestora, la verificarea mãrfurilor primite. Dacã este invederata necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor primite, se va putea proceda la verificarea mãrfurilor numai în prezenta unuia din organele prevãzute de art. 70 şi atunci cînd este cazul şi a delegatului cãrãuşului din aceeaşi localitate, fãrã a mai aştepta împlinirea termenului de 5 zile prevãzut în alineatul precedent pentru prezentarea delegatului furnizorului din alta localitate. Necesitatea punerii imediate în circuit a mãrfurilor va fi atestata de conducãtorul organizaţiei, pe propria lui rãspundere. ART. 61 Membrii comisiei de primire şi cu delegaţii furnizorului şi cãrãuşului - atunci cînd aceştia se prezintã - sau în asistenta unuia din organele prevãzute de art. 70, atunci cînd delegatul furnizorului ori al cãrãuşului nu se prezintã, vor proceda - dupã caz - la verificarea cantitativã sau calitativã a întregului lot de mãrfuri primite, sau numai a mãrfii asupra cãreia exista contestaţie. În caz de nevoie, se va apela la un organ tehnic de specialitate, se vor face analize sau expertize de ordin tehnic, ridicindu-se - dacã este necesar - probe din marfa primitã, cu identificarea exactã, prin toate elementele necesare ale probei în corelatie cu marfa. În acest scop, destinatarul-beneficiar sau furnizorul pot cere concursul ministerelor, instituţiilor sau organizaţiilor de specialitate, care sînt obligate sa delege de îndatã personalul tehnic necesar pentru efectuarea constatãrilor cerute. ART. 62 Procesul verbal de verificare se va întocmi în trei exemplare şi va cuprinde: a) locul şi data întocmirii; b) persoanele care au luat parte la verificare, calitatea şi domiciliul; (adresa completa) acestora; c) denumirea furnizorului, beneficiarului, a întreprinderii care a fabricat marfa şi a cãrãuşului; d) numãrul contractului sau comenzii pe baza cãreia s-a expediat produsul; e) numãrul facturii şi a documentului de transport; f) data expedierii, punctul de încãrcare, data sosirii şi punctul de descãrcare, data intrãrii mãrfurilor în depozitul beneficiarului; g) elementele de identificare a mãrfii: denumire, sortiment, tip, varietati, calitate etc.; h) greutatea brutto, dupã documentele întocmite la expediţie, greutatea brutto rezultatã la punctul de descãrcare, precizîndu-se cintarul la care a fost stabilitã, documentul de recintarire, iar dacã recintarirea nu a avut loc, se va mentiona aceasta; i) indicarea mijloacelor de determinare cantitativã prin care s-a constatat lipsa, adicã: cintarire, mãsurãtoare, numaratoare, etc.; j) descrierea ambalajului, starea lui, condiţiile în care au fost pãstrate mãrfurile la beneficiar; k) descrierea exactã a lipsurilor de cantitate sau calitate la produsele verificate, indicindu-se cantitatea în minus sau în plus fata de actele de livrare şi documentele de transport, natura defectelor, etc.; l) menţiunea modului în care au fost ridicate probele, cu indicarea numãrului, etc. conform prevederilor din standarde sau norme interne; m) cauzele care au putut provoca lipsurile de cantitate sau deficientele de calitate şi în mãsura în care rezulta, cine rãspunde de ele; n) arãtarea produselor care nu vor putea fi folosite şi cele pentru care se propune a fi considerate declasate sau apte pentru alta întrebuinţare; o) propuneri, fie pentru eventuale reduceri de preţuri, corespunzãtoare cu scãderea de calitate, fie în vederea reconditionarii mãrfurilor calitativ necorespunzãtoare, potrivit normelor legale în vigoare, precum şi justificarea precisa a acestor propuneri; p) punctul de vedere al delegatului furnizorului şi al cãrãuşului, cînd aceştia au fost de fata; r) semnatura tuturor persoanelor care au participat la constatare. ART. 63 Cîte un exemplar de pe procesul verbal de constatare se va inmina, sub luare de dovada, delegatiilor furnizorului expeditor şi cãrãuşului, dacã aceştia sînt de fata. Dacã aceştia n-au participat, procesul verbal se va comunica în 24 ore dupã dresarea lui furnizorului-expeditor şi - dupã caz - cãrãuşului. ART. 64 În cazul în care lipsurile sau deficientele constatate pot fi datorate unei infracţiuni, destinatarul-beneficiar este obligat sa sesizeze de îndatã organele de urmãrire penalã. ART. 65 În toate cazurile în care se constata lipsuri şi deficiente în modul de livrare a mãrfurilor, destinatarul-beneficiar va trimite de asemenea un exemplar al procesului verbal cãtre organul tutelar al organizaţiei în culpa. ART. 66 Procesul verbal dresat în condiţiile de mai sus - chiar fãrã participarea delegaţilor furnizorului sau cãrãuşului - este opozabil furnizorului şi beneficiarului, indiferent dacã produsele au fost expediate de furnizor în urma recepţiei sau pe baza de autoreceptie. El va fi opozabil de asemenea şi cãrãuşului, în mãsura în care se va face dovada ca lipsurile, avariile, substituirile, etc. s-au produs pe parcurs din culpa sa. ART. 67 În cazul în care recepţia mãrfurilor livrate se face la beneficiar şi furnizorul nu trimite un delegat care sa efectueze, împreunã cu delegatul beneficiarului, operaţiunea de recepţie, beneficiarul va proceda la recepţie în asistenta obligatorie a unuia din organele prevãzute de art. 70. În acest caz, se aplica în mod corespunzãtor, dispoziţiile cuprinse în acest capitol. ART. 68 Beneficiarul rãspunde de integritatea mãrfurilor - dupã caz - din momentul preluãrii lor de la furnizor ori de la cãrãuş, sau din momentul intrãrii lor în depozit, atunci cînd livrarea se face loco depozitul acestuia. ART. 69 Dacã marfa ambalata a fost ridicatã de beneficiar sau destinatar din depozitul furnizorului sau de la cãrãuş, dupã greutatea brutto şi numãrul coletelor, iar greutatea brutto sau numãrul coletelor constatate la depozitul beneficiarului nu corespund cu cele constatate la primirea produselor, opereazã prezumţia - pînã la proba contrarã - ca lipsa provine din culpa beneficiarului. CAP. 5 Organele care asista pe beneficiar la constatarea lipsurilor Controlul circulaţiei mãrfurilor ART. 70 În toate cazurile cînd la verificarea de cãtre beneficiar a mãrfurilor sosite din transport, se constata lipsuri cantitative sau deficiente calitative, şi delegatul furnizorului sau însoţitorul transportului, aparţinînd furnizorului, nu este de fata, precum şi în cazurile în care la primirea mãrfurilor de la cãrãuş se nasc divergenţe între organele acestuia şi reprezentantul beneficiarului, acesta din urma va chema la fata locului un delegat al ministerului tutelar al furnizorului, sau al Inspecţiei Comerciale de Stat, sau un delegat al serviciului comercial al sfatului popular, sau un delegat al sfatului popular (acolo unde sfatul popular local nu are serviciu comercial), sau al unei întreprinderi economice din localitate fãcînd parte din sistemul furnizorului ori al unei organizaţii socialiste neinteresate. ART. 71 Constatarea lipsurilor cantitative şi a deficienţelor calitative, precum şi a divergentelor dintre cãrãuş şi destinatar sau beneficiar, se va face numai în prezenta unuia din delegaţii prevãzuţi în articolul de mai sus, care va semna procesul verbal de constatare. Orice constatare facuta fãrã prezenta unui asemenea delegat, este lipsitã de putere doveditoare. Totuşi, în cazul în care, datoritã unor împrejurãri bine stabilite şi menţionate în procesul verbal de constatare, destinatarul-beneficiar a fost în imposibilitate de a anunta şi gãsi în timp util un delegat din cei prevãzuţi în articolul anterior, pentru constatãrile ce trebuiau fãcute chiar la locul de primire a mãrfurilor de la cãrãuş şi înainte de descãrcarea lor din mijlocul de transport, procesul verbal dresat în aceste condiţii de reprezentantul destinatarului beneficiar în prezenta şi cu semnatura unuia sau mai mulţi martori, cãrora li se vor indica numele, pronumele şi adresa completa în procesul verbal, va constitui un început de dovada ce va putea fi completat prin orice mijloc de dovada admis de lege. ART. 72 Organizaţiile de transport - fiecare în sfera lor de activitate - vor controla lunar, prin sondaj, cel puţin 10% din mãrfurile încredinţate lor spre transport. Controlul se va efectua de cãtre organele de control ale organizaţiilor de transport, care vor cere şi participarea organelor Inspecţiei Comerciale de Stat sau ale serviciului comercial al sfatului popular din localitate. În lipsa acestora, controlul se va efectua în prezenta unui organ al militiei sau a doi angajaţi ai unei alte organizaţii socialiste, în afarã organizaţiei de transport. Controlul va consta din verificarea cantitativã a mãrfurilor încredinţate spre transport, în raport cu datele înscrise în documentele de transport, pe baza elementelor de determinare cantitativã prevãzute în aceste documente. Coletele încãrcate în mijloace de transport complete nu vor fi deschise. În cazul în care se constata lipsuri sau plusuri nejustificate, în raport cu toleranta legalã şi cu pierderile naturale ale mãrfurilor, se va dresa un proces verbal de constatare în care se vor indica precis mijloacele şi metodele de determinare cantitativã folosite, orice element care ar fi putut determina o scãdere sau creştere de greutate, volum, etc. în momentul constatãrii, precum şi concluziile asupra cauzelor care ar fi putut determina lipsa constatatã. Procesul verbal se va dresa în patru exemplare, din care unul se va pãstra de cãtre organul de control, iar restul se vor comunica de îndatã procuraturii, expeditorului şi destinatarului. CAP. 6 Dispoziţii comune şi finale ART. 73 Organizaţiile între care au loc livrãri de mãrfuri şi care participa la încheierea şi executarea unui contract de transport, nu pot deroga prin convenţie de la dispoziţiile prezentului regulament. ART. 74 Angajaţii care au sarcini speciale în legatura cu circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, vor avea calificarea corespunzãtoare atribuţiilor lor. Angajaţii însãrcinaţi cu ambalarea, supravegherea ambalarii, recepţia, expedierea şi primirea mãrfurilor, cantaragii, membrii comisiilor de autoreceptie şi de primire a mãrfurilor, organele prevãzute de art. 70, precum şi toţi aceia care prin atribuţiile lor intervin în circulaţia mãrfurilor între organizaţiile socialiste, rãspund material şi penal atît pentru integritatea mãrfurilor, cît şi pentru exactitatea atestarilor pe care le fac în actele de livrare, documentele de transport şi procesele verbale de constatare. ART. 75 Organizaţiile furnizoare-expeditoare şi beneficiare-destinatare care nu respecta dispoziţiile regulamentului de fata referitoare la recepţia, autoreceptia şi verificarea mãrfurilor, vor plati o amenda de 200 lei pentru fiecare încãlcare în parte pentru organizaţia în favoarea cãreia este prevãzutã dispoziţia din regulament, la cererea acesteia. Organizaţia de transport care refuza sa efectueze constatãrile prevãzute de art. 30 şi 59 alin. 2 sau cintarirea ori recintarirea, la primirea sau eliberarea mãrfurilor, potrivit art. 28 şi 29, va suporta aceiaşi amenda - dupã caz - cãtre expeditor sau destinatar, la cererea acestora. În cazurile art. 29 lit. d, amenda se va suporta numai dacã motivele invocate, spre a refuza cintarirea, nu au fost reale. Amenzile de mai sus se plãtesc indiferent de faptul dacã nerespectarea dispoziţiilor din regulament a produs sau nu vreo paguba organizaţiei care pretinde plata. Amenzile vor fi imputate angajaţilor vinovaţi de nerespectarea dispoziţiilor respective. ART. 76 Dispoziţiile cuprinse în actele normative care reglementeazã în prezent condiţiile de livrare şi transportul mãrfurilor, rãmîn în vigoare, în mãsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor acestui regulament. ART. 77 Prezentul regulament intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1960. --------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Preşedintele Republicii Cehoslovace, în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un Tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor. Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Vasile Dumitrescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Preşedintele Republicii Cehoslovace pe Dr. Vaclav Skoda, ministrul justiţiei care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii şi persoanele juridice (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni") ai unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul de a se adresa liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit o alta cale. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: primirea, întocmirea şi expedierea actelor, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor, expedierea şi predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea invinuitilor, ascultarea martorilor, experţilor, pãrţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetãri locale precum şi prin inminarea actelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Actele anexate la cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie sa fie însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Îndeplinirea cererilor de asistenta juridicã se face în limba Partii Contractante solicitate. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor; pentru persoanele juridice se va indica denumirea şi sediul lor; e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora; f) datele necesare cu privire la obiectul cererii iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã va transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru o infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante, în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante, din motive independente de vointa sa. ART. 10 Inminarea actelor 1. Instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia solicitanta sau de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia judiciarã solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze acte propriilor lor cetãţeni, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt recunoscute ca valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Fiecare din Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul ei, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia judiciarã solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie, la cerere, informaţii privind probleme de drept. PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familialã, veniturile şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 1. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi asistenta judiciarã gratuita, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal pe care-l va transmite împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19 instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Odatã cu cererea de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate fi trimisa şi cererea de chemare în judecata, precum şi alte acte prezentate de persoana solicitanta. Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea juridicã a persoanei Capacitatea juridicã a persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este aceasta persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Cãsãtoria se poate de asemenea încheia în fata unui reprezentant diplomatic sau consular, dacã viitorii soţi sînt cetãţeni ai Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. În acest caz, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei (capacitatea de a încheia cãsãtoria), fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi aparţine unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au domiciliul comun. 3. Dacã, în cazul prevãzut în alineatul 2, unul din soţi locuieşte pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi locuieşte pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi aparţine uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanta care judeca aplica legea statului sau. ART. 25 Nulitatea cãsãtoriei 1. Constatarea nulitãţii (inexistenta cãsãtoriei) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face potrivit legii locului unde s-a încheiat cãsãtoria, iar în cazul încheierii cãsãtoriei prevãzute la articolul 22 alineatul 2, potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. 2. Constatarea nulitãţii (inexistenta) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de fond (insuficienta capacitate pentru încheierea cãsãtoriei) se pronunţa în baza legii aplicabile, potrivit articolului 22 alineatul 3. 3. În privinta competentei, ea va fi corespunzãtoare prevederilor articolului 24. Raporturile juridice între pãrinţi şi copii ART. 26 În cauzele privind contestarea, tãgãduirea şi stabilirea paternitãţii şi cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii precum şi stabilirea naşterii copilului dintr-o anumitã cãsãtorie este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 Raporturile juridice dintre copilul nãscut în afarã cãsãtoriei şi mama acestuia - pe de o parte - şi tatãl acestuia - pe de alta parte - se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 28 1. Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea însã a dispoziţiilor articolelor 26 sau 27. ART. 29 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane precum şi pentru stabilirea faptului morţii, sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la ultima data cunoscutã cînd mai era în viata. 2. Cu toate acestea instituţiile judiciare ale unei Pãrţi Contractante, la cererea unor persoane care locuiesc pe teritoriul acesteia sînt competente sa declare disparitia sau moartea precum şi stabilirea faptului morţii unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, dacã potrivit legii instituţiei judiciare cãreia i se adreseazã, acele persoane au drept la o asemenea acţiune. 3. În cauzele arãtate în alineatele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legea statului lor. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela, se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 31 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 32 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30 poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta privind tutela sau curatela se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1 a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 33 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere este necesarã şi încuviinţarea acesteia. Dacã potrivit legii acestei Pãrţi Contractante este necesar, se va lua şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal, ori al organelor tutelare. 3. În cazul cînd copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, precum şi de desfacere, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 34 1. Instituţiile unei Pãrţi Contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, prin intermediul organelor lor centrale, certificatele de stare civilã, de studii şi de vechime în cimpul muncii, ale cetãţenilor Partii Contractante solicitante. 2. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 35 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. 2. Certificatele cu privire la raporturile de drept succesoral, îndeosebi certificatul de moştenitor sau certificatul constatind calitatea de executor testamentar, întocmit de organul competent al unuia din Pãrţile Contractante, fac aceeaşi dovada pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 36 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 37 Succesiuni vacante Bunurile mobile provenite din succesiunile vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile provenite din succesiunile vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla. ART. 38 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa şi de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma de întocmire şi revocare a unui testament este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului; este suficient însã dacã a fost respectata forma prevãzutã de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost întocmite aceste acte. ART. 39 Competenta în cauzele de succesiune 1. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, în afarã de cazul în care se face a aplicaţiunea alineatului 4. 2. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica corespunzãtor şi pentru determinarea competentei în litigiile succesorale. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi moştenitorii şi legatarii sînt de acord, la cererea oricãruia dintre ei sau a altei persoane care are un drept la succesiune, competenta revine instituţiilor judiciare ale acestei Pãrţi Contractante. ART. 40 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia competenta a unei Pãrţi Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces, care a avut loc în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 41 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale, privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 42 Deschiderea testamentului Deschiderea şi citirea testamentului sînt de competenta instituţiei judiciare a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere şi este posibil, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 43 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante informeazã de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, vor putea fi aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 39 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 44 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate moştenitorilor şi legatarilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) notariatul de stat a anuntat, în cazul ca aceasta se prevede în legea Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de 6 luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea care eventual ar fi prevãzutã pentru exportul obiectelor succesorale; transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor ART. 45 Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala 1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instituţiilor judiciare şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instituţie judiciarã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în aceeaşi cauza, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. 2. Dispoziţia alineatului 1 se va aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de fata. Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor patrimoniale ART. 46 Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute silit, pe teritoriul lor, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive în cauzele penale, privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. ART. 47 1. Încuviinţarea executãrii silite este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea silitã. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii silite se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea silitã. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. 3. Cererea va fi însoţitã de o traducere facuta în limba Partii Contractante solicitate, certificatã potrivit alineatului 2 al articolului 10. ART. 48 1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, o citaţie; c) traducerile actelor indicate la punctele "a" şi "b", certificate potrivit alineatului 2 al articolului 10. 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi facuta şi cererea de executare silitã. ART. 49 1. Procedura încuviinţãrii executãrii silite şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã. 2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva la instanta care a încuviinţat executarea silitã. ART. 50 Refuzul recunoaşterii şi executãrii Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii silite poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a faptului ca ei sau reprezentantului ei nu i-a fost inminata citaţia la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 51 Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 46-50 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 52 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 17. este obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 53. ART. 53 1. Instanta care încuviinţeazã executarea silitã a hotãrîrii se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 54 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie suma încasatã reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie certificatã de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 55 Eliberarea de obiecte Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 56 Cheltuielile de executare silitã În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silitã se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 57 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat pentru aceste infracţiuni o astfel de pedeapsa. ART. 58 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 59 Obligaţia de a porni o acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. ART. 60 Modul de legatura În problemele extrãdãrii şi începerii urmãririi penale, Ministerele Justiţiei sau Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele. ART. 61 Actele cere se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 62 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de o luna pînã la doua luni; acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive serioase, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 63 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a Carei extrãdare se cere. ART. 64 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 65 Persoana arestata conform articolului 64 poate fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 66 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberare înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 67 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 66 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 68 Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 69 Limitele acţiunii penale 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 70 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana poate fi pusã în libertate. ART. 71 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se reintoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 61 şi 62. ART. 72 Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei. ART. 73 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu ar putea avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 74 Transportul şi predarea provizorie a persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele prevãzute în articolul 60, al acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea şi predarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate prevãzute în articolul 60 autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 75 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor eliberate rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii. ART. 76 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Ambele Pãrţi Contractante îşi vor comunica reciproc date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 77 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor unei Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor invinuite sau inculpate pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE ART. 78 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 79 Tratatul intra în vigoare dupã o luna de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitratea lui se prelungeşte, de fiecare data, pentru alţi cinci ani. La data intrãrii în vigoare a prezentului Tratat, înceteazã de a mai fi în vigoare între cele doua Pãrţi Contractante: a) Convenţia relativã la protecţia şi asistenta judiciarã reciprocã în materie de drept civil şi comercial, precum şi în afacerile necontencioase, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925; b) Convenţia de extrãdare şi asistenta judiciarã în materie penalã, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925. Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi ceha, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Praga, în ziua de 25 octombrie 1958. -----------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Praga la 25 octombrie 1958. TRATAT între Republica Populara Romana şi Republica Cehoslovaca privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Preşedintele Republicii Cehoslovace, în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un Tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor. Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Vasile Dumitrescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Preşedintele Republicii Cehoslovace pe Dr. Vaclav Skoda, ministrul justiţiei care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii şi persoanele juridice (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni") ai unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul de a se adresa liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit o alta cale. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: primirea, întocmirea şi expedierea actelor, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor, expedierea şi predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor, interogarea invinuitilor, ascultarea martorilor, experţilor, pãrţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetãri locale precum şi prin inminarea actelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Actele anexate la cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie sa fie însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Îndeplinirea cererilor de asistenta juridicã se face în limba Partii Contractante solicitate. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor; pentru persoanele juridice se va indica denumirea şi sediul lor; e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora; f) datele necesare cu privire la obiectul cererii iar în cauzele penale şi descrierea infracţiunii. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã va transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru o infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante, în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante, din motive independente de vointa sa. ART. 10 Inminarea actelor 1. Instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia judiciarã solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia solicitanta sau de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia judiciarã solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze acte propriilor lor cetãţeni, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt recunoscute ca valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale au forta probatorie a actelor oficiale şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Fiecare din Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul ei, inclusiv cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia judiciarã solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie, la cerere, informaţii privind probleme de drept. PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familialã, veniturile şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 1. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi asistenta judiciarã gratuita, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal pe care-l va transmite împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19 instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Odatã cu cererea de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata poate fi trimisa şi cererea de chemare în judecata, precum şi alte acte prezentate de persoana solicitanta. Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea juridicã a persoanei Capacitatea juridicã a persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este aceasta persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Cãsãtoria se poate de asemenea încheia în fata unui reprezentant diplomatic sau consular, dacã viitorii soţi sînt cetãţeni ai Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. În acest caz, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei (capacitatea de a încheia cãsãtoria), fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi aparţine unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au domiciliul comun. 3. Dacã, în cazul prevãzut în alineatul 2, unul din soţi locuieşte pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate de legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi locuieşte pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi aparţine uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanta care judeca aplica legea statului sau. ART. 25 Nulitatea cãsãtoriei 1. Constatarea nulitãţii (inexistenta cãsãtoriei) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face potrivit legii locului unde s-a încheiat cãsãtoria, iar în cazul încheierii cãsãtoriei prevãzute la articolul 22 alineatul 2, potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular. 2. Constatarea nulitãţii (inexistenta) sau anularea (exprimarea nevalabilitatii) cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de fond (insuficienta capacitate pentru încheierea cãsãtoriei) se pronunţa în baza legii aplicabile, potrivit articolului 22 alineatul 3. 3. În privinta competentei, ea va fi corespunzãtoare prevederilor articolului 24. Raporturile juridice între pãrinţi şi copii ART. 26 În cauzele privind contestarea, tãgãduirea şi stabilirea paternitãţii şi cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii precum şi stabilirea naşterii copilului dintr-o anumitã cãsãtorie este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 Raporturile juridice dintre copilul nãscut în afarã cãsãtoriei şi mama acestuia - pe de o parte - şi tatãl acestuia - pe de alta parte - se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 28 1. Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea însã a dispoziţiilor articolelor 26 sau 27. ART. 29 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane precum şi pentru stabilirea faptului morţii, sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la ultima data cunoscutã cînd mai era în viata. 2. Cu toate acestea instituţiile judiciare ale unei Pãrţi Contractante, la cererea unor persoane care locuiesc pe teritoriul acesteia sînt competente sa declare disparitia sau moartea precum şi stabilirea faptului morţii unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, dacã potrivit legii instituţiei judiciare cãreia i se adreseazã, acele persoane au drept la o asemenea acţiune. 3. În cauzele arãtate în alineatele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legea statului lor. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela, se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 31 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 32 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 30 poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta privind tutela sau curatela se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1 a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 33 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere este necesarã şi încuviinţarea acesteia. Dacã potrivit legii acestei Pãrţi Contractante este necesar, se va lua şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal, ori al organelor tutelare. 3. În cazul cînd copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, precum şi de desfacere, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 34 1. Instituţiile unei Pãrţi Contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, prin intermediul organelor lor centrale, certificatele de stare civilã, de studii şi de vechime în cimpul muncii, ale cetãţenilor Partii Contractante solicitante. 2. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 35 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. 2. Certificatele cu privire la raporturile de drept succesoral, îndeosebi certificatul de moştenitor sau certificatul constatind calitatea de executor testamentar, întocmit de organul competent al unuia din Pãrţile Contractante, fac aceeaşi dovada pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 36 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 37 Succesiuni vacante Bunurile mobile provenite din succesiunile vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile provenite din succesiunile vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla. ART. 38 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa şi de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma de întocmire şi revocare a unui testament este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului; este suficient însã dacã a fost respectata forma prevãzutã de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost întocmite aceste acte. ART. 39 Competenta în cauzele de succesiune 1. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile mobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, în afarã de cazul în care se face a aplicaţiunea alineatului 4. 2. Deschiderea succesiunii şi intreaga procedura succesoralã privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor judiciare ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica corespunzãtor şi pentru determinarea competentei în litigiile succesorale. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi moştenitorii şi legatarii sînt de acord, la cererea oricãruia dintre ei sau a altei persoane care are un drept la succesiune, competenta revine instituţiilor judiciare ale acestei Pãrţi Contractante. ART. 40 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia competenta a unei Pãrţi Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces, care a avut loc în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 41 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale, privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 42 Deschiderea testamentului Deschiderea şi citirea testamentului sînt de competenta instituţiei judiciare a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere şi este posibil, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 43 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante informeazã de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, vor putea fi aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 39 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 44 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate moştenitorilor şi legatarilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) notariatul de stat a anuntat, în cazul ca aceasta se prevede în legea Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de 6 luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea care eventual ar fi prevãzutã pentru exportul obiectelor succesorale; transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor ART. 45 Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala 1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instituţiilor judiciare şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instituţie judiciarã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în aceeaşi cauza, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. 2. Dispoziţia alineatului 1 se va aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de fata. Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor patrimoniale ART. 46 Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute silit, pe teritoriul lor, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive în cauzele penale, privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. ART. 47 1. Încuviinţarea executãrii silite este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea silitã. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii silite se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea silitã. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. 3. Cererea va fi însoţitã de o traducere facuta în limba Partii Contractante solicitate, certificatã potrivit alineatului 2 al articolului 10. ART. 48 1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, o citaţie; c) traducerile actelor indicate la punctele "a" şi "b", certificate potrivit alineatului 2 al articolului 10. 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi facuta şi cererea de executare silitã. ART. 49 1. Procedura încuviinţãrii executãrii silite şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã. 2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva la instanta care a încuviinţat executarea silitã. ART. 50 Refuzul recunoaşterii şi executãrii Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executarii silite poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a faptului ca ei sau reprezentantului ei nu i-a fost inminata citaţia la timp, cel puţin o data şi în forma prevãzutã de lege, ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 51 Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 46-50 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 52 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 17. este obligatã printr-o hotãrîre definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 53. ART. 53 1. Instanta care încuviinţeazã executarea silitã a hotãrîrii se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 54 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie suma încasatã reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie certificatã de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 55 Eliberarea de obiecte Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 56 Cheltuielile de executare silitã În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silitã se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 57 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat pentru aceste infracţiuni o astfel de pedeapsa. ART. 58 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 59 Obligaţia de a porni o acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. ART. 60 Modul de legatura În problemele extrãdãrii şi începerii urmãririi penale, Ministerele Justiţiei sau Procuraturile Generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele. ART. 61 Actele cere se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei, copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 62 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de o luna pînã la doua luni; acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive serioase, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 63 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a Carei extrãdare se cere. ART. 64 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 65 Persoana arestata conform articolului 64 poate fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 66 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberare înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 67 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 66 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 68 Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 69 Limitele acţiunii penale 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 70 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana poate fi pusã în libertate. ART. 71 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se reintoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 61 şi 62. ART. 72 Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei. ART. 73 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu ar putea avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 74 Transportul şi predarea provizorie a persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele prevãzute în articolul 60, al acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea şi predarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate prevãzute în articolul 60 autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 75 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor eliberate rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii. ART. 76 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Ambele Pãrţi Contractante îşi vor comunica reciproc date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 77 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor unei Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor invinuite sau inculpate pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE ART. 78 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 79 Tratatul intra în vigoare dupã o luna de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitratea lui se prelungeşte, de fiecare data, pentru alţi cinci ani. La data intrãrii în vigoare a prezentului Tratat, înceteazã de a mai fi în vigoare între cele doua Pãrţi Contractante: a) Convenţia relativã la protecţia şi asistenta judiciarã reciprocã în materie de drept civil şi comercial, precum şi în afacerile necontencioase, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925; b) Convenţia de extrãdare şi asistenta judiciarã în materie penalã, încheiatã la Bucureşti, la 7 mai 1925. Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi ceha, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Praga, în ziua de 25 octombrie 1958. -----------
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte: ART. 1 Articolul 1 din <>Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 907/1956 privind stabilirea duratei timpului de lucru sub 8 ore pe zi pentru anumite categorii profesionale, se completeazã adaugindu-se urmãtorul alineat: "89. Operatorii care lucreazã la maşini analitice de calcul cu cartele perforate ..................................................... 7 ore pe zi ART. 2 Lista anexa la Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1478/1952 , privind stabilirea profesiunilor care dau dreptul la concediu suplimentar pentru munca prestatã în condiţii vãtãmãtoare sãnãtãţii, se completeazã adaugindu-se la Capitolul "Diferite profesiuni" urmãtorul alineat: "6. Operatorii care lucreazã la maşini analitice de calcul cu cartoane perforate, concediu normal 12 zile, concediu suplimentar 6 zile." ------------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Sofia la 3 decembrie 1958. TRATAT între Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria, în dorinta de a întãri legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Rudolf Rosman, Adjunct al Ministrului Justiţiei; Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria pe Gheorghi Mihailov, Ministrul Adjunct al Justiţiei care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Partea Contractantã solicitanta efectueazã lucrãrile privitoare la îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor, iar în cazul cînd aceştia au reprezentanţi - numele şi adresa lor; e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, iar în cauzele penale şi descrierea faptei. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, dar numai în mãsura în care aplicarea acestora ar fi admisibilã în raport cu legislaţia statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor trebui sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 10 Reguli privind inminarea actelor 1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia de la care emana cererea, sau de un traducãtor numit de aceasta potrivit dispoziţiilor legale ori de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei; dacã nu se poate stabili adresa, instituţia solicitatã va incunostinta despre aceasta instituţia solicitanta şi va aştepta rãspunsul. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor. În forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile car sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv şi pe acelea care au fost fãcute cu ocazia administrãrii probelor. 2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, ele rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante se informeazã reciproc, la cerere, asupra problemelor de drept. PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 Scutirea de garanţie procesuala Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. ART. 18 Scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Scutirea de cheltuieli cuprinde toate actele procesuale, inclusiv cele privind executarea. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane, precum şi cele privind situaţia familialã şi materialã necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi asistenta judiciarã gratuita, se va adresa la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Cererea de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata facuta în forma legalã se va transmite, împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19, precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea persoanei Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea tarii cãreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt reglementate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante - raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au domiciliul comun. 3. Dacã, în cazul prevãzut în alineatul 2, unul din soţi domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea Partii Contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi domiciliazã la data introducerii acţiunii de divorţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţean al uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi domiciliazã fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanta care judeca aplica legea statului sau. ART. 25 Raporturile juridice între pãrinţi şi copii În cauzele privind contestarea şi tãgãduirea, precum şi stabilirea paternitãţii şi cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii, este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 26 Raporturile juridice dintre copil şi pãrinţi se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor prevãzute în articolele 25 şi 26 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea, şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 25 şi 26. ART. 28 Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea datei morţii 1. Pentru declararea dispariţiei, morţii sau stabilirea datei morţii unei persoane, este competenta instituţia judiciarã a Partii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta sau decedata şi-a avut ultimul ei domiciliu. 2. Instituţia judiciarã a fiecãrei Pãrţi Contractante este competenta sa declare disparitia sau moartea ori stabilirea datei morţii propriilor ei cetãţeni care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi, în urmãtoarele condiţii: a) dacã declararea dispariţiei sau morţii ori stabilirea datei morţii este cerutã de o persoana care vrea sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispãrutului sau decedatului, situat pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul; b) dacã declararea dispariţiei sau a morţii ori stabilirea datei morţii este cerutã de soţ sau sotie care, la data introducerii cererii, domiciliazã pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul. 3. La examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei, a morţii, precum şi de stabilire a datei morţii, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legile statului lor. Tutela şi curatela ART. 29 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela, se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 30 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 31 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29, poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei, exercita tutela sau curatela în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 32 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd persoana ce urmeazã a se înfia este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere se va lua, dupã caz, încuviinţarea acelei Pãrţi Contractante, pãrerea sau consimţãmîntul celui care urmeazã a se înfia, consimţãmîntul reprezentantului sau legal ori al autoritãţii tutelare sau al altor persoane sau instituţii, dacã acestea sînt cerute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 3. În cazul cînd persoana ce se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, desfacere, constatare a nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 33 1. Fiecare Parte Contractantã transmite, la cerere, celeilalte Pãrţi Contractante, prin organele centrale certificatele de stare civilã, actele de studii şi de stagiu în munca ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. 2. Transmiterea altor acte privind drepturile şi interesele personale ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante se face la cerere, pe cale diplomaticã. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 34 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care domiciliazã pe teritoriul acesteia, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. ART. 35 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 36 Bunuri succesorale vacante Bunurile mobile succesorale vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile succesorale vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla. ART. 37 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa şi de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. ART. 38 Competenta în cauzele de succesiune 1. Cauzele succesorale privind bunuri mobile, cu excepţia prevãzutã la alineatul 4 al prezentului articol, sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica în mod corespunzãtor şi litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea oricãrui succesor şi numai dacã toţi succesorii sînt de acord, competenta revine instituţiei acestei Pãrţi Contractante. ART. 39 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre actele sau dispoziţiile testamentare ale defunctului. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 40 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, fãrã vreo alta procedura. ART. 41 Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere şi este posibil, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 42 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, sa fie aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 38 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 43 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) instituţia competenta a încunoştinţat, dacã aceasta se prevede în legea Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor succesorale sau transferarea sumelor de bani rezultate în urma vinzarii lor. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala ART. 44 1. Hotãrîrile definitive de natura nepatrimoniala ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instanta judecãtoreascã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã cu putere de lucru judecat, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor patrimoniale ART. 45 Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute pe teritoriul lor, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive de natura patrimonialã, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în cauzele penale, privind repararea pagubelor. ART. 46 1. Încuviinţarea executãrii se face la cerere şi este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. ART. 47 1. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii; c) traducerea certificatã a cererii şi a actelor indicate la punctele "a" şi "b". 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de executare. ART. 48 1. Procedura încuviinţãrii executãrii şi executarea se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie executatã hotãrîrea. 2. Orice obiectiune cu privire la încuviinţarea executãrii se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea, iar cele privitoare la executare, de cãtre instanta în circumscripţia cãreia se face executarea. ART. 49 Refuzul recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevãzut de lege şi la timp, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 50 1. Dispoziţiile art. 44-49 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. 2. Dispoziţiile art. 44-49 se aplica şi hotãrîrilor şi tranzacţiilor pronunţate sau încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti, înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 51 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 19, este obligatã, printr-o hotãrîre definitiva, sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de liberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 52 alin. 2 şi art. 53 alin. 2. ART. 52 1. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrii se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 53 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea şi pune la dispoziţie suma încasatã, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 54 Predarea obiectelor Predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 55 Cheltuieli de executare În ceea ce priveşte cheltuielile de executare se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 56 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. ART. 57 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc, dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate; e) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate. ART. 58 Obligaţia de a porni acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. Dacã s-a dat o hotãrîre penalã se va anexa şi o copie dupã aceasta hotãrîre. ART. 59 Modul de legatura În problemele extrãdãrii, miniştrii justiţiei şi procurorii generali ai celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ei. ART. 60 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei - copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 61 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de doua luni; acest termen poate fi prelungit, dacã este necesar, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 62 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. ART. 63 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 64 Persoana arestata conform articolului 63 va fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 65 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 66 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 65 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 67 Cereri de extrãdare din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 68 Limitele acţiunii penale privind persoana extrãdatã 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau stingerea executãrii ei ori dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. în acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 69 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã, în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va fi pusã în libertate. ART. 70 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 60 şi 61. ART. 71 Informaţii cu privire la rezuLtatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva, se va transmite şi copia hotãrîrii. ART. 72 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorizeze tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 73 Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele, prevãzute în articolul 59, ale acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate, prevãzute în articolul 59, autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 74 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani, care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celui îndreptãţit. ART. 75 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Pãrţile Contractante îşi comunica trimestrial, date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 76 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor celeilalte Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE ART. 77 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 78 Tratatul intra în vigoare dupã 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte, de fiecare data, pentru alţi cinci ani. ART. 79 Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat îşi înceteazã valabilitatea: a) Convenţia judiciarã între România şi Bulgaria încheiatã la Bucureşti, la 19 aprilie 1924; b) Convenţia de extrãdare între România şi Bulgaria încheiatã la Bucureşti, la 19 aprilie 1924. Prezentul Tratat s-a întocmit, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi bulgara, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Sofia în ziua de 3 decembrie 1958. --------------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria, în dorinta de a întãri legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Rudolf Rosman, Adjunct al Ministrului Justiţiei; Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria pe Gheorghi Mihailov, Ministrul Adjunct al Justiţiei care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Partea Contractantã solicitanta efectueazã lucrãrile privitoare la îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor, iar în cazul cînd aceştia au reprezentanţi - numele şi adresa lor; e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, iar în cauzele penale şi descrierea faptei. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, dar numai în mãsura în care aplicarea acestora ar fi admisibilã în raport cu legislaţia statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor trebui sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 10 Reguli privind inminarea actelor 1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia de la care emana cererea, sau de un traducãtor numit de aceasta potrivit dispoziţiilor legale ori de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei; dacã nu se poate stabili adresa, instituţia solicitatã va incunostinta despre aceasta instituţia solicitanta şi va aştepta rãspunsul. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor. În forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile car sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv şi pe acelea care au fost fãcute cu ocazia administrãrii probelor. 2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, ele rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante se informeazã reciproc, la cerere, asupra problemelor de drept. PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 Scutirea de garanţie procesuala Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. ART. 18 Scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Scutirea de cheltuieli cuprinde toate actele procesuale, inclusiv cele privind executarea. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane, precum şi cele privind situaţia familialã şi materialã necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi asistenta judiciarã gratuita, se va adresa la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Cererea de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata facuta în forma legalã se va transmite, împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19, precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea persoanei Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea tarii cãreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt reglementate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante - raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au domiciliul comun. 3. Dacã, în cazul prevãzut în alineatul 2, unul din soţi domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea Partii Contractante pe al carei teritoriu şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi domiciliazã la data introducerii acţiunii de divorţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţean al uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi domiciliazã fie amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanta care judeca aplica legea statului sau. ART. 25 Raporturile juridice între pãrinţi şi copii În cauzele privind contestarea şi tãgãduirea, precum şi stabilirea paternitãţii şi cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii, este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 26 Raporturile juridice dintre copil şi pãrinţi se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor prevãzute în articolele 25 şi 26 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea, şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 25 şi 26. ART. 28 Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea datei morţii 1. Pentru declararea dispariţiei, morţii sau stabilirea datei morţii unei persoane, este competenta instituţia judiciarã a Partii Contractante pe al carei teritoriu persoana disparuta sau decedata şi-a avut ultimul ei domiciliu. 2. Instituţia judiciarã a fiecãrei Pãrţi Contractante este competenta sa declare disparitia sau moartea ori stabilirea datei morţii propriilor ei cetãţeni care şi-au avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi, în urmãtoarele condiţii: a) dacã declararea dispariţiei sau morţii ori stabilirea datei morţii este cerutã de o persoana care vrea sa valorifice un drept succesoral sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi avînd ca obiect un imobil al dispãrutului sau decedatului, situat pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul; b) dacã declararea dispariţiei sau a morţii ori stabilirea datei morţii este cerutã de soţ sau sotie care, la data introducerii cererii, domiciliazã pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul. 3. La examinarea cauzelor de declarare a dispariţiei, a morţii, precum şi de stabilire a datei morţii, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legile statului lor. Tutela şi curatela ART. 29 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela, se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 30 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 31 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29, poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei, exercita tutela sau curatela în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 32 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd persoana ce urmeazã a se înfia este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere se va lua, dupã caz, încuviinţarea acelei Pãrţi Contractante, pãrerea sau consimţãmîntul celui care urmeazã a se înfia, consimţãmîntul reprezentantului sau legal ori al autoritãţii tutelare sau al altor persoane sau instituţii, dacã acestea sînt cerute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 3. În cazul cînd persoana ce se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, desfacere, constatare a nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 33 1. Fiecare Parte Contractantã transmite, la cerere, celeilalte Pãrţi Contractante, prin organele centrale certificatele de stare civilã, actele de studii şi de stagiu în munca ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. 2. Transmiterea altor acte privind drepturile şi interesele personale ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante se face la cerere, pe cale diplomaticã. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 34 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care domiciliazã pe teritoriul acesteia, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. ART. 35 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 36 Bunuri succesorale vacante Bunurile mobile succesorale vacante revin statului al cãrui cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile succesorale vacante revin statului pe teritoriul cãruia se afla. ART. 37 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa şi de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. ART. 38 Competenta în cauzele de succesiune 1. Cauzele succesorale privind bunuri mobile, cu excepţia prevãzutã la alineatul 4 al prezentului articol, sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica în mod corespunzãtor şi litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea oricãrui succesor şi numai dacã toţi succesorii sînt de acord, competenta revine instituţiei acestei Pãrţi Contractante. ART. 39 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre actele sau dispoziţiile testamentare ale defunctului. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 40 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, fãrã vreo alta procedura. ART. 41 Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere şi este posibil, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 42 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, sa fie aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 38 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 43 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) instituţia competenta a încunoştinţat, dacã aceasta se prevede în legea Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor succesorale sau transferarea sumelor de bani rezultate în urma vinzarii lor. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala ART. 44 1. Hotãrîrile definitive de natura nepatrimoniala ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instanta judecãtoreascã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã cu putere de lucru judecat, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor patrimoniale ART. 45 Ambele Pãrţi Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se execute pe teritoriul lor, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive de natura patrimonialã, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în cauzele penale, privind repararea pagubelor. ART. 46 1. Încuviinţarea executãrii se face la cerere şi este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. ART. 47 1. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre, care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii; c) traducerea certificatã a cererii şi a actelor indicate la punctele "a" şi "b". 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de executare. ART. 48 1. Procedura încuviinţãrii executãrii şi executarea se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie executatã hotãrîrea. 2. Orice obiectiune cu privire la încuviinţarea executãrii se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea, iar cele privitoare la executare, de cãtre instanta în circumscripţia cãreia se face executarea. ART. 49 Refuzul recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevãzut de lege şi la timp, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 50 1. Dispoziţiile art. 44-49 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. 2. Dispoziţiile art. 44-49 se aplica şi hotãrîrilor şi tranzacţiilor pronunţate sau încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti, înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 51 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 19, este obligatã, printr-o hotãrîre definitiva, sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de liberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 52 alin. 2 şi art. 53 alin. 2. ART. 52 1. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrii se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 53 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea şi pune la dispoziţie suma încasatã, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 54 Predarea obiectelor Predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 55 Cheltuieli de executare În ceea ce priveşte cheltuielile de executare se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 56 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. ART. 57 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc, dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate; e) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate. ART. 58 Obligaţia de a porni acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. Dacã s-a dat o hotãrîre penalã se va anexa şi o copie dupã aceasta hotãrîre. ART. 59 Modul de legatura În problemele extrãdãrii, miniştrii justiţiei şi procurorii generali ai celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ei. ART. 60 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei - copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 61 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de doua luni; acest termen poate fi prelungit, dacã este necesar, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 62 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. ART. 63 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona mandatul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 64 Persoana arestata conform articolului 63 va fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 65 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 66 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 65 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 67 Cereri de extrãdare din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 68 Limitele acţiunii penale privind persoana extrãdatã 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau stingerea executãrii ei ori dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. în acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 69 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã, în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va fi pusã în libertate. ART. 70 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 60 şi 61. ART. 71 Informaţii cu privire la rezuLtatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva, se va transmite şi copia hotãrîrii. ART. 72 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorizeze tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 73 Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele, prevãzute în articolul 59, ale acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate, prevãzute în articolul 59, autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 74 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani, care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celui îndreptãţit. ART. 75 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Pãrţile Contractante îşi comunica trimestrial, date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 76 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor celeilalte Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE ART. 77 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 78 Tratatul intra în vigoare dupã 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte, de fiecare data, pentru alţi cinci ani. ART. 79 Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat îşi înceteazã valabilitatea: a) Convenţia judiciarã între România şi Bulgaria încheiatã la Bucureşti, la 19 aprilie 1924; b) Convenţia de extrãdare între România şi Bulgaria încheiatã la Bucureşti, la 19 aprilie 1924. Prezentul Tratat s-a întocmit, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi bulgara, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Sofia în ziua de 3 decembrie 1958. --------------
ART. 1 Instituţiile artistice de spectacole se organizeazã şi funcţioneazã în scopul educãrii şi culturalizarii maselor. ART. 2 Instituţiile artistice de spectacole pot fi instituţii de stat sau ale organizaţiilor obşteşti. Instituţiile artistice de spectacole se înfiinţeazã: a) prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri la propunerea Ministerului Învãţãmîntului şi Culturii, dacã sînt instituţii de stat; b) prin actul organelor centrale ale organizaţiilor obşteşti, cu prealabilã autorizare a Ministerului Învãţãmîntului şi Culturii, dacã aparţin organizaţiilor obşteşti. ART. 3 Instituţiile artistice de spectacole sînt persoane juridice în condiţiile legii. Ele se înregistreazã la Ministerul Învãţãmîntului şi Culturii. ART. 4 Orientarea generalã cu caracter ideologic-artistic a instituţiilor artistice de spectacole se realizeazã de cãtre Ministerul Învãţãmîntului şi Culturii. În problemele de specialitate sau de ordin tehnic, Ministerul Învãţãmîntului şi Culturii da instrucţiuni şi dispoziţii normative obligatorii pentru toate instituţiile artistice de spectacole, indiferent de subordonarea acestora şi controleazã aplicarea lor. ART. 5 Instituţiile artistice de spectacole sînt indrumate şi controlate, în funcţie de subordonarea lor: a) de cãtre Ministerul Învãţãmîntului şi Culturii ori de cãtre alte organe centrale ale administraţiei de stat sau de cãtre organizaţii obşteşti centrale; b) de cãtre sfaturile populare. Subordonarea se stabileşte prin hotãrîrea sau actul organelor prevãzute la art. 2 alin. 2. Ea se poate modifica prin dispoziţia organului în subordonarea cãruia se afla instituţia artisticã de spectacole, data cu acordul Ministrului Învãţãmîntului şi Culturii. ART. 6 Contractele de munca privind angajaţii din instituţiile artistice de spectacole se pot încheia: a) pe durata determinata pînã la doi ani sau pentru o stagiune, iar pentru absolvenţii instituţiilor de învãţãmînt artistic repartizaţi, pe durata de trei ani; b) pe durata nedeterminatã; c) pentru realizarea unui anumit spectacol sau turneu. Angajaţii din instituţiile artistice de spectacole ale cãror contracte sînt încheiate conform prevederilor literelor a şi c de mai sus se bucura de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii ca şi angajaţii pe durata nedeterminatã. Vechimea în munca a angajaţilor din instituţiile artistice de spectacole se considera neîntreruptã şi în cazul în care şi-au întrerupt munca din cauza expirãrii contractului dacã în termen de 90 de zile se încadreazã într-o alta munca. ART. 7 Transferarea la cererea angajatului sau desfacerea contractului de munca de cãtre acesta se poate face pentru personalul artistic, numai în intervalul dintre stagiuni, în afarã de cazul în care exista acordul instituţiilor artistice de spectacole. În cazul desfacerii contractului de munca de cãtre angajat cu încãlcarea prevederilor alineatului precedent, acesta va fi obligat sa despãgubeascã instituţia artisticã de spectacole de daunele suferite prin aceasta, în condiţiile prevãzute de Codul Muncii. ART. 8 Contractele de munca ale angajaţilor care fac parte din personalul artistic înceteazã prin pensionare. Personalul artistic pensionat poate fi angajat în condiţiile art. 6 lit. a sau c. ART. 9 Normele privitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiilor artistice de spectacole şi la condiţiile de angajare a personalului din aceste instituţii se vor stabili prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri. ART. 10 Legea nr. 265 din 18 iulie 1947 pentru organizarea teatrelor, operelor şi filarmonicilor de stat, precum şi pentru regimul spectacolelor publice, ca şi orice alte dispoziţii contrare prezentului decret se abroga. Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, prevederile art. 252 din legea sus menţionatã se menţin în vigoare. -------------
ART. 1 Se gratiaza în întregime pedepsele privative de libertate, rãmase definitive, pronunţate de instanţe pentru infracţiunile prevãzute de: a) Codul penal în art. 242 alin. 1, 243, 244, 245 alin. 1, 248, 263, 266, 268^9 şi 268^13, art. 283, 284 şi 285 în mãsura în care se referã la infracţiuni prevãzute prin decretul de fata, art. 299, 308, 309, 310, 311, 312, 313, 314, 327 bis, 357, 368^1 alin. 1 şi 2, 368^3, 368^4, 375 alin. 1, 377, 377^1, 378, 384, 423, 429, 443, 444, 445, 446, 449, 453, 455, 459, 470, 471 şi 472, art. 476 şi 477 în mãsura în care se referã la art. 470-472 inclusiv, art. 478, 489, 492, 494, 495, 496, 497, 498, 499, 501, 502, 503, 508, 511, 512, 513, 523, 526, 527, 537, 538, 539 alin. 1, 543, 543^1, 544 pct. 2, 548, 551, 555^1, 556, 557, 558, 559, 576, 577, 578^2 şi 578^5. b) Codul Justiţiei Militare în art. 497 pct. 3, 499 alin. 1 şi 2, 512, 513 alin. 2, 514, 515 şi 554 pct. 2 şi 3. ART. 2 Se gratiaza de asemenea în întregime pedepsele de orice fel, rãmase definitive, pronunţate de instanţe pentru infracţiunile prevãzute în Codul silvic, precum şi pedepsele privative de libertate, rãmase definitive, pronunţate de instanţe pentru infracţiunile prevãzute în art. 268^7 alin. 2 şi 268^11 Cod penal. ART. 3 Se mai gratiaza în întregime pedepsele privative de libertate, rãmase definitive, pronunţate de instanţe pe baza dispoziţiilor din orice alte legi speciale dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã nu este mai mare de 3 ani închisoare corecţionalã. ART. 4 Graţierea prevãzutã în articolele precedente are ca efect şi stingerea pedepselor complimentare. ART. 5 Procesul penal nu va mai fi pornit, iar dacã a fost pornit înceteazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 1-3 inclusiv şi sãvîrşite pînã la data publicãrii prezentului decret. ART. 6 Dispoziţiile cuprinse în prezentul decret nu se aplica celor aflaţi în stare de recidiva. De asemenea, nu se aplica dispoziţiile cuprinse în art. 1 şi 3, precum şi în art. 5 în mãsura în care se referã la infracţiunile prevãzute în art. 1 şi 3, în cazul în care, prin infracţiunea sãvîrşitã, s-a cauzat o paguba avutului obştesc. ART. 7 Se gratiaza în întregime pedepsele privative de libertate, rãmase definitive, pînã la 5 ani inclusiv, pronunţate de instanţe, dacã la data publicãrii prezentului decret cei condamnaţi au virsta de 60 de ani sau mai mult, ori sînt femei gravide sau cu copii pînã la 3 ani, sau sînt minori. Procesul penal nu va mai fi pornit, iar dacã a fost pornit înceteazã, pentru infracţiunile sãvîrşite pînã la data publicãrii prezentului decret, de cãtre cei arãtaţi în alineatul precedent, dacã pentru infracţiunea sãvîrşitã legea nu prevede o pedeapsa mai mare de 5 ani. Se excepteazã de la dispoziţiile prezentului articol cei aflaţi în stare de recidiva, infracţiunile contra securitãţii statului, cele prin care s-a cauzat o paguba avutului obştesc, precum şi cele prevãzute în art. 472-477 inclusiv, 483, 484, 491, 507, 537 şi 541 din Codul Justiţiei Militare. -------------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Ungara privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Bucureşti la 7 octombrie 1958. TRATAT între Republica Populara Romana şi Republica Populara Ungara privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Republicii Populare Ungare, în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un Tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Rudolf Rosman, Adjunct al Ministrului Justiţiei, Prezidiul Republicii Populare Ungare de Dr. Reczel Laslo, Prim Loctiitor al Ministrului Justiţiei, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altar instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii ale celor doua Pãrţi Contractante care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica între ele sau cu instituţiile judiciare prin intermediul Ministerului Justiţiei, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie sa fie întocmite în Limba Partii Contractante solicitante; o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate va fi anexatã. 3. Îndeplinirea cererilor dc asistenta juridicã se face în limba Partii Contractante solicitate. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei de la care emana cererea; b) denumirea instituţiei cãreia i se adreseazã cererea; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele, domiciliul sau resedinta, cetãţenia şi ocupaţia pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor iar în cauze penale, în mãsura în care este pasibil, locul şi data naşterii invinuitilor sau inculpaţilor, precum şi numele pãrinţilor acestora; e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora; f) datele necesare cu privire la obiectul cererii iar în cauzele penale şi descrierea faptelor. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin dispoziţiilor imperative ale legislaţiei statului sau. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi prevãzute cu un sigiliu oficial. ART. 9 Ocrotirea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat, sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante, în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante, din motive independente de vointa sa. ART. 10 Reguli privind inminarea actelor 1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat. 3. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economico a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept 1. Ministerele de justiţie ale celor doua Pãrţi Contractante îşi trimit, din oficiu, actele normative apãrute dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. 2. Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie, la cerere, informaţii privind probleme de drept. PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. 2. Beneficiazã de scutirea prevãzutã la alineatul 1 şi cetãţenii Pãrţilor Contractante care domiciliazã pe teritoriul unui alt stat cu care Partea Contractantã care acorda scutirea are o convenţie mutuala pentru asigurarea urmãririlor. ART. 18 1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata, de orice înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenta judiciarã gratuita în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Aceasta dispoziţie se aplica şi în ceea ce priveşte actele de procedura inclusiv actele de urmãrire. 2. Persoanele care beneficiazã pe teritoriul unei Pãrţi Contractante de prevederile alineatului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectueazã instanta judecãtoreascã a celeilalte Pãrţi Contractante în aceeaşi cauza. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane, precum şi cele privind situaţia familialã, veniturile şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecata, de înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, se elibereazã de autoritatea competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Autoritatea care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata, de înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, poate cere date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante, care voieşte sa solicite autoritãţii competente a celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata, precum şi înlesniri în ce priveşte taxele şi asistenta judiciarã gratuita, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal pe care îl va transmite, împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19, precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea persoanei 1. Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Capacitatea persoanelor juridice se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante pe baza cãreia au luat fiinta. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea tarii cãreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi aparţine unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt hotãrîte dupã legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun. 3. În cazul prevãzut de alineatul 2, dacã ultimul domiciliu comun a fost pe teritoriul unui al treilea stat, iar sotii locuiesc amindoi pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, fãrã sa aibã însã domiciliul comun, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu locuiesc. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi aparţine uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanţele aplica legea statului lor. ART. 25 Anularea şi nulitatea cãsãtoriei 1. Constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacã sancţiunea nulitãţii ori anulãrii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã atît de legea locului unde s-a încheiat cãsãtoria, cît şi de legea Partii Contractante a carei cetãţenie au sotii. 2. În ceea ce priveşte încãlcarea condiţiilor de fond ale încheierii cãsãtoriei, constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei se face dacã sancţiunea nulitãţii ori anulãrii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã de legea care, potrivit articolului 22 alineatul 3, era aplicabilã. Aceasta dispoziţie este aplicabilã în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte constatarea existenţei sau inexistentei cãsãtoriei. 3. În privinta competentei, se aplica corespunzãtor prevederile articolului 24. Raporturile juridice între pãrinţi şi copii ART. 26 1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiatiunii este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Cu toate acestea, cînd copilul domiciliazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se va aplica legislaţia acesteia, dacã este mai favorabilã intereselor copilului. ART. 27 Raporturile juridice dintre copil şi pãrinţi se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. Prevederile articolului 26 alineatul 2 se vor aplica şi în acest caz. ART. 28 1. Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 26 şi 27. ART. 29 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Pentru declararea pe cale judecãtoreascã a dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei sau a faptului morţii sînt competente instanţele Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la data cînd potrivit ultimelor ştiri mai era în viata. 2. Cu toate acestea, instanţele unei Pãrţi Contractante sînt competente sa declare disparitia sau moartea ori sa stabileascã data sau faptul morţii unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, dacã sînt întrunite urmãtoarele condiţii: a) cererea este facuta de o persoana care domiciliazã pe teritoriul Partii Contractante a cãrui instanta a fost sesizatã şi care, potrivit legii acestei Pãrţi Contractante, are drept la o asemenea acţiune; b) cel dispãrut şi-a avut ultimul domiciliu pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã. 3. În cauzele arãtate în alineatele 1 şi 2, instanţele Pãrţilor Contractante aplica legea statului lor. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, autoritãţile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se reglementeazã de legea Partii Contractante al cãrui cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. 5. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante poate fi numit tutor sau curator pentru o persoana domiciliata pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, dacã cel ce urmeazã a fi numit tutor sau curator îşi are domiciliul pe teritoriul Partii Contractante unde urmeazã sa-şi îndeplineascã sarcina, iar numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei cãreia i s-a instituit tutela ori curatela. ART. 31 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, autoritatea acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã autoritatea competenta conform alineatului 1 al articolului 30. 2. În cazurile care nu comporta amînare, autoritatea celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri provizorii în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã autoritatea competenta conform alineatului 1 al articolului 30. Mãsurile luate iti pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 32 1. Autoritatea competenta conform alineatului 1 al articolului 30 poate transmite competenta privind tutela sau curatela autoritãţii celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta privind tutela sau curatela se considera transmisã, atunci cînd autoritatea cãreia îi este adresatã cererea accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta autoritatea de la care provine cererea. 2. Autoritatea care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 33 Înfierea 1. Înfierea este supusã legislaţiei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este infietorul. 2. În cazul cînd copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru încheierea înfierii este necesarã şi încuviinţarea acesteia. Dacã potrivit legii acestei Pãrţi Contractante este necesar, se va lua şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal, ori al organelor tutelare. 3. În cazul cînd copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În materie de înfiere este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun sau resedinta. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 34 1. Instituţiile unei Pãrţi Contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, prin intermediul organelor lor centrale, certificatele de stare civilã, de studii şi de vechime în cimpul muncii ale cetãţenilor Partii Contractante solicitante. 2. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. 3. Ministerul de Justiţie al fiecãrei Pãrţi Contractante va trimite din oficiu, Ministerului de Justiţie al celeilalte Pãrţi Contractante, hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la starea civilã a cetãţenilor acesteia. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 35 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii uneia dintre Pãrţile Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante atît în ceea ce priveşte aptitudinea de a dobîndi prin moştenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia, cît şi în privinta capacitãţii de a întocmi sau revoca un testament referitor la astfel de bunuri. 2. Dispoziţiile legale speciale ale unei Pãrţi Contractante, referitoare la condiţiile în care cetãţenii sãi pot dobîndi prin moştenire drepturi şi bunuri situate pe teritoriul sau, sînt deopotrivã aplicabile şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 36 Legea aplicabilã 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 37 Succesiuni vacante În cazul cînd succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile revin Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla. ART. 38 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este aceea prevãzutã la data întocmirii sau revocãrii testamentului de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. ART. 39 Competenta în cauzele de succesiune 1. Procedura succesoralã privind bunurile mobile este de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, în afarã de cazul în care se face aplicaţiunea alineatului 3. 2. Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãruia se afla aceste bunuri. 3. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are drept la succesiune, competenta revine instituţiilor acestei Pãrţi Contractante. ART. 40 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte despre succesori şi legatari despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia competenta a unei Pãrţi Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. 3. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante decedeazã pe teritoriul acesteia şi se presupune în mod temeinic ca exista succesori sau legatari cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante, cu domiciliul pe teritoriul acesteia, Ministerul Justiţiei al Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a produs decesul va incunostinta Ministerul Justiţiei al celeilalte Pãrţi Contractante ART. 41 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrui instituţii, pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun, fãrã vreo alta procedura, la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul. ART. 42 Deschiderea (publicarea) testamentului 1. Deschiderea (publicarea) testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul testamentului (publicarea testamentului), precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. 2. Dispoziţiile alineatului 1 se aplica în mod corespunzãtor şi în ce priveşte procesul-verbal de audiere a martorilor pentru dovedirea testamentului verbal. ART. 43 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau a oficiului consular mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate iar cele ce urmeazã a fi luate sa fie aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 39 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 44 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) notariatul de stat a anuntat, dacã aceasta se prevede în legea Pãrţi Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) Instituţiile competente au dat aprobarea care eventual ar fi prevãzutã pentru exportul obiectelor succesorale; transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor ART. 45 Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala 1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, în afarã de cazul cînd o instanta judecãtoreascã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în aceea cauza, sau cînd o astfel de instanta sau organ de tutela ori curatela are o competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. 2. Dispoziţia alineatului 1 se va aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de fata. Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor patrimoniale ART. 46 Ambele Partii Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se executa silit, pe teritoriul lor: a) hotãrîrile definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate. ART. 47 1. Încuviinţarea executãrii silite este de competenta instanţelor Partii Contractante cãreia urmeazã sa se facã executarea silitã. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii silite se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea silitã. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. 3. Cererea va fi însoţitã de o traducere certificatã, facuta în limba Partii Contractante solicitate. 4. Condiţiile cererii de executare silitã sînt determinate de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. ART. 48 1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre care nu a luat parte la proces (procedura) i s-a inminat, cel puţin o data, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia; c) traducerile certificate ale actelor indicate la punctele "a" şi "b". 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi facuta şi cererea de executare silitã. ART. 49 1. Procedura încuviinţãrii executãrii silite şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã. 2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea silitã. 3. În fata instanţei judecãtoreşti sesizate cu executarea silitã, debitorul va putea ridica numai acele exceptiuni care se pot invoca potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a dat hotãrîrea. ART. 50 Refuzul recunoaşterii şi executãrii Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii silite poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevãzut de lege şi la timp, citaţia, ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi Pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea silitã. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 51 Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 46-50 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 52 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 17, este obligatã, printr-o hotãrîre definitiva, sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 53. ART. 53 1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. 2. Instanta încuviinţeazã, fãrã citarea pãrţilor, executarea silitã a hotãrîrii limitindu-se numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. Totodatã instanta va incuviinta şi executarea silitã a cheltuielilor prevãzute de articolul 52 alineatul 2 astfel cum acestea au fost stabilite de cãtre instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost prilejuite. ART. 54 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie suma încasatã, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 55 Eliberarea de obiecte Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 56 Cheltuieli de executare silitã În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silitã, se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 57 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. ART. 58 Refuzul extrãdãrii Extrãdarea nu are loc, dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; e) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã, sau hotãrîrea nu poate fi executatã, ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune, sau dacã în cauza s-a dat o ordonanta sau o hotãrîre de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 59 Obligaţia de a porni o acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante sa porneascã în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau, atunci cînd exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Partii Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere, se anexeazã o informare cuprinzînd date despre fapta sãvîrşitã şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea şi calificarea infracţiunii precum şi, în mãsura în care este posibil, datele prevãzute la articolul 61 lit. c. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. ART. 60 Modul de legatura În problemele extrãdãrii, ministerele justiţiei şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele. ART. 61 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, calificarea ei juridicã precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pînã atunci; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea precum şi textul care o sancţioneazã; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 62 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea, sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest sens un termen de o luna pînã la doua luni; acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive temeinice, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 63 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere cu excepţia cazurilor cînd, potrivit prezentului Tratat, extrãdarea nu poate avea loc. ART. 64 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona modul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista date suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2 va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 65 Persoana arestata conform articolului 64 poate fi eliberata, dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 66 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune, pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la executarea definitiva înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 67 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 66 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a, cerut poate sa fie extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 68 Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 69 Limitele acţiunii penale 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o alta infracţiune, decît aceea pentru care s-a fãcut extrãdarea, sãvîrşitã înaintea extrãdãrii. 2. Acordul nu este necesar, dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau dacã ea se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen, nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 70 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana poate fi pusã în libertate. ART. 71 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 61 şi 62. ART. 72 Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei. ART. 73 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se finanţeazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorizeze tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 74 Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul când este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele acestor Pãrţi Contractante, prevãzute în articolul 60, pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul când este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitante prevãzute în articolul 60 autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 75 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrãdarea; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor eliberate rãmân neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii pentru a fi restituite celui îndreptãţit. ART. 76 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Fiecare Parte Contractantã va comunica celeilalte Pãrţi Contractante date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 77 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor celeilalte Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE ART. 78 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Budapesta în timpul cel mai apropiat. ART. 79 1. Tratatul intra în vigoare dupã treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. 2. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi tratatul rãmîne în vigoare pînã cînd una din Pãrţile Contractante îl va denunta cu preaviz de un an. ART. 80 Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi înceteazã valabilitatea Convenţia între Republica Populara Romana şi Republica Populara Ungara privind extrãdarea infractorilor şi asistenta în materie penalã, încheiatã la Budapesta la 28 august 1949. ART. 81 Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi ungara, ambele exemplare avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Bucureşti, la 7 octombrie 1958.
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Republicii Populare Ungare, în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un Tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Rudolf Rosman, Adjunct al Ministrului Justiţiei, Prezidiul Republicii Populare Ungare de Dr. Reczel Laslo, Prim Loctiitor al Ministrului Justiţiei, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã "instituţii judiciare"), precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante, în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altar instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii ale celor doua Pãrţi Contractante care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica între ele sau cu instituţiile judiciare prin intermediul Ministerului Justiţiei, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie sa fie întocmite în Limba Partii Contractante solicitante; o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate va fi anexatã. 3. Îndeplinirea cererilor dc asistenta juridicã se face în limba Partii Contractante solicitate. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei de la care emana cererea; b) denumirea instituţiei cãreia i se adreseazã cererea; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele, domiciliul sau resedinta, cetãţenia şi ocupaţia pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor iar în cauze penale, în mãsura în care este pasibil, locul şi data naşterii invinuitilor sau inculpaţilor, precum şi numele pãrinţilor acestora; e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora; f) datele necesare cu privire la obiectul cererii iar în cauzele penale şi descrierea faptelor. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin dispoziţiilor imperative ale legislaţiei statului sau. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor fi prevãzute cu un sigiliu oficial. ART. 9 Ocrotirea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat, sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie, dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante, în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia care l-a ascultat îi comunica ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante, din motive independente de vointa sa. ART. 10 Reguli privind inminarea actelor 1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sa fie inminat. 3. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Ambele Pãrţi Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de legile în vigoare şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 14 Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta singure toate cheltuielile fãcute cu administrarea probelor. 2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor fãcute. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economico a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept 1. Ministerele de justiţie ale celor doua Pãrţi Contractante îşi trimit, din oficiu, actele normative apãrute dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. 2. Ministerele de justiţie şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante îşi pun la dispoziţie, la cerere, informaţii privind probleme de drept. PARTEA a II-a DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante, care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia aparţine instanta solicitatã. 2. Beneficiazã de scutirea prevãzutã la alineatul 1 şi cetãţenii Pãrţilor Contractante care domiciliazã pe teritoriul unui alt stat cu care Partea Contractantã care acorda scutirea are o convenţie mutuala pentru asigurarea urmãririlor. ART. 18 1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata, de orice înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenta judiciarã gratuita în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Aceasta dispoziţie se aplica şi în ceea ce priveşte actele de procedura inclusiv actele de urmãrire. 2. Persoanele care beneficiazã pe teritoriul unei Pãrţi Contractante de prevederile alineatului 1, vor putea invoca acest drept în toate actele procesuale pe care le efectueazã instanta judecãtoreascã a celeilalte Pãrţi Contractante în aceeaşi cauza. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane, precum şi cele privind situaţia familialã, veniturile şi bunurile sale, necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi alte cheltuieli de judecata, de înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, se elibereazã de autoritatea competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Autoritatea care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata, de înlesniri în ce priveşte taxele, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, poate cere date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante, care voieşte sa solicite autoritãţii competente a celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi alte cheltuieli de judecata, precum şi înlesniri în ce priveşte taxele şi asistenta judiciarã gratuita, poate face oral cerere la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Aceasta va consemna declaraţia într-un proces-verbal pe care îl va transmite, împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19, precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Secţiunea II Statutul personal şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea persoanei 1. Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Capacitatea persoanelor juridice se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante pe baza cãreia au luat fiinta. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 2. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea tarii cãreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular. 3. În ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi aparţine unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt hotãrîte dupã legea acelei Pãrţi Contractante pe al carei teritoriu ei îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun. 3. În cazul prevãzut de alineatul 2, dacã ultimul domiciliu comun a fost pe teritoriul unui al treilea stat, iar sotii locuiesc amindoi pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, fãrã sa aibã însã domiciliul comun, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu locuiesc. ART. 24 Divorţul 1. Pentru divorţ, dacã amindoi sotii au cetãţenia unei Pãrţi Contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, va fi aplicabilã legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. Competente sînt instanţele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În caz ca la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi aparţine uneia din Pãrţile Contractante, iar celãlalt soţ celeilalte Pãrţi Contractante şi locuiesc, fie amindoi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fie unul pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi altul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, sînt competente pentru divorţ instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanţele aplica legea statului lor. ART. 25 Anularea şi nulitatea cãsãtoriei 1. Constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de forma ale încheierii ei se face numai dacã sancţiunea nulitãţii ori anulãrii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã atît de legea locului unde s-a încheiat cãsãtoria, cît şi de legea Partii Contractante a carei cetãţenie au sotii. 2. În ceea ce priveşte încãlcarea condiţiilor de fond ale încheierii cãsãtoriei, constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei se face dacã sancţiunea nulitãţii ori anulãrii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã de legea care, potrivit articolului 22 alineatul 3, era aplicabilã. Aceasta dispoziţie este aplicabilã în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte constatarea existenţei sau inexistentei cãsãtoriei. 3. În privinta competentei, se aplica corespunzãtor prevederile articolului 24. Raporturile juridice între pãrinţi şi copii ART. 26 1. În cauzele privind stabilirea şi contestarea filiatiunii este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Cu toate acestea, cînd copilul domiciliazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se va aplica legislaţia acesteia, dacã este mai favorabilã intereselor copilului. ART. 27 Raporturile juridice dintre copil şi pãrinţi se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. Prevederile articolului 26 alineatul 2 se vor aplica şi în acest caz. ART. 28 1. Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute în articolele 26 şi 27 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 26 şi 27. ART. 29 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Pentru declararea pe cale judecãtoreascã a dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei sau a faptului morţii sînt competente instanţele Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la data cînd potrivit ultimelor ştiri mai era în viata. 2. Cu toate acestea, instanţele unei Pãrţi Contractante sînt competente sa declare disparitia sau moartea ori sa stabileascã data sau faptul morţii unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, dacã sînt întrunite urmãtoarele condiţii: a) cererea este facuta de o persoana care domiciliazã pe teritoriul Partii Contractante a cãrui instanta a fost sesizatã şi care, potrivit legii acestei Pãrţi Contractante, are drept la o asemenea acţiune; b) cel dispãrut şi-a avut ultimul domiciliu pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã. 3. În cauzele arãtate în alineatele 1 şi 2, instanţele Pãrţilor Contractante aplica legea statului lor. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, autoritãţile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se reglementeazã de legea Partii Contractante al cãrui cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. 5. Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante poate fi numit tutor sau curator pentru o persoana domiciliata pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, dacã cel ce urmeazã a fi numit tutor sau curator îşi are domiciliul pe teritoriul Partii Contractante unde urmeazã sa-şi îndeplineascã sarcina, iar numirea sa corespunde cel mai bine intereselor persoanei cãreia i s-a instituit tutela ori curatela. ART. 31 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, autoritatea acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã autoritatea competenta conform alineatului 1 al articolului 30. 2. În cazurile care nu comporta amînare, autoritatea celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri provizorii în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã autoritatea competenta conform alineatului 1 al articolului 30. Mãsurile luate iti pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 32 1. Autoritatea competenta conform alineatului 1 al articolului 30 poate transmite competenta privind tutela sau curatela autoritãţii celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta privind tutela sau curatela se considera transmisã, atunci cînd autoritatea cãreia îi este adresatã cererea accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta autoritatea de la care provine cererea. 2. Autoritatea care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei privind tutela sau curatela, îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 33 Înfierea 1. Înfierea este supusã legislaţiei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este infietorul. 2. În cazul cînd copilul este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru încheierea înfierii este necesarã şi încuviinţarea acesteia. Dacã potrivit legii acestei Pãrţi Contractante este necesar, se va lua şi consimţãmîntul înfiatului, al reprezentantului sau legal, ori al organelor tutelare. 3. În cazul cînd copilul se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În materie de înfiere este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun sau resedinta. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 34 1. Instituţiile unei Pãrţi Contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante, prin intermediul organelor lor centrale, certificatele de stare civilã, de studii şi de vechime în cimpul muncii ale cetãţenilor Partii Contractante solicitante. 2. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. 3. Ministerul de Justiţie al fiecãrei Pãrţi Contractante va trimite din oficiu, Ministerului de Justiţie al celeilalte Pãrţi Contractante, hotãrîrile judecãtoreşti referitoare la starea civilã a cetãţenilor acesteia. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 35 Principiul egalitãţii 1. Cetãţenii uneia dintre Pãrţile Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante atît în ceea ce priveşte aptitudinea de a dobîndi prin moştenire sau legat bunuri situate pe teritoriul acesteia, cît şi în privinta capacitãţii de a întocmi sau revoca un testament referitor la astfel de bunuri. 2. Dispoziţiile legale speciale ale unei Pãrţi Contractante, referitoare la condiţiile în care cetãţenii sãi pot dobîndi prin moştenire drepturi şi bunuri situate pe teritoriul sau, sînt deopotrivã aplicabile şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 36 Legea aplicabilã 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 37 Succesiuni vacante În cazul cînd succesiunea este vacanta, bunurile mobile revin Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile revin Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla. ART. 38 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este aceea prevãzutã la data întocmirii sau revocãrii testamentului de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. ART. 39 Competenta în cauzele de succesiune 1. Procedura succesoralã privind bunurile mobile este de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, în afarã de cazul în care se face aplicaţiunea alineatului 3. 2. Procedura succesoralã precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãruia se afla aceste bunuri. 3. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi dacã toţi succesorii sînt de acord, la cererea oricãrui succesor sau a altei persoane care are drept la succesiune, competenta revine instituţiilor acestei Pãrţi Contractante. ART. 40 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind în acelaşi timp tot ceea ce cunoaşte despre succesori şi legatari despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament în caz ca exista. Aceasta regula se aplica şi în cazul cînd instituţia competenta a unei Pãrţi Contractante este informatã ca cetãţeanul celeilalte Pãrţi Contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. 3. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante decedeazã pe teritoriul acesteia şi se presupune în mod temeinic ca exista succesori sau legatari cetãţeni ai celeilalte Pãrţi Contractante, cu domiciliul pe teritoriul acesteia, Ministerul Justiţiei al Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a produs decesul va incunostinta Ministerul Justiţiei al celeilalte Pãrţi Contractante ART. 41 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale existente pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrui instituţii, pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun, fãrã vreo alta procedura, la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul. ART. 42 Deschiderea (publicarea) testamentului 1. Deschiderea (publicarea) testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi a procesului-verbal referitor la deschiderea, starea şi conţinutul testamentului (publicarea testamentului), precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. 2. Dispoziţiile alineatului 1 se aplica în mod corespunzãtor şi în ce priveşte procesul-verbal de audiere a martorilor pentru dovedirea testamentului verbal. ART. 43 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa direct sau prin mandatar la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau a oficiului consular mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate iar cele ce urmeazã a fi luate sa fie aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 39 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 44 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile, vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) notariatul de stat a anuntat, dacã aceasta se prevede în legea Pãrţi Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului pentru ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) Instituţiile competente au dat aprobarea care eventual ar fi prevãzutã pentru exportul obiectelor succesorale; transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la devize. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor ART. 45 Recunoaşterea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala 1. Hotãrîrile definitive nepatrimoniale ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, în afarã de cazul cînd o instanta judecãtoreascã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante a dat o hotãrîre definitiva anterioarã în aceea cauza, sau cînd o astfel de instanta sau organ de tutela ori curatela are o competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. 2. Dispoziţia alineatului 1 se va aplica şi cu privire la hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de fata. Recunoaşterea şi executarea silitã a hotãrîrilor patrimoniale ART. 46 Ambele Partii Contractante recunosc şi vor incuviinta sa se executa silit, pe teritoriul lor: a) hotãrîrile definitive patrimoniale, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat, în cauzele penale, privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate. ART. 47 1. Încuviinţarea executãrii silite este de competenta instanţelor Partii Contractante cãreia urmeazã sa se facã executarea silitã. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii silite se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea silitã. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. 3. Cererea va fi însoţitã de o traducere certificatã, facuta în limba Partii Contractante solicitate. 4. Condiţiile cererii de executare silitã sînt determinate de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. ART. 48 1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre care nu a luat parte la proces (procedura) i s-a inminat, cel puţin o data, la timp şi în forma cuvenitã, citaţia; c) traducerile certificate ale actelor indicate la punctele "a" şi "b". 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi facuta şi cererea de executare silitã. ART. 49 1. Procedura încuviinţãrii executãrii silite şi executarea silitã se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia are loc executarea silitã. 2. Orice obiectiune cu privire la executarea silitã se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea silitã. 3. În fata instanţei judecãtoreşti sesizate cu executarea silitã, debitorul va putea ridica numai acele exceptiuni care se pot invoca potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a dat hotãrîrea. ART. 50 Refuzul recunoaşterii şi executãrii Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii silite poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevãzut de lege şi la timp, citaţia, ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi Pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea silitã. Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã, potrivit legii instanţei care decide asupra cererii, hotãrîrea anterioarã poate fi modificatã sau înlocuitã printr-o alta hotãrîre, datoritã schimbãrii împrejurãrilor care au stat la baza ei. ART. 51 Tranzacţii judiciare Prevederile articolelor 46-50 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 52 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform art. 17, este obligatã, printr-o hotãrîre definitiva, sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã, la cerere, gratuit, executarea silitã a acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 53. ART. 53 1. La cererea de încuviinţare a executãrii silite se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva şi executorie, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. 2. Instanta încuviinţeazã, fãrã citarea pãrţilor, executarea silitã a hotãrîrii limitindu-se numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. Totodatã instanta va incuviinta şi executarea silitã a cheltuielilor prevãzute de articolul 52 alineatul 2 astfel cum acestea au fost stabilite de cãtre instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia au fost prilejuite. ART. 54 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea silitã şi pune la dispoziţie suma încasatã, reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. La cerere se va ataşa o copie de pe hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 55 Eliberarea de obiecte Eliberarea de obiecte sau remiterea de sume de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani. ART. 56 Cheltuieli de executare silitã În ceea ce priveşte cheltuielile de executare silitã, se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 57 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. ART. 58 Refuzul extrãdãrii Extrãdarea nu are loc, dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; e) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã, sau hotãrîrea nu poate fi executatã, ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata pentru aceeaşi infracţiune, sau dacã în cauza s-a dat o ordonanta sau o hotãrîre de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 59 Obligaţia de a porni o acţiune penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante sa porneascã în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau, atunci cînd exista date suficiente ca a savirsit pe teritoriul celeilalte Partii Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere, se anexeazã o informare cuprinzînd date despre fapta sãvîrşitã şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea şi calificarea infracţiunii precum şi, în mãsura în care este posibil, datele prevãzute la articolul 61 lit. c. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. ART. 60 Modul de legatura În problemele extrãdãrii, ministerele justiţiei şi procuraturile generale ale celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ele. ART. 61 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare, iar la cererea de extrãdare pentru executarea pedepsei copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; aceste acte vor trebui sa cuprindã date asupra infracţiunii comise, asupra locului şi timpului sãvîrşirii infracţiunii, calificarea ei juridicã precum şi date cu privire la durata pedepsei executate pînã atunci; dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale se va indica cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul de lege al Partii Contractante solicitante în care se încadreazã infracţiunea precum şi textul care o sancţioneazã; c) în mãsura în care este posibil, date privind cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, acte şi informaţii despre domiciliul sau resedinta sa, date cu privire la persoana, precum şi descrierea fizionomiei, fotografii şi amprente digitale. ART. 62 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea, sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest sens un termen de o luna pînã la doua luni; acest termen poate fi prelungit în cazul unor motive temeinice, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 63 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere cu excepţia cazurilor cînd, potrivit prezentului Tratat, extrãdarea nu poate avea loc. ART. 64 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a primit o intervenţie în acest sens de la Partea Contractantã solicitanta. Intervenţia va mentiona modul de arestare sau hotãrîrea definitiva data impotriva acelei persoane, indicind ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista date suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2 va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 65 Persoana arestata conform articolului 64 poate fi eliberata, dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 66 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune, pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la executarea definitiva înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 67 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã în articolul 66 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a, cerut poate sa fie extrãdatã temporar, pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 68 Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 69 Limitele acţiunii penale 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o alta infracţiune, decît aceea pentru care s-a fãcut extrãdarea, sãvîrşitã înaintea extrãdãrii. 2. Acordul nu este necesar, dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau dacã ea se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen, nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 70 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã în termen de 15 zile de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana poate fi pusã în libertate. ART. 71 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 61 şi 62. ART. 72 Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o sentinta definitiva, se va transmite şi copia sentinţei. ART. 73 Tranzitarea 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de transport se finanţeazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorizeze tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 74 Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul când este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele acestor Pãrţi Contractante, prevãzute în articolul 60, pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul când este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitante prevãzute în articolul 60 autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul statului lor cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 75 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele care au fost procurate de infractor prin infracţiunea care a atras extrãdarea; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor eliberate rãmân neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii pentru a fi restituite celui îndreptãţit. ART. 76 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Fiecare Parte Contractantã va comunica celeilalte Pãrţi Contractante date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 77 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor celeilalte Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA a III-a DISPOZIŢII FINALE ART. 78 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Budapesta în timpul cel mai apropiat. ART. 79 1. Tratatul intra în vigoare dupã treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. 2. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi tratatul rãmîne în vigoare pînã cînd una din Pãrţile Contractante îl va denunta cu preaviz de un an. ART. 80 Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi înceteazã valabilitatea Convenţia între Republica Populara Romana şi Republica Populara Ungara privind extrãdarea infractorilor şi asistenta în materie penalã, încheiatã la Budapesta la 28 august 1949. ART. 81 Prezentul Tratat s-a întocmit în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi ungara, ambele exemplare avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Bucureşti, la 7 octombrie 1958.
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Popular Romane decreteazã: ART. 1 Se înfiinţeazã "Corpul subofiţerilor" în cadrul Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane. ART. 2 Gradele subofiţerilor, de toate armele în ordinea lor ierarhica, sînt urmãtoarele: sergent major; plutonier; plutonier major. ART. 3 Subofiterii se împart în raport de pregãtirea şi specialitatea lor în categoriile urmãtoare: subofiteri de front; subofiteri tehnici; subofiteri de servicii. ART. 4 Statutul corpului subofiţerilor va fi aprobat de Consiliul de Miniştri. ART. 5 Sergentii reangajati din activitate, vor fi încadraţi în corpul subofiţerilor, pe data aplicãrii prezentului decret, cu gradele, în categoriile şi specialitatile militare prevãzute în statut, potrivit ordinelor ce se vor da de Ministrul Forţelor Armate. ART. 6 Militarii în termen lasati la vatra cu gradul de sergent major şi plutonier, sergentii reangajati de toate gradele din corpul sergentilor trecuţi în rezerva cît şi cei proveniţi din fostul corp al subofiţerilor şi maiştrilor militari, vor fi încadraţi în corpul subofiţerilor ca rezervişti cu grade corespunzãtoare, potrivit ordinelor Ministrului Forţelor Armate. ART. 7 În dispoziţiile ce rãmîn în vigoare din legile, decretele şi orice act normativ, denumirea de "sergent reangajat" se înlocuieşte cu cea de "subofiţer". ART. 8 Decretul nr. 178 din 14 iulie 1950 pentru înfiinţarea corpului sergentilor şi cartnicilor din Forţele Armate ale Republicii Populare Romane, se abroga. ------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul Comercial între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Irak, - semnat la Bagdad la 24 decembrie 1958. Preşedintele Secretarul Prezidiului Prezidiului Marii Adunãri Naţionale Marii Adunãri Naţionale ION GHEORGHE MAURER GHEORGHE STOICA ------------
În cei 15 ani care au trecut de la eliberarea patriei noastre, orinduirea democrat-populara s-a consolidat, realizindu-se noi şi marete succese în construirea socialismului. Poporul nostru munceste cu abnegatie şi elan, manifestind activ o atitudine socialistã fata de munca şi de apãrare a ordinii de stat. În aceste condiţii a devenit posibila acordarea unei largi gratieri de pedepse şi încetarea procesului penal pentru unele infracţiuni care nu prezintã un pericol deosebit pentru stat. Prin aceasta se da posibilitatea celor ce au savirsit infracţiuni sa se reintoarca la o viata cinstita, utila întregii societãţi, revizuindu-şi astfel atitudinea fata de îndatoririle sociale. În acest scop, Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã: ART. 1 Vor fi puşi în libertate, fiind gratiati, cei condamnaţi la pedepse pînã la 5 ani inclusiv. Se reduc cu 1/2 pedepsele între 5-8 ani inclusiv. Se reduc cu 1/3 pedepsele între 8-12 ani inclusiv. ART. 2 Vor fi puşi în libertate, fiind gratiati, cei condamnaţi pentru infracţiuni neintentionate. ART. 3 Vor fi puşi în libertate, fiind gratiati, cei care au împlinit virsta de 60 ani şi femeile gravide sau cu copii pînã la 5 ani, condamnaţi la pedepse pînã la 10 ani inclusiv. Se reduc cu 2/3 pedepsele peste 10 ani la care au fost condamnaţi cei prevãzuţi la alineatul precedent. ART. 4 Pedepsele cu amenda se gratiaza în întregime. ART. 5 Dispoziţiile prezentului decret se aplica şi pedepselor reduse ca efect al unor gratieri anterioare. ART. 6 Se înceteazã procesul penal pentru infracţiunile încercate sau sãvîrşite pînã la data intrãrii în vigoare a prezentului decret, pentru care Codul penal sau legile speciale prevãd pedeapsa amenzii sau o pedeapsa privativã de libertate pînã la 5 ani inclusiv, precum şi pentru infracţiunile neintentionate chiar dacã pentru acestea se prevede o pedeapsa mai mare. ART. 7 Nu beneficiazã de dispoziţiile prezentului decret cei care au savirsit sub orice forma infracţiuni ce pericliteazã securitatea statului, cei ce au savirsit omor, infracţiuni de delapidare, furt, tilharie sau înşelãciune în dãuna avutului obştesc, care au produs un prejudiciu mai mare de 10.000 lei, incendiu intentionat, dare şi luare de mitã, contrabanda calificatã, specula şi denunţare calomnioasã, precum şi participanţii sub orice forma la toate aceste infracţiuni. De asemenea nu beneficiazã recidivistii şi cei care pînã la data prezentului decret n-au început executarea pedepsei, deoarece s-au sustras de la aceasta. ART. 8 Ministerul Afacerilor Interne este însãrcinat a face propuneri nominale şi pentru alţi condamnaţi care nu beneficiazã de prevederile prezentului decret, dar care au avut în timpul executãrii pedepsei comportare buna, dovedind ca s-au reeducat. ------------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, decreteazã: ARTICOL UNIC Articolul 2 din Codul de procedura civilã se modifica şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 2. Tribunalul Capitalei Republicii Populare Romane şi tribunalele regionale judeca: 1) recursurile impotriva hotãrârilor date de tribunalele populare; 2) orice alte cereri pe care legea le da în competinţa lor". Preşedintele Prezidiului Marii Adunãri Naţionale ION GHEORGHE MAURER Secretarul Prezidiului Marii Adunãri Naţionale GHEORGHE STOICA ------
ART. 1 Se instituie medalia "Virtutea ostaseasca" care se conferã militarilor şi persoanelor civile, pentru eroism, curaj, initiativa, dirzenie şi abnegatie doveditã pe cimpul de lupta, precum şi pentru servicii deosebite aduse armatei în timp de rãzboi. Medalia "Virtutea ostaseasca" se conferã şi în timp de pace, pentru fapte similare, care prin natura lor contribuie la apãrarea şi consolidarea Republicii Populare Romane şi la întãrirea Forţelor sale Armate. ART. 2 Medalia "Virtutea ostaseasca" are urmãtoarele clase în ordinea lor ierarhica: - clasa I, - clasa a II-a, - clasa a III-a. ART. 3 Locul medaliei "Virtutea ostaseasca" în ierarhia decoratiilor Republicii Populare Romane este dupã medalia "Eliberarea de sub jugul fascist" şi înaintea medaliei "50 de ani de la rascoala taranilor din 1907". ART. 4 Medalia "Virtutea ostaseasca" se conferã şi "post mortem". ART. 5 Se aproba Regulamentul privind caracteristicile şi modul de purtare a medaliei "Virtutea ostaseasca". -----------
În anii puterii populare, în agricultura şi în viata ţãrãnimii noastre muncitoare s-au produs adânci prefaceri revoluţionare. Statul democrat-popular înfãptuieşte cu consecventa principiul înscris în Constituţie, potrivit cãruia pãmântul aparţine celor ce-l muncesc şi realizeazã nazuinta de veacuri a oamenilor muncii: desfiinţarea exploatãrii omului de cãtre om. Urmând îndemnul partidului, taranimea muncitoare a pornit cu încredere şi hotãrâre pe calea transformarii socialiste a agriculturii. Astãzi, peste 2 milioane de familii taranesti, din totalul de circa 3.600.000, fac parte din gospodãrii agricole colective şi intovarasiri agricole, care, împreunã cu sectorul socialist de stat, cuprind peste 8.400.000 ha., reprezentând mai mult de 60 la suta din totalul suprafeţei agricole a tarii. Regiunea Constanta este pe deplin colectivizata, regiunile Galaţi, Timişoara şi altele înainteazã rapid spre cooperativizare totalã, în toate regiunile tarii miscarea pentru reorganizarea socialistã a agriculturii a luat un mare avant. Se transforma din temelii relaţiile social-economice la ţara, înfãţişarea satului, modul de trai al ţãrãnimii muncitoare. Rezultatele de mare însemnãtate istorica obţinute de taranime pe calea socialismului se datoresc faptului ca taranimea noastrã a devenit tot mai constienta ca numai agricultura socialistã îi poate asigura ridicarea continua a bunastarii sale materiale şi culturale; se datoresc muncii ei neobosite, sprijinului primit din partea aliatului ei de nadejde, clasa muncitoare, din partea Partidului Muncitoresc Roman şi a statului democrat-popular. Aplicând consecvent politica de industrializare socialistã a tari, statul a inzestrat agricultura cu tractoare şi maşini agricole moderne, investind numai în anii 1956-1960 cca. 11 miliarde lei. Pe baza directivelor partidului, staţiunile de maşini şi tractoare care deservesc gospodãriile agricole şi intovarasirile agricole ajutand pe taranii muncitori sa obţinã recolte bogate, precum şi gospodãriile agricole de stat, vor fi înzestrate în anul 1959 cu încã 9.150 tractoare convenţionale, 4.700 combine, 6.200 semanatori şi alte maşini care vor contribui la creşterea mecanizarii agriculturii, ajungandu-se în anul 1960 la peste 58.000 tractoare convenţionale. În anii viitori se vor investi fonduri din ce în ce mai însemnate pentru lucrãri de îmbunãtãţiri funciare (îndiguiri, desecãri, irigaţii) precum şi pentru producerea seminţelor de soi, a materialului sãditor viti-pomicol şi înmulţirea animalelor de rasa. Industria chimica în plinã dezvoltare va pune la dispoziţia agriculturii cantitãţi din ce în ce mai mari de îngrãşãminte şi alte produse chimice, în vederea obţinerii unor recolte bogate an de an. Statul a pregãtit şi pregãteşte numeroase cadre de ingineri agronomi, zootehnicieni şi alte categorii de specialişti necesare creşterii continue a nivelului tehnic şi al productivitatii muncii în agricultura. În procesul transformarii socialiste a agriculturii se formeazã constiinta socialistã a ţãrãnimii muncitoare, cresc energia şi hotãrârea ei de a lupta pentru binele propriu şi binele comun al poporului. Din randurile ei se ridica o taranime de tip nou, care numara de pe acum mai mult de jumãtate din totalul taranilor muncitori şi reprezintã o forta uriasa a construcţiei socialiste, un exemplu luminos care atrage pe calea agriculturii socialiste intreaga taranime. Cu toate acestea, în numeroase sate mai dainuie încã ramasite ale unor relaţii de producţie invechite, cum sunt darea "în parte" sau în arenda, ori lucrarea pãmântului cu munca salariata, folosite de cãtre elementele capitaliste chiaburesti. Având mai mult pãmânt de cat pot munci ei şi familia lor, elementele capitaliste chiaburesti, bogatanii satelor, dau taranilor muncitori pãmânt în parte sau în arenda, ori folosesc munca strãinã. Astfel primesc în natura sau în bani, fãrã sa munceasca, o buna parte din roadele muncii altora. Dupã ce exploateazã pe taranii muncitori, ei exploateazã şi pe muncitorii de la oraşe, cãrora le vand la preţ de specula producţia-marfa realizatã. Ca urmare a realizarilor obţinute pana acum în construcţia socialistã la sate şi a ritmului de creştere a sectorului socialist agricol, lichidarea rãmãşiţelor de lucrare a pãmântului "în parte", în arenda şi a oricãror alte forme ale exploatãrii omului de cãtre om în agricultura a devenit o necesitate obiectivã. Acei care în urma aplicãrii dispoziţiilor prezentului decret nu vor mai exploata munca altora, vor trece în categoria ce corespunde noii lor stãri social-economice, incetandu-le obligaţiile legale de natura economicã sau fiscalã ce decurgeau din starea lor anterioarã. Alãturi de ceilalţi oameni ai muncii, se vor putea încadra în atotcuprinzatoarea activitate de construire a socialismului, ce se desfãşoarã cu succes în patria noastrã. În oranduirea socialistã pe care o construieste întregul popor muncitor, fiecare om al muncii trebuie sa-şi asigure existenta sa şi a familiei sale, prin munca proprie. În afarã de terenurile date în parte, în arenda, sau lucrate cu forta de munca strãinã mãsurãtorile cadastrale şi verificãrile fãcute în ultimii ani au stabilit existenta unor însemnate suprafeţe de teren care nu figureazã în registrele agricole şi care au fost folosite ani de-a rândul, fãrã ca deţinãtorii lor sa-şi îndeplineascã obligaţiile fata de stat. De asemenea, s-a constatat existenta unor terenuri agricole lucrate de persoane fãrã indreptatire legalã, precum şi a unor terenuri agricole a cãror situati se cere a fi reglementatã pentru a se asigura cultivarea şi valorificarea lor deplina. Pentru lichidarea rãmãşiţelor relaţiilor de exploatare a omului de cãtre om în agricultura, în scopul ridicãrii continue a nivelului de trai material şi cultural al ţãrãnimii muncitoare şi al dezvoltãrii construcţiei socialiste. Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã: CAP. 1 ART. 1 Se interzice darea în parte sau în arenda a terenurilor agricole, precum şi orice altfel de exploatare a muncii strãine de cãtre producãtorii agricoli. Prevederile alineatului I sunt aplicabile chiaburilor care au terenuri agricole a cãror întindere depãşeşte puterea lor de munca, precum şi cea a membrilor familiei cu care duc gospodãria împreunã. Prevederile primului alineat sunt de asemenea aplicabile celor care, având alte îndeletniciri, nu lucreazã cu munca lor şi a membrilor familiei cu care duc gospodãria împreunã, terenurile agricole ce le aparţin. Alineatul întâi al acestui articol nu se referã la gospodãriile taranilor mijlocasi care lucreazã pãmântul ei înşişi, împreunã cu membrii familiei cu care duc gospodãria împreunã, neexploatand munca strãinã, deşi în unii ani sunt nevoiti sa se într-ajutoreze, un numãr mic de zile, cu alţi ţãrani muncitori, pentru terminarea la timp a unor munci agricoli ce trebuie fãcute în termen scurt. Minorii, batranii, precum şi suferinzii de o boala statornicã, inapti de a munci, pot lucra cu alţii suprafeţele ce ar putea munci dacã ar fi apţi de munca. Aceasta prevedere se menţine atâta vreme cat dureazã incapacitatea acestora de a lucra. CAP. 2 ART. 2 În scopul de a se asigura cultivarea suprafeţei de pãmânt ce nu va mai fi dat în parte sau arenda şi nici lucrat prin exploatarea muncii strãine, vor trece în folosinta gospodariilor agricole colective sau altor organizaţii agricole socialiste, în urma aplicãrii procedurii prevãzute de dispoziţiile art. 3 urmãtoarele terenuri agricole: a) terenurile lãsate în nelucrare mai mult de un an; b) terenurile ai cãror proprietari nu sunt îndeobşte cunoscuţi, chiar dacã sunt lucrate de alţii, dar fãrã ca cei ce le lucreazã sa poatã justifica vreo indreptatire legalã în aceasta privinta; c) terenurile care nu au fost declarate spre a fi înscrie în registrul agricol; d) terenurile ce cad sub prevederile art. 1, în mãsura în care întinderea lor depãşeşte puterea de munca a celui cãruia îi aparţin, precum şi a membrilor familiei cu care duce gospodãria împreunã. Sunt exceptate de la dispoziţiile lit. c. din alineatul precedent, terenurile celor care, dovedind, potrivit legii, dreptul lor de proprietate, vor plati statului, în termen de 90 de zile de la primirea înştiinţãrii ce li se va face, impozitele sau sarcinile de predare obligatorie a produselor agricole pe timpul cat s-au sustras de la împlinirea lor prin nedeclararea pentru înscrierea în registrul agricol şi cel mult pe timp de 3 ani. ART. 3 Stabilirea terenurilor ce cad sub prevederile art. 2 se va face de cãtre comitetul executiv al sfatului popular raional sau orasenesc în raza cãruia sunt situate terenurile, cu chemarea tuturor celor interesaţi, care vor da orice lãmuriri ar socoti folositoare pentru justa aplicare a dispoziţiilor prezentului decret. Proprietarii care intra în dispoziţiile art. 1, alineatul 2 sau 3, vor arata ce suprafata de teren au putinta sa lucreze ei şi membrii familiei cu care duc gospodãria împreunã şi vor propune carei gospodãrii agricole colective sau carei alte organizaţii agricole socialiste ar urma sa-i fie trecutã folosinta întinderii de teren pe care nu o pot lucra în acest fel. Comitetul executiv al sfatului popular raional sau orasenesc va face comitetul executiv al sfatului popular regional propuneri referitoare la întinderea de teren a carei folosinta urmeazã sa fie trecutã la gospodãria agricolã colectivã sau la alta organizaţie agricolã socialistã. Trecerea folosinţei terenului la o anume gospodãrie agricolã colectivã sau alta organizaţie agricolã socialistã se va face prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional. ART. 4 Determinarea persoanelor care îndeplinesc cerinţele dispoziţiilor art. 1, alineatul ultim, se va face de cãtre comitetul executiv al sfatului popular comunal sau orasenesc în raza cãruia este situat terenul. CAP. 3 ART. 5 Folosinta terenurilor, intrand în prevederile prezentului decret, trece la gospodãriile agricole colective sau alte organizaţii agricole socialiste, libera de orice sarcini. ART. 6 Datoriile fata de stat, în bani sau în natura, ale proprietarilor de terenuri a cãror folosinta a trecut la gospodãriile agricole colective sau alte organizaţii agricole socialiste, prin aplicarea prevederilor art. 2, se anuleazã, pe data trecerii folosinţei şi proporţional cu valoarea acesteia, dacã datoriile s-au nãscut în legatura cu acele terenuri. Proprietarii terenurilor a cãror folosinta a trecut la gospodãriile agricole colective sau alte organizaţii agricole socialiste, prin aplicarea dispoziţiilor art. 2, vor primi în bani o suma corespunzãtoare. Orice alte sarcini, în afarã de datoriile fata de stat, ce grevau terenurile prevãzute de alineatul precedent sunt strãmutate, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãţi asupra sumei de bani cuvenite proprietarului. ART. 7 Celor cãrora li s-a fãcut aplicaţiunea prevederilor art. 2 le înceteazã obligaţiile legale de natura fiscalã sau economicã decurgând din starea lor social-economicã anterioarã, ei trecând în categoria ce corespunde noii lor stãri social-economice. CAP. 4 ART. 8 Prin Hotãrârea Consiliului de Miniştri se vor stabili: a) modul de determinare a sumei de bani cuvenite pentru folosinta terenurilor trecute la gospodãriile agricole colective sau la alte organizaţii agricole socialiste, precum şi modalitatea de plata; b) instrucţiunile de aplicare a decretului de fata. ART. 9 Dispoziţiile prezentului decret sunt aplicabile în mod corespunzãtor şi celor care folosesc, în calitate de uzufructuari, terenuri supuse prevederilor decretului. ART. 10 Folosinta terenului agricol care, cu cãlcarea dispoziţiilor art. 1, se va da în parte sau arenda, ori se va lucra prin exploatarea muncii strãine, va trece, fãrã plata vreunei sume de bani, la gospodãriile agricole colective sau la alte organizaţii agricole socialiste. Proprietarul sau uzufructuarul terenurilor, intrand în prevederile prezentului decret, care, ca autor, instigatori ori complice va vãtãma, în tot sau în parte, prin orice mijloace, via, livada, plantatia, arborii sau alte asemenea, aflate pe un astfel de teren, va fi supus, osebit de aplicarea dispoziţiilor legii penale, sancţiunii trecerii folosinţei, fãrã plata vreunei sume de bani, la gospodãriile agricole colective sau la alte organizaţii agricole socialiste, a întregii intinderi de pãmânt ce-i aparţine. Sãvârşirea faptelor prevãzute de dispoziţiile alineatelor precedente se va constata de cãtre comitetul executiv al sfatului popular comunal sau orasenesc în raza cãruia este situat acel teren, iar trecerea folosinţei se va face prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional. ART. 11 Cererile şi actele fãcute în aplicarea prezentului decret sunt scutite de orice impozit şi taxe. ----------------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Republicii Populare Ungare, în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor consulare, au hotãrât sa încheie o Convenţie consularã şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Vasile Pogaceanu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar; Prezidiul Republicii Populare Ungare pe Sebes Istvan, loctiitor al Ministrului Afacerilor Externe, care, dupã schimbul deplinelor puteri gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor: I. Înfiinţarea consulatelor, numirea şi admiterea consulilor ART. 1 1. Fiecare Parte Contractantã are dreptul ca, în conformitate cu prezenta Convenţie, sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi - Contractante. 2. Localitatea de resedinta a consulilor şi circumscriptiilor lor consulare vor fi stabilite în fiecare caz în parte printr-o înţelegere a Pãrţilor Contractante. ART. 2 1. În prezenta Convenţie prin termenul "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat; iar termenul "consul"- consul general, consul şi viceconsul 2. Pe termenul "persoane oficiale ale oficiului consular" se înţelege secretarii consulatului, referenţi şi stagiarii. 3. Prin termenul "colaboratorii consulatului" se înţelege şefii cancelariilor, contabililor, traducatorii, stenografii, dactilografii, precum şi alte persoane care lucreazã cu caracter permanent în cadrul consulatului. ART. 3 1. Consulii şi persoanele oficiale ale oficiului consular pot fi numai cetãţeni ai statului trimiţãtor. 2. Pãrţile Contractante nu vor trimite şi nu vor primi consuli onorifici. ART. 4 Înaintea trimiterii consulului, Pãrţile Contractante îşi vor comunica reciproc pe cale diplomaticã numele consulului. ART. 5 1. Consulul va putea începe activitatea sa dupã prezentarea patentei consulare şi obţinerea executorului din partea statului primitor. În patenta consularã se va indica circumscripţia consularã şi localitatea de resedinta a consulului. 2. Dupã recunoaşterea consulului, autoritãţile statului primitor vor lua toate mãsurile necesare pentru ca aceasta sa poatã îndeplini atribuţiile sale şi sa se bucure de drepturile şi privilegiile prevãzute în prezenta Convenţie şi în legislaţia statului primitor. ART. 6 1. Activitatea consulului înceteazã prin rechemare, retragerea executorului sau prin deces. 2. În caz de rechemare, retragere a executurului, absenta temporarã, boala sau deces al consulului locţiitorul acestuia va prelua funcţiile consulului. Numele acestei persoane precum şi durata înlocuirii vor fi comunicate în prealabil ministerul afacerilor externe al statului primitor. 3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulului se va bucura de privilegiile şi scutirile recunoscute consulilor prin prezenta Convenţie. II. Privilegii şi scutiri ART. 7 Consulii Pãrţilor Contractante, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatelor dacã sunt supuşi jurisdicţiei statului primitor în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu. ART. 8 1. Consulii, persoanele oficiale şi colaboratorii consulatelor vor putea fi citaţi sa depunã mãrturii în fata organelor judecãtoreşti ale statului primitor. Citaţia adresatã unui consul sau unei persoane oficiale a oficiului consular nu trebuie sa conţinã menţiuni referitoare la sancţionare sau la alte mãsuri de constrângere în caz de neprezentare. 2. În cazul când consulii, persoanele oficiale şi colaboratorii consulatelor nu pot sa se prezinte în fata autoritãţilor de stat din motive de serviciu, de boala sau din alte motive întemeiate, depozitia va putea fi luatã verbal în cancelaria consularã ori la domiciliu sau în scris, dacã aceasta corespunde legilor statului primitor. 3. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatelor vor putea refuza sa facã depozitii asupra oricãrui fapt în legatura cu activitatea lor de serviciu. ART. 9 1. Corespondenta de serviciu a consulilor este inviolabilã şi nu poate fi supusã controlului; aceasta se referã şi la comunicãrile telegrafice. 2. Încãperile oficiale ale consulatelor sunt inviolabile în aceste încãperi precum şi în locuintele consulilor, autoritãţile statului primitor nu vor lua nici un fel de mãsuri coercitive. 3. Arhivele consulare sunt inviolabile. Hârtiile personale nu trebuie sa fie pãstrate în arhiva consularã. 4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã corespondenta cifrata şi curierul diplomatic. În cazul folosirii de cãtre consuli a mijloacelor poştale sau telecomunicaţii obişnuite se aplica aceleaşi taxe ca şi pentru reprezentanţii diplomatici. ART. 10 Consulii au dreptul sa aseze pe clãdirile consulatelor scutul cu stema statului trimiţãtor şi denumirea oficiului Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului trimiţãtor pe clãdirile consulatelor şi pe mijloacele de transport folosite în interes de serviciu. ART. 11 Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi sotiile şi copii lor minori cetãţeni ai statului trimiţãtor, sunt scutiţi de orice prestaţii persoanele sau natura ca şi de impozite directe. De aceeaşi scutire se bucura colaboratorii consulatelor, sotiile şi copiii lor minori dacã sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor. Scutirea de impozite menţionatã în prezentul articol nu extinde asupra imobilelor situate în statut primitor. ART. 12 Bunurile imobiliare aparţinând statului trimiţãtor care sunt destinate deservirii consulatelor ca încãperi de serviciu sau locuinţe pentru consuli, persoane oficiale ale oficiului consular şi colaboratori ai consulatelor, sunt scutite de orice impozite şi prestaţii în natura. ART. 13 1. Consuli, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatelor, în mãsura în care sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor, se bucura, pe baza de recipiente, de aceleaşi scutiri de taxe vamale ca şi colaboratorii reprezentanţilor diplomatice. 2. Prevederile prezentului articol se aplica şi sotiilor şi copiilor minori ai consulilor şi persoanelor oficiale ale oficiului consular care locuiesc împreunã cu ei. III. Atribuţiile consulilor ART. 14 1. Consuli au dreptul sa apere în circumscripţia lor consularã drepturile şi interesele statului trimiţãtor precum şi ale cetãţenilor şi persoanelor juridice aparţinând acestuia. 2. În exercitarea atribuţiilor lor, consulii se pot adresa autoritãţilor administrative şi judecãtoreşti din circumscripţia lor consularã; ei pot sa intervinã la acestea în caz de încãlcare a drepturilor şi intereselor statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia. 3. Legatura cu organele centrale ale statului primitor rãmâne în sarcina reprezentantelor diplomatice. ART. 15 Consulii au dreptul sa reprezinte în fata instanţelor de judecãtoreşti şi a altor autoritãţi din ţara de resedinta pe cetãţenii şi persoanele judecãtoreşti ale statului trimiţãtor, în cazul când aceştia, ca rezultat al absentei lor sau din alte cauze, nu vor avea posibilitatea sa - şi apere drepturile la timp; aceasta reprezentare va continua pana în momentul când persoanele reprezentate vor numi împuterniciţi sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor lor. ART. 16 1. Consulii au dreptul sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor precum şi sa elibereze sau sa prelungeascã paşapoarte şi alte documente personale. 2. Consulii acorda vizele necesare pentru intrare şi ieşire din statul trimiţãtor. ART. 17 1. Consuli pot sa încheie cãsãtori în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor dacã ambii sotii sunt cetãţeni ai acestuia stat şi sa îndeplineascã toate sarcinile de stare civilã în legatura cu cãsãtoria. 2. Organul competent al statului primitor trebuie informat despre încheierea cãsãtoriei despre înregistrarea încetãrii cãsãtoriei încheiate în fata consulului. ART. 18 1. Consulii pot, în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor, sa înregistreze nasterile şi decesele cetãţenilor acestui stat şi, în baza acestor înregistrãri, sa elibereze certificate de naştere şi deces. 2. Cazurile de naştere şi deces trebuie declarate autoritãţilor statului primitor, în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestuia, de cãtre persoanele obligate la aceasta. ART. 19 Consulii au dreptul sa îndeplineascã urmãtoarele acţiunii, în consulate, în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi pe bordul vaselor sau avioanelor care poarta drapelul sau semnul distinctiv al acestui stat, în mãsura în care aceste acţiuni consulare precum şi declaraţiile, actele juridice şi alte activitãţi ale statului primitor şi nu sunt contrarii ordinei social - economice ale acestui stat: 1. sa întocmeascã sau sa legalizeze ori autentifice declaraţiile cetãţenilor statului trimiţãtor; 2. sa întocmeascã, sau sa autentifice sau sa pãstreze dispoziţii testamentare sau alte acte juridice unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor; 3. sa întocmeascã sau sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor, cu excepţia actelor juridice privind constituirea sau transmiterea de drepturi asupra clãdirilor şi terenurilor situate în statul primitor; 4. sa întocmeascã sau sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi ai celui primitor, dacã aceste acte juridice privesc exclusiv interese de pe teritoriul statului trimiţãtor sau care trebuie îndeplinite pe teritoriul acestui stat; 5. sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor pe orice documente; sa legalizeze documente care emana de la organe sau funcţionari ai statului trimiţãtor sau primitor, sa legalizeze copii sau extrase de pe aceste documente; 6. sa legalizeze traduceri de documente care emana de la organe şi funcţionari ai statului trimiţãtor sau primitor; 7. sa primeascã în pãstrare bunuri şi documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora; 8. sa îndeplineascã şi altele sarcini care le - au fost încredinţate de cãtre statul trimiţãtor. ART. 20 Actele menţionate în art. 19, copii lor, traducerile sau extrasele întocmite, traduse, legalizate sau autentificate de autoritãţile competente sau de persoanele oficiale ale statului primitor. ART. 21 Activitatea consulului în materie succesoralã este reglementatã prin Tratatul privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, încheiate la Bucureşti la 7 octombrie 1958. ART. 22 1. Consulii pot, personal sau prin împuterniciţii lor, sa acorde orice asistenta vaselor purtând pavilionul statului trimiţãtor. Ei pot lua legatura cu echipajul vaselor şi cu pasagerii, pot sa verifice documentele vaselor, sa inchie procese verbale despre incarcatura, despre scopul cãlãtoriei şi despre incidentele survenite în timpul cãlãtoriei. Consulii sprijinã pe comandanatul vasului la menţinerea ordinei pe vas. Pentru aceasta organele statului primitor trebuie sa acorde, la cerere, organele statului primitor trebuie sa acorde, la cerere, consulului sau comandantului vasului sprijin şi ajutor. 2. În cazul când autoritãţile statului primitor considera necesarã luarea unor mãsuri de constrângere pe vasele purtând pavilionul statului trimiţãtor, ele trebuie sa încunoştiinţeze pe consulul competent, pentru ca aceasta sa poatã asista la efectuarea unor astfel de mãsuri. Aceasta prevedere nu se referã la controlul vamal al paşapoartelor şi la controlul sanitar al vasului, al persoanelor aflate pe vas, efectuat înainte de a se acorda vasului autorizaţia necesarã pentru a se lua legatura cu uscatul sau înainte de pãrãsirea portului. 3. Consulii vor putea însoţi pe comandantii navelor, asistandu-i la declaraţiile pe care aceştia le-ar avea de fãcut în fata instanţelor judecãtoreşti şi a autoritãţilor administrative ale statului primitor. ART. 23 1. Consulii au dreptul, în caz de catastrofe sau de avarii ale vaselor purtând pavilionul statului trimiţãtor, sa ia mãsuri pentru ajutoare persoanelor aflate pe vas, pentru punerea în siguranta a încãrcãturii şi repararea vasului sau sa solicite aceasta organelor statului primitor. 2. Organele statului primitor înştiinţeazã neîntârziat pe consulul competent despre catastrofe sau avarii ale vaselor purtând pavilionul statului trimiţãtor şi în acelaşi timp îl informeazã despre mãsurile întreprinse pentru salvarea oamenilor, a vasului şi a încãrcãturii. Organele statului primitor acorda consulului sprijinul necesar pentru executarea mãsurilor întreprinse de el în legatura cu cazarile de catastrofe sau avarii ale vasului. 3. Prevederile acestui articol nu aduc atingerea dispoziţiilor cuprinse în alte convenţii referitoare la ajutorarea reciprocã în caz de catastrofe sau avarii ale vaselor. ART. 24 Prevederile articolelor 22 şi 23 din prezenta Convenţie se aplica în mod corespunzãtor şi aeronavelor. IV. Dispoziţii finale ART. 25 Prevederile prezentei Convenţii cu privire la drepturile şi obligaţiile consulilor se vor aplica în mod corespunzãtor membrilor reprezentantelor diplomatice care îndeplinesc funcţiunii consulare în ţara de resedinta. Îndeplinirea funcţiuni consulare de cãtre persoanele susmenţionate nu aduce atingerea privilegiilor şi imunitãţilor diplomatice. ART. 26 Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 27 1. Convenţia intra în vigoare dupã treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata convenţiei este de cinci ani din ziua intrãrii în vigoare. 2. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta prezenta Convenţie cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea ei se prelungeşte pe timp nelimitat şi Convenţia rãmâne în vigoare pana când una din Pãrţile Contractante o va denunta cu un preaviz de un an. ART. 28 Prezenta Convenţie s-a întocmit în doua exemplare originale, în limbile romana şi ungara, ambele exemplare având aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezenta Convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Fãcut la Budapesta la 18 martie 1959. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romana ss. Vasile Pogaceanu Din împuternicirea Prezidiului Republicii Populare Ungare ss. Sebes Istvan
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţiei consulare între Republica Populara Romina şi Republica Populara Ungara, semnatã la Budapesta la 18 martie 1959. Preşedintele Prezidiul Marii Adunãri Naţionale, ION GHEORGHE MAURER Secretarul Prezidiul Marii Adunãri Naţionale, GHEORGHE STOICA CONVENŢIE CONSULARĂ între Republica Populara Romana şi Republica Populara Ungara Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Republicii Populare Ungare, în dorinta de a întãri şi mai mult legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor consulare, au hotãrât sa încheie o Convenţie consularã şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Vasile Pogaceanu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar; Prezidiul Republicii Populare Ungare pe Sebes Istvan, loctiitor al Ministrului Afacerilor Externe, care, dupã schimbul deplinelor puteri gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor: I. Înfiinţarea consulatelor, numirea şi admiterea consulilor ART. 1 1. Fiecare Parte Contractantã are dreptul ca, în conformitate cu prezenta Convenţie, sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi - Contractante. 2. Localitatea de resedinta a consulilor şi circumscriptiilor lor consulare vor fi stabilite în fiecare caz în parte printr-o înţelegere a Pãrţilor Contractante. ART. 2 1. În prezenta Convenţie prin termenul "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat; iar termenul "consul"- consul general, consul şi viceconsul 2. Pe termenul "persoane oficiale ale oficiului consular" se înţelege secretarii consulatului, referenţi şi stagiarii. 3. Prin termenul "colaboratorii consulatului" se înţelege şefii cancelariilor, contabililor, traducatorii, stenografii, dactilografii, precum şi alte persoane care lucreazã cu caracter permanent în cadrul consulatului. ART. 3 1. Consulii şi persoanele oficiale ale oficiului consular pot fi numai cetãţeni ai statului trimiţãtor. 2. Pãrţile Contractante nu vor trimite şi nu vor primi consuli onorifici. ART. 4 Înaintea trimiterii consulului, Pãrţile Contractante îşi vor comunica reciproc pe cale diplomaticã numele consulului. ART. 5 1. Consulul va putea începe activitatea sa dupã prezentarea patentei consulare şi obţinerea executorului din partea statului primitor. În patenta consularã se va indica circumscripţia consularã şi localitatea de resedinta a consulului. 2. Dupã recunoaşterea consulului, autoritãţile statului primitor vor lua toate mãsurile necesare pentru ca aceasta sa poatã îndeplini atribuţiile sale şi sa se bucure de drepturile şi privilegiile prevãzute în prezenta Convenţie şi în legislaţia statului primitor. ART. 6 1. Activitatea consulului înceteazã prin rechemare, retragerea executorului sau prin deces. 2. În caz de rechemare, retragere a executurului, absenta temporarã, boala sau deces al consulului locţiitorul acestuia va prelua funcţiile consulului. Numele acestei persoane precum şi durata înlocuirii vor fi comunicate în prealabil ministerul afacerilor externe al statului primitor. 3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulului se va bucura de privilegiile şi scutirile recunoscute consulilor prin prezenta Convenţie. II. Privilegii şi scutiri ART. 7 Consulii Pãrţilor Contractante, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatelor dacã sunt supuşi jurisdicţiei statului primitor în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu. ART. 8 1. Consulii, persoanele oficiale şi colaboratorii consulatelor vor putea fi citaţi sa depunã mãrturii în fata organelor judecãtoreşti ale statului primitor. Citaţia adresatã unui consul sau unei persoane oficiale a oficiului consular nu trebuie sa conţinã menţiuni referitoare la sancţionare sau la alte mãsuri de constrângere în caz de neprezentare. 2. În cazul când consulii, persoanele oficiale şi colaboratorii consulatelor nu pot sa se prezinte în fata autoritãţilor de stat din motive de serviciu, de boala sau din alte motive întemeiate, depozitia va putea fi luatã verbal în cancelaria consularã ori la domiciliu sau în scris, dacã aceasta corespunde legilor statului primitor. 3. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatelor vor putea refuza sa facã depozitii asupra oricãrui fapt în legatura cu activitatea lor de serviciu. ART. 9 1. Corespondenta de serviciu a consulilor este inviolabilã şi nu poate fi supusã controlului; aceasta se referã şi la comunicãrile telegrafice. 2. Încãperile oficiale ale consulatelor sunt inviolabile în aceste încãperi precum şi în locuintele consulilor, autoritãţile statului primitor nu vor lua nici un fel de mãsuri coercitive. 3. Arhivele consulare sunt inviolabile. Hârtiile personale nu trebuie sa fie pãstrate în arhiva consularã. 4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã corespondenta cifrata şi curierul diplomatic. În cazul folosirii de cãtre consuli a mijloacelor poştale sau telecomunicaţii obişnuite se aplica aceleaşi taxe ca şi pentru reprezentanţii diplomatici. ART. 10 Consulii au dreptul sa aseze pe clãdirile consulatelor scutul cu stema statului trimiţãtor şi denumirea oficiului Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului trimiţãtor pe clãdirile consulatelor şi pe mijloacele de transport folosite în interes de serviciu. ART. 11 Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi sotiile şi copii lor minori cetãţeni ai statului trimiţãtor, sunt scutiţi de orice prestaţii persoanele sau natura ca şi de impozite directe. De aceeaşi scutire se bucura colaboratorii consulatelor, sotiile şi copiii lor minori dacã sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor. Scutirea de impozite menţionatã în prezentul articol nu extinde asupra imobilelor situate în statut primitor. ART. 12 Bunurile imobiliare aparţinând statului trimiţãtor care sunt destinate deservirii consulatelor ca încãperi de serviciu sau locuinţe pentru consuli, persoane oficiale ale oficiului consular şi colaboratori ai consulatelor, sunt scutite de orice impozite şi prestaţii în natura. ART. 13 1. Consuli, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatelor, în mãsura în care sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor, se bucura, pe baza de recipiente, de aceleaşi scutiri de taxe vamale ca şi colaboratorii reprezentanţilor diplomatice. 2. Prevederile prezentului articol se aplica şi sotiilor şi copiilor minori ai consulilor şi persoanelor oficiale ale oficiului consular care locuiesc împreunã cu ei. III. Atribuţiile consulilor ART. 14 1. Consuli au dreptul sa apere în circumscripţia lor consularã drepturile şi interesele statului trimiţãtor precum şi ale cetãţenilor şi persoanelor juridice aparţinând acestuia. 2. În exercitarea atribuţiilor lor, consulii se pot adresa autoritãţilor administrative şi judecãtoreşti din circumscripţia lor consularã; ei pot sa intervinã la acestea în caz de încãlcare a drepturilor şi intereselor statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia. 3. Legatura cu organele centrale ale statului primitor rãmâne în sarcina reprezentantelor diplomatice. ART. 15 Consulii au dreptul sa reprezinte în fata instanţelor de judecãtoreşti şi a altor autoritãţi din ţara de resedinta pe cetãţenii şi persoanele judecãtoreşti ale statului trimiţãtor, în cazul când aceştia, ca rezultat al absentei lor sau din alte cauze, nu vor avea posibilitatea sa - şi apere drepturile la timp; aceasta reprezentare va continua pana în momentul când persoanele reprezentate vor numi împuterniciţi sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor lor. ART. 16 1. Consulii au dreptul sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor precum şi sa elibereze sau sa prelungeascã paşapoarte şi alte documente personale. 2. Consulii acorda vizele necesare pentru intrare şi ieşire din statul trimiţãtor. ART. 17 1. Consuli pot sa încheie cãsãtori în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor dacã ambii sotii sunt cetãţeni ai acestuia stat şi sa îndeplineascã toate sarcinile de stare civilã în legatura cu cãsãtoria. 2. Organul competent al statului primitor trebuie informat despre încheierea cãsãtoriei despre înregistrarea încetãrii cãsãtoriei încheiate în fata consulului. ART. 18 1. Consulii pot, în conformitate cu legislaţia statului trimiţãtor, sa înregistreze nasterile şi decesele cetãţenilor acestui stat şi, în baza acestor înregistrãri, sa elibereze certificate de naştere şi deces. 2. Cazurile de naştere şi deces trebuie declarate autoritãţilor statului primitor, în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestuia, de cãtre persoanele obligate la aceasta. ART. 19 Consulii au dreptul sa îndeplineascã urmãtoarele acţiunii, în consulate, în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi pe bordul vaselor sau avioanelor care poarta drapelul sau semnul distinctiv al acestui stat, în mãsura în care aceste acţiuni consulare precum şi declaraţiile, actele juridice şi alte activitãţi ale statului primitor şi nu sunt contrarii ordinei social - economice ale acestui stat: 1. sa întocmeascã sau sa legalizeze ori autentifice declaraţiile cetãţenilor statului trimiţãtor; 2. sa întocmeascã, sau sa autentifice sau sa pãstreze dispoziţii testamentare sau alte acte juridice unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor; 3. sa întocmeascã sau sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor, cu excepţia actelor juridice privind constituirea sau transmiterea de drepturi asupra clãdirilor şi terenurilor situate în statul primitor; 4. sa întocmeascã sau sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi ai celui primitor, dacã aceste acte juridice privesc exclusiv interese de pe teritoriul statului trimiţãtor sau care trebuie îndeplinite pe teritoriul acestui stat; 5. sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor pe orice documente; sa legalizeze documente care emana de la organe sau funcţionari ai statului trimiţãtor sau primitor, sa legalizeze copii sau extrase de pe aceste documente; 6. sa legalizeze traduceri de documente care emana de la organe şi funcţionari ai statului trimiţãtor sau primitor; 7. sa primeascã în pãstrare bunuri şi documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora; 8. sa îndeplineascã şi altele sarcini care le - au fost încredinţate de cãtre statul trimiţãtor. ART. 20 Actele menţionate în art. 19, copii lor, traducerile sau extrasele întocmite, traduse, legalizate sau autentificate de autoritãţile competente sau de persoanele oficiale ale statului primitor. ART. 21 Activitatea consulului în materie succesoralã este reglementatã prin Tratatul privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, încheiate la Bucureşti la 7 octombrie 1958. ART. 22 1. Consulii pot, personal sau prin împuterniciţii lor, sa acorde orice asistenta vaselor purtând pavilionul statului trimiţãtor. Ei pot lua legatura cu echipajul vaselor şi cu pasagerii, pot sa verifice documentele vaselor, sa inchie procese verbale despre incarcatura, despre scopul cãlãtoriei şi despre incidentele survenite în timpul cãlãtoriei. Consulii sprijinã pe comandanatul vasului la menţinerea ordinei pe vas. Pentru aceasta organele statului primitor trebuie sa acorde, la cerere, organele statului primitor trebuie sa acorde, la cerere, consulului sau comandantului vasului sprijin şi ajutor. 2. În cazul când autoritãţile statului primitor considera necesarã luarea unor mãsuri de constrângere pe vasele purtând pavilionul statului trimiţãtor, ele trebuie sa încunoştiinţeze pe consulul competent, pentru ca aceasta sa poatã asista la efectuarea unor astfel de mãsuri. Aceasta prevedere nu se referã la controlul vamal al paşapoartelor şi la controlul sanitar al vasului, al persoanelor aflate pe vas, efectuat înainte de a se acorda vasului autorizaţia necesarã pentru a se lua legatura cu uscatul sau înainte de pãrãsirea portului. 3. Consulii vor putea însoţi pe comandantii navelor, asistandu-i la declaraţiile pe care aceştia le-ar avea de fãcut în fata instanţelor judecãtoreşti şi a autoritãţilor administrative ale statului primitor. ART. 23 1. Consulii au dreptul, în caz de catastrofe sau de avarii ale vaselor purtând pavilionul statului trimiţãtor, sa ia mãsuri pentru ajutoare persoanelor aflate pe vas, pentru punerea în siguranta a încãrcãturii şi repararea vasului sau sa solicite aceasta organelor statului primitor. 2. Organele statului primitor înştiinţeazã neîntârziat pe consulul competent despre catastrofe sau avarii ale vaselor purtând pavilionul statului trimiţãtor şi în acelaşi timp îl informeazã despre mãsurile întreprinse pentru salvarea oamenilor, a vasului şi a încãrcãturii. Organele statului primitor acorda consulului sprijinul necesar pentru executarea mãsurilor întreprinse de el în legatura cu cazarile de catastrofe sau avarii ale vasului. 3. Prevederile acestui articol nu aduc atingerea dispoziţiilor cuprinse în alte convenţii referitoare la ajutorarea reciprocã în caz de catastrofe sau avarii ale vaselor. ART. 24 Prevederile articolelor 22 şi 23 din prezenta Convenţie se aplica în mod corespunzãtor şi aeronavelor. IV. Dispoziţii finale ART. 25 Prevederile prezentei Convenţii cu privire la drepturile şi obligaţiile consulilor se vor aplica în mod corespunzãtor membrilor reprezentantelor diplomatice care îndeplinesc funcţiunii consulare în ţara de resedinta. Îndeplinirea funcţiuni consulare de cãtre persoanele susmenţionate nu aduce atingerea privilegiilor şi imunitãţilor diplomatice. ART. 26 Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 27 1. Convenţia intra în vigoare dupã treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata convenţiei este de cinci ani din ziua intrãrii în vigoare. 2. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta prezenta Convenţie cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea ei se prelungeşte pe timp nelimitat şi Convenţia rãmâne în vigoare pana când una din Pãrţile Contractante o va denunta cu un preaviz de un an. ART. 28 Prezenta Convenţie s-a întocmit în doua exemplare originale, în limbile romana şi ungara, ambele exemplare având aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezenta Convenţie şi au aplicat sigiliile lor. Fãcut la Budapesta la 18 martie 1959. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romana ss. Vasile Pogaceanu Din împuternicirea Prezidiului Republicii Populare Ungare ss. Sebes Istvan
În temeiul Legii nr. 2/1957 şi în baza Decretului nr. 184/1954 pentru reglementarea sanctionarii contravenţiilor, modificat şi republicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 28 mai 1955, ministrul Transporturilor şi Telecomunicatiilor emite urmãtoarele instrucţiuni privind sancţionarea contravenţiilor în sectoarele de posta şi telecomunicaţii: 1. Se sancţioneazã cu amenda de la 5 - 100 lei - dacã fapta prin modul cum a fost sãvîrşitã nu constituie infracţiune - predarea spre expediere prin orice trimitere poştalã de: a) obiecte care prin natura sau ambalarea lor, la manipulare sau transport pericliteazã viata sau sãnãtatea oamenilor sau distrug, degradeaza ori deterioreazã instalaţiile sau celelalte trimiteri poştale; b) materii explozibile, inflamabile, otravuri, acizi sau alte substanţe toxice; c) materiale sau obiecte a cãror circulaţie este interzisã, cu excepţia cazurilor în care se prezintã o autorizare specialã data de organele competente; d) obiecte cu caracter obscen şi imoral; e) animale vii, cu excepţia celor prevãzute în regulamentul poştal sau instrucţiunile emise de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor. În cazurile prevãzute mai sus trimiterile poştale vor fi sau vor putea fi confiscate, potrivit distinctiunilor prevãzute în art. 8 din Decretul nr. 184/1954. Despãgubirile civile vor reprezenta valoarea realã a pagubelor materiale produse. 2. Se sancţioneazã cu amenda de la 10 - 150 lei sau avertisment: a) introducerea în scrisori simple şi recomandate, de bani, valori sau obiecte preţioase de orice natura; b) introducerea în trimiterile poştale cu tarif redus, de alte trimiteri taxabile la o categorie superioarã; c) introducerea în acelaşi plic sau ambalaj, de trimiteri poştale de orice natura, purtind adrese diferite; d) introducerea în scrisori cu valoare declarata, de comunicãri scrise cu caracter de corespondenta, moneda metalicã, metale preţioase lucrate sau nelucrate, bijuterii sau alte obiecte preţioase; e) introducerea în colete poştale, de comunicãri scrise cu caracter de corespondenta, moneda metalicã, bilete de banca, valori la purtãtor. Se excepteazã expeditiile de hirtie moneda sau moneda metalicã, efectuate de Banca de Stat a Republicii Populare Romane prin casetele sale. Expeditorul va plati o despãgubire egala cu taxele de transport prevãzute de tariful poştal al categoriei fiecãrui obiect din trimiterea respectiva. În cazul în care destinatarul va plati despãgubirea, i se va preda trimiterea poştalã, expeditorul raminind obligat numai la plata amenzii. Atunci cînd expeditorul sau destinatarul, înainte de descoperirea contravenţiei, incunostiinteaza, din proprie initiativa, unitatea P.T.T.R., despre introducerea de bani, valori sau obiecte de orice natura, în cazul contravenţiilor prevãzute de alin. a, d şi e, sancţiunea va fi avertismentul, iar despãgubirea va reprezenta plata taxelor tarifare. 3. Francarea trimiterilor cu timbre tãiate dupã cãrţi poştale sau alte formulare cu timbru imprimat pe ele, ori cu timbre care au mai fost întrebuinţate, dacã fapta prin modul cum a fost sãvîrşitã nu constituie infracţiune, se sancţioneazã cu amenda de la 5 - 50 lei. Despãgubirea va reprezenta taxa conform tarifului poştal pentru trimiterile nefrancate sau insuficient francate. 4. Colectarea, primirea, transportul şi distribuirea corespondentelor de orice fel, a banilor, a valorilor şi coletelor, efectuate în mod obişnuit de cãtre acei care nu sunt îndreptãţiţi la acestea potrivit <>Decretului nr. 197 din 25 mai 1955 privind exploatarea serviciilor de posta şi telecomunicaţii, se sancţioneazã cu amenda de la 20 - 100 lei. Atunci cînd faptele prevãzute la alineatul precedent sînt sãvîrşite în mod obişnuit, din proprie initiativa, de angajaţii instituţiilor, unitãţilor sau organizaţiilor obşteşti, în alte situaţii decît cele prevãzute în <>art. 3 din Decretul nr. 197/1955 , se vor sanctiona cu amenda de 20 - 150 lei. Cînd faptele prevãzute în alineatul precedent sunt sãvîrşite de angajaţi în urma dispoziţiei primite din partea unitãţii sau organizaţiei, aceasta se sancţioneazã cu amenda de la 50 - 150 lei. Prin expresia "în mod obişnuit", în sensul acestui articol, se înţelege atît repetarea în timp a activitãţilor prevãzute în alin. 1, cît şi sãvîrşirea mai multor asemenea activitãţi deodatã. În cazurile prevãzute în prezentul articol, contravenientul va fi obligat la plata unei despãgubiri egale cu taxele de transport potrivit tarifului poştal al categoriei fiecãrui obiect din trimiterea respectiva. 5. Modificarea ori schimbarea fãrã autorizaţie eliberata de unitãţile Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, a instalaţiilor telefonice, telegrafice sau de radioficare care fac parte din inventarul acestor unitãţi, aflate la un abonat, sau a acelor publice, se sancţioneazã, dacã fapta în modul cum a fost sãvîrşitã nu constituie infracţiune, cu amenda de la 10 - 150 lei. Despãgubirile civile vor reprezenta valoarea cheltuielilor de refacere. În caz de adãugiri de aparataj se vor plati în plus taxele tarifare de abonament pentru adaugirea respectiva. Instalatia adaugita poate fi confiscatã în folosul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. Atunci cînd faptele de mai sus se savirsesc de cãtre o instituţie, unitate sau organizaţie obsteasca, aceasta se va sanctiona cu amenda de la 50 - 150 lei. 6. Neanuntarea de cãtre abonatul telefonic, în termen de 30 zile, a schimbãrii intervenite în situaţia sa referitor la încadrarea în alta categorie de serviciu telefonic decît cea contractatã, se sancţioneazã cu amenda de la 50 - 150 lei. Despãgubirea civilã va reprezenta diferenţa de taxe între categoriile de serviciu respective pentru o perioada de trei luni. 7. Efectuarea de convorbiri telefonice interurbane, sau mesagii telegrafice în interese personale sau strãine de interesele unitãţii, de cãtre instituţiile şi întreprinderile ce au închiriate de la Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor circuite telefonice interurbane sau fire telegrafice, precum şi de cãtre instituţiile şi întreprinderile ce poseda circuite telefonice interurbane şi din fire telegrafice proprii, constituie contravenţii şi atrage sancţionarea unitãţii cu amenda de la 10 - 100 lei pentru fiecare contravenţie sãvîrşitã. Despãgubirea civilã reprezintã valoarea convorbirii efectuate conform tarifului telegrafic sau telefonic. 8. Deteriorarea sau degradarea fãrã intenţie a instalaţiilor exterioare de telecomunicaţii, dacã fapta nu constituie infracţiune, se sancţioneazã cu amenda de la 25 - 150 lei. Despãgubirea civilã va reprezenta valoarea instalaţiei şi cheltuielile de refacere. 9. Împiedicarea accesului publicului la posturile telefonice publice, sau afişarea unor anunţuri inexacte în legatura cu funcţionarea acestora, se sancţioneazã cu amenda de la 10 - 150 lei. 10. Instalarea, folosirea sau pãstrarea de aparataj radiofonic - radio recepţie, televiziune, difuzor radioficare, staţii şi difuzoare de amplificare, fãrã autorizaţie legalã, personalã, se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) pentru un post receptor cu galena, cu amenda de la 20 - 50 lei; b) pentru un aparat de radio recepţie, televiziune, difuzor radioficare sau difuzor amplificare ce se foloseşte la domiciliu, în magazine şi ateliere care nu se ocupa cu vînzarea sau repararea aparatajelor radiofonice, în şcoli, internate, cluburi şi cãmine culturale, sfaturi populare, spitale, sanatorii, cantine şi în orice alte locuri publice, - cu excepţia celor prevãzute la lit. "c" -, precum şi pentru posturi portabile în valize sau instalate pe mijloace de transport, cu amenda de la 20 - 100 lei; c) pentru un aparat de radio recepţie, televiziune, difuzor radioficare sau difuzor amplificare, ce se foloseşte în cinematografe, teatre sau alte sali de spectacole, în hoteluri, restaurante şi alte localuri de consum, în magazine sau ateliere care se ocupa cu vînzarea aparatajelor radiofonice, precum şi pentru o statie de amplificare indiferent de locul unde este instalata, cu amenda de 50 - 150 lei. Despãgubirile civile vor reprezenta valoarea realã a pagubelor materiale, stabilite pe baza de tarif, care se vor calcula de la data eliberãrii facturii de cãtre unitatea vinzatoare, iar în cazul în care nu se poate prezenta aceasta dovada, ele vor fi egale cu costul abonamentului pe un an. 11. Folosirea aparatajului radiofonic prevãzut la pct. 10, în alte condiţii decît cele specificate în autorizaţie, se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) neanuntarea de cãtre abonat a schimbãrii domiciliului în raza altui oficiu P.T.T.R., în termen de o luna, cu amenda de la 5 - 50 lei; b) neanuntarea schimbãrii categoriei sau destinaţiei aparatajului folosit, cu amenda prevãzutã la lit. "a", "b" sau "c" de la pct. 10, dupã caz. În cazurile prevãzute în alineatul precedent - dacã pentru categoria sau destinaţia schimbatã a aparatajului este prevãzutã o taxa mai mare de abonament - despãgubirile civile vor fi egale cu diferenţa de abonament între aparatajul autorizat şi cel gãsit cu ocazia constatãrii. Aceasta diferenţa se va calcula de la data înregistrãrii abonamentului pentru aparatajul autorizat, în afarã de cazul cînd se face dovada procurãrii noului aparataj cu factura eliberata de unitatea vinzatoare, situaţie în care despãgubirile civile se vor calcula de la acea data. 12. Vinderea, revinderea, construirea, repararea sau transmiterea în orice mod a aparatajului radiofonic prevãzut la pct. 10, de cãtre întreprinderile comerciale, precum şi de cãtre constructorii sau reparatorii radio care exercita meseria în scop comercial, unei persoane care nu poseda autorizaţie radio, se sancţioneazã cu amenda de la 50 - 150 lei. Netinerea registrelor tip de vinzari şi reparaţii a aparatajului radiofonic de cãtre unitãţile sau persoanele menţionate în alineatul precedent, se sancţioneazã cu aceeaşi amenda. 13. Folosirea unei instalaţii de radiocomunicatii de cãtre o unitate sau organizaţie obsteasca pe uscat, pe o nava sau aeronava, fãrã a avea o autorizaţie legalã de funcţionare eliberata de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, atrage sancţionarea conducatorului unitãţii sau organizaţiei, respectiv a comandantului navei sau aeronavei, cu amenda 50 - 150 lei. Despãgubirile civile vor reprezenta taxa de autorizare. De asemenea se sancţioneazã cu amenda de la 50 - 150 lei; a) folosirea pentru manipularea de instalaţii de radiocomunicatii prevãzute în al. 1 a unor persoane care nu poseda certificat de radiotelegrafist, valabil pentru clasa cel puţin corespunzãtoare categoriei statiei, eliberat de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, conform dispoziţiilor legale în vigoare; b) ieşirea în larg a unei nave şi zborul unei aeronave fãrã a avea la bord instalatie de radio sau fãrã a avea un radiotelegrafist posesor de certificat, în cazul în care tonajul sau specificul vasului sau aparatajului impun, conform dispoziţiilor legale în vigoare, prevederea lor cu o astfel de instalatie; c) mutarea sau modificarea instalaţiilor radio dintr-o statie de radioficatie fixa sau mobila, fãrã aprobarea legalã prealabilã a Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. 14. Emiterea sau receptionarea de corespondenta cu alt caracter decît cel prevãzut în autorizaţia de funcţionare a unei staţii radioelectrice, autorizate de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, precum şi emiterea sau receptionarea corespondentei aparţinînd altor instituţii, întreprinderi sau organizaţii, atrage sancţionarea unitãţii sau organizaţiei în cauza, cu amenda de la 50 - 150 lei. În acest caz despãgubirea va reprezenta valoarea taxelor tarifare neachitate. 15. Folosirea sau exploatarea de instalaţii electrice de tot felul, care tulbura funcţionarea normalã a instalaţiilor de telecomunicaţii şi care nu sunt utilate cu sisteme de protecţie, în termenul prevãzut de instrucţiunile corespunzãtoare publicate de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, se sancţioneazã cu amenda de la 50 - 150 lei. Instalaţiile vor putea fi confiscate. 16. Contravenţiile se constata de organele Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor delegate în mod special în acest scop. 17. Procesul verbal de constatare a contravenţiei se înainteazã unitãţii din care face parte organul constatator al contravenţiei. Conducãtorul acelei unitãţi sau locţiitorul sau rezolva procesul verbal potrivit art. 20 din Decretul nr. 184/1954, republicat la 28 mai 1955. 18. În cazul contravenţiilor sãvîrşite de unitãţile sau organizaţiile obşteşti se poate face intimpinare impotriva încheierilor de aplicare a sancţiunii şi a mãsurii confiscãrii. Intimpinarea se rezolva de organul ierarhic superior celui care a rezolvat procesul verbal de constatare a contravenţiei. În celelalte cazuri decît cel prevãzut la alineatul precedent contravenientul poate face plîngere la tribunalul popular în circumscripţia cãruia domiciliazã, impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii, a mãsurii confiscãrii şi de stabilire a despãgubirilor pe baza de tarif. Plîngerea se introduce la organul care a rezolvat procesul verbal de constatare a contravenţiei sau direct la instanta, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii şi suspenda executarea acesteia. 19. Executarea despãgubirilor se face de organele Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor conform <>Decretului nr. 216/1949 şi a Decretului nr. 344/1952 . 20. Dispoziţiile prezentelor instrucţiuni se completeazã cu prevederile Decretului nr. 184/1954, astfel cum acest decret a fost republicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 28 mai 1955. ----------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria, în dorinta de a reglementa şi dezvolta relaţiile consulare între cele doua state, au hotãrît sa încheie o Convenţie consularã şi în acest scop au numit pe împuterniciţii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Aurel Malnasan, Adjunct al Ministrului Afacerilor Externe, Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria pe Gheorghi Mihailov, Adjunct al Ministrului Justiţiei, care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor: CAP. 1 Înfiinţarea consulatelor, numirea şi admiterea consulilor. Personalul consular ART. 1 1. Fiecare Parte Contractantã are dreptul sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în conformitate cu prezenta Convenţie. 2. Localitatea de resedinta a consulului precum şi circumscripţia sa consularã vor fi stabilite printr-o înţelegere între Pãrţile Contractante, în fiecare caz în parte. 3. Înaintea numirii consulului, statul trimiţãtor va cere pe cale diplomaticã acordul celuilalt stat cu privire la persoana acestuia. ART. 2 1. În prezenta Convenţie prin termenul "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat şi agenţie consularã, iar prin termenul "consul" - consul general, consul, viceconsul şi agent consular. 2. Prin termenul "personal consular" se înţelege consulul, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului. 3. Prin termenul" persoane oficiale ale oficiului consular" se înţelege secretarii, referenţii şi stagiarii consulatului. 4. Prin termenul "colaboratorii consulatului" se înţelege şefii cancelariilor, traducatorii, stenografii, dactilografii, contabilii, administratorii, soferii şi alţii. ART. 3 1. Consulii şi persoanele oficiale ale oficiului consular trebuie sa fie cetãţeni ai Partii Contractante care i-a numit. Ei nu vor avea dreptul sa exercite vreo profesiune pe teritoriul tarii de resedinta. 2. Consulii vor putea începe activitatea numai dupã ce vor prezenta statului de resedinta patenta consularã şi dupã eliberarea de cãtre aceasta a execuaturului. În patenta consularã se va indica rangul consulului, resedinta şi circumscripţia consularã. 3. Dupã eliberarea execuaturului autoritãţile statului de resedinta vor lua mãsurile necesare pentru ca, consulii sa-şi poatã îndeplini funcţiile lor şi sa se bucure de privilegiile şi scutirile prevãzute în prezenta Convenţie şi în legislaţia tarii de resedinta. ART. 4 1. Activitatea consulilor se întrerupe în caz de rechemare, retragerea execuaturului sau deces. 2. În caz de rechemare, retragerea execuaturului, absenta, boala sau deces al consulului, statul trimiţãtor poate imputernici pentru conducerea temporarã a consulatului o persoana oficialã din cadrul oficiului consular respectiv ori din alt oficiu consular sau o persoana din cadrul reprezentantei diplomatice din ţara de resedinta. Numele acestei persoane va fi comunicat în prealabil Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. 3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulatului se va bucura de drepturile, privilegiile şi scutirile recunoscute consulilor prin prezenta Convenţie. CAP. 2 Drepturi, privilegii şi scutiri ART. 5 Consulii au dreptul sa aseze pe clãdirile consulatelor scutul cu stema statului lor şi denumirea oficiului. Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului lor pe clãdirile amintite şi pe mijloacele de transport folosite în interes de serviciu. ART. 6 1. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului, sotiile şi copiii lor minori cetãţeni ai statului trimiţãtor, sînt scutiţi de orice prestaţiuni personale şi impozite directe. 2. Scutirea de impozite nu se extinde asupra imobilelor aparţinînd sus-numitilor, situate în statul de resedinta, precum şi asupra veniturilor provenite de pe urma acestora. ART. 7 Bunurile imobiliare, proprietate a statului trimiţãtor, destinate pentru consulat sau pentru locuintele personalului consular sînt scutite de orice impozite directe. ART. 8 1. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului cetãţeni ai statului trimiţãtor, se bucura pe baza de reciprocitate de aceleaşi scutiri de taxe vamale ca şi colaboratorii reprezentantelor diplomatice. 2. Prevederile acestui articol se aplica şi sotiilor şi copiilor minori ai consulilor şi persoanelor oficiale ale oficiului consular care locuiesc împreunã cu ei. ART. 9 Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului, cetãţeni ai statului trimiţãtor, nu sînt supuşi jurisdicţiei statului de resedinta, în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu. ART. 10 1. La invitaţia instanţelor judecãtoreşti, consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului se vor prezenta în calitate de martori în fata instanţelor judecãtoreşti ale statului de resedinta. 2. În cazul cînd consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului cetãţeni ai statului trimiţãtor nu pot sa se prezinte în fata instanţelor judecãtoreşti din motive de serviciu sau din alte motive, depozitia va putea fi facuta la consulat sau la locuinta lor. 3. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului vor putea refuza sa facã depozitii asupra oricãrui fapt în legatura cu activitatea lor de serviciu. 4. Invitaţiile adresate persoanelor sus-menţionate pentru a se prezenta în fata instanţelor judecãtoreşti nu trebuie sa prevadã mãsuri de constringere în caz de neprezentare. ART. 11 1. Încãperile folosite de consulate sînt inviolabile. În aceste încãperi şi în locuintele consulilor autoritãţile statului de resedinta nu vor putea lua nici un fel de mãsuri de constringere. 2. Arhivele consulatului sînt inviolabile. În arhivele consulare nu pot fi pãstrate hirtiile personale. 3. Corespondenta de serviciu a consulului este inviolabilã şi nu poate fi supusã controlului. Acelaşi lucru este valabil pentru telegrame şi convorbiri telefonice. 4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã cifrul şi curierul diplomatic. În cazul folosirii mijloacelor de comunicaţie obişnuite, li se aplica aceleaşi taxe ca şi reprezentanţilor diplomatici. CAP. 3 Funcţiile consulilor ART. 12 1. Consulii apara în circumscripţia lor consularã drepturile şi interesele statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia (persoane fizice şi juridice). 2. În exercitarea funcţiilor lor, consulii au dreptul sa se adreseze direct organelor din circumscripţia lor consularã. Ei pot sa intervinã la acestea în caz de încãlcare a drepturilor şi intereselor statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia. ART. 13 1. Consulii au dreptul sa reprezinte în fata instanţelor judecãtoreşti şi a altor organe din circumscripţia lor consularã pe cetãţenii şi persoanele juridice ale statului trimiţãtor care, din cauza absentei sau din alte cauze nu au posibilitatea sa-şi apere la timp drepturile şi interesele lor. 2. Reprezentarea va inceta, atunci cînd persoanele reprezentate vor numi împuterniciţi sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor lor. ART. 14 1. Consulii au dreptul sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor, sa elibereze sau sa prelungeascã paşapoarte şi alte documente personale şi sa îndeplineascã orice alte atribuţii privind înregistrarea şi eliberarea documentelor cetãţenilor statului trimiţãtor. 2. Consulii acorda cetãţenilor statului trimiţãtor, cetãţenilor strãini precum apatrizilor vizele pentru tranzit, intrare şi ieşire din statul trimiţãtor. ART. 15 1. Consulii au dreptul ca în conformitate cu legile statului trimiţãtor, sa înregistreze cazurile de naştere şi deces ale cetãţenilor lor şi sa elibereze certificate de stare civilã corespunzãtoare. 2. Prevederile cuprinse în punctul 1 nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a declara la oficiul de stare civilã al tarii de resedinta cazurile de naştere sau deces, conform legilor acestei tari. 3. Consulii au dreptul ca, în conformitate cu legile statului trimiţãtor, sa încheie cãsãtorii şi sa întocmeascã certificate de cãsãtorie, în cazul cînd ambele persoane care se casatoresc sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 4. Despre încheierea cãsãtoriei în fata consulului trebuie informat organul competent al tarii de resedinta. ART. 16 Consulii au dreptul sa îndeplineascã urmãtoarele acţiuni în consulate, în locuintele lor sau în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi pe bordul vaselor sau avioanelor care poarta drapelul sau semnul distinctiv al acestui stat, dacã aceste acţiuni nu sînt interzise de legile statului de resedinta şi conţinutul înscrisurilor nu contravine legilor acestui stat: 1. sa primeascã şi sa legalizeze declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; 2. sa întocmeascã, sa autentifice şi sa pãstreze dispoziţii testamentare sau alte acte juridice unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor; 3. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor. Sînt exceptate actele juridice privind constituirea sau transmiterea de drepturi asupra imobilelor situate în statul de resedinta; 4. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi ai celui de resedinta, dacã aceste acte juridice privesc exclusiv interese pe teritoriul statului trimiţãtor sau care trebuiesc îndeplinite pe teritoriul acestui stat; 5. sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor pe orice fel de documente; sa legalizeze documente care emana de la organe sau funcţionari publici ai statului trimiţãtor sau de resedinta, sa legalizeze copii sau extrase de pe aceste documente; 6. sa legalizeze traducerile de documente care emana de la organe şi funcţionari publici ai statului trimiţãtor sau de resedinta; 7. sa primeascã în pãstrare bunuri şi documente de la cetãţeni ai statului trimiţãtor sau destinate acestora; 8. sa efectueze alte acţiuni care le-au fost încredinţate de cãtre statul trimiţãtor. ART. 17 Actele menţionate în articolul 16, copiile lor, traducerile sau extrasele întocmite sau legalizate de cãtre consuli vor fi considerate în statul de resedinta drept acte, copii, traduceri şi extrase avînd aceeaşi valoare juridicã şi forta probatorie ca şi cum ele ar fi fost întocmite, traduse sau legalizate de autoritãţile competente şi instituţiile statului de resedinta. ART. 18 Activitatea consulilor în legatura cu problemele de succesiune este reglementatã prin Tratatul între Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, încheiat în ziua de 3 decembrie 1958, la Sofia. ART. 19 1. Consulii au dreptul ca, singuri sau prin împuterniciţii lor, sa acorde ajutor vaselor care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor şi care au intrat în porturile din circumscripţia lor consularã. 2. Consulii pot lua legatura cu echipajul vaselor şi cu cãlãtorii, pot sa verifice documentele vaselor şi sa încheie procese-verbale despre incarcatura, despre scopul cãlãtoriei precum şi despre incidentele deosebite survenite pe vas. Consulii acorda ajutor comandantilor pentru menţinerea ordinii pe vas. În legatura cu aceasta, organele competente ale statului de resedinta trebuie sa acorde, la cerere, asistenta consulilor şi comandantilor de vase. 3. În cazul cînd autoritãţile statului de resedinta intenţioneazã sa ia mãsuri de constringere pe vasele de comerţ ale statului trimiţãtor, aceste mãsuri nu pot fi efectuate fãrã încunoştiinţarea prealabilã a consulului. Consulul are dreptul sa asiste la aceste acţiuni. Acesta nu se referã la controlul în port, controlul vamal, la controlul paşapoartelor şi la controlul sanitar al vasului, al membrilor echipajului şi al cãlãtorilor. 4. În cazul cînd un vas care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor va suferi o catastrofa sau avarie, consulii au dreptul sa ia mãsuri pentru ajutorarea echipajului şi cãlãtorilor, pentru salvarea şi punerea în siguranta a încãrcãturii şi a vasului precum şi pentru repararea acestuia. În acest scop consulii au dreptul sa ceara asistenta autoritãţilor statului de resedinta. 5. În cazul cînd un vas al statului trimiţãtor va suferi o catastrofa sau avarie, organele competente ale statului de resedinta vor informa neîntîrziat despre aceasta pe consul şi vor comunica mãsurile luate pentru salvarea oamenilor, a vasului şi a încãrcãturii. Ele vor acorda consulului asistenta necesarã pentru îndeplinirea mãsurilor în legatura cu catastrofa sau avaria vasului statului trimiţãtor. 6. Consulii vor putea însoţi pe comandantii vaselor asistindu-i la declaraţiile pe care aceştia le fac în fata instanţelor judecãtoreşti şi a autoritãţilor administrative ale statului de resedinta. 7. Prevederile articolului de fata nu aduc atingere altor obligaţii cuprinse în acorduri internaţionale, încheiate de fiecare dintre Pãrţile Contractante în legatura cu acordarea de ajutor reciproc în caz de catastrofe sau avarii ale vaselor. ART. 20 Prevederile articolului 19 din prezenta Convenţie se vor aplica în mod corespunzãtor şi aeronavelor Pãrţilor Contractante. ART. 21 Prevederile prezentei Convenţii cu privire la drepturile şi obligaţiile consulilor se vor aplica în mod corespunzãtor şi colaboratorilor reprezentantelor diplomatice, însãrcinaţi sa îndeplineascã funcţiuni consulare. Aceasta nu aduce atingere imunitãţilor şi privilegiilor diplomatice ale acestor colaboratori. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 22 1. Prezenta Convenţie se încheie pe termen de 5 ani. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Convenţia cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani, valabilitatea ei se prelungeşte de fiecare data cu încã 5 ani. 2. Convenţia este supusã ratificãrii şi va intra în vigoare în ziua schimbului instrumentelor de ratificare care va avea loc la Sofia. Întocmitã la Bucureşti, la 23 aprilie 1959, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi bulgara, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, ss. Aurel Malnasan Din împuternicirea Prezidiului Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria, ss. Gheorghi Mihailov --------
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia consularã între Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria, semnatã la Bucureşti la 23 aprilie 1959. Preşedintele Prezidiului Marii Adunãri Naţionale, ION GHEORGHE MAURER Secretarul Prezidiului Marii Adunãri Naţionale, GHEORGHE STOICA CONVENŢIE CONSULARĂ între Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria, în dorinta de a reglementa şi dezvolta relaţiile consulare între cele doua state, au hotãrît sa încheie o Convenţie consularã şi în acest scop au numit pe împuterniciţii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Aurel Malnasan, Adjunct al Ministrului Afacerilor Externe, Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria pe Gheorghi Mihailov, Adjunct al Ministrului Justiţiei, care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor: CAP. 1 Înfiinţarea consulatelor, numirea şi admiterea consulilor. Personalul consular ART. 1 1. Fiecare Parte Contractantã are dreptul sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în conformitate cu prezenta Convenţie. 2. Localitatea de resedinta a consulului precum şi circumscripţia sa consularã vor fi stabilite printr-o înţelegere între Pãrţile Contractante, în fiecare caz în parte. 3. Înaintea numirii consulului, statul trimiţãtor va cere pe cale diplomaticã acordul celuilalt stat cu privire la persoana acestuia. ART. 2 1. În prezenta Convenţie prin termenul "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat şi agenţie consularã, iar prin termenul "consul" - consul general, consul, viceconsul şi agent consular. 2. Prin termenul "personal consular" se înţelege consulul, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului. 3. Prin termenul" persoane oficiale ale oficiului consular" se înţelege secretarii, referenţii şi stagiarii consulatului. 4. Prin termenul "colaboratorii consulatului" se înţelege şefii cancelariilor, traducatorii, stenografii, dactilografii, contabilii, administratorii, soferii şi alţii. ART. 3 1. Consulii şi persoanele oficiale ale oficiului consular trebuie sa fie cetãţeni ai Partii Contractante care i-a numit. Ei nu vor avea dreptul sa exercite vreo profesiune pe teritoriul tarii de resedinta. 2. Consulii vor putea începe activitatea numai dupã ce vor prezenta statului de resedinta patenta consularã şi dupã eliberarea de cãtre aceasta a execuaturului. În patenta consularã se va indica rangul consulului, resedinta şi circumscripţia consularã. 3. Dupã eliberarea execuaturului autoritãţile statului de resedinta vor lua mãsurile necesare pentru ca, consulii sa-şi poatã îndeplini funcţiile lor şi sa se bucure de privilegiile şi scutirile prevãzute în prezenta Convenţie şi în legislaţia tarii de resedinta. ART. 4 1. Activitatea consulilor se întrerupe în caz de rechemare, retragerea execuaturului sau deces. 2. În caz de rechemare, retragerea execuaturului, absenta, boala sau deces al consulului, statul trimiţãtor poate imputernici pentru conducerea temporarã a consulatului o persoana oficialã din cadrul oficiului consular respectiv ori din alt oficiu consular sau o persoana din cadrul reprezentantei diplomatice din ţara de resedinta. Numele acestei persoane va fi comunicat în prealabil Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta. 3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulatului se va bucura de drepturile, privilegiile şi scutirile recunoscute consulilor prin prezenta Convenţie. CAP. 2 Drepturi, privilegii şi scutiri ART. 5 Consulii au dreptul sa aseze pe clãdirile consulatelor scutul cu stema statului lor şi denumirea oficiului. Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului lor pe clãdirile amintite şi pe mijloacele de transport folosite în interes de serviciu. ART. 6 1. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului, sotiile şi copiii lor minori cetãţeni ai statului trimiţãtor, sînt scutiţi de orice prestaţiuni personale şi impozite directe. 2. Scutirea de impozite nu se extinde asupra imobilelor aparţinînd sus-numitilor, situate în statul de resedinta, precum şi asupra veniturilor provenite de pe urma acestora. ART. 7 Bunurile imobiliare, proprietate a statului trimiţãtor, destinate pentru consulat sau pentru locuintele personalului consular sînt scutite de orice impozite directe. ART. 8 1. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului cetãţeni ai statului trimiţãtor, se bucura pe baza de reciprocitate de aceleaşi scutiri de taxe vamale ca şi colaboratorii reprezentantelor diplomatice. 2. Prevederile acestui articol se aplica şi sotiilor şi copiilor minori ai consulilor şi persoanelor oficiale ale oficiului consular care locuiesc împreunã cu ei. ART. 9 Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului, cetãţeni ai statului trimiţãtor, nu sînt supuşi jurisdicţiei statului de resedinta, în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu. ART. 10 1. La invitaţia instanţelor judecãtoreşti, consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului se vor prezenta în calitate de martori în fata instanţelor judecãtoreşti ale statului de resedinta. 2. În cazul cînd consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului cetãţeni ai statului trimiţãtor nu pot sa se prezinte în fata instanţelor judecãtoreşti din motive de serviciu sau din alte motive, depozitia va putea fi facuta la consulat sau la locuinta lor. 3. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular şi colaboratorii consulatului vor putea refuza sa facã depozitii asupra oricãrui fapt în legatura cu activitatea lor de serviciu. 4. Invitaţiile adresate persoanelor sus-menţionate pentru a se prezenta în fata instanţelor judecãtoreşti nu trebuie sa prevadã mãsuri de constringere în caz de neprezentare. ART. 11 1. Încãperile folosite de consulate sînt inviolabile. În aceste încãperi şi în locuintele consulilor autoritãţile statului de resedinta nu vor putea lua nici un fel de mãsuri de constringere. 2. Arhivele consulatului sînt inviolabile. În arhivele consulare nu pot fi pãstrate hirtiile personale. 3. Corespondenta de serviciu a consulului este inviolabilã şi nu poate fi supusã controlului. Acelaşi lucru este valabil pentru telegrame şi convorbiri telefonice. 4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã cifrul şi curierul diplomatic. În cazul folosirii mijloacelor de comunicaţie obişnuite, li se aplica aceleaşi taxe ca şi reprezentanţilor diplomatici. CAP. 3 Funcţiile consulilor ART. 12 1. Consulii apara în circumscripţia lor consularã drepturile şi interesele statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia (persoane fizice şi juridice). 2. În exercitarea funcţiilor lor, consulii au dreptul sa se adreseze direct organelor din circumscripţia lor consularã. Ei pot sa intervinã la acestea în caz de încãlcare a drepturilor şi intereselor statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia. ART. 13 1. Consulii au dreptul sa reprezinte în fata instanţelor judecãtoreşti şi a altor organe din circumscripţia lor consularã pe cetãţenii şi persoanele juridice ale statului trimiţãtor care, din cauza absentei sau din alte cauze nu au posibilitatea sa-şi apere la timp drepturile şi interesele lor. 2. Reprezentarea va inceta, atunci cînd persoanele reprezentate vor numi împuterniciţi sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor lor. ART. 14 1. Consulii au dreptul sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor, sa elibereze sau sa prelungeascã paşapoarte şi alte documente personale şi sa îndeplineascã orice alte atribuţii privind înregistrarea şi eliberarea documentelor cetãţenilor statului trimiţãtor. 2. Consulii acorda cetãţenilor statului trimiţãtor, cetãţenilor strãini precum apatrizilor vizele pentru tranzit, intrare şi ieşire din statul trimiţãtor. ART. 15 1. Consulii au dreptul ca în conformitate cu legile statului trimiţãtor, sa înregistreze cazurile de naştere şi deces ale cetãţenilor lor şi sa elibereze certificate de stare civilã corespunzãtoare. 2. Prevederile cuprinse în punctul 1 nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a declara la oficiul de stare civilã al tarii de resedinta cazurile de naştere sau deces, conform legilor acestei tari. 3. Consulii au dreptul ca, în conformitate cu legile statului trimiţãtor, sa încheie cãsãtorii şi sa întocmeascã certificate de cãsãtorie, în cazul cînd ambele persoane care se casatoresc sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 4. Despre încheierea cãsãtoriei în fata consulului trebuie informat organul competent al tarii de resedinta. ART. 16 Consulii au dreptul sa îndeplineascã urmãtoarele acţiuni în consulate, în locuintele lor sau în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi pe bordul vaselor sau avioanelor care poarta drapelul sau semnul distinctiv al acestui stat, dacã aceste acţiuni nu sînt interzise de legile statului de resedinta şi conţinutul înscrisurilor nu contravine legilor acestui stat: 1. sa primeascã şi sa legalizeze declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; 2. sa întocmeascã, sa autentifice şi sa pãstreze dispoziţii testamentare sau alte acte juridice unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor; 3. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor. Sînt exceptate actele juridice privind constituirea sau transmiterea de drepturi asupra imobilelor situate în statul de resedinta; 4. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi ai celui de resedinta, dacã aceste acte juridice privesc exclusiv interese pe teritoriul statului trimiţãtor sau care trebuiesc îndeplinite pe teritoriul acestui stat; 5. sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor pe orice fel de documente; sa legalizeze documente care emana de la organe sau funcţionari publici ai statului trimiţãtor sau de resedinta, sa legalizeze copii sau extrase de pe aceste documente; 6. sa legalizeze traducerile de documente care emana de la organe şi funcţionari publici ai statului trimiţãtor sau de resedinta; 7. sa primeascã în pãstrare bunuri şi documente de la cetãţeni ai statului trimiţãtor sau destinate acestora; 8. sa efectueze alte acţiuni care le-au fost încredinţate de cãtre statul trimiţãtor. ART. 17 Actele menţionate în articolul 16, copiile lor, traducerile sau extrasele întocmite sau legalizate de cãtre consuli vor fi considerate în statul de resedinta drept acte, copii, traduceri şi extrase avînd aceeaşi valoare juridicã şi forta probatorie ca şi cum ele ar fi fost întocmite, traduse sau legalizate de autoritãţile competente şi instituţiile statului de resedinta. ART. 18 Activitatea consulilor în legatura cu problemele de succesiune este reglementatã prin Tratatul între Republica Populara Romana şi Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, încheiat în ziua de 3 decembrie 1958, la Sofia. ART. 19 1. Consulii au dreptul ca, singuri sau prin împuterniciţii lor, sa acorde ajutor vaselor care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor şi care au intrat în porturile din circumscripţia lor consularã. 2. Consulii pot lua legatura cu echipajul vaselor şi cu cãlãtorii, pot sa verifice documentele vaselor şi sa încheie procese-verbale despre incarcatura, despre scopul cãlãtoriei precum şi despre incidentele deosebite survenite pe vas. Consulii acorda ajutor comandantilor pentru menţinerea ordinii pe vas. În legatura cu aceasta, organele competente ale statului de resedinta trebuie sa acorde, la cerere, asistenta consulilor şi comandantilor de vase. 3. În cazul cînd autoritãţile statului de resedinta intenţioneazã sa ia mãsuri de constringere pe vasele de comerţ ale statului trimiţãtor, aceste mãsuri nu pot fi efectuate fãrã încunoştiinţarea prealabilã a consulului. Consulul are dreptul sa asiste la aceste acţiuni. Acesta nu se referã la controlul în port, controlul vamal, la controlul paşapoartelor şi la controlul sanitar al vasului, al membrilor echipajului şi al cãlãtorilor. 4. În cazul cînd un vas care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor va suferi o catastrofa sau avarie, consulii au dreptul sa ia mãsuri pentru ajutorarea echipajului şi cãlãtorilor, pentru salvarea şi punerea în siguranta a încãrcãturii şi a vasului precum şi pentru repararea acestuia. În acest scop consulii au dreptul sa ceara asistenta autoritãţilor statului de resedinta. 5. În cazul cînd un vas al statului trimiţãtor va suferi o catastrofa sau avarie, organele competente ale statului de resedinta vor informa neîntîrziat despre aceasta pe consul şi vor comunica mãsurile luate pentru salvarea oamenilor, a vasului şi a încãrcãturii. Ele vor acorda consulului asistenta necesarã pentru îndeplinirea mãsurilor în legatura cu catastrofa sau avaria vasului statului trimiţãtor. 6. Consulii vor putea însoţi pe comandantii vaselor asistindu-i la declaraţiile pe care aceştia le fac în fata instanţelor judecãtoreşti şi a autoritãţilor administrative ale statului de resedinta. 7. Prevederile articolului de fata nu aduc atingere altor obligaţii cuprinse în acorduri internaţionale, încheiate de fiecare dintre Pãrţile Contractante în legatura cu acordarea de ajutor reciproc în caz de catastrofe sau avarii ale vaselor. ART. 20 Prevederile articolului 19 din prezenta Convenţie se vor aplica în mod corespunzãtor şi aeronavelor Pãrţilor Contractante. ART. 21 Prevederile prezentei Convenţii cu privire la drepturile şi obligaţiile consulilor se vor aplica în mod corespunzãtor şi colaboratorilor reprezentantelor diplomatice, însãrcinaţi sa îndeplineascã funcţiuni consulare. Aceasta nu aduce atingere imunitãţilor şi privilegiilor diplomatice ale acestor colaboratori. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 22 1. Prezenta Convenţie se încheie pe termen de 5 ani. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Convenţia cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de 5 ani, valabilitatea ei se prelungeşte de fiecare data cu încã 5 ani. 2. Convenţia este supusã ratificãrii şi va intra în vigoare în ziua schimbului instrumentelor de ratificare care va avea loc la Sofia. Întocmitã la Bucureşti, la 23 aprilie 1959, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi bulgara, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, ss. Aurel Malnasan Din împuternicirea Prezidiului Adunãrii Populare a Republicii Populare Bulgaria, ss. Gheorghi Mihailov --------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, decreteazã: ART. 1 Articolul 5 din <>Decretul nr. 153 din 11 mai 1954 , privitor la impozitul pe veniturile populaţiei se modifica şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 5.- Impozitul pe cîştigul salariaţilor se calculeazã lunar asupra totalitãţii cistigului realizat în luna expiratã, pe fiecare loc de munca în parte, potrivit cotelor de mai jos: pînã la 500 scutit 501 - 750 cîte un leu de fiecare 10 lei sau fracţiune din 10 lei pentru partea ce depãşeşte 500 lei 751 - 1000 25 lei + 2 lei de fiecare 10 lei sau fracţiune din 10 lei pentru partea ce depãşeşte 750 lei 1001 - 1100 75 lei + 13% pentru partea ce depãşeşte 1000 lei 1101 - 1200 94 lei + 14% pentru partea ce depãşeşte 1100 lei 1201 - 1300 113 lei + 15% pentru partea ce depãşeşte 1200 lei 1301 - 1400 133 lei + 16% pentru partea ce depãşeşte 1300 lei 1401 - 1500 151 lei + 16% pentru partea ce depãşeşte 1400 lei peste 1500 175 lei + 16% pentru partea ce depãşeşte 1500 lei. Fracţiunile în bani rezultate la impozitul calculat potrivit cotelor de mai sus, rãmîn în favoarea salariaţilor. În cazul cînd, prin aplicarea cotelor de mai sus, la un salariu brut superior rezulta un salariu net mai mic decît la un salariu brut inferior, primul impozit se reduce astfel ca salariile nete sa fie egale în aceste situaţii." ART. 2 Suma de "240 lei" prevãzutã la art. 2 lit. b, <>art. 8 şi 14 lit. a din Decretul nr. 153/1954 , devine "500 lei". ART. 3 Prevederile prezentului decret se aplica începînd cu data de 1 august 1959. ---------------
Oamenii muncii din Republica Populara Romina au dreptul la asigurarea materialã la batrinete şi în cazul pierderii capacitãţii de munca, drept consfintit de Constituţia Republicii Populare Romine. Acest drept este garantat prin orinduirea socialã şi de stat a Republicii Populare Romine. În Republica Populara Romina asigurarea cu pensii se înfãptuieşte pe seama mijloacelor statului şi a celor obşteşti. Succesele obţinute de cãtre oamenii muncii sub conducerea Partidului şi Guvernului în dezvoltarea economiei naţionale permit în prezent sa se imbunatateasca nivelul de trai al pensionarilor. În acest scop, Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romine adopta urmãtorul Decret: CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Au drept la pensie în condiţiile prezentului decret: a) angajaţii; b) cei care îndeplinesc serviciul militar; c) cei care au adus servicii excepţionale tarii prin activitatea lor profesionalã sau obsteasca; d) urmaşii celor prevãzuţi mai sus. ART. 2 Categoriile de pensii sînt: a) de batrinete; b) de invaliditate; c) pentru merite deosebite; d) de serviciu; e) de urmaş. ART. 3 Cei care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru obţinerea unei pensii, beneficiazã, în condiţiile prezentului decret, de ajutor social. ART. 4 Pensionãrii şi membrii lor de familie au drept la ajutoare şi la asistenta socialã, potrivit normelor legale în vigoare. ART. 5 Pensia sau ajutorul social se poate stabili oricind, dacã sînt îndeplinite condiţiile prezentului decret, chiar dacã limita de virsta pentru acordarea acestor drepturi se împlineşte dupã încetarea activitãţii în munca. ART. 6 Fondurile necesare plãţii pensiilor, a ajutorului social şi a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor şi membrilor lor de familie se realizeazã din contribuţiile întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi ale persoanelor fizice, precum şi din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fãrã nici o reţinere din salariu. ART. 7 Pensia şi ajutorul social nu sînt impozabile. CAP. 2 Pensia de batrinete ART. 8 Angajaţii au drept la pensie de batrinete, pe tot timpul vieţii, dupã cum urmeazã: a) bãrbaţii, care au împlinit virsta de 60 de ani şi au cel puţin 25 ani vechime în munca; b) femeile, care au împlinit virsta de 55 ani şi au cel puţin 20 ani vechime în munca. ART. 9 (1) Au drept la pensie de batrinete cu reducerea limitelor de virsta şi vechime în munca: a) cei care lucreazã în munci foarte grele sau foarte vãtãmãtoare, la împlinirea virstei de 50 ani, cu vechime în munca de 20 ani, din care cel puţin 10 ani în aceste munci; b) cei care lucreazã în munci grele sau vãtãmãtoare: - bãrbaţii, la împlinirea virstei de 55 ani, cu vechime în munca de 25 ani, din care cel puţin 12 ani şi 6 luni în aceste munci; - femeile, la împlinirea virstei de 50 ani, cu vechime în munca de 20 ani, din care cel puţin 10 ani în aceste munci; c) angajaţii orbi, care au obţinut pensia de invaliditate, au dreptul sa primeascã în locul acesteia pensia de batrinete integrala la împlinirea virstei de 50 ani bãrbaţii şi 45 ani femeile, dacã au cel puţin 15 ani, respectiv 10 ani vechime în munca. La împlinirea aceloraşi virste şi vechimi în munca, au drept la pensia de batrinete integrala şi angajaţii orbi calificaţi sau recalificati în şcoli speciale. (2) Pensia de batrinete se cuvine celor prevãzuţi în alin. 1 lit. a şi b, chiar dacã, la data cererii de înscriere, ei nu mai lucreazã în muncile care le dau dreptul la pensie cu reducerea limitelor de virsta şi vechime în munca. ART. 10 (1) Pensia integrala de batrinete se stabileşte în raport cu vechimea în munca, salariul mediu tarifar şi grupa de munca; cuantumul pensiei nu poate fi mai mic de 350 lei şi mai mare de 1.200 lei lunar. (2) Pensiile se stabilesc dupã cum urmeazã: ------------------------------------------------------------ | Grupa I | Grupa II | Grupa II| Grupa IV | |-----------|-----------|----------------------| Salariul | munci | | munci obişnuite | mediu | foarte | munci |----------------------| tarifar | grele sau | grele sau |muncitori|funcţionari | |vãtãmãtoare|vãtãmãtoare| | şi restul | | | | |personalului| |-----------|-----------|---------|------------| | | | | | | | | | | A | B | A | B | A | B | A | B | | | | | | | | | | ------------|-----|-----|-----|-----|----|----|------|-----| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | ------------|-----|-----|-----|-----|----|----|------|-----| pînã la | | | | | | | | | 500 lei ... | 100 | 425 | 95 | 400 | 90 | 375| 85 | 350 | de la | | | | | | | | | 501-600 | | | | | | | | | lei ....... | 95 | 500 | 90 | 475 | 85 | 450| 80 | 425 | de la | | | | | | | | | 601-700 | | | | | | | | | lei ....... | 90 | 570 | 85 | 540 | 80 | 510| 75 | 480 | de la | | | | | | | | | 701-800 | | | | | | | | | lei ....... | 85 | 630 | 80 | 595 | 75 | 560| 70 | 525 | de la | | | | | | | | | 801-900 | | | | | | | | | lei ....... | 80 | 680 | 75 | 640 | 70 | 600| 65 | 560 | de la | | | | | | | | | 901-1200 | | | | | | | | | lei ....... | 75 | 720 | 70 | 675 | 65 | 630| 60 | 585 | peste | | | | | | | | | 1200 lei .. | 70 | 900 | 65 | 840 | 60 | 780| 55 | 720 | ------------------------------------------------------------ SEMNIFICATIA CIMPURILOR A ŞI B DIN TABEL: A = % din salariul mediu tarifar B = cuantumul minim al pensiei (3) Încadrarea în grupele I, II şi III de munca se face numai dacã munca din categoria respectiva a fost prestatã cel puţin jumãtate din perioada minima de vechime cerutã pentru pensionare. (4) Pentru fiecare an de munca prestat în plus în munca respectiva, peste perioada minima de vechime cerutã pentru pensionare, se acorda urmãtoarele sporuri calculate la salariul mediu tarifar: - pentru timpul lucrat în munci foarte grele sau foarte vãtãmãtoare ....... 2,5 %; - pentru timpul lucrat în munci grele sau vãtãmãtoare ........................ 2%; - pentru timpul lucrat în munci obişnuite în calitate de muncitor .......... 1,5%; - pentru timpul lucrat în munci obişnuite în toate celelalte cazuri ........... 1% . (5) Muncile care se încadreazã în cele 4 grupe se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentului decret. (6) Maistrii, inginerii şi tehnicienii care lucreazã în mod obişnuit în aceleaşi condiţii ca şi muncitorii, beneficiazã de aceleaşi drepturi la pensie ca şi aceştia. (7) Procentul total, care se aplica asupra salariului mediu tarifar, în vederea calculãrii pensiei, nu poate depãşi 100% . ART. 11 (1) Au drept la pensie de batrinete şi cei care, la împlinirea virstei de 60 de ani bãrbaţii şi 55 ani femeile, nu îndeplinesc condiţiile de vechime prevãzute mai sus, dar au o vechime în munca de minimum 10 ani. (2) În acest caz, pensia se calculeazã proporţional cu numãrul anilor de munca, fãrã a putea fi mai mica de 250 lei lunar. CAP. 3 Pensia de invaliditate ART. 12 (1) Au drept la pensie de invaliditate, pe toatã durata invaliditatii, cei care au pierdut total sau parţial capacitatea de munca. (2) Invaliditatile care dau drept la pensie sînt de trei grade, în raport cu incapacitatea de munca şi anume: a) invaliditatea de gradul I, care provoacã pierderea totalã a capacitãţii de munca şi nevoia de îngrijire şi supraveghere a invalidului de cãtre alta persoana; b) invaliditatea de gradul II, care provoacã pierderea totalã a capacitãţii de munca cu posibilitatea invalidului de a se servi fãrã ajutorul altei persoane; c) invaliditatea de gradul III, care provoacã pierderea parţialã a capacitãţii de munca, invalidul avînd posibilitatea sa presteze în profesia sa un program redus de munca sau o munca permanenta în alta profesie cu condiţii de munca mai uşoare. ART. 13 Dupã cauzele care le provoacã, invaliditatile care dau drept la pensie sînt datorate: a) accidentelor de munca sau bolilor profesionale; b) accidentelor în afarã de munca sau bolilor obişnuite; ART. 14 (1) În cazul cînd invaliditatea a fost cauzatã de un accident de munca sau de o boala profesionalã, angajaţii au drept la pensie, indiferent de vechimea în munca, dupã cum urmeazã: a) pentru cei care au lucrat în munci foarte grele sau foarte vãtãmãtoare ori munci grele sau vãtãmãtoare (grupele I şi II de munca), pînã la un nivel de 900 lei al salariului mediu tarifar: - gradul I de invaliditate, 100%; - gradul II de invaliditate, 85%; - gradul III de invaliditate, 55% . Pentru diferenţa în plus de la 900 lei pînã la salariul mediu tarifar integral, se va acorda un spor calculat la aceasta diferenţa, dupã cum urmeazã: - 15%, pentru o vechime în munca pînã la 5 ani; - 20%, pentru o vechime în munca între 5-10 ani; - 25%, pentru o vechime în munca de peste 10 ani; b) pentru cei care au lucrat în munci obişnuite (grupele III şi IV de munca), pînã la un nivel de 700 lei al salariului mediu tarifar: - gradul I de invaliditate, 100%; - gradul II de invaliditate, 85%; - gradul III de invaliditate, 50% . Pentru diferenţa în plus de la 700 lei pînã la salariul mediu tarifar integral, se va acorda un spor calculat la aceasta diferenţa, dupã cum urmeazã: - 10%, pentru o vechime în munca pînã la 5 ani; - 15%, pentru o vechime în munca între 5-10 ani; - 20%, pentru o vechime în munca de peste 10 ani. (2) Bolile profesionale se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentului decret. ART. 15 (1) În cazul cînd invaliditatea a fost cauzatã de un accident în afarã de munca sau de o boala obişnuitã, pensia se acorda numai dacã angajatul are, la data cererii de pensionare, vechimea în munca arãtatã în tabelul de mai jos: ---------------------------------------------------------- Vechimea minima în munca (ani) Virsta ---------------------------------------- invalidului În munci obişnuite în munci foarte la data ------------------ grele sau foarte cererii de bãrbaţi femei vãtãmãtoare pensionare şi munci grele sau vãtãmãtoare ---------------------------------------------------------- pînã la 22 ani 1 1 1 de la 22-25 " 3 2 2 de la 25-30 " 5 3 3 de la 30-35 " 8 5 5 de la 35-40 " 10 7 6 de la 40-45 " 12 9 7 de la 45-50 " 14 11 8 de la 50-55 " 16 13 10 de la 55-60 " 18 14 12 peste 60 " 20 15 14 ---------------------------------------------------------- (2) Pensia se acorda numai dacã invaliditatea a survenit în timpul activitãţii salariate sau în interval de cel mult un an dupã încetarea acestei activitãţi. ART. 16 Cuantumul pensiei de invaliditate cauzatã de un accident în afarã de munca sau de o boala obişnuitã, pentru angajaţii care au vechime minima prevãzutã în articolul precedent, se stabileşte dupã cum urmeazã: a) pentru cei care au lucrat în munci foarte grele sau foarte vãtãmãtoare şi în munci grele sau vãtãmãtoare (grupele I şi II de munca), pînã la un nivel de 900 lei al salariului mediu tarifar: - gradul I de invaliditate, 85%; - gradul II de invaliditate, 70%; - gradul III de invaliditate, 40% . Pentru diferenţa în plus de la 900 lei pînã la salariul mediu tarifar integral, se va acorda un spor calculat la aceasta diferenţa, dupã cum urmeazã: - 15%, pentru o vechime în munca pînã la 5 ani; - 20%, pentru o vechime în munca între 5-10 ani; - 25%, pentru o vechime în munca de peste 10 ani; b) Pentru cei care au lucrat în munci obişnuite (grupele III şi IV de munca), pînã la un nivel de 700 lei al salariului mediu tarifar; - gradul I de invaliditate, 80%; - gradul II de invaliditate, 65%; - gradul III de invaliditate, 35% . Pentru diferenţa în plus de la 700 lei pînã la salariul mediu tarifar integral, se va acorda un spor calculat la aceasta diferenţa, dupã cum urmeazã: - 10%, pentru o vechime în munca pînã la 5 ani; - 15%, pentru o vechime în munca între 5-10 ani; - 20%, pentru o vechime în munca de peste 10 ani. ART. 17 Cuantumul minim integral lunar al pensiei de invaliditate se stabileşte astfel: a) în caz de accident de munca sau boala profesionalã: - 400 lei, pentru gradul I de invaliditate; - 350 lei, pentru gradul II de invaliditate; - 250 lei, pentru gradul III de invaliditate; b) în caz de accident în afarã de munca sau boala obişnuitã: - 350 lei, pentru gradul I de invaliditate; - 300 lei, pentru gradul II de invaliditate; - 200 lei, pentru gradul III de invaliditate. ART. 18 (1) Au drept la pensie de invaliditate cauzatã de un accident în afarã de munca sau de o boala obişnuitã şi cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime arãtate în art. 15, dacã au cel puţin 1/2 din vechimea minima pe care o prevede tabelul din acel articol. (2) În acest caz, pensia se calculeazã proporţional cu numãrul anilor de munca, fãrã a putea fi mai mica decît: - 250 lei pentru gradul I de invaliditate; - 200 lei pentru gradul II de invaliditate; - 150 lei, pentru gradul III de invaliditate. ART. 19 (1) Pensia de invaliditate se acorda, indiferent de vechimea în munca, şi celor care au devenit invalizi în perioada cît: a) au îndeplinit serviciul militar, cu excepţia cadrelor militare permanente; b) au fãcut practica în producţie ca studenţi, elevi sau ucenici; c) au îndeplinit sarcini de stat sau obşteşti. (2) Cei prevãzuţi în alin. 1 lit. a au drept la pensie de invaliditate cauzatã de un accident de munca, de o boala profesionalã sau de o boala obişnuitã. (3) Cei prevãzuţi în alin. 1 lit. b şi c au drept la pensie de invaliditate cauzatã numai de un accident de munca sau de o boala profesionalã. (4) Dacã invaliditatea a fost cauzatã de un accident de munca sau de o boala profesionalã, cuantumul lunar al pensiei se stabileşte, dupã cum urmeazã: a) pentru cei care au avut anterior sau concomitent situaţiile arãtate în alin. 1 calitatea de angajat, în cuantumul prevãzut pentru angajaţi; b) pentru cei care nu au avut calitatea de angajat, în urmãtoarele cuantumuri: - 350 lei, pentru invalizii de gradul I; - 300 lei, pentru invalizii de gradul II; - 200 lei, pentru invalizii de gradul III. (5) Dacã invaliditatea a fost cauzatã de o boala obişnuitã, cuantumul lunar al pensiei se stabileşte, dupã cum urmeazã: a) pentru cei care au avut anterior sau concomitent situaţiilor arãtate în alin. 1 calitatea de angajat, dacã îndeplinesc condiţiile de vechime cerute pentru acordarea unei pensii de invaliditate, în cuantumul prevãzut pentru angajaţi; b) pentru cei care nu îndeplinesc condiţiile de vechime la care se referã lit. a sau nu au avut calitatea de angajat, în urmãtoarele cuantumuri: - 250 lei, pentru invalizii de gradul I; - 200 lei, pentru invalizii de gradul II; - 150 lei, pentru invalizii de gradul III. ART. 20 Pensionãrii de invaliditate de gradul I au drept, în afarã de pensie, la o indemnizaţie pentru îngrijire în suma de: a) 200 lei lunar, dacã invaliditatea este cauzatã de un accident de munca sau de o boala profesionalã; b) 100 lei lunar, dacã invaliditatea este cauzatã de un accident în afarã de munca sau de o boala obişnuitã. ART. 21 (1) Invalizii de gradul I şi II, din accidente de munca sau boli profesionale, care au vechimea în munca necesarã pentru obţinerea pensiei de batrinete, au drept sa primeascã cuantumul acestei pensii, chiar dacã nu au atins limitele de virsta pentru obţinerea unei asemenea pensii. (2) Dacã invaliditatea de gradul I sau II a fost provocatã de un accident în afarã de munca sau de o boala obişnuitã, pensia de batrinete se acorda numai în cazul în care invalidul îndeplineşte şi condiţia de vechime integrala în munca, cerutã pentru acordarea pensiei de invaliditate. (3) Invalizii la care se referã alineatele precedente rãmîn supuşi revizuirii medicale periodice, cu excepţia acelora care prezintã invaliditati ireversibile. ART. 22 (1) Pensionãrii de invaliditate sînt supuşi revizuirii sub raportul capacitãţii lor de munca, dupã cum urmeazã: a) la un an, pentru invaliditatile de gradele I şi II; b) la şase luni, pentru invaliditate de gradul III. (2) Pensionãrii care prezintã invaliditati ireversibile, nu sînt supuşi revizuirii medicale. ART. 23 (1) Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi organele locale sînt obligate sa asigure încadrarea invalizilor de gradul III în locuri de munca corespunzãtoare cu capacitatea lor de munca. (2) În vederea încadrãrii invalizilor, unitãţile sînt obligate sa rezerve pentru aceştia 3-5% din numãrul total al posturilor. (3) Ministerele şi celelalte organe centrale vor fixa, pe unitãţi, numãrul locurilor rezervate pentru invalizi, în limitele arãtate în alin. 2, precum şi întreprinderile care vor organiza centre de recalificare pentru aceştia. CAP. 4 Pensia de serviciu ART. 24 (1) Are drept la pensie de serviciu: a) personalul navigant profesionist din aeronautica civilã, care nu mai îndeplineşte nici una din funcţiile de navigant profesionist în aeronautica, dacã: - are o vechime în serviciu de cel puţin 20 ani şi - a împlinit virsta de 50 ani; b) personalul artistic din instituţiile de arta, la îndeplinirea condiţiilor de vechime în profesie şi de virsta, prevãzute în tabelul anexa la regulamentul de aplicare a prezentului decret. (2) Calculul pensiei de serviciu se face potrivit dispoziţiilor prevãzute în prezentul decret pentru pensia de batrinete. (3) În cazul în care personalul navigant profesionist din aeronautica civilã are o vechime în funcţie de cel puţin 20 ani, însã nu are virsta de 50 ani şi este oprit sa mai exercite funcţii de navigant profesionist în aeronautica civilã, are drept la pensie de serviciu tranzitorie. (4) Calculul pensiei de serviciu tranzitorie se face potrivit prevederilor din regulamentul de aplicare a prezentului decret. ART. 25 Prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri se va putea stabili dreptul la pensie de serviciu şi pentru alte categorii de angajaţi cu vechimi mari în munca şi indiferent de virsta. CAP. 5 Pensia pentru merite deosebite ART. 26 Au drept la pensie pentru merite deosebite acei care au adus o contribuţie exceptionala la înfãptuirea şi întãrirea regimului de democratie populara, precum şi acei care au adus servicii excepţionale în domeniul activitãţii economice, ştiinţifice, artistice, culturale sau în orice activitate profesionalã sau obsteasca. ART. 27 Pensia pentru merite deosebite, precum şi pensia pentru urmaşii acelor cu asemenea merite, se acorda prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri. CAP. 6 Pensia de urmaş ART. 28 (1) Au drept la pensie de urmaş, în condiţiile prevãzute mai jos, membrii de familie şi anume: copiii, sotia, soţul, pãrinţii, fraţii şi surorile, care se aflau în întreţinerea celui decedat. (2) Membrii de familie au drept la pensie de urmaş numai dacã cel decedat îndeplinea, la data decesului condiţiile pentru obţinerea unei pensii sau era pensionar. ART. 29 (1) Au drept la pensie de urmaş, copiii: a) pînã la virsta de 16 ani, sau dacã urmeazã o şcoala, pînã la virsta de 18 ani; b) orfanii de ambii pãrinţi, precum şi copiii acelora care beneficiazã de pensie pentru merite deosebite, care urmeazã studii superioare, pînã la terminarea acestor studii, fãrã a depãşi, însã, virsta de 25 ani; c) dacã au devenit invalizi de orice grad, pînã la împlinirea virstelor arãtate la lit. a sau b sau în termen de cel mult un an de la împlinirea acestor virste, pe toatã durata invaliditatii. (2) În cazul decesului unuia dintre pãrinţi, copiii au drept la pensia de urmaş, indiferent de veniturile pãrintelui rãmas în viata. ART. 30 Are drept la pensie de urmaş, sotia: a) dacã a împlinit virsta de 55 ani, indiferent de virsta avutã la data decesului soţului, pe tot timpul vieţii; b) dacã a împlinit virsta de 50 ani şi a nãscut 5 sau mai mulţi copii, indiferent de virsta avutã la data decesului soţului, pe tot timpul vieţii; c) dacã a împlinit virsta de 50 ani, indiferent de virsta avutã la data decesului soţului şi are cel puţin 20 ani de casnicie cu soţul decedat, pe tot timpul vieţii; d) dacã, la data decesului soţului are unul sau mai mulţi copii minori, pînã cînd copiii împlinesc virsta de 16 ani, sau, dacã urmeazã o şcoala, 18 ani; e) dacã se afla în stare de invaliditate, de orice grad, survenitã înainte sau dupã decesul soţului, pe toatã durata invaliditatii. ART. 31 Are drept la pensie de urmaş, soţul: a) dacã, la data decesului sotiei, avea virsta de 60 ani, pe tot timpul vieţii; b) dacã a devenit invalid de orice grad, înainte de data decesului sotiei sau în termen de cel mult un an de la aceasta data, pe toatã durata invaliditatii. ART. 32 Are drept la pensie de urmaş, pãrintele: a) dacã, la data decesului fiului sau fiicei, avea virsta de 60 ani tatãl sau 55 ani mama, pe tot timpul vieţii; b) dacã a devenit invalid de orice grad, înainte de data decesului fiului sau fiicei sau în termen de cel mult un an de la aceasta data, pe toatã durata invaliditatii. ART. 33 Au drept la pensie de urmaş, fraţii şi surorile: a) pînã la virsta de 16 ani sau, dacã urmeazã o şcoala, pînã la virsta de 18 ani; b) dacã au devenit invalizi de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arãtate la lit. a sau în termen de cel mult un an de la împlinirea acestor virste, pe toatã durata invaliditatii. ART. 34 (1) Are dreptul la pensie de urmaş, sotia sau soţul supravieţuitor, ori unul dintre pãrinţii decedatului, indiferent de capacitatea de munca sau de virsta, chiar dacã are salariu sau alte venituri, cînd vreuna dintre aceste persoane îngrijeşte de copii, fraţi sau surori ai decedatului, care nu au împlinit virsta de 8 ani, pînã la împlinirea acestei virste. (2) Dacã, între timp, sotia sau mama decedatului a împlinit virsta de 55 ani, ori soţul sau tatãl decedatului a împlinit virsta de 60 ani, pensia acordatã se menţine pe tot timpul vieţii. (3) De asemenea, dacã între timp, cei arãtaţi în alin. 2 au devenit invalizi de orice grad, au dreptul la pensia acordatã pe toatã durata invaliditatii. ART. 35 (1) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte, luindu-se ca baza de calcul: a) pensia susţinãtorului decedat, dacã era pensionar; b) pensia de batrinete ce s-ar fi cuvenit susţinãtorului decedat; c) pensia corespunzãtoare gradului I de invaliditate, ce s-ar fi cuvenit celui decedat, dacã decesul a fost cauzat de un accident de munca sau de o boala profesionalã; d) pensia corespunzãtoare gradului II de invaliditate ce s-ar fi cuvenit celui decedat, dacã decesul a fost cauzat de un accident în afarã de munca sau de o boala obişnuitã. (2) În cazul cînd celui decedat i s-ar fi cuvenit o alta pensie într-un cuantum mai mare, se va lua ca baza de calcul aceasta pensie. (3) Pentru stabilirea pensiei de urmaş cuvenitã copiilor orfani de ambii pãrinţi, se vor lua ca baza de calcul pensiile cumulate ce se cuvin pãrinţilor decedati. (4) Asupra bazei de calcul se aplica urmãtoarele procente: Procente Numãrul urmaşilor cu -------- drept la pensie ---------------------- 100 pentru 3 sau mai mulţi 75 pentru 2 50 pentru 1 CAP. 7 Ajutorul social ART. 36 (1) Au drept la ajutor social angajaţii care au încetat activitatea: a) dacã au virsta de 60 ani bãrbaţii şi 55 ani femeile şi nu îndeplinesc condiţiile de vechime în munca pentru a primi pensie de batrinete, dar au cel puţin 5 ani vechime în munca dupã 23 August 1944; b) dacã au devenit invalizi de orice grad în timpul activitãţii salariate, dar nu îndeplinesc condiţiile de vechime în munca pentru a primi pensie de invaliditate. (2) Cuantumul lunar al ajutorului social este: - 250 lei, pentru cei care îndeplinesc condiţiile de la alin. 1, lit. a, precum şi pentru invalizii de gradul I; - 200 lei pentru invalizii de gradul II şi - 100 lei, pentru invalizii de gradul III. ART. 37 (1) Are drept la ajutor social, în caz de deces al soţului, şi sotia, care nu îndeplineşte condiţiile pentru a primi pensia de urmaş şi nu are mijloace de existenta, dupã cum urmeazã: a) 200 lei lunar, în cazul cînd soţul era pensionar sau îndeplinea condiţia de vechime în munca pentru obţinerea unei pensii; b) 100 lei lunar, în cazul cînd soţul angajat nu îndeplinea condiţia pentru a fi pensionar. (2) Ajutorul se acorda pînã la încadrarea în munca, fãrã a depãşi şase luni. ART. 38 Ajutorul social se acorda de cãtre comitetul executiv al sfatului popular de raion, oraş sau de raion orasenesc, la propunerea comisiei pentru stabilirea pensiilor de pe lîngã oficiile de prevederi sociale, conform normelor prevãzute în regulamentul de aplicare a prezentului decret. CAP. 8 Calcularea şi recalcularea pensiilor ART. 39 (1) Pensia se calculeazã luindu-se ca baza salariul mediu tarifar. (2) La stabilirea salariului mediu tarifar, se iau în considerare şi sporurile acordate pentru condiţii de munca grele sau vãtãmãtoare. (3) Salariul mediu tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este cel din ultimele 12 luni de activitate, sau, la cererea celui îndreptãţit, salariul mediu tarifar din oricare perioada de 5 ani de activitate consecutiva din ultimii 10 ani de munca. ART. 40 Cuantumul maxim al tuturor categoriilor de pensie este de 1.200 lei lunar, cu excepţia pensiei pentru merite deosebite, care se acorda prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 41 Pensionarul care rãmîne sau se reincadreaza în munca dupã stabilirea pensiei, poate cere recalcularea acesteia, la ieşirea din munca, luindu-se în considerare timpul muncit dupã stabilirea iniţialã a pensiei. ART. 42 (1) Pensiile stabilite pe baza legilor anterioare vor fi recalculate potrivit normelor stabilite în regulamentul de aplicare a prezentului decret. (2) Cei pensionaţi cu reducere de virsta sau de vechime în munca, pe baza unor acte normative speciale, precum şi urmaşii acestora, vor rãmîne mai departe în drepturile de pensie pe care le-au avut, recalcularea facindu-se numai în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor. (3) Cei pensionaţi pe baza unor legi anterioare, dacã nu întrunesc condiţiile de vechime sau virsta prevãzute prin decretul de fata pentru a primi o pensie, vor primi pensia minima corespunzãtoare. (4) Pensia recalculata nu poate fi mai mica decît cuantumul pensiei anterior încasate, împreunã cu toate drepturile bãneşti legate de aceasta. ART. 43 Pensiile personale care au fost stabilite pe baza diferitelor decrete, precum şi prin hotãrîri ale Consiliului de Miniştri, se vor recalcula în limitele fixate prin regulamentul de aplicare a prezentului decret. ART. 44 Pensionãrii cu pensii sociale vor fi încadraţi la pensie sau la ajutor social, de cãtre comisiile de stabilire a pensiilor şi de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare, conform prevederilor regulamentului de aplicare a prezentului decret. ART. 45 (1) În perioada de recalculare, potrivit dispoziţiilor decretului de fata, a pensiilor anterioare, pensionãrii vor continua sa primeascã pensia veche. (2) Diferenţele fata de pensiile vechi vor fi achitate cu începere de la data de 1 august 1959. (3) În cazul în care pensionãrii nu mai îndeplinesc condiţiile legale pentru a primi pensie sau ajutor social sumele încasate în perioada de recalculare nu vor fi restituite. CAP. 9 Unificarea caselor de asigurãri şi de pensii ART. 46 (1) Toate casele de asigurãri şi de pensii, cu excepţia caselor de pensii ale cadrelor militare permanente, se unifica într-o singura administraţie, cu mai multe sectoare. (2) Stabilirea şi plata pensiilor, pentru toate categoriile de beneficiari, se va face de aceleaşi organe. (3) Fiecare sector va dispune de fonduri proprii şi va acorda drepturile de pensii şi asigurãri celor care au desfãşurat sau desfãşoarã activitãţi ce aparţin sectorului respectiv. (4) Drepturile de pensii vor fi acordate de fiecare sector pe baza dispoziţiilor prezentului decret, care se vor aplica în mod corespunzãtor. (5) Pentru stabilirea drepturilor la pensie, fiecare sector va recunoaşte ca vechime în munca şi perioadele de activitate ce aparţin celorlalte sectoare. (6) Pensia se va stabili în condiţiile în care se acorda pensiile de sectorul cãruia îi aparţine activitatea în care cel îndreptãţit la pensie are vechimea cea mai mare şi se va plati din fondurile acestui sector. ART. 47 Consiliul de Miniştri va stabili normele de organizare şi funcţionare a administraţiei unice de pensii, precum şi condiţiile de acordare a drepturilor de asigurãri şi pensii, corespunzãtoare fiecãrui sector. CAP. 10 Dispoziţii finale ART. 48 (1) Pensia de orice fel sau ajutorul social se stabileşte la cererea celui îndreptãţit. (2) Pensia de batrinete se stabileşte şi la cererea unitãţii. (3) Pentru cei care exercita anumite profesii intelectuale, stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentului decret, cererea de pensionare a unitãţii nu se poate face decît la împlinirea virstei de 65 ani pentru bãrbaţi şi 60 ani pentru femei. ART. 49 (1) Contractul de munca al angajaţilor, pensionaţi la cererea unitãţii, se desface pe data înscrierii la pensie. (2) Pe aceeaşi data se poate desface şi contractul de munca al celor pensionaţi la cererea lor. ART. 50 (1) Nimeni nu poate primi decît o singura pensie, indiferent de fondul din care aceasta este plãtitã ori de legea în care este prevãzut dreptul la pensie. (2) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru a primi mai multe pensii pot opta, oricind, pentru una dintre ele. ART. 51 (1) Stabilirea pensiei se face de cãtre comisiile pentru stabilirea pensiilor de pe lîngã oficiile de prevederi sociale ale comitetelor executive ale sfaturilor populare de raion, oraş sau raion orasenesc, în raza cãrora domiciliazã cel care are dreptul la pensie. (2) Deciziile acestor comisii pot fi contestate de cel care cere pensia, la comisiile regionale de contestaţii de pe lîngã oficiile de prevederi sociale ale comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale, respectiv al Capitalei Republicii Populare Romine. ART. 52 (1) Determinarea gradului de invaliditate în vederea stabilirii dreptului la pensie va fi facuta de organele de expertiza medicalã a capacitãţii de munca de raion, oraş sau raion orasenesc ori din centre muncitoresti. (2) Deciziile date de aceste organe pot fi contestate de cel care cere pensia, la organele de expertiza medicalã a capacitãţii de munca regionale, respectiv al Capitalei Republicii Populare Romine. ART. 53 (1) Persoanele care au cotizat la fostele asigurãri sociale un timp cel puţin egal cu vechimea în munca necesarã pentru acordarea unei pensii de batrinete şi îndeplinesc condiţia de virsta, vor primi pensia de batrinete dupã normele stabilite pentru angajaţi. (2) Cuantumul pensiei va fi pensia minima stabilitã pentru categoriile corespunzãtoare de asiguraţi. ART. 54 Cetãţenii unui stat strãin şi urmaşii lor, domiciliaţi pe teritoriul Republicii Populare Romine, pot cere înscrierea la pensie, pe baza dispoziţiilor prezentei legi, pentru timpul servit în ţara strãinã, potrivit convenţiilor încheiate între Republica Populara Romina şi statul respectiv. ART. 55 (1) Pensia, ajutorul social, precum şi orice alte sume cuvenite celor în drept şi rãmase neplãtite din vina acestora, se prescriu în termen de 6 luni de la data cînd trebuiau sa fie achitate. (2) În cazul în care neplata nu se datoreşte vinei pensionarului, i se vor achitã sumele restante, dacã acestea sînt cerute în termen de trei ani de la data de cînd sînt datorate. ART. 56 Orice sume plãtite în plus pensionarilor cu titlu de pensie şi alte drepturi aferente, datoritã unor gresite stabiliri, pînã la data intrãrii în vigoare a prezentului decret, nu se mai urmãresc. ART. 57 Compensaţia de cartela pentru pensionari şi sotiile lor nesalariate se desfiinţeazã pe data de 1 august 1959. ART. 58 Pînã la intrarea în vigoare a normelor de organizare şi funcţionare a administraţiei unice de pensii, prevederile prezentului decret referitoare la recalcularea pensiilor se aplica, în mod corespunzãtor, tuturor caselor de asigurãri şi pensii existente, în cadrul fondurilor respective. ART. 59 Pierd dreptul la pensie şi la ajutor social acele persoane care, pînã la 23 august 1944, au desfãşurat o activitate antidemocratica, reactionara, potrivnica intereselor poporului, acei care au militat şi au avut un rol activ în introducerea dictaturii militare-fasciste, precum şi acei care manifesta atitudine dusmanoasa fata de regimul democrat-popular. ART. 60 Normele privitoare la pierderea dreptului la pensie şi ajutor social, la suspendarea plãţii acestora, precum şi cele referitoare la recalcularea şi plata pensiilor, la vechimea în munca şi determinarea salariului mediu tarifar, vor fi stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentului decret, aprobat prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri*). ------------- *) Acest regulament a fost publicat în C.H.D. nr. 32 din 5 sept. 1959. ART. 61 Invalizii şi accidentatii de rãzboi, urmaşii acestora şi urmaşii celor morţi sau dispãruţi în rãzboi vor primi pensia potrivit decretului de fata şi în condiţiile ce se vor stabili prin regulament. ART. 62 Prin Hotãrîre a Consiliului de Miniştri vor putea fi aduse îmbunãtãţiri procentelor de calcul şi cuantumurilor maxime şi minime ale pensiilor. ART. 63 Cei care vor falsifica acte pentru obţinerea drepturilor prevãzute în prezentul decret sau vor folosi asemenea acte, ori vor savirsi alte încãlcãri ale dispoziţiilor acestui Decret, în cazul în care constituie infracţiuni, vor fi pedepsiţi potrivit legii penale. ART. 64 (1) Se abroga: Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 4156 din 19 decembrie 1953 , prin care s-a aprobat Decizia nr. 4/1953 a Consiliului Central al Sindicatelor din Republica Populara Romina, pentru acordarea drepturilor de pensie în cadrul Asigurãrilor Sociale de Stat. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 687 din 13 iulie 1951 privind înfiinţarea comisiilor medicale de expertiza a capacitãţii de munca şi a comisiilor pentru stabilirea pensiilor. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 339 din 17 martie 1956 , prin care s-a aprobat Hotãrîrea nr. 5/1956 a Consiliului Central al Sindicatelor din Republica Populara Romina, pentru acordarea drepturilor la pensie în cadrul asigurãrilor sociale de stat, personalului artistic din instituţiile artistice. Dispoziţiile privitoare la pensii din <>Decretul nr. 416 din 20 octombrie 1953 , privind stabilirea drepturilor personalului navigant profesionist din aeronautica civilã a Republicii Populare Romine, cu modificãrile ulterioare. Decretul nr. 117 din 23 martie 1956 , privitor la reglementarea modului de acordare a pensiilor personale. Decretul nr. 446 din 24 septembrie 1956 , privind acordarea de pensii sociale, salariaţilor care nu îndeplinesc condiţiile minime de vechime în cimpul muncii, în cadrul Asigurãrilor Sociale de Stat, precum şi membrilor lor de familie. Decretul nr. 439 din 24 septembrie 1956 , privind abrogarea Decretului nr. 102/1948, pentru revizuirea pensionarilor publici plãtiţi din bugetul Casei Generale de Pensii şi a Decretului nr. 3/1950, pentru revizuirea drepturilor la pensie. Decretul nr. 572 din 5 noiembrie 1956 , privind stabilirea pensiilor minime. (2) Se abroga de asemenea, pe data intrãrii în vigoare a Hotãrîrii Consiliului de Miniştri, data în temeiul art. 47 din prezentul decret, toate actele normative care reglementeazã funcţionarea caselor de asigurãri şi pensii ce vor fi inglobate într-o administraţie unica de pensie. (3) Se abroga şi orice alte dispoziţii contrare prezentului decret. ART. 65 Prezentul decret intra în vigoare pe data de 1 august 1959. ---------------
ART. 1 Ziua de 25 octombrie se declara "Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane". ART. 2 Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane este sãrbãtoare militarã şi populara. Ea este zi de repaus pentru militari şi se sarbatoreste în armata potrivit regulamentelor militare şi ordinelor Ministrului Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane. ART. 3 Decretul nr. 125 din 27 iulie 1951 se abroga. ----------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în problemele vamale, semnat la Moscova, la 22 decembrie 1960. Preşedintele Consiliului de Stat, GHERGHE GHEORGHIU-DEJ -------------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteazã: ARTICOL UNIC Republica Populara Romina adera la Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, adoptatã la New-York, la 10 iunie 1958, cu urmãtoarele rezerve: "Republica Populara Romina va aplica Convenţia numai la diferendele rezultate din raporturi de drept contractuale sau necontractuale care sînt considerate comerciale de cãtre legislaţia sa nationala. Republica Populara Romina va aplica Convenţia la recunoaşterea şi executarea sentinţelor date pe teritoriul unui alt stat contractant. În ce priveşte sentinţele date pe teritoriul unor state necontractante, Republica Populara Romina va aplica Convenţia numai pe baza reciprocitãţii stabilite prin înţelegere între pãrţi". CONVENŢIE*) pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine *) Traducere. ART. 1 1. Prezenta Convenţie se aplica recunoaşterii şi executãrii sentinţelor arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, decît acela unde se cere recunoaşterea şi executarea sentinţelor şi rezultate din diferende între persoane fizice sau juridice. Ea se aplica, de asemenea, sentinţelor arbitrale care nu sînt considerate ca sentinţe naţionale în Statul unde este cerutã recunoaşterea şi executarea lor. 2. Prin "sentinţe arbitrale" se înţeleg nu numai sentinţele date de cãtre arbitri numiţi pentru cazuri determinate, ci de asemenea şi acelea care sînt date de cãtre organe de arbitraj permanente cãrora pãrţile li s-au supus. 3. În momentul semnãrii sau ratificãrii prezentei Convenţii, aderãrii la ea sau notificãrii de extindere prevãzute la articolul X, orice Stat va putea, pe baza de reciprocitate, sa declare ca va aplica Convenţia numai la recunoaşterea şi executarea sentinţelor date pe teritoriul unui alt Stat contractant. El va putea, de asemenea, sa declare ca va aplica Convenţia numai la diferendele rezultate din raporturi de drept, contractuale sau necontractuale, care sînt considerate comerciale de cãtre legea sa nationala. ART. 2 1. Fiecare din Statele contractante recunoaşte convenţia scrisã prin care pãrţile se obliga sa supunã unui arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea sa se iveasca între ele privind un raport de drept determinat, contractual sau necontractual, referitor la o problema susceptibilã de a fi reglementatã pe calea arbitrajului. 2. Prin "convenţie scrisã" se înţelege o clauza compromisorie inseratã într-un contract, sau un compromis semnate de pãrţi, sau cuprinse într-un schimb de scrisori sau telegrame. 3. Tribunalul unui Stat contractant, sesizat cu un litigiu privind o problema asupra cãreia pãrţile au încheiat o convenţie în sensul prezentului articol, va indruma pãrţile la arbitraj, la cererea uneia din ele, dacã nu constata ca zisa convenţie este caducã, inoperantã sau nesusceptibila de a fi aplicatã. ART. 3 Fiecare din Statele contractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea acestei sentinţe conform regulilor de procedura în vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocatã în condiţiile stabilite în articolele urmãtoare. Pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale cãrora se aplica prezenta Convenţie nu vor fi impuse condiţiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecata mult mai ridicate, decît acelea care sînt impuse pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale naţionale. ART. 4 1. Pentru a obţine recunoaşterea şi executarea arãtatã în articolul precedent, partea care cere recunoaşterea şi executarea trebuie sa producã odatã cu cererea: a) originalul sentinţei autentificat în mod cuvenit, sau o copie a acestui original intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa; b) originalul convenţiei arãtate în articolul II sau o copie intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa; 2. Dacã menţionatã sentinta sau menţionatã convenţie nu este redactatã într-o limba oficialã a tarii în care sentinta este invocatã, partea care cere recunoaşterea şi executarea sentinţei va trebui sa producã o traducere a acestor piese în aceasta limba. Traducerea va trebui sa fie certificatã de un traducãtor oficial, sau de un traducãtor cu jurãmînt, ori de un agent diplomatic sau consular. ART. 5 1. Recunoaşterea şi executarea sentinţei nu vor fi refuzate, la cererea partii contra cãreia ea este invocatã, decît dacã aceasta face dovada în fata autoritãţii competente a tarii unde recunoaşterea şi executarea sînt cerute: a) ca pãrţile la convenţia amintita în articolul II, erau, în virtutea legii aplicabilã lor, lovite de o incapacitate, sau ca convenţia menţionatã nu este valabilã în virtutea legii cãreia pãrţile au subordonat-o, sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii tarii în care sentinta a fost data; sau b) ca partea impotriva cãreia este invocatã sentinta nu a fost informatã în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, sa-şi punã în valoare mijloacele sale de apãrare; sau c) ca sentinta se referã la un diferend nementionat în compromis, sau care nu intra în prevederile clauzei compromisorii, sau ca ele conţin hotãrîri care depãşesc prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totuşi, dacã dispoziţiile sentinţei care au legatura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legatura cu probleme care nu sînt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute şi executate; sau d) ca constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformã cu convenţia pãrţilor, sau, în lipsa de convenţie, ca ea nu a fost conformã cu legea tarii în care a avut loc arbitrajul; sau e) ca sentinta nu a devenit încã obligatorie pentru pãrţi sau a fost anulatã sau suspendatã de o autoritate competenta a tarii în care, sau dupã legea cãreia, a fost data sentinta. 2. Recunoaşterea şi executarea unei sentinţe arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate dacã autoritatea competenta a tarii în care se cere recunoaşterea şi executarea constata: a) ca în conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau b) ca recunoaşterea sau executarea sentinţei ar fi contrarã ordinei publice a acestei tari. ART. 6 Dacã anularea sau suspendarea sentinţei este cerutã autoritãţii competente vizata la articolul V, paragraful 1 alineatul e, autoritatea în fata cãreia este invocatã sentinta poate, dacã considera indicat, sa amine statuarea asupra executãrii sentinţei; ea poate, de asemenea, la cererea partii care solicita executarea sentinţei, sa ordone celeilalte pãrţi sa furnizeze garanţii convenabile. ART. 7 1. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere validitãţii acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate de Statele contractante în materie de recunoaştere şi executare de sentinţe arbitrale şi nu priveaza nici o parte interesatã de dreptul pe care l-ar putea avea de a se prevala de o sentinta arbitralã în modul şi în mãsura admisã de legislaţia sau tratatele tarii în care sentinta este invocatã. 2. Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj şi Convenţia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentinţelor arbitrale strãine vor inceta sa mai producã efecte între Statele contractante din ziua şi în mãsura în care aceste State vor fi legate prin prezenta Convenţie. ART. 8 1. Prezenta Convenţie este deschisã pînã la 31 decembrie 1958 semnãrii oricãrui Stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca şi oricãrui alt Stat care este sau va deveni ulterior membru al uneia sau mai multor instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau care va fi invitat de cãtre Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Prezenta Convenţie trebuie sa fie ratificatã şi instrumentele de ratificare sa fie depuse pe lîngã Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 9 1. Toate Statele menţionate la articolul VIII pot adera la prezenta Convenţie. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngã Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 10 1. Orice Stat va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, sa declare ca prezenta Convenţie se va extinde asupra tuturor teritoriilor pe care le reprezintã pe plan internaţional sau asupra unuia sau mai multora dintre ele. Aceasta declaraţie îşi va produce efectele sale în momentul intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru numitul Stat. 2. În consecinta, orice extindere de aceasta natura se va face prin notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi îşi va produce efectele sale cu începere de la a nouazecea zi care urmeazã datei la care Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a primit notificarea, sau la data intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru mentionatul Stat, dacã aceasta din urma data este posterioarã. 3. În ceea ce priveşte teritoriile cãrora prezenta Convenţie nu se aplica la data semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, fiecare Stat interesat va examina posibilitatea de a lua mãsurile dorite pentru a extinde Convenţia asupra acestor teritorii sub rezerva, eventuala, atunci cînd motive constituţionale o vor cere, a asentimentului guvernelor acestor teritorii. ART. 11 Dispoziţiile ce urmeazã se vor aplica Statelor federative sau neunitare; a) în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenta legislativã a puterii federale, obligaţiile guvernului federal vor fi aceleaşi cu acelea ale Statelor contractante care nu sînt State federative; b) în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenta legislativã a fiecãruia din Statele sau provinciile constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, ţinute sa ia mãsuri legislative, guvernul federal va aduce mentionatele articole, în cel mai scurt timp posibil şi cu avizul sau favorabil, la cunostinta autoritãţilor competente ale Statelor sau provinciilor constitutive; c) un Stat federativ, Parte la prezenta Convenţie, va comunica, la cererea oricãrui alt Stat contractant care i-ar fi transmisã prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, o expunere a legislaţiei şi practicilor în vigoare în federatie şi în unitãţile ei constitutive, în ce priveşte una sau alta din dispoziţiile Convenţiei, indicind mãsura în care, printr-o acţiune legislativã sau alta, s-a dat efect menţionatei dispoziţii. ART. 12 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de a nouazecea zi care urmeazã datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare, ea va intra în vigoare în cea de a nouazecea zi care va urma datei depunerii de cãtre acest Stat a instrumentului sau de ratificare sau aderare. ART. 13 1. Orice Stat contractant va putea sa denunţe prezenta Convenţie prin notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efect dupã un an de la data cînd Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit notificarea. 2. Orice Stat care ar face o declaraţie sau o notificare conform articolului X va putea notifica ulterior Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca Convenţia va inceta sa se aplice pe teritoriul în chestiune dupã un an de la data la care Secretarul general va fi primit aceasta notificare. 3. Prezenta Convenţie va rãmîne aplicabilã sentinţelor arbitrale în legatura cu care a fost începutã o procedura de recunoaştere sau executare înainte de intrarea în vigoare a denunţãrii. ART. 14 Un Stat contractant nu poate sa se prevaleze de dispoziţiile prezentei Convenţii fata de alte State decît în mãsura în care el însuşi este ţinut sa aplice aceasta Convenţie. ART. 15 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor Statelor menţionate la articolul VIII: a) semnarile şi ratificarile menţionate la articolul VIII; b) aderarile menţionate la articolul IX; c) declaraţiile şi notificãrile menţionate la articolele I, X şi XI; d) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în aplicarea articolului XII; e) denuntarile şi notificãrile menţionate la articolul XIII. ART. 16 1. Prezenta Convenţie, ale carei texte chinez, englez, francez, rus şi spaniol au valabilitate egala, va fi depusa în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va remite Statelor vizate la articolul VIII cîte o copie certificatã conformã a prezentei Convenţii. ------------
*) Traducere. ART. 1 1. Prezenta Convenţie se aplica recunoaşterii şi executãrii sentinţelor arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, decît acela unde se cere recunoaşterea şi executarea sentinţelor şi rezultate din diferende între persoane fizice sau juridice. Ea se aplica, de asemenea, sentinţelor arbitrale care nu sînt considerate ca sentinţe naţionale în Statul unde este cerutã recunoaşterea şi executarea lor. 2. Prin "sentinţe arbitrale" se înţeleg nu numai sentinţele date de cãtre arbitri numiţi pentru cazuri determinate, ci de asemenea şi acelea care sînt date de cãtre organe de arbitraj permanente cãrora pãrţile li s-au supus. 3. În momentul semnãrii sau ratificãrii prezentei Convenţii, aderãrii la ea sau notificãrii de extindere prevãzute la articolul X, orice Stat va putea, pe baza de reciprocitate, sa declare ca va aplica Convenţia numai la recunoaşterea şi executarea sentinţelor date pe teritoriul unui alt Stat contractant. El va putea, de asemenea, sa declare ca va aplica Convenţia numai la diferendele rezultate din raporturi de drept, contractuale sau necontractuale, care sînt considerate comerciale de cãtre legea sa nationala. ART. 2 1. Fiecare din Statele contractante recunoaşte convenţia scrisã prin care pãrţile se obliga sa supunã unui arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea sa se iveasca între ele privind un raport de drept determinat, contractual sau necontractual, referitor la o problema susceptibilã de a fi reglementatã pe calea arbitrajului. 2. Prin "convenţie scrisã" se înţelege o clauza compromisorie inseratã într-un contract, sau un compromis semnate de pãrţi, sau cuprinse într-un schimb de scrisori sau telegrame. 3. Tribunalul unui Stat contractant, sesizat cu un litigiu privind o problema asupra cãreia pãrţile au încheiat o convenţie în sensul prezentului articol, va indruma pãrţile la arbitraj, la cererea uneia din ele, dacã nu constata ca zisa convenţie este caducã, inoperantã sau nesusceptibila de a fi aplicatã. ART. 3 Fiecare din Statele contractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea acestei sentinţe conform regulilor de procedura în vigoare pe teritoriul unde sentinta este invocatã în condiţiile stabilite în articolele urmãtoare. Pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale cãrora se aplica prezenta Convenţie nu vor fi impuse condiţiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecata mult mai ridicate, decît acelea care sînt impuse pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale naţionale. ART. 4 1. Pentru a obţine recunoaşterea şi executarea arãtatã în articolul precedent, partea care cere recunoaşterea şi executarea trebuie sa producã odatã cu cererea: a) originalul sentinţei autentificat în mod cuvenit, sau o copie a acestui original intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa; b) originalul convenţiei arãtate în articolul II sau o copie intrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa; 2. Dacã menţionatã sentinta sau menţionatã convenţie nu este redactatã într-o limba oficialã a tarii în care sentinta este invocatã, partea care cere recunoaşterea şi executarea sentinţei va trebui sa producã o traducere a acestor piese în aceasta limba. Traducerea va trebui sa fie certificatã de un traducãtor oficial, sau de un traducãtor cu jurãmînt, ori de un agent diplomatic sau consular. ART. 5 1. Recunoaşterea şi executarea sentinţei nu vor fi refuzate, la cererea partii contra cãreia ea este invocatã, decît dacã aceasta face dovada în fata autoritãţii competente a tarii unde recunoaşterea şi executarea sînt cerute: a) ca pãrţile la convenţia amintita în articolul II, erau, în virtutea legii aplicabilã lor, lovite de o incapacitate, sau ca convenţia menţionatã nu este valabilã în virtutea legii cãreia pãrţile au subordonat-o, sau în lipsa unor indicaţii în acest sens, în virtutea legii tarii în care sentinta a fost data; sau b) ca partea impotriva cãreia este invocatã sentinta nu a fost informatã în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, sau ca i-a fost imposibil, pentru un alt motiv, sa-şi punã în valoare mijloacele sale de apãrare; sau c) ca sentinta se referã la un diferend nementionat în compromis, sau care nu intra în prevederile clauzei compromisorii, sau ca ele conţin hotãrîri care depãşesc prevederile compromisului, sau ale clauzei compromisorii; totuşi, dacã dispoziţiile sentinţei care au legatura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legatura cu probleme care nu sînt supuse arbitrajului, primele pot fi recunoscute şi executate; sau d) ca constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformã cu convenţia pãrţilor, sau, în lipsa de convenţie, ca ea nu a fost conformã cu legea tarii în care a avut loc arbitrajul; sau e) ca sentinta nu a devenit încã obligatorie pentru pãrţi sau a fost anulatã sau suspendatã de o autoritate competenta a tarii în care, sau dupã legea cãreia, a fost data sentinta. 2. Recunoaşterea şi executarea unei sentinţe arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate dacã autoritatea competenta a tarii în care se cere recunoaşterea şi executarea constata: a) ca în conformitate cu legea acestei tari obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau b) ca recunoaşterea sau executarea sentinţei ar fi contrarã ordinei publice a acestei tari. ART. 6 Dacã anularea sau suspendarea sentinţei este cerutã autoritãţii competente vizata la articolul V, paragraful 1 alineatul e, autoritatea în fata cãreia este invocatã sentinta poate, dacã considera indicat, sa amine statuarea asupra executãrii sentinţei; ea poate, de asemenea, la cererea partii care solicita executarea sentinţei, sa ordone celeilalte pãrţi sa furnizeze garanţii convenabile. ART. 7 1. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere validitãţii acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate de Statele contractante în materie de recunoaştere şi executare de sentinţe arbitrale şi nu priveaza nici o parte interesatã de dreptul pe care l-ar putea avea de a se prevala de o sentinta arbitralã în modul şi în mãsura admisã de legislaţia sau tratatele tarii în care sentinta este invocatã. 2. Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj şi Convenţia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentinţelor arbitrale strãine vor inceta sa mai producã efecte între Statele contractante din ziua şi în mãsura în care aceste State vor fi legate prin prezenta Convenţie. ART. 8 1. Prezenta Convenţie este deschisã pînã la 31 decembrie 1958 semnãrii oricãrui Stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca şi oricãrui alt Stat care este sau va deveni ulterior membru al uneia sau mai multor instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie sau care va fi invitat de cãtre Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Prezenta Convenţie trebuie sa fie ratificatã şi instrumentele de ratificare sa fie depuse pe lîngã Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 9 1. Toate Statele menţionate la articolul VIII pot adera la prezenta Convenţie. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare pe lîngã Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 10 1. Orice Stat va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, sa declare ca prezenta Convenţie se va extinde asupra tuturor teritoriilor pe care le reprezintã pe plan internaţional sau asupra unuia sau mai multora dintre ele. Aceasta declaraţie îşi va produce efectele sale în momentul intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru numitul Stat. 2. În consecinta, orice extindere de aceasta natura se va face prin notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi îşi va produce efectele sale cu începere de la a nouazecea zi care urmeazã datei la care Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a primit notificarea, sau la data intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru mentionatul Stat, dacã aceasta din urma data este posterioarã. 3. În ceea ce priveşte teritoriile cãrora prezenta Convenţie nu se aplica la data semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, fiecare Stat interesat va examina posibilitatea de a lua mãsurile dorite pentru a extinde Convenţia asupra acestor teritorii sub rezerva, eventuala, atunci cînd motive constituţionale o vor cere, a asentimentului guvernelor acestor teritorii. ART. 11 Dispoziţiile ce urmeazã se vor aplica Statelor federative sau neunitare; a) în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenta legislativã a puterii federale, obligaţiile guvernului federal vor fi aceleaşi cu acelea ale Statelor contractante care nu sînt State federative; b) în ce priveşte articolele prezentei Convenţii care ţin de competenta legislativã a fiecãruia din Statele sau provinciile constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, ţinute sa ia mãsuri legislative, guvernul federal va aduce mentionatele articole, în cel mai scurt timp posibil şi cu avizul sau favorabil, la cunostinta autoritãţilor competente ale Statelor sau provinciilor constitutive; c) un Stat federativ, Parte la prezenta Convenţie, va comunica, la cererea oricãrui alt Stat contractant care i-ar fi transmisã prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, o expunere a legislaţiei şi practicilor în vigoare în federatie şi în unitãţile ei constitutive, în ce priveşte una sau alta din dispoziţiile Convenţiei, indicind mãsura în care, printr-o acţiune legislativã sau alta, s-a dat efect menţionatei dispoziţii. ART. 12 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de a nouazecea zi care urmeazã datei depunerii celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de al treilea instrument de ratificare sau aderare, ea va intra în vigoare în cea de a nouazecea zi care va urma datei depunerii de cãtre acest Stat a instrumentului sau de ratificare sau aderare. ART. 13 1. Orice Stat contractant va putea sa denunţe prezenta Convenţie prin notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efect dupã un an de la data cînd Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit notificarea. 2. Orice Stat care ar face o declaraţie sau o notificare conform articolului X va putea notifica ulterior Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca Convenţia va inceta sa se aplice pe teritoriul în chestiune dupã un an de la data la care Secretarul general va fi primit aceasta notificare. 3. Prezenta Convenţie va rãmîne aplicabilã sentinţelor arbitrale în legatura cu care a fost începutã o procedura de recunoaştere sau executare înainte de intrarea în vigoare a denunţãrii. ART. 14 Un Stat contractant nu poate sa se prevaleze de dispoziţiile prezentei Convenţii fata de alte State decît în mãsura în care el însuşi este ţinut sa aplice aceasta Convenţie. ART. 15 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor Statelor menţionate la articolul VIII: a) semnarile şi ratificarile menţionate la articolul VIII; b) aderarile menţionate la articolul IX; c) declaraţiile şi notificãrile menţionate la articolele I, X şi XI; d) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în aplicarea articolului XII; e) denuntarile şi notificãrile menţionate la articolul XIII. ART. 16 1. Prezenta Convenţie, ale carei texte chinez, englez, francez, rus şi spaniol au valabilitate egala, va fi depusa în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va remite Statelor vizate la articolul VIII cîte o copie certificatã conformã a prezentei Convenţii. ------------
ARTICOL UNIC Privind aprobarea Instrucţiunilor referitoare la preluarea, evaluarea, repartizarea şi valorificarea bunurilor confiscate. INSTRUCŢIUNI În legatura cu aplicarea <>art. 52 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , privind bunurile confiscate, se dau urmãtoarele instrucţiuni: 1. Potrivit prevederilor <>Hotãrârii Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , organul de executare este obligat sa comunice comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc, în raza cãruia a avut domiciliul fostul proprietar, lista bunurilor mobile confiscate prin hotãrâri judecãtoreşti, prin acte de urmãrire penalã sau prin orice alte acte şi mãsuri prevãzute de lege şi care nu au fost urmãrite de creditori, ori au rãmas dupã urmãririle executate de aceştia, cu excepţia bunurilor prevãzute la pct. 4 şi pct. 6 lit. a - e inclusiv, din prezentele instrucţiuni. 2. Din bunurile mobile comunicate de organul de executare, comitetele executive ale sfaturilor populare pot primi fãrã plata, pentru nevoile lor proprii, sau pentru nevoile instituţiilor şi întreprinderilor economice de interes local din raza lor teritorialã, urmãtoarele bunuri: - mijloace de transport de toate categoriile, - cu respectarea dispoziţiilor Hotãrârii Consiliului de Miniştri nr. 107/1960 privind reorganizarea transporturilor de mãrfuri şi cãlãtori cu mijloace auto şi reglementarea casãrii şi reparaţiilor capitale la autovehicule; - maşini, unelte şi aparate; - animale de munca, de producţie şi de reproducţie; - piane, pianine, aparate de radio, televizoare, magnetofoane, precum şi orice alte instrumente muzicale; - maşini de scris şi de calculat; - mobilier de birou; - aparatura tehnica sanitarã. Ministerul Finanţelor poate autoriza preluarea de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare arãtate la pct. 1 şi a altor bunuri din cele confiscate, prevãzute la pct. 6 lit. b-e inclusiv din prezentele instrucţiuni. 3. În termen de 15 zile de la primirea comunicãrii de la organul de executare, comitetul executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc este obligat sa facã cunoscut acestuia bunurile pe care le preia pentru nevoile proprii sau ale instituţiilor şi întreprinderilor economice de interes local din raza sa teritorialã. 4. Organele de executare vor preda în mod obligatoriu, fãrã plata, unitãţilor indicate în dreptul fiecãrei categorii, - acestea neputând refuza primirea lor, - urmãtoarele bunuri confiscate: a) Obiectele de arta şi colectiile de valoare, precum şi obiectele de muzeu, se vor preda celui mai apropiat muzeu, cu excepţia obiectelor din metale preţioase care se vor preda potrivit pct. 6 lit. a din prezentele instrucţiuni. În termen de 10 zile de la primire, muzeul este obligat sa înştiinţeze Ministerul Învãţãmântului şi Culturii, care va da indicaţii asupra repartizãrii obiectelor respective. b) Cãrţile şi borsurile vor fi predate bibliotecii locale, pentru a fi utilizate potrivit cu indicaţiile ce se vor primi din partea Fondului de Stat al Cãrţii. Biblioteca este obligatã sa înştiinţeze Fondul de Stat al Cãrţii, despre cãrţile primite, în cel mult 10 zile de la primirea lor. c) Armele de vanatoare şi munitiile se vor preda organelor de militie raionale sau orãşeneşti. d) Armele, munitiile şi obiectele militare de orice fel, se vor preda celor mai apropiate comisariate militare. e) Mãsurile şi instrumentele de mãsurat se vor preda organelor de metrologie. 5. Pentru bunurile care se predau şi se preiau conform pct. 2 şi 4, se încheie un proces-verbal de predare-primire care va cuprinde în mod obligatoriu şi urmãtoarele date: - denumirea fiecãrui bun, cu descrierea şi caracteristicile lui, astfel încât sa se asigure identificarea bunului respectiv, cunoaşterea stãrii în care se afla şi imposibilitatea de substituire; - valoarea fiecãrui bun, care se va stabili potrivit criteriilor prevãzute de <>art. 25 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 . Procesul verbal de predare-primire se semneazã de organul de executare, de delegatul comitetului executiv al sfatului popular care a primit comunicarea (în situaţiile prevãzute la pct. 2), sau de delegatul unitãţii primitoare ( în situaţiile prevãzute la pct. 4) şi de custode, dacã este cazul, primind fiecare câte un exemplar. Procesul-verbal constituie actul pe baza cãruia bunul respectiv intra în administrarea unitãţii care l-a predat. 6. Organele de executare vor valorifica urmãtoarele bunuri mobile confiscate, cãtre unitãţile indicate în dreptul fiecãrei categorii: a) Metalele preţioase, obiectele confectionate din metale preţioase şi pietrele preţioase, mijloacele de plata strãine şi titlurile de valoare interna, vor fi depuse obligatoriu, în termen de 48 de ore, la cea mai apropiatã unitate a Bãncii de Stat, sau altor unitãţii autorizate sa preia asemenea obiecte, care vor vãrsa contravaloarea lor la bugetul republican. b) Materiile prime şi materialele se vor vinde întreprinderilor industriale de stat pentru a fi utilizate în producţie. În lipsa unor asemenea posibilitãţi, se vor vinde unitãţilor din cooperatia mestesugareasca. În caz ca nici aceasta nu este posibil, se vor valorifica prin comerţul socialist. c) Medicamentele se vor vinde oficiilor farmaceutice regionale. În cazul când organele tehnice constata ca medicamentele sunt alterate, acestea vor fi valorificate pentru alte scopuri cãtre organizaţiile socialiste interesate, sau vor fi casate, în condiţiile prevãzute de normele legale în vigoare. d) Produsele alcoolice de orice fel, inclusiv ambalajele lor, se vor vinde întreprinderilor vin-alcool, cu excepţia celor în ambalaje originale care se valorifica direct prin reţeaua comerţului socialist. În cazul când organele tehnice constata ca produsele respective sunt necorespunzãtoare pentru consum, ele se vor valorifica cãtre fabricile de spirt, de oţel, sau alte organizaţii socialiste interesate. e) Cerealele, nutreturile şi orice alte produse agricole, precum şi animalele pentru sacrificare, se vor vinde organizaţiilor de colectare. În cazul când produsele sunt alterate, ele vor fi valorificate pentru alte scopuri, cãtre organizaţiile socialiste interesate. f) Animalele de munca, de producţie şi de reproducţie, se vor vinde gospodariilor agricole de stat, gospodariilor agricole colective sau întreprinderilor cu obiect specific - dacã nu au fost preluate de comitetele executive ale sfaturilor populare potrivit pct. 2 din prezentele instrucţiuni. 7. Bunurile care se valorifica în condiţiile punctului precedent, se evalueaza potrivit <>art. 25 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 . 8. Bunurile mobile confiscate, care nu au fost preluate de comitetele executive ale sfaturilor populare potrivit pct. 2, sau predate potrivit pct. 4 precum şi cele care nu au putut fi valorificate în condiţiile pct. 6, se valorifica de organele de executare în conformitate cu art. 24, 25, 26, 30, 31, 32, 33, 34, 57 şi 58 din <>Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , care se vor aplica în mod corespunzãtor. Bunurile care nu pot fi valorificate astfel, vor fi predate întreprinderilor de colectare a deşeurilor respective, sau casate potrivit normelor legale în vigoare, dupã natura lor. 9. Sumele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, cu excepţia celor prevãzute la pct. 6 lit. a, indiferent de organul de executare prin care se face valorificarea, se vãrsa la bugetul sfatului popular raional, orasenesc sau de raion orasenesc, în raza cãruia se gãseşte sediul unitãţii pe lângã care funcţioneazã organul de executare care a fãcut valorificarea bunurilor respective. 10. Potrivit <>art. 39 din Decretul nr. 221/1960 şi alin. 1 şi 2 ale <>art. 49 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , imobilele confiscate - terenuri cu sau fãrã construcţii - care nu au fost urmãrite pentru acoperirea unor creanţe, precum şi cele rãmase dupã indestularea creditorilor urmãritori, se predau în mod obligatoriu comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc pe teritoriul cãruia sunt situate, acestea neputând refuza primirea lor. Procesul-verbal de predare-primire trebuie sa cuprindã toate elementele necesare identificarii imobilului în cauza; el se semneazã de organul de executare şi de delegatul comitetului executiv al sfatului popular, iar dacã este cazul şi de administratorul sechestru, dându-se câte un exemplar fiecãrui semnatar. Pentru comitetul executiv al sfatului popular care a preluat imobilul, procesul verbal de predare-primire constituie actul de administrare în baza cãruia se face înscrierea în evidenta. 11. Prin predarea fãrã plata a bunurilor confiscate cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare în condiţiile pct. 2, 3 şi 10, sau cãtre unitãţile speciale în condiţiile pct. 4, precum şi prin valorificarea acestor bunuri în condiţiile pct. 6 şi 8 din prezentele instrucţiuni şi vãrsarea la buget a sumelor realizate din valorificarea lor, sarcinile organelor de executare cu privire la preluarea, evaluare, repartizarea şi valorificarea bunurilor confiscate sunt îndeplinite.
În legatura cu aplicarea <>art. 52 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , privind bunurile confiscate, se dau urmãtoarele instrucţiuni: 1. Potrivit prevederilor <>Hotãrârii Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , organul de executare este obligat sa comunice comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc, în raza cãruia a avut domiciliul fostul proprietar, lista bunurilor mobile confiscate prin hotãrâri judecãtoreşti, prin acte de urmãrire penalã sau prin orice alte acte şi mãsuri prevãzute de lege şi care nu au fost urmãrite de creditori, ori au rãmas dupã urmãririle executate de aceştia, cu excepţia bunurilor prevãzute la pct. 4 şi pct. 6 lit. a - e inclusiv, din prezentele instrucţiuni. 2. Din bunurile mobile comunicate de organul de executare, comitetele executive ale sfaturilor populare pot primi fãrã plata, pentru nevoile lor proprii, sau pentru nevoile instituţiilor şi întreprinderilor economice de interes local din raza lor teritorialã, urmãtoarele bunuri: - mijloace de transport de toate categoriile, - cu respectarea dispoziţiilor Hotãrârii Consiliului de Miniştri nr. 107/1960 privind reorganizarea transporturilor de mãrfuri şi cãlãtori cu mijloace auto şi reglementarea casãrii şi reparaţiilor capitale la autovehicule; - maşini, unelte şi aparate; - animale de munca, de producţie şi de reproducţie; - piane, pianine, aparate de radio, televizoare, magnetofoane, precum şi orice alte instrumente muzicale; - maşini de scris şi de calculat; - mobilier de birou; - aparatura tehnica sanitarã. Ministerul Finanţelor poate autoriza preluarea de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare arãtate la pct. 1 şi a altor bunuri din cele confiscate, prevãzute la pct. 6 lit. b-e inclusiv din prezentele instrucţiuni. 3. În termen de 15 zile de la primirea comunicãrii de la organul de executare, comitetul executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc este obligat sa facã cunoscut acestuia bunurile pe care le preia pentru nevoile proprii sau ale instituţiilor şi întreprinderilor economice de interes local din raza sa teritorialã. 4. Organele de executare vor preda în mod obligatoriu, fãrã plata, unitãţilor indicate în dreptul fiecãrei categorii, - acestea neputând refuza primirea lor, - urmãtoarele bunuri confiscate: a) Obiectele de arta şi colectiile de valoare, precum şi obiectele de muzeu, se vor preda celui mai apropiat muzeu, cu excepţia obiectelor din metale preţioase care se vor preda potrivit pct. 6 lit. a din prezentele instrucţiuni. În termen de 10 zile de la primire, muzeul este obligat sa înştiinţeze Ministerul Învãţãmântului şi Culturii, care va da indicaţii asupra repartizãrii obiectelor respective. b) Cãrţile şi borsurile vor fi predate bibliotecii locale, pentru a fi utilizate potrivit cu indicaţiile ce se vor primi din partea Fondului de Stat al Cãrţii. Biblioteca este obligatã sa înştiinţeze Fondul de Stat al Cãrţii, despre cãrţile primite, în cel mult 10 zile de la primirea lor. c) Armele de vanatoare şi munitiile se vor preda organelor de militie raionale sau orãşeneşti. d) Armele, munitiile şi obiectele militare de orice fel, se vor preda celor mai apropiate comisariate militare. e) Mãsurile şi instrumentele de mãsurat se vor preda organelor de metrologie. 5. Pentru bunurile care se predau şi se preiau conform pct. 2 şi 4, se încheie un proces-verbal de predare-primire care va cuprinde în mod obligatoriu şi urmãtoarele date: - denumirea fiecãrui bun, cu descrierea şi caracteristicile lui, astfel încât sa se asigure identificarea bunului respectiv, cunoaşterea stãrii în care se afla şi imposibilitatea de substituire; - valoarea fiecãrui bun, care se va stabili potrivit criteriilor prevãzute de <>art. 25 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 . Procesul verbal de predare-primire se semneazã de organul de executare, de delegatul comitetului executiv al sfatului popular care a primit comunicarea (în situaţiile prevãzute la pct. 2), sau de delegatul unitãţii primitoare ( în situaţiile prevãzute la pct. 4) şi de custode, dacã este cazul, primind fiecare câte un exemplar. Procesul-verbal constituie actul pe baza cãruia bunul respectiv intra în administrarea unitãţii care l-a predat. 6. Organele de executare vor valorifica urmãtoarele bunuri mobile confiscate, cãtre unitãţile indicate în dreptul fiecãrei categorii: a) Metalele preţioase, obiectele confectionate din metale preţioase şi pietrele preţioase, mijloacele de plata strãine şi titlurile de valoare interna, vor fi depuse obligatoriu, în termen de 48 de ore, la cea mai apropiatã unitate a Bãncii de Stat, sau altor unitãţii autorizate sa preia asemenea obiecte, care vor vãrsa contravaloarea lor la bugetul republican. b) Materiile prime şi materialele se vor vinde întreprinderilor industriale de stat pentru a fi utilizate în producţie. În lipsa unor asemenea posibilitãţi, se vor vinde unitãţilor din cooperatia mestesugareasca. În caz ca nici aceasta nu este posibil, se vor valorifica prin comerţul socialist. c) Medicamentele se vor vinde oficiilor farmaceutice regionale. În cazul când organele tehnice constata ca medicamentele sunt alterate, acestea vor fi valorificate pentru alte scopuri cãtre organizaţiile socialiste interesate, sau vor fi casate, în condiţiile prevãzute de normele legale în vigoare. d) Produsele alcoolice de orice fel, inclusiv ambalajele lor, se vor vinde întreprinderilor vin-alcool, cu excepţia celor în ambalaje originale care se valorifica direct prin reţeaua comerţului socialist. În cazul când organele tehnice constata ca produsele respective sunt necorespunzãtoare pentru consum, ele se vor valorifica cãtre fabricile de spirt, de oţel, sau alte organizaţii socialiste interesate. e) Cerealele, nutreturile şi orice alte produse agricole, precum şi animalele pentru sacrificare, se vor vinde organizaţiilor de colectare. În cazul când produsele sunt alterate, ele vor fi valorificate pentru alte scopuri, cãtre organizaţiile socialiste interesate. f) Animalele de munca, de producţie şi de reproducţie, se vor vinde gospodariilor agricole de stat, gospodariilor agricole colective sau întreprinderilor cu obiect specific - dacã nu au fost preluate de comitetele executive ale sfaturilor populare potrivit pct. 2 din prezentele instrucţiuni. 7. Bunurile care se valorifica în condiţiile punctului precedent, se evalueaza potrivit <>art. 25 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 . 8. Bunurile mobile confiscate, care nu au fost preluate de comitetele executive ale sfaturilor populare potrivit pct. 2, sau predate potrivit pct. 4 precum şi cele care nu au putut fi valorificate în condiţiile pct. 6, se valorifica de organele de executare în conformitate cu art. 24, 25, 26, 30, 31, 32, 33, 34, 57 şi 58 din <>Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , care se vor aplica în mod corespunzãtor. Bunurile care nu pot fi valorificate astfel, vor fi predate întreprinderilor de colectare a deşeurilor respective, sau casate potrivit normelor legale în vigoare, dupã natura lor. 9. Sumele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, cu excepţia celor prevãzute la pct. 6 lit. a, indiferent de organul de executare prin care se face valorificarea, se vãrsa la bugetul sfatului popular raional, orasenesc sau de raion orasenesc, în raza cãruia se gãseşte sediul unitãţii pe lângã care funcţioneazã organul de executare care a fãcut valorificarea bunurilor respective. 10. Potrivit <>art. 39 din Decretul nr. 221/1960 şi alin. 1 şi 2 ale <>art. 49 din Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 792/1960 , imobilele confiscate - terenuri cu sau fãrã construcţii - care nu au fost urmãrite pentru acoperirea unor creanţe, precum şi cele rãmase dupã indestularea creditorilor urmãritori, se predau în mod obligatoriu comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc pe teritoriul cãruia sunt situate, acestea neputând refuza primirea lor. Procesul-verbal de predare-primire trebuie sa cuprindã toate elementele necesare identificarii imobilului în cauza; el se semneazã de organul de executare şi de delegatul comitetului executiv al sfatului popular, iar dacã este cazul şi de administratorul sechestru, dându-se câte un exemplar fiecãrui semnatar. Pentru comitetul executiv al sfatului popular care a preluat imobilul, procesul verbal de predare-primire constituie actul de administrare în baza cãruia se face înscrierea în evidenta. 11. Prin predarea fãrã plata a bunurilor confiscate cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare în condiţiile pct. 2, 3 şi 10, sau cãtre unitãţile speciale în condiţiile pct. 4, precum şi prin valorificarea acestor bunuri în condiţiile pct. 6 şi 8 din prezentele instrucţiuni şi vãrsarea la buget a sumelor realizate din valorificarea lor, sarcinile organelor de executare cu privire la preluarea, evaluare, repartizarea şi valorificarea bunurilor confiscate sunt îndeplinite.
Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania, în dorinta de a stabili şi reglementa relaţiile consulare între cele doua state, au hotãrît sa încheie o convenţie consularã şi în acest scop au numit pe împuterniciţii lor care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor: CAP. 1 Înfiinţarea consulatelor, numirea şi admiterea consulilor, personalul consular ART. 1 1. Fiecare Parte contractantã are dreptul ca, în conformitate cu prezenta Convenţie, sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante. 2. Localitatea de resedinta a consulului precum şi circumscripţia sa consularã vor fi stabilite printr-o înţelegere între Pãrţile contractante, în fiecare caz în parte. ART. 2 1. În prezenta Convenţie prin termenul "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat şi agenţie consularã, iar prin termenul "consul" - consul general, consul, viceconsul şi agent consular. 2. Prin termenul "personal consular" se înţelege consulul, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului. 3. Prin termenul "persoane oficiale ale oficiului consular" se înţeleg secretarii, referenţii, stagiarii consulatului şi şefii cancelariilor. 4. Prin termenul "colaboratorii consulatului" se înţeleg traducatorii, stenografii, dactilografii, contabilii, administratorii şi alţii. ART. 3 1. Consulii şi persoanele oficiale ale oficiului consular trebuie sa fie cetãţeni ai statului trimiţãtor. Ei nu au dreptul sa facã comerţ sau sa exercite vreo profesiune pe teritoriul statului de resedinta. 2. Pãrţile contractante nu vor numi şi nu vor primi consuli onorifici. ART. 4 Înaintea numirii consulului, statul trimiţãtor va cere pe cale diplomaticã acordul celuilalt stat cu privire la persoana acestuia. ART. 5 1. Consulii îşi vor putea începe activitatea dupã ce vor prezenta statului de resedinta patenta consularã şi dupã eliberarea de cãtre acesta a exequaturului. Patenta consularã va cuprinde numele şi prenumele consulului, rangul sau consular, localitatea de resedinta şi circumscripţia sa consularã. 2. Dupã eliberarea exequaturului, autoritãţile statului de resedinta vor lua toate mãsurile necesare pentru a asigura consulului posibilitatea de a-şi exercita activitatea oficialã şi de a se bucura de drepturile, privilegiile şi scutirile ce-i sînt acordate prin prezenta Convenţie şi prin legislaţia statului de resedinta. ART. 6 1. Activitatea consulilor înceteazã în caz de rechemare sau de retragere a exequaturului. 2. În caz de rechemare, de retragere a exequaturului, absenta, boala sau deces al consulului, statul trimiţãtor poate imputernici pentru conducerea temporarã a consulatului o persoana oficialã din cadrul oficiului consular respectiv ori din alt oficiu consular sau o persoana din cadrul reprezentantei sale diplomatice. Numele acestei persoane va fi comunicat în prealabil ministerului afacerilor externe al statului de resedinta. 3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulatului se va bucura de drepturile şi privilegiile recunoscute consulilor prin prezenta Convenţie. CAP. 2 Drepturi, privilegii şi scutiri ART. 7 1. Consulii au dreptul sa apere în circumscripţia lor consularã drepturile şi interesele statului trimiţãtor, precum şi ale cetãţenilor şi persoanelor juridice ale acestui stat. 2. În exercitarea funcţiilor lor, consulii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor şi instituţiilor din circumscripţia lor consularã, solicitindu-le concursul în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor. ART. 8 Consulii au dreptul sa aseze pe clãdirile în care se afla birourile oficiale ale consulatului scutul cu stema statului trimiţãtor şi inscripţia cu denumirea oficiului. Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului trimiţãtor pe aceste clãdiri precum şi pe mijloacele lor de transport. ART. 9 Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului, în mãsura în care aceştia din urma sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor, nu sînt supuşi jurisdicţiei statului de resedinta, în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu. ART. 10 1. La invitaţia organelor judiciare ale statului de resedinta, consulii şi celelalte persoane care fac parte din personalul consular se vor prezenta pentru a face depozitii în calitate de martori, în chestiunile care nu privesc activitatea lor de serviciu. 2. În cazul cînd consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului - cetãţeni ai statului trimiţãtor - nu se pot prezenta în fata organelor judiciare ale statului de resedinta, din motive de serviciu, de boala sau din alte motive, depozitia va putea fi luatã verbal în cancelaria consularã ori la domiciliu, sau în scris dacã legislaţia statului de resedinta permite aceasta. ART. 11 1. Încãperile folosite de consulate sînt inviolabile. În aceste încãperi şi în locuintele consulilor autoritãţile statului de resedinta nu vor putea lua nici un fel de mãsuri de constringere. 2. Arhivele consulatului sînt inviolabile în orice situaţii. În arhivele consulare nu pot fi pãstrate hirtiile şi obiectele personale. 3. Corespondenta de serviciu a consulatului este inviolabilã şi nu poate fi supusã controlului. 4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã cifrul şi curierul diplomatic. În cazul folosirii mijloacelor de comunicaţii obişnuite se aplica aceleaşi texte ca şi reprezentanţilor diplomatici. ART. 12 1. Consulii şi persoanele oficiale ale consulatului sînt scutite, pe baza de reciprocitate, de orice prestaţii personale şi materiale. De prestaţii materiale sînt scutite şi imobilele care servesc acestora ca locuinţe sau încãperi de serviciu. 2. Veniturile persoanelor sus-menţionate care rezulta din exercitarea activitãţii lor oficiale sînt scutite de impozite directe şi taxe. Aceste scutiri se aplica deopotrivã şi colaboratorilor consulatului în mãsura în care sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 3. Imobilele aparţinînd statului trimiţãtor şi în care sînt instalate consulatele sau care servesc ca locuinţe pentru consuli şi pentru celelalte persoane fãcînd parte din personalul consular sînt scutite de impozite. ART. 13 1. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular, precum şi colaboratorii consulatului în mãsura în care aceştia din urma sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor se bucura, pe baza de reciprocitate, de aceleaşi scutiri de taxe vamale pe care statul de resedinta le acorda membrilor reprezentantelor diplomatice. 2. Obiectele necesare activitãţii oficiale a consulatelor sînt scutite de taxe vamale. ART. 14 Prevederile articolului 13 se aplica deopotrivã sotiilor şi copiilor minori ai persoanelor menţionate în acest articol, dacã locuiesc împreunã cu acestea şi sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. CAP. 3 Atribuţiile consulilor ART. 15 1. Consulii au dreptul sa reprezinte în fata instanţelor judecãtoreşti şi a altor organe din circumscripţia lor consularã pe cetãţenii şi persoanele juridice ale statului trimiţãtor, dacã din cauza absentei sau din alte cauze aceştia nu au posibilitatea sa-şi apere la timp drepturile şi interesele lor. Reprezentarea înceteazã în cazul cînd persoanele în cauza îşi vor numi împuterniciţii lor sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor proprii. 2. Prevederile de mai sus nu trebuie sa aducã atingere legilor statului de resedinta privind dreptul de reprezentare în fata instanţelor judecãtoreşti. ART. 16 1. Consulii au dreptul sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor, sa le elibereze sau prelungeascã paşapoarte şi alte documente personale care le sînt cerute de autoritãţile tarii de resedinta şi sa îndeplineascã orice alte atributiuni privind înregistrarea şi eliberarea documentelor cetãţenilor statului trimiţãtor. 2. Persoanele interesate nu sînt scutite de obligaţiile prevãzute în dispoziţiile legale ale statului de resedinta cu privire la înregistrarea cetãţenilor strãini. 3. Consulii acorda cetãţenilor statului trimiţãtor, cetãţenilor strãini precum şi apatrizilor vize de cãlãtorie în statul trimiţãtor. ART. 17 1. Consulii au dreptul ca, în conformitate cu legile statului trimiţãtor, sa înregistreze cazurile de naştere şi deces ale cetãţenilor lor şi sa încheie cãsãtorii în cazul cînd ambele persoane care se casatoresc sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 2. Prevederile de mai sus nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a face declaraţiile cerute de legile statului de resedinta. ART. 18 Consulii au dreptul sa îndeplineascã în consulate, în locuintele lor, în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor precum şi pe bordul vaselor sau aeronavelor care poarta pavilionul sau semnul distinctiv al acestui stat, urmãtoarele activitãţi în mãsura în care acestea sînt permise de legile statului de resedinta şi în mãsura în care conţinutul lor nu contravine ordinei social-economice a celor doua Pãrţi contractante: a. sa întocmeascã şi sa legalizeze declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; b. sa întocmeascã, sa autentifice şi sa pãstreze testamente sau alte acte unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor; c. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice încheiate între cetãţenii statului trimiţãtor. Consulii nu pot sa întocmeascã sau sa autentifice acte juridice privind constituirea, transmiterea, modificarea şi stingerea de drepturi asupra imobilelor situate în statul de resedinta; d. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi ai statului de resedinta, dacã aceste acte privesc exclusiv interese pe teritoriul statului trimiţãtor sau care trebuie îndeplinite pe teritoriul acestui stat; e. sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor de pe orice fel de acte, sa legalizeze documentele care emana de la organele statului trimiţãtor sau de resedinta şi sa legalizeze copiile, traducerile şi extrasele de pe acestea; f. sa primeascã în pãstrare bani, bunuri şi documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora; g. sa efectueze orice alte activitãţi care le sînt încredinţate de cãtre statul trimiţãtor. ART. 19 Actele menţionate în articolul 18, copiile lor, traducerile sau extrasele întocmite şi legalizate de cãtre consuli vor fi considerate în statul de resedinta al consulului drept acte, copii, traduceri şi extrase avînd aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca şi cum ele ar fi fost întocmite, traduse sau legalizate de autoritãţile sau instituţiile competente ale statului de resedinta. ART. 20 Drepturile consulilor în legatura cu problemele de înfiere, tutela, curatela şi succesiune sînt reglementate prin Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale încheiat la Tirana la 12 septembrie 1960. ART. 21 1. Consulii au dreptul ca singuri sau prin împuterniciţii lor sa acorde ajutor sau asistenta vaselor care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor care se afla în porturile din circumscripţia lor consularã. 2. Consulii pot lua legatura cu echipajul vaselor şi cu cãlãtorii, pot sa verifice documentele vaselor, sa încheie procesele verbale cu privire la incarcatura, scopul cãlãtoriei şi incidentele intervenite pe vas. Consulii acorda ajutor comandantului vasului pentru menţinerea ordinei pe vas şi la cererea consulului, organele competente ale statului de resedinta trebuie sa-i acorde ajutorul necesar. 3. În cazul în care autoritãţile statului de resedinta intenţioneazã sa ia mãsuri de constringere pe vasele de comerţ ale statului trimiţãtor, aceste mãsuri nu pot fi efectuate fãrã încunoştinţarea prealabilã a consulului. Consulul are dreptul sa asiste la efectuarea acestor acţiuni. Acest drept nu se referã la controlul portuar, vamal al paşapoartelor precum şi la controlul sanitar al vasului, al membrilor echipajului şi al cãlãtorilor. 4. În caz de catastrofa sau avarie a unui vas aparţinînd uneia din Pãrţile contractante, organele competente ale celeilalte pãrţi vor aduce de îndatã cazul la cunostinta consulului, comunicindu-i mãsurile ce au fost luate. Ele vor acorda, de asemenea, consulului sprijinul necesar în luarea mãsurilor ce se impun ca urmare a catastrofei sau avariei vasului şi îl vor invita sa asiste la constatarea cauzelor catastrofei sau avariei şi la stringerea dovezilor. 5. În caz de catastrofa sau de avarie a unui vas al statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa ia sau sa ceara luarea unor mãsuri în vederea salvãrii membrilor echipajului şi a cãlãtorilor, precum şi pentru salvarea încãrcãturii şi repararea vaselor. 6. Consulii pot însoţi pe comandantii vaselor în fata organelor judiciare şi administrative ale statului de resedinta şi sa-i asiste la declaraţiile pe care le au de fãcut în fata acestora. 7. Prevederile acestui articol nu aduc atingere dispoziţiilor cuprinse în acorduri internaţionale referitoare la ajutorarea reciprocã în caz de catastrofe sau avarii ale vaselor. ART. 22 Prevederile articolului 21 din prezenta Convenţie sînt aplicabile în mod corespunzãtor şi aeronavelor. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 23 Prevederile Capitolului III din prezenta Convenţie privind drepturile şi obligaţiile consulilor se vor aplica şi colaboratorilor reprezentantelor diplomatice, însãrcinaţi sa îndeplineascã funcţii consulare. Aceasta nu aduce atingere imunitãţilor şi privilegiilor diplomatice ale acestor colaboratori. ART. 24 Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii. Ea va intra în vigoare în ziua schimbului instrumentelor de ratificare care va avea loc la Bucureşti. ART. 25 Prezenta Convenţie se încheie pe o perioada de 5 ani. Dacã nici una din Pãrţile contractante nu-şi manifesta în scris, cu şase luni înainte de expirarea perioadei de cinci ani, dorinta de a o denunta, Convenţia rãmîne în vigoare, de fiecare data pentru o noua perioada de cinci ani. Fãcut la Tirana, la 12 septembrie 1960 în doua exemplare, fiecare în limba romana şi albaneza, ambele texte avînd valoare egala. -------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale, semnat la Tirana, la 12 septembrie 1960. TRATAT între Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Albania, în dorinta de a întãri legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi de a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Gheorghe Velcecu, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Romane în Republica Populara Albania, Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Albania pe Riza Taushani, ministrul adjunct al justiţiei, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii şi persoanele juridice proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã, "instituţii judiciare") precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor, precum şi a altor activitãţi prevãzute în prezentul Tratat. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Partea Contractantã solicitatã efectueazã lucrãrile privitoare la îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor, iar în cazul cînd aceştia au reprezentanţi - numele, prenumele şi adresa lor; e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, iar în cauzele penale şi descrierea faptei. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, dar numai în mãsura în care aplicarea acestora nu contravine legislaţiei statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare, a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor trebui sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie urmãrit, arestat, condamnat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei statului solicitant. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia solicitanta îi face cunoscut ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 10 Inminarea actelor 1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia de la care emana cererea sau de un traducãtor numit de aceasta potrivit dispoziţiilor legale ori de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei; dacã nu se poate stabili adresa, instituţia solicitatã va incunostinta despre aceasta instituţia solicitanta restituindu-i actele care trebuiau inminate. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Pãrţile Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta se referã de asemenea şi la semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 14 Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv pe acelea care au fost fãcute cu ocazia administrãrii probelor. 2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, ele rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie ale celor doua Pãrţi Contractante se informeazã reciproc, la cerere, asupra problemelor de drept. PARTEA II DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 Scutirea de garanţie procesuala Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia îi aparţine instanta solicitatã. Scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Scutirea de cheltuieli cuprinde toate actele procesuale inclusiv cele privind executarea. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familialã şi materialã necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata precum şi asistenta judiciarã gratuita, se va adresa la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Cererea de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata fãcute în forma legalã se va transmite, împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19 precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Secţiunea II Statutul persoanei şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea persoanei Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei sînt determinate, pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legea Partii Contractante al carei cetãţean este. În condiţiile cerute pentru încheierea cãsãtoriei intra de asemenea şi aprobarea organelor de stat competente, dacã o asemenea aprobare este prevãzutã în legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este viitorul soţ. 2. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 3. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata unui reprezentant al oficiului diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea tarii cãreia îi aparţine reprezentantul oficiului diplomatic sau consular. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt reglementate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia au sau au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru soluţionarea cauzelor de divorţ în care amindoi sotii au cetãţenia aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii; în cazul cînd sotii îşi au domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante sînt competente şi instanţele acesteia din urma, care vor aplica, în acest caz, legea Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi domiciliazã amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, competenta pentru divorţ va fi instanta acestei din urma Pãrţi; în cazul cînd unul din soţi domiciliazã pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi celãlalt soţ - pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante sînt competente instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanţele aplica în fiecare caz legea statului lor. ART. 25 Constatarea nulitãţii şi anularea cãsãtoriei Prevederile articolului 24 se aplica în mod corespunzãtor şi în cauzele privind constatarea nulitãţii şi anularea cãsãtoriei. Raporturile juridice între pãrinţi şi copii ART. 26 1. Raporturile juridice dintre copil şi pãrinţi se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. În cauzele privind contestarea, tãgãduirea şi stabilirea paternitãţii precum şi în cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor prevãzute în articolul 26 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea, şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolului 26. ART. 28 Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea datei sau faptului morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane, precum şi stabilirea datei sau a faptului morţii, sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viata. 2. Instituţia judiciarã a fiecãrei Pãrţi Contractante poate declara disparitia sau moartea ori stabilirea datei şi a faptului morţii pentru cetãţeni celeilalte Pãrţi Contractante, în urmãtoarele condiţii: a) cînd cererea este facuta de o persoana care domiciliazã pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã şi care, potrivit legii acestei Pãrţi Contractante, are drept la o asemenea acţiune; b) cînd cel dispãrut şi-a avut ultimul domiciliu pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã. 3. La examinarea cauzelor prevãzute la punctele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legile statului lor. Tutela şi curatela ART. 29 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 30 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 31 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29, poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei, exercita tutela sau curatela în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 32 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd persoana ce urmeazã a se înfia este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere se va lua, dupã caz, încuviinţarea acelei Pãrţi Contractante, pãrerea sau consimţãmîntul celui care urmeazã a se înfia sau al celui cãruia urmeazã a i se desface înfierea, consimţãmîntul reprezentantului sau legal sau al instituţiilor de stat competente, dacã acestea sînt cerute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 3. În cazul cînd persoana ce se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, desfacere, constatare a nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 33 Fiecare Parte Contractantã va transmite la cerere celeilalte Pãrţi Contractante, prin organele centrale, certificatele de stare civilã, actele de studii şi de stagiu în munca ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 34 Principiul egalitãţii în drepturi Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care domiciliazã pe teritoriul acesteia, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. ART. 35 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 36 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este cea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocãrii testamentului sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. ART. 37 Competenta în cauzele de succesiune 1. Cauzele succesorale privind bunuri mobile, cu excepţia prevãzutã la alineatul 4 al prezentului articol, sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica în mod corespunzãtor şi litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea oricãrui succesor şi numai dacã toţi succesorii sînt de acord, competenta revine instituţiei acestei Pãrţi Contractante. ART. 38 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre dispoziţiile testamentare ale defunctului. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 39 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, fãrã vreo alta procedura. ART. 40 Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 41 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, sa fie aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 37 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 42 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) instituţia competenta a încunoştinţat, dacã aceasta se prevede în legea Partii Contractante, unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea, în caz de nevoie pentru exportul obiectelor succesorale sau transferarea sumelor de bani rezultate în urma vinzarii lor. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti ART. 43 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala Hotãrîrile definitive de natura nepatrimoniala ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instanta judecãtoreascã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã, cu putere de lucru judecat, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor patrimoniale ART. 44 Fiecare Parte Contractantã recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive de natura patrimonialã, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date, dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în cauzele penale, privind repararea pagubelor. ART. 45 1. Încuviinţarea executãrii se face la cerere şi este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. ART. 46 1. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenitã, cel puţin odatã, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii; c) traducerea certificatã a cererii şi a actelor indicate la alineatele "a" şi "b" din acest articol. 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de executare. ART. 47 1. Procedura încuviinţãrii executãrii şi executarea se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie executatã hotãrîrea. 2. Orice obiectiune cu privire la încuviinţarea executãrii se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea, iar cele privitoare la executare, de cãtre instanta în circumscripţia cãreia se face executarea. ART. 48 Refuzul recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevãzut de lege şi la timp, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica în cazul cînd s-au schimbat în mod esenţial împrejurãrile pe baza cãrora hotãrîrea judecãtoreascã precedenta a determinat conţinutul şi timpul executãrii. ART. 49 Tranzacţii Dispoziţiile articolelor 43-48 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. ART. 50 Hotãrîri judecãtoreşti anterioare Dispoziţiile articolelor 43-48 se aplica şi hotãrîrilor pronunţate de instanţele judecãtoreşti înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 51 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform articolului 17, este obligatã, printr-o hotãrîre definitiva, sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 52 alineatul 2 şi articolul 53 alineatul 2. ART. 52 1. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrii referitoare la cheltuieli de judecata se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi poate fi executatã. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 53 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea şi pune la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante suma încasatã. 2. La cerere se va ataşa un extras din hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 54 Predarea obiectelor În caz de executare silitã, predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante unde se gãsesc acestea. ART. 55 Cheltuieli de executare În ceea ce priveşte cheltuielile de executare se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 56 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat persoane aflate teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privativ de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. ART. 57 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc, dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate; e) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate. ART. 58 Obligaţia de a porni acţiunea penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. Dacã s-a dat o hotãrîre penalã definitiva se va anexa şi o copie dupã aceasta hotãrîre. ART. 59 Modul de legatura În problemele extrãdãrii, miniştrii justiţiei şi procurorii generali ai celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ei. ART. 60 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare 1. La cererea de extrãdare se anexeazã: a) în cazul extrãdãrii pentru executarea pedepsei - copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; b) în caz de extrãdare în vederea urmãririi penale şi judecãrii - copia certificatã a mandatului de arestare şi descrierea infracţiunii comise cu relatarea împrejurãrilor cauzei precum şi textul de lege în care se încadreazã infracţiunea. Dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul acestora. 2. În mãsura în care este posibil, la cererea de extrãdare se vor anexa: date privind fizionomia persoanei a carei extrãdare se solicita, informaţii privind cetãţenia, domiciliul sau resedinta sa, fotografii şi amprente digitale. ART. 61 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de doua luni. Acest termen poate fi prelungit, dacã este necesar, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 62 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. ART. 63 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a numit în acest sens o intervenţie de la Partea Contractantã solicitanta, în care se menţioneazã ca exista un mandat de arestare sau o hotãrîre definitiva data impotriva acelei persoane şi ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 64 Persoana arestata conform articolului 63 va fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 65 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 66 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzute în articolul 65 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 67 Cereri de extrãdare din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte care din aceste cereri va fi satisfacuta. ART. 68 Limitele acţiunii penale privind persoana extrãdatã 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul menţionat la punctul 1 nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau stingerea executãrii ei ori dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 69 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã, în termen de o luna de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va fi pusã în libertate. ART. 70 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 60 şi 61. ART. 71 Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Partea Contractantã solicitanta va comunica Partii Contractante solicitate informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva, se va transmite şi copia hotãrîrii. ART. 72 Tranzitarea infractorilor 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea prevãzutã la punctul 1 se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 73 Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele, prevãzute în articolul 59, ale acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate, prevãzute în articolul 59, autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 74 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani, care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau transferarea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã chiar şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare instituţiilor judiciare ale Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celui îndreptãţit. ART. 75 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 76 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor celeilalte Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA III DISPOZIŢII FINALE ART. 77 Ratificarea Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 78 Intrarea în vigoare 1. Tratatul intra în vigoare dupã 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. 2. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea acestui termen, valabilitatea lui se prelungeşte de fiecare data, pentru alţi 5 ani. Prezentul Tratat s-a întocmit în doua texte originale, fiecare în limbile romana şi albaneza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Tirana, în ziua de 12 septembrie 1960. -------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia consularã dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania, semnatã la Tirana la 12 septembrie 1960. CONVENŢIE CONSULARĂ între Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania, în dorinta de a stabili şi reglementa relaţiile consulare între cele doua state, au hotãrît sa încheie o convenţie consularã şi în acest scop au numit pe împuterniciţii lor care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor: CAP. 1 Înfiinţarea consulatelor, numirea şi admiterea consulilor, personalul consular ART. 1 1. Fiecare Parte contractantã are dreptul ca, în conformitate cu prezenta Convenţie, sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante. 2. Localitatea de resedinta a consulului precum şi circumscripţia sa consularã vor fi stabilite printr-o înţelegere între Pãrţile contractante, în fiecare caz în parte. ART. 2 1. În prezenta Convenţie prin termenul "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat şi agenţie consularã, iar prin termenul "consul" - consul general, consul, viceconsul şi agent consular. 2. Prin termenul "personal consular" se înţelege consulul, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului. 3. Prin termenul "persoane oficiale ale oficiului consular" se înţeleg secretarii, referenţii, stagiarii consulatului şi şefii cancelariilor. 4. Prin termenul "colaboratorii consulatului" se înţeleg traducatorii, stenografii, dactilografii, contabilii, administratorii şi alţii. ART. 3 1. Consulii şi persoanele oficiale ale oficiului consular trebuie sa fie cetãţeni ai statului trimiţãtor. Ei nu au dreptul sa facã comerţ sau sa exercite vreo profesiune pe teritoriul statului de resedinta. 2. Pãrţile contractante nu vor numi şi nu vor primi consuli onorifici. ART. 4 Înaintea numirii consulului, statul trimiţãtor va cere pe cale diplomaticã acordul celuilalt stat cu privire la persoana acestuia. ART. 5 1. Consulii îşi vor putea începe activitatea dupã ce vor prezenta statului de resedinta patenta consularã şi dupã eliberarea de cãtre acesta a exequaturului. Patenta consularã va cuprinde numele şi prenumele consulului, rangul sau consular, localitatea de resedinta şi circumscripţia sa consularã. 2. Dupã eliberarea exequaturului, autoritãţile statului de resedinta vor lua toate mãsurile necesare pentru a asigura consulului posibilitatea de a-şi exercita activitatea oficialã şi de a se bucura de drepturile, privilegiile şi scutirile ce-i sînt acordate prin prezenta Convenţie şi prin legislaţia statului de resedinta. ART. 6 1. Activitatea consulilor înceteazã în caz de rechemare sau de retragere a exequaturului. 2. În caz de rechemare, de retragere a exequaturului, absenta, boala sau deces al consulului, statul trimiţãtor poate imputernici pentru conducerea temporarã a consulatului o persoana oficialã din cadrul oficiului consular respectiv ori din alt oficiu consular sau o persoana din cadrul reprezentantei sale diplomatice. Numele acestei persoane va fi comunicat în prealabil ministerului afacerilor externe al statului de resedinta. 3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulatului se va bucura de drepturile şi privilegiile recunoscute consulilor prin prezenta Convenţie. CAP. 2 Drepturi, privilegii şi scutiri ART. 7 1. Consulii au dreptul sa apere în circumscripţia lor consularã drepturile şi interesele statului trimiţãtor, precum şi ale cetãţenilor şi persoanelor juridice ale acestui stat. 2. În exercitarea funcţiilor lor, consulii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor şi instituţiilor din circumscripţia lor consularã, solicitindu-le concursul în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor. ART. 8 Consulii au dreptul sa aseze pe clãdirile în care se afla birourile oficiale ale consulatului scutul cu stema statului trimiţãtor şi inscripţia cu denumirea oficiului. Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului trimiţãtor pe aceste clãdiri precum şi pe mijloacele lor de transport. ART. 9 Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului, în mãsura în care aceştia din urma sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor, nu sînt supuşi jurisdicţiei statului de resedinta, în ceea ce priveşte activitatea lor de serviciu. ART. 10 1. La invitaţia organelor judiciare ale statului de resedinta, consulii şi celelalte persoane care fac parte din personalul consular se vor prezenta pentru a face depozitii în calitate de martori, în chestiunile care nu privesc activitatea lor de serviciu. 2. În cazul cînd consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular precum şi colaboratorii consulatului - cetãţeni ai statului trimiţãtor - nu se pot prezenta în fata organelor judiciare ale statului de resedinta, din motive de serviciu, de boala sau din alte motive, depozitia va putea fi luatã verbal în cancelaria consularã ori la domiciliu, sau în scris dacã legislaţia statului de resedinta permite aceasta. ART. 11 1. Încãperile folosite de consulate sînt inviolabile. În aceste încãperi şi în locuintele consulilor autoritãţile statului de resedinta nu vor putea lua nici un fel de mãsuri de constringere. 2. Arhivele consulatului sînt inviolabile în orice situaţii. În arhivele consulare nu pot fi pãstrate hirtiile şi obiectele personale. 3. Corespondenta de serviciu a consulatului este inviolabilã şi nu poate fi supusã controlului. 4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã cifrul şi curierul diplomatic. În cazul folosirii mijloacelor de comunicaţii obişnuite se aplica aceleaşi texte ca şi reprezentanţilor diplomatici. ART. 12 1. Consulii şi persoanele oficiale ale consulatului sînt scutite, pe baza de reciprocitate, de orice prestaţii personale şi materiale. De prestaţii materiale sînt scutite şi imobilele care servesc acestora ca locuinţe sau încãperi de serviciu. 2. Veniturile persoanelor sus-menţionate care rezulta din exercitarea activitãţii lor oficiale sînt scutite de impozite directe şi taxe. Aceste scutiri se aplica deopotrivã şi colaboratorilor consulatului în mãsura în care sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 3. Imobilele aparţinînd statului trimiţãtor şi în care sînt instalate consulatele sau care servesc ca locuinţe pentru consuli şi pentru celelalte persoane fãcînd parte din personalul consular sînt scutite de impozite. ART. 13 1. Consulii, persoanele oficiale ale oficiului consular, precum şi colaboratorii consulatului în mãsura în care aceştia din urma sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor se bucura, pe baza de reciprocitate, de aceleaşi scutiri de taxe vamale pe care statul de resedinta le acorda membrilor reprezentantelor diplomatice. 2. Obiectele necesare activitãţii oficiale a consulatelor sînt scutite de taxe vamale. ART. 14 Prevederile articolului 13 se aplica deopotrivã sotiilor şi copiilor minori ai persoanelor menţionate în acest articol, dacã locuiesc împreunã cu acestea şi sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. CAP. 3 Atribuţiile consulilor ART. 15 1. Consulii au dreptul sa reprezinte în fata instanţelor judecãtoreşti şi a altor organe din circumscripţia lor consularã pe cetãţenii şi persoanele juridice ale statului trimiţãtor, dacã din cauza absentei sau din alte cauze aceştia nu au posibilitatea sa-şi apere la timp drepturile şi interesele lor. Reprezentarea înceteazã în cazul cînd persoanele în cauza îşi vor numi împuterniciţii lor sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor proprii. 2. Prevederile de mai sus nu trebuie sa aducã atingere legilor statului de resedinta privind dreptul de reprezentare în fata instanţelor judecãtoreşti. ART. 16 1. Consulii au dreptul sa înregistreze pe cetãţenii statului trimiţãtor, sa le elibereze sau prelungeascã paşapoarte şi alte documente personale care le sînt cerute de autoritãţile tarii de resedinta şi sa îndeplineascã orice alte atributiuni privind înregistrarea şi eliberarea documentelor cetãţenilor statului trimiţãtor. 2. Persoanele interesate nu sînt scutite de obligaţiile prevãzute în dispoziţiile legale ale statului de resedinta cu privire la înregistrarea cetãţenilor strãini. 3. Consulii acorda cetãţenilor statului trimiţãtor, cetãţenilor strãini precum şi apatrizilor vize de cãlãtorie în statul trimiţãtor. ART. 17 1. Consulii au dreptul ca, în conformitate cu legile statului trimiţãtor, sa înregistreze cazurile de naştere şi deces ale cetãţenilor lor şi sa încheie cãsãtorii în cazul cînd ambele persoane care se casatoresc sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 2. Prevederile de mai sus nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a face declaraţiile cerute de legile statului de resedinta. ART. 18 Consulii au dreptul sa îndeplineascã în consulate, în locuintele lor, în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor precum şi pe bordul vaselor sau aeronavelor care poarta pavilionul sau semnul distinctiv al acestui stat, urmãtoarele activitãţi în mãsura în care acestea sînt permise de legile statului de resedinta şi în mãsura în care conţinutul lor nu contravine ordinei social-economice a celor doua Pãrţi contractante: a. sa întocmeascã şi sa legalizeze declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor; b. sa întocmeascã, sa autentifice şi sa pãstreze testamente sau alte acte unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor; c. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice încheiate între cetãţenii statului trimiţãtor. Consulii nu pot sa întocmeascã sau sa autentifice acte juridice privind constituirea, transmiterea, modificarea şi stingerea de drepturi asupra imobilelor situate în statul de resedinta; d. sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi ai statului de resedinta, dacã aceste acte privesc exclusiv interese pe teritoriul statului trimiţãtor sau care trebuie îndeplinite pe teritoriul acestui stat; e. sa legalizeze semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor de pe orice fel de acte, sa legalizeze documentele care emana de la organele statului trimiţãtor sau de resedinta şi sa legalizeze copiile, traducerile şi extrasele de pe acestea; f. sa primeascã în pãstrare bani, bunuri şi documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora; g. sa efectueze orice alte activitãţi care le sînt încredinţate de cãtre statul trimiţãtor. ART. 19 Actele menţionate în articolul 18, copiile lor, traducerile sau extrasele întocmite şi legalizate de cãtre consuli vor fi considerate în statul de resedinta al consulului drept acte, copii, traduceri şi extrase avînd aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca şi cum ele ar fi fost întocmite, traduse sau legalizate de autoritãţile sau instituţiile competente ale statului de resedinta. ART. 20 Drepturile consulilor în legatura cu problemele de înfiere, tutela, curatela şi succesiune sînt reglementate prin Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Albania privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale încheiat la Tirana la 12 septembrie 1960. ART. 21 1. Consulii au dreptul ca singuri sau prin împuterniciţii lor sa acorde ajutor sau asistenta vaselor care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor care se afla în porturile din circumscripţia lor consularã. 2. Consulii pot lua legatura cu echipajul vaselor şi cu cãlãtorii, pot sa verifice documentele vaselor, sa încheie procesele verbale cu privire la incarcatura, scopul cãlãtoriei şi incidentele intervenite pe vas. Consulii acorda ajutor comandantului vasului pentru menţinerea ordinei pe vas şi la cererea consulului, organele competente ale statului de resedinta trebuie sa-i acorde ajutorul necesar. 3. În cazul în care autoritãţile statului de resedinta intenţioneazã sa ia mãsuri de constringere pe vasele de comerţ ale statului trimiţãtor, aceste mãsuri nu pot fi efectuate fãrã încunoştinţarea prealabilã a consulului. Consulul are dreptul sa asiste la efectuarea acestor acţiuni. Acest drept nu se referã la controlul portuar, vamal al paşapoartelor precum şi la controlul sanitar al vasului, al membrilor echipajului şi al cãlãtorilor. 4. În caz de catastrofa sau avarie a unui vas aparţinînd uneia din Pãrţile contractante, organele competente ale celeilalte pãrţi vor aduce de îndatã cazul la cunostinta consulului, comunicindu-i mãsurile ce au fost luate. Ele vor acorda, de asemenea, consulului sprijinul necesar în luarea mãsurilor ce se impun ca urmare a catastrofei sau avariei vasului şi îl vor invita sa asiste la constatarea cauzelor catastrofei sau avariei şi la stringerea dovezilor. 5. În caz de catastrofa sau de avarie a unui vas al statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa ia sau sa ceara luarea unor mãsuri în vederea salvãrii membrilor echipajului şi a cãlãtorilor, precum şi pentru salvarea încãrcãturii şi repararea vaselor. 6. Consulii pot însoţi pe comandantii vaselor în fata organelor judiciare şi administrative ale statului de resedinta şi sa-i asiste la declaraţiile pe care le au de fãcut în fata acestora. 7. Prevederile acestui articol nu aduc atingere dispoziţiilor cuprinse în acorduri internaţionale referitoare la ajutorarea reciprocã în caz de catastrofe sau avarii ale vaselor. ART. 22 Prevederile articolului 21 din prezenta Convenţie sînt aplicabile în mod corespunzãtor şi aeronavelor. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 23 Prevederile Capitolului III din prezenta Convenţie privind drepturile şi obligaţiile consulilor se vor aplica şi colaboratorilor reprezentantelor diplomatice, însãrcinaţi sa îndeplineascã funcţii consulare. Aceasta nu aduce atingere imunitãţilor şi privilegiilor diplomatice ale acestor colaboratori. ART. 24 Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii. Ea va intra în vigoare în ziua schimbului instrumentelor de ratificare care va avea loc la Bucureşti. ART. 25 Prezenta Convenţie se încheie pe o perioada de 5 ani. Dacã nici una din Pãrţile contractante nu-şi manifesta în scris, cu şase luni înainte de expirarea perioadei de cinci ani, dorinta de a o denunta, Convenţia rãmîne în vigoare, de fiecare data pentru o noua perioada de cinci ani. Fãcut la Tirana, la 12 septembrie 1960 în doua exemplare, fiecare în limba romana şi albaneza, ambele texte avînd valoare egala. -------
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Albania, în dorinta de a întãri legãturile fratesti dintre cele doua tari şi popoarele lor şi de a dezvolta colaborarea în domeniul relaţiilor juridice, au hotãrît sa încheie un tratat privind asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale şi au numit în acest scop plenipotenţiarii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Gheorghe Velcecu, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Romane în Republica Populara Albania, Prezidiul Adunãrii Populare a Republicii Populare Albania pe Riza Taushani, ministrul adjunct al justiţiei, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 Ocrotirea juridicã 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante şi persoanele juridice înfiinţate pe baza prevederilor legale ale acesteia (denumite în cele ce urmeazã "cetãţeni"), se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii şi persoanele juridice proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze liber şi nestînjenit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat (denumite în cele ce urmeazã, "instituţii judiciare") precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, pot sa-şi susţinã interesele în fata acestora, sa facã cereri şi sa introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii acesteia. ART. 2 Acordarea asistenţei juridice 1. Instituţiile judiciare ale ambelor Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale. 2. Instituţiile judiciare acorda asistenta juridicã şi altor instituţii în competenta cãrora intra cauzele arãtate în alineatul 1. ART. 3 Modul de legatura 1. În realizarea asistenţei juridice, instituţiile judiciare ale celor doua Pãrţi Contractante comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care în prezentul Tratat nu s-a stabilit în alt fel. 2. Alte instituţii care au în competenta probleme de drept civil sau familial comunica cu instituţiile judiciare ale celeilalte Pãrţi Contractante prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 4 Obiectul asistenţei juridice Pãrţile Contractante îşi acorda reciproc asistenta juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale cum ar fi: întocmirea, expedierea şi inminarea actelor, expedierea sau predarea probelor materiale, efectuarea expertizelor şi a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor, invinuitilor, audierea martorilor, experţilor şi altor persoane, efectuarea perchezitiilor şi sechestrelor, precum şi a altor activitãţi prevãzute în prezentul Tratat. ART. 5 Limba folositã în relaţiile de asistenta juridicã 1. Instituţiile judiciare şi celelalte instituţii ale Pãrţilor Contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba proprie sau limba rusa. 2. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 3. Partea Contractantã solicitatã efectueazã lucrãrile privitoare la îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Cuprinsul cererii de acordare a asistenţei juridice Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sa conţinã urmãtoarele date: a) denumirea instituţiei solicitante; b) denumirea instituţiei solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicita asistenta juridicã; d) numele şi prenumele pãrţilor, invinuitilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetãţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau resedinta lor, iar în cazul cînd aceştia au reprezentanţi - numele, prenumele şi adresa lor; e) datele necesare cu privire la obiectul cererii, iar în cauzele penale şi descrierea faptei. ART. 7 Modul de rezolvare 1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice instituţia solicitatã aplica normele legale ale statului sau. Instituţia solicitatã poate, la cerere, aplica normele procedurale ale Partii Contractante solicitante, dar numai în mãsura în care aplicarea acestora nu contravine legislaţiei statului sau. 2. Dacã instituţia solicitatã nu este competenta sa îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, incunostintind totodatã despre aceasta instituţia solicitanta. 3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare, a asistenţei juridice. 4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante comunicindu-i totodatã împrejurãrile care au împiedicat-o sa îndeplineascã cererea. ART. 8 Forma actelor Actele care se transmit pe baza acestui Tratat vor trebui sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 9 Inviolabilitatea martorilor şi experţilor 1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia Partii Contractante solicitate, se prezintã în fata instituţiei Partii Contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sa fie urmãrit, arestat, condamnat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei statului solicitant. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante solicitante în termen de o saptamina din ziua cînd instituţia solicitanta îi face cunoscut ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 10 Inminarea actelor 1. Instituţia solicitatã inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau, cu condiţia ca aceste acte sa fie scrise în limba sa ori sa fie însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar instituţia solicitatã inmineaza actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia de la care emana cererea sau de un traducãtor numit de aceasta potrivit dispoziţiilor legale ori de cãtre reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al uneia din Pãrţile Contractante. 3. Cererea de inminare trebuie sa conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. 4. Dacã inminarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie initiativa mãsurile necesare pentru stabilirea adresei; dacã nu se poate stabili adresa, instituţia solicitatã va incunostinta despre aceasta instituţia solicitanta restituindu-i actele care trebuiau inminate. ART. 11 Dovada de inminare Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de inminare a actelor în vigoare pe teritoriul Partii Contractante solicitate. ART. 12 Inminarea de acte propriilor cetãţeni Pãrţile Contractante au dreptul sa inmineze, prin reprezentantele lor diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 13 Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de cãtre o persoana oficialã pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilitã de lege şi prevãzute cu sigiliul oficial, sînt valabile pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare. Aceasta se referã de asemenea şi la semnãturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Pãrţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Pãrţi Contractante se considera ca fiind acte oficiale, sînt socotite şi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca avînd forta probatorie a actelor oficiale. ART. 14 Cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice 1. Partea Contractantã solicitatã nu va pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Pãrţile Contractante suporta toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor, inclusiv pe acelea care au fost fãcute cu ocazia administrãrii probelor. 2. Instituţia solicitatã comunica instituţiei solicitante cuantumul acestor cheltuieli. Dacã instituţia solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, ele rãmîn Partii Contractante a carei instituţie le-a perceput. ART. 15 Refuzul asistenţei juridice Asistenta juridicã poate fi refuzatã dacã acordarea ei ar putea aduce atingere ordinei social-economice a Partii Contractante solicitate. ART. 16 Informaţii privind probleme de drept Ministerele de justiţie ale celor doua Pãrţi Contractante se informeazã reciproc, la cerere, asupra problemelor de drept. PARTEA II DISPOZIŢII SPECIALE CAP. 1 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale Secţiunea I Cheltuieli de judecata ART. 17 Scutirea de garanţie procesuala Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã domiciliazã pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul, resedinta sau sediul pe teritoriul Partii Contractante cãreia îi aparţine instanta solicitatã. Scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. Scutirea de cheltuieli cuprinde toate actele procesuale inclusiv cele privind executarea. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la starea unei persoane precum şi cele privind situaţia familialã şi materialã necesare pentru obţinerea scutirii de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau are resedinta persoana care a fãcut cererea. 2. Dacã persoana care a fãcut cererea nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata sau certificatã de reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al statului sau. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate cere date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul unei Pãrţi Contractante care voieşte sa solicite organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante scutire de taxe şi cheltuieli de judecata precum şi asistenta judiciarã gratuita, se va adresa la instituţia judiciarã competenta de la domiciliul sau resedinta sa. Cererea de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata fãcute în forma legalã se va transmite, împreunã cu actele prevãzute la punctul 1 al articolului 19 precum şi cu alte acte prezentate de persoana solicitanta, instituţiei judiciare a celeilalte Pãrţi Contractante. Secţiunea II Statutul persoanei şi dreptul familiei ART. 21 Capacitatea persoanei Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei sînt determinate, pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legea Partii Contractante al carei cetãţean este. În condiţiile cerute pentru încheierea cãsãtoriei intra de asemenea şi aprobarea organelor de stat competente, dacã o asemenea aprobare este prevãzutã în legislaţia Partii Contractante al carei cetãţean este viitorul soţ. 2. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea Partii Contractante pe al carei teritoriu se încheie cãsãtoria. 3. Pentru cãsãtoria care se încheie în fata unui reprezentant al oficiului diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea tarii cãreia îi aparţine reprezentantul oficiului diplomatic sau consular. ART. 23 Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt reglementate de legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante raporturile lor personale şi patrimoniale se reglementeazã dupã legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia au sau au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 Divorţul 1. Pentru soluţionarea cauzelor de divorţ în care amindoi sotii au cetãţenia aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii; în cazul cînd sotii îşi au domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante sînt competente şi instanţele acesteia din urma, care vor aplica, în acest caz, legea Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante şi domiciliazã amindoi pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, competenta pentru divorţ va fi instanta acestei din urma Pãrţi; în cazul cînd unul din soţi domiciliazã pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi celãlalt soţ - pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante sînt competente instanţele ambelor Pãrţi Contractante. Instanţele aplica în fiecare caz legea statului lor. ART. 25 Constatarea nulitãţii şi anularea cãsãtoriei Prevederile articolului 24 se aplica în mod corespunzãtor şi în cauzele privind constatarea nulitãţii şi anularea cãsãtoriei. Raporturile juridice între pãrinţi şi copii ART. 26 1. Raporturile juridice dintre copil şi pãrinţi se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. În cauzele privind contestarea, tãgãduirea şi stabilirea paternitãţii precum şi în cele privind contestarea şi stabilirea maternitatii este aplicabilã legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor prevãzute în articolul 26 sînt competente instanţele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, sînt competente de asemenea, şi instanţele acestei Pãrţi Contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolului 26. ART. 28 Declararea dispariţiei sau morţii unei persoane şi stabilirea datei sau faptului morţii 1. Pentru declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane, precum şi stabilirea datei sau a faptului morţii, sînt competente instituţiile judiciare ale Partii Contractante al carei cetãţean era acea persoana la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viata. 2. Instituţia judiciarã a fiecãrei Pãrţi Contractante poate declara disparitia sau moartea ori stabilirea datei şi a faptului morţii pentru cetãţeni celeilalte Pãrţi Contractante, în urmãtoarele condiţii: a) cînd cererea este facuta de o persoana care domiciliazã pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã şi care, potrivit legii acestei Pãrţi Contractante, are drept la o asemenea acţiune; b) cînd cel dispãrut şi-a avut ultimul domiciliu pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã. 3. La examinarea cauzelor prevãzute la punctele 1 şi 2, instituţiile judiciare ale Pãrţilor Contractante aplica legile statului lor. Tutela şi curatela ART. 29 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul Tratat nu prevede altfel, instituţiile Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei, se reglementeazã de legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se stabilesc potrivit legii Partii Contractante cãreia îi aparţine instituţia care a instituit tutela sau curatela. 4. În ceea ce priveşte obligaţia de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. ART. 30 1. În cazul cînd urmeazã sa se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia acestei Pãrţi Contractante înştiinţeazã de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. 2. În cazurile care nu comporta amînare, instituţia celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singura mãsuri în conformitate cu legea sa, dar este obligatã sa informeze de îndatã instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29. Mãsurile luate îşi pãstreazã valabilitatea pînã cînd aceasta instituţie nu a luat o alta hotãrîre. ART. 31 1. Instituţia competenta conform alineatului 1 al articolului 29, poate transmite competenta privind tutela sau curatela instituţiei celeilalte Pãrţi Contractante, atunci cînd persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Competenta se considera transmisã, atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea, accepta preluarea acestei competente şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea. 2. Instituţia care, conform alineatului 1, a acceptat preluarea competentei, exercita tutela sau curatela în conformitate cu legea statului sau. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinta sau a capacitãţii de exerciţiu ea va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. Ea nu are dreptul sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al acesteia. ART. 32 Înfierea 1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face potrivit legislaţiei Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii. 2. În cazul cînd persoana ce urmeazã a se înfia este cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, pentru înfiere se va lua, dupã caz, încuviinţarea acelei Pãrţi Contractante, pãrerea sau consimţãmîntul celui care urmeazã a se înfia sau al celui cãruia urmeazã a i se desface înfierea, consimţãmîntul reprezentantului sau legal sau al instituţiilor de stat competente, dacã acestea sînt cerute de legea Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 3. În cazul cînd persoana ce se infiaza de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante iar altul al celeilalte Pãrţi Contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legea ambelor Pãrţi Contractante. 4. În cauzele de înfiere, desfacere, constatare a nulitãţii sau anularea înfierii, este competenta instituţia Partii Contractante al carei cetãţean este infietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut în alineatul 3, este competenta instituţia acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia sotii au sau au avut domiciliul comun. Secţiunea III Transmiterea actelor de stare civilã şi a altor acte ART. 33 Fiecare Parte Contractantã va transmite la cerere celeilalte Pãrţi Contractante, prin organele centrale, certificatele de stare civilã, actele de studii şi de stagiu în munca ale cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante. În cerere vor fi indicate datele necesare. Actele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite în mod gratuit. Secţiunea IV Dispoziţii cu privire la succesiuni ART. 34 Principiul egalitãţii în drepturi Cetãţenii unei Pãrţi Contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care domiciliazã pe teritoriul acesteia, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile care se gãsesc şi drepturile ce urmeazã a fi realizate pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobîndi prin moştenire sau legat astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile stabilite pentru cetãţenii proprii care domiciliazã pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. ART. 35 Dreptul succesoral 1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla bunurile. ART. 36 Testamentul 1. În privinta capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinta consecinţelor juridice ale viciilor de vointa, se va aplica legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. Dupã aceeaşi lege se stabilesc de asemenea şi felurile de dispoziţii testamentare care sînt admise. 2. Forma întocmirii şi revocãrii unui testament este cea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul întocmirii sau revocãrii testamentului sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceste acte au fost fãcute. ART. 37 Competenta în cauzele de succesiune 1. Cauzele succesorale privind bunuri mobile, cu excepţia prevãzutã la alineatul 4 al prezentului articol, sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii. 2. Cauzele succesorale privind bunurile imobile sînt de competenta instituţiilor Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla aceste bunuri. 3. Dispoziţiile alineatelor 1 şi 2 se vor aplica în mod corespunzãtor şi litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune. 4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia din Pãrţile Contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, la cererea oricãrui succesor şi numai dacã toţi succesorii sînt de acord, competenta revine instituţiei acestei Pãrţi Contractante. ART. 38 Comunicarea cazurilor de deces 1. În cazul cînd cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, instituţia competenta va înştiinţa de îndatã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre dispoziţiile testamentare ale defunctului. 2. Dacã reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular deţine date cu privire la un deces în condiţiile alineatului 1, va comunica aceasta instituţiei competente pentru a lua mãsurile necesare de conservare a succesiunii. ART. 39 Drepturile reprezentantelor diplomatice sau oficiilor consulare în cauzele succesorale 1. În toate cauzele succesorale de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte în fata oricãrei instituţii pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Dacã cetãţeanul unei Pãrţi Contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, fãrã vreo alta procedura. ART. 40 Deschiderea testamentului Deschiderea testamentului este în cãderea instituţiei competente a Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de deschidere a testamentului, precum şi originalul testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei competente a celeilalte Pãrţi Contractante, dacã defunctul a fost cetãţean al acesteia sau dacã o instituţie a acestei Pãrţi Contractante este competenta sa efectueze procedura succesoralã. ART. 41 Mãsuri de conservare a succesiunii 1. Instituţiile fiecãrei Pãrţi Contractante vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Ele informeazã fãrã intirziere reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte Pãrţi Contractante despre mãsurile luate conform alineatului 1; reprezentanta diplomaticã sau oficiul consular pot participa la realizarea acestor mãsuri. La propunerea reprezentantei diplomatice sau oficiului consular, mãsurile luate conform alineatului 1 vor putea fi schimbate sau anulate, iar cele ce urmeazã a fi luate, sa fie aminate. 3. Instituţia Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul şi care este competenta potrivit articolului 37 alineatul 1, va putea cere ridicarea mãsurilor luate conform alineatului 1. ART. 42 Transmiterea succesiunii În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, bunurile succesorale mobile sau sumele realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile ori imobile vor trebui sa fie predate succesorilor al cãror domiciliu sau resedinta se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se predau reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al acestei Pãrţi Contractante, dacã: a) instituţia competenta a încunoştinţat, dacã aceasta se prevede în legea Partii Contractante, unde se gãsesc bunurile succesorale, pe creditorii defunctului ca aceştia sa-şi formuleze pretenţiile lor în termen de şase luni; b) toate impozitele şi taxele succesorale şi toate pretenţiile formulate au fost plãtite sau asigurate; c) instituţiile competente au dat aprobarea, în caz de nevoie pentru exportul obiectelor succesorale sau transferarea sumelor de bani rezultate în urma vinzarii lor. Secţiunea V Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti ART. 43 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor de natura nepatrimoniala Hotãrîrile definitive de natura nepatrimoniala ale instanţelor judecãtoreşti şi organelor de tutela şi curatela ale uneia din Pãrţile Contractante, produc efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, fãrã nici o procedura, dacã nici o instanta judecãtoreascã sau organ de tutela sau curatela ale acestei Pãrţi Contractante nu a dat o hotãrîre definitiva anterioarã, cu putere de lucru judecat, sau dacã nu are competenta exclusiva în baza prezentului Tratat. Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor patrimoniale ART. 44 Fiecare Parte Contractantã recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau, potrivit dispoziţiilor ce urmeazã: a) hotãrîrile definitive de natura patrimonialã, în cauzele civile şi familiale, date pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat; b) hotãrîrile judecãtoreşti definitive date, dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat, pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în cauzele penale, privind repararea pagubelor. ART. 45 1. Încuviinţarea executãrii se face la cerere şi este de competenta instanţelor Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa se facã executarea. 2. Cererea de încuviinţare a executãrii se depune la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. Aceasta cerere va fi transmisã instanţei competente sa încuviinţeze executarea. Cererea va putea fi depusa şi direct la aceasta din urma instanta. ART. 46 1. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) textul complet al hotãrîrii precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) actele originale sau copii certificate ale actelor, din care sa rezulte ca persoanei obligate prin hotãrîre care nu a luat parte la proces, i s-a inminat, la timp şi în forma cuvenitã, cel puţin odatã, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii; c) traducerea certificatã a cererii şi a actelor indicate la alineatele "a" şi "b" din acest articol. 2. Odatã cu cererea de încuviinţare a executãrii poate fi facuta şi cererea de executare. ART. 47 1. Procedura încuviinţãrii executãrii şi executarea se efectueazã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie executatã hotãrîrea. 2. Orice obiectiune cu privire la încuviinţarea executãrii se va rezolva de instanta care a încuviinţat executarea, iar cele privitoare la executare, de cãtre instanta în circumscripţia cãreia se face executarea. ART. 48 Refuzul recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor Recunoaşterea unei hotãrîri sau încuviinţarea executãrii poate fi refuzatã: a) dacã persoana obligatã prin hotãrîre nu a participat la proces ca urmare a împrejurãrii ca ei sau reprezentantului sau nu i-a fost inminata, în modul prevãzut de lege şi la timp, citaţia sau orice alta comunicare prevãzutã de lege în legatura cu intentarea acţiunii ori în cazul în care citarea s-a fãcut prin afişare; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este în contradictie cu o hotãrîre definitiva data anterior între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. Aceasta dispoziţie nu se aplica în cazul cînd s-au schimbat în mod esenţial împrejurãrile pe baza cãrora hotãrîrea judecãtoreascã precedenta a determinat conţinutul şi timpul executãrii. ART. 49 Tranzacţii Dispoziţiile articolelor 43-48 se aplica şi tranzacţiilor încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti. ART. 50 Hotãrîri judecãtoreşti anterioare Dispoziţiile articolelor 43-48 se aplica şi hotãrîrilor pronunţate de instanţele judecãtoreşti înainte de intrarea în vigoare a prezentului Tratat. Executarea cheltuielilor de judecata ART. 51 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de cauţiune conform articolului 17, este obligatã, printr-o hotãrîre definitiva, sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, instanta competenta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante încuviinţeazã la cerere, gratuit, executarea acestor cheltuieli. 2. Prin cheltuieli de judecata se înţeleg şi cheltuielile ocazionate de eliberarea adeverintelor, precum şi de traducerea sau certificarea actelor prevãzute în articolul 52 alineatul 2 şi articolul 53 alineatul 2. ART. 52 1. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrii referitoare la cheltuieli de judecata se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi poate fi executatã. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se anexeazã o copie certificatã de pe hotãrîrea privitoare la cheltuieli, o adeverinta din care sa rezulte ca hotãrîrea este definitiva, precum şi traducerile certificate ale acestor acte. ART. 53 1. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Aceasta din urma instanta efectueazã executarea şi pune la dispoziţia reprezentantei diplomatice sau oficiului consular al celeilalte Pãrţi Contractante suma încasatã. 2. La cerere se va ataşa un extras din hotãrîrea prin care se stabileşte cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. ART. 54 Predarea obiectelor În caz de executare silitã, predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani cãtre un creditor care are domiciliul pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se face în conformitate cu prevederile legale pentru exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani, în vigoare pe teritoriul Partii Contractante unde se gãsesc acestea. ART. 55 Cheltuieli de executare În ceea ce priveşte cheltuielile de executare se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia se executa hotãrîrea. CAP. 2 Asistenta juridicã în cauzele penale ART. 56 Obligaţia de extrãdare 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat persoane aflate teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea se admite numai pentru infracţiunile a cãror savirsire atrage, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, o pedeapsa mai mare decît un an privativ de libertate sau o pedeapsa mai grea (denumite mai departe "infracţiuni care atrag extrãdarea") şi pentru executarea hotãrîrilor definitive prin care s-a pronunţat o astfel de pedeapsa. ART. 57 Refuzarea extrãdãrii Extrãdarea nu are loc, dacã: a) persoana a carei extrãdare se cere este cetãţean al Partii Contractante solicitate; b) infracţiunea a fost sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractante solicitate; c) potrivit legii Partii Contractante solicitate acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea nu poate fi executatã ca urmare a implinirii termenului de prescripţie sau pentru un alt temei legal; d) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune sau dacã în cauza s-a dat o hotãrîre sau o ordonanta de încetare a procesului penal pe teritoriul Partii Contractante solicitate; e) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a partii vãtãmate. ART. 58 Obligaţia de a porni acţiunea penalã 1. Fiecare Parte Contractantã se obliga ca la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, sa porneascã, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penalã impotriva unui cetãţean al sau cînd el a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 2. La cerere se anexeazã o informare cuprinzînd date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii. 3. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa informeze Partea Contractantã solicitanta despre rezultatul procesului penal. Dacã s-a dat o hotãrîre penalã definitiva se va anexa şi o copie dupã aceasta hotãrîre. ART. 59 Modul de legatura În problemele extrãdãrii, miniştrii justiţiei şi procurorii generali ai celor doua Pãrţi Contractante comunica direct între ei. ART. 60 Actele care se anexeazã la cererea de extrãdare 1. La cererea de extrãdare se anexeazã: a) în cazul extrãdãrii pentru executarea pedepsei - copia certificatã a hotãrîrii rãmase definitive; b) în caz de extrãdare în vederea urmãririi penale şi judecãrii - copia certificatã a mandatului de arestare şi descrierea infracţiunii comise cu relatarea împrejurãrilor cauzei precum şi textul de lege în care se încadreazã infracţiunea. Dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica cuantumul acestora. 2. În mãsura în care este posibil, la cererea de extrãdare se vor anexa: date privind fizionomia persoanei a carei extrãdare se solicita, informaţii privind cetãţenia, domiciliul sau resedinta sa, fotografii şi amprente digitale. ART. 61 Date suplimentare 1. În cazul cînd sînt îndoieli cu privire la sãvîrşirea infracţiunii care atrage extrãdarea sau dacã cererea de extrãdare nu conţine toate datele necesare, Partea Contractantã solicitatã poate sa ceara date suplimentare, stabilind în acest scop un termen de doua luni. Acest termen poate fi prelungit, dacã este necesar, la cererea Partii Contractante solicitante. 2. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu prezintã în termenul stabilit datele suplimentare, Partea Contractantã solicitatã poate elibera persoana arestata. Arestarea în vederea extrãdãrii ART. 62 Dupã primirea cererii de extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua neîntîrziat mãsuri pentru arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. ART. 63 1. Arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã s-a numit în acest sens o intervenţie de la Partea Contractantã solicitanta, în care se menţioneazã ca exista un mandat de arestare sau o hotãrîre definitiva data impotriva acelei persoane şi ca cererea de extrãdare va fi trimisa ulterior. Intervenţia de arestare, înainte de primirea cererii de extrãdare, poate fi facuta prin posta, telegraf, telefon sau radio. 2. O persoana poate fi arestata fãrã intervenţia prevãzutã în alineatul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit alineatelor 1 şi 2, va fi instiintata neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. ART. 64 Persoana arestata conform articolului 63 va fi eliberata dacã în termen de o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare nu se primeşte cererea de extrãdare. ART. 65 Amînarea extrãdãrii Dacã persoana a carei extrãdare se cere este implicata într-un proces penal în curs sau dacã a fost condamnata pentru o alta infracţiune pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal, pînã la executarea completa a pedepsei pronunţate de instanta sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. ART. 66 Extrãdarea temporarã 1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzute în articolul 65 ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru stabilirea faptelor, persoana a carei extrãdare s-a cerut poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã. ART. 67 Cereri de extrãdare din partea mai multor state Dacã se primesc cereri de extrãdare din partea mai multor state, Partea Contractantã solicitatã hotãrãşte care din aceste cereri va fi satisfacuta. ART. 68 Limitele acţiunii penale privind persoana extrãdatã 1. Fãrã acordul Partii Contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea. 2. Acordul menţionat la punctul 1 nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante pe al carei teritoriu se afla, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal iar în cazul condamnãrii, de la executarea pedepsei sau stingerea executãrii ei ori dacã el se reintoarce pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante solicitante din motive independente de vointa sa. ART. 69 Predarea Partea Contractantã solicitatã este obligatã sa comunice Partii Contractante solicitante locul şi data predãrii. Dacã Partea Contractantã solicitanta nu ia în primire persoana ce urmeazã a fi extrãdatã, în termen de o luna de la data stabilitã pentru predare, aceasta persoana va fi pusã în libertate. ART. 70 Repetarea extrãdãrii Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, în cazul unei noi cereri, ea va fi extrãdatã fãrã a mai fi necesarã prezentarea actelor prevãzute în articolele 60 şi 61. ART. 71 Informaţii cu privire la rezultatele procesului penal Partea Contractantã solicitanta va comunica Partii Contractante solicitate informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanelor extrãdate. Dacã impotriva acestor persoane a fost pronunţatã o hotãrîre definitiva, se va transmite şi copia hotãrîrii. ART. 72 Tranzitarea infractorilor 1. Fiecare Parte Contractantã autoriza, la cerere, transportul pe teritoriul sau a persoanelor extrãdate celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea prevãzutã la punctul 1 se înainteazã şi se rezolva dupã aceleaşi reguli ca şi cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitarea persoanelor a cãror extrãdare nu poate avea loc potrivit prezentului Tratat. ART. 73 Transportul provizoriu al persoanelor arestate 1. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organele, prevãzute în articolul 59, ale acestei Pãrţi Contractante pot dispune transportarea lor pe teritoriul Partii Contractante solicitante, cu condiţia ca aceste persoane sa fie menţinute în stare de arest şi sa fie înapoiate în cel mai scurt timp dupã audiere. 2. În cazul cînd este necesarã audierea ca martori a unor persoane care se gãsesc arestate într-un al treilea stat, organele Partii Contractante solicitate, prevãzute în articolul 59, autoriza transportul, dus şi întors, al acestor persoane pe teritoriul lor, cu respectarea prevederilor articolului 9. ART. 74 Transmiterea obiectelor 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã reciproc: a) obiectele sau sumele de bani, care au fost procurate prin infracţiunea care a atras extrãdarea, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau transferarea de sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca probe în cauza penalã chiar şi în cazul cînd extrãdarea infractorului nu poate fi facuta din cauza morţii lui, sustragerii sau din alte împrejurãri. 2. Dacã obiectele cerute sînt necesare instituţiilor judiciare ale Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului în cauza. 3. Drepturile terţilor asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celui îndreptãţit. ART. 75 Comunicarea hotãrîrilor de condamnare Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc date privind hotãrîrile definitive pronunţate de instanţele unei Pãrţi Contractante impotriva cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante, transmiţînd totodatã amprentele digitale existente ale condamnaţilor. ART. 76 Informaţii asupra antecedentelor penale La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor celeilalte Pãrţi Contractante se vor da gratuit informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecaţii pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. PARTEA III DISPOZIŢII FINALE ART. 77 Ratificarea Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti în timpul cel mai apropiat. ART. 78 Intrarea în vigoare 1. Tratatul intra în vigoare dupã 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Durata Tratatului este de 5 ani din ziua intrãrii în vigoare. 2. Dacã nici una din Pãrţile Contractante nu denunta Tratatul cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea acestui termen, valabilitatea lui se prelungeşte de fiecare data, pentru alţi 5 ani. Prezentul Tratat s-a întocmit în doua texte originale, fiecare în limbile romana şi albaneza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi au aplicat sigiliile. Fãcut la Tirana, în ziua de 12 septembrie 1960. -------
EXTRAS 1. Comitetul pentru Energia Nucleară al Consiliului de Miniştri este singurul organ de stat care autorizează prepararea, depozitarea şi utilizarea substanţelor radioactive, depozitarea sau eliminarea substanţelor radioactive, precum şi depozitarea sau eliminarea reziduurilor acestora şi a materialelor contaminate. Pentru importul şi exportul substanţelor radioactive se va cere avizul prealabil al Comitetului pentru Energia Nucleară. 2. În cadrul Institutului de fizica atomică se înfiinţează Comisia pentru îndrumarea şi controlul unităţilor nucleare, care are următoarele sarcini: - avizează proiectele de construcţie şi amenajare a unităţilor nucleare şi propune Comitetului pentru Energia Nucleară autorizarea acestora; - urmăreşte modul de utilizare a surselor de radiaţii nucleare; - verifică condiţiile de lucru cu aceste surse în unităţile nucleare; - propune distribuirea raţională a surselor de radiaţii nucleare şi a aparaturii folosite în tehnica nucleară, care se fabrică în ţară. În activitatea sa, aceasta comisie va colabora cu Inspecţia Tehnica de Stat pentru Protecţia Muncii şi cu Institutul de protecţie a muncii al Consiliului Central al Sindicatelor, cu Institutul de igiena din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale, precum şi Direcţia Generală pentru Energie, Metrologie, Standarde şi Invenţii. Membrii Comisiei pentru îndrumarea şi controlul unităţilor nucleare îşi exercita atribuţiile în afară obligaţiilor pe care le au în cadrul Institutului de fizică atomică. Comisia pentru îndrumarea şi controlul unităţilor nucleare va funcţiona pe baza unui regulament avizat de Consiliul Central al Sindicatelor şi aprobat de Comitetul pentru Energia Nucleara. 3. Pentru organizarea lucrului cu surse de radiaţii nucleare, în întreprinderile şi instituţiile interesate se vor înfiinţa unităţi nucleare. Prin unitate nucleara se înţelege laboratorul, atelierul, secţia de producţie sau cercetare în care se lucrează cu surse de radiaţii nucleare. Unităţile care întreprind lucrări cu surse de radiaţii nucleare sunt obligate să posede autorizaţia Comitetului pentru Energia Nucleară. Răspunderea pentru organizarea lucrului cu substanţe radioactive în unităţile nucleare o are şeful unităţii nucleare şi conducătorul întreprinderii sau instituţiei din care face parte unitatea nucleară. Asigurarea condiţiilor de protecţie contra radiaţiilor pentru personalul care lucrează sub acţiunea radiaţiilor cade în sarcina şefului unităţii nucleare. 4. Personalul care lucrează în cadrul unităţilor nucleare va fi dotat cu echipament de protecţie conform anexei din prezenta hotărîre şi a instrucţiunilor de folosire a acestui echipament. Echipamentul de protecţie aparţine instituţiei sau întreprinderii din care face parte unitatea nucleară. Întreprinderile şi instituţiile sunt obligate să ia măsuri pentru decontaminarea echipamentului de protecţie în cadrul unităţii nucleare. Este interzisă scoaterea echipamentului de protecţie contaminat în afară unităţii nucleare. De asemenea, decontaminarea aparaturii sau încăperilor, a terenurilor de experienţa etc., cad în sarcina întreprinderii respective. 5. Pentru personalul care lucrează în cadrul unităţilor nucleare, durata zilei de lucru şi a concediului de odihnă suplimentar se stabileşte astfel: ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Categoria unităţii nucleare Durata zilei de lucru Concediul suplimentar (ore) (zile) ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── I 7 12 II 6 16 III 6 18 IV 6 24 ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Categoria unităţii nucleare se stabileşte de comitetul pentru Energie Nucleară, o dată cu eliberarea autorizaţiei. 6. Persoanele care nu au împlinit vîrsta de 18 ani nu vor putea fi angajate să lucreze în unităţi nucleare. 7. În scopul pregătirii personalului cu calificare superioară care lucrează în unităţile nucleare, Institutul de fizică atomică va organiza, după necesităţi, cursuri pentru utilizarea izotopilor radioactivi, iar la nevoie un instructaj de protecţie contra radiaţiilor, cu şefii unităţilor nucleare. Cheltuielile legate de organizarea acestor cursuri şi a instructajelor vor fi suportate din planul de cheltuieli al Institutului de fizica atomică. Salarizarea cadrelor didactice pentru cursuri se va face cu ora, în raport cu funcţia didactica îndeplinită în cadrul cursurilor, conform reglementărilor în vigoare pentru cadrele didactice din învăţămîntul superior. Numărul cursanţilor la cursurile pentru utilizarea izotopilor radioactivi, precum şi planul de învăţămînt al acestor cursuri vor fi aprobate de către Comitetul pentru Energia Nucleara. Cursanţii vor fi scoşi din producţie pe toată durata cursurilor. Certificatul de absolvire a cursurilor pentru utilizarea izotopilor radioactivi da dreptul persoanei respective de a lucra într-o unitate nucleară. Cheltuielile legate de scoaterea din producţie şi de deplasare a cursanţilor vor fi suportate de ministerele şi organele centrale de stat care i-au propus în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Pentru tehnicienii care lucrează în unităţile nucleare, ministerele şi celelalte organe centrale vor lua măsuri de pregătire a lor la locul de muncă sau, după necesităţi, prin organizarea de cursuri speciale. Comitetul pentru Energia Nucleara va aviza planurile de învăţămînt ale cursurilor respective. 8. Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale va lua măsuri pentru asigurarea controlului medical la angajare în unităţile nucleare şi controlul medical periodic al personalului care manipulează surse de radiaţii nucleare, sau lucrează sub acţiunea radiaţiilor. De asemenea, va indica măsuri obligatorii cu caracter profilactic şi va stabili tratamentul care trebuie aplicat în cazuri de accidente, precum şi alte măsuri cu caracter medical legate de lucrul, în condiţii de securitate, cu surse de radiaţii nucleare. În acest scop, Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale va elabora, în termen de 30 zile de la data prezentei hotărîri, un regulament privind ajutorul medical al personalului care lucrează cu surse de radiaţii nucleare. 9. Direcţia Generală pentru Energie, Metalurgie, Standarde şi Invenţii va înfiinţa, pînă la 1 ianuarie 1962, un serviciu pentru elaborarea, verificarea şi efectuarea încercărilor de stat a aparatelor dozimetrice şi a aparatelor folosite în măsurarea radiaţiilor nucleare. De asemenea, va asigura compararea surselor radioactive etalon. 10. Întreprinderile şi instituţiile care depozitează sau utilizează surse de radiaţii nucleare şi nu poseda autorizaţia Comitetului pentru Energie Nucleară vor comunica acestuia, în termen de 30 zile de la data prezentei hotărîri, cantităţile de surse de radiaţii nucleare pe care le deţin. 11. Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Finanţelor sunt autorizate a suplimenta planul forţelor de muncă şi planul de cheltuieli, necesare pentru funcţionarea şi organizarea unităţilor nucleare. 12. Prezenta hotărîre nu se aplică: a) la lucrul cu substanţe radioactive a căror activitate specifica este mai mică de 0,002 microcurie de element chimic radioactiv pe gram de substanţă; b) .................... c) la locul cu instalaţii Rontgen medicale. 13. Comitetul pentru Energia Nucleară va elabora, pînă la 1 ianuarie 1962, instrucţiuni privind regimul de lucru cu surse de radiaţii nucleare. Aceste instrucţiuni vor fi avizate de Comitetul de Stat pentru Probleme de Muncă şi Salarii, de Comitetul Central al Sindicatelor şi de Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale. ANEXA 1 ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE NECESAR LUCRULUI CU SUBSTANŢE RADIOACTIVE SAU ÎN CÎMPURI DE RADIAŢII a) Personalul unităţilor nucleare care folosesc surse închise sau surse de neutroni va fi dotat în permanenţă cu echipament de protecţie, compus din: buc./om durata -------- -------- - halat medical din pînză 2 1 an - bonetă pînză 2 1 an - papuci talpă netedă, perechi 2 1 an b) Personalul unităţilor nucleare care folosesc surse radioactive deschise va fi dotat, după natura lucrărilor care se execută, cu următorul echipament suplimentar faţă de cel indicat la punctul a): buc./om durata --------- -------- - mănuşi autopsie, perechi 2 1 luna - şorţ cu pieptar din material plastic 1 1 an - mîneci din material plastic, perechi 1 1 an - salopetă din doc 1 1 an - halat din material plastic 1 1 an - mască pentru aerosoli 1 1 an - ochelari plexiglas 1 1 an c) Personalul care efectuează lucrări speciale, cu posibilitate de contaminare puternică, va folosi la aceste lucrări în plus peste echipamentul de la punctele a şi b: - cămaşă de pînză, - indispensabili de pînză, - ciorapi, - costum scafandru din material plastic, - cizme înalte din cauciuc, - mănuşi cauciuc. d) Echipamentul prevăzut la punctele a, b şi c se va elibera cu avizul şefului unităţilor nucleare şi va trebui să fie înlocuit ori de cîte ori nu se mai poate decontamina sub normele admise. Echipamentul care nu se mai poate decontamina sub normele admise se consideră deşeu radioactiv. --------
----------- *) Traducere. Statele pãrţi la prezenta Convenţie, În dorinta de a codifica regulile de drept internaţional relative la marea libera, Recunoscând ca dispoziţiile de mai jos, adoptate de Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, ţinuta la Geneva între 24 februarie - 27 aprilie 1958, sunt în esenta declarative a principiilor stabilite de dreptul internaţional, Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 Prin "marea libera" se înţelege acea parte a marii care nu aparţine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui Stat. ART. 2 Marea libera fiind deschisã tuturor naţiunilor, nici un Stat nu poate în mod legitim sa pretindã supunerea unei pãrţi oarecare din aceasta suveranitãţii sale. Libertatea marii libere se exercita în condiţiile determinate de prezentele articole şi alte reguli de drept internaţional. Pentru Statele riverane sau neriverane, ea include mai ales: 1) libertatea navigaţiei; 2) libertatea pescuitului; 3) liberatatea de a pune cabluri şi conducte petroliere submarine; 4) libertatea de survol. Aceste libertãţi, precum şi alte libertãţi recunoscute de principiile generale ale dreptului internaţional sunt exercitate de toate Statele ţinând seama în mod raţional de interesul pe care marea libera îl reprezintã pentru celelalte State. ART. 3 1. Pentru a se bucura de libertãţile marii în condiţii egale cu Statele riverane, Statele lipsite de litoral trebuie sa aibã acces liber la mare. În acest scop, Statele situate între mare şi un stat lipsit de litoral, vor acorda, potrivit unei înţelegeri comune şi în conformitate cu condiţiile internaţionale în vigoare: a) Statului lipsit de litoral, tranzit liber pe teritoriile lor, pe baza de reciprocitate; b) navelor arborand pavilionul unui Stat, un tratament egal cu acela al propriilor nave sau al navelor oricãrui Stat în ceea ce priveşte accesul în porturile maritime şi folosirea lor. 2. Statele situate între mare şi un Stat lipsit de litoral vor reglementa de comun acord cu acesta din urma, toate chestiunile relative la libertatea de tranzit şi la egalitatea de tratament în porturi, în cazul când aceste State nu ar fi deja pãrţi la convenţiile internaţionale în vigoare, ţinând seama de drepturile Statului riveran sau de tranzit şi de particularitãţile Statului fãrã litoral. ART. 4 Navele oricãrui Stat, riveran sau neriveran, au dreptul sa navigheze în marea libera sub pavilionul acestuia. ART. 5 1. Fiecare Stat fixeazã condiţiile potrivit cãrora el acorda navelor naţionalitatea sa, precum şi condiţiile de înmatriculare şi dreptul de a purta pavilionul sau. Trebuie sa existe o legatura substantiala între Stat şi Nava; Statul trebuie mai ales sa-şi exercite în mod efectiv jurisdicţia şi controlul în domeniile tehnic, administrativ şi social, asupra navelor care poarta pavilionul sau. 2. Fiecare Stat elibereazã navelor cãrora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau documente în acest scop. ART. 6 1. Navele navigheaza sub pavilionul unui singur Stat şi sunt supuse jurisdicţiei exclusive a acestuia în marea libera, în afarã cazurilor excepţionale prevãzute în mod expres de tratatele internaţionale sau prin prezentele articole. Nici o schimbare de pavilion nu poate sa intervinã în cursul unei cãlãtorii sau unei escale, în afarã de cazul de transfer real al proprietãţii sau de schimbare a înmatriculãrii. 2. Nava care navigheaza sub pavilioanele a doua sau mai multe State, de care se foloseşte la alegerea sa, nu se poate prevala, fata de orice Stat terţ, de nici una din aceste nationalitati şi poate sa fie asimilatã unei nave fãrã naţionalitate. ART. 7 Dispoziţiile articolelor precedente nu prejudiciazã cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al unei organizaţii interguvernamentale purtând pavilionul organizaţiei. ART. 8 1. Navele de rãzboi se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului. 2. În sensul prezentelor articole, expresia "nava de rãzboi" desemneazã o nava aparţinând marinei de rãzboi a unui Stat şi care poarta semnele exterioare distinctive ale navelor de rãzboi de naţionalitatea sa. Comandantul trebuie sa fie în serviciul Statului, numele sau trebuie sa figureze pe lista ofiţerilor flotei militare şi echipajul trebuie sa fie supus regulilor disciplinei militare. ART. 9 Navele aparţinând unui Stat sau folosite de el şi afectate numai unui serviciu guvernamental necomercial se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului. ART. 10 1. Orice Stat este obligat sa ia mãsurile necesare, cu privire la navele care poarta pavilionul sau, pentru a asigura securitatea în mare, mai ales în ceea ce priveşte: a) folosirea semnalelor, întreţinerea comunicaţiilor şi prevenirea abordajelor; b) componenta şi condiţiile de munca ale echipajelor, ţinând seama de actele internaţionale în materie de munca; c) construcţia şi echiparea navei şi posibilitatea ei de a pluti pe mare. 2. Prescriind aceste mãsuri, fiecare Stat este obligat sa se conformeze normelor internaţionale general acceptate şi sa ia toate mãsurile necesare pentru a le asigura respectarea. ART. 11 1. În cazul unui abordaj sau oricãrui alt incident de navigaţie privind o nava în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penalã sau disciplinarã a cãpitanului sau a oricãrei alte persoane în serviciul navei, nici o urmãrire penalã sau disciplinarã nu poate sa fie începutã contra acestor persoane decât înaintea autoritãţilor judiciare sau administrative, fie ale Statului pavilionului, fie ale Statului a cãrui cetãţenie o au aceste persoane. 2. În materie disciplinarã, Statul care a eliberat un brevet de comandant sau un certificat de capacitate este singurul competent sa pronunţe, conform procedurii legale corespunzãtoare, retragerea acestor titluri, chiar dacã titularul nu are cetãţenia Statului care le-a eliberat. 3. Nici o sechestrare sau reţinere chiar pentru mãsuri de instrucţie nu poate sa fie ordonatã de alte autoritãţi decât acelea ale Statului pavilionului. ART. 12 1. Orice Stat este ţinut sa oblige capitanul unei nave care navigheaza sub pavilionul sau, atât cat capitanul poate sa facã aceasta fãrã sa punã în primejdie serioasã nava, echipajul sau pasagerii: a) de a acorda asistenta oricãrei persoane aflate în mare, în pericol de pieire; b) de a se indrepta cu toatã viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacã este informat de nevoia lor de ajutor, în mãsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acţiune din partea sa; c) de a acorda, dupã un abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în mãsura posibilului, de a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. 2. Toate Statele riverane vor favoriza crearea şi întreţinerea unui serviciu corespunzãtor şi eficace de cercetare şi de salvare pentru a asigura securitatea în mare şi deasupra marii şi vor încheia în acest scop, dacã este cazul, acorduri regionale de colaborare mutuala cu Statele vecine. ART. 13 Orice Stat este obligat sa ia mãsuri eficace pentru a impiedica şi pedepsi transportul sclavilor pe vasele autorizate sa abordeze pavilionul sau şi pentru a impiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber "ipso facto". ART. 14 Toate Statele trebuie sa colaboreze, în mãsura posibilului, la reprimarea pirateriei în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. ART. 15 Constituie piraterie actele mai jos enumerate: 1) Orice act ilegal de violenta, de detenţiune sau orice jefuire comisã pentru scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare şi îndreptate: a) impotriva unei alte nave sau aeronave, în marea libera, sau impotriva persoanelor sau bunurilor de la Bordul acestora; b) impotriva unei nave sau aeronave, persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. 2) Toate actele de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, când acela care le comite are cunostinta de faptele care dau acestei nave sau aeronave caracterul unei nave sau aeronave-pirat; 3) Orice acţiune care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite în alineatele 1 sau 2 din prezentul articol sau este întreprinsã cu intenţia de a le usura. ART. 16 Actele de piraterie, astfel cum sunt definite la articolul 15, sãvârşite de o nava de rãzboi sau de o nava sau aeronava de Stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul navei sau aeronavei, sunt asimilate actelor comise de o nava particularã. ART. 17 Sunt considerate ca nave sau aeronave-pirat navele sau aeronavele destinate, de persoanele sub controlul cãrora se gãsesc efectiv, sa comita unul din actele menţionate la articolul 15. În aceeaşi situaţie se considera şi navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atâta timp cat ele rãmân sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte. ART. 18 O nava sau aeronava poate sa-şi menţinã naţionalitatea cu toatã transformarea sa într-o nava sau aeronava-pirat. Menţinerea sau pierderea naţionalitãţii sunt determinate în conformitate cu legea Statului care i-a conferit aceasta naţionalitate. ART. 19 Orice Stat poate sa sechestreze o nava sau aeronava-pirat, sau o nava capturata în urma actelor de piraterie şi care este în mana piratilor, sa aresteze persoanele şi sa sechestreze bunurile care se gãsesc la bordul acestei nave sau aeronave în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. Tribunalele Statului care a efectuat sechestrarea pot sa se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi asupra mãsurilor de luat în ceea ce priveşte navele, aeronavele sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terţe de buna credinţa. ART. 20 Când sechestrarea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuatã fãrã un motiv întemeiat Statul care a reţinut nava sau aeronava este rãspunzãtor fata de Statul a cãrui naţionalitate o are nava sau aeronava de orice pierdere sau paguba cauzate de sechestrare. ART. 21 Orice sechestrare pentru motive de piraterie nu poate sa fie executatã decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi autorizate în acest scop. ART. 22 1. În afarã cazurilor în care actele de amestec sunt bazate pe drepturi acordate printr-un tratat, o nava de rãzboi care intalneste în marea libera o nava de comerţ strãinã nu este indreptatita sa o supunã controlului decât numai dacã are vreun motiv întemeiat de a banui ca aceasta nava: a) se ocupa cu pirateria, sau b) se ocupa cu vânzarea sclavilor, sau c) arborand un pavilion strãin sau refuzând sa înalte pavilionul sau, este în realitate o nava având aceeaşi naţionalitate cu nava de rãzboi. 2. În toate cazurile prevãzute la alineatele a, b şi c, nava de rãzboi poate sa procedeze la verificarea documentelor care autoriza purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofiţer. Dacã, dupã verificarea documentelor, banuielile continua, ea poate sa procedeze la o examinare ulterioara, la bordul vasului, care trebuie sa fie efectuatã cu toatã consideraţia posibila. 3. Dacã banuielile nu sunt gãsite ca întemeiate şi nava reţinutã n-a comis nici un act care sa le justifice, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba. ART. 23 1. Urmãrirea unei nave strãine poate sa fie întreprinsã dacã autoritãţile competente ale Statului riveran au motive întemeiate sa creadã ca aceasta nava a contravenit legilor şi regulamentelor acestui Stat. Aceasta urmãrire trebuie sa înceapã când nava strãinã sau una din ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în marea teritorialã sau în zona contigua a Statului care întreprinde urmãrirea şi nu poate sa fie continuatã dincolo de limitele marii teritoriale sau zonei contigui decât cu condiţia sa nu fie întreruptã. Nu este necesar ca nava care ordonã oprirea unei nave strãine ce navigheaza în marea teritorialã sau în zona contigua sa se gãseascã de asemenea în limitele marii teritoriale sau zonei contigui în momentul când nava vizata primeşte ordinul de oprire. Dacã nava strãinã se gãseşte într-o zona contigua, astfel cum este definitã la articolul 24 al Convenţiei asupra marii teritoriale şi zonei contigui, urmãrirea nu poate sa fie începutã decât pentru o cauza de violare a drepturilor care urmau sa fie protejate prin instituirea acestei zone. 2. Dreptul de urmãrire înceteazã din momentul în care nava urmãritã intra în marea teritorialã a tarii cãreia îi aparţine sau în aceea a unui stat terţ. 3. Urmãrirea nu se considera începutã decât cu condiţia ca nava care urmãreşte sa se fi asigurat, prin mijloacele utilizabile de care dispune, ca nava urmãritã sau una din ambarcatiunile sale sau alte ambarcatiuni care acţioneazã împreunã şi folosesc nava urmãritã ca nava-baza, se gãsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, dacã este cazul, în zona contigua. Urmãrirea nu poate sa fie începutã, decât dupã emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care sa permitã navei vizate sa-l vada sau sa-l auda. 4. Dreptul de urmãrire nu poate sa fie exercitat decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare sau alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi special autorizate în acest scop. 5. În cazul unei urmãriri efectuate de o aeronava: a) dispoziţiile paragrafelor 1-3 din prezentul articol se aplica "mutatis mutandis" acestui mod de urmãrire; b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însãşi sa urmãreascã activ nava pana ce o nava sau aeronava a Statului riveran, avertizata de aeronava, soseste la fata locului pentru a continua urmãrirea, afarã de cazul când aeronava nu poate ea însãşi sa opreascã nava. Pentru a justifica controlul unei nave în marea libera, nu este suficient ca nava sa fi fost doar reperata de aeronava, ca ar fi comis o infracţiune sau ca fiind suspecta de infracţiune, dacã în acelaşi timp nu i s-a cerut sa se opreascã şi n-a fost urmãritã de aeronava însãşi sau de alte aeronave sau nave care sa continue urmãrirea fãrã întrerupere. 6. Eliberarea unei nave reţinute într-un loc aflat sub jurisdicţia unui Stat şi escortata cãtre un post al acestui Stat, în vederea unei examinari de cãtre autoritãţile competente, nu poate sa fie cerutã numai pentru faptul ca nava şi escorta sa au traversat o parte a marii libere când împrejurãrile au fãcut necesarã aceasta traversare. 7. Dacã o nava a fost opritã sau sechestrata în marea libera în împrejurãri care nu justifica exercitarea dreptului de urmãrire, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba. ART. 24 Orice stat obligat sa emita reguli cu privire la evitarea murdaririi marilor prin hidrocarburi, rãspândite de nave sau conducte petroliere sau rezultând din exploatarea solului şi subsolului submarin, ţinând seama de dispoziţiile convenţionale existente în aceasta materie. ART. 25 1. Orice Stat este obligat sa ia mãsuri pentru evitarea murdaririi marilor datoritã aruncarii în apa a deşeurilor radioactive, ţinând seama de toate normele şi de reglementãrile care ar putea fi elaborate de organizaţiile internaţionale competente. 2. Toate statele sunt obligate sa colaboreze cu organizaţiile internaţionale competente în adoptarea mãsurilor tinzând la evitarea murdariei marilor sau a spaţiului aerian de deasupra rezultând din orice activitãţi care comporta întrebuinţarea de materiale radioactive sau de alţi agenţi vatamatori. ART. 26 1. Orice stat are dreptul sa punã cabluri şi conducte petroliere submarine pe fundul marii libere. 2. Statutul riveran nu poate sa împiedice punerea sau întreţinerea acestor cabluri sau conducte petroliere, excepţie fãcând dreptul sau de a lua mãsuri potrivite pentru exploatarea platoului continental şi exploatarea resurselor sale naturale. 3. Punând aceste cabluri sau conducte petroliere, Statul respectiv trebuie sa ţinã seama în mod cuvenit de cablurile sau conductele petroliere deja instalate pe fundul marii. În special, el nu trebuie sa împiedice posibilitãţile de reparare a cablurilor sau conductelor petroliere existente. ART. 27 Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea unui cablu submarin în marea libera de cãtre o nava purtând pavilionul sau, sau de o persoana supusã jurisdicţiei sale, facuta în mod intentionat sau prin neglijenţa culpabilã şi care ar putea sa aibã ca rezultat întreruperea sau împiedicarea comunicaţiilor telegrafice sau telefonice, precum şi ruperea sau deteriorarea în aceleaşi condiţii a unui cablu de inalta tensiune sau a unei conducte petroliere submarine, sa constituie infracţiuni posibile de sancţionare. Aceasta dispoziţie nu se aplica ruperilor sau deteriorarilor ai cãror autori nu ar fi avut decât scopul legitim de a-şi proteja viata sau securitatea navei lor, dupã ce au luat toate mãsurile necesare pentru a evita aceste ruperi sau deteriorãri. ART. 28 Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca persoanele supuse jurisdicţiei sale care sunt proprietari ai unui cablu sau ai unei conducte petroliere în marea libera şi care, prin punerea sau repararea acestui cablu sau conducte petroliere, sa suporte cheltuielile de reparatie. ART. 29 Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca proprietarii navelor care pot sa dovedeascã ca au sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte petroliere submarine sa fie indemnizati de cãtre proprietarul cablului sau conductei, cu condiţia ca în prealabil ei sa fi luat toate mãsurile de precautii rationale. ART. 30 Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile între Statele pãrţi la aceste convenţii sau acorduri. ART. 31 Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie. ART. 32 Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 33 Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat aparţinând uneia din categoriile menţionate la articolul 31. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 34 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau adera la Convenţie dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depunerea, de cãtre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 35 1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã, de oricare Parte Contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere. ART. 36 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolul 31: a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 31, 32 şi 33; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 34; c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 35. ART. 37 Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 31. Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie. Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie noua sute cincizeci şi opt. -------------
--------- *) Traducere Statele pãrţi la prezenta Convenţie Au cãzut de acord asupra urmãtoarelor dispoziţii: PARTEA ÎNTÂIA Marea teritorialã Secţiunea I Dispoziţii generale ART. 1 1. Suveranitatea statului se întinde, în afarã teritoriului sau şi a apelor sale interioare, asupra unei zone a marii adiacenta coastelor sale, denumita mare teritorialã. 2. Aceasta suveranitate se exercita în condiţiile fixate de dispoziţiile prezentelor articole şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional. ART. 2 Suveranitatea Statului riveran se extinde şi asupra spaţiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum şi asupra fundului marii şi subsolului ei. Secţiunea II Limitele marii teritoriale ART. 3 Sub rezerva dispoziţiilor contrare din prezentele articole, linia de baza normalã care serveşte la mãsurarea latimii marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul coastei asa cum este indicatã pe hartile marine la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran. ART. 4 1. În regiunile în care linia coastei prezintã crestaturi şi sinuozitati adânci, sau dacã exista grupuri de insule de-a lungul coastei, în imediata apropiere a acesteia, poate fi adoptatã metoda liniilor de baza drepte legand puncte apropiate pentru trasarea liniei de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale. 2. Traseul acestor linii de baza nu trebuie sa se departeze, într-un mod apreciabil, de direcţia generalã a coastei, şi intinderile de mare situate înãuntrul acestor linii trebuie sa fie suficient legate de domeniul terestru, pentru a putea fi supuse regimului apelor interioare. 3. Liniile de baza nu pot fi trasate spre ridicaturile de teren ce rãmân descoperite în timpul refluxului sau sa porneascã de la acestea, decât în cazul când pe ele sunt amplasate faruri sau instalaţii similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii. 4. În cazurile în care metoda liniilor de baza se aplica conform dispoziţiilor paragrafului 1, se tine seama, pentru determinarea anumitor linii de baza, de interesele economice specifice regiunii respective, a cãror realitate şi importanta sunt în mod clar atestate de o folosire îndelungatã. 5. Sistemul liniilor de baza drepte nu poate fi aplicat de cãtre un Stat în asa fel încât sa intrerupa legatura dintre marea teritorialã a altui Stat şi largul marii. 6. Statul riveran trebuie sa indice în mod clar liniile de baza drepte pe hartile marine, asigurând acestora o publicitate suficienta. ART. 5 1. Apele situate înãuntrul liniei de baza a marii teritoriale, în fata uscatului, fac parte din apele interioare ale Statului. 2. În cazul în care stabilirea unei linii de baza drepte, conform articolului 4, are ca rezultat inglobarea, ca ape interioare a unor zone care erau mai înainte considerate ca fãcând parte din marea teritorialã sau din marea libera, dreptul de trecere inofensiva prevãzut de articolele 14-23 se aplica acestor ape. ART. 6 Limita exterioarã a marii teritoriale este constituitã de linie având fiecare punct la o distanta egala cu lãţimea marii teritoriale masurata din punctul cel mai apropiat al liniei de baza. ART. 7 1. Prezentul articol nu se referã decât la golfurile la care un singur Stat este riveran. 2. În sensul prezentelor articole, un golf este o crestatura bine marcata a carei patrundere în uscat, în raport cu lãţimea deschizaturii, este astfel încât conţine ape inconjurate de coasta şi constituie mai mult decât o simpla inflexiune a coastei. Totuşi, o crestatura nu este consideratã drept un golf decât dacã suprafata sa este egala sau superioarã aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia trasa de-a curmezisul intrãrii crestaturii. 3. În scopul stabilirii mãsurãtorilor, suprafata unei crestaturi este cea cuprinsã între linia refluxului în jurul ţãrmului crestaturii şi linia trasata între liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci când din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul este trasat luându-se ca diametru suma liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafata insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsã în suprafata totalã a acesteia. 4. Dacã distanta între liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf nu trece peste 24 mile, poate fi trasata o linie de demarcatie între aceste doua linii ale refluxului iar apele astfel închise de aceasta linie sunt considerate ca ape interioare. 5. În cazul în care distanta dintre liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf trece peste 24 mile, o linie de baza dreapta de 24 mile este trasata în interiorul golfului, în asa fel încât sa inchida cea mai mare suprafata de apa care ar putea fi delimitata printr-o linie de aceasta lungime. 6. Dispoziţiile precedente nu se aplica golfurilor numite "istorice", nici în cazurile în care se aplica sistemul liniilor de baza drepte prevãzute la articolul 4. ART. 8 În scopul delimitãrii marii teritoriale, instalaţiile permanente fãcând parte integrantã din sistemul portuar şi care înainteazã cel mai mult spre larg sunt considerate ca fãcând parte din coasta. ART. 9 Radele care servesc în mod normal încãrcãrii, descãrcãrii şi ancorarii navelor şi care, în alte condiţii, ar fi situate, total sau în parte, în afarã traseului general al limitei exterioare a marii teritoriale vor fi incluse în marea teritorialã. Statul riveran trebuie sa delimiteze precis aceste rade şi sa le indice pe hartile marine cu limitele lor, care trebuie sa facã obiectul unei publicaţii suficiente. ART. 10 1. O insula este o întindere naturala de pãmânt inconjurata de apa, care rãmâne descoperitã în timpul fluxului. 2. Marea teritorialã a insulei este masurata conform dispoziţiilor prezentelor articole. ART. 11 1. Prin terenuri care pot rãmâne descoperite trebuie sa se înţeleagã ridicaturile naturale de teren care sunt inconjurate de mare şi care sunt neacoperite în timpul refluxului dar acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care terenurile care pot rãmâne descoperite se gãsesc, total sau parţial, la o distanta de uscat sau de o insula care nu depãşeşte lãţimea marii teritoriale, linia refluxului acestor terenuri poate fi luatã ca linie de baza pentru a mãsura lãţimea marii teritoriale. 2. În cazurile în care terenurile care pot rãmâne descoperite sunt în totalitatea lor separate de uscat sau de o insula printr-o distanta superioarã latimii marii teritoriale, ele n-au mare teritorialã proprie. ART. 12 1. În cazul când coastele a doua State sunt aşezate în fata sau sunt limitrofe, niciunul dintre aceste State nu au dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele sa-şi extindã marea sa teritorialã peste linia mediana ale carei puncte sunt la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale a fiecãruia dintre cele doua state. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplica însã în cazurile în care, din cauza unor titluri istorice sau alte împrejurãri speciale, este necesar ca marea teritorialã a celor doua State sa fie delimitata în alt mod decât se prevede în aceste dispoziţii. 2. Linia de demarcare între marile teritoriale a doua State ale cãror coaste sunt aşezate fata în fata sau sunt limitrofe, este trasata pe hartile marine întocmite la scara mare, recunoscuta oficial de Statele riverane. ART. 13 Dacã un fluviu se vãrsa în mare fãrã a forma estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limite ale refluxului pe tarmuri. SECŢIUNEA III Dreptul de trecere inofensiva Subsectiunea A Reguli aplicabile tuturor navelor ART. 14 1. Sub rezerva dispoziţiilor din prezentele articole, navele tuturor statelor riverane sau neriverane, se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorialã. 2. Trecerea este faptul de a naviga în marea teritorialã fie pentru a o traversa fãrã a intra în apele interioare, fie pentru a intra în apele interioare, fie pentru a se indrepta spre larg, venind din apele interioare. 3. Trecerea cuprinde dreptul de oprire şi de ancorare, dar numai în mãsura în care oprirea sau ancorarea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun navei din motive de forta majorã sau primejdie. 4. Trecerea este inofensiva atât timp cat nu aduce atingerea pãcii, ordinii sau securitãţii statului riveran. Aceasta trecere trebuie sa se efectueze în conformitate cu prezentele articole şi alte reguli ale dreptului internaţional. 5. Trecerea navelor de pescuit strãine nu este consideratã ca inofensiva dacã acestea nu se conformeazã legilor şi regulamentelor pe care Statul riveran poate sa le dicteze şi sa le publice în scopul de a le interzice pescuitul în marea teritorialã. 6. Navele submarine trebuie sa treacã la suprafata şi sa arboreze pavilionul lor. ART. 15 1. Statul riveran nu trebuie sa împiedice trecerea inofensiva prin marea teritorialã. 2. Statul riveran trebuie sa facã cunoscut, într-un mod adecvat, toate pericolele pe care le cunoaşte şi care ameninta navigaţia în marea sa teritorialã. ART. 16 1. Statul riveran poate sa ia, în marea sa teritorialã, mãsurile necesare pentru a impiedica orice trecere care nu este inofensiva. 2. În ceea ce priveşte navele care se îndreaptã spre apele interioare, Statul riveran are de asemenea dreptul de a lua mãsurile necesare, pentru a preveni orice încãlcare a condiţiilor cãrora le este subordonata admiterea acestor nave în apele respective. 3. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 4, Statul riveran poate, fãrã discriminare între navele strãine, sa suspende temporar, în zone determinate ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor strãine, dacã aceasta suspendare este indispensabila pentru protecţia securitãţii sale. Suspendarea nu va avea efect decât dupã publicarea ei în modul cuvenit. 4. Trecerea inofensiva a navelor strãine nu poate fi suspendatã în stramtori care, legand o parte a marii libere cu o alta parte a marii libere sau cu marea teritorialã a unui Stat strãin servesc navigaţiei internaţionale. ART. 17 Navele strãine care exercita dreptul de trecere inofensiva trebuie sa se conformeze legilor şi regulamentelor edictate de Statul riveran în conformitate cu prezentele articole şi cu alte reguli ale dreptului internaţional, şi în special legilor şi regulamentelor privind transporturile şi navigaţia. Subsectiunea B Reguli aplicabile navelor de comerţ ART. 18 1. Nu se pot percepe taxe de la navele strãine pentru simpla lor trecere prin marea teritorialã. 2. Nu se pot percepe taxe de la o nava strãinã trecând prin marea teritorialã decât pentru remunerarea unor servicii determinate fãcute acestei nave. Aceste taxe sunt percepute fãrã discriminare. ART. 19 1. Jurisdicţia penalã a statului riveran nu va fi exercitatã la bordul unei nave strãine, trecând prin marea teritorialã, pentru arestarea unei persoane sau efectuarea actelor de instrucţie ca urmare a unei infracţiuni comise la bordul acelei nave, în timpul trecerii, cu excepţia urmãtoarelor cazuri: a) dacã consecinţele infracţiunii ating Statul riveran; b) dacã infracţiunea este de natura sa tulbure liniştea publica a tarii sau ordinea în marea teritorialã; c) dacã asistenta autoritãţilor locale a fost cerutã de capitanul navei sau de consulul Statului al cãrui pavilion îl arboreaza nava, sau d) dacã aceste mãsuri sunt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante. 2. Dispoziţiile de mai sus nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua toate mãsurile autorizate de legislaţia sa, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de instrucţie la bordul unei nave strãine care trece prin marea teritorialã venind din apele interioare. 3. În cazurile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol, Statul riveran trebuie, dacã capitanul cere, sa înştiinţeze autoritatea consularã a Statului pavilionului înainte de a lua orice mãsura şi sa înlesneascã contactul între aceasta autoritate şi echipajul navei. În caz de necesitate urgenta, aceasta înştiinţare poate fi facuta în timp ce mãsurile sunt în curs de executare. 4. Autoritatea localã, examinând dacã arestarea trebuie sa fie facuta şi în ce mod, trebuie sa ţinã seama de interesele navigaţiei. 5. Statul riveran nu poate lua nici o mãsura la bordul unei nave strãine care trece prin marea teritorialã, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de instrucţie pentru infracţiunile comise înainte de intrarea navei în marea teritorialã, dacã nava, venind dintr-un port strãin, nu face decât sa treacã prin marea teritorialã, fãrã sa între în apele interioare. ART. 20 1. Statul riveran nu va opri şi nici nu va modifica ruta unei nave strãine, trecând prin marea teritorialã, pentru a exercita jurisdicţia civilã asupra unei persoane care se gãseşte la bord. 2. Statul riveran nu poate aplica, fata de aceasta nava, mãsuri de execuţie sau mãsuri conservatorii în materie civilã decât dacã aceste mãsuri sunt luate ca urmare a obligaţiilor asumate sau a responsabilitãţii angajate de nava respectiva în timpul trecerii sau pentru trecerea prin apele Statului riveran. 3. Dispoziţiile paragrafului precedent nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua mãsuri de execuţie sau mãsuri conservatorii în materie civilã pe care le autorizeaza legislaţia sa, fata de o nava strãinã care stationeaza în marea teritorialã, sau care trece prin marea teritorialã venind din apele interioare. Subsectiunea C Reguli aplicabile navelor de stat altele decât navele de rãzboi ART. 21 Regulile prevãzute în subsectiunile A şi B se aplica de asemenea navelor de stat afectate scopurilor comerciale. ART. 22 1. Regulile prevãzute la subsectiunea A şi în articolul 18 se aplica navelor de stat afectate scopurilor necomerciale. 2. Cu excepţia dispoziţiilor la care se referã paragraful precedent, nici o dispoziţie din prezentele articole nu aduce atingere imunitãţilor de care se bucura aceste nave, potrivit acestor articole sau altor reguli de drept internaţional. Subsectiunea D Regula aplicabilã navelor de rãzboi ART. 23 În cazul în care o nava de rãzboi nu respecta regulile Statului riveran privind trecerea prin marea teritorialã şi dacã nava nu tine seama de invitaţia care i-a fost adresatã ca sa se conformeze, Statul riveran poate sa ceara ca nava sa pãrãseascã marea teritorialã. PARTEA A 2-A Zona contigua ART. 24 1. Pe o zona a marii libere contigua marii sale teritoriale, Statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul: a) de a preveni contravenţiile la legile sale de poliţie vamalã, fiscalã, sanitarã sau de imigrare pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã: b) de a reprima contravenţiile la aceste legi comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã. 2. Zona contigua nu poate sa se intinda peste 12 mile pornind de la linia de baza care deserveste ca punct de plecare mãsurarea latimii marii teritoriale. 3. În cazul în care coastele a doua state sunt aşezate fata în fata sau sunt adiacente, nici unul din aceste doua State nu va avea dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, sa-şi extindã zona contigua peste linia mediana având fiecare punct la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care este masurata lãţimea marii teritoriale a fiecãruia din aceste State. PARTEA A 3-A Articole finale ART. 25 Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile dintre Statele pãrţi la aceste convenţii sau acorduri. ART. 26 Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie. ART. 27 Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretariatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 28 Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat care aparţine uneia din categoriile menţionate la articolul 26. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 29 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de a treizecea zi dupã depunerea, de cãtre acel Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 30 1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã de oricare parte contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere. ART. 31 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolului 26: a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 26, 27 şi 28; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 29; c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 30. ART. 32 Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 26. Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respecitve, au semnat prezenta Convenţie. Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie noua sute cinci zeci şi opt. -----------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ART. 1 Republica Populara Romana ratifica Convenţia asupra marii teritoriale şi zonei contigui, încheiatã la Geneva, la 29 aprilie 1958 şi confirma rezervele fãcute cu ocazia semnãrii, şi anume: a) rezerva la articolul 20: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca navele de stat se bucura de imunitate în apele teritoriale strãine şi ca aplicarea mãsurilor prevãzute în acest articol poate sa aibã loc pentru aceste nave numai cu acordul statului sub pavilionul cãruia ele navigheaza". b) rezerva la articolul 23: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca statul riveran are dreptul de a stabili ca trecerea navelor de rãzboi strãine prin apele sale teritoriale este subordonata unei aprobãri prealabile". ART. 2 Republica Populara Romana ratifica Convenţia asupra marii libere, încheiatã la Geneva, la 29 aprilie 1958 şi confirma rezerva precum şi declaraţia facuta cu ocazia semnãrii, şi anume: a) rezerva la articolul 9: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca principiul de drept internaţional dupã care o nava este supusã în marea libera numai jurisdicţiei statului sub al cãrui pavilion navigheaza se aplica la toate navele de stat, indiferent de scopul pentru care sînt folosite". b) declaraţie: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca definitia pirateriei astfel cum este formulatã în art. 15 din Convenţia asupra marii libere nu cuprinde unele acţiuni care potrivit dreptului internaţional contemporan trebuie sa fie socotite ca fiind acte de piraterie". ART. 3 Republica Populara Romana adera la Convenţia asupra platoului continental, încheiatã la Geneva, la 29 aprilie 1958. Preşedintele Consiliului de Stat GHEORGHE GHEORGHIU DEJ Convenţie*) Asupra marii teritoriale şi zonei contigui --------- *) Traducere Statele pãrţi la prezenta Convenţie Au cãzut de acord asupra urmãtoarelor dispoziţii: PARTEA ÎNTÂIA Marea teritorialã Secţiunea I Dispoziţii generale ART. 1 1. Suveranitatea statului se întinde, în afarã teritoriului sau şi a apelor sale interioare, asupra unei zone a marii adiacenta coastelor sale, denumita mare teritorialã. 2. Aceasta suveranitate se exercita în condiţiile fixate de dispoziţiile prezentelor articole şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional. ART. 2 Suveranitatea Statului riveran se extinde şi asupra spaţiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum şi asupra fundului marii şi subsolului ei. Secţiunea II Limitele marii teritoriale ART. 3 Sub rezerva dispoziţiilor contrare din prezentele articole, linia de baza normalã care serveşte la mãsurarea latimii marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul coastei asa cum este indicatã pe hartile marine la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran. ART. 4 1. În regiunile în care linia coastei prezintã crestaturi şi sinuozitati adânci, sau dacã exista grupuri de insule de-a lungul coastei, în imediata apropiere a acesteia, poate fi adoptatã metoda liniilor de baza drepte legand puncte apropiate pentru trasarea liniei de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale. 2. Traseul acestor linii de baza nu trebuie sa se departeze, într-un mod apreciabil, de direcţia generalã a coastei, şi intinderile de mare situate înãuntrul acestor linii trebuie sa fie suficient legate de domeniul terestru, pentru a putea fi supuse regimului apelor interioare. 3. Liniile de baza nu pot fi trasate spre ridicaturile de teren ce rãmân descoperite în timpul refluxului sau sa porneascã de la acestea, decât în cazul când pe ele sunt amplasate faruri sau instalaţii similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii. 4. În cazurile în care metoda liniilor de baza se aplica conform dispoziţiilor paragrafului 1, se tine seama, pentru determinarea anumitor linii de baza, de interesele economice specifice regiunii respective, a cãror realitate şi importanta sunt în mod clar atestate de o folosire îndelungatã. 5. Sistemul liniilor de baza drepte nu poate fi aplicat de cãtre un Stat în asa fel încât sa intrerupa legatura dintre marea teritorialã a altui Stat şi largul marii. 6. Statul riveran trebuie sa indice în mod clar liniile de baza drepte pe hartile marine, asigurând acestora o publicitate suficienta. ART. 5 1. Apele situate înãuntrul liniei de baza a marii teritoriale, în fata uscatului, fac parte din apele interioare ale Statului. 2. În cazul în care stabilirea unei linii de baza drepte, conform articolului 4, are ca rezultat inglobarea, ca ape interioare a unor zone care erau mai înainte considerate ca fãcând parte din marea teritorialã sau din marea libera, dreptul de trecere inofensiva prevãzut de articolele 14-23 se aplica acestor ape. ART. 6 Limita exterioarã a marii teritoriale este constituitã de linie având fiecare punct la o distanta egala cu lãţimea marii teritoriale masurata din punctul cel mai apropiat al liniei de baza. ART. 7 1. Prezentul articol nu se referã decât la golfurile la care un singur Stat este riveran. 2. În sensul prezentelor articole, un golf este o crestatura bine marcata a carei patrundere în uscat, în raport cu lãţimea deschizaturii, este astfel încât conţine ape inconjurate de coasta şi constituie mai mult decât o simpla inflexiune a coastei. Totuşi, o crestatura nu este consideratã drept un golf decât dacã suprafata sa este egala sau superioarã aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia trasa de-a curmezisul intrãrii crestaturii. 3. În scopul stabilirii mãsurãtorilor, suprafata unei crestaturi este cea cuprinsã între linia refluxului în jurul ţãrmului crestaturii şi linia trasata între liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci când din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul este trasat luându-se ca diametru suma liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafata insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsã în suprafata totalã a acesteia. 4. Dacã distanta între liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf nu trece peste 24 mile, poate fi trasata o linie de demarcatie între aceste doua linii ale refluxului iar apele astfel închise de aceasta linie sunt considerate ca ape interioare. 5. În cazul în care distanta dintre liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf trece peste 24 mile, o linie de baza dreapta de 24 mile este trasata în interiorul golfului, în asa fel încât sa inchida cea mai mare suprafata de apa care ar putea fi delimitata printr-o linie de aceasta lungime. 6. Dispoziţiile precedente nu se aplica golfurilor numite "istorice", nici în cazurile în care se aplica sistemul liniilor de baza drepte prevãzute la articolul 4. ART. 8 În scopul delimitãrii marii teritoriale, instalaţiile permanente fãcând parte integrantã din sistemul portuar şi care înainteazã cel mai mult spre larg sunt considerate ca fãcând parte din coasta. ART. 9 Radele care servesc în mod normal încãrcãrii, descãrcãrii şi ancorarii navelor şi care, în alte condiţii, ar fi situate, total sau în parte, în afarã traseului general al limitei exterioare a marii teritoriale vor fi incluse în marea teritorialã. Statul riveran trebuie sa delimiteze precis aceste rade şi sa le indice pe hartile marine cu limitele lor, care trebuie sa facã obiectul unei publicaţii suficiente. ART. 10 1. O insula este o întindere naturala de pãmânt inconjurata de apa, care rãmâne descoperitã în timpul fluxului. 2. Marea teritorialã a insulei este masurata conform dispoziţiilor prezentelor articole. ART. 11 1. Prin terenuri care pot rãmâne descoperite trebuie sa se înţeleagã ridicaturile naturale de teren care sunt inconjurate de mare şi care sunt neacoperite în timpul refluxului dar acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care terenurile care pot rãmâne descoperite se gãsesc, total sau parţial, la o distanta de uscat sau de o insula care nu depãşeşte lãţimea marii teritoriale, linia refluxului acestor terenuri poate fi luatã ca linie de baza pentru a mãsura lãţimea marii teritoriale. 2. În cazurile în care terenurile care pot rãmâne descoperite sunt în totalitatea lor separate de uscat sau de o insula printr-o distanta superioarã latimii marii teritoriale, ele n-au mare teritorialã proprie. ART. 12 1. În cazul când coastele a doua State sunt aşezate în fata sau sunt limitrofe, niciunul dintre aceste State nu au dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele sa-şi extindã marea sa teritorialã peste linia mediana ale carei puncte sunt la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale a fiecãruia dintre cele doua state. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplica însã în cazurile în care, din cauza unor titluri istorice sau alte împrejurãri speciale, este necesar ca marea teritorialã a celor doua State sa fie delimitata în alt mod decât se prevede în aceste dispoziţii. 2. Linia de demarcare între marile teritoriale a doua State ale cãror coaste sunt aşezate fata în fata sau sunt limitrofe, este trasata pe hartile marine întocmite la scara mare, recunoscuta oficial de Statele riverane. ART. 13 Dacã un fluviu se vãrsa în mare fãrã a forma estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limite ale refluxului pe tarmuri. SECŢIUNEA III Dreptul de trecere inofensiva Subsectiunea A Reguli aplicabile tuturor navelor ART. 14 1. Sub rezerva dispoziţiilor din prezentele articole, navele tuturor statelor riverane sau neriverane, se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorialã. 2. Trecerea este faptul de a naviga în marea teritorialã fie pentru a o traversa fãrã a intra în apele interioare, fie pentru a intra în apele interioare, fie pentru a se indrepta spre larg, venind din apele interioare. 3. Trecerea cuprinde dreptul de oprire şi de ancorare, dar numai în mãsura în care oprirea sau ancorarea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun navei din motive de forta majorã sau primejdie. 4. Trecerea este inofensiva atât timp cat nu aduce atingerea pãcii, ordinii sau securitãţii statului riveran. Aceasta trecere trebuie sa se efectueze în conformitate cu prezentele articole şi alte reguli ale dreptului internaţional. 5. Trecerea navelor de pescuit strãine nu este consideratã ca inofensiva dacã acestea nu se conformeazã legilor şi regulamentelor pe care Statul riveran poate sa le dicteze şi sa le publice în scopul de a le interzice pescuitul în marea teritorialã. 6. Navele submarine trebuie sa treacã la suprafata şi sa arboreze pavilionul lor. ART. 15 1. Statul riveran nu trebuie sa împiedice trecerea inofensiva prin marea teritorialã. 2. Statul riveran trebuie sa facã cunoscut, într-un mod adecvat, toate pericolele pe care le cunoaşte şi care ameninta navigaţia în marea sa teritorialã. ART. 16 1. Statul riveran poate sa ia, în marea sa teritorialã, mãsurile necesare pentru a impiedica orice trecere care nu este inofensiva. 2. În ceea ce priveşte navele care se îndreaptã spre apele interioare, Statul riveran are de asemenea dreptul de a lua mãsurile necesare, pentru a preveni orice încãlcare a condiţiilor cãrora le este subordonata admiterea acestor nave în apele respective. 3. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 4, Statul riveran poate, fãrã discriminare între navele strãine, sa suspende temporar, în zone determinate ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor strãine, dacã aceasta suspendare este indispensabila pentru protecţia securitãţii sale. Suspendarea nu va avea efect decât dupã publicarea ei în modul cuvenit. 4. Trecerea inofensiva a navelor strãine nu poate fi suspendatã în stramtori care, legand o parte a marii libere cu o alta parte a marii libere sau cu marea teritorialã a unui Stat strãin servesc navigaţiei internaţionale. ART. 17 Navele strãine care exercita dreptul de trecere inofensiva trebuie sa se conformeze legilor şi regulamentelor edictate de Statul riveran în conformitate cu prezentele articole şi cu alte reguli ale dreptului internaţional, şi în special legilor şi regulamentelor privind transporturile şi navigaţia. Subsectiunea B Reguli aplicabile navelor de comerţ ART. 18 1. Nu se pot percepe taxe de la navele strãine pentru simpla lor trecere prin marea teritorialã. 2. Nu se pot percepe taxe de la o nava strãinã trecând prin marea teritorialã decât pentru remunerarea unor servicii determinate fãcute acestei nave. Aceste taxe sunt percepute fãrã discriminare. ART. 19 1. Jurisdicţia penalã a statului riveran nu va fi exercitatã la bordul unei nave strãine, trecând prin marea teritorialã, pentru arestarea unei persoane sau efectuarea actelor de instrucţie ca urmare a unei infracţiuni comise la bordul acelei nave, în timpul trecerii, cu excepţia urmãtoarelor cazuri: a) dacã consecinţele infracţiunii ating Statul riveran; b) dacã infracţiunea este de natura sa tulbure liniştea publica a tarii sau ordinea în marea teritorialã; c) dacã asistenta autoritãţilor locale a fost cerutã de capitanul navei sau de consulul Statului al cãrui pavilion îl arboreaza nava, sau d) dacã aceste mãsuri sunt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante. 2. Dispoziţiile de mai sus nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua toate mãsurile autorizate de legislaţia sa, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de instrucţie la bordul unei nave strãine care trece prin marea teritorialã venind din apele interioare. 3. În cazurile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol, Statul riveran trebuie, dacã capitanul cere, sa înştiinţeze autoritatea consularã a Statului pavilionului înainte de a lua orice mãsura şi sa înlesneascã contactul între aceasta autoritate şi echipajul navei. În caz de necesitate urgenta, aceasta înştiinţare poate fi facuta în timp ce mãsurile sunt în curs de executare. 4. Autoritatea localã, examinând dacã arestarea trebuie sa fie facuta şi în ce mod, trebuie sa ţinã seama de interesele navigaţiei. 5. Statul riveran nu poate lua nici o mãsura la bordul unei nave strãine care trece prin marea teritorialã, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de instrucţie pentru infracţiunile comise înainte de intrarea navei în marea teritorialã, dacã nava, venind dintr-un port strãin, nu face decât sa treacã prin marea teritorialã, fãrã sa între în apele interioare. ART. 20 1. Statul riveran nu va opri şi nici nu va modifica ruta unei nave strãine, trecând prin marea teritorialã, pentru a exercita jurisdicţia civilã asupra unei persoane care se gãseşte la bord. 2. Statul riveran nu poate aplica, fata de aceasta nava, mãsuri de execuţie sau mãsuri conservatorii în materie civilã decât dacã aceste mãsuri sunt luate ca urmare a obligaţiilor asumate sau a responsabilitãţii angajate de nava respectiva în timpul trecerii sau pentru trecerea prin apele Statului riveran. 3. Dispoziţiile paragrafului precedent nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua mãsuri de execuţie sau mãsuri conservatorii în materie civilã pe care le autorizeaza legislaţia sa, fata de o nava strãinã care stationeaza în marea teritorialã, sau care trece prin marea teritorialã venind din apele interioare. Subsectiunea C Reguli aplicabile navelor de stat altele decât navele de rãzboi ART. 21 Regulile prevãzute în subsectiunile A şi B se aplica de asemenea navelor de stat afectate scopurilor comerciale. ART. 22 1. Regulile prevãzute la subsectiunea A şi în articolul 18 se aplica navelor de stat afectate scopurilor necomerciale. 2. Cu excepţia dispoziţiilor la care se referã paragraful precedent, nici o dispoziţie din prezentele articole nu aduce atingere imunitãţilor de care se bucura aceste nave, potrivit acestor articole sau altor reguli de drept internaţional. Subsectiunea D Regula aplicabilã navelor de rãzboi ART. 23 În cazul în care o nava de rãzboi nu respecta regulile Statului riveran privind trecerea prin marea teritorialã şi dacã nava nu tine seama de invitaţia care i-a fost adresatã ca sa se conformeze, Statul riveran poate sa ceara ca nava sa pãrãseascã marea teritorialã. PARTEA A 2-A Zona contigua ART. 24 1. Pe o zona a marii libere contigua marii sale teritoriale, Statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul: a) de a preveni contravenţiile la legile sale de poliţie vamalã, fiscalã, sanitarã sau de imigrare pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã: b) de a reprima contravenţiile la aceste legi comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã. 2. Zona contigua nu poate sa se intinda peste 12 mile pornind de la linia de baza care deserveste ca punct de plecare mãsurarea latimii marii teritoriale. 3. În cazul în care coastele a doua state sunt aşezate fata în fata sau sunt adiacente, nici unul din aceste doua State nu va avea dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, sa-şi extindã zona contigua peste linia mediana având fiecare punct la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care este masurata lãţimea marii teritoriale a fiecãruia din aceste State. PARTEA A 3-A Articole finale ART. 25 Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile dintre Statele pãrţi la aceste convenţii sau acorduri. ART. 26 Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie. ART. 27 Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretariatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 28 Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat care aparţine uneia din categoriile menţionate la articolul 26. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 29 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de a treizecea zi dupã depunerea, de cãtre acel Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 30 1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã de oricare parte contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere. ART. 31 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolului 26: a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 26, 27 şi 28; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 29; c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 30. ART. 32 Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 26. Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respecitve, au semnat prezenta Convenţie. Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie noua sute cinci zeci şi opt. CONVENŢIE*) asupra marii libere ----------- *) Traducere. Statele pãrţi la prezenta Convenţie, În dorinta de a codifica regulile de drept internaţional relative la marea libera, Recunoscând ca dispoziţiile de mai jos, adoptate de Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, ţinuta la Geneva între 24 februarie - 27 aprilie 1958, sunt în esenta declarative a principiilor stabilite de dreptul internaţional, Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 Prin "marea libera" se înţelege acea parte a marii care nu aparţine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui Stat. ART. 2 Marea libera fiind deschisã tuturor naţiunilor, nici un Stat nu poate în mod legitim sa pretindã supunerea unei pãrţi oarecare din aceasta suveranitãţii sale. Libertatea marii libere se exercita în condiţiile determinate de prezentele articole şi alte reguli de drept internaţional. Pentru Statele riverane sau neriverane, ea include mai ales: 1) libertatea navigaţiei; 2) libertatea pescuitului; 3) liberatatea de a pune cabluri şi conducte petroliere submarine; 4) libertatea de survol. Aceste libertãţi, precum şi alte libertãţi recunoscute de principiile generale ale dreptului internaţional sunt exercitate de toate Statele ţinând seama în mod raţional de interesul pe care marea libera îl reprezintã pentru celelalte State. ART. 3 1. Pentru a se bucura de libertãţile marii în condiţii egale cu Statele riverane, Statele lipsite de litoral trebuie sa aibã acces liber la mare. În acest scop, Statele situate între mare şi un stat lipsit de litoral, vor acorda, potrivit unei înţelegeri comune şi în conformitate cu condiţiile internaţionale în vigoare: a) Statului lipsit de litoral, tranzit liber pe teritoriile lor, pe baza de reciprocitate; b) navelor arborand pavilionul unui Stat, un tratament egal cu acela al propriilor nave sau al navelor oricãrui Stat în ceea ce priveşte accesul în porturile maritime şi folosirea lor. 2. Statele situate între mare şi un Stat lipsit de litoral vor reglementa de comun acord cu acesta din urma, toate chestiunile relative la libertatea de tranzit şi la egalitatea de tratament în porturi, în cazul când aceste State nu ar fi deja pãrţi la convenţiile internaţionale în vigoare, ţinând seama de drepturile Statului riveran sau de tranzit şi de particularitãţile Statului fãrã litoral. ART. 4 Navele oricãrui Stat, riveran sau neriveran, au dreptul sa navigheze în marea libera sub pavilionul acestuia. ART. 5 1. Fiecare Stat fixeazã condiţiile potrivit cãrora el acorda navelor naţionalitatea sa, precum şi condiţiile de înmatriculare şi dreptul de a purta pavilionul sau. Trebuie sa existe o legatura substantiala între Stat şi Nava; Statul trebuie mai ales sa-şi exercite în mod efectiv jurisdicţia şi controlul în domeniile tehnic, administrativ şi social, asupra navelor care poarta pavilionul sau. 2. Fiecare Stat elibereazã navelor cãrora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau documente în acest scop. ART. 6 1. Navele navigheaza sub pavilionul unui singur Stat şi sunt supuse jurisdicţiei exclusive a acestuia în marea libera, în afarã cazurilor excepţionale prevãzute în mod expres de tratatele internaţionale sau prin prezentele articole. Nici o schimbare de pavilion nu poate sa intervinã în cursul unei cãlãtorii sau unei escale, în afarã de cazul de transfer real al proprietãţii sau de schimbare a înmatriculãrii. 2. Nava care navigheaza sub pavilioanele a doua sau mai multe State, de care se foloseşte la alegerea sa, nu se poate prevala, fata de orice Stat terţ, de nici una din aceste nationalitati şi poate sa fie asimilatã unei nave fãrã naţionalitate. ART. 7 Dispoziţiile articolelor precedente nu prejudiciazã cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al unei organizaţii interguvernamentale purtând pavilionul organizaţiei. ART. 8 1. Navele de rãzboi se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului. 2. În sensul prezentelor articole, expresia "nava de rãzboi" desemneazã o nava aparţinând marinei de rãzboi a unui Stat şi care poarta semnele exterioare distinctive ale navelor de rãzboi de naţionalitatea sa. Comandantul trebuie sa fie în serviciul Statului, numele sau trebuie sa figureze pe lista ofiţerilor flotei militare şi echipajul trebuie sa fie supus regulilor disciplinei militare. ART. 9 Navele aparţinând unui Stat sau folosite de el şi afectate numai unui serviciu guvernamental necomercial se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului. ART. 10 1. Orice Stat este obligat sa ia mãsurile necesare, cu privire la navele care poarta pavilionul sau, pentru a asigura securitatea în mare, mai ales în ceea ce priveşte: a) folosirea semnalelor, întreţinerea comunicaţiilor şi prevenirea abordajelor; b) componenta şi condiţiile de munca ale echipajelor, ţinând seama de actele internaţionale în materie de munca; c) construcţia şi echiparea navei şi posibilitatea ei de a pluti pe mare. 2. Prescriind aceste mãsuri, fiecare Stat este obligat sa se conformeze normelor internaţionale general acceptate şi sa ia toate mãsurile necesare pentru a le asigura respectarea. ART. 11 1. În cazul unui abordaj sau oricãrui alt incident de navigaţie privind o nava în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penalã sau disciplinarã a cãpitanului sau a oricãrei alte persoane în serviciul navei, nici o urmãrire penalã sau disciplinarã nu poate sa fie începutã contra acestor persoane decât înaintea autoritãţilor judiciare sau administrative, fie ale Statului pavilionului, fie ale Statului a cãrui cetãţenie o au aceste persoane. 2. În materie disciplinarã, Statul care a eliberat un brevet de comandant sau un certificat de capacitate este singurul competent sa pronunţe, conform procedurii legale corespunzãtoare, retragerea acestor titluri, chiar dacã titularul nu are cetãţenia Statului care le-a eliberat. 3. Nici o sechestrare sau reţinere chiar pentru mãsuri de instrucţie nu poate sa fie ordonatã de alte autoritãţi decât acelea ale Statului pavilionului. ART. 12 1. Orice Stat este ţinut sa oblige capitanul unei nave care navigheaza sub pavilionul sau, atât cat capitanul poate sa facã aceasta fãrã sa punã în primejdie serioasã nava, echipajul sau pasagerii: a) de a acorda asistenta oricãrei persoane aflate în mare, în pericol de pieire; b) de a se indrepta cu toatã viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacã este informat de nevoia lor de ajutor, în mãsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acţiune din partea sa; c) de a acorda, dupã un abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în mãsura posibilului, de a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. 2. Toate Statele riverane vor favoriza crearea şi întreţinerea unui serviciu corespunzãtor şi eficace de cercetare şi de salvare pentru a asigura securitatea în mare şi deasupra marii şi vor încheia în acest scop, dacã este cazul, acorduri regionale de colaborare mutuala cu Statele vecine. ART. 13 Orice Stat este obligat sa ia mãsuri eficace pentru a impiedica şi pedepsi transportul sclavilor pe vasele autorizate sa abordeze pavilionul sau şi pentru a impiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber "ipso facto". ART. 14 Toate Statele trebuie sa colaboreze, în mãsura posibilului, la reprimarea pirateriei în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. ART. 15 Constituie piraterie actele mai jos enumerate: 1) Orice act ilegal de violenta, de detenţiune sau orice jefuire comisã pentru scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare şi îndreptate: a) impotriva unei alte nave sau aeronave, în marea libera, sau impotriva persoanelor sau bunurilor de la Bordul acestora; b) impotriva unei nave sau aeronave, persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. 2) Toate actele de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, când acela care le comite are cunostinta de faptele care dau acestei nave sau aeronave caracterul unei nave sau aeronave-pirat; 3) Orice acţiune care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite în alineatele 1 sau 2 din prezentul articol sau este întreprinsã cu intenţia de a le usura. ART. 16 Actele de piraterie, astfel cum sunt definite la articolul 15, sãvârşite de o nava de rãzboi sau de o nava sau aeronava de Stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul navei sau aeronavei, sunt asimilate actelor comise de o nava particularã. ART. 17 Sunt considerate ca nave sau aeronave-pirat navele sau aeronavele destinate, de persoanele sub controlul cãrora se gãsesc efectiv, sa comita unul din actele menţionate la articolul 15. În aceeaşi situaţie se considera şi navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atâta timp cat ele rãmân sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte. ART. 18 O nava sau aeronava poate sa-şi menţinã naţionalitatea cu toatã transformarea sa într-o nava sau aeronava-pirat. Menţinerea sau pierderea naţionalitãţii sunt determinate în conformitate cu legea Statului care i-a conferit aceasta naţionalitate. ART. 19 Orice Stat poate sa sechestreze o nava sau aeronava-pirat, sau o nava capturata în urma actelor de piraterie şi care este în mana piratilor, sa aresteze persoanele şi sa sechestreze bunurile care se gãsesc la bordul acestei nave sau aeronave în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. Tribunalele Statului care a efectuat sechestrarea pot sa se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi asupra mãsurilor de luat în ceea ce priveşte navele, aeronavele sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terţe de buna credinţa. ART. 20 Când sechestrarea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuatã fãrã un motiv întemeiat Statul care a reţinut nava sau aeronava este rãspunzãtor fata de Statul a cãrui naţionalitate o are nava sau aeronava de orice pierdere sau paguba cauzate de sechestrare. ART. 21 Orice sechestrare pentru motive de piraterie nu poate sa fie executatã decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi autorizate în acest scop. ART. 22 1. În afarã cazurilor în care actele de amestec sunt bazate pe drepturi acordate printr-un tratat, o nava de rãzboi care intalneste în marea libera o nava de comerţ strãinã nu este indreptatita sa o supunã controlului decât numai dacã are vreun motiv întemeiat de a banui ca aceasta nava: a) se ocupa cu pirateria, sau b) se ocupa cu vânzarea sclavilor, sau c) arborand un pavilion strãin sau refuzând sa înalte pavilionul sau, este în realitate o nava având aceeaşi naţionalitate cu nava de rãzboi. 2. În toate cazurile prevãzute la alineatele a, b şi c, nava de rãzboi poate sa procedeze la verificarea documentelor care autoriza purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofiţer. Dacã, dupã verificarea documentelor, banuielile continua, ea poate sa procedeze la o examinare ulterioara, la bordul vasului, care trebuie sa fie efectuatã cu toatã consideraţia posibila. 3. Dacã banuielile nu sunt gãsite ca întemeiate şi nava reţinutã n-a comis nici un act care sa le justifice, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba. ART. 23 1. Urmãrirea unei nave strãine poate sa fie întreprinsã dacã autoritãţile competente ale Statului riveran au motive întemeiate sa creadã ca aceasta nava a contravenit legilor şi regulamentelor acestui Stat. Aceasta urmãrire trebuie sa înceapã când nava strãinã sau una din ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în marea teritorialã sau în zona contigua a Statului care întreprinde urmãrirea şi nu poate sa fie continuatã dincolo de limitele marii teritoriale sau zonei contigui decât cu condiţia sa nu fie întreruptã. Nu este necesar ca nava care ordonã oprirea unei nave strãine ce navigheaza în marea teritorialã sau în zona contigua sa se gãseascã de asemenea în limitele marii teritoriale sau zonei contigui în momentul când nava vizata primeşte ordinul de oprire. Dacã nava strãinã se gãseşte într-o zona contigua, astfel cum este definitã la articolul 24 al Convenţiei asupra marii teritoriale şi zonei contigui, urmãrirea nu poate sa fie începutã decât pentru o cauza de violare a drepturilor care urmau sa fie protejate prin instituirea acestei zone. 2. Dreptul de urmãrire înceteazã din momentul în care nava urmãritã intra în marea teritorialã a tarii cãreia îi aparţine sau în aceea a unui stat terţ. 3. Urmãrirea nu se considera începutã decât cu condiţia ca nava care urmãreşte sa se fi asigurat, prin mijloacele utilizabile de care dispune, ca nava urmãritã sau una din ambarcatiunile sale sau alte ambarcatiuni care acţioneazã împreunã şi folosesc nava urmãritã ca nava-baza, se gãsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, dacã este cazul, în zona contigua. Urmãrirea nu poate sa fie începutã, decât dupã emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care sa permitã navei vizate sa-l vada sau sa-l auda. 4. Dreptul de urmãrire nu poate sa fie exercitat decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare sau alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi special autorizate în acest scop. 5. În cazul unei urmãriri efectuate de o aeronava: a) dispoziţiile paragrafelor 1-3 din prezentul articol se aplica "mutatis mutandis" acestui mod de urmãrire; b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însãşi sa urmãreascã activ nava pana ce o nava sau aeronava a Statului riveran, avertizata de aeronava, soseste la fata locului pentru a continua urmãrirea, afarã de cazul când aeronava nu poate ea însãşi sa opreascã nava. Pentru a justifica controlul unei nave în marea libera, nu este suficient ca nava sa fi fost doar reperata de aeronava, ca ar fi comis o infracţiune sau ca fiind suspecta de infracţiune, dacã în acelaşi timp nu i s-a cerut sa se opreascã şi n-a fost urmãritã de aeronava însãşi sau de alte aeronave sau nave care sa continue urmãrirea fãrã întrerupere. 6. Eliberarea unei nave reţinute într-un loc aflat sub jurisdicţia unui Stat şi escortata cãtre un post al acestui Stat, în vederea unei examinari de cãtre autoritãţile competente, nu poate sa fie cerutã numai pentru faptul ca nava şi escorta sa au traversat o parte a marii libere când împrejurãrile au fãcut necesarã aceasta traversare. 7. Dacã o nava a fost opritã sau sechestrata în marea libera în împrejurãri care nu justifica exercitarea dreptului de urmãrire, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba. ART. 24 Orice stat obligat sa emita reguli cu privire la evitarea murdaririi marilor prin hidrocarburi, rãspândite de nave sau conducte petroliere sau rezultând din exploatarea solului şi subsolului submarin, ţinând seama de dispoziţiile convenţionale existente în aceasta materie. ART. 25 1. Orice Stat este obligat sa ia mãsuri pentru evitarea murdaririi marilor datoritã aruncarii în apa a deşeurilor radioactive, ţinând seama de toate normele şi de reglementãrile care ar putea fi elaborate de organizaţiile internaţionale competente. 2. Toate statele sunt obligate sa colaboreze cu organizaţiile internaţionale competente în adoptarea mãsurilor tinzând la evitarea murdariei marilor sau a spaţiului aerian de deasupra rezultând din orice activitãţi care comporta întrebuinţarea de materiale radioactive sau de alţi agenţi vatamatori. ART. 26 1. Orice stat are dreptul sa punã cabluri şi conducte petroliere submarine pe fundul marii libere. 2. Statutul riveran nu poate sa împiedice punerea sau întreţinerea acestor cabluri sau conducte petroliere, excepţie fãcând dreptul sau de a lua mãsuri potrivite pentru exploatarea platoului continental şi exploatarea resurselor sale naturale. 3. Punând aceste cabluri sau conducte petroliere, Statul respectiv trebuie sa ţinã seama în mod cuvenit de cablurile sau conductele petroliere deja instalate pe fundul marii. În special, el nu trebuie sa împiedice posibilitãţile de reparare a cablurilor sau conductelor petroliere existente. ART. 27 Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea unui cablu submarin în marea libera de cãtre o nava purtând pavilionul sau, sau de o persoana supusã jurisdicţiei sale, facuta în mod intentionat sau prin neglijenţa culpabilã şi care ar putea sa aibã ca rezultat întreruperea sau împiedicarea comunicaţiilor telegrafice sau telefonice, precum şi ruperea sau deteriorarea în aceleaşi condiţii a unui cablu de inalta tensiune sau a unei conducte petroliere submarine, sa constituie infracţiuni posibile de sancţionare. Aceasta dispoziţie nu se aplica ruperilor sau deteriorarilor ai cãror autori nu ar fi avut decât scopul legitim de a-şi proteja viata sau securitatea navei lor, dupã ce au luat toate mãsurile necesare pentru a evita aceste ruperi sau deteriorãri. ART. 28 Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca persoanele supuse jurisdicţiei sale care sunt proprietari ai unui cablu sau ai unei conducte petroliere în marea libera şi care, prin punerea sau repararea acestui cablu sau conducte petroliere, sa suporte cheltuielile de reparatie. ART. 29 Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca proprietarii navelor care pot sa dovedeascã ca au sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte petroliere submarine sa fie indemnizati de cãtre proprietarul cablului sau conductei, cu condiţia ca în prealabil ei sa fi luat toate mãsurile de precautii rationale. ART. 30 Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile între Statele pãrţi la aceste convenţii sau acorduri. ART. 31 Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie. ART. 32 Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 33 Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat aparţinând uneia din categoriile menţionate la articolul 31. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 34 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau adera la Convenţie dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depunerea, de cãtre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 35 1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã, de oricare Parte Contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere. ART. 36 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolul 31: a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 31, 32 şi 33; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 34; c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 35. ART. 37 Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 31. Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie. Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie noua sute cincizeci şi opt. CONVENŢIE*) asupra platoului continental --------- *) Traducere. Statele pãrţi la prezenta Convenţie, Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 În sensul prezentelor articole, expresia "platou continental" este întrebuinţatã pentru a desemna: a) fundul marii şi subsolul regiunilor submarine adiacente coastelor, dar situate dincolo de marea teritorialã, pana la o adîncime de 200 metri sau, dincolo de aceasta limita, pana la punctul unde adâncimea apelor de deasupra permite exploatarea resurselor naturale ale acestor regiuni: b) fundul marii şi subsolul regiunilor submarine similare care sunt adiacente coastelor insulelor. ART. 2 1. Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental în scopul exploatãrii acestuia şi exploatãrii resurselor sale naturale. 2. Drepturile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol sunt exclusive în sensul ca dacã Statul riveran nu exploreaza platoul continental sau nu exploateazã resursele sale naturale nimeni nu poate sa întreprindã astfel de activitãţi şi nici sa revendice drepturi asupra platoului continental fãrã consimţãmântul expres al Statului riveran. 3. Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaţia efectivã sau fictiva precum şi de orice declaraţie expresã. 4. Resursele naturale prevãzute în prezentele articole cuprind resursele minerale şi alte resurse fãrã viata de pe fundul marii şi din subsolul acesteia, ca şi organismele vii care aparţin speciilor sedentare, adicã organismele care, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie mobile pe fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa dacã nu rãmân în mod constant în contact fizic cu fundul marii sau cu subsolul. ART. 3 Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere regimului apelor de deasupra considerate ca mare libera, nici spaţiului aerian situat deasupra acestor ape. ART. 4 Statul riveran nu poate impiedica punerea sau întreţinerea de cabluri sau de conducte petroliere submarine pe platoul continental, excepţie fãcând dreptul sau de a lua mãsuri rationale pentru exploatarea platoului continental şi exploatarea resurselor sale naturale. ART. 5 1. Exporarea platoului continental şi expoatarea resurselor sale naturale nu trebuie sa aibã ca efect împiedicarea într-un mod nejustificat a navigaţiei, a pescuitului sau a conservãrii biologice ale marii, şi nici sa împiedice cercetãrile oceanografice fundamentale sau alte cercetãri ştiinţifice efectuate cu intenţia de a publica rezultatele acestora. 2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 6 ale prezentului articol, Statul riveran are dreptul sa construiascã, sa întreţinã sau sa punã în stare de funcţionare pe platoul continental instalaţii şi alte dispozitive necesare pentru explorarea acestuia şi exploatarea resurselor sale naturale, precum şi sa stabileascã zone de securitate în jurul acestor instalaţii sau dispozitive şi sa ia în aceste zone mãsurile necesare protecţiei lor. 3. Zonele de securitate prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol se pot întinde pe o distanta de 500 metri în jurul instalaţiilor sau altor dispozitive care au fost amenajate, masurata de la fiecare punct al limitei lor exterioare. Navele de orice naţionalitate sunt obligate sa respecte aceste zone de securitate. 4. Astfel de instalaţii sau dispozitive, deşi sunt supuse jurisdicţiei Statului riveran, nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorialã proprie, iar prezenta lor nu influenţeazã asupra delimitãrii marii teritoriale a Statului riveran. 5. Despre construirea acestor instalaţii trebuie dat un aviz în forma cuvenitã şi asigurata întreţinerea de mijloace permanente de semnalizare necesare. Toate instalaţiile abandonate sau scoase din uz trebuie sa fie complet ridicate. 6. Instalaţiile sau dispozitivele, precum şi zonele de securitate stabilite în jurul acestora nu trebuie sa fi situate, în locuri unde ar putea sa împiedice utilizarea cãilor maritime regulate, indispensabile navigaţiei internaţionale. 7. În zonele de securitate, statul riveran este obligat sa ia toate mãsurile necesare pentru protecţia resurselor biologice ale marii impotriva agenţilor daunatori. 8. Pentru orice cercetãri privind platoul continental întreprinse pe acesta trebuie sa se obţinã consimţãmântul Statului riveran. Totuşi Statul riveran nu va refuza, în mod normal, sa-şi dea consimţãmântul când cererea va fi prezentatã de o instituţie calificatã, în vederea cercetãrilor de natura pur ştiinţificã privind caracteristicile fizice sau biologice ale platoului continental, cu condiţia ca Statul riveran sa poatã, dacã el doreşte sa participe la aceste cercetãri sau sa fie teprezentat şi ca, în orice caz, rezultatele sa fie publicate. ART. 6 1. În cazul când acelaşi platou continental este adiacent teritoriilor a doua sau mai multor State ale cãror coaste sunt fata în fata, delimitarea platoului continental aparţinând acestor State va fi determinata printr-un acord între ele. În lipsa unui acord, şi dacã împrejurãri speciale nu justifica o alta delimitare, aceasta este constituitã de linia mediana ale carei puncte sunt la o distanta egala de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care este masurata largimea marii teritoriale a fiecãruia dintre aceste State. 2. În cazul când acelaşi platou continental este adiacent teritoriilor a doua state limitrofe, delimitarea platoului continental este determinata printr-un acord între aceste State. În lipsa unui acord şi dacã împrejurãrile nu justifica o alta delimitare, aceasta se determina prin aplicarea principiului distantei egale de la punctele cele mai apropiate de liniile de baza de la care este masurata largimea marii teritoriale a fiecãruia dintre aceste State. 3. Cu ocazia delimitãrii platoului continental, orice linie de demarcatie stabilã conform principiilor menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol trebuie sa fie definitã prin referiri la harti maritime şi la caracteristicile geografice existente la o anumitã data, şi va trebui facuta menţiune de punctele de reper fixe şi permanente pe uscat. ART. 7 Dispoziţiile prezentelor articole nu afecteazã cu nimic drepturile Statului reveran de a exploata subsolul prin sãparea de tunele, oricare ar fi înãlţimea apelor de deasupra subsolului. ART. 8 Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie. Art. 9 Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 10 Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat care aparţine uneia din categoriile menţionate la articolul 8. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 11 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau vor adera la Convenţie dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de a treizecea zi dupã depunerea, de cãtre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 12 1. În momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, orice Stat va putea sa formuleze rezerve la articolele Convenţiei cu excepţia articolelor 1-3 inclusiv. 2. Orice Stat contractant care a formulat rezerve conform paragrafului precedent va putea în orice moment sa le retragã printr-o comunicare în acest sens adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 13 1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã, de oricare parte contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere. ART. 14 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celelalte State vizate în articolul 8; a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 8, 9 şi 10; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 11; c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 13; d) rezervele la aceasta Convenţie prezentate conform articolului 12. ART. 15 Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte, englez, chinez, spaniol francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 8. Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie. Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie nouasute cincizeci şi opt. ------------
--------- *) Traducere. Statele pãrţi la prezenta Convenţie, Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 În sensul prezentelor articole, expresia "platou continental" este întrebuinţatã pentru a desemna: a) fundul marii şi subsolul regiunilor submarine adiacente coastelor, dar situate dincolo de marea teritorialã, pana la o adîncime de 200 metri sau, dincolo de aceasta limita, pana la punctul unde adâncimea apelor de deasupra permite exploatarea resurselor naturale ale acestor regiuni: b) fundul marii şi subsolul regiunilor submarine similare care sunt adiacente coastelor insulelor. ART. 2 1. Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental în scopul exploatãrii acestuia şi exploatãrii resurselor sale naturale. 2. Drepturile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol sunt exclusive în sensul ca dacã Statul riveran nu exploreaza platoul continental sau nu exploateazã resursele sale naturale nimeni nu poate sa întreprindã astfel de activitãţi şi nici sa revendice drepturi asupra platoului continental fãrã consimţãmântul expres al Statului riveran. 3. Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaţia efectivã sau fictiva precum şi de orice declaraţie expresã. 4. Resursele naturale prevãzute în prezentele articole cuprind resursele minerale şi alte resurse fãrã viata de pe fundul marii şi din subsolul acesteia, ca şi organismele vii care aparţin speciilor sedentare, adicã organismele care, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie mobile pe fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa dacã nu rãmân în mod constant în contact fizic cu fundul marii sau cu subsolul. ART. 3 Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere regimului apelor de deasupra considerate ca mare libera, nici spaţiului aerian situat deasupra acestor ape. ART. 4 Statul riveran nu poate impiedica punerea sau întreţinerea de cabluri sau de conducte petroliere submarine pe platoul continental, excepţie fãcând dreptul sau de a lua mãsuri rationale pentru exploatarea platoului continental şi exploatarea resurselor sale naturale. ART. 5 1. Exporarea platoului continental şi expoatarea resurselor sale naturale nu trebuie sa aibã ca efect împiedicarea într-un mod nejustificat a navigaţiei, a pescuitului sau a conservãrii biologice ale marii, şi nici sa împiedice cercetãrile oceanografice fundamentale sau alte cercetãri ştiinţifice efectuate cu intenţia de a publica rezultatele acestora. 2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 6 ale prezentului articol, Statul riveran are dreptul sa construiascã, sa întreţinã sau sa punã în stare de funcţionare pe platoul continental instalaţii şi alte dispozitive necesare pentru explorarea acestuia şi exploatarea resurselor sale naturale, precum şi sa stabileascã zone de securitate în jurul acestor instalaţii sau dispozitive şi sa ia în aceste zone mãsurile necesare protecţiei lor. 3. Zonele de securitate prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol se pot întinde pe o distanta de 500 metri în jurul instalaţiilor sau altor dispozitive care au fost amenajate, masurata de la fiecare punct al limitei lor exterioare. Navele de orice naţionalitate sunt obligate sa respecte aceste zone de securitate. 4. Astfel de instalaţii sau dispozitive, deşi sunt supuse jurisdicţiei Statului riveran, nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorialã proprie, iar prezenta lor nu influenţeazã asupra delimitãrii marii teritoriale a Statului riveran. 5. Despre construirea acestor instalaţii trebuie dat un aviz în forma cuvenitã şi asigurata întreţinerea de mijloace permanente de semnalizare necesare. Toate instalaţiile abandonate sau scoase din uz trebuie sa fie complet ridicate. 6. Instalaţiile sau dispozitivele, precum şi zonele de securitate stabilite în jurul acestora nu trebuie sa fi situate, în locuri unde ar putea sa împiedice utilizarea cãilor maritime regulate, indispensabile navigaţiei internaţionale. 7. În zonele de securitate, statul riveran este obligat sa ia toate mãsurile necesare pentru protecţia resurselor biologice ale marii impotriva agenţilor daunatori. 8. Pentru orice cercetãri privind platoul continental întreprinse pe acesta trebuie sa se obţinã consimţãmântul Statului riveran. Totuşi Statul riveran nu va refuza, în mod normal, sa-şi dea consimţãmântul când cererea va fi prezentatã de o instituţie calificatã, în vederea cercetãrilor de natura pur ştiinţificã privind caracteristicile fizice sau biologice ale platoului continental, cu condiţia ca Statul riveran sa poatã, dacã el doreşte sa participe la aceste cercetãri sau sa fie teprezentat şi ca, în orice caz, rezultatele sa fie publicate. ART. 6 1. În cazul când acelaşi platou continental este adiacent teritoriilor a doua sau mai multor State ale cãror coaste sunt fata în fata, delimitarea platoului continental aparţinând acestor State va fi determinata printr-un acord între ele. În lipsa unui acord, şi dacã împrejurãri speciale nu justifica o alta delimitare, aceasta este constituitã de linia mediana ale carei puncte sunt la o distanta egala de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care este masurata largimea marii teritoriale a fiecãruia dintre aceste State. 2. În cazul când acelaşi platou continental este adiacent teritoriilor a doua state limitrofe, delimitarea platoului continental este determinata printr-un acord între aceste State. În lipsa unui acord şi dacã împrejurãrile nu justifica o alta delimitare, aceasta se determina prin aplicarea principiului distantei egale de la punctele cele mai apropiate de liniile de baza de la care este masurata largimea marii teritoriale a fiecãruia dintre aceste State. 3. Cu ocazia delimitãrii platoului continental, orice linie de demarcatie stabilã conform principiilor menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol trebuie sa fie definitã prin referiri la harti maritime şi la caracteristicile geografice existente la o anumitã data, şi va trebui facuta menţiune de punctele de reper fixe şi permanente pe uscat. ART. 7 Dispoziţiile prezentelor articole nu afecteazã cu nimic drepturile Statului reveran de a exploata subsolul prin sãparea de tunele, oricare ar fi înãlţimea apelor de deasupra subsolului. ART. 8 Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie. Art. 9 Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 10 Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat care aparţine uneia din categoriile menţionate la articolul 8. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 11 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau vor adera la Convenţie dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de a treizecea zi dupã depunerea, de cãtre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 12 1. În momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, orice Stat va putea sa formuleze rezerve la articolele Convenţiei cu excepţia articolelor 1-3 inclusiv. 2. Orice Stat contractant care a formulat rezerve conform paragrafului precedent va putea în orice moment sa le retragã printr-o comunicare în acest sens adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 13 1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã, de oricare parte contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere. ART. 14 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celelalte State vizate în articolul 8; a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 8, 9 şi 10; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 11; c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 13; d) rezervele la aceasta Convenţie prezentate conform articolului 12. ART. 15 Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte, englez, chinez, spaniol francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 8. Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie. Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie nouasute cincizeci şi opt. ------------
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Ungare, calauzite de dorinta de a reglementa relaţiile reciproce dintre cele doua tari în domeniul prevederilor sociale, în spirit de prietenie şi colaborare, au hotãrât sa încheie prezenta Convenţie şi în acest scop au numit împuterniciţii lor: Guvernul Republicii Populare Romane pe Corneliu Mnescu, Ministrul Afacerilor Externe, şi Guvernul Republicii Populare Ungare pe Dr Sik Endre, Ministrul Afacerilor Externe care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 1. Prezenta Convenţie cuprinde toate formele de prevederi sociale ce se acorda cetãţenilor şi care sunt stabilite sau vor fi stabilite prin legislaţia Pãrţilor Contractante. 2. Prin prevederi sociale se înţeleg tot felul de pensii şi ajutoare, în bani şi în natura, care se acorda cetãţenilor în caz de batranete, invaliditate, în caz de pierdere a susţinãtorului, boala, sarcina, naştere, precum şi în alte cazuri prevãzute în legislaţia Pãrţilor Contractante. ART. 2 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante, precum şi membrii familiilor lor, care domiciliazã permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se vor bucura de acelaşi regim ca şi cetãţenii acestei Pãrţi Contractante, în toate problemele privind prevederile sociale şi raporturile de munca. ART. 3 1. La realizarea prevederilor sociale se aplica legislaţia Pãrţilor Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã permanent cetãţeanul în mãsura în care în prezenta Convenţie nu se prevede altfel. 2. Prevederile sociale se acorda de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã permanent cetãţeanul solicitant, dacã prezenta Convenţie nu prevede altfel. ART. 4 1. La acordarea pensiilor şi ajutoarelor se ia în considerare în întregime vechimea în munca de pe teritoriul ambelor Pãrţi Contractante, confirmate de organele competente ale acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia au fost câştigate. 2. Vechimea în munca se calculeazã potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia solicitantul domiciliazã permanent. ART. 5 1. Pensiile se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã permanent cetãţeanul îndreptãţit, la data cererii de pensie, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. Dacã pensionarul se muta de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organul de prevederi sociale care a plãtit pensia va sista plata pensiei la sfârşitul lunii în care a avut loc mutarea. Organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat pensionarul, acorda acestuia, dupã mutarea sa, pensia potrivit legislaţiei statului lor, începând cu prima zi a lunii urmãtoare aceleia în care a avut loc mutarea. 3. Pentru cetãţenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi nu au lucrat dupã mutare, cuantumul pensiilor se calculeazã luându-se ca baza salariul mediu tarifar al lucrãtorului cu o calificare corespunzãtoare şi care desfãşoarã o activitate similarã la data stabilirii pensiei în ţara în care s-au mutat. 4. Dispoziţiile acestui articol se aplica şi în cazurile când dreptul la pensie a luat naştere înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. ART. 6 1. Ajutoarele pentru pierderea temporarã a capacitãţii de munca, ajutoarele pentru întreţinerea şi educarea copiilor, pentru sarcina şi lehuzie, la naşterea unui copil şi alte ajutoare se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia cetãţeanul domiciliazã permanent, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. În caz de mutare, de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, a cetãţeanului care primeşte ajutor, plata ajutorului se sisteaza începând cu ziua mutãrii, cu excepţia ajutorului pentru întreţinerea şi educarea copiilor, care se sisteaza la sfârşitul lunii în care a avut loc mutarea. Organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat cetãţeanul stabileşte şi plãteşte în acest caz ajutorul în conformitate cu legislaţia statului sau, începând din ziua sistãrii plãţii ajutorului. ART. 7 Cetãţenilor uneia din Pãrţile Contractante care domiciliazã permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante li se acorda ajutor şi asistenta socialã necesarã de cãtre organele competente ale acestei Pãrţi, în cazul ca au nevoie, în acelaşi volum şi în aceleaşi condiţiuni ca cetãţenilor proprii. ART. 8 1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante care domiciliazã permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante vor primi asistenta şi îngrijire medicalã în condiţiile prevãzute pentru cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante aflaţi temporar pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante vor primi din partea acesteia în mod gratuit, asistenta şi îngrijirea medicalã strict necesarã în cazurile de îmbolnãviri acute sau intervenţii urgente. 3. Condiţiile de trimitere a cetãţenilor uneia din Pãrţile Contractante la tratament în instituţiile medicale din cealaltã ţara, se reglementeazã prin acorduri speciale. ART. 9 Toate cheltuielile rezultând din acordarea drepturilor de prevederi sociale potrivit prezentei Convenţii, le suporta statul care le acorda. ART. 10 1. Lucrãtorilor reprezentantelor diplomatice, consulare şi comerciale, precum şi lucrãtorilor din alte instituţii ale unui stat, trimişi pe teritoriul celuilalt stat, li se acorda drepturile de prevederi sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului trimiţãtor, dacã lucrãtorii mentionati sunt cetãţeni ai acestui stat. Aceasta dispoziţie se aplica şi la acordarea drepturilor de prevederi sociale în cazul celor angajaţi la lucrãtorii instituţiilor menţionate, dacã ei sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 2. Lucrãtorilor din întreprinderile unui stat, care sunt trimişi la lucru pe teritoriul celuilalt stat, li se acorda drepturile de prevederi sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului pe teritoriul cãruia întreprinderile îşi au sediul central. 3. În ceea ce priveşte asistenta medicalã pentru cetãţenii mentionati la punctele 1 şi 2 ale acestui articol se aplica dispoziţiile articolului 8 punctul 1 al prezentei Convenţii. ART. 11 1. Cererile şi celelalte acte care au fost depuse, în termenul prevãzut de lege, la organele sau la instituţiile competente ale uneia din Pãrţile Contractante, se considera de asemenea depuse în timp util la organele sau instituţiile competente ale celeilalte Pãrţi Contractante. În acest caz, actele trebuie transmise imediat organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Cererile şi alte acţiuni legale în legatura cu aplicarea prezentei Convenţii pot fi scrise în limba oficialã a oricãreia din Pãrţile Contractante. ART. 12 1. Pãrţile Contractante vor colabora în toate problemele privind realizarea prevederilor sociale. În acest scop, instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante vor face schimb de experienta, prin: a) schimb de literatura de specialitate şi publicaţii periodice; b) schimb de publicaţii în problemele de legislaţia muncii; c) publicaţii privind dezvoltarea prevederilor sociale şi rezultatele obţinute; d) vizite reciproce ale specialiştilor în domeniul prevederilor sociale; e) schimb de informaţii asupra rezultatelor obţinute în munca de cercetare ştiinţificã. 2. Instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante se vor informa reciproc asupra legislaţiei în vigoare privind problemele de prevederi sociale şi asupra modificãrilor acesteia. ART. 13 1. În aplicarea prezentei Convenţii, organele de prevederi sociale competente ale Pãrţilor Contractante stabilesc între ele contacte directe; denumirea acestor organe va fi comunicatã, reciproc de cãtre Pãrţile Contractante la intrarea în vigoare a Convenţiei. 2. Problemele nerezolvate de cãtre organele competente se vor soluţiona pe cale diplomaticã. ART. 14 Pãrţile Contractante vor aplica prezenta Convenţie în strânsã colaborare cu organizaţiile sindicale din ţãrile lor. ART. 15 1. Prezenta Convenţie este supusã aprobãrii Guvernelor celor doua tari şi intra în vigoare la data schimbului de note prin care se comunica aprobarea. 2. Prezenta Convenţie se încheie pentru un termen de zece ani. Termenul de valabilitate se prelungeşte de fiecare data cu câte cinci ani, dacã nici una dintre Pãrţile Contractante nu o va denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului. 3. În caz de denunţare a prezentei Convenţii, pensiile stabilite şi plãtite în baza Convenţiei sunt asimilate cu pensiile acordate potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia pensionarul domiciliazã permanent. Drepturile care au luat naştere în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii rãmân în vigoare în cazul denunţãrii ei. Prezenta Convenţie a fost întocmitã la Budapesta, la 7 septembrie 1961, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi ungara, ambele texte având aceeaşi valabilitate. Din împuternicirea Guvernului Din împuternicirea Guvernului Republicii Populare Romane Republicii Populare Ungare C. Manescu Dr. Sik Endre ------------
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte: 1. Se aproba Convenţia între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, încheiatã la Budapesta, la 7 septembrie 1961. CONVENŢIE între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Ungare, calauzite de dorinta de a reglementa relaţiile reciproce dintre cele doua tari în domeniul prevederilor sociale, în spirit de prietenie şi colaborare, au hotãrât sa încheie prezenta Convenţie şi în acest scop au numit împuterniciţii lor: Guvernul Republicii Populare Romane pe Corneliu Mnescu, Ministrul Afacerilor Externe, şi Guvernul Republicii Populare Ungare pe Dr Sik Endre, Ministrul Afacerilor Externe care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 1. Prezenta Convenţie cuprinde toate formele de prevederi sociale ce se acorda cetãţenilor şi care sunt stabilite sau vor fi stabilite prin legislaţia Pãrţilor Contractante. 2. Prin prevederi sociale se înţeleg tot felul de pensii şi ajutoare, în bani şi în natura, care se acorda cetãţenilor în caz de batranete, invaliditate, în caz de pierdere a susţinãtorului, boala, sarcina, naştere, precum şi în alte cazuri prevãzute în legislaţia Pãrţilor Contractante. ART. 2 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante, precum şi membrii familiilor lor, care domiciliazã permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se vor bucura de acelaşi regim ca şi cetãţenii acestei Pãrţi Contractante, în toate problemele privind prevederile sociale şi raporturile de munca. ART. 3 1. La realizarea prevederilor sociale se aplica legislaţia Pãrţilor Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã permanent cetãţeanul în mãsura în care în prezenta Convenţie nu se prevede altfel. 2. Prevederile sociale se acorda de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã permanent cetãţeanul solicitant, dacã prezenta Convenţie nu prevede altfel. ART. 4 1. La acordarea pensiilor şi ajutoarelor se ia în considerare în întregime vechimea în munca de pe teritoriul ambelor Pãrţi Contractante, confirmate de organele competente ale acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia au fost câştigate. 2. Vechimea în munca se calculeazã potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia solicitantul domiciliazã permanent. ART. 5 1. Pensiile se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã permanent cetãţeanul îndreptãţit, la data cererii de pensie, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. Dacã pensionarul se muta de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organul de prevederi sociale care a plãtit pensia va sista plata pensiei la sfârşitul lunii în care a avut loc mutarea. Organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat pensionarul, acorda acestuia, dupã mutarea sa, pensia potrivit legislaţiei statului lor, începând cu prima zi a lunii urmãtoare aceleia în care a avut loc mutarea. 3. Pentru cetãţenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi nu au lucrat dupã mutare, cuantumul pensiilor se calculeazã luându-se ca baza salariul mediu tarifar al lucrãtorului cu o calificare corespunzãtoare şi care desfãşoarã o activitate similarã la data stabilirii pensiei în ţara în care s-au mutat. 4. Dispoziţiile acestui articol se aplica şi în cazurile când dreptul la pensie a luat naştere înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. ART. 6 1. Ajutoarele pentru pierderea temporarã a capacitãţii de munca, ajutoarele pentru întreţinerea şi educarea copiilor, pentru sarcina şi lehuzie, la naşterea unui copil şi alte ajutoare se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia cetãţeanul domiciliazã permanent, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. În caz de mutare, de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, a cetãţeanului care primeşte ajutor, plata ajutorului se sisteaza începând cu ziua mutãrii, cu excepţia ajutorului pentru întreţinerea şi educarea copiilor, care se sisteaza la sfârşitul lunii în care a avut loc mutarea. Organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat cetãţeanul stabileşte şi plãteşte în acest caz ajutorul în conformitate cu legislaţia statului sau, începând din ziua sistãrii plãţii ajutorului. ART. 7 Cetãţenilor uneia din Pãrţile Contractante care domiciliazã permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante li se acorda ajutor şi asistenta socialã necesarã de cãtre organele competente ale acestei Pãrţi, în cazul ca au nevoie, în acelaşi volum şi în aceleaşi condiţiuni ca cetãţenilor proprii. ART. 8 1. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante care domiciliazã permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante vor primi asistenta şi îngrijire medicalã în condiţiile prevãzute pentru cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante aflaţi temporar pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante vor primi din partea acesteia în mod gratuit, asistenta şi îngrijirea medicalã strict necesarã în cazurile de îmbolnãviri acute sau intervenţii urgente. 3. Condiţiile de trimitere a cetãţenilor uneia din Pãrţile Contractante la tratament în instituţiile medicale din cealaltã ţara, se reglementeazã prin acorduri speciale. ART. 9 Toate cheltuielile rezultând din acordarea drepturilor de prevederi sociale potrivit prezentei Convenţii, le suporta statul care le acorda. ART. 10 1. Lucrãtorilor reprezentantelor diplomatice, consulare şi comerciale, precum şi lucrãtorilor din alte instituţii ale unui stat, trimişi pe teritoriul celuilalt stat, li se acorda drepturile de prevederi sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului trimiţãtor, dacã lucrãtorii mentionati sunt cetãţeni ai acestui stat. Aceasta dispoziţie se aplica şi la acordarea drepturilor de prevederi sociale în cazul celor angajaţi la lucrãtorii instituţiilor menţionate, dacã ei sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor. 2. Lucrãtorilor din întreprinderile unui stat, care sunt trimişi la lucru pe teritoriul celuilalt stat, li se acorda drepturile de prevederi sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului pe teritoriul cãruia întreprinderile îşi au sediul central. 3. În ceea ce priveşte asistenta medicalã pentru cetãţenii mentionati la punctele 1 şi 2 ale acestui articol se aplica dispoziţiile articolului 8 punctul 1 al prezentei Convenţii. ART. 11 1. Cererile şi celelalte acte care au fost depuse, în termenul prevãzut de lege, la organele sau la instituţiile competente ale uneia din Pãrţile Contractante, se considera de asemenea depuse în timp util la organele sau instituţiile competente ale celeilalte Pãrţi Contractante. În acest caz, actele trebuie transmise imediat organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. Cererile şi alte acţiuni legale în legatura cu aplicarea prezentei Convenţii pot fi scrise în limba oficialã a oricãreia din Pãrţile Contractante. ART. 12 1. Pãrţile Contractante vor colabora în toate problemele privind realizarea prevederilor sociale. În acest scop, instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante vor face schimb de experienta, prin: a) schimb de literatura de specialitate şi publicaţii periodice; b) schimb de publicaţii în problemele de legislaţia muncii; c) publicaţii privind dezvoltarea prevederilor sociale şi rezultatele obţinute; d) vizite reciproce ale specialiştilor în domeniul prevederilor sociale; e) schimb de informaţii asupra rezultatelor obţinute în munca de cercetare ştiinţificã. 2. Instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante se vor informa reciproc asupra legislaţiei în vigoare privind problemele de prevederi sociale şi asupra modificãrilor acesteia. ART. 13 1. În aplicarea prezentei Convenţii, organele de prevederi sociale competente ale Pãrţilor Contractante stabilesc între ele contacte directe; denumirea acestor organe va fi comunicatã, reciproc de cãtre Pãrţile Contractante la intrarea în vigoare a Convenţiei. 2. Problemele nerezolvate de cãtre organele competente se vor soluţiona pe cale diplomaticã. ART. 14 Pãrţile Contractante vor aplica prezenta Convenţie în strânsã colaborare cu organizaţiile sindicale din ţãrile lor. ART. 15 1. Prezenta Convenţie este supusã aprobãrii Guvernelor celor doua tari şi intra în vigoare la data schimbului de note prin care se comunica aprobarea. 2. Prezenta Convenţie se încheie pentru un termen de zece ani. Termenul de valabilitate se prelungeşte de fiecare data cu câte cinci ani, dacã nici una dintre Pãrţile Contractante nu o va denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului. 3. În caz de denunţare a prezentei Convenţii, pensiile stabilite şi plãtite în baza Convenţiei sunt asimilate cu pensiile acordate potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia pensionarul domiciliazã permanent. Drepturile care au luat naştere în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii rãmân în vigoare în cazul denunţãrii ei. Prezenta Convenţie a fost întocmitã la Budapesta, la 7 septembrie 1961, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi ungara, ambele texte având aceeaşi valabilitate. Din împuternicirea Guvernului Din împuternicirea Guvernului Republicii Populare Romane Republicii Populare Ungare C. Manescu Dr. Sik Endre ------------
1. Se aproba instructia şi normativul pentru acordarea alimentaţiei de protecţie şi a apei carbogazoase unor angajaţi din unitãţile Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor, care lucreazã în condiţii deosebite de munca. 2. Instructia şi normativul se aplica începînd de la data de 1 mai 1961. 3. Instructia, normativul şi prezentul ordin se vor publica în Foaia Oficialã M.T.T.c. INSTRUCŢIUNI PRIVIND ACORDAREA ALIMENTAŢIEI DE PROTECŢIE ŞI A APEI CARBOGAZOASE UNOR ANGAJAŢI DIN UNITĂŢILE MINISTERULUI TRANSPORTURILOR ŞI TELECOMUNICATIILOR 1. Angajaţii care presteazã una din muncile prevãzute în normativul anexat au dreptul sa primeascã în mod gratuit, alimente de protecţie sau apa carbogazoasa. 2. Unitãţile vor distribui zilnic fiecãrui angajat alimente de protecţie sau apa carbogazoasa prevãzute în normativ. 3. Alimentele de protecţie prevãzute în normativ nu vor putea fi înlocuite cu nici un alt aliment, iar ratiile respective nu vor putea fi mãrite sau micsorate. În mod cu totul excepţional, slanina afumata prevãzutã la punctele 43, 44, 45, 46 şi mezelurile prevãzute la punctul 48 din normativ pot fi înlocuite cu alte alimente la cererea angajaţilor respectivi care dovedesc ca sunt bolnavi sau din alte motive bine justificate nu pot consuma slanina sau mezeluri. În acest caz, alimentele inlocuitoare trebuie sa aibã aceeaşi valoare nutritiva şi sa nu depãşeascã preţul alimentelor iniţiale. 4. Alimentele de protecţie cît şi apa carbogazoasa se acorda numai angajaţilor care presteazã muncile prevãzute în normativ. 5. Angajaţii nu au dreptul sa primeascã alimente de protecţie sau apa carbogazoasa pentru zilele cînd lipsesc de la lucru, cînd presteazã alte munci care nu sunt prevãzute în normativ, sau cînd nu lucreazã cel puţin 50% din timpul normal de lucru la unul din locurile de munca prevãzute în normativ. 6. Este interzisã compensaţia alimentelor sau apei carbogazoase în bani. 7. Se interzice acordarea alimentelor de protecţie sau a apei carbogazoase odatã pentru mai multe zile. 8. Conducãtorii de unitãţi sunt obligaţi sa se îngrijeascã ca angajaţii care au dreptul sa primeascã alimente de protecţie sau apa carbogazoasa sa fie aprovizionati cu cantitãţile stabilite. 9. Alimentele de protecţie se vor distribui angajaţilor în condiţii igienice corespunzãtoare. 10. Angajaţii care primesc alimente de protecţie sunt obligaţi sa le consume în timpul lucrului. 11. La locurile de munca unde prin mãsurile tehnico-organizatorice luate s-au înlãturat factorii care au condus la acordarea alimentaţiei de protecţie, nu se va mai acorda aceasta alimentaţie. 12. Conducãtorii de unitãţi sunt obligaţi sa ia toate mãsurile posibile pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de munca în unitãţile respective, astfel ca angajaţii sa nu mai fie expusi la îmbolnãviri. 13. Sumele cheltuite pentru alimentaţia de protecţie şi apa carbogazoasa se vor suporta de cãtre unitãţile economice din planurile de cheltuieli de la elementul "alte cheltuieli bãneşti", iar unitãţile bugetare din planul de cheltuieli de la art. 3, al. f. 14. Orice dispoziţii anterioare în legatura cu acordarea alimentaţiei de protecţie şi a apei carbogazoase se anuleazã. NORMATIV PENTRU ACORDAREA ALIMENTAŢIEI DE PROTECŢIE ŞI A APEI CARBOGAZOASE ANGAJAŢILOR DIN UNITĂŢILE M.T.T.c. CARE LUCREAZĂ ÎN CONDIŢII DEOSEBITE DE MUNCA (EFORT FIZIC DEOSEBIT, MEDIU TOXIC, PRESIUNE CRESCUTĂ SAU TEMPERATURA RIDICATĂ) -------------------------------------------------------------------------------- Nr. LOCUL DE MUNCA Alimentele ce se Cantitatea crt. vor acorda pentru zilnica pentru fiecare loc de un salariat munca -------------------------------------------------------------------------------- 1. Calitori tratamente termice Lapte 0,500 l 2. Cazangii şi zidãrii de bolta din depouri de locomotive Lapte 0,500 l 3. Decapatori cu acizi sau tiner Lapte 0,500 l 4. Degresori cu soda sau benzina Lapte 0,500 l 5. Electricieni şi lucrãtori care incarca şi repara acumulatoare Lapte 0,500 l 6. Heliografisti Lapte 0,500 l 7. Impinzitorii emaitori avioane Lapte 0,500 l 8. Jonctorii cablagii care lucreazã în camere de tragere Lapte 0,500 l 9. Laborantii şi chimistii care lucreazã cu aparate deschise, manipulind substanţe toxice Lapte 0,500 l 10. Lucrãtorii care curata vagoane cisterne, tancuri petrolifere, rezervoare care au con- ţinut produse petrolifere şi lucrãtorii din echipe permanente care curata, spala şi de- zinfecteaza vagoanele de marfa în staţiile de spalare Lapte 0,500 l 11. Lucrãtorii care curata ţevile de fum şi ce- nusarele de la locomotive şi nave Lapte 0,500 l 12. Lucrãtorii care deservesc generatoare de gaze (acetilena) inclusiv cei de la fabri- cile de acetilena Lapte 0,500 l 13. Lucrãtorii care lucreazã la rezistente chi- mice Lapte 0,500 l 14. Mecanici frigotehnisti Lapte 0,500 l 15. Metalizatorii prin pulverizare Lapte 0,500 l 16. Muncitorii care lucreazã în atelierele de reparat şi revizuit regulatoare DIK cu mercur şi mecanicii care deservesc instala- tiile pentru verificarea aparatelor de la bordul avioanelor care funcţioneazã pe baza de mercur Lapte 0,500 l 17. Nichelatori şi galvanizatori Lapte 0,500 l 18. Personalul care lucreazã la prosectura sau în laboratoarele de anatomie patologica pe cadavre şi cu piese formalizate Lapte 0,500 l 19. Personalul din laboratoarele de analize medicale, igiena şi preparat medicamente, care lucreazã peste 50% din programul le- gal de lucru în mediu toxic Lapte 0,500 l 20. Personalul care prelucreaza metale sau sticla cu ajutorul acizilor Lapte 0,500 l 21. Personalul care efectueazã : deparazitari, dezinfectari, deratizari, lucrind cu substanţe toxice sub forma de soluţii, aerosoli, pulberi sau gaze Lapte 0,500 l 22. Personalul care lucreazã în sala maşinilor şi în uzina electrica la bordul vaselor (maritime şi fluviale) Lapte 0,500 l 23. Personalul care lucreazã în staţiile de re- generat uleiuri uzate conţinînd reziduri de benzina etilata Lapte 0,500 l 24. Personalul care revizuieste şi repara re- zervoarele de benzina de la avioane şi cei care fac alimentarea avioanelor cu benzina etilata Lapte 0,500 l 25. Personalul de la bancurile pentru rodarea motoarelor de avioane la cald, care func- tioneaza cu benzina etilata Lapte 0,500 l 26. Preparatorii de soluţie pentru impregnat traverse, bulonarii şi mecanicii din sala de maşini de la uzinele de impregnat tra- verse şi de la staţiile de transvasare a uleiului de cãrbune Lapte 0,500 l 27. Preparatorii, presatorii, slefuitorii de bachelita Lapte 0,500 l 28. Rectificatorii şi slefuitorii care lucrea- za cu abrazive uscate Lapte 0,500 l 29. Sablori, curatitori piese turnate, craitu- itori Lapte 0,500 l 30. Spalatori piese în benzina, inclusiv mese- riasii care spala cu benzina piesele de la motoarele de avion şi pompele de injecţie înainte de montare Lapte 0,500 l 31. Sudori electrici şi autogeni care lucreazã în spaţii închise şi sudori în plumb Lapte 0,500 l 32. Tinichigii caroseri auto, care efectueazã cel puţin 50% din timpul normal de lucru lucrãri de sudura Lapte 0,500 l 33. Tinichigii care repara şi confectioneaza radiatoare Lapte 0,500 l 34. Tipografii (numai în locurile de munca pre- vazute în indreptarul Ministerului Culturii) Lapte 0,500 l 35. Turnatori metale neferoase Lapte 0,500 l 36. Vopsitorii care lucreazã prin metoda pulve- rizarii (Duco) în spaţii închise Lapte 0,500 l 37. Vopsitorii cu pensula care lucreazã cu vop- sele pe baza de miniu de plumb Lapte 0,500 l 38. Vulcanizatorii şi ajutorii lor Lapte 0,500 l 39. Personalul care lucreazã cu vopsele lumi- noscente conţinînd mezotoriu Lapte 0,500 kg 40. Fierarii forjori Cafea surogat 0,500 l gata preparata 41. Turnatorii şi topitorii fonta şi oţel Cafea surogat 0,500 l gata preparata 42. Zidãrii samotori la cald Cafea surogat 0,500 l gata preparata 43. Muncitorii de port (docheri) care efectu- eaza manual încãrcãri şi descãrcãri de mãrfuri şi materiale Slanina afuma- 0,100 kg ta, pîine 0,250 kg 44. Muncitorii care lucreazã în interiorul statiilor de concasare a pietrei unde roca Slanina afuma- 0,050 kg conţine siliciu ta, pîine 0,100 kg 45. Muncitorii de la instalaţiile mecanice (Reiser) pentru prepararea mixturilor as- faltice la cald (mecanicii, muncitorii de la masa de amestec, muncitorii care apro- vizioneaza cu filer, cantaragii, muncito- rii de la topitoare, muncitorii care mane- vreaza mixtura asfaltica în autobena şi muncitorii care întind mixtura asfaltica pe drum) Slanina afuma- 0,050 kg ta, pîine 0,100 kg 46. Chesonieri Slanina afuma- 0,100 kg ta, pîine 0,200 kg Cafea surogat, gata preparata 0,500 l 47. Scafandri Sunca, 0,150 kg Unt, 0,050 kg Pîine, 0,250 kg Zahãr, 0,60 kg Ceai lichid 0,500 l 48. Telefonistele şi telefonistele suprave- ghetoare de la oficiile cu centrale tele- fonice de categoria I, II, III care exe- cuta serviciul la schimbatoare urbane, mixte, interurbane speciale (02, 03, 04, 07, 09) cabina şi masa de comanda Mezeluri 0,100 kg proaspete, pîine 0,100 kg Telegrafistii aparatisti şi radiotelegra- fistii care executa serviciul de noapte mare între orele 21 - 8 pentru schimbul de noapte Operatorii telefonici 49. Personalul care lucreazã în încãperi cu temperatura ridicatã (peste 30 grade Celsius) Apa carbo- 2 - 3 l gazoasa Acest personal va primi apa carbogazoasa chiar dacã primeşte şi alimentaţie de protecţie -------------------------------------------------------------------------------- ------------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, semnatã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960. Preşedintele Consiliului de Stat, GHEORGHE GHEORGHIU DEJ CONVENŢIE între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, calauzite de dorinta de a dezvolta şi adinci prietenia şi colaborarea între cele doua state şi în domeniul prevederilor sociale, au hotãrît sa încheie prezenta Convenţie şi în acest scop au numit împuterniciţii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Dr. Octavian Berlogea, Adjunct al Ministrului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale al Republicii Populare Romane; Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste pe G.E.Cebotarev, insarcinatul cu afaceri ad interim al U.R.S.S. în Republica Populara Romana, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 1 Prezenta Convenţie cuprinde toate formele de prevederi sociale ce se acorda cetãţenilor şi care sînt stabilite sau vor fi stabiltie prin legislaţia Pãrţilor Contractante. 2. Prin prevederi sociale se înţelege tot felul de pensii şi ajutoare (în bani şi în natura), care se acorda cetãţenilor în caz, de batrinete, boala, sarcina, naştere, invaliditate, în caz de pierdere a susţinãtorului, precum şi în alte cazuri prevãzute de legislaţia Pãrţilor Contractante. ART. 2 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante, precum şi membrii familiilor lor, care locuiesc permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se vor bucura de acelaşi regim ca şi cetãţenii acestei Pãrţi Contractante, în toate problemele privind prvederile sociale şi raporturile de munca. CAP. 2 Realizarea prevederilor sociale ART. 3 1. La realizarea prevederilor sociale se aplica legislaţia Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã cetãţeanul, în mãsura în care în prezenta Convenţie nu se prevede altfel. 2. Prevederile sociale se acorda de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã cetatenul solicitant, dacã prezenta Convenţie nu prevede altfel. ART. 4 1. La acordarea pensiilor şi ajutoare se ia în considerare în întregime vechimea în munca şi perioada de activitate asimilatã cu vechimea în munca de pe teritoriul ambelor Pãrţi Contractante, inclusiv vechimea pentru obţinerea pensiei în condiţii şi cuantumuri favorabile, confirmate de organele competente ale acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia au fost cistigate. 2. Vechimea în munca se calculeazã, de fiecare Parte Contractantã, potrivit legislaţiei acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia şi-a desfãşurat munca sau activitatea asimilatã cu aceasta. ART. 5 1. Pensiile se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã cetãţeanul îndreptãţit la data cererii de pensie, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. Dacã pensionarul se muta de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organul de prevederi sociale care a plãtit pensia va sista plata pensiei la sfîrşitul lunii în care a avut loc mutarea. Organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat pensionarul, acorda acestuia dupã mutarea sa, pensia potrivit legislaţiei statului lor, începînd cu prima zi a lunii urmãtoare aceleia în care a avut loc mutarea. Dreptul la pensie nu va fi revizuit în acele cazuri cînd legislaţia acestei Pãrţi Contractante prevede pensii de acelaşi fel. 3. Dacã pensionarul care s-a mutat se va reintoarce pe teritoriul Partii Contractante unde a domiciliat iniţial, organul de prevederi sociale al acestei Pãrţi Contractante va relua plata pensiei din prima zi a lunii urmãtoare reintoarcerii pensionarului. 4. Pentru cetãţenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi au lucrat dupã mutare, cuantumul pensiilor şi al ajutoarelor se calculeazã luind ca baza salariul mediu tarifar, cîştigul mediu lunar, în conformitate cu legile acelei Pãrţi pe teritoriul cãreia s-au mutat. Pentru cetãţenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi nu au lucrat dupã mutare, cuantumul pensiilor şi al ajutoarelor se calculeazã luindu-se ca baza salariul mediu tarifar (cîştigul mediu lunar) al lucrãtorului cu o calificare corespunzãtoare şi care desfãşoarã o activitate similarã la data stabilirii pensiei sau a ajutorului în ţara în care s-au mutat. ART. 6 1. Ajutoarele pentru pierderea temporarã a capacitãţii de munca, ajutoarele pentru întreţinerea şi educarea copiilor, pentru sarcina şi naştere, la naşterea unui copil şi alte ajutoare se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia cetãţeanul locuieşte permanent, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. În caz de mutare, de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, a cetãţeanului care primeşte ajutor, plata ajutorului se sisteaza începînd din ziua mutãrii. Organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat cetãţeanul stabilesc în acest caz ajutorul în conformitate cu legislaţia statului lor, începînd din ziua sistãrii plãţii ajutorului. ART. 7 Cetãţenilor uneia din Pãrţile Contractante care domiciliazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, li se acorda ajutor şi asistenta socialã necesarã de cãtre organele competente ale acestei Pãrţi în cazul ca au nevoie, în acelaşi volum şi în aceleaşi condiţiuni ca cetãţenilor proprii. ART. 8 1. Cetãţenilor unei Pãrţi Contractante, aflaţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, li se acorda asistenta şi îngrijire medicalã în condiţiile prevãzute petru cetãţenii proprii. 2. Condiţiile de trimitere a cetãţenilor unei Pãrţi Contractante la tratament în instituţiile medicale ale celeilalte Pãrţi Contractante, se reglementeazã prin acorduri speciale. ART. 9 Toate cheltuielile legate de acordarea drepturilor de prevederi sociale potrivit prezentei Convenţii le suporta Partea Contractantã care le acorda şi nu se deconteazã între Pãrţile Contractante. ART. 10 1. Lucrãtorilor reprezentantelor diplomatice, consulare şi comerciale, precum şi lucrãtorilor din alte instituţii ale unui stat aflaţi în celãlalt stat, li se acorda prevederile sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului trimiţãtor, dacã lucrãtorii mentionati sînt cetãţeni ai acestui stat. Aceasta dispoziţie se aplica şi la acordarea prevederilor sociale muncitorilor şi funcţionarilor angajaţi la lucrãtorii instituţiilor menţionate, dacã ei sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. Lucrãtorilor din întreprinderile unui stat, care sînt trimişi la lucru pe teritoriul celuilalt stat, li se acorda prevederile sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului pe teritoriul cãruia se afla organele de conducere ale acestor întreprinderi. 2. În ceea ce priveşte asistenta medicalã pentru cetãţenii mentionati la pct. 1 al acestui articol se aplica dispoziţiile articolului 8 al prezentei Convenţii. 3. Pensiile personale care se acorda pentru merite deosebite se plãtesc de acea Parte Contractantã care le-a stabilit. ART. 11 Cererile şi celelalte acte care au fost depuse, în termenul prevãzut de lege, la organele sau la instituţiile competente ale uneia din Pãrţile Contractante se considera de asemenea depuse în timp util la organele sau instituţiile competente ale celeilalte Pãrţi Contractante. În acest caz, actele trebuie imediat transmise organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante. CAP. 3 Colaborarea între organele de prevederi sociale ART. 12 1. Pãrţile Contractante vor colabora în toate problemele privind realizarea prevederilor sociale. În acest scop, instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante vor face schimb de experienta, prin: a) schimb de literatura de specialitate şi publicaţii periodice; b) schimb de publicaţii în probleme de legislaţia muncii; c) publicaţii privind dezvoltarea prevederilor sociale şi rezultatele obţinute de cealaltã Parte Contractantã; d) vizite reciproce ale specialiştilor în domeniul prevederilor sociale; e) schimb de informaţii asupra rezultatelor obţinute în munca de cercetãri ştiinţifice. 2. Instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante se vor informa reciproc asupra legislaţiei în vigoare privind problemele de prevederi sociale şi asupra modificãrilor ulterioare ale acesteia. ART. 13 1. În rezolvarea problemelor de prevederi sociale, organele şi instituţiile competente ale unei Pãrţi Contractante vor acorda asistenta juridicã gratuita organelor şi instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante ca şi organelor şi instituţiilor din propriul lor stat. Organele sus-menţionate îşi vor pune reciproc la dispoziţie informaţiile necesare asupra împrejurãrilor ce au o importanta hotaritoare pentru acordarea pensiilor sau ajutoarelor cuvenite cetãţenilor, luind de asemenea mãsurile necesare pentru stabilirea acestor împrejurãri. 2. Actele care au fost eliberate pe teritoriul unei Pãrţi Contractante în forma autenticã sau legalizate de cãtre organele de stat competente se accepta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã legalizare. 3. Actele şi materialul de arhiva necesare pentru stabilirea pensiilor şi ajutoarelor în conformitate cu prezenta Convenţie se vor pune la dispoziţie la cererea organelor competente de prevederi sociale ale celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 14 Consulii unei Pãrţi Contractante au dreptul ca, direct sau prin împuterniciţi, sa reprezinte în problemele de prevederi sociale pe cetãţenii statului lor în fata organelor de prevederi sociale, a instanţelor judecãtoreşti şi a altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 15 1. La aplicarea prezentei Convenţii, organele de prevederi sociale ale Pãrţilor Contractante stabilesc contact reciproc prin organele lor centrale a cãror denumire Pãrţile Contractante o vor comunica, reciproc, la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. 2. Problemele nerezolvate de cãtre organele centrale se vor soluţiona pe cale diplomaticã. ART. 16 Pãrţile Contractante vor aplica prezenta Convenţie în strinsa colaborare cu organizaţiile sindicale ale ţãrilor lor. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 17 1. La acordarea pensiilor şi ajutoarelor în conformitate cu prezenta Convenţie, organele competente iau în considerare vechimea în munca cistigata în ambele state pînã la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. 2. Dispoziţiile prevãzute la art. 5 din prezenta Convenţie se extind şi asupra cazurilor cînd dreptul la pensie a luat naştere pînã la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. Totuşi, stabilirea şi plata pensiilor se va face în conformitate cu legislaţia Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã solicitatorul pensiei. 3. Pensiile care au fost acordate de cãtre organele competente ale unei Pãrţi Contractante pînã la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii şi care au fost transferate pe teritoriul celuilalt stat, se pãstreazã şi vor fi plãtite de organele competente ale acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã pensionarul. ART. 18 1. Prezenta Convenţie va fi supusã ratificãrii şi va intra în vigoare de la data de întîi a lunii urmãtoare schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Moscova. 2. Prezenta Convenţie se încheie pentru un termen de cinci ani. Termenul de valabilitate se prelungeşte de fiecare data pe cîte cinci ani, dacã nici una dintre Pãrţile Contractante nu o va denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului. 3. În caz de denunţare a prezentei Convenţii, pensiile stabilite şi plãtite în baza Convenţiei sînt asimilate cu pensiile acordate potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã pensionarul. Drepturile care au luat naştere în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii rãmîn în vigoare, în cazul denunţãrii ei. Prezenta Convenţie a fost întocmitã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane ss. Dr. Octavian Berlogea Din împuternicirea Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ss. G. E. Cebotarev PROTOCOL la Convenţia încheiatã între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, semnatã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960 La semnarea prezentei Convenţii, Pãrţile Contractante au convenit asupra celor ce urmeazã: La articolul 1 Dispoziţiile Convenţiei se extind şi asupra tuturor celorlalte forme de prevederi sociale, care se acorda în conformitate cu legislaţia Pãrţilor, luptãtorilor antifascisti, precum şi persoanelor care au fost în serviciul Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane sau ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. La articolele 5 şi 6 Mutarea unei persoane pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în sensul articolelor 5 şi 6 se considera ca are loc atunci cînd persoana se muta pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante cu acordul organelor respective ale ambelor Pãrţi Contractante. În cazul în care mutarea prsoanei a avut loc înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, se presupune ca a existat acordul pentru aceasta mutare, în mãsura în care din împrejurãri nu rezulta contrariul. La articolul 17 punctul 3 1. În decurs de o luna dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, ambele Pãrţi Contractante îşi vor transmite reciproc listele de pensionari cãrora, înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei, li s-a stabilit pensii de cãtre organele competente de prevederi sociale ale uneia din Pãrţile Contractante, pensii care se transferau pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. Organele competente de prevederile sociale ale Pãrţilor Contractante, care transfera pensiile cetãţenilor domiciliaţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor sista transferul pensiilor menţionate, la expirarea celei de a treia luni calendaristice socotitã de la data cînd s-a fãcut schimbul listelor de pensionari. Organele competente de prevederi sociale ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã aceşti cetãţeni, le vor plati pensiile începînd de la a patra luna calendaristicã dupã schimbul listelor de pensionari, în cuantumul anterior stabilit, dacã cuantumul pensiilor este mai mare decît acele pensii care ar putea fi stabilite în conformitate cu articolul 5 al Convenţiei. Totuşi, cuantumul pensiei nu poate fi mai mare decît cuantumul maxim şi nici mai mic decît cuantumul minim al felului de pensie respectiv prevãzut de legislaţia tarii în care domiciliazã pensionarul. 2. Dispoziţiile cuprinse la articolul 9 al Convenţiei potrivit cãrora nu au loc decontãri reciproce pentru cheltuielile legate de acordarea prevederilor sociale se aplica şi în cazurile menţionate la punctul 1. Prezentul Protocol face parte integrantã din Convenţia încheiatã între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale. Întocmitã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960, în doua exemplare, în limbile romana şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane ss. Dr. Octavian Berlogea Din împuternicirea Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ss. G. E. Cebotarev ---------
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Democrate Germane, în dorinta de a dezvolta în continuare relaţiile de colaborare socialistã existente între ambele State, au hotãrît sa reînnoiascã Acordul de colaborare tehnico-ştiinţificã semnat la 22 septembrie 1950, la Bucureşti, dupã cum urmeazã, şi în acest scop şi-au numit împuterniciţii: Guvernul Republicii Populare Romane pe Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Alexandru Bîrlãdeanu, Guvernul Republicii Democrate Germane pe Vicepreşedintele Consiliului de Minsitri, Bruno Leuscher, care, dupã schimbarea împuternicirilor lor, gãsite în forma corespunzãtoare, au convenit asupra urmãtoarelor: ART. 1 Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Democrate Germane îşi acorda ajutor reciproc prin colaborare tehnico-ştiinţificã, în vederea folosirii rezultatelor celor mai înaintate ale tehnicii şi ştiinţei pe baza principiului gratuitatii, conform recomandãrilor sesiunii a 2- a a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, din 1949. ART. 2 Pentru elaborarea mãsurilor de aplciare a colaborãrii prevãzute la articolul 1 şi pentru pregãtirea propunerilor corespunzãtoare, Comisia romano-germanã de colaborare tehnico-ştiinţificã, existenta din luna septembrie 1950, îşi va continua activitatea. Numirea şi rechemarea membrilor Comisiei se face de cãtre organele comeptente ale fiecãrei tari. Comisia îşi va tine şedinţele, de regula, odatã pe an, alternativ, în Republica Populara Romana şi în Republica Democrata Germanã. Comisia va adopta regulamentul sau de organizare şi funcţionare. ART. 3 Prezentul Acord urmeazã a fi supus aprobãrii, în conformitate cu prevederile interne ale Pãrţilor semnatare, şi va intra în vigoare în ziua efectuãrii schimbului de note asupra aprobãrii. Acordul se încheie pe o perioada de 5 ani. Valabilitatea sa se prelungeşte în continuare pe perioade de cîte 5 ani, dacã nici una din Pãrţile semnatare nu-şi exprima în scris cu un an înainte de expirarea termenului de valabilitate a Acordului, dorinta de a-l denunta. Prezentul Acord s-a întocmit la Berlin, la 2 martie 1961, în limbile romana şi germanã, fiecare în cîte 2 exemplare, ambele avînd aceeaşi putere. Pentru Guvernul Republicii Populare Romane ss.Al.Bîrlãdeanu Pentru guvernul Republicii Democrate Germane ss.B.Leuschner
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane şi Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, calauzite de dorinta de a dezvolta şi adinci prietenia şi colaborarea între cele doua state şi în domeniul prevederilor sociale, au hotãrît sa încheie prezenta Convenţie şi în acest scop au numit împuterniciţii lor: Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane pe Dr. Octavian Berlogea, Adjunct al Ministrului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale al Republicii Populare Romane; Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste pe G.E.Cebotarev, insarcinatul cu afaceri ad interim al U.R.S.S. în Republica Populara Romana, care, dupã schimbul deplinelor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 1 Prezenta Convenţie cuprinde toate formele de prevederi sociale ce se acorda cetãţenilor şi care sînt stabilite sau vor fi stabiltie prin legislaţia Pãrţilor Contractante. 2. Prin prevederi sociale se înţelege tot felul de pensii şi ajutoare (în bani şi în natura), care se acorda cetãţenilor în caz, de batrinete, boala, sarcina, naştere, invaliditate, în caz de pierdere a susţinãtorului, precum şi în alte cazuri prevãzute de legislaţia Pãrţilor Contractante. ART. 2 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante, precum şi membrii familiilor lor, care locuiesc permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante se vor bucura de acelaşi regim ca şi cetãţenii acestei Pãrţi Contractante, în toate problemele privind prvederile sociale şi raporturile de munca. CAP. 2 Realizarea prevederilor sociale ART. 3 1. La realizarea prevederilor sociale se aplica legislaţia Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã cetãţeanul, în mãsura în care în prezenta Convenţie nu se prevede altfel. 2. Prevederile sociale se acorda de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã cetatenul solicitant, dacã prezenta Convenţie nu prevede altfel. ART. 4 1. La acordarea pensiilor şi ajutoare se ia în considerare în întregime vechimea în munca şi perioada de activitate asimilatã cu vechimea în munca de pe teritoriul ambelor Pãrţi Contractante, inclusiv vechimea pentru obţinerea pensiei în condiţii şi cuantumuri favorabile, confirmate de organele competente ale acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia au fost cistigate. 2. Vechimea în munca se calculeazã, de fiecare Parte Contractantã, potrivit legislaţiei acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia şi-a desfãşurat munca sau activitatea asimilatã cu aceasta. ART. 5 1. Pensiile se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã cetãţeanul îndreptãţit la data cererii de pensie, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. Dacã pensionarul se muta de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organul de prevederi sociale care a plãtit pensia va sista plata pensiei la sfîrşitul lunii în care a avut loc mutarea. Organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat pensionarul, acorda acestuia dupã mutarea sa, pensia potrivit legislaţiei statului lor, începînd cu prima zi a lunii urmãtoare aceleia în care a avut loc mutarea. Dreptul la pensie nu va fi revizuit în acele cazuri cînd legislaţia acestei Pãrţi Contractante prevede pensii de acelaşi fel. 3. Dacã pensionarul care s-a mutat se va reintoarce pe teritoriul Partii Contractante unde a domiciliat iniţial, organul de prevederi sociale al acestei Pãrţi Contractante va relua plata pensiei din prima zi a lunii urmãtoare reintoarcerii pensionarului. 4. Pentru cetãţenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi au lucrat dupã mutare, cuantumul pensiilor şi al ajutoarelor se calculeazã luind ca baza salariul mediu tarifar, cîştigul mediu lunar, în conformitate cu legile acelei Pãrţi pe teritoriul cãreia s-au mutat. Pentru cetãţenii care s-au mutat de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi nu au lucrat dupã mutare, cuantumul pensiilor şi al ajutoarelor se calculeazã luindu-se ca baza salariul mediu tarifar (cîştigul mediu lunar) al lucrãtorului cu o calificare corespunzãtoare şi care desfãşoarã o activitate similarã la data stabilirii pensiei sau a ajutorului în ţara în care s-au mutat. ART. 6 1. Ajutoarele pentru pierderea temporarã a capacitãţii de munca, ajutoarele pentru întreţinerea şi educarea copiilor, pentru sarcina şi naştere, la naşterea unui copil şi alte ajutoare se stabilesc şi se plãtesc de cãtre organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia cetãţeanul locuieşte permanent, în conformitate cu legislaţia acestei Pãrţi Contractante. 2. În caz de mutare, de pe teritoriul unei Pãrţi Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, a cetãţeanului care primeşte ajutor, plata ajutorului se sisteaza începînd din ziua mutãrii. Organele competente ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a mutat cetãţeanul stabilesc în acest caz ajutorul în conformitate cu legislaţia statului lor, începînd din ziua sistãrii plãţii ajutorului. ART. 7 Cetãţenilor uneia din Pãrţile Contractante care domiciliazã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, li se acorda ajutor şi asistenta socialã necesarã de cãtre organele competente ale acestei Pãrţi în cazul ca au nevoie, în acelaşi volum şi în aceleaşi condiţiuni ca cetãţenilor proprii. ART. 8 1. Cetãţenilor unei Pãrţi Contractante, aflaţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, li se acorda asistenta şi îngrijire medicalã în condiţiile prevãzute petru cetãţenii proprii. 2. Condiţiile de trimitere a cetãţenilor unei Pãrţi Contractante la tratament în instituţiile medicale ale celeilalte Pãrţi Contractante, se reglementeazã prin acorduri speciale. ART. 9 Toate cheltuielile legate de acordarea drepturilor de prevederi sociale potrivit prezentei Convenţii le suporta Partea Contractantã care le acorda şi nu se deconteazã între Pãrţile Contractante. ART. 10 1. Lucrãtorilor reprezentantelor diplomatice, consulare şi comerciale, precum şi lucrãtorilor din alte instituţii ale unui stat aflaţi în celãlalt stat, li se acorda prevederile sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului trimiţãtor, dacã lucrãtorii mentionati sînt cetãţeni ai acestui stat. Aceasta dispoziţie se aplica şi la acordarea prevederilor sociale muncitorilor şi funcţionarilor angajaţi la lucrãtorii instituţiilor menţionate, dacã ei sînt cetãţeni ai statului trimiţãtor. Lucrãtorilor din întreprinderile unui stat, care sînt trimişi la lucru pe teritoriul celuilalt stat, li se acorda prevederile sociale de cãtre organele competente şi conform legislaţiei statului pe teritoriul cãruia se afla organele de conducere ale acestor întreprinderi. 2. În ceea ce priveşte asistenta medicalã pentru cetãţenii mentionati la pct. 1 al acestui articol se aplica dispoziţiile articolului 8 al prezentei Convenţii. 3. Pensiile personale care se acorda pentru merite deosebite se plãtesc de acea Parte Contractantã care le-a stabilit. ART. 11 Cererile şi celelalte acte care au fost depuse, în termenul prevãzut de lege, la organele sau la instituţiile competente ale uneia din Pãrţile Contractante se considera de asemenea depuse în timp util la organele sau instituţiile competente ale celeilalte Pãrţi Contractante. În acest caz, actele trebuie imediat transmise organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante. CAP. 3 Colaborarea între organele de prevederi sociale ART. 12 1. Pãrţile Contractante vor colabora în toate problemele privind realizarea prevederilor sociale. În acest scop, instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante vor face schimb de experienta, prin: a) schimb de literatura de specialitate şi publicaţii periodice; b) schimb de publicaţii în probleme de legislaţia muncii; c) publicaţii privind dezvoltarea prevederilor sociale şi rezultatele obţinute de cealaltã Parte Contractantã; d) vizite reciproce ale specialiştilor în domeniul prevederilor sociale; e) schimb de informaţii asupra rezultatelor obţinute în munca de cercetãri ştiinţifice. 2. Instituţiile şi organele centrale competente ale Pãrţilor Contractante se vor informa reciproc asupra legislaţiei în vigoare privind problemele de prevederi sociale şi asupra modificãrilor ulterioare ale acesteia. ART. 13 1. În rezolvarea problemelor de prevederi sociale, organele şi instituţiile competente ale unei Pãrţi Contractante vor acorda asistenta juridicã gratuita organelor şi instituţiilor celeilalte Pãrţi Contractante ca şi organelor şi instituţiilor din propriul lor stat. Organele sus-menţionate îşi vor pune reciproc la dispoziţie informaţiile necesare asupra împrejurãrilor ce au o importanta hotaritoare pentru acordarea pensiilor sau ajutoarelor cuvenite cetãţenilor, luind de asemenea mãsurile necesare pentru stabilirea acestor împrejurãri. 2. Actele care au fost eliberate pe teritoriul unei Pãrţi Contractante în forma autenticã sau legalizate de cãtre organele de stat competente se accepta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã legalizare. 3. Actele şi materialul de arhiva necesare pentru stabilirea pensiilor şi ajutoarelor în conformitate cu prezenta Convenţie se vor pune la dispoziţie la cererea organelor competente de prevederi sociale ale celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 14 Consulii unei Pãrţi Contractante au dreptul ca, direct sau prin împuterniciţi, sa reprezinte în problemele de prevederi sociale pe cetãţenii statului lor în fata organelor de prevederi sociale, a instanţelor judecãtoreşti şi a altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 15 1. La aplicarea prezentei Convenţii, organele de prevederi sociale ale Pãrţilor Contractante stabilesc contact reciproc prin organele lor centrale a cãror denumire Pãrţile Contractante o vor comunica, reciproc, la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. 2. Problemele nerezolvate de cãtre organele centrale se vor soluţiona pe cale diplomaticã. ART. 16 Pãrţile Contractante vor aplica prezenta Convenţie în strinsa colaborare cu organizaţiile sindicale ale ţãrilor lor. CAP. 4 Dispoziţii finale ART. 17 1. La acordarea pensiilor şi ajutoarelor în conformitate cu prezenta Convenţie, organele competente iau în considerare vechimea în munca cistigata în ambele state pînã la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. 2. Dispoziţiile prevãzute la art. 5 din prezenta Convenţie se extind şi asupra cazurilor cînd dreptul la pensie a luat naştere pînã la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. Totuşi, stabilirea şi plata pensiilor se va face în conformitate cu legislaţia Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã solicitatorul pensiei. 3. Pensiile care au fost acordate de cãtre organele competente ale unei Pãrţi Contractante pînã la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii şi care au fost transferate pe teritoriul celuilalt stat, se pãstreazã şi vor fi plãtite de organele competente ale acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã pensionarul. ART. 18 1. Prezenta Convenţie va fi supusã ratificãrii şi va intra în vigoare de la data de întîi a lunii urmãtoare schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Moscova. 2. Prezenta Convenţie se încheie pentru un termen de cinci ani. Termenul de valabilitate se prelungeşte de fiecare data pe cîte cinci ani, dacã nici una dintre Pãrţile Contractante nu o va denunta cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului. 3. În caz de denunţare a prezentei Convenţii, pensiile stabilite şi plãtite în baza Convenţiei sînt asimilate cu pensiile acordate potrivit legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã pensionarul. Drepturile care au luat naştere în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii rãmîn în vigoare, în cazul denunţãrii ei. Prezenta Convenţie a fost întocmitã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane ss. Dr. Octavian Berlogea Din împuternicirea Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ss. G. E. Cebotarev PROTOCOL la Convenţia încheiatã între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, semnatã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960 La semnarea prezentei Convenţii, Pãrţile Contractante au convenit asupra celor ce urmeazã: La articolul 1 Dispoziţiile Convenţiei se extind şi asupra tuturor celorlalte forme de prevederi sociale, care se acorda în conformitate cu legislaţia Pãrţilor, luptãtorilor antifascisti, precum şi persoanelor care au fost în serviciul Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane sau ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. La articolele 5 şi 6 Mutarea unei persoane pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în sensul articolelor 5 şi 6 se considera ca are loc atunci cînd persoana se muta pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante cu acordul organelor respective ale ambelor Pãrţi Contractante. În cazul în care mutarea prsoanei a avut loc înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, se presupune ca a existat acordul pentru aceasta mutare, în mãsura în care din împrejurãri nu rezulta contrariul. La articolul 17 punctul 3 1. În decurs de o luna dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, ambele Pãrţi Contractante îşi vor transmite reciproc listele de pensionari cãrora, înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei, li s-a stabilit pensii de cãtre organele competente de prevederi sociale ale uneia din Pãrţile Contractante, pensii care se transferau pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. Organele competente de prevederile sociale ale Pãrţilor Contractante, care transfera pensiile cetãţenilor domiciliaţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor sista transferul pensiilor menţionate, la expirarea celei de a treia luni calendaristice socotitã de la data cînd s-a fãcut schimbul listelor de pensionari. Organele competente de prevederi sociale ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã aceşti cetãţeni, le vor plati pensiile începînd de la a patra luna calendaristicã dupã schimbul listelor de pensionari, în cuantumul anterior stabilit, dacã cuantumul pensiilor este mai mare decît acele pensii care ar putea fi stabilite în conformitate cu articolul 5 al Convenţiei. Totuşi, cuantumul pensiei nu poate fi mai mare decît cuantumul maxim şi nici mai mic decît cuantumul minim al felului de pensie respectiv prevãzut de legislaţia tarii în care domiciliazã pensionarul. 2. Dispoziţiile cuprinse la articolul 9 al Convenţiei potrivit cãrora nu au loc decontãri reciproce pentru cheltuielile legate de acordarea prevederilor sociale se aplica şi în cazurile menţionate la punctul 1. Prezentul Protocol face parte integrantã din Convenţia încheiatã între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale. Întocmitã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960, în doua exemplare, în limbile romana şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane ss. Dr. Octavian Berlogea Din împuternicirea Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ss. G. E. Cebotarev ---------
La semnarea prezentei Convenţii, Pãrţile Contractante au convenit asupra celor ce urmeazã: La articolul 1 Dispoziţiile Convenţiei se extind şi asupra tuturor celorlalte forme de prevederi sociale, care se acorda în conformitate cu legislaţia Pãrţilor, luptãtorilor antifascisti, precum şi persoanelor care au fost în serviciul Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane sau ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. La articolele 5 şi 6 Mutarea unei persoane pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în sensul articolelor 5 şi 6 se considera ca are loc atunci cînd persoana se muta pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante cu acordul organelor respective ale ambelor Pãrţi Contractante. În cazul în care mutarea prsoanei a avut loc înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, se presupune ca a existat acordul pentru aceasta mutare, în mãsura în care din împrejurãri nu rezulta contrariul. La articolul 17 punctul 3 1. În decurs de o luna dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, ambele Pãrţi Contractante îşi vor transmite reciproc listele de pensionari cãrora, înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei, li s-a stabilit pensii de cãtre organele competente de prevederi sociale ale uneia din Pãrţile Contractante, pensii care se transferau pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. Organele competente de prevederile sociale ale Pãrţilor Contractante, care transfera pensiile cetãţenilor domiciliaţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor sista transferul pensiilor menţionate, la expirarea celei de a treia luni calendaristice socotitã de la data cînd s-a fãcut schimbul listelor de pensionari. Organele competente de prevederi sociale ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã aceşti cetãţeni, le vor plati pensiile începînd de la a patra luna calendaristicã dupã schimbul listelor de pensionari, în cuantumul anterior stabilit, dacã cuantumul pensiilor este mai mare decît acele pensii care ar putea fi stabilite în conformitate cu articolul 5 al Convenţiei. Totuşi, cuantumul pensiei nu poate fi mai mare decît cuantumul maxim şi nici mai mic decît cuantumul minim al felului de pensie respectiv prevãzut de legislaţia tarii în care domiciliazã pensionarul. 2. Dispoziţiile cuprinse la articolul 9 al Convenţiei potrivit cãrora nu au loc decontãri reciproce pentru cheltuielile legate de acordarea prevederilor sociale se aplica şi în cazurile menţionate la punctul 1. Prezentul Protocol face parte integrantã din Convenţia încheiatã între Republica Populara Romana şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale. Întocmitã la Bucureşti, la 24 decembrie 1960, în doua exemplare, în limbile romana şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Din împuternicirea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane ss. Dr. Octavian Berlogea Din împuternicirea Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ss. G. E. Cebotarev ---------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia de colaborare încheiatã între Republica Populara Romana şi Regatul Greciei, pentru prospectarea, explorarea petrolului şi livrarea de utilaj petrolifer, semnatã la Atena, la 12 martie 1960. Preşedintele Consiliului de Stat GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ --------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul de colaborare tehnico-ştiinţificã între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Democrate Germane, semnat la Berlin, la 2 martie 1961. Preşedintele Consiliului de Stat, GHEORGHE GHEORGHIU DEJ ACORD de colaborare tehnico-ştiinţificã între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Democrate Germane Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Democrate Germane, în dorinta de a dezvolta în continuare relaţiile de colaborare socialistã existente între ambele State, au hotãrît sa reînnoiascã Acordul de colaborare tehnico-ştiinţificã semnat la 22 septembrie 1950, la Bucureşti, dupã cum urmeazã, şi în acest scop şi-au numit împuterniciţii: Guvernul Republicii Populare Romane pe Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Alexandru Bîrlãdeanu, Guvernul Republicii Democrate Germane pe Vicepreşedintele Consiliului de Minsitri, Bruno Leuscher, care, dupã schimbarea împuternicirilor lor, gãsite în forma corespunzãtoare, au convenit asupra urmãtoarelor: ART. 1 Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Democrate Germane îşi acorda ajutor reciproc prin colaborare tehnico-ştiinţificã, în vederea folosirii rezultatelor celor mai înaintate ale tehnicii şi ştiinţei pe baza principiului gratuitatii, conform recomandãrilor sesiunii a 2- a a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, din 1949. ART. 2 Pentru elaborarea mãsurilor de aplciare a colaborãrii prevãzute la articolul 1 şi pentru pregãtirea propunerilor corespunzãtoare, Comisia romano-germanã de colaborare tehnico-ştiinţificã, existenta din luna septembrie 1950, îşi va continua activitatea. Numirea şi rechemarea membrilor Comisiei se face de cãtre organele comeptente ale fiecãrei tari. Comisia îşi va tine şedinţele, de regula, odatã pe an, alternativ, în Republica Populara Romana şi în Republica Democrata Germanã. Comisia va adopta regulamentul sau de organizare şi funcţionare. ART. 3 Prezentul Acord urmeazã a fi supus aprobãrii, în conformitate cu prevederile interne ale Pãrţilor semnatare, şi va intra în vigoare în ziua efectuãrii schimbului de note asupra aprobãrii. Acordul se încheie pe o perioada de 5 ani. Valabilitatea sa se prelungeşte în continuare pe perioade de cîte 5 ani, dacã nici una din Pãrţile semnatare nu-şi exprima în scris cu un an înainte de expirarea termenului de valabilitate a Acordului, dorinta de a-l denunta. Prezentul Acord s-a întocmit la Berlin, la 2 martie 1961, în limbile romana şi germanã, fiecare în cîte 2 exemplare, ambele avînd aceeaşi putere. Pentru Guvernul Republicii Populare Romane ss.Al.Bîrlãdeanu Pentru guvernul Republicii Democrate Germane ss.B.Leuschner
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Tratatul dintre Republica Socialistã Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia privind asistenta juridicã, semnat la Belgrad la 18 octombrie 1960. TRATAT între Republica Socialistã Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia privind asistenta juridicã Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia, în scopul reglementãrii asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã, ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze în mod liber instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 3. Prevederile punctelor 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor juridice. ART. 2 Prin termenul "organ" folosit în cuprinsul acestui Tratat se înţelege instanţele judecãtoreşti, procuratura şi celelalte instituţii în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal. ART. 3 Organele Pãrţilor Contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale în modul şi condiţiile prevãzute prin prezentul Tratat. ART. 4 În realizarea asistenţei juridice, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede altfel, organele Pãrţilor Contractante comunica între ele în modul urmãtor: a) din partea romana, în cauzele civile şi familiale prin Ministerul Justiţiei, în cauzele penale prin Ministerul Justiţiei, iar în faza urmãririi penale prin Procuratura Generalã; b) din partea iugoslava, prin secretariatele de stat pentru administrarea justiţiei ale republicilor populare Serbia, Croatia, Slovenia, Bosnia şi Hertegovina, Macedonia şi Muntenegru. ART. 5 1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante, însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 2. Partea Contractantã solicitatã redacteazã, actele referitoare la acordarea asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Ministerul Justiţiei al Republicii Populare Romane şi Secretariatul Consiliului Federal Executiv pentru afacerile justiţiei al Republicii Populare Federative Iugoslavia îşi vor trimite, la cerere, textele normelor legale care sînt sau au fost în vigoare pe teritoriul Pãrţilor Contractante, iar la nevoie şi informaţii în legatura cu unele probleme de drept. PARTEA a II-a ASISTENTA JURIDICĂ ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE CAP. 1 Dispoziţii privind asistenta juridicã ART. 7 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: audierea martorilor şi pãrţilor, efectuarea expertizelor, a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor. ART. 8 1. Cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie sa conţinã denumirea organului solicitant, denumirea organului solicitat (dacã este cunoscut), obiectul la care se referã cererea, numele şi prenumele pãrţilor, ocupaţia, domiciliul sau resedinta lor, precum şi numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor lor, dacã este cazul. 2. Pe lîngã datele prevãzute la punctul 1, cererea trebuie sa conţinã şi datele necesare cu privire la obiectul cererii, cum ar fi împrejurãrile de fapt asupra cãrora trebuie sa se facã proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care urmeazã sa fie puse persoanei audiate. 3. Cererea de inminare a actelor trebuie sa conţinã adresa destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. ART. 9 1. Cererea de acordare a asistenţei juridice se întocmeşte în forma prevãzutã de legislaţia Partii Contractante solicitante. 2. Cererea şi actele care se trimit trebuie sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 10 1. Organul solicitat îndeplineşte cererea de acordare a asistenţei juridice potrivit normelor legale ale statului sau. 2. Dacã organul solicitat nu este competent sa acorde asistenta juridicã, el va transmite cererea organului competent. 3. Organul solicitat va informa, la cerere, organul solicitant despre data şi locul îndeplinirii lucrãrii cerute. 4. Dacã persoana menţionatã în cerere nu poate fi gasita la adresa indicatã, organul solicitat va lua mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 1. Organul solicitat inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau. 2. Dacã actul nu este redactat în limba Partii Contractante solicitate sau dacã nu este însoţit de o traducere certificatã în limba acesteia, organul solicitat va inmina destinatarului actele numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 3. Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea Partii Contractante solicitate şi va trebui sa cuprindã data inminarii actului şi semnatura destinatarului sau, dupã caz, modul şi data predãrii actului. ART. 12 În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, organul solicitat va restitui actele organului solicitant, comunicindu-i totodatã motivele care l-au împiedicat sa îndeplineascã cererea. ART. 13 Acordarea asistenţei juridice poate fi refuzatã dacã Partea Contractantã solicitatã considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale. ART. 14 Pãrţile Contractante au dreptul sa inmineze, prin oficiile lor diplomatice sau consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 15 1. Pãrţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice pe teritoriul lor. Organul solicitat comunica organului solicitant cuantumul cheltuielilor fãcute cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Dacã organul solicitant percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor fãcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. Dacã cheltuielile de expertiza trebuie suportate de parte, efectuarea expertizei poate fi condiţionatã de depunerea în prealabil a unui avans la organul solicitat. CAP. 2 Scutirea de garanţie procesuala, de taxe şi cheltuieli de judecata ART. 16 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã în calitate de reclamanţi sau intervenienţi instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã au domiciliul sau resedinta pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul Partii Contractante cãreia îi aparţine instanta. 2. Prevederile punctului 1 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor juridice. ART. 17 În cazul cînd legea unei Pãrţi Contractante prevede obligaţia de a se depune un avans asupra cheltuielilor pentru administrarea probelor, acest avans va putea fi cerut cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenilor proprii. ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã în fata instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în cursul procesului, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenii proprii. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la situaţia personalã şi materialã a persoanei care solicita scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceasta persoana domiciliazã sau îşi are resedinta. 2. Dacã aceasta persoana nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata de oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate verifica prin organul competent al celeilalte Pãrţi Contractant exactitatea actelor prezentate şi, la nevoie, sa ceara date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul oricãreia dintre Pãrţile Contractante, care îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi voieşte sa beneficieze de drepturile prevãzute la articolul 18 în fata unei instanţe judecãtoreşti a celeilalte Pãrţi Contractante, poate sa se adreseze fie direct acestei instanţe, fie instanţei judecãtoreşti competente de la domiciliul sau resedinta sa. În acest din urma caz, instanta va trimite cererea, însoţitã de anexe, instanţei judecãtoreşti a celeilalte Pãrţi Contractante, în modul prevãzut la articolul 4. CAP. 3 Dispoziţii privind statutul personal. Capacitatea persoanei ART. 21 1. Capacitatea de folosinta şi exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii acelei Pãrţi Contractante pe baza cãreia a fost înfiinţatã persoana juridicã. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Condiţiile cerute pentru încheierea cãsãtoriei se determina, pentru fiecare persoana, de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Condiţiile pentru încheierea cãsãtoriei, prevãzute de legea unei Pãrţi Contractante şi a cãror nerespectare atrage nulitatea cãsãtoriei, se aplica şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante în cazul cînd încheie cãsãtoria pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. 3. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se încheie cãsãtoria. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor ART. 23 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor se stabileşte în conformitate cu legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţeanul unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea acelei Pãrţi Contractante a carei ultima cetãţenie comuna au avut-o sotii. 3. Dacã sotii nu au şi nici nu au avut cetãţenia comuna a uneia din Pãrţile Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 1. Cauzele cu privire la raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt de competenta instanţelor judecãtoreşti ale acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãruia sotii îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - instanta Partii Contractante pe teritoriul cãreia şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 25 Divorţul, inexistenta şi nulitatea cãsãtoriei 1. Pentru divorţ, pentru constatarea existenţei, inexistentei şi nulitãţii cãsãtoriei, precum şi pentru anularea cãsãtoriei, dacã amindoi sotii sînt cetãţeni ai unei Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele şi se aplica legea acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii la data introducerii acţiunii. Dacã la data introducerii acţiunii amindoi sotii au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalt, Pãrţi Contractante, este competenta şi instanta acestei Pãrţi Contractante. În acest caz se poate pronunţa divorţul, anula cãsãtoria sau constata nulitatea ei numai pentru motivele prevãzute, în acelaşi timp, de legile ambelor Pãrţi Contractante. 2. Dacã la data introducerii acţiunii, unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ - cetãţean al celorlalte Pãrţi Contractante, pentru soluţionarea cauzelor prevãzute la punctul 1 este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau îşi au resedinta ambii soţi; dacã unul din soţi domiciliazã sau are resedinta pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau îşi are resedinta soţul pîrît. În ambele cazuri divorţul, constatarea nulitãţii şi anularea cãsãtoriei pot fi pronunţate numai pentru motive prevãzute, în acelaşi timp, de cãtre legile celor doua Pãrţi Contractante. Raporturile dintre pãrinţi şi copii ART. 26 Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii, precum şi stabilirea, contestarea şi tãgãduirea paternitãţii ori stabilirea sau contestarea maternitatii se reglementeazã potrivit legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor menţionate la articolul 26, sînt competente instanţele Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã pãrinţii şi copilul au domiciliul sau resedinta pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, este competenta şi instanta acestei Pãrţi Contractante. Înfierea ART. 28 1. Condiţiile pentru încheierea şi desfacerea înfierii, în cazul cînd infiatul şi infietorul sînt cetãţenii aceleiaşi Pãrţi Contractante, se determina potrivit legii acestei Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar infiatul cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante pentru încheierea sau desfacerea înfierii vor trebui îndeplinite condiţiile prevãzute în legile ambelor Pãrţi Contractante. ART. 29 1. Pentru încheierea şi desfacerea înfierii în cazul prevãzut la punctul 1 al articolului 28, este competent organul acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt infietorul şi infiatul, iar în cazul prevãzut la punctul 2 al aceluiaşi articol, sînt competente organele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul şi infiatul sînt cetãţenii unei Pãrţi Contractante însã domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, pentru Încheierea şi desfacerea înfierii este competent şi organul acestei Pãrţi Contractante. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prin prezentul tratat nu este prevãzut altfel, organele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se stabilesc în conformitate cu legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se reglementeazã potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. 4. Obligaţia de a accepta sarcina de tutor sau curator se stabileşte potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. 5. Hotãrîrile organelor de tutela şi curatela ale unei Pãrţi Contractante, care se referã la cetãţenii sãi, se recunosc şi produc aceleaşi efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca şi hotãrîrile date de organele proprii. ART. 31 1. În cazul cînd este necesar sa se ia mãsuri pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent al acestei Pãrţi Contractante va informa de îndatã despre aceasta oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. În cazurile care nu comporta amînare, organul celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singur, potrivit legii sale, mãsurile temporare neapãrat necesare, dar este obligat sa informeze de îndatã oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana în interesul cãreia s-au luat mãsurile. Aceste mãsuri îşi pãstreazã valabilitatea atita timp cît organul competent al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana nu va fi luat hotãrîrea necesarã. Aceasta hotãrîre va fi comunicatã organului care a luat mãsurile temporare. ART. 32 1. Organul de tutela sau curatela al unei Pãrţi Contractante poate transmite organului celeilalte Pãrţi Contractante competenta privind administrarea tutelei sau curatelei unei persoane cãreia i s-a instituit tutela sau curatela dacã ea îşi are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante şi dacã organul solicitat este de acord cu aceasta transmitere. 2. Organul care a acceptat preluarea competentei prevãzute la punctul 1 exercita administrarea tutelei sau curatelei, în conformitate cu legea statului sau. Acest organ nu este competent sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. ART. 33 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Declararea dispariţiei sau a morţii, constatarea faptului morţii şi stabilirea datei morţii unei persoane, respectiv declararea morţii unei persoane dispãrute şi dovedirea morţii, denumite în textul urmãtor, declararea dispariţiei sau a morţii este de competenta instanţelor judecãtoreşti ale Partii Contractante al carei cetãţean era persoana la data dispariţiei sau a morţii. 2. Instanţele judecãtoreşti ale unei Pãrţi Contractante pot sa declare disparitia sau moartea unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante în urmãtoarele cazuri: a) la cererea unei persoane care doreşte sa-şi valorifice drepturile succesorale sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi privind un imobil al dispãrutului situat pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã; b) la cererea soţului sotiei în legatura cu existenta cãsãtoriei, dacã în momentul introducerii cererii, acesta îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã. 3. În cazurile prevãzute la punctul 2, declararea dispariţiei sau a morţii se va face numai în condiţiile prevãzute de legea Partii Contractantului carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul. CAP. 4 Succesiuni ART. 34 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante pot dobîndi, pe calea succesiunii legale sau testamentare, bunuri şi drepturi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante pot dispune prin testament de bunurile lor mobile şi imobile care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 35 1. Capacitatea de a întocmi sau revoca testamentul precum şi consecinţele juridice ale viciilor de vointa se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. 2. Forma întocmirii şi revocãrii testamentului este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocãrii, sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia testamentul a fost întocmit sau revocat. ART. 36 1. Pentru dezbaterilor succesorale cu privire la bunurile mobile ale cetãţenilor Pãrţilor Contractante, precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri, sînt competente organele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede în alt fel. 2. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile imobile ale cetãţenilor Pãrţilor Contractante precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri imobile, sînt competente în mod exclusiv organele acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se gãsesc bunurile imobile. ART. 37 În cazul cînd defunctul a fost cetãţeanul unei Pãrţi Contractante şi a avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, succesorii care domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante pot cere, în termen de şase luni de la deces, ca organul competent al acestei Pãrţi Contractante sa efectueze procedura succesoralã cu privire la bunurile mobile care se gãsesc pe teritoriul sau. Despre aceasta cerere vor fi incunostintati succesorii şi legatarii. Dacã, în termen de trei luni de la înştiinţare, nici unul dintre succesori sau legatari nu se obţine, cererea va fi satisfacuta. ART. 38 Pentru a determina dacã un bun este mobil sau imobil se va urma potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla acest bun. ART. 39 1. În cazul cînd pe teritoriul unei Pãrţi Contractante moare un cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent va înştiinţa de îndatã oficiul diplomatic sau consular al acestei Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament - dacã exista. În acelaşi mod va proceda acest organ şi în cazul cînd este informat ca pe teritoriul statului sau se gãsesc bunuri ale unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante care a murit fie pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost, fie pe teritoriul unui al treilea stat. 2. De asemenea, dacã oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul deţine date cu privire la deces, le va comunica organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante, în vederea luãrii mãsurilor necesare pentru conservarea succesiunii. ART. 40 Dacã cetãţeanul unui Pãrţi Contractante moare în timpul unei cãlãtorii sau sederi temporare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra lui se vor preda oficiului diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, pe baza unei liste şi fãrã vreo alta procedura. ART. 41 1. Organele fiecãrei Pãrţi Contractante vor face, la cerere sau din oficiu, inventarierea şi vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd bunurile succesorale se gãsesc în localitatea unde îşi are sediul oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, mãsurile prevãzute la punctul 1 pot fi luate numai dacã oficiul diplomatic sau consular au fost înştiinţate în timp util despre aceasta, cu excepţia cazurilor care nu suferã amînare. Oficiul diplomatic sau consular poate sa participe la realizarea acestor mãsuri şi sa facã propuneri. 3. În celelalte cazuri, va fi informat fãrã intirziere oficiul diplomatie sau consular despre mãsurile luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale. La propunerea oficiului diplomatic sau consular, aceste mãsuri vor putea fi schimbate sau anulate, fãrã ca prin aceasta sa se prejudicieze drepturile terţilor. ART. 42 1. În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile aflate pe teritoriul unei Pãrţi Contractante vor trebui sa fie predate succesorilor care îşi au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, ele vor fi predate oficiului diplomatic sau consular al acestei Pãrţi Contractante dacã: a) sînt asigurate sau plãtite creanţele creditorilor fata de succesiune, în conformitate cu prevederile articolului 43 din prezentul Tratat; b) toate impozitele şi taxele au fost plãtite; c) organele competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor, în cazul cînd exista vreo interdicţie pentru exportul acestora. 2. Sumele de bani fãcînd parte din succesiune, inclusiv acelea realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile, care urmeazã sa fie predate succesorilor cu domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se vor depune pe numele acestora la banca acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se gãsesc sumele, iar transformarea lor se va face în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestei Pãrţi Contractante. ART. 43 1. La cererea creditorilor care domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale mobile rãmase în urma decesului cetãţeanului celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent poate retine toate aceste bunuri sau numai o parte îndestulãtoare din ele pînã se va hotãrî asupra pretenţiilor lor fata de succesiune. 2. Pentru depunerea cererilor prevãzute la punctul 1, organul competent va înştiinţa prin anunţ pe creditori ca într-un termen stabilit, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile şi nici mai lung de şase luni, sa-şi formuleze pretenţiile fata de succesiune şi la nevoie sa intenteze acţiune pentru recunoaşterea lor. Dacã creditorii nu-şi formuleazã pretenţiile în acest termen sau dacã nu intenteaza acţiune pentru recunoaşterea lor, nu se va putea impiedica, pentru acest motiv, predarea bunurilor succesorale mobile. ART. 44 1. Deschiderea testamentului este în cãderea organului competent al acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. 2. Dacã organul unei Pãrţi Contractante a procedat la deschiderea testamentului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, copia certificatã a testamentului împreunã cu datele privind starea testamentului şi copia procesului-verbal de deschidere a testamentului se vor trimite organului Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în acelaşi mod se va proceda şi în cazul cînd pentru efectuarea procedurii succesorale este competent şi organul celeilalte Pãrţi Contractante. 3. Organul care a procedat la deschiderea testamentului poate sa trimitã, la cerere, organului celeilalte Pãrţi Contractante şi originalul testamentului. ART. 45 1. În toate cauzele succesorale care se dezbat pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi. ART. 46 Bunurile mobile succesorale vacante se predau Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar în privinta bunurilor imobile succesorale vacante se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia sînt situate aceste bunuri. CAP. 5 Actele ART. 47 1. Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de cãtre un organ sau o persoana oficialã a unei Pãrţi Contractante, în limitele competentei lor vor fi prevãzute cu sigiliul oficial şi semnatura, pot fi folosite în fata organelor celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare sau legalizare. Aceasta prevedere se aplica şi actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente. 2. Prevederile punctului 1 sînt aplicabile şi în ce priveşte copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente. ART. 48 Acte publice eliberate de organele şi persoanele oficiale competente ale unor Pãrţi Contractante au pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante aceeaşi forta probatorie ca şi actele eliberate de organele şi persoanele oficiale proprii. ART. 49 Fiecare Parte Contractantã va transmite, la cerere, pe cale diplomaticã, celeilalte Pãrţi Contractante certificate din registrele de stare civilã care se referã la cetãţenii acesteia. Certificatele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite gratuit. CAP. 6 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti ART. 50 1. Fiecare Parte Contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau urmãtoarele hotãrîri judecãtoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante: a) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele civile şi familiale; b) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor; c) tranzacţiile încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti în cauzele civile. 2. Sînt considerate hotãrîri judecãtoreşti în sensul punctului 1 şi hotãrîrile date în materie succesoralã de cãtre organele unei Pãrţi Contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale. ART. 51 Hotãrîrile judecãtoreşti menţionate la articolul 50 vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor, în urmãtoarele condiţii: a) dacã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii, nu este exclusa competenta instanţelor judecãtoreşti ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea în cauza; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este definitiva şi executorie potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã; c) dacã prin recunoaşterea sau executarea hotãrîrii judecãtoreşti nu se aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã hotãrîrea; d) dacã persoana care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea, i s-a inminat la timp, ei sau reprezentantului sau, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea, cu excepţia cazului cînd citarea s-a fãcut prin afişare; e) dacã în aceeaşi cauza nu s-a dat anterior o hotãrîre definitiva între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul carei-a urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. ART. 52 1. Cererea de încuviinţare a executãrii poate fi depusa de partea interesatã direct la instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie efectuatã executarea sau la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. În acest ultim caz, cererea va fi transmisã instanţei celeilalte Pãrţi Contractante în modul prevãzut la articolul 4. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) copia certificatã a hotãrîrii judecãtoreşti sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) adeverinta ca partea, care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea, a fost citata la timp şi în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãruia a fost pronunţatã hotãrîrea; c) traducerea certificatã a actelor indicate la punctele a) şi b), în limba Partii Contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se execute hotãrîrea, precum şi traducerea cererii, dacã nu a fost întocmitã în aceasta limba. 3. Odatã cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii poate fi cerutã şi executarea hotãrîrii. ART. 53 1. Instanţele Partii Contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se execute hotãrîrea vor decide cu privire la încuviinţarea executãrii şi la obiecţiile fãcute impotriva acesteia şi vor efectua executarea potrivit legii proprii, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede altfel. 2. Instanta chematã sa se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii se va limita sa stabileascã existenta condiţiilor prevãzute în articolul 51 şi, dacã aceste condiţii exista, va incuviinta executarea. ART. 54 1. Hotãrîrile judecãtoreşti definitive ale unei Pãrţi Contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni se recunosc (produc efecte juridice) pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã nici o procedura de reexaminare. 2. Fiecare Parte Contractantã îşi rezerva dreptul de a supune hotãrîrile menţionate la punctul 1, reexaminarii prevãzute în articolul 55 din prezentul Tratat dacã va considera ca o astfel de hotãrîre se referã la statutul personal al unui cetãţean al sau. ART. 55 1. Fiecare Parte Contractantã va recunoaşte pe teritoriul sau hotãrîrile judecãtoreşti privind statutul personal al cetãţenilor sãi, pronunţate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, dacã sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în articolul 51, literele a), b), d), e) şi dacã nu sînt în contrazicere cu normele legale în aceasta materie, aplicabile pe teritoriul sau. 2. Procedura pentru recunoaşterea acestor hotãrîri este aceea prevãzutã în articolele 52 şi 53. ART. 56 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de garanţie procesuala, este obligatã printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, la cerere, aceasta hotãrîre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. 2. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutitã partea, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Suma încasatã se va pune la dispoziţia oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 3. La cererile prevãzute în punctele 1 şi 2, se va anexa o copie certificatã a acelei pãrţi din hotãrîre care se referã la cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. 4. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrilor prevãzute la punctele 1 şi 2 se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. ART. 57 Prevederile articolelor 50-56 se aplica numai hotãrîrilor judecãtoreşti şi tranzacţiilor judiciare care au devenit executorii dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. ART. 58 Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi tranzacţiilor judiciare nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale Pãrţilor Contractante, privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obţinute prin executare. PARTEA a III-a ASISTENTA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE CAP. 1 Dispoziţii privind asistenta juridicã ART. 59 Asistenta juridicã în cauzele penale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi ascultarea invinuitilor, inculpaţilor, audierea martorilor şi a persoanelor interesate în proces, efectuarea expertizelor, a cercetãrilor locale, a perchezitiilor, predarea actelor, obiectelor şi a altor probe materiale. ART. 60 Acordarea asistenţei juridice penale se poate refuza: a) dacã Partea Contractantã solicitatã consideratã ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale; b) dacã infracţiunea pentru care se cere acordarea asistenţei juridice nu constituie infracţiune şi dupã legea Partii Contractante solicitate; c) dacã asistenta juridicã se referã la o infracţiune pentru care potrivit articolului 69 literele a) şi b) din prezentul Tratat, extrãdarea nu are loc. ART. 61 Prevederile articolelor 8-12 se aplica în mod corespunzãtor şi la acordarea asistenţei juridice în cauzele penale. ART. 62 1. Cînd este necesar ca organul unei Pãrţi Contractante sa asculte ca martor sau expert o persoana care domiciliazã sau îşi are resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, oricare ar fi cetãţenia acesteia, în cererea de inminare a citaţiei trebuie sa se indice suma ce se va plati pentru acoperire a cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere, iar la cererea persoanelor chemate, Partea Contractantã solicitanta va da acestora un avans pentru acoperirea acestor cheltuieli. Partea Contractantã solicitanta va suporta, de asemenea, plata despãgubirilor ce se cuvin martorilor şi experţilor pentru zilele de munca pierdute, precum şi remuneraţia experţilor pentru expertiza facuta. 2. Dacã este neapãrat necesar ca o persoana ce se afla arestata pe teritoriul unei Pãrţi Contractante sa fie ascultata ca martor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, cererea pentru predarea temporarã a acesteia se face pe cale diplomaticã. Cererea se va satisface dacã persoana arestata este de acord, dacã la aceasta predare nu se opun motive deosebite şi cu condiţia ca persoana sa fie menţinutã în stare de arest şi sa fie înapoiatã în cel mai scurt timp dupã audiere. Partea Contractantã solicitanta suporta cheltuielile fãcute cu predarea şi înapoierea acestei persoane. 3. În condiţiile prevãzute la punctul precedent se poate permite şi tranzitul unei persoane ce se afla arestata într-un al treilea stat, pentru a fi audiatã ca martor de organul celeilalte Pãrţi Contractante. Cheltuielile fãcute cu tranzitul persoanei, se suporta de Partea Contractantã care a cerut tranzitarea. ART. 63 1. Martorul sau expertul care, la chemarea organului unei Pãrţi Contractante într-o cauza penalã sau civilã, se prezintã înaintea organului celeilalte Pãrţi Contractante, oricare ar fi cetãţenia lui, nu poate fi tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii pedepsei pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante, în termen de şapte zile din ziua cînd organul care l-a ascultat, îl încunoştinţeazã ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei Pãrţi Contractante din motive independente de vointa sa. 3. Dispoziţiile punctului 1 se aplica şi cu privire la persoanele prevãzute în articolul 62 punctele 2 şi 3. ART. 64 1. Fiecare Parte Contractantã va trimite pe cale diplomaticã celeilalte Pãrţi Contractante, la începutul fiecãrui an, date din registrul de executãri penale cu privire la cetãţenii acesteia, condamnaţi prin hotãrîri rãmase definitive în cursul anului expirat. 2. În acelaşi mod, se vor trimite şi date cu privire la hotãrîrile definitive pronunţate ulterior, dacã prin acestea s-au adus schimbãri hotãrîrilor prevãzute la punctul 1. 3. Pãrţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomaticã, în unele cazuri, extrase din hotãrîrile prevãzute la punctele 1 şi 2. ART. 65 Pãrţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomaticã, date din fişele de antecedente penale care se referã la: a) cetãţenii Partii Contractante solicitante; b) la alte persoane dacã impotriva acestora s-a pornit proces penal pe teritoriul Partii Contractante solicitante, iar aceste persoane se afla pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Partea Contractantã solicitatã poate sa refuze trimiterea unor asemenea date, dacã persoana asupra cãreia se cer aceste date este cetãţeanul sau. ART. 66 1. Pãrţile Contractante se obliga sa se informeze, pe cale diplomaticã, despre infracţiunile sãvîrşite pe teritoriul uneia dintre ele de cãtre cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care dupã sãvîrşirea infracţiunii au fugit pe teritoriul tarii Contractante ai carei cetãţeni sînt. Împreunã cu informaţiile se vor preda şi toate probele existente cu privire la infracţiunea sãvîrşitã. 2. În cazul cînd infracţiunea sãvîrşitã este din acelea pentru care potrivit prezentului Tratat este permisã extrãdarea, la cererea Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a savirsit infracţiunea, cealaltã Parte Contractantã se obliga sa porneascã proces penal impotriva cetãţeanului sau, dacã pentru aceasta sînt îndeplinite condiţiile prevãzute de legea sa proprie. Partea Contractantã solicitatã va informa cealaltã Parte Contractantã dacã s-a pornit proces penal şi care este rezultatul acestuia. În cazul cînd procesul s-a terminat prin hotãrîre judecãtoreascã se va trimite şi copie de pe hotãrîre. ART. 67 1. Pãrţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu acordarea asistenţei juridice în cauzele penale pe teritoriul lor. Partea Contractantã solicitatã va comunica celeilalte Pãrţi Contractante cuantumul cheltuielilor fãcute cu acordarea asistenţei juridice. Dacã Partea Contractantã solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoanele obligate sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor fãcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. CAP. 2 Dispoziţii privind extrãdarea şi tranzitul ART. 68 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea în vederea urmãririi penale şi judecãrii se admite numai pentru infracţiunea pentru care, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, se poate da o pedeapsa mai mare de un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea. 3. În condiţiile prevãzute la punctul 2 se va admite extrãdarea unei persoane care este condamnata prin hotãrîre definitiva la o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an sau la o pedeapsa mai grea. Dacã hotãrîrea definitiva este data în lipsa persoanei extrãdate, instanta Partii Contractante solicitante va repeta procedura în conformitate cu legea sa, judecind persoana extrãdatã în prezenta. ART. 69 Extrãdarea nu are loc în cazul cînd: a) persoana a carei extrãdare se cere a savirsit o infracţiune de natura politica, o infracţiune pur militarã (care consta exclusiv în încãlcarea obligaţiilor militare) sau o infracţiune de presa; b) persoana a carei extrãdare se cere este, la data primirii cererii de extrãdare, cetãţean al Partii Contractante solicitate: c) infracţiunea este sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractant solicitate; d) potrivit legii Partii Contractante solicitate, acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea definitiva nu poate fi executatã din cauza implinirii termenului de prescripţie înainte de a fi primitã cererea de extrãdare, sau pentru un alt temei legal; e) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune, ori dacã pentru aceeaşi infracţiune s-a încetat procesul penal, pe teritoriul Partii Contractante solicitate; f) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante, infracţiunea se urmãreşte numai la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate (acţiune privatã sau propunerea vatamatului). ART. 70 Pãrţile Contractante comunica între ele pe cale diplomaticã în toate problemele privind extrãdarea infractorilor. ART. 71 La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare (decizia organului competent despre privare de libertate) sau a hotãrîrii de condamnare cu menţiunea ca este definitiva. În aceste acte trebuie sa se expuna starea de fapt, cu indicarea timpului şi locului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã. Dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica dupã posibilitate şi dat privind cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul legii penale în care se încadreazã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea, atît al Partii Contractante solicitante cît şi al statului pe teritoriul cãruia s-a savirsit infracţiunea; c) dovezi şi date despre cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, date şi mijloace pentru stabilirea identitãţii acesteia (semnalmente, fotografia, amprente digitale), dacã persoana cerutã nu este identificata pe teritoriul Partii Contractante solicitate, ca şi date despre adresa acesteia, toate acestea în mãsura în care este posibil. ART. 72 1. Dacã din cerere şi actele anexate reiese ca sînt îndeplinite condiţiile pentru extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua toate mãsurile pentru gãsirea şi arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. 2. Dacã Partea Contractantã solicitatã considera ca sînt necesare date suplimentare, va cere de la Partea Contractantã solicitanta, ca în termenul fixat, nu mai lung de doua luni, sa-i trimitã aceste date. La cererea Partii Contractante solicitante, termenul de mai sus se poate prelungi. 3. Dacã în termenul fixat sau prelungit nu se primesc datele cerute, procedura de extrãdare va inceta, iar persoana a carei extrãdare se cere, va fi pusã în libertate. Procedura va continua dacã ulterior se primesc datele cerute. ART. 73 1. Arestarea unei persoane pe teritoriul unei Pãrţi Contractante poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã cealaltã Parte Contractantã cere aceasta prin posta sau telegraf cu menţiunea ca cererea pentru extrãdare va fi trimisa ulterior. În cererea de arestare trebuie sa se indice numãrul şi data mandatului de arestare sau a hotãrîrii definitive date impotriva acestei persoane, precum şi denumirea organului de la care emana aceste acte. 2. O persoana poate fi arestata fãrã cererea prevãzutã la punctul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit punctelor 1 şi 2, va fi încunoştinţatã neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. 4. Partea Contractantã solicitanta va fi încunoştinţatã despre motivele pentru care nu s-a putut satisface cererea prevãzutã la punctul 1. ART. 74 Persoana arestata conform articolului 73 va fi eliberata dacã în termenul stabilit de organul competent al Partii Contractante solicitate, care nu poate depãşi o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare, nu se primeşte cererea de extrãdare. La cererea celeilalte Pãrţi Contractante, acest termen poate fi prelungit. ART. 75 1. Dacã impotriva persoanei a carei extrãdare se cere este în curs o acţiune penalã sau dacã a fost condamnata pentru o infracţiune, pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului, iar dacã este condamnata, pînã la executarea completa a pedepsei sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. Motivele aminarii extrãdãrii vor fi aduse la cunostinta celeilalte Pãrţi Contractante. În cazul cînd procesul pentru care extrãdarea a fost amînatã este terminat printr-o hotãrîre de condamnare, cealaltã Parte Contractantã va fi informatã dacã extrãdarea se amina pentru executarea acestei hotãrîri. 2. Dacã amînarea extrãdãrii ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce greutãţi serioase pentru stabilirea infracţiunii, persoana a carei extrãdare s-a cerut, poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 3. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã şi nu mai tirziu de trei luni din ziua predãrii. La cererea Partii Contractante cãreia persoana i-a fost predatã, acest termen se poate prelungi. ART. 76 În cazul cînd extrãdarea unei persoane este cerutã de mai multe state pentru aceeaşi infracţiune sau infracţiuni diferite, Partea Contractantã solicitatã va decide cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 77 1. Fãrã consimţãmîntul Partii Contractante solicitate persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii, dacã pentru aceasta nu a fost cerutã extrãdarea. Consimţãmîntul poate fi refuzat pentru aceleaşi motive pentru care se poate refuza şi extrãdarea. 2. Consimţãmîntul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante cãreia îi este predatã, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, în termen de o luna de la executarea pedepsei respectiv de la stingerea executãrii ei ori dacã persoana se reintoarce de buna voie pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante cãreia i-a fost predatã, din motive independente de vointa sa. ART. 78 1. În cazul cînd extrãdarea este admisã, Partea Contractantã solicitatã va incunostinta cealaltã Parte Contractantã despre locul şi data predãrii persoanei extrãdate. Dacã Partea Contractantã a carei cerere este satisfacuta nu ia în primire persoana extrãdatã în termen de şapte zile de la data stabilitã pentru predare, ea poate fi pusã în libertate. 2. În cazul cînd extrãdarea nu are loc, Partea Contractantã solicitanta va fi informatã despre aceasta, indicindu-se totodatã dispoziţia corespunzãtoare din articolul 69. ART. 79 În cazul cînd persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, la cerere, ea va fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cerere nu se mai anexeazã actele prevãzute în articolul 71. ART. 80 Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdate. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţatã o hotãrîre, se va transmite copie de pe hotãrîrea definitiva. ART. 81 1. Fiecare Parte Contractantã va autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau a unei persoane care este extrãdatã celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înainteazã pe cale diplomaticã şi se rezolva în conformitate cu regulile dupã care se rezolva şi cererea de extrãdare. La cerere trebuie sa fie anexate dovezile şi datele prevãzute pentru cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanei dacã potrivit prevederilor prezentului Tratat, într-un asemenea caz, nu se admite extrãdarea. 4. Partea Contractantã solicitatã va stabili modul de tranzit pe teritoriul sau. ART. 82 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã la cerere: a) obiectele sau sumele de bani ce au fost procurate prin infracţiune. Dacã se iveşte un litigiu în privinta caracterului licit sau ilicit al deţinerii (posesiunii) acestor obiecte sau sume de bani, hotãrãsc instanţele statului pe teritoriul cãruia se gãsesc aceste obiecte sau sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca proba în cauza penalã. 2. În cazul cînd s-a cerut extrãdarea, obiectele prevãzute la punctul 1 se vor trimite odatã cu predarea persoanei extrãdate, iar dacã aceasta nu este posibil, trimiterea lor se va face ulterior. Obiectele se vor trimite şi în cazurile cînd extrãdarea infractorului nu poate sa aibã loc din cauza morţii, sustragerii lui sau din alte împrejurãri. 3. Dacã obiectele sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului respectiv. 4. Drepturile terţelor persoane asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celor îndreptãţiţi. Dacã nu se poate stabili persoana cãreia îi aparţin aceste obiecte, ele se vor înapoia Partii Contractante solicitate. ART. 83 Cheltuielile fãcute cu extrãdarea se suporta de Partea Contractantã pe teritoriul cãreia au fost fãcute. Cheltuielile fãcute cu tranzitul unei persoane se suporta de Partea Contractantã de la care provine cererea de tranzit, PARTEA a IV-a DISPOZIŢII FINALE ART. 84 Toate problemele litigioase în legatura cu aplicarea prezentului Tratat se vor rezolva pe cale diplomaticã. ART. 85 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti. ART. 86 1. Tratatul intra în vigoare dupã treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Tratatul se încheie pe o perioada de cinci ani de la data intrãrii sale în vigoare. 2. Dacã nici una din pãrţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rãmîne în vigoare pînã cînd una din Pãrţile Contractante îl va denunta, în scris, cu preaviz de un an. 3. Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi înceteazã valabilitatea Convenţia între România şi Iugoslavia relativã la extrãdarea infractorilor şi asistenta juridicã în materie penalã, încheiatã la Belgrad la 30 ianuarie 1933. ART. 87 Prezentul Tratat s-a încheiat la Belgrad, la 18 octombrie 1960, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi sirbo-croatã, ambele texte fiind autentice. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi aplicat sigiliile.
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia, în scopul reglementãrii asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, au convenit asupra celor ce urmeazã: PARTEA I DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante se bucura pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã, ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante au dreptul sa se adreseze în mod liber instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, precum şi altor instituţii ale celeilalte Pãrţi Contractante în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii. 3. Prevederile punctelor 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor juridice. ART. 2 Prin termenul "organ" folosit în cuprinsul acestui Tratat se înţelege instanţele judecãtoreşti, procuratura şi celelalte instituţii în competenta cãrora intra probleme de drept civil, familial şi penal. ART. 3 Organele Pãrţilor Contractante îşi acorda reciproc, la cerere, asistenta juridicã în cauzele civile, familiale şi penale în modul şi condiţiile prevãzute prin prezentul Tratat. ART. 4 În realizarea asistenţei juridice, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede altfel, organele Pãrţilor Contractante comunica între ele în modul urmãtor: a) din partea romana, în cauzele civile şi familiale prin Ministerul Justiţiei, în cauzele penale prin Ministerul Justiţiei, iar în faza urmãririi penale prin Procuratura Generalã; b) din partea iugoslava, prin secretariatele de stat pentru administrarea justiţiei ale republicilor populare Serbia, Croatia, Slovenia, Bosnia şi Hertegovina, Macedonia şi Muntenegru. ART. 5 1. Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexate la acestea trebuie sa fie întocmite în limba Partii Contractante solicitante, însoţite de o traducere certificatã în limba Partii Contractante solicitate. 2. Partea Contractantã solicitatã redacteazã, actele referitoare la acordarea asistenţei juridice în limba sa proprie. ART. 6 Ministerul Justiţiei al Republicii Populare Romane şi Secretariatul Consiliului Federal Executiv pentru afacerile justiţiei al Republicii Populare Federative Iugoslavia îşi vor trimite, la cerere, textele normelor legale care sînt sau au fost în vigoare pe teritoriul Pãrţilor Contractante, iar la nevoie şi informaţii în legatura cu unele probleme de drept. PARTEA a II-a ASISTENTA JURIDICĂ ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE CAP. 1 Dispoziţii privind asistenta juridicã ART. 7 Asistenta juridicã în cauzele civile şi familiale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi: audierea martorilor şi pãrţilor, efectuarea expertizelor, a cercetãrilor locale, interogarea pãrţilor. ART. 8 1. Cererea pentru acordarea asistenţei juridice trebuie sa conţinã denumirea organului solicitant, denumirea organului solicitat (dacã este cunoscut), obiectul la care se referã cererea, numele şi prenumele pãrţilor, ocupaţia, domiciliul sau resedinta lor, precum şi numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor lor, dacã este cazul. 2. Pe lîngã datele prevãzute la punctul 1, cererea trebuie sa conţinã şi datele necesare cu privire la obiectul cererii, cum ar fi împrejurãrile de fapt asupra cãrora trebuie sa se facã proba şi, dacã este cazul, întrebãrile care urmeazã sa fie puse persoanei audiate. 3. Cererea de inminare a actelor trebuie sa conţinã adresa destinatarului şi indicarea actelor ce urmeazã sa fie inminate. ART. 9 1. Cererea de acordare a asistenţei juridice se întocmeşte în forma prevãzutã de legislaţia Partii Contractante solicitante. 2. Cererea şi actele care se trimit trebuie sa fie semnate şi prevãzute cu sigiliul oficial. ART. 10 1. Organul solicitat îndeplineşte cererea de acordare a asistenţei juridice potrivit normelor legale ale statului sau. 2. Dacã organul solicitat nu este competent sa acorde asistenta juridicã, el va transmite cererea organului competent. 3. Organul solicitat va informa, la cerere, organul solicitant despre data şi locul îndeplinirii lucrãrii cerute. 4. Dacã persoana menţionatã în cerere nu poate fi gasita la adresa indicatã, organul solicitat va lua mãsurile necesare pentru stabilirea adresei. ART. 11 1. Organul solicitat inmineaza actele în conformitate cu dispoziţiile legale ale statului sau. 2. Dacã actul nu este redactat în limba Partii Contractante solicitate sau dacã nu este însoţit de o traducere certificatã în limba acesteia, organul solicitat va inmina destinatarului actele numai dacã acesta este de acord sa le primeascã. 3. Dovada de inminare a actelor se întocmeşte în conformitate cu legea Partii Contractante solicitate şi va trebui sa cuprindã data inminarii actului şi semnatura destinatarului sau, dupã caz, modul şi data predãrii actului. ART. 12 În cazul cînd asistenta juridicã nu a putut fi acordatã, organul solicitat va restitui actele organului solicitant, comunicindu-i totodatã motivele care l-au împiedicat sa îndeplineascã cererea. ART. 13 Acordarea asistenţei juridice poate fi refuzatã dacã Partea Contractantã solicitatã considera ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale. ART. 14 Pãrţile Contractante au dreptul sa inmineze, prin oficiile lor diplomatice sau consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia accepta primirea. ART. 15 1. Pãrţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu ocazia acordãrii asistenţei juridice pe teritoriul lor. Organul solicitat comunica organului solicitant cuantumul cheltuielilor fãcute cu ocazia acordãrii asistenţei juridice. Dacã organul solicitant percepe aceste cheltuieli de la persoana obligatã sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor fãcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. Dacã cheltuielile de expertiza trebuie suportate de parte, efectuarea expertizei poate fi condiţionatã de depunerea în prealabil a unui avans la organul solicitat. CAP. 2 Scutirea de garanţie procesuala, de taxe şi cheltuieli de judecata ART. 16 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante care se adreseazã în calitate de reclamanţi sau intervenienţi instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante, dacã au domiciliul sau resedinta pe teritoriul uneia dintre Pãrţile Contractante, nu pot fi obligaţi sa depunã cauţiuni pentru motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul sau resedinta pe teritoriul Partii Contractante cãreia îi aparţine instanta. 2. Prevederile punctului 1 se aplica în mod corespunzãtor şi persoanelor juridice. ART. 17 În cazul cînd legea unei Pãrţi Contractante prevede obligaţia de a se depune un avans asupra cheltuielilor pentru administrarea probelor, acest avans va putea fi cerut cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenilor proprii. ART. 18 Cetãţenii uneia din Pãrţile Contractante beneficiazã în fata instanţelor judecãtoreşti ale celeilalte Pãrţi Contractante de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata, precum şi de asistenta judiciarã gratuita, în cursul procesului, în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenii proprii. ART. 19 1. Adeverintele cu privire la situaţia personalã şi materialã a persoanei care solicita scutirea de taxe şi cheltuieli de judecata, se elibereazã de organul competent al Partii Contractante pe teritoriul cãreia aceasta persoana domiciliazã sau îşi are resedinta. 2. Dacã aceasta persoana nu are domiciliul sau resedinta pe teritoriul nici uneia dintre Pãrţile Contractante, este suficienta adeverinta eliberata de oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este. 3. Organul care urmeazã a se pronunţa asupra cererii de scutire de taxe şi cheltuieli de judecata poate verifica prin organul competent al celeilalte Pãrţi Contractant exactitatea actelor prezentate şi, la nevoie, sa ceara date suplimentare. ART. 20 Cetãţeanul oricãreia dintre Pãrţile Contractante, care îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul unei Pãrţi Contractante şi voieşte sa beneficieze de drepturile prevãzute la articolul 18 în fata unei instanţe judecãtoreşti a celeilalte Pãrţi Contractante, poate sa se adreseze fie direct acestei instanţe, fie instanţei judecãtoreşti competente de la domiciliul sau resedinta sa. În acest din urma caz, instanta va trimite cererea, însoţitã de anexe, instanţei judecãtoreşti a celeilalte Pãrţi Contractante, în modul prevãzut la articolul 4. CAP. 3 Dispoziţii privind statutul personal. Capacitatea persoanei ART. 21 1. Capacitatea de folosinta şi exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Capacitatea persoanei juridice se stabileşte potrivit legii acelei Pãrţi Contractante pe baza cãreia a fost înfiinţatã persoana juridicã. ART. 22 Încheierea cãsãtoriei 1. Condiţiile cerute pentru încheierea cãsãtoriei se determina, pentru fiecare persoana, de legea acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. Condiţiile pentru încheierea cãsãtoriei, prevãzute de legea unei Pãrţi Contractante şi a cãror nerespectare atrage nulitatea cãsãtoriei, se aplica şi cetãţenilor celeilalte Pãrţi Contractante în cazul cînd încheie cãsãtoria pe teritoriul acelei Pãrţi Contractante. 3. Forma încheierii cãsãtoriei este determinata de legea acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se încheie cãsãtoria. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor ART. 23 1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor se stabileşte în conformitate cu legea Partii Contractante ai carei cetãţeni sînt. 2. Dacã unul din soţi este cetãţeanul unei Pãrţi Contractante iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea acelei Pãrţi Contractante a carei ultima cetãţenie comuna au avut-o sotii. 3. Dacã sotii nu au şi nici nu au avut cetãţenia comuna a uneia din Pãrţile Contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale se stabilesc în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 24 1. Cauzele cu privire la raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt de competenta instanţelor judecãtoreşti ale acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii. 2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ - cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãruia sotii îşi au domiciliul comun, iar în cazul cînd nu au domiciliul comun - instanta Partii Contractante pe teritoriul cãreia şi-au avut ultimul domiciliu comun. ART. 25 Divorţul, inexistenta şi nulitatea cãsãtoriei 1. Pentru divorţ, pentru constatarea existenţei, inexistentei şi nulitãţii cãsãtoriei, precum şi pentru anularea cãsãtoriei, dacã amindoi sotii sînt cetãţeni ai unei Pãrţi Contractante, sînt competente instanţele şi se aplica legea acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt sotii la data introducerii acţiunii. Dacã la data introducerii acţiunii amindoi sotii au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalt, Pãrţi Contractante, este competenta şi instanta acestei Pãrţi Contractante. În acest caz se poate pronunţa divorţul, anula cãsãtoria sau constata nulitatea ei numai pentru motivele prevãzute, în acelaşi timp, de legile ambelor Pãrţi Contractante. 2. Dacã la data introducerii acţiunii, unul din soţi este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ - cetãţean al celorlalte Pãrţi Contractante, pentru soluţionarea cauzelor prevãzute la punctul 1 este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau îşi au resedinta ambii soţi; dacã unul din soţi domiciliazã sau are resedinta pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, iar celãlalt soţ pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, este competenta instanta acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia domiciliazã sau îşi are resedinta soţul pîrît. În ambele cazuri divorţul, constatarea nulitãţii şi anularea cãsãtoriei pot fi pronunţate numai pentru motive prevãzute, în acelaşi timp, de cãtre legile celor doua Pãrţi Contractante. Raporturile dintre pãrinţi şi copii ART. 26 Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii, precum şi stabilirea, contestarea şi tãgãduirea paternitãţii ori stabilirea sau contestarea maternitatii se reglementeazã potrivit legii acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este copilul. ART. 27 1. Pentru rezolvarea cauzelor menţionate la articolul 26, sînt competente instanţele Partii Contractante al carei cetãţean este copilul. 2. Dacã pãrinţii şi copilul au domiciliul sau resedinta pe teritoriul aceleiaşi Pãrţi Contractante, este competenta şi instanta acestei Pãrţi Contractante. Înfierea ART. 28 1. Condiţiile pentru încheierea şi desfacerea înfierii, în cazul cînd infiatul şi infietorul sînt cetãţenii aceleiaşi Pãrţi Contractante, se determina potrivit legii acestei Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul este cetãţean al unei Pãrţi Contractante, iar infiatul cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante pentru încheierea sau desfacerea înfierii vor trebui îndeplinite condiţiile prevãzute în legile ambelor Pãrţi Contractante. ART. 29 1. Pentru încheierea şi desfacerea înfierii în cazul prevãzut la punctul 1 al articolului 28, este competent organul acelei Pãrţi Contractante ai carei cetãţeni sînt infietorul şi infiatul, iar în cazul prevãzut la punctul 2 al aceluiaşi articol, sînt competente organele ambelor Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd infietorul şi infiatul sînt cetãţenii unei Pãrţi Contractante însã domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, pentru Încheierea şi desfacerea înfierii este competent şi organul acestei Pãrţi Contractante. Tutela şi curatela ART. 30 1. În cauzele de tutela şi curatela privind cetãţenii Pãrţilor Contractante sînt competente, în mãsura în care prin prezentul tratat nu este prevãzut altfel, organele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 2. Cazurile şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se stabilesc în conformitate cu legea Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia urmeazã sa i se instituie tutela sau curatela. 3. Raporturile juridice dintre tutor sau curator şi persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela se reglementeazã potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. 4. Obligaţia de a accepta sarcina de tutor sau curator se stabileşte potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean este persoana ce urmeazã a deveni tutor sau curator. 5. Hotãrîrile organelor de tutela şi curatela ale unei Pãrţi Contractante, care se referã la cetãţenii sãi, se recunosc şi produc aceleaşi efecte juridice pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ca şi hotãrîrile date de organele proprii. ART. 31 1. În cazul cînd este necesar sa se ia mãsuri pentru ocrotirea intereselor cetãţeanului unei Pãrţi Contractante al cãrui domiciliu, resedinta sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent al acestei Pãrţi Contractante va informa de îndatã despre aceasta oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana. 2. În cazurile care nu comporta amînare, organul celeilalte Pãrţi Contractante poate lua singur, potrivit legii sale, mãsurile temporare neapãrat necesare, dar este obligat sa informeze de îndatã oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana în interesul cãreia s-au luat mãsurile. Aceste mãsuri îşi pãstreazã valabilitatea atita timp cît organul competent al Partii Contractante al carei cetãţean este persoana nu va fi luat hotãrîrea necesarã. Aceasta hotãrîre va fi comunicatã organului care a luat mãsurile temporare. ART. 32 1. Organul de tutela sau curatela al unei Pãrţi Contractante poate transmite organului celeilalte Pãrţi Contractante competenta privind administrarea tutelei sau curatelei unei persoane cãreia i s-a instituit tutela sau curatela dacã ea îşi are domiciliul, resedinta sau bunurile pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante şi dacã organul solicitat este de acord cu aceasta transmitere. 2. Organul care a acceptat preluarea competentei prevãzute la punctul 1 exercita administrarea tutelei sau curatelei, în conformitate cu legea statului sau. Acest organ nu este competent sa adopte hotãrîri în probleme privitoare la statutul personal al persoanei cãreia i s-a instituit tutela sau curatela. ART. 33 Declararea dispariţiei sau a morţii 1. Declararea dispariţiei sau a morţii, constatarea faptului morţii şi stabilirea datei morţii unei persoane, respectiv declararea morţii unei persoane dispãrute şi dovedirea morţii, denumite în textul urmãtor, declararea dispariţiei sau a morţii este de competenta instanţelor judecãtoreşti ale Partii Contractante al carei cetãţean era persoana la data dispariţiei sau a morţii. 2. Instanţele judecãtoreşti ale unei Pãrţi Contractante pot sa declare disparitia sau moartea unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante în urmãtoarele cazuri: a) la cererea unei persoane care doreşte sa-şi valorifice drepturile succesorale sau un drept izvorind din raporturile patrimoniale dintre soţi privind un imobil al dispãrutului situat pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã; b) la cererea soţului sotiei în legatura cu existenta cãsãtoriei, dacã în momentul introducerii cererii, acesta îşi are domiciliul sau resedinta pe teritoriul Partii Contractante a carei instanta a fost sesizatã. 3. În cazurile prevãzute la punctul 2, declararea dispariţiei sau a morţii se va face numai în condiţiile prevãzute de legea Partii Contractantului carei cetãţean a fost disparutul sau decedatul. CAP. 4 Succesiuni ART. 34 1. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante pot dobîndi, pe calea succesiunii legale sau testamentare, bunuri şi drepturi pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante în aceleaşi condiţii şi în acelaşi volum ca şi cetãţenii proprii. 2. Cetãţenii unei Pãrţi Contractante pot dispune prin testament de bunurile lor mobile şi imobile care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. ART. 35 1. Capacitatea de a întocmi sau revoca testamentul precum şi consecinţele juridice ale viciilor de vointa se stabilesc potrivit legii Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocãrii testamentului. 2. Forma întocmirii şi revocãrii testamentului este aceea prevãzutã de legea Partii Contractante al carei cetãţean a fost testatorul la data întocmirii sau revocãrii, sau de legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia testamentul a fost întocmit sau revocat. ART. 36 1. Pentru dezbaterilor succesorale cu privire la bunurile mobile ale cetãţenilor Pãrţilor Contractante, precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri, sînt competente organele acelei Pãrţi Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede în alt fel. 2. Pentru dezbaterile succesorale cu privire la bunurile imobile ale cetãţenilor Pãrţilor Contractante precum şi pentru rezolvarea litigiilor care se nasc în legatura cu dreptul de succesiune privind aceste bunuri imobile, sînt competente în mod exclusiv organele acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se gãsesc bunurile imobile. ART. 37 În cazul cînd defunctul a fost cetãţeanul unei Pãrţi Contractante şi a avut ultimul domiciliu pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, succesorii care domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante pot cere, în termen de şase luni de la deces, ca organul competent al acestei Pãrţi Contractante sa efectueze procedura succesoralã cu privire la bunurile mobile care se gãsesc pe teritoriul sau. Despre aceasta cerere vor fi incunostintati succesorii şi legatarii. Dacã, în termen de trei luni de la înştiinţare, nici unul dintre succesori sau legatari nu se obţine, cererea va fi satisfacuta. ART. 38 Pentru a determina dacã un bun este mobil sau imobil se va urma potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia se afla acest bun. ART. 39 1. În cazul cînd pe teritoriul unei Pãrţi Contractante moare un cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent va înştiinţa de îndatã oficiul diplomatic sau consular al acestei Pãrţi Contractante despre deces, comunicind tot ceea ce cunoaşte despre succesori, domiciliul sau resedinta lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament - dacã exista. În acelaşi mod va proceda acest organ şi în cazul cînd este informat ca pe teritoriul statului sau se gãsesc bunuri ale unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante care a murit fie pe teritoriul Partii Contractante al carei cetãţean a fost, fie pe teritoriul unui al treilea stat. 2. De asemenea, dacã oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul deţine date cu privire la deces, le va comunica organului competent al celeilalte Pãrţi Contractante, în vederea luãrii mãsurilor necesare pentru conservarea succesiunii. ART. 40 Dacã cetãţeanul unui Pãrţi Contractante moare în timpul unei cãlãtorii sau sederi temporare pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, unde nu a avut domiciliul sau resedinta, obiectele pe care le-a avut asupra lui se vor preda oficiului diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, pe baza unei liste şi fãrã vreo alta procedura. ART. 41 1. Organele fiecãrei Pãrţi Contractante vor face, la cerere sau din oficiu, inventarierea şi vor lua, potrivit legii lor, mãsurile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale rãmase pe teritoriul lor în urma decesului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante. 2. În cazul cînd bunurile succesorale se gãsesc în localitatea unde îşi are sediul oficiul diplomatic sau consular al Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul, mãsurile prevãzute la punctul 1 pot fi luate numai dacã oficiul diplomatic sau consular au fost înştiinţate în timp util despre aceasta, cu excepţia cazurilor care nu suferã amînare. Oficiul diplomatic sau consular poate sa participe la realizarea acestor mãsuri şi sa facã propuneri. 3. În celelalte cazuri, va fi informat fãrã intirziere oficiul diplomatie sau consular despre mãsurile luate pentru conservarea şi administrarea bunurilor succesorale. La propunerea oficiului diplomatic sau consular, aceste mãsuri vor putea fi schimbate sau anulate, fãrã ca prin aceasta sa se prejudicieze drepturile terţilor. ART. 42 1. În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale, bunurile succesorale mobile aflate pe teritoriul unei Pãrţi Contractante vor trebui sa fie predate succesorilor care îşi au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, ele vor fi predate oficiului diplomatic sau consular al acestei Pãrţi Contractante dacã: a) sînt asigurate sau plãtite creanţele creditorilor fata de succesiune, în conformitate cu prevederile articolului 43 din prezentul Tratat; b) toate impozitele şi taxele au fost plãtite; c) organele competente au dat aprobarea pentru exportul obiectelor, în cazul cînd exista vreo interdicţie pentru exportul acestora. 2. Sumele de bani fãcînd parte din succesiune, inclusiv acelea realizate din vînzarea bunurilor succesorale mobile şi imobile, care urmeazã sa fie predate succesorilor cu domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, se vor depune pe numele acestora la banca acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se gãsesc sumele, iar transformarea lor se va face în conformitate cu dispoziţiile legale ale acestei Pãrţi Contractante. ART. 43 1. La cererea creditorilor care domiciliazã sau îşi au resedinta pe teritoriul Partii Contractante unde se gãsesc bunurile succesorale mobile rãmase în urma decesului cetãţeanului celeilalte Pãrţi Contractante, organul competent poate retine toate aceste bunuri sau numai o parte îndestulãtoare din ele pînã se va hotãrî asupra pretenţiilor lor fata de succesiune. 2. Pentru depunerea cererilor prevãzute la punctul 1, organul competent va înştiinţa prin anunţ pe creditori ca într-un termen stabilit, care nu poate fi mai scurt de treizeci de zile şi nici mai lung de şase luni, sa-şi formuleze pretenţiile fata de succesiune şi la nevoie sa intenteze acţiune pentru recunoaşterea lor. Dacã creditorii nu-şi formuleazã pretenţiile în acest termen sau dacã nu intenteaza acţiune pentru recunoaşterea lor, nu se va putea impiedica, pentru acest motiv, predarea bunurilor succesorale mobile. ART. 44 1. Deschiderea testamentului este în cãderea organului competent al acelei Pãrţi Contractante pe teritoriul cãreia se afla testamentul. 2. Dacã organul unei Pãrţi Contractante a procedat la deschiderea testamentului unui cetãţean al celeilalte Pãrţi Contractante, copia certificatã a testamentului împreunã cu datele privind starea testamentului şi copia procesului-verbal de deschidere a testamentului se vor trimite organului Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în acelaşi mod se va proceda şi în cazul cînd pentru efectuarea procedurii succesorale este competent şi organul celeilalte Pãrţi Contractante. 3. Organul care a procedat la deschiderea testamentului poate sa trimitã, la cerere, organului celeilalte Pãrţi Contractante şi originalul testamentului. ART. 45 1. În toate cauzele succesorale care se dezbat pe teritoriul unei Pãrţi Contractante, oficiul diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante are dreptul sa reprezinte pe cetãţenii proprii, fãrã sa fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar. 2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi. ART. 46 Bunurile mobile succesorale vacante se predau Partii Contractante al carei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar în privinta bunurilor imobile succesorale vacante se aplica legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia sînt situate aceste bunuri. CAP. 5 Actele ART. 47 1. Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de cãtre un organ sau o persoana oficialã a unei Pãrţi Contractante, în limitele competentei lor vor fi prevãzute cu sigiliul oficial şi semnatura, pot fi folosite în fata organelor celeilalte Pãrţi Contractante fãrã vreo alta certificare sau legalizare. Aceasta prevedere se aplica şi actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente. 2. Prevederile punctului 1 sînt aplicabile şi în ce priveşte copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente. ART. 48 Acte publice eliberate de organele şi persoanele oficiale competente ale unor Pãrţi Contractante au pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante aceeaşi forta probatorie ca şi actele eliberate de organele şi persoanele oficiale proprii. ART. 49 Fiecare Parte Contractantã va transmite, la cerere, pe cale diplomaticã, celeilalte Pãrţi Contractante certificate din registrele de stare civilã care se referã la cetãţenii acesteia. Certificatele vor fi întocmite în limba Partii Contractante solicitate şi se vor transmite gratuit. CAP. 6 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti ART. 50 1. Fiecare Parte Contractantã va recunoaşte şi va incuviinta sa se execute pe teritoriul sau urmãtoarele hotãrîri judecãtoreşti pronunţate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante: a) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele civile şi familiale; b) hotãrîrile definitive şi executorii date în cauzele penale privind repararea pagubelor şi restituirea lucrurilor; c) tranzacţiile încheiate în fata instanţelor judecãtoreşti în cauzele civile. 2. Sînt considerate hotãrîri judecãtoreşti în sensul punctului 1 şi hotãrîrile date în materie succesoralã de cãtre organele unei Pãrţi Contractante care, potrivit legii acesteia, sînt competente sa dezbata cauze succesorale. ART. 51 Hotãrîrile judecãtoreşti menţionate la articolul 50 vor fi recunoscute şi se va incuviinta executarea lor, în urmãtoarele condiţii: a) dacã potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia se cere recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii, nu este exclusa competenta instanţelor judecãtoreşti ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea în cauza; b) dacã hotãrîrea judecãtoreascã este definitiva şi executorie potrivit legii Partii Contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã; c) dacã prin recunoaşterea sau executarea hotãrîrii judecãtoreşti nu se aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie recunoscuta sau executatã hotãrîrea; d) dacã persoana care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea, i s-a inminat la timp, ei sau reprezentantului sau, citaţia sau copia de pe acţiune şi actele anexate, în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea, cu excepţia cazului cînd citarea s-a fãcut prin afişare; e) dacã în aceeaşi cauza nu s-a dat anterior o hotãrîre definitiva între aceleaşi pãrţi, avînd acelaşi obiect şi pentru acelaşi temei, de cãtre o instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul carei-a urmeazã sa fie recunoscuta hotãrîrea sau efectuatã executarea. ART. 52 1. Cererea de încuviinţare a executãrii poate fi depusa de partea interesatã direct la instanta competenta a Partii Contractante pe teritoriul cãreia urmeazã sa fie efectuatã executarea sau la tribunalul care s-a pronunţat în prima instanta în cauza respectiva. În acest ultim caz, cererea va fi transmisã instanţei celeilalte Pãrţi Contractante în modul prevãzut la articolul 4. 2. La cererea de încuviinţare a executãrii se va anexa: a) copia certificatã a hotãrîrii judecãtoreşti sau a tranzacţiei judiciare, precum şi o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi executorie, dacã aceasta nu rezulta din hotãrîre; b) adeverinta ca partea, care nu a participat la proces şi impotriva cãreia s-a dat hotãrîrea, a fost citata la timp şi în conformitate cu legea Partii Contractante pe teritoriul cãruia a fost pronunţatã hotãrîrea; c) traducerea certificatã a actelor indicate la punctele a) şi b), în limba Partii Contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se execute hotãrîrea, precum şi traducerea cererii, dacã nu a fost întocmitã în aceasta limba. 3. Odatã cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii poate fi cerutã şi executarea hotãrîrii. ART. 53 1. Instanţele Partii Contractante pe teritoriul cãreia trebuie sa se execute hotãrîrea vor decide cu privire la încuviinţarea executãrii şi la obiecţiile fãcute impotriva acesteia şi vor efectua executarea potrivit legii proprii, dacã prin prezentul Tratat nu se prevede altfel. 2. Instanta chematã sa se pronunţe cu privire la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii se va limita sa stabileascã existenta condiţiilor prevãzute în articolul 51 şi, dacã aceste condiţii exista, va incuviinta executarea. ART. 54 1. Hotãrîrile judecãtoreşti definitive ale unei Pãrţi Contractante în cauzele referitoare la statutul personal al propriilor sãi cetãţeni se recunosc (produc efecte juridice) pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante fãrã nici o procedura de reexaminare. 2. Fiecare Parte Contractantã îşi rezerva dreptul de a supune hotãrîrile menţionate la punctul 1, reexaminarii prevãzute în articolul 55 din prezentul Tratat dacã va considera ca o astfel de hotãrîre se referã la statutul personal al unui cetãţean al sau. ART. 55 1. Fiecare Parte Contractantã va recunoaşte pe teritoriul sau hotãrîrile judecãtoreşti privind statutul personal al cetãţenilor sãi, pronunţate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, dacã sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în articolul 51, literele a), b), d), e) şi dacã nu sînt în contrazicere cu normele legale în aceasta materie, aplicabile pe teritoriul sau. 2. Procedura pentru recunoaşterea acestor hotãrîri este aceea prevãzutã în articolele 52 şi 53. ART. 56 1. Dacã una din pãrţile în proces, scutitã de garanţie procesuala, este obligatã printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva sa plãteascã celeilalte pãrţi cheltuieli de judecata, la cerere, aceasta hotãrîre se va executa gratuit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante. 2. În ce priveşte urmãrirea cheltuielilor de judecata avansate de stat şi a taxelor de care a fost scutitã partea, instanta Partii Contractante pe al carei teritoriu s-a nãscut obligaţia de plata va cere instanţei competente a celeilalte Pãrţi Contractante sa urmãreascã încasarea acestor cheltuieli. Suma încasatã se va pune la dispoziţia oficiului diplomatic sau consular al celeilalte Pãrţi Contractante. 3. La cererile prevãzute în punctele 1 şi 2, se va anexa o copie certificatã a acelei pãrţi din hotãrîre care se referã la cuantumul cheltuielilor de judecata, o adeverinta ca hotãrîrea a rãmas definitiva şi o traducere certificatã a acestor acte. 4. Instanta care încuviinţeazã executarea hotãrîrilor prevãzute la punctele 1 şi 2 se limiteazã numai la verificarea împrejurãrii dacã hotãrîrea este definitiva şi executorie. ART. 57 Prevederile articolelor 50-56 se aplica numai hotãrîrilor judecãtoreşti şi tranzacţiilor judiciare care au devenit executorii dupã intrarea în vigoare a prezentului Tratat. ART. 58 Prin aplicarea prevederilor referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi tranzacţiilor judiciare nu se poate aduce atingere dispoziţiilor legale ale Pãrţilor Contractante, privind transferul de sume de bani sau transmiterea obiectelor, obţinute prin executare. PARTEA a III-a ASISTENTA JURIDICĂ ÎN CAUZELE PENALE CAP. 1 Dispoziţii privind asistenta juridicã ART. 59 Asistenta juridicã în cauzele penale cuprinde inminarea actelor şi îndeplinirea unor activitãţi procesuale, cum ar fi ascultarea invinuitilor, inculpaţilor, audierea martorilor şi a persoanelor interesate în proces, efectuarea expertizelor, a cercetãrilor locale, a perchezitiilor, predarea actelor, obiectelor şi a altor probe materiale. ART. 60 Acordarea asistenţei juridice penale se poate refuza: a) dacã Partea Contractantã solicitatã consideratã ca prin satisfacerea cererii s-ar aduce atingere ordinei social-economice sau principiilor de baza ale legislaţiei sale; b) dacã infracţiunea pentru care se cere acordarea asistenţei juridice nu constituie infracţiune şi dupã legea Partii Contractante solicitate; c) dacã asistenta juridicã se referã la o infracţiune pentru care potrivit articolului 69 literele a) şi b) din prezentul Tratat, extrãdarea nu are loc. ART. 61 Prevederile articolelor 8-12 se aplica în mod corespunzãtor şi la acordarea asistenţei juridice în cauzele penale. ART. 62 1. Cînd este necesar ca organul unei Pãrţi Contractante sa asculte ca martor sau expert o persoana care domiciliazã sau îşi are resedinta pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, oricare ar fi cetãţenia acesteia, în cererea de inminare a citaţiei trebuie sa se indice suma ce se va plati pentru acoperire a cheltuielilor de cãlãtorie şi de şedere, iar la cererea persoanelor chemate, Partea Contractantã solicitanta va da acestora un avans pentru acoperirea acestor cheltuieli. Partea Contractantã solicitanta va suporta, de asemenea, plata despãgubirilor ce se cuvin martorilor şi experţilor pentru zilele de munca pierdute, precum şi remuneraţia experţilor pentru expertiza facuta. 2. Dacã este neapãrat necesar ca o persoana ce se afla arestata pe teritoriul unei Pãrţi Contractante sa fie ascultata ca martor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, cererea pentru predarea temporarã a acesteia se face pe cale diplomaticã. Cererea se va satisface dacã persoana arestata este de acord, dacã la aceasta predare nu se opun motive deosebite şi cu condiţia ca persoana sa fie menţinutã în stare de arest şi sa fie înapoiatã în cel mai scurt timp dupã audiere. Partea Contractantã solicitanta suporta cheltuielile fãcute cu predarea şi înapoierea acestei persoane. 3. În condiţiile prevãzute la punctul precedent se poate permite şi tranzitul unei persoane ce se afla arestata într-un al treilea stat, pentru a fi audiatã ca martor de organul celeilalte Pãrţi Contractante. Cheltuielile fãcute cu tranzitul persoanei, se suporta de Partea Contractantã care a cerut tranzitarea. ART. 63 1. Martorul sau expertul care, la chemarea organului unei Pãrţi Contractante într-o cauza penalã sau civilã, se prezintã înaintea organului celeilalte Pãrţi Contractante, oricare ar fi cetãţenia lui, nu poate fi tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii pedepsei pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o alta infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat. 2. Martorul sau expertul pierde aceasta garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul Partii Contractante, în termen de şapte zile din ziua cînd organul care l-a ascultat, îl încunoştinţeazã ca prezenta sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul acestei Pãrţi Contractante din motive independente de vointa sa. 3. Dispoziţiile punctului 1 se aplica şi cu privire la persoanele prevãzute în articolul 62 punctele 2 şi 3. ART. 64 1. Fiecare Parte Contractantã va trimite pe cale diplomaticã celeilalte Pãrţi Contractante, la începutul fiecãrui an, date din registrul de executãri penale cu privire la cetãţenii acesteia, condamnaţi prin hotãrîri rãmase definitive în cursul anului expirat. 2. În acelaşi mod, se vor trimite şi date cu privire la hotãrîrile definitive pronunţate ulterior, dacã prin acestea s-au adus schimbãri hotãrîrilor prevãzute la punctul 1. 3. Pãrţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomaticã, în unele cazuri, extrase din hotãrîrile prevãzute la punctele 1 şi 2. ART. 65 Pãrţile Contractante îşi vor trimite, la cerere, pe cale diplomaticã, date din fişele de antecedente penale care se referã la: a) cetãţenii Partii Contractante solicitante; b) la alte persoane dacã impotriva acestora s-a pornit proces penal pe teritoriul Partii Contractante solicitante, iar aceste persoane se afla pe teritoriul acestei Pãrţi Contractante. Partea Contractantã solicitatã poate sa refuze trimiterea unor asemenea date, dacã persoana asupra cãreia se cer aceste date este cetãţeanul sau. ART. 66 1. Pãrţile Contractante se obliga sa se informeze, pe cale diplomaticã, despre infracţiunile sãvîrşite pe teritoriul uneia dintre ele de cãtre cetãţenii celeilalte Pãrţi Contractante, care dupã sãvîrşirea infracţiunii au fugit pe teritoriul tarii Contractante ai carei cetãţeni sînt. Împreunã cu informaţiile se vor preda şi toate probele existente cu privire la infracţiunea sãvîrşitã. 2. În cazul cînd infracţiunea sãvîrşitã este din acelea pentru care potrivit prezentului Tratat este permisã extrãdarea, la cererea Partii Contractante pe teritoriul cãreia s-a savirsit infracţiunea, cealaltã Parte Contractantã se obliga sa porneascã proces penal impotriva cetãţeanului sau, dacã pentru aceasta sînt îndeplinite condiţiile prevãzute de legea sa proprie. Partea Contractantã solicitatã va informa cealaltã Parte Contractantã dacã s-a pornit proces penal şi care este rezultatul acestuia. În cazul cînd procesul s-a terminat prin hotãrîre judecãtoreascã se va trimite şi copie de pe hotãrîre. ART. 67 1. Pãrţile Contractante nu îşi vor pretinde plata cheltuielilor ce se fac cu acordarea asistenţei juridice în cauzele penale pe teritoriul lor. Partea Contractantã solicitatã va comunica celeilalte Pãrţi Contractante cuantumul cheltuielilor fãcute cu acordarea asistenţei juridice. Dacã Partea Contractantã solicitanta percepe aceste cheltuieli de la persoanele obligate sa le plãteascã, sumele încasate rãmîn Partii Contractante al carei organ le-a perceput. 2. Prin excepţie de la prevederile punctului 1, se va pretinde plata cheltuielilor fãcute pentru efectuarea expertizelor şi remunerarea experţilor. CAP. 2 Dispoziţii privind extrãdarea şi tranzitul ART. 68 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi extrãdeze reciproc, la cerere, în condiţiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei. 2. Extrãdarea în vederea urmãririi penale şi judecãrii se admite numai pentru infracţiunea pentru care, potrivit legilor ambelor Pãrţi Contractante, se poate da o pedeapsa mai mare de un an privatiune de libertate sau o pedeapsa mai grea. 3. În condiţiile prevãzute la punctul 2 se va admite extrãdarea unei persoane care este condamnata prin hotãrîre definitiva la o pedeapsa privativã de libertate mai mare de un an sau la o pedeapsa mai grea. Dacã hotãrîrea definitiva este data în lipsa persoanei extrãdate, instanta Partii Contractante solicitante va repeta procedura în conformitate cu legea sa, judecind persoana extrãdatã în prezenta. ART. 69 Extrãdarea nu are loc în cazul cînd: a) persoana a carei extrãdare se cere a savirsit o infracţiune de natura politica, o infracţiune pur militarã (care consta exclusiv în încãlcarea obligaţiilor militare) sau o infracţiune de presa; b) persoana a carei extrãdare se cere este, la data primirii cererii de extrãdare, cetãţean al Partii Contractante solicitate: c) infracţiunea este sãvîrşitã pe teritoriul Partii Contractant solicitate; d) potrivit legii Partii Contractante solicitate, acţiunea penalã nu poate fi exercitatã sau hotãrîrea definitiva nu poate fi executatã din cauza implinirii termenului de prescripţie înainte de a fi primitã cererea de extrãdare, sau pentru un alt temei legal; e) persoana a carei extrãdare se cere a fost judecata definitiv pentru aceeaşi infracţiune, ori dacã pentru aceeaşi infracţiune s-a încetat procesul penal, pe teritoriul Partii Contractante solicitate; f) potrivit legii ambelor Pãrţi Contractante, infracţiunea se urmãreşte numai la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate (acţiune privatã sau propunerea vatamatului). ART. 70 Pãrţile Contractante comunica între ele pe cale diplomaticã în toate problemele privind extrãdarea infractorilor. ART. 71 La cererea de extrãdare se anexeazã: a) copia certificatã a mandatului de arestare (decizia organului competent despre privare de libertate) sau a hotãrîrii de condamnare cu menţiunea ca este definitiva. În aceste acte trebuie sa se expuna starea de fapt, cu indicarea timpului şi locului sãvîrşirii infracţiunii, precum şi calificarea ei juridicã. Dacã prin infracţiune s-au produs pagube materiale, se va indica dupã posibilitate şi dat privind cuantumul stabilit sau probabil al acestora; b) textul legii penale în care se încadreazã infracţiunea pentru care se cere extrãdarea, atît al Partii Contractante solicitante cît şi al statului pe teritoriul cãruia s-a savirsit infracţiunea; c) dovezi şi date despre cetãţenia persoanei a carei extrãdare se cere, date şi mijloace pentru stabilirea identitãţii acesteia (semnalmente, fotografia, amprente digitale), dacã persoana cerutã nu este identificata pe teritoriul Partii Contractante solicitate, ca şi date despre adresa acesteia, toate acestea în mãsura în care este posibil. ART. 72 1. Dacã din cerere şi actele anexate reiese ca sînt îndeplinite condiţiile pentru extrãdare, Partea Contractantã solicitatã va lua toate mãsurile pentru gãsirea şi arestarea persoanei a carei extrãdare se cere. 2. Dacã Partea Contractantã solicitatã considera ca sînt necesare date suplimentare, va cere de la Partea Contractantã solicitanta, ca în termenul fixat, nu mai lung de doua luni, sa-i trimitã aceste date. La cererea Partii Contractante solicitante, termenul de mai sus se poate prelungi. 3. Dacã în termenul fixat sau prelungit nu se primesc datele cerute, procedura de extrãdare va inceta, iar persoana a carei extrãdare se cere, va fi pusã în libertate. Procedura va continua dacã ulterior se primesc datele cerute. ART. 73 1. Arestarea unei persoane pe teritoriul unei Pãrţi Contractante poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrãdare, dacã cealaltã Parte Contractantã cere aceasta prin posta sau telegraf cu menţiunea ca cererea pentru extrãdare va fi trimisa ulterior. În cererea de arestare trebuie sa se indice numãrul şi data mandatului de arestare sau a hotãrîrii definitive date impotriva acestei persoane, precum şi denumirea organului de la care emana aceste acte. 2. O persoana poate fi arestata fãrã cererea prevãzutã la punctul 1, dacã exista temeiuri suficiente ca ea a savirsit pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante o infracţiune care atrage extrãdarea. 3. Despre arestarea facuta potrivit punctelor 1 şi 2, va fi încunoştinţatã neîntîrziat cealaltã Parte Contractantã. 4. Partea Contractantã solicitanta va fi încunoştinţatã despre motivele pentru care nu s-a putut satisface cererea prevãzutã la punctul 1. ART. 74 Persoana arestata conform articolului 73 va fi eliberata dacã în termenul stabilit de organul competent al Partii Contractante solicitate, care nu poate depãşi o luna din ziua cînd s-a expediat comunicarea despre arestare, nu se primeşte cererea de extrãdare. La cererea celeilalte Pãrţi Contractante, acest termen poate fi prelungit. ART. 75 1. Dacã impotriva persoanei a carei extrãdare se cere este în curs o acţiune penalã sau dacã a fost condamnata pentru o infracţiune, pe teritoriul Partii Contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului, iar dacã este condamnata, pînã la executarea completa a pedepsei sau pînã la eliberarea înainte de expirarea duratei acesteia. Motivele aminarii extrãdãrii vor fi aduse la cunostinta celeilalte Pãrţi Contractante. În cazul cînd procesul pentru care extrãdarea a fost amînatã este terminat printr-o hotãrîre de condamnare, cealaltã Parte Contractantã va fi informatã dacã extrãdarea se amina pentru executarea acestei hotãrîri. 2. Dacã amînarea extrãdãrii ar putea atrage dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea aduce greutãţi serioase pentru stabilirea infracţiunii, persoana a carei extrãdare s-a cerut, poate sa fie extrãdatã temporar pe baza unei cereri motivate. 3. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã şi nu mai tirziu de trei luni din ziua predãrii. La cererea Partii Contractante cãreia persoana i-a fost predatã, acest termen se poate prelungi. ART. 76 În cazul cînd extrãdarea unei persoane este cerutã de mai multe state pentru aceeaşi infracţiune sau infracţiuni diferite, Partea Contractantã solicitatã va decide cãrui stat se va face extrãdarea. ART. 77 1. Fãrã consimţãmîntul Partii Contractante solicitate persoana extrãdatã nu poate fi trasa la rãspundere penalã, supusã executãrii pedepsei sau extrãdatã unui al treilea stat, pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii, dacã pentru aceasta nu a fost cerutã extrãdarea. Consimţãmîntul poate fi refuzat pentru aceleaşi motive pentru care se poate refuza şi extrãdarea. 2. Consimţãmîntul nu este necesar dacã persoana extrãdatã, care nu este cetãţean al Partii Contractante cãreia îi este predatã, nu pãrãseşte teritoriul acestei Pãrţi Contractante în termen de o luna de la sfîrşitul procesului penal, iar în cazul condamnãrii, în termen de o luna de la executarea pedepsei respectiv de la stingerea executãrii ei ori dacã persoana se reintoarce de buna voie pe teritoriul acesteia. În acest termen nu se socoteşte timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul Partii Contractante cãreia i-a fost predatã, din motive independente de vointa sa. ART. 78 1. În cazul cînd extrãdarea este admisã, Partea Contractantã solicitatã va incunostinta cealaltã Parte Contractantã despre locul şi data predãrii persoanei extrãdate. Dacã Partea Contractantã a carei cerere este satisfacuta nu ia în primire persoana extrãdatã în termen de şapte zile de la data stabilitã pentru predare, ea poate fi pusã în libertate. 2. În cazul cînd extrãdarea nu are loc, Partea Contractantã solicitanta va fi informatã despre aceasta, indicindu-se totodatã dispoziţia corespunzãtoare din articolul 69. ART. 79 În cazul cînd persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã, de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul Partii Contractante solicitate, la cerere, ea va fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cerere nu se mai anexeazã actele prevãzute în articolul 71. ART. 80 Pãrţile Contractante îşi comunica reciproc informaţii cu privire la rezultatul procesului penal pornit impotriva persoanei extrãdate. Dacã impotriva acestei persoane a fost pronunţatã o hotãrîre, se va transmite copie de pe hotãrîrea definitiva. ART. 81 1. Fiecare Parte Contractantã va autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau a unei persoane care este extrãdatã celeilalte Pãrţi Contractante de cãtre un al treilea stat. 2. Cererea pentru autorizarea tranzitului se înainteazã pe cale diplomaticã şi se rezolva în conformitate cu regulile dupã care se rezolva şi cererea de extrãdare. La cerere trebuie sa fie anexate dovezile şi datele prevãzute pentru cererea de extrãdare. 3. Pãrţile Contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanei dacã potrivit prevederilor prezentului Tratat, într-un asemenea caz, nu se admite extrãdarea. 4. Partea Contractantã solicitatã va stabili modul de tranzit pe teritoriul sau. ART. 82 1. Pãrţile Contractante se obliga sa-şi trimitã la cerere: a) obiectele sau sumele de bani ce au fost procurate prin infracţiune. Dacã se iveşte un litigiu în privinta caracterului licit sau ilicit al deţinerii (posesiunii) acestor obiecte sau sume de bani, hotãrãsc instanţele statului pe teritoriul cãruia se gãsesc aceste obiecte sau sume de bani; b) obiectele care pot avea importanta ca proba în cauza penalã. 2. În cazul cînd s-a cerut extrãdarea, obiectele prevãzute la punctul 1 se vor trimite odatã cu predarea persoanei extrãdate, iar dacã aceasta nu este posibil, trimiterea lor se va face ulterior. Obiectele se vor trimite şi în cazurile cînd extrãdarea infractorului nu poate sa aibã loc din cauza morţii, sustragerii lui sau din alte împrejurãri. 3. Dacã obiectele sînt necesare Partii Contractante solicitate ca probe într-o cauza penalã, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului respectiv. 4. Drepturile terţelor persoane asupra obiectelor transmise rãmîn neatinse. Obiectele asupra cãrora exista asemenea drepturi trebuie restituite Partii Contractante solicitate dupã terminarea procedurii, pentru a fi restituite celor îndreptãţiţi. Dacã nu se poate stabili persoana cãreia îi aparţin aceste obiecte, ele se vor înapoia Partii Contractante solicitate. ART. 83 Cheltuielile fãcute cu extrãdarea se suporta de Partea Contractantã pe teritoriul cãreia au fost fãcute. Cheltuielile fãcute cu tranzitul unei persoane se suporta de Partea Contractantã de la care provine cererea de tranzit, PARTEA a IV-a DISPOZIŢII FINALE ART. 84 Toate problemele litigioase în legatura cu aplicarea prezentului Tratat se vor rezolva pe cale diplomaticã. ART. 85 Prezentul Tratat este supus ratificãrii. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la Bucureşti. ART. 86 1. Tratatul intra în vigoare dupã treizeci de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare. Tratatul se încheie pe o perioada de cinci ani de la data intrãrii sale în vigoare. 2. Dacã nici una din pãrţile Contractante nu denunta prezentul Tratat cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, valabilitatea lui se prelungeşte pe timp nelimitat şi Tratatul rãmîne în vigoare pînã cînd una din Pãrţile Contractante îl va denunta, în scris, cu preaviz de un an. 3. Odatã cu intrarea în vigoare a prezentului Tratat, îşi înceteazã valabilitatea Convenţia între România şi Iugoslavia relativã la extrãdarea infractorilor şi asistenta juridicã în materie penalã, încheiatã la Belgrad la 30 ianuarie 1933. ART. 87 Prezentul Tratat s-a încheiat la Belgrad, la 18 octombrie 1960, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi sirbo-croatã, ambele texte fiind autentice. Drept care împuterniciţii ambelor Pãrţi Contractante au semnat prezentul Tratat şi aplicat sigiliile.
ART. 1 Ocuparea fãrã titlu legal a terenurilor, indiferent cui aparţin, de cãtre organizaţiile de stat, în vederea executãrii oricãror lucrãri, este interzisã. ART. 2 În scopul efectuãrii lucrãrilor cu caracter temporar de prospecţiuni geologice şi geofizice, de exploatãri miniere, de foraj structural, referinta şi exploatare, de montaj a conductelor de orice fel, precum şi a lucrãrilor strict legate de acestea, organizaţiile de stat pot dobîndi pe timp limitat terenurile ce le sînt necesare în urmãtoarele condiţii: a) terenuri propietate de stat, aflate în administrarea altor organizaţii de stat decît cele beneficiare ale lucrãrilor, prin transmitere temporarã în administrare, pe durata executãrii lucrãrilor, potrivit normelor legale în vigoare; b) terenuri în propietatea organizaţiilor cooperatist-colectiviste, a organizaţiilor obşteşti, a oricãror alte organizaţii sau a persoanelor fizice prin locatie; contractele de locatie se vor încheia numai cu avizul comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv al oraşelor Bucureşti şi Constanta, în raza cãrora se afla terenurile respective. Dacã obţinerea terenurilor propietate a persoanelor fizice nu se poate realiza prin locatie, acestea vor putea fi trecute în folosinta temporarã a organizaţiilor de stat cãreia îi sînt necesare, pe baza deciziei consiliului executiv al sfatului popular prevãzut la alineatul precedent, la propunerea organului în subordinea cãruia se afla organizaţia de stat beneficiara. ART. 3 Dobindirea terenurilor agricole pentru lucrãrile prevãzute la art. 2 se va face numai în mãsura în care nu exista terenuri necultivabile ce pot fi utilizate în acest scop, iar suprafata necesarã se va stabili astfel încît sa se evite risipa de terenuri agricole. ART. 4 Executarea de cãtre organizaţia de stat a lucrãrilor cu caracter temporar pe terenuri agricole se va face pe cît posibil înainte sau dupã terminarea oricãror lucrãri agricole. Dacã lucrãrile urmeazã a se executa în sezonul agricol deţinãtorii terenurilor vor trebui înştiinţaţi din timp pentru a nu cultiva suprafeţele respective. Dacã lucrãrile nu pot fi prevãzute din timp şi ele se executa pe terenuri unde exista plantaţii şi culturi agricole, organizaţia de stat beneficiara va lua mãsurile necesare pentru a reduce la minimum pagubele materiale. ART. 5 În scopul executãrii lucrãrilor prevãzute la art. 2, dacã nevoile de protecţie a locatarilor clãdirilor ce intra în raza sondelor sau zona minelor conform normativelor de siguranta, impun eliberarea acestor clãdiri, aceasta se va putea face pe baza deciziei comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv al oraşului Bucureşti şi Constanta, asigurindu-se acestor locatari, de cãtre comitetul executiv al sfatului popular, spaţiul locativ corespunzãtor. ART. 6 Organizaţiile de stat care dobîndesc terenuri agricole în condiţiile prezentului decret sînt obligate ca imediat dupã terminarea lucrãrilor respective, sa restituie în starea de a putea fi folosite pentru producţia agricolã. Organizaţia de stat care executa lucrãrile în vederea cãrora au fost eliberate clãdirile prevãzute la art. 5, va asigura întreţinerea şi conservarea acestor clãdiri şi va executa reparaţiile eventualelor stricãciuni cauzate. ART. 7 Terenurile agricole folosite temporar pentru lucrãri prevãzute la art. 2, se scot din producţia agricolã, pe timpul necesar lucrãrilor, prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv al oraşelor Bucureşti şi Constanta, în a cãrui raza administrativã se afla. ART. 8 Pentru terenurile dobîndite prin contract de locatie sau trecute în folosinta temporarã conform art. 2, pentru clãdirile eliberate, precum şi pentru stricãciunile cauzate culturilor şi plantaţiilor cu ocazia executãrii lucrãrilor prevãzute la art. 2, se va plati preţul locatiei sau despãgubiri în numerar, stabilite de cãtre organele de evaluare a terenurilor şi construcţiilor expropriate, pe baza urmãtoarelor criterii: a) pentru terenuri agricole aparţinînd persoanelor fizice, preţul locatiei pentru un an va fi egal cu 70% din venitul impozabil pe anul precedent. Pentru terenurile agricole aparţinînd unitãţilor agricole cooperatiste, preţul locatiei pentru un an se stabileşte la 80% din venitul impozabil pe anul precedent al terenurilor din aceeaşi categorie şi localitate, aparţinînd persoanelor fizice. Pentru terenurile neagricole preţul locatiei va fi egal cu impozitul datorat pentru terenurile respective pe perioada ocupãrii lor dacã sînt situate în mediul urban. În cazul cînd asemenea terenuri sînt situate în mediul rural, preţul locatiei pe perioada ocupãrii va fi egal cu impozitul pe terenurile periferice din localitatea urbana cea mai apropiatã, calculatã pe aceeaşi perioada de timp. b) Pentru stricãciunile cauzate culturilor şi plantaţiilor suma cuvenitã drept despãgubire se calculeazã pe baza baremelor ce se vor stabili de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare regionale, respectiv ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, prin corelare cu tarifele stabilite în vederea despãgubirilor pentru terenurile expropriate. Baremurile se vor întocmi în termen de 60 de zile de la publicarea prezentului decret, pe categorii de culturi şi plantaţii, ţinînd seama de fertilitatea terenurilor. c) Pentru clãdiri proprietarilor li se vor plati chiriile potrivit legislaţiei în vigoare. ART. 9 Prevederile prezentului decret se aplica şi preţului locatiilor, precum şi despãgubirilor datorate pe cel mult trei ani înainte de data publicãrii prezentului decret, pentru terenurile folosite în scopul executãrii lucrãrilor prevãzute la art. 2, în mãsura în care nu au fost plãtite pînã la aceasta data. ART. 10 Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei, Ministerul Minelor şi Energiei Electrice şi Comitetul Geologic vor elabora, cu avizul Ministerului Finanţelor, Ministerului Agriculturii şi al Comitetului de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole în termen de 60 de zile de la publicare, instrucţiuni de aplicare a prezentului decret. ART. 11 Nerespectarea prevederilor prezentului decret, în mãsura în care constituie infracţiune, se sancţioneazã potrivit legilor penale. ART. 12 Decretul nr. 11 din 17 ianuarie 1950 privitor la drepturile întreprinderilor petroliere şi miniere de orice fel în legatura cu ocuparea imobilelor în vederea explorãrii, exploatãrii, transportului, depozitarii şi valorificãrii substanţelor minerale, modificat prin Decretul nr. 30 din 14 februarie 1950, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentului decret, se abroga. -----------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul între Republica Populara Romana şi Regatul Norvegiei, privitor la reglementarea unor probleme financiare, semnat la 21 mai 1964. Preşedintele, Consiliului de Stat, CHIVU STOICA ACORD Între Republica Populara Romana şi Regatul Norvegiei, privitor la reglementarea unor probleme financiare Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Regatului Norvegiei, în dorinta de a reglementa problemele financiare în suspensie, au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 Guvernul Republicii Populare Romane va plati Guvernului Regatului Norvegiei suma de 450.000 (patrusutecincizecimii) coroane norvegiene cu titlu de indemnizaţie globalã, forfetara şi definitiva pentru: a) pretenţiile de orice natura decurgind din mãsurile de nationalizare, expropiere, preluare în administrare şi orice alte mãsuri similare luate de Statul roman înainte de data prezentului Acord, cu privire la bunurile, dreputurile şi interesele pe care Regatul Norvegiei şi persoanele juridice sau fizice norvegiene le-au avut în Republica Populara Romana; b) pretenţiile derivînd din datoria publica romana emisã înainte de data prezentului Acord, pe care Regatul Norvegiei şi persoanele juridice sau fizice norvegiene le au fata de Statul roman şi persoanele juridice romane; c) orice pretenţii financiare şi comerciale care au luat naştere înainte de data prezentului Acord şi pe care Regatul Norvegiei şi persoanele juridice şi fizice norvegiene le au fata de Statul roman, persoanele juridice sau fizice romane. Pretenţiile rezultind din tranzacţiile încheiate pe baza Acordului comercial şi de plati în vigoare între Republica Populara Romana şi Regatul Norvegiei nu sînt afectate de prevederile prezentului Acord. ART. 2 Guvernul Regatului Norvegiei declara prin aceasta ca plata de cãtre Guvernul Republicii Populare Romane a sumei de 450.000 coroane norvegiene, menţionatã la art. 1 din prezentul Acord, are efect libratoriu, integral şi definitiv pentru Guvernul Republicii Populare Romane şi persoanele juridice şi fizice romane, fata de Guvernul Regatului Norvegiei şi de persoanele juridice şi fizice norvegiene cu privire la toate pretenţiile ce se încadreazã în art. 1 al prezentului Acord. ART. 3 Dupã intrarea în vigoare a prezentului Acord, Guvernul Regatului Norvegiei nu va mai prezenta sau susţine în nici un fel, fata de Guvernul Republicii Populare Romane, în numele sau sau în numele vreunei persoane juridice sau fizice norvegiene, nici o pretentie de natura celor mentioante în art. 1 al prezentului Acord. ART. 4 Guvernul Regatului Norvegiei va remite, în mãsura în care va fi posibil, Guvernul Republicii Populare Romane toate titlurile (rente, acţiuni, titluri de proprietate sau alte documente) privind pretenţiile norvegiene reglementate prin prezentul Acord. Remiterea acestor acte se va face în termen de 60 zile de la achitarea sumei prevãzutã la art. 1 al prezentului Acord. ART. 5 Plata sume menţionatã la art. 1 din prezentul Acord va fi facuta prin prelevarea unei cote de 6% din sumele transferabile exportatorilor romani pentru livrãri de mãrfuri directe în Norvegia. ART. 6 Distribuirea indemnizaţiei menţionatã la art. 1 al prezentului Acord cãtre cei în drept este în competenta exclusiva a Guvernului Regatului Norvegiei, fãrã ca din aceasta sa rezulte vreo rãspundere pentru Guvernul Republicii Populare Romane. În mãsura posibilitãţilor, autoritãţile romane vor furniza autoritãţilor norvegiene, la cerere, informaii care ar putea fi utile la repartizarea indemnizaţiei. ART. 7 Prezentul Acord va fi ratificat cît mai curînd posibil. El va intra în vigoare în ziua în care va avea loc schimbul instrumentelor de ratificare. Fãcut la Bucureşti la 21 mai 1964, în dublu exemplar, în limbile romana şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Publicat în Buletinul Oficial cu numãrul 22 din data de 9 iulie 1965.
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Regatului Norvegiei, în dorinta de a reglementa problemele financiare în suspensie, au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 Guvernul Republicii Populare Romane va plati Guvernului Regatului Norvegiei suma de 450.000 (patrusutecincizecimii) coroane norvegiene cu titlu de indemnizaţie globalã, forfetara şi definitiva pentru: a) pretenţiile de orice natura decurgind din mãsurile de nationalizare, expropiere, preluare în administrare şi orice alte mãsuri similare luate de Statul roman înainte de data prezentului Acord, cu privire la bunurile, dreputurile şi interesele pe care Regatul Norvegiei şi persoanele juridice sau fizice norvegiene le-au avut în Republica Populara Romana; b) pretenţiile derivînd din datoria publica romana emisã înainte de data prezentului Acord, pe care Regatul Norvegiei şi persoanele juridice sau fizice norvegiene le au fata de Statul roman şi persoanele juridice romane; c) orice pretenţii financiare şi comerciale care au luat naştere înainte de data prezentului Acord şi pe care Regatul Norvegiei şi persoanele juridice şi fizice norvegiene le au fata de Statul roman, persoanele juridice sau fizice romane. Pretenţiile rezultind din tranzacţiile încheiate pe baza Acordului comercial şi de plati în vigoare între Republica Populara Romana şi Regatul Norvegiei nu sînt afectate de prevederile prezentului Acord. ART. 2 Guvernul Regatului Norvegiei declara prin aceasta ca plata de cãtre Guvernul Republicii Populare Romane a sumei de 450.000 coroane norvegiene, menţionatã la art. 1 din prezentul Acord, are efect libratoriu, integral şi definitiv pentru Guvernul Republicii Populare Romane şi persoanele juridice şi fizice romane, fata de Guvernul Regatului Norvegiei şi de persoanele juridice şi fizice norvegiene cu privire la toate pretenţiile ce se încadreazã în art. 1 al prezentului Acord. ART. 3 Dupã intrarea în vigoare a prezentului Acord, Guvernul Regatului Norvegiei nu va mai prezenta sau susţine în nici un fel, fata de Guvernul Republicii Populare Romane, în numele sau sau în numele vreunei persoane juridice sau fizice norvegiene, nici o pretentie de natura celor mentioante în art. 1 al prezentului Acord. ART. 4 Guvernul Regatului Norvegiei va remite, în mãsura în care va fi posibil, Guvernul Republicii Populare Romane toate titlurile (rente, acţiuni, titluri de proprietate sau alte documente) privind pretenţiile norvegiene reglementate prin prezentul Acord. Remiterea acestor acte se va face în termen de 60 zile de la achitarea sumei prevãzutã la art. 1 al prezentului Acord. ART. 5 Plata sume menţionatã la art. 1 din prezentul Acord va fi facuta prin prelevarea unei cote de 6% din sumele transferabile exportatorilor romani pentru livrãri de mãrfuri directe în Norvegia. ART. 6 Distribuirea indemnizaţiei menţionatã la art. 1 al prezentului Acord cãtre cei în drept este în competenta exclusiva a Guvernului Regatului Norvegiei, fãrã ca din aceasta sa rezulte vreo rãspundere pentru Guvernul Republicii Populare Romane. În mãsura posibilitãţilor, autoritãţile romane vor furniza autoritãţilor norvegiene, la cerere, informaii care ar putea fi utile la repartizarea indemnizaţiei. ART. 7 Prezentul Acord va fi ratificat cît mai curînd posibil. El va intra în vigoare în ziua în care va avea loc schimbul instrumentelor de ratificare. Fãcut la Bucureşti la 21 mai 1964, în dublu exemplar, în limbile romana şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate. Publicat în Buletinul Oficial cu numãrul 22 din data de 9 iulie 1965.
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: Articol unic: Se ratifica Acordul de colaborare culturalã şi ştiinţificã între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Polone, semnat la Varsovia la 26 noiembrie 1964. Preşedintele Consiliului de Stat, CHIVU STOICA ACORD de colaborare culturalã între guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Polone Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Polone, din dorinta de a adinci prietenia dintre cele doua tari prin stringerea şi lãrgirea relaţiilor culturale şi ştiinţifice, au hotãrît sa încheie prezentul Acord şi, în acest scop, au numit împuterniciţii lor: Guvernul Republicii Populare Romane pe Ion Moraru, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultura şi Arta, Guvernul Republicii Populare Polone pe Kazimierz Rusinek, subsecretar de stat în Ministerul Culturii şi Artei, care, dupã schimbul deplinelor lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, s-au înţeles asupra urmãtoarelor: ART. 1 Cele doua Pãrţi Contractante vor dezvolta şi adinci colaborarea multilaterala între instituţiile culturale şi ştiinţifice ale celor doua tari, îndeosebi prin schimburi de lucrãtori ştiinţifici, studenţi, artişti şi colective artistice, cît şi prin schimburi de cãrţi, publicaţii şi lucrãri ştiinţifice, prin difuzarea operelor de arta şi a altor realizari din domeniul culturii. ART. 2 Cele doua Pãrţi Contractante vor sprijini colaborarea între academiile de ştiinţe şi celelalte instituţii de cercetãri ştiinţifice şi de învãţãmînt superior din cele doua tari, prin schimb de experienta în domeniul cercetãrilor ştiinţifice, schimb de materiale documentare, cãrţi şi alte publicaţii ştiinţifice, schimb de lucrãtori ştiinţifici, precum şi prin înlesnirea studiilor şi cercetãrilor în instituţiile de învãţãmînt superior şi de cercetare ştiinţificã şi prin trimiterea reciprocã de delegaţi la conferinţele ştiinţifice cu respectarea dispoziţiilor în vigoare în ţara respectiva. ART. 3 Cele doua Pãrţi Contractante vor dezvolta colaborarea în domeniul învãţãmîntului de toate gradele, prin: a) schimb de lucrãtori din domeniul învãţãmîntului; b) schimb de absolvenţi pentru specializare în instituţiile de învãţãmînt superior şi primirea de studenţi şi aspiranti la studii; c) sprijinirea catedrelor şi lectoratelor de limba şi literatura ale celeilalte Pãrţi şi a schimbului de lector; d) punerea reciporca la dispoziţie de materiale documentare privind problemele de baza din domeniile istoriei, geografiei, literaturii, culturii, vieţii politice şi economice a celeilalte tari, care ar putea fi folosite la întocmirea manualelor din învãţãmîntul de toate gradele; e) schimb de materiale de specialitate, reviste şi lucrãri pedagogice. ART. 4 Fiecare Parte Contractantã va sprijini recunoaşterea, în conformitate cu prevederile legislaţiei proprii, a diplomelor şi certificatelor eliberate de instituţiile de învãţãmînt de toate gradele ale celeilalte Pãrţi. ART. 5 Pãrţile contractante vor sprijini colaborarea în domeniile literaturii, teatrului, muzicii, artelor plastice, filmului, creatiei populare, muzicii culturale de masa, prin schimb de delegaţii de oameni de cultura, turnee artistice, schimb de expoziţii, includerea în repertoriile teatrale şi muzicale proprii a unor lucrãri de autori din cealaltã ţara, prezentãri de filme. De asemenea, vor sprijini colaborarea în domeniul creatiei dintre instituţiile artistice şi de învãţãmînt artistic şi uniunile de creaţie, inclusiv primirea de cadre pentru specializare, la cererea celeilalte Pãrţi. ART. 6 Pãrţile Contractante vor înlesni accesul oamenilor de ştiinţa şi cultura din cealaltã ţara în biblioteci, muzee şi arhive, pentru efectuarea de cercetãri ştiinţifice, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare în ţara primitoare. ART. 7 Fiecare Parte Contractantã va sprijini colaborarea dintre organele editoriale, în scopul informãrii reciproce, şi va stimula activitatea de traducere şi editare de opere din literatura ştiinţificã, beletristica şi politica a celeilalte tari. ART. 8 Fiecare Parte Contractantã va sprijini colaborarea în domeniile radio-televiziunii şi presei prin schimb de tehnicieni, redactori şi alţi oameni de specialitate, materiale informative şi documentare, precum şi prin difuzarea reciprocã a cotidianelor şi periodicelor editate în cealaltã ţara. ART. 9 Cele doua Pãrţi contractante vor sprijini şi înlesni colaborarea între instituţiile şi organizaţiile sportive şi turistice. Art. 10 Pentru realizarea prevederilor prezentului Acord se va constitui o Comisie mixtã romano-polona, în componenta cãreia vor intra cîte trei membri, desemnaţi de cãtre fiecare Parte Contractantã. La dezbaterile Comisiei pot participa experţi din ambele tari. Comisia mixtã va elabora planuri de colaborare culturalã, anuale sau bienale, în care vor fi stabilite şi condiţiile financiare de realizare a acţiunilor prevãzute. Comisia mixtã se va întruni cel puţin o data la doi ani, alternativ la Bucureşti şi la Varsovia. Lucrãrile Comisiei vor fi prezidate de reprezentantul tarii în care va avea loc şedinţa. ART. 11 Prezentul Acord va fi ratificat şi va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare care va avea loc la Bucureşti. ART. 12 Prezentul Acord se încheie pentru o perioada de cinci ani. Valabilitatea sa se prelungeşte de fiecare data pe perioade de alţi 5 ani, dacã nici una din Pãrţile Contractante nu-l va denunta cu şase luni înainte de expirarea acestui termen. Art. 13 Prin intrarea în vigoare a acestui Acord, înceteazã valabilitatea "Convenţiei de colaborare culturalã între Republica Populara Romana şi Republica Polona", semnat la Varsovia, la 27 februarie 1948. Înţelegerile privitoare la colaborarea culturalã şi ştiinţificã încheiate pînã în prezent de diferite instituţii şi organizaţii rãmîn în vigoare, în mãsura în care nu contravin prezentului Acord. Prezentul Acord a fost întocmit la Varsovia la 26 noiembrie 1964, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi polona, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Drept care împuterniciţii Pãrţilor Contractante au semnat acest Acord şi au aplicat sigiliile. -----------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul de colaborare în domeniile ştiinţei, educaţiei, ocrotirii sãnãtãţii, culturii şi sportului, între Republica Populara Romana şi Republica Guineea, semnat la Conakry, la 26 noiembrie 1964. Preşedintele Consiliului de Stat, CHIVU STOICA ACORD de colaborare în domeniile ştiinţei, educaţiei, ocrotirii sãnãtãţii, culturii şi sportului, între Republica Populara Romana şi Republica Guineea Guvernul roman şi Guvernul guineez, în dorinta de a dezvolta relaţiile de prietenie şi colaborare care leagã poporul roman de cel guineez, au convenit sa încheie prezentul Acord şi în acest scop au numit ca împuterniciţi: Guvernul Republicii Populare Romane pe domnul Ivanciu Popescu, însãrcinat cu afaceri ad-interim al Republicii Populare Romane în Republica Guineea, Guvernul Republicii Guineea pe Excelenta Sa domnul dr. Conte Saidou, ministrul Educaţiei Naţionale, care, dupã schimbarea deplinelor lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au cãzut de acord asupra urmãtoarelor: ART. 1 Pãrţile Contractante vor dezvolta şi întãri colaborarea culturalã pe baza respectãrii suveranitãţii, egalitãţii în drepturi şi a neinterventiei în afacerile interne ale celeilalte tari. ART. 2 Cele doua Pãrţi se vor informa reciproc asupra realizarilor în domeniile ştiinţei, învãţãmîntului elementar, mediu şi superior, artei, literaturii, ocrotirii sãnãtãţii şi sportului, prin schimb de delegaţi şi de reprezentanţi, schimb de informaţii, de documentaţie, organizarea de manifestãri şi acţiuni corespunzãtoare. ART. 3 Fiecare Parte Contrctanta va oferi tinerilor din cealaltã ţara burse de studii în universitãţi şi institute de învãţãmînt superior pentru unele discipline care vor fi stabilite de comun acord de cele doua Pãrţi. ART. 4 Pãrţile Contractante vor incuraja colaborarea în domeniul radiodifuziunii, cinematografiei şi presei pe baza unor înţelegeri directe ce vor fi încheiate între instituţiile competente ale celor doua tari. ART. 5 Fiecare Parte va înlesni traducerea şi editarea în ţara proprie a unor opere ştiinţifice şi culturale din cealaltã ţara. ART. 6 Pentru îndeplinirea prevederilor prezentului Acord, Pãrţile vor numi reprezentanţii lor, care se vor intilni pentru a stabili schimburile şi acţiunile ce urmeazã a fi organizate într-o anumitã perioada. ART. 7 Prezentul Acord este încheiat pentru o perioada de doi ani. El va fi ratificat de cele doua Pãrţi Contractante şi va intra în vigoare din ziua schimbului instrumentelor de ratificare. În cazul cînd una din Pãrţile Contractante nu va notifica în scris intenţia sa de a denunta Acordul cu cel puţin trei luni înainte de data expirãrii sale, valabilitatea acestuia se va prelungi automat pentru o noua perioada de doi ani. Orice modificare a prezentului Acord nu poate fi efectuatã decît cu aprobarea celor doua guverne. Întocmit la Conakry, la 26 noiembrie 1964, în doua exemplare, în limba romana şi limba franceza, ambele texte fiind în mod egal valabile. -----------
*) Textul Convenţiei se va publica într-unul din numerele viitoare. Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteazã: ARTICOL UNIC Republica Populara Romina adera la Convenţia privind Aviaţia Civilã Internationala, semnatã la Chicago, la 7 decembrie 1944, cu amendamentele aduse de Adunarea Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale prin: - Protocolul din 27 mai 1947 referitor la introducerea articolului 93 bis; - Protocolul din 14 iunie 1954 referitor la modificarea articolului 45; - Protocolul din 14 iunie 1954 referitor la modificarea articolelor 48 alin. a), 49 alin e) şi 61; - Protocolul din 19 iunie 1961 referitor la modificarea articolului 50 alin. a). Preşedintele Consiliului de Stat, CHIVU STOICA -----------
Guvernul roman şi Guvernul guineez, în dorinta de a dezvolta relaţiile de prietenie şi colaborare care leagã poporul roman de cel guineez, au convenit sa încheie prezentul Acord şi în acest scop au numit ca împuterniciţi: Guvernul Republicii Populare Romane pe domnul Ivanciu Popescu, însãrcinat cu afaceri ad-interim al Republicii Populare Romane în Republica Guineea, Guvernul Republicii Guineea pe Excelenta Sa domnul dr. Conte Saidou, ministrul Educaţiei Naţionale, care, dupã schimbarea deplinelor lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au cãzut de acord asupra urmãtoarelor: ART. 1 Pãrţile Contractante vor dezvolta şi întãri colaborarea culturalã pe baza respectãrii suveranitãţii, egalitãţii în drepturi şi a neinterventiei în afacerile interne ale celeilalte tari. ART. 2 Cele doua Pãrţi se vor informa reciproc asupra realizarilor în domeniile ştiinţei, învãţãmîntului elementar, mediu şi superior, artei, literaturii, ocrotirii sãnãtãţii şi sportului, prin schimb de delegaţi şi de reprezentanţi, schimb de informaţii, de documentaţie, organizarea de manifestãri şi acţiuni corespunzãtoare. ART. 3 Fiecare Parte Contrctanta va oferi tinerilor din cealaltã ţara burse de studii în universitãţi şi institute de învãţãmînt superior pentru unele discipline care vor fi stabilite de comun acord de cele doua Pãrţi. ART. 4 Pãrţile Contractante vor incuraja colaborarea în domeniul radiodifuziunii, cinematografiei şi presei pe baza unor înţelegeri directe ce vor fi încheiate între instituţiile competente ale celor doua tari. ART. 5 Fiecare Parte va înlesni traducerea şi editarea în ţara proprie a unor opere ştiinţifice şi culturale din cealaltã ţara. ART. 6 Pentru îndeplinirea prevederilor prezentului Acord, Pãrţile vor numi reprezentanţii lor, care se vor intilni pentru a stabili schimburile şi acţiunile ce urmeazã a fi organizate într-o anumitã perioada. ART. 7 Prezentul Acord este încheiat pentru o perioada de doi ani. El va fi ratificat de cele doua Pãrţi Contractante şi va intra în vigoare din ziua schimbului instrumentelor de ratificare. În cazul cînd una din Pãrţile Contractante nu va notifica în scris intenţia sa de a denunta Acordul cu cel puţin trei luni înainte de data expirãrii sale, valabilitatea acestuia se va prelungi automat pentru o noua perioada de doi ani. Orice modificare a prezentului Acord nu poate fi efectuatã decît cu aprobarea celor doua guverne. Întocmit la Conakry, la 26 noiembrie 1964, în doua exemplare, în limba romana şi limba franceza, ambele texte fiind în mod egal valabile. -----------
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Populare Polone, din dorinta de a adinci prietenia dintre cele doua tari prin stringerea şi lãrgirea relaţiilor culturale şi ştiinţifice, au hotãrît sa încheie prezentul Acord şi, în acest scop, au numit împuterniciţii lor: Guvernul Republicii Populare Romane pe Ion Moraru, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultura şi Arta, Guvernul Republicii Populare Polone pe Kazimierz Rusinek, subsecretar de stat în Ministerul Culturii şi Artei, care, dupã schimbul deplinelor lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, s-au înţeles asupra urmãtoarelor: ART. 1 Cele doua Pãrţi Contractante vor dezvolta şi adinci colaborarea multilaterala între instituţiile culturale şi ştiinţifice ale celor doua tari, îndeosebi prin schimburi de lucrãtori ştiinţifici, studenţi, artişti şi colective artistice, cît şi prin schimburi de cãrţi, publicaţii şi lucrãri ştiinţifice, prin difuzarea operelor de arta şi a altor realizari din domeniul culturii. ART. 2 Cele doua Pãrţi Contractante vor sprijini colaborarea între academiile de ştiinţe şi celelalte instituţii de cercetãri ştiinţifice şi de învãţãmînt superior din cele doua tari, prin schimb de experienta în domeniul cercetãrilor ştiinţifice, schimb de materiale documentare, cãrţi şi alte publicaţii ştiinţifice, schimb de lucrãtori ştiinţifici, precum şi prin înlesnirea studiilor şi cercetãrilor în instituţiile de învãţãmînt superior şi de cercetare ştiinţificã şi prin trimiterea reciprocã de delegaţi la conferinţele ştiinţifice cu respectarea dispoziţiilor în vigoare în ţara respectiva. ART. 3 Cele doua Pãrţi Contractante vor dezvolta colaborarea în domeniul învãţãmîntului de toate gradele, prin: a) schimb de lucrãtori din domeniul învãţãmîntului; b) schimb de absolvenţi pentru specializare în instituţiile de învãţãmînt superior şi primirea de studenţi şi aspiranti la studii; c) sprijinirea catedrelor şi lectoratelor de limba şi literatura ale celeilalte Pãrţi şi a schimbului de lector; d) punerea reciporca la dispoziţie de materiale documentare privind problemele de baza din domeniile istoriei, geografiei, literaturii, culturii, vieţii politice şi economice a celeilalte tari, care ar putea fi folosite la întocmirea manualelor din învãţãmîntul de toate gradele; e) schimb de materiale de specialitate, reviste şi lucrãri pedagogice. ART. 4 Fiecare Parte Contractantã va sprijini recunoaşterea, în conformitate cu prevederile legislaţiei proprii, a diplomelor şi certificatelor eliberate de instituţiile de învãţãmînt de toate gradele ale celeilalte Pãrţi. ART. 5 Pãrţile contractante vor sprijini colaborarea în domeniile literaturii, teatrului, muzicii, artelor plastice, filmului, creatiei populare, muzicii culturale de masa, prin schimb de delegaţii de oameni de cultura, turnee artistice, schimb de expoziţii, includerea în repertoriile teatrale şi muzicale proprii a unor lucrãri de autori din cealaltã ţara, prezentãri de filme. De asemenea, vor sprijini colaborarea în domeniul creatiei dintre instituţiile artistice şi de învãţãmînt artistic şi uniunile de creaţie, inclusiv primirea de cadre pentru specializare, la cererea celeilalte Pãrţi. ART. 6 Pãrţile Contractante vor înlesni accesul oamenilor de ştiinţa şi cultura din cealaltã ţara în biblioteci, muzee şi arhive, pentru efectuarea de cercetãri ştiinţifice, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare în ţara primitoare. ART. 7 Fiecare Parte Contractantã va sprijini colaborarea dintre organele editoriale, în scopul informãrii reciproce, şi va stimula activitatea de traducere şi editare de opere din literatura ştiinţificã, beletristica şi politica a celeilalte tari. ART. 8 Fiecare Parte Contractantã va sprijini colaborarea în domeniile radio-televiziunii şi presei prin schimb de tehnicieni, redactori şi alţi oameni de specialitate, materiale informative şi documentare, precum şi prin difuzarea reciprocã a cotidianelor şi periodicelor editate în cealaltã ţara. ART. 9 Cele doua Pãrţi contractante vor sprijini şi înlesni colaborarea între instituţiile şi organizaţiile sportive şi turistice. Art. 10 Pentru realizarea prevederilor prezentului Acord se va constitui o Comisie mixtã romano-polona, în componenta cãreia vor intra cîte trei membri, desemnaţi de cãtre fiecare Parte Contractantã. La dezbaterile Comisiei pot participa experţi din ambele tari. Comisia mixtã va elabora planuri de colaborare culturalã, anuale sau bienale, în care vor fi stabilite şi condiţiile financiare de realizare a acţiunilor prevãzute. Comisia mixtã se va întruni cel puţin o data la doi ani, alternativ la Bucureşti şi la Varsovia. Lucrãrile Comisiei vor fi prezidate de reprezentantul tarii în care va avea loc şedinţa. ART. 11 Prezentul Acord va fi ratificat şi va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare care va avea loc la Bucureşti. ART. 12 Prezentul Acord se încheie pentru o perioada de cinci ani. Valabilitatea sa se prelungeşte de fiecare data pe perioade de alţi 5 ani, dacã nici una din Pãrţile Contractante nu-l va denunta cu şase luni înainte de expirarea acestui termen. Art. 13 Prin intrarea în vigoare a acestui Acord, înceteazã valabilitatea "Convenţiei de colaborare culturalã între Republica Populara Romana şi Republica Polona", semnat la Varsovia, la 27 februarie 1948. Înţelegerile privitoare la colaborarea culturalã şi ştiinţificã încheiate pînã în prezent de diferite instituţii şi organizaţii rãmîn în vigoare, în mãsura în care nu contravin prezentului Acord. Prezentul Acord a fost întocmit la Varsovia la 26 noiembrie 1964, în doua exemplare, fiecare în limbile romana şi polona, ambele texte avînd aceeaşi valoare. Drept care împuterniciţii Pãrţilor Contractante au semnat acest Acord şi au aplicat sigiliile. -----------
PREAMBUL Considerând ca dezvoltarea viitoare a aviaţiei civile internaţionale poate contribui în mare mãsura la crearea şi menţinerea prieteniei şi înţelegerii între natiunile şi popoarele lumii în timp ce orice abuz în aceasta dezvoltare poate deveni un pericol pentru securitatea generalã, şi Considerând ca este de dorit sa se evite orice neînţelegere între natiuni şi între popoare şi sa dezvolte între ele cooperarea de care depinde pacea lumii; În consecinta, guvernele semnatare, convenind asupra anumitor principii şi aranjamente pentru ca aviaţia civilã internationala sa se poatã dezvolta într-un mod sigur şi ordonat şi pentru ca serviciile internaţionale de transporturi aeriene sa poatã fi întemeiate pe o baza de posibilitãţi egale pentru toţi şi sa fie exploatate într-un mod sanatos şi economic, Au încheiat în acest scop, prezenta Convenţie. PARTEA ÎNTÂI Navigaţia aerianã CAP. 1 Principii generale şi aplicarea Convenţiei ART. 1 Suveranitatea Statele contractante recunosc ca fiecare stat are suveranitatea completa şi exclusiva asupra spaţiului aerian de deasupra teritoriului sau. ART. 2 Teritoriul Pentru aplicarea prezentei Convenţii, prin teritoriul unui stat se înţelege regiunile terestre şi apele teritoriale adiacente aflate sub suveranitatea, suzeranitatea, protecţia sau mandatul acelui stat. ART. 3 Aeronavele civile şi aeronavele de stat a) Prezenta Convenţie se va aplica numai aeronavelor civile şi nu se va aplica aeronavelor de stat. b) Aeronavele folosite pentru servicii militare, vamale sau de poliţie vor fi considerate ca aeronave de stat. c) Nici o aeronava de stat a unui Stat contractant nu va putea survola teritoriul unui alt stat sau ateriza pe acest teritoriu, fãrã a fi obţinut o autorizaţie printr-un acord special sau în vreun alt fel, şi conform condiţiilor stabilite. d) Statele contractante se obliga sa ţinã seama de securitatea navigaţiei aeronavelor civile când vor stabili reglementãri pentru aeronavele lor de stat. ART. 4 Folosirea abuzivã a aviaţiei civile Fiecare Stat contractant se obliga sa nu foloseascã aviaţia civilã în scopuri incompatibile cu ţelurile acestei Convenţii. CAP. 2 Survolul teritoriului Statelor contractante ART. 5 Dreptul de survol pentru aeronavele care nu asigura servicii regulate Fiecare Stat contractant este de acord ca toate aeronavele celorlalte State contractante, care nu sunt folosite pentru servicii aeriene internaţionale regulate, sa aibã dreptul de a pãtrunde pe teritoriul sau, sau de a-l traversa în tranzit fãrã escala şi de a face escale necomerciale fãrã a trebui sa obţinã o autorizaţie prealabilã, cu condiţia ca sa se respecte dispoziţiile Convenţiei de fata şi sub rezerva dreptului pe care-l are statul survolat de a cere o aterizare. Totuşi, fiecare Stat contractant îşi rezerva dreptul de a cere, pentru ratiuni de securitate a zborului, ca aeronavele care doresc sa survoleze regiuni inaccesibile sau care nu sunt prevãzute cu instalaţii adecvate navigaţiei aeriene, sa urmeze intinerarele prescrise sau sa obţinã o autorizaţie specialã. Aeronavele menţionate, dacã asigura transportul de pasageri, de mãrfuri sau de posta în schimbul unei remuneraţii sau în executarea unui contract de locatie, în afarã serviciilor aeriene internaţionale regulate, vor avea de asemenea dreptul, sub rezerva dispoziţiilor art. 7, sa imbarce sau sa debarce cãlãtori, sa încarce sau sa descarce mãrfuri sau posta sub rezerva dreptului pentru statul unde se face imbarcarea sau debarcarea de a impune reglementãrile, condiţiile sau restricţiile pe care le-ar putea socoti utile. ART. 6 Serviciile aeriene regulate Nici un serviciu aerian internaţional regulat nu va putea fi exploatat deasupra sau în interiorul teritoriului unui Stat contractant dacã nu are permisiunea specialã sau orice alta autorizaţie a statului respectiv şi cu condiţia de a se conformã celor cuprinse în aceasta permisiune sau autorizaţie. ART. 7 Cabotajul Fiecare Stat contractant va avea dreptul de a refuza aeronavelor altor State contractante permisiunea de a imbarca pe teritoriul sau cãlãtori şi de a incarca posta sau mãrfuri pentru a le transporta, contra plata sau în executarea unui contract de locaţiune, într-un alt punct de pe teritoriul sau. Fiecare Stat contractant se obliga, pe de o parte, sa nu încheie nici un aranjament prin care s-ar acorda în mod expres, pe baza de exclusivitate, orice privilegiu de aceasta natura unui alt stat sau unei întreprinderi de transporturi aeriene a unui alt stat şi, pe de alta parte, sa nu obţinã un asemenea privilegiu exclusiv din partea unui alt stat. ART. 8 Aeronavele fãrã pilot Nici o aeronava care poate zbura fãrã pilot nu va putea survola, fãrã pilot, teritoriul unui Stat contractant fãrã a avea o autorizaţie specialã a statului respectiv şi în conformitate cu prevederile acestei autorizaţii. Fiecare Stat contractant se obliga sa ia mãsurile necesare pentru ca zborul fãrã pilot al unei asemenea aeronave în regiunile deschise aeronavelor civile sa fie controlat, în asa fel încât sa se evite orice pericol pentru aeronavele civile. ART. 9 Zonele interzise a) Fiecare Stat contractant va putea, pentru motive de necesitate militarã sau în interesul securitãţii publice, sa restrângã sau sa interzicã, în mod uniform, pentru orice aeronava a altor state, survolul anumitor zone ale teritoriului sau, fiind înţeles ca nu se va face nici o deosebire în aceasta privinta între aeronavele statului în cauza folosite în serviciile internaţionale de transporturi aeriene regulate şi aeronavele celorlalte State contractante, folosite în servicii militare. Aceste zone interzise vor avea o întindere şi o aşezare rezonabile spre a nu stanjeni în mod inutil navigaţia aerianã. Definirea zonelor interzise situate pe teritoriul unui Stat contractant şi toate schimbãrile care ar putea sa le fie aduse ulterior vor trebui sa fie comunicate, îndatã ce acest lucru este posibil, celorlalte State contractante, precum şi Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale; b) Fiecare Stat contractant îşi rezerva de asemenea dreptul ca, în împrejurãri excepţionale, sau în timpul unei perioade de criza, ori în interesul securitãţii publice, sa restrângã sau sa interzicã, în mod provizoriu şi cu efecte imediate, survolul teritoriului sau, sau al unei pãrţi din interiorul sau, cu condiţia ca aceasta restrictie sau interdicţie sa se aplice, fãrã deosebire de naţionalitate, aeronavelor tuturor celorlalte state; c) Fiecare Stat contractant va putea, în condiţiile pe care este liber a le stabili, sa ceara ca orice aeronava care pãtrunde în zonele prevãzute în alineatele a) şi b) de mai sus sa aterizeze de îndatã ce-i va fi posibil pe un aeroport desemnat în interiorul teritoriului sau. ART. 10 Aterizarea pe un aeroport vamal Afarã de cazul în care, potrivit clauzelor Convenţiei de fata sau unei autorizaţii speciale, o aeronava are permisiunea de a traversa teritoriul unui Stat contractant fãrã a ateriza, orice aeronava care pãtrunde pe teritoriul unui Stat contractant va trebui, dacã regulamentele acelui stat o cer, sa aterizeze pe un aeroport desemnat de acest stat în scopul inspectiilor vamale sau de alta natura. Orice aeronava care pãrãseşte teritoriul unui Stat contractant va trebui sa porneascã de la un aeroport vamal desemnat în acelaşi fel. Caracteristicile tuturor aeroporturilor desemnate ca aeroporturi vamale vor fi publicate de fiecare stat şi transmise Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale instituitã prin dispoziţiile partii a doua a Convenţiei de fata, care le va comunica tuturor celorlalte State contractante. ART. 11 Aplicarea reglementãrilor privind navigaţia aerianã Sub rezerva dispoziţiilor Convenţiei de fata, legile şi regulamentele unui Stat contractant, privitoare la intrarea şi la ieşirea de pe teritoriul sau a aeronavelor folosite în navigaţia aerianã internationala sau privitoare la exploatarea şi la navigaţia acestor aeronave în timpul prezentei lor în limitele teritoriului sau, se vor aplica, fãrã deosebire de naţionalitate, aeronavelor tuturor Statelor contractante, iar aceste aeronave vor trebui sa li se conformeze la intrarea şi la ieşirea de pe teritoriul acestui stat şi când se afla pe acest teritoriu. ART. 12 Regulile de zbor Fiecare Stat contractant se angajeazã sa adopte mãsuri menite sa asigure ca toate aeronavele care survoleaza teritoriul sau, sau manevreaza deasupra acestuia, precum şi toate aeronavele cu însemnele naţionalitãţii sale, oriunde s-ar gãsi, sa se conformeze regulilor şi regulamentelor aplicabile, în locul respectiv, zborul şi manevrei aeronavelor. Fiecare Stat contractant se angajeazã sa vegheze ca propriile sale regulamente sa rãmânã, în aceasta privinta şi cat mai mult posibil, conforme cu acelea care vor fi stabilite din timp în timp, în aplicarea prezentei Convenţii. Deasupra marii libere se vor respecta regulile ce se vor stabili în aplicarea prezentei Convenţii. Fiecare Stat contractant se obliga sa urmãreascã orice persoana care ar incalca regulamentele aplicabile. ART. 13 Reglementãrile privind intrarea şi ieşirea Legile şi regulamentele unui Stat contractant care reglementeazã pe teritoriul sau intrarea sau ieşirea pasagerilor, echipajelor sau mãrfurilor transportate de aeronave, cum sunt legile şi regulamentele privind formalitãţile de intrare, de ieşire, de imigrare, de pasaport, vamale şi de carantina, trebuie respectate de pasageri şi echipaje sau cu privire la mãrfurile menţionate mai sus, la intrare, la ieşire sau în limitele teritoriului acestui stat. ART. 14 Protecţia impotriva propagarii bolilor Fiecare Stat contractant se obliga sa ia mãsuri eficace pentru a preveni propagarea, prin intermediul navigaţiei aeriene, a holerei, a tifosului (epidemic), a variolei, a frigurilor galbene, a ciumei, precum şi a oricãror alte boli contagioase, pe care Statele contractante, dacã va fi cazul, vor considera necesar sa le desemneze. În acest scop, Statele contractante vor tine legãturi strânse cu organismele însãrcinate cu elaborarea regulamentelor internaţionale privind mãsurile sanitare aplicabile aeronavelor. Aceste consultãri nu vor afecta cu nimic aplicarea oricãrei convenţii internaţionale în vigoare în aceasta materie, la care Statele contractante ar putea sa fie pãrţi. ART. 15 Taxele de aeroport şi drepturile similare Orice aeroport al unui Stat contractant, care este deschis folosinţei publice pentru aeronavele naţionale ale acestui stat va fi, sub rezerva dispoziţiilor art. 68, deschis, de asemenea, în aceleaşi condiţii, aeronavelor tuturor celorlalte State contractante. Se vor aplica condiţii uniforme şi pentru utilizarea de cãtre aeronavele fiecãrui Stat contractant a tuturor instalaţiilor necesare navigaţiei aeriene, inclusiv a serviciilor radioelectrice şi de meteorologie, care pot fi puse la dispoziţia publicului pentru a contribui la securitatea şi rapiditatea navigaţiei aeriene. Taxele pe care un Stat contractant le-ar putea stabili sau a cãror stabilire ar putea sa permitã pentru utilizarea de cãtre aeronavele oricãrui alt Stat contractant a aeroporturilor şi a instalaţiilor menţionate necesare navigaţiei aeriene, nu vor trebui sa depãşeascã: a) pentru aeronavele care nu sunt folosite în servicii aeriene internaţionale regulate, taxele ce se plãtesc de aeronavele sale naţionale de acelaşi tip, folosite în servicii similare; b) pentru aeronavele folosite în servicii aeriene internaţionale regulate, taxele ce se plãtesc de aeronavele sale naţionale folosite în servicii internaţionale similare. Toate aceste taxe vor fi publicate şi comunicate Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, sub rezerva ca la cererea unui Stat contractant interesat taxele stabilite pentru utilizarea aeroporturilor şi altor instalaţii vor fi examinate de Consiliu, care va întocmi un raport şi va face recomandãri în legatura cu aceasta statului sau statelor interesate. Nici un drept, nici o taxa sau alte sarcini motivate numai prin tranzitul, intrarea sau ieşirea unei aeronave nu vor fi impuse de un Stat contractant nici aeronavelor unui alt Stat contractant, nici persoanelor şi bunurilor ce se gãsesc la bordul aeronavelor respective. ART. 16 Controlul aeronavelor Autoritãţile competente ale fiecãrui Stat contractant vor avea dreptul de a controla, la aterizare şi la plecare, fãrã a provoca întârzieri excesive aeronavelor celorlalte State contractante şi de a examina certificatele şi celelalte documente prevãzute în Convenţia de fata. CAP. 3 Naţionalitatea aeronavelor ART. 17 Naţionalitatea aeronavelor Aeronavele au naţionalitatea statului în care sunt imatriculate. ART. 18 Imatricularea multipla O aeronava nu poate sa fie valabil imatriculata în mai multe state, dar imatricularea sa va putea fi transferata de la un stat la altul. ART. 19 Legile naţionale care guverneazã imatricularea Imatricularea sau transferul imatricularii unei aeronave în orice Stat contractant se va efectua potrivit legilor şi regulamentelor acestui stat. ART. 20 Semnele naţionalitãţii Orice aeronava folositã în navigaţia aerianã internationala va purta semnele de naţionalitate şi de imatriculare proprii. ART. 21 Comunicarea imatricularii Fiecare Stat contractant se obliga şi furnizeze, la cerere, oricãrui alt Stat contractant, sau Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale informaţii privind imatricularea şi proprietatea oricãrei aeronave imatriculate în acest stat. În afarã de aceasta, fiecare Stat contractant va prezenta Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, potrivit regulamentelor pe care aceasta ar putea sa le elaboreze, rapoarte cuprinzând toate informaţiile corespunzãtoare pe care le va putea furniza cu privire la proprietatea şi controlul aeronavelor imatriculate în acest stat şi destinate în mod normal navigaţiei aeriene internaţionale. Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale va pune, la cerere, informaţiile astfel obţinute la dispoziţia celorlalte State contractante. CAP. 4 Mãsuri destinate sa înlesneascã navigaţia aerianã ART. 22 Simplificarea formalitãţilor Fiecare Stat contractant se obliga sa adopte regulamente speciale sau orice alte mãsuri practice având ca scop de a înlesni şi de a accelera navigaţia aeronavelor între teritoriile Statelor contractante şi de a evita întârzieri inutile aeronavelor, echipajelor, cãlãtorilor şi incarcaturilor lor, în special în privinta aplicãrii legilor referitoare la imigrare, la carantina, la vami şi la formalitãţile de plecare. ART. 23 Formalitãţile vamale şi de imigrare Fiecare Stat contractant se obliga, în mãsura în care va aprecia posibil, sa stabileascã regulamente vamale şi de imigrare aplicabile navigaţiei aeriene internaţionale, potrivit metodelor care ar putea sa fie stabilite sau recomandate din timp în timp în aplicarea Convenţiei de fata. Nici o dispoziţie a Convenţiei de fata nu va putea fi interpretatã ca opunandu-se stabilirii unor aeroporturi franco. ART. 24 Taxele vamale a) Orice aeronava care efectueazã un zbor spre sau dinspre teritoriul unui Stat contractant, sau deasupra acestui teritoriu, va fi scutitã temporar de taxe vamale, în condiţiile stabilite de regulamentele vamale ale acestui stat. Carburanţii, uleiurile lubrifiante, piesele de schimb, echipamentul normal şi proviziile de bord care se gãsesc în aeronava aparţinând unui Stat contractant la sosirea pe teritoriul unui alt Stat contractant care se gãsesc încã pe bord la plecarea sa din acest teritoriu vor fi scutite de taxe vamale, de cheltuieli de control sau de alte taxe şi drepturi similare impuse de stat sau de autoritãţile locale. Aceasta scutire nu se va aplica cantitãţilor de materiale sau obiectelor descãrcate, afarã de cazul în care regulamentele vamale ale statului respectiv ar conţine dispoziţii contrarii, în sensul de a cere ca aceste cantitãţi de materiale sau aceste obiecte sa fie pãstrate sub supravegherea vãmii. b) Piesele de schimb şi echipamentul aduse pe teritoriul unui Stat contractant spre a fi montate sau utilizate pe aeronava unui alt Stat contractant folositã la navigaţia aerianã internationala, vor fi scutite de taxe vamale, sub rezerva respectãrii regulamentelor statului interesat, care pot prevedea ca aceste obiecte vor fi pãstrate sub supravegherea şi controlul vamal. ART. 25 Aeronavele în primejdie Fiecare Stat contractant se obliga sa acorde aeronavelor în primejdie pe teritoriul sau asistenta pe care o va socoti cu putinta şi, sub rezerva exercitãrii dreptului de control de cãtre propriile sale autoritãţi, sa permitã proprietarilor sau autoritãţilor statului unde este imatriculata aeronava sa ia mãsurile de asistenta care s-ar vadi necesare. Fiecare Stat contractant, cu prilejul cercetãrilor de regasire a aeronavelor dispãrute, va participa la luarea mãsurilor coordonate care vor putea fi recomandate din timp în timp în vederea aplicãrii prezentei Convenţii. ART. 26 Anchetarea accidentelor În cazul în care o aeronava aparţinând unui Stat contractant ar suferi pe teritoriul unui alt Stat contractant un accident care a provocat morţi sau raniri grave, sau care vadeste existenta unor grave defectiuni tehnice ale aeronavei sau ale instalaţiilor necesare navigaţiei aeriene, statul pe teritoriul cãruia s-a produs accidentul va deschide o ancheta asupra împrejurãrilor acestuia, conformându-se în mãsura în care legile sale îi vor permite, procedurii care va putea fi recomandatã de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale. Statului în care aeronava este imatriculata i se va acorda posibilitatea sa trimitã observatori care vor asista la ancheta, iar statul care efectueazã ancheta va comunica celuilalt stat raportul şi concluziile cu privire la accident. ART. 27 Scutirea de sechestru pentru contrafacerea brevetului de invenţie a) Când o aeronava a unui Stat contractant este folositã pentru navigaţia aerianã internationala, intrarea autorizata pe teritoriul unui alt Stat contractant sau tranzitul autorizat prin acest teritoriu, cu sau fãrã aterizare, nu poate da loc unei sechestrãri sau reţineri a aeronavei, nici unei reclamaţii impotriva proprietarului ei sau a celui care o exploateazã, nici vreunei alte intervenţii din partea sau în numele acestui stat sau a oricãrei persoane care domiciliazã acolo, pe motiv ca construcţia, mecanismul, piesele, accesoriile sau modul de funcţionare a aeronavei ar constitui o contrafacere a unui brevet, desen sau model oarecare acordat sau depus în mod legal în statul pe teritoriul cãruia a patruns aeronava, fiind convenit ca acest stat nu va cere în nici un caz un depozit de garanţie pentru scutirea de sechestru sau reţinerea menţionatã mai sus. b) Dispoziţiile paragrafului a) din prezentul articol se vor aplica şi inmagazinarii pieselor detasate şi echipamentelor de schimb ale aeronavei, precum şi dreptului de a folosi sau de a monta aceste piese echipamente pentru repararea aeronavelor unui Stat contractant, pe teritoriul altui Stat contractant, fiind convenit ca orice piesa sau echipament brevetate, astfel inmagazinate, nu vor putea fi vândute sau distribuite în interiorul statului pe teritoriul cãruia a patruns aeronava, sau reexportate din acest stat în scopuri comerciale. c) Nu vor beneficia de dispoziţiile articolului de fata decât Statele pãrţi la prezenta Convenţie (1) care sunt de asemenea pãrţi la Convenţia internationala pentru protecţia proprietãţii industriale şi la amendamentele ei sau (2) care au promulgat legi cu privire la brevete prin care recunosc inventiile aparţinând cetãţenilor celorlalte State pãrţi la prezenta Convenţie şi le acorda protecţia cuvenitã. ART. 28 Instalaţiile şi sistemele standard de navigaţie aerianã Fiecare Stat contractant se obliga ca, în mãsura în care apreciazã ca posibil: a) sa stabileascã pe teritoriul sau, în conformitate cu normele şi procedeele recomandate sau stabilite din timp în timp în temeiul prezentei Convenţii, aeroporturi, servicii de radiocomunicatie, servicii meteorologice a alte instalaţii susceptibile de a ajuta navigaţia aerianã internationala; b) sa adopte şi sa punã în aplicare sistemele standard adecvate în materia procedurilor de comunicaţie, a codurilor, a balizajului, a semnalizarii, a luminilor şi a altor practici şi reguli de exploatare care vor putea fi recomandate sau stabilite periodic în temeiul prezentei Convenţii; c) sa colaboreze la luarea mãsurilor pe plan internaţional destinate sa asigure publicarea hartilor şi planurilor aeronautice, în conformitate cu normele care vor putea fi recomandate sau stabilite periodic în temeiul prezentei Convenţii. CAP. 5 Condiţii pe care trebuie sa le îndeplineascã aeronavele ART. 29 Documentele de bord ale aeronavelor Orice aeronava a unui Stat contractant folositã în navigaţia internationala va trebui, conform condiţiilor prescrise de prezenta Convenţie, sa fie înzestratã cu urmãtoarele documente: a) certificatul de imatriculare; b) certificatul de navigabilitate; c) autorizaţiile corespunzãtoare pentru fiecare membru din echipaj; d) carnetul de drum; e) dacã aeronava este dotatã cu aparate de radiocomunicatie, autorizaţia pentru statia de radio a aeronavei; f) dacã transporta cãlãtori, lista nominalã a acestora, indicând punctele de imbarcare şi de destinaţie; g) dacã transporta mãrfuri, un manifest şi declaraţii detaliate privind incarcatura. ART. 30 Aparatura de radiocomunicatii a aeronavelor a) Nici o aeronava a unui Stat contractant, când se gãseşte pe teritoriul unui alt Stat contractant sau deasupra acestui teritoriu, nu va putea avea pe bordul sau aparate de radioemisiune, decât în cazul când autoritãţile componente ale statului în care aeronava este imatriculata au eliberat o autorizaţie permitand instalarea şi folosirea lor. Aparatele de radioemisiune vor fi folosite pe teritoriul Statului contractant survolat în conformitate cu regulamentele acestui stat. b) Aparatele de radioemisiune nu vor putea fi folosite decât de membrii personalului navigant, posesori ai unei licenţe speciale eliberate de autoritãţile competente ale statului în care aeronava este imatriculata. ART. 31 Certificatele de navigabilitate Orice aeronava folositã în navigaţia internationala va trebui sa aibã un certificat de navigabilitate eliberat sau validat de statul în care este imatriculata. ART. 32 Autorizaţiile personalului a) Pilotul şi ceilalţi membri ai echipajului de conducere al oricãrei aeronave folosite în navigaţia internationala vor trebui sa aibã brevete de aptitudine şi autorizaţii eliberate sau validate de statul în care este imatriculata aeronava; b) Fiecare Stat contractant îşi rezerva dreptul de a nu recunoaşte valabile pentru survolul propriului sau teritoriu brevetele de aptitudine şi autorizaţiile conferite unui cetãţean al sau, de cãtre un alt Stat contractant. ART. 33 Recunoaşterea certificatelor, brevetelor şi autorizaţiilor Certificatele de navigabilitate, precum şi brevetele de aptitudine şi autorizaţiile eliberate sau validate de Statul contractant în care este imatriculata aeronava, vor fi recunoscute valabile de celelalte State contractante, cu condiţia însã ca cerinţele prevãzute pentru eliberarea sau validarea acestor brevete sau autorizaţii sa fie echivalente sau superioare normelor minime care ar putea sa fie stabilite periodic în temeiul prezentei Convenţii. ART. 34 Jurnalul de bord Pentru fiecare aeronava folositã în navigaţia internationala se va tine un jurnal de bord în care vor figura date cu privire la aeronava, la echipaj şi la fiecare cãlãtorie, asa cum se va stabili periodic în virtutea prezentei Convenţii. ART. 35 Restricţiile cu privire la incarcatura a) Nici o aeronava folositã pentru navigaţia internationala nu poate transporta muniţii de rãzboi sau material de rãzboi în interiorul sau deasupra teritoriului unui stat, afarã de cazul în care este autorizat de acest stat. Fiecare stat determina pe cale de regulament ce trebuie înţeles prin muniţii de rãzboi sau material de rãzboi în sensul prezentului articol, ţinând seama, în preocuparea pentru uniformitate, de recomandãrile pe care Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale le poate face din timp în timp. b) Fiecare Stat contractant îşi rezerva dreptul pentru motive de ordine publica şi de securitate, sa reglementeze sau sa interzicã transportul, înãuntrul sau deasupra teritoriului sau, al altor articole decât cele enumerate la paragraful a) fiind înţeles ca nu se va face, în aceasta privinta nici o deosebire între aeronavele naţionale folosite pentru navigaţia internationala şi cele ale celorlalte state folosite în acelaşi scop şi fiind în afarã de aceasta înţeles ca nu va putea fi impusa nici o restrictie susceptibilã de a stanjeni transportul şi întrebuinţarea, pe bordul aeronavelor, al aparatelor necesare manevrei sau navigaţiei acelor aeronave, precum şi securitãţii personalului sau a pasagerilor. ART. 36 Aparatele fotografice Fiecare Stat contractant are dreptul de a interzice sau de a reglementa întrebuinţarea aparatelor fotografice pe bordul aeronavelor care survoleaza teritoriul sau. CAP. 6 Norme şi practici internaţionale recomandate ART. 37 Adoptarea normelor şi procedurilor internaţionale Fiecare Stat contractant se obliga sa colaboreze la atingerea gradului celui mai ridicat de uniformitate în regulamente, norme, proceduri şi metode de organizare privind aeronavele, personalul, cãile aeriene şi serviciile auxiliare, în toate domeniile în care o atare uniformitate va înlesni şi ameliora navigaţia aerianã. În acest scop, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale va adopta şi modifica din timp în timp şi, potrivit necesitãţilor, normale, practicile recomandate şi procedurile internaţionale privind domeniile urmãtoare: a) sistemele de telecomunicaţii şi de ajutor pentru navigaţia aerianã, inclusiv balizajul la sol; b) caracteristicile aeroporturilor şi ale pistelor de aterizare; c) regulile aerului şi metodele privind controlul circulaţiei aeriene; d) eliberarea de autorizaţii personalului de conducere şi mecanicilor; e) navigabilitatea aeronavelor; f) imatricularea şi identificarea aeronavelor; g) centralizarea şi schimbul de informaţii meteorologice; h) cãrţile de bord; i) hartile şi planurile aeronautice; j) formalitãţile vamale şi de imigrare; k) aeronavele în primejdie şi anchetele asupra accidentelor, precum şi orice alte domenii interesand securitatea, regularitatea şi eficacitatea navigaţiei aeriene, care din timp în timp ar putea sa para necesare. ART. 38 Derogarile de la normele şi de la procedurile internaţionale Oricare stat care socoteşte ca nu se poate conformã întocmai unor astfel de norme sau proceduri internaţionale sau ca nu-şi poate pune propriile sale regulamente sau practici în deplin acord cu normele sau, procedurile internaţionale când acestea s-ar modifica, sau care crede necesar sa adopte reguli şi practici care se deosebesc în vreo privinta de cele stabilite printr-o norma internationala, va notifica de îndatã Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale deosebirile dintre propriile sale practici şi cele stabilite de norma internationala. Dacã este vorba de amendamente la normele internaţionale, oricare stat care nu va modifica corespunzãtor propriile sale regulamente sau practici va informa Consiliul în termen de 60 de zile de la adoptarea amendamentului la norma internationala sau va indica mãsurile pe care îşi propune sa la ia. În acest caz, Consiliul va notifica de îndatã tuturor celorlalte state deosebirile care exista asupra unui sau mai multor puncte între norma internationala şi practica corespunzãtoare folositã în statul în cauza. ART. 39 Menţiunile trecute pe certificate şi autorizaţii a) Oricare aeronava sau oricare element de aeronava în privinta cãreia exista o norma internationala în materie de navigabilitate sau de performanta, dar care în momentul întocmirii certificatului sau de navigabilitate nu satisface întocmai norma în chestiune, trebuie sa poarte pe certificatul sau de navigabilitate ori pe o anexa a acestuia, o lista completa a punctelor privitor la care se indeparteaza de la aceasta norma. b) Oricare persoana, titulara a unei autorizaţii care nu corespunde în întregime condiţiilor cerute de norma internationala cu privire la clasa de autorizaţii sau de brevet a carei titulara este, trebuie sa aibã trecutã pe autorizaţie sau pe o anexa a acesteia o enumerare completa a punctelor privitor la care nu satisface acele condiţii. ART. 40 Validitatea autoritãţilor şi certificatelor pe care au fost trecute menţiuni Nici o aeronava sau nici un membru al personalului care are un certificat sau o autorizaţie pe care au fost trecute menţiuni, nu poate lua parte la navigaţia internationala decât cu autorizaţia statului sau a statelor al cãrui teritoriu îl survoleaza. Imatricularea sau folosirea unei atare aeronave sau a unei piese oarecare de aeronava astfel omologata într-un alt stat decât acela în care certificatul a fost întocmit la origine este lãsatã la discretia statului în care aeronava sau piesa în cauza a fost importata. ART. 41 Recunoaşterea normelor existente cu privire la navigabilitate Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplica nici aeronavelor, nici echipamentelor de aeronave aparţinând unor tipuri al cãror prototip a fost supus autoritãţilor naţionale competente pentru omologare înaintea expirãrii a trei ani de la data adoptãrii unei norme internaţionale de navigaţie privind acest material. ART. 42 Recunoaşterea normelor existente privind competenta personalului Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplica membrilor personalului ale cãror autoritãţi au fost eliberate la origine înainte de expirarea unui an de la data adoptãrii iniţiale a unei norme internaţionale privind aptitudinea; totuşi, ele se aplica fãrã deosebire tuturor membrilor personalului ale cãror autorizaţii sunt încã valabile cinci ani dupã data adoptãrii acestei norme. PARTEA A DOUA Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale CAP. 7 Organizaţia ART. 43 Denumirea şi competenta Se instituie, prin prezenta Convenţie, o organizaţie care va purta denumirea de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale. Ea se compune dintr-o Adunare, dintr-un Consiliu şi din toate organismele care vor putea fi necesare. ART. 44 Scopurile Organizaţia are ca scop sa dezvolte principiile şi tehnica navigaţiei aeriene internaţionale, precum şi sa favorizeze stabilirea şi dezvoltarea transporturilor aeriene internaţionale, astfel ca: a) sa asigure dezvoltarea ordonatã şi sigura a aviaţiei civile internaţionale în lumea intreaga; b) sa incurajeze în scopuri paşnice tehnica construcţiei şi exploatãrii aeronavelor; c) sa incurajeze dezvoltarea cãilor aeriene, a aeroporturilor şi a instalaţiilor de navigaţie aerianã pentru folosinta aviaţiei civile internaţionale; d) sa punã la dispoziţia popoarelor lumii transporturile aeriene sigure, regulate, eficace şi economice de care au nevoie; e) sa evite risipa economicã provocatã de concurenta excesiva; f) sa asigure ca drepturile Statelor contractante sa fie integral respectate şi ca fiecare Stat contractant sa aibã o posibilitate echilibrata de a exploata întreprinderi de transport aerian internaţional; g) sa evite orice discriminare între Statele contractante; h) sa amelioreze siguranta zborului în navigaţia aerianã internationala; i) sa favorizeze, în general, dezvoltarea aeronauticii civile internaţionale sub toate aspectele sale. ART. 45 Sediul permanent Organizaţia îşi are sediul permanent în locul pe care îl va hotãrî, în cursul ultimei sale sesiuni, Adunarea interimara a Organizaţiei provizorii a Aviaţiei Civile Internaţionale, stabilitã prin Acordul interimar privitor la Aviaţia Civilã Internationala, semnat la Chicago, la 7 decembrie 1944. Acest sediu va putea fi transferat provizoriu în orice alt loc printr-o hotãrâre a Consiliului, iar altfel decât provizoriu printr-o hotãrâre a Adunãrii, care trebuie sa întruneascã numãrul de voturi fixat de Adunare. Numãrul de voturi astfel fixat nu va fi mai mic de trei cincimi din numãrul total al Statelor contractante. ART. 46 Prima sesiune a Adunãrii Prima sesiune a Adunãrii este convocatã de Consiliul interimar al Organizaţiei provizorii menţionatã mai sus, imediat dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii şi se tine la data şi locul fixate de Consiliul interimar. ART. 47 Capacitatea juridicã Organizaţia se bucura, pe teritoriul fiecãrui Stat contractant, de capacitatea juridicã necesarã pentru a-şi exercita funcţiile. Deplina personalitate juridicã i se acorda ori unde ea este compatibila cu constituţia şi legile statului interesat. CAP. 8 Adunarea ART. 48 Sesiunea Adunãrii şi votarea a) Adunarea se întruneşte cel puţin o data la trei ani şi este convocatã de Consiliu la data şi locul potrivite. Ea poate tine oricând sesiuni extraordinare, convocate fiind de Consiliu sau pe baza unei cereri adresate secretarului general de cãtre zece State contractante. b) Statele contractante au un drept egal de a fi reprezentate la sesiunile Adunãrii şi fiecare Stat contractant are dreptul la un singur vot. Delegaţii reprezentanţi ai Statelor contractante pot fi asistaţi de consilieri tehnici, care pot participa la şedinţe, dar fãrã drept de vot. c) Pentru constituirea unui qvorum la întrunirile Adunãrii, se cere majoritatea Statelor contractante. Sub rezerva unor dispoziţii contrare ale prezentei Convenţii, hotãrârile Adunãrii sunt luate cu majoritatea voturilor exprimate. ART. 49 Împuternicirile şi atribuţiile Adunãrii Împuternicirile şi atribuţiile Adunãrii sunt urmãtoarele: a) sa aleagã la fiecare sesiune pe preşedinte şi pe ceilalţi membri ai biroului; b) sa aleagã Statele contractante care vor fi reprezentate în Consiliu, conform dispoziţiilor capitolului IX; c) sa examineze rapoartele Consiliului şi sa ia mãsurile cuvenite; sa hotãrascã asupra oricãrei chestiuni cu care este sesizatã de cãtre Consiliu; d) sa întocmeascã propriul sau regulament interior şi sa instituie comisiile subsidiare pe care le-ar socoti necesare sau utile; e) sa voteze bugetele anuale şi sa stabileascã regimul financiar al Organizaţiei conform dispoziţiilor capitolului XII; f) sa verifice cheltuielile şi sa aprobe conturile Organizaţiei; g) sa trimitã, dacã crede de cuviinţã, Consiliului sau comisiilor subsidiare sau oricãrui alt organ, orice chestiune intrand în componenta ei; h) sa delege Consiliului împuternicirile şi autoritatea necesare sau utile exercitãrii funcţiilor Organizaţiei şi sa revoce sau sa modifice în orice moment aceste delegari de împuternicire; i) sa dea efect dispoziţiilor corespunzãtoare din capitolul XIII; j) sa examineze propunerile de modificare sau amendare a dispoziţiilor prezentei Convenţii şi, în cazul în care le aproba, sa recomande Statelor contractante adoptarea lor, conform dispoziţiilor capitolului XXI; k) sa se ocupe de orice chestiune care este de competenta Organizaţiei şi cu care Consiliul nu este în mod expres însãrcinat. CAP. 9 Consiliul ART. 50 Componenta şi alegerea Consiliului a) Consiliul este un organ permanent depinzand de Adunare. El se compune din doua zeci şi şapte de State contractante alese de Adunare. Alegerea se face la prima sesiune a Adunãrii şi apoi, la fiecare trei ani; membrii Consiliului astfel aleşi rãmân în funcţiune pana la alegerea urmãtoare. b) La alegerea membrilor Consiliului, Adunarea va asigura o reprezentare corespunzãtoare: 1) statelor având o importanta majorã în materie de transport aerian; 2) statelor nereprezentate altfel şi care contribuie cel mai mult cu instalaţii şi servicii pentru navigaţia aviaţiei civile internaţionale; 3) statelor nereprezentate altfel, a cãror desemnare asigura reprezentarea în Consiliu a tuturor regiunilor geografice principale din lume. Orice loc devenit vacant în Consiliu va fi completat în cel mai scurt termen de cãtre Adunare; orice Stat contractant astfel ales în Consiliu rãmâne în funcţiune pana la expirarea mandatului predecesorului sau. c) Nici un reprezentant în Consiliu al unui Stat contractant nu poate lua parte activa la exploatarea unui serviciu aerian internaţional şi nu poate fi interesat din punct de vedere financiar într-un asemenea serviciu. ART. 51 Preşedintele Consiliului Consiliul îşi alege preşedintele pe o perioada de trei ani. Preşedintele poate fi reales; el nu are drept de vot. Consiliul alege dintre membrii sãi unul sau mai mulţi vicepreşedinţi, care îşi pãstreazã dreptul de vot în cazul în care îndeplinesc funcţia de preşedinte. Preşedintele nu este în mod necesar ales dintre reprezentanţii membrilor Consiliului; totuşi, când este ales un reprezentant, locul sau este socotit vacant şi se ocupa de cãtre statul pe care îl reprezenta. Atribuţiile preşedintelui sunt urmãtoarele: a) convoacã Consiliul, Comitetul de transport aerian şi Comisia de navigaţie aerianã; b) lucreazã în calitate de reprezentant al Consiliului; c) exercita în numele Consiliului funcţiile pe care acesta i le atribuie. ART. 52 Votarea în Consiliu Deciziile Consiliului trebuie aprobate de majoritatea membrilor sãi. Consiliul îşi poate delega autoritatea, cu privire la o chestiune determinata, unui comitet ales dintre membrii sãi. Oricare Stat contractant interesat poate face apel la Consiliu impotriva deciziilor luate de un comitet al Consiliului. ART. 53 Participarea fãrã drept de vot Oricare Stat contractant poate participa, fãrã drept de vot, la examinarea de cãtre Consiliu ori de comitetele sau de comisiile sale, a oricãrei chestiuni în care este direct interesat. Nici un membru al Consiliului nu poate participa la vot atunci când Consiliul examineazã un litigiu în care este parte. ART. 54 Funcţiile obligatorii ale Consiliului Consiliul trebuie: a) sa supunã Adunãrii rapoarte anuale; b) sa punã în executare directivele date de Adunare şi sa îndeplineascã toate funcţiile şi obligaţiile care îi incumba conform prezentei Convenţii; c) sa-şi determine organizarea şi sa-şi întocmeascã regulamentul interior; d) sa numeascã un Comitet al transportului aerian, compus din reprezentanţi ai membrilor Consiliului şi rãspunzãtor fata de acesta şi sa-i defineascã atribuţiile; e) sa instituie o Comisie de navigaţie aerianã, conform dispoziţiilor capitolului X; f) sa administreze fondurile Organizaţiei, conform dispoziţiilor capitolelor XII şi XV; g) sa fixeze retributia preşedintelui Consiliului; h) sa numeascã un agent executiv principal, care va purta titlul de secretar general, şi sa ia mãsuri pentru numirea oricãrui alt personal necesar, conform dispoziţiilor capitolului XI; i) sa ceara, sa centralizeze, sa studieze şi sa publice informaţiile relative la progresele navigaţiei aeriene şi la exploatarea serviciilor aeriene internaţionale, inclusiv toate informaţiile privitoare la cheltuielile de exploatare şi la subvenţiile plãtite de stat întreprinderilor de transport aerian; j) sa comunice Statelor contractante orice infracţiune la prezenta Convenţie, precum şi orice abatere de la recomandãrile sau de la deciziile Consiliului; k) sa raporteze Adunãrii orice infracţiune la prezenta Convenţie, în cazul când un Stat contractant n-ar fi luat mãsurile necesare într-un termen potrivit dupã ce i s-a semnalat infracţiunea; l) sa adopte conform dispoziţiilor capitolului VI din prezenta Convenţie, normele şi practicile internaţionale recomandate; sa le desemneze, pentru mai multã usurinta, sub numele de anexe la prezenta Convenţie, şi sa notifice tuturor Statelor contractante mãsurile luate în acest scop; m) sa examineze recomandãrile formulate de Comisia de navigaţie aerianã în vederea amendãrii anexelor şi sa ia orice mãsuri utile conform dispoziţiilor capitolului XX; n) sa examineze orice chestiune relativã la Convenţie, de care ar fi sesizat de cãtre un Stat contractant. ART. 55 Funcţiile facultative ale Consiliului Consiliul poate: a) dacã este cazul şi dacã experienta vadeste utilitatea lor, sa creeze comisii subordonate de transport aerian pe plan regional sau în orice alt mod şi sa desemneze grupãri de state sau de întreprinderi de transport aerian cu care prin mijlocirea cãrora va putea acţiona în vederea inlesnirii realizãrii scopurilor prezentei Convenţii; b) sa delege Comisiei de navigaţie aerianã orice atribuţii, afarã de cele prevãzute de prezenta Convenţie şi sa revoce sau sa modifice oricând aceste delegari; c) sa întreprindã cercetãri în toate domeniile transportului aerian şi ale navigaţiei aeriene, care sunt de importanta internationala; sa comunice rezultatul cercetãrilor sale Statelor contractante şi sa înlesneascã schimbul între Statele contractante, de informaţii relative la transportul aerian şi la navigaţia aerianã; d) sa studieze orice chestiune privitoare la organizarea şi exploatarea transporturilor aeriene internaţionale inclusiv proprietatea şi exploatarea internationala a serviciilor aeriene internaţionale pe rutele principale şi sa supunã Adunãrii proiectele respective; e) sa facã anchete, la cererea oricãrui Stat contractant, asupra oricãrei situaţii susceptibile de a crea în calea dezvoltãrii navigaţiei aeriene internaţionale obstacole care pot fi evitate şi, dupã efectuarea acestor anchete, sa publice rapoartele care i se par indicate. CAP. 10 Comisia navigaţiei aeriene ART. 56 Candidaturile şi numirea Comisiei Comisia navigaţiei aeriene se compune din doisprezece membri numiţi de Consiliu dintre persoanele propuse de Statele contractante. Aceste persoane trebuie sa aibã competenta şi experienta necesare în materia ştiinţei şi practicii aeronautice. Consiliul va invita toate Statele contractante sa-i supunã candidaturi. Preşedintele Comisiei navigaţiei aeriene este numit de Consiliu. ART. 57 Atribuţiile Comisiei Atribuţiile Comisiei navigaţiei aeriene sunt urmãtoarele: a) sa examineze modificãrile de adus anexelor prezentei Convenţii şi sa recomande Consiliului adoptarea lor; b) sa instituie subcomisii tehnice, în care oricare Stat contractant va putea, la cererea sa, sa fie reprezentat; c) sa dea avize Consiliului cu privire la centralizarea şi la comunicarea cãtre Statele contractante a tuturor informaţiilor pe care le socoteşte necesare şi utile pentru progresul navigaţiei aeriene. CAP. 11 Personalul ART. 58 Numirea personalului Sub rezerva regulilor stabilite de Adunare şi a dispoziţiilor prezentei Convenţii, Consiliul determina modul de numire şi de concediere, formatia profesionalã, salariile şi indemnizaţiile, precum şi atribuţiile de serviciu ale secretarului general şi ale celorlalţi membri şi personalului Organizaţiei; el poate angaja sau folosi serviciile cetãţenilor oricãrui Stat contractant. ART. 59 Caracterul internaţional al personalului În exercitarea funcţiilor lor, preşedintele Consiliului, secretarul general şi ceilalţi membri ai personalului nu vor trebui sa ceara sau sa accepte instrucţiuni de la nici o autoritate strãinã Organizaţiei. Fiecare Stat contractant se obliga sa respecte pe deplin caracterul internaţional al raspunderilor personalului şi sa nu caute sa influenteze pe vreun cetãţean al sau în exercitarea funcţiilor sale. ART. 60 Imunitãţile şi privilegiile personalului Fiecare Stat contractant se obliga, pe cat îngãduie regulile sale constituţionale, sa acorde preşedintelui Consiliului, secretarului general şi oricãrui alt membru al personalului Organizaţiei privilegiile şi imunitãţile acordate personalului corespunzãtor al altor organizaţii internaţionale publice. În cazul în care se va încheia un acord internaţional general privind imunitãţile şi privilegiile funcţionarilor internationali, imunitãţile şi privilegiile acordate preşedintelui Consiliului, secretarului general şi celorlalţi membri ai personalului Organizaţiei vor fi cele acordate în conformitate cu acest acord internaţional general. CAP. 12 Finanţele ART. 61 Bugetul şi repartiţia cheltuielilor Consiliul supune Adunãrii bugetele anuale, precum şi situaţiile de conturi şi prevederi privind veniturile şi cheltuielile anuale. Adunarea voteazã bugetele, aducandu-le modificãrile pe care le socoteşte potrivite şi, cu excepţia contribuţiilor cerute în baza capitolului XV statelor care consimt la aceasta, repartizeazã cheltuelile Organizaţiei între Statele contractante în proportiile pe care le fixeazã din timp în timp. ART. 62 Suspendarea dreptului de vot Adunarea poate suspenda dreptul de vot în Adunare şi în Consiliu al oricãrui Stat contractant care nu-şi achitã într-un termen rezonabil obligaţiile sale financiare fata de Organizaţie. ART. 63 Cheltuielile delegatiilor şi ale celorlalţi reprezentanţi Fiecare Stat contractant suporta cheltuielile propriei sale delegaţii la Adunare, precum şi remuneraţia, cheltuielile de deplasare şi celelalte cheltuieli ale oricãrei persoane numite de el în Consiliu, ori prezentatã sau desemnatã de el ca reprezentant în oricare dintre comitetele sau comisiile subsidiare ale Organizaţiei. CAP. 13 Alte aranjamente internaţionale ART. 64 Aranjamente privind securitatea În chestiunile aeriene de competenta sa care afecteazã în mod direct securitatea lumii, Organizaţia poate, printr-un vot al Adunãrii sa încheie aranjamente speciale cu oricare organizaţie, creata de natiunile lumii pentru menţinerea pãcii. ART. 65 Aranjamentele cu alte organisme internaţionale Consiliul poate încheia, în numele Organizaţiei, acorduri cu alte organisme internaţionale pentru a menţine serviciile comune şi a face aranjamente comune cu privire la personal şi pentru a încheia, cu aprobarea Adunãrii, orice alte aranjamente care ar putea înlesni sarcina Organizaţiei. ART. 66 Funcţiile în legatura cu alte acorduri a) Organizaţia exercita, de asemenea, funcţiile conferite de Acordul relativ la tranzitul serviciilor internaţionale şi de Acordul relativ la transportul aerian internaţional, încheiate la Chicago, la 7 decembrie 1944, conform prevederilor şi condiţiilor enunţate în aceste acorduri. b) Membrii Adunãrii şi ai Consiliului care nu au acceptat Acordul relativ la Tranzitul serviciilor aeriene internaţionale sau Acordul relativ la transportul aerian internaţional, încheiate la Chicago, la 7 decembrie 1944, nu pot vota asupra nici unei chestiuni cu care Adunarea sau Consiliul vor fi sesizate privitor la aplicarea dispoziţiilor acestor acorduri. PARTEA A TREIA Transportul aerian internaţional CAP. 14 Informaţii şi rapoarte ART. 67 Prezentarea rapoartelor la Consiliu Fiecare Stat contractant se obliga ca întreprinderile sale de transport aerian internaţional sa trimitã Consiliului, conform prescripţiilor stabilite de acesta, rapoarte asupra traficului, statistici cu privire la preţul de cost, precum şi situaţii contabile indicând, între altele, suma şi provenienta tuturor încasãrilor lor. CAP. 15 Aeroporturi şi alte instalaţii şi servicii pentru navigaţia aerianã ART. 68 Desemnarea rutelor şi aeroporturilor Fiecare Stat contractant poate, sub rezerva dispoziţiilor prezentei Convenţii, sa desemneze ruta pe care trebuie s-o urmeze în interiorul teritoriului sau oricare serviciu internaţional aerian, precum şi aeroporturile care pot fi utilizate de vreunul din aceste servicii. ART. 69 Ameliorarea instalaţiilor şi serviciilor pentru navigaţia aerianã Dacã Consiliul socoteşte ca aeroporturile sau alte instalaţii şi servicii pentru navigaţia aerianã ale unui Stat contractant, inclusiv serviciile sale radioelectrice şi meteorologice, nu sunt suficiente pentru a asigura securitatea, regularitatea, eficacitatea şi exploatarea economicã a serviciilor aeriene internaţionale existente sau în proiect, va proceda la consultãri cu statul în chestiune şi cu celelalte state interesate, spre a gãsi mijloace de imbunatatire a situaţiei, şi poate formula recomandãri în acest scop. Nici un Stat contractant nu va fi considerat ca fiind vinovat de infracţiune la prezenta Convenţie în cazul când nu va executa aceste recomandãri. ART. 70 Finanţarea instalaţiilor şi serviciilor pentru navigaţia aerianã În împrejurãrile prevãzute de articolul 69, orice Stat contractant poate încheia un acord cu Consiliul pentru a da efect unor atari recomandãri. Statul poate hotãrî sa preia asupra sa toate cheltuielile decurgând din acel acord. În caz contrar, Consiliul poate accepta, la cererea Statului, sa acopere în totalitate sau în parte aceste cheltuieli. ART. 71 Furnizarea şi întreţinerea de cãtre Consiliu a instalaţiilor şi serviciilor La cererea unui Stat contractant, Consiliul poate accepta sa furnizeze, sa punã la dispoziţie personal, sa întreţinã şi sa administreze, în total sau în parte, aeroporturile şi celelalte instalaţii şi servicii pentru navigaţia aerianã, inclusiv serviciile radioelectrice şi meteorologice, care, pe teritoriul acelui stat, sunt necesare securitãţii, regularitatii, eficacitatii şi exploatãrii economice a serviciilor aeriene internaţionale ale celorlalte State contractante, şi poate stabili taxe juste şi rezonabile pentru utilizarea instalaţiilor şi serviciilor furnizate. ART. 72 Dobândirea de terenuri sau utilizarea lor În cazurile în care sunt necesare terenuri pentru instalaţii sau servicii finanţate în total sau în parte de cãtre Consiliu, la cererea unui Stat contractant, acesta trebuie fie sa procure el însuşi terenurile a cãror proprietate o va pãstra, dacã doreşte, fie sa înlesneascã folosirea acestora de cãtre Consiliu în condiţii juste şi rezonabile şi în conformitate cu legile sale naţionale. ART. 73 Cheltuielile şi repartiţia fondurilor În limita fondurilor pe care Adunarea le poate pune la dispoziţia Consiliului în temeiul capitolului XII, Consiliul poate efectua cheltuielile curente necesare îndeplinirii scopurilor prezentului capitol prin preluãri din fondul general al Organizaţiei. Consiliul repartizeazã capitalul necesar îndeplinirii scopurilor prezentului capitol în proporţii prealabil hotãrâte şi pe o perioada de timp rezonabila, între statele contractate care îşi vor da consimţãmântul şi ale cãror întreprinderi de transport se folosesc de instalaţiile şi serviciile respective. Consiliul poate, de asemenea, stabili contribuţia statelor, care consimt la constituirea oricãrui fond de rulment care s-ar vadi necesar. ART. 74 Asistenta tehnica şi întrebuinţarea încasãrilor În cazul în care, la cererea unui Stat contractant, Consiliul avanseaza fonduri sau înfiinţeazã aeroporturi sau alte instalaţii şi servicii în total sau în parte, aranjamentul în cauza poate prevedea, dacã statul în chestiune consimte, pe de o parte, asistenta tehnica în privinta controlului general şi a exploatãrii aeroporturilor, instalaţiilor şi serviciilor şi, pe de alta parte, plata cheltuielilor de exploatare a aeroporturilor, instalaţiilor şi serviciilor, precum şi a dobânzilor şi amortizarii din încasãrile provenind din exploatarea acestor aeroporturi, instalaţii şi servicii. ART. 75 Preluarea instalaţiilor deţinute de Consiliu Oricare Stat contractant poate oricând sa se elibereze de obligaţiile pe care le-a contractat conform articolului 70 şi sa ia în posesie aeroporturile şi celelalte instalaţii şi servicii înfiinţate de Consiliu pe teritoriul sau, conform articolelor 71 şi 72, plãtind Consiliului o suma socotitã de acesta ca fiind rezonabila. Dacã statul interesat socoteşte ca suma fixatã de Consiliu este excesiva, el poate apela la decizia Consiliului înaintea Adunãrii, care confirma sau modifica aceasta decizie. ART. 76 Restituirea fondurilor Fondurilor obţinute de Consiliu prin rambursãri, conform dispoziţiilor articolului 75 sau prin încasarea dobânzilor şi a amortizãrilor, conform articolului 74, vor fi restituite statelor proporţional cu contribuţiile stabilite iniţial pentru fiecare din ele de cãtre Consiliu, dacã este vorba de avansuri consimţite la origine de cãtre aceste state potrivit prevederilor articolului 73. CAP. 16 Organizaţii de exploatare în comun şi servicii în asociaţie ART. 77 Întreprinderile în comun autorizate Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu poate impiedica doua sau mai multe State contractante de a constitui, pentru transporturile aeriene, organizaţii de exploatare în comun sau organisme internaţionale de exploatare, nici de a constitui în asociaţii serviciile lor aeriene pe intreaga ruta sau într-o intreaga regiune. Totuşi, aceste organizaţii sau organisme şi aceste servicii în asociaţie vor fi supuse tuturor dispoziţiilor prezentei Convenţii, inclusiv celor referitoare la înregistrarea la Consiliu a acestor acorduri. Consiliu va determina modul în care prevederile prezentei Convenţii privitoare la naţionalitatea aeronavelor se vor aplica aeronavelor exploatate de organisme internaţionale de exploatare. ART. 78 Rolul Consiliului Consiliul poate sugera Statelor contractante interesate sa formeze organizaţii comune pentru exploatarea serviciilor aeriene pe orice rute sau în orice regiune. ART. 79 Participarea la întreprinderile comune Un stat poate face parte din organizaţii de exploatare în comun sau sa participe la asociaţii prin intermediul fie al guvernului sau, fie al unei sau al mai multor întreprinderi de transport aerian desemnate de guvernul sau. Aceste întreprinderi pot, potrivit hotãrârii exclusive a statului interesat, sa fie în total sau în parte proprietate de stat sau proprietate privatã. PARTEA A PATRA Dispoziţii finale CAP. 17 Alte acorduri sau aranjamente aeronautice ART. 80 Convenţiile de la Paris şi de la Havana Fiecare Stat contractant se obliga sa denunţe, chiar de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Convenţia reglementand navigaţia aerianã, semnatã la Paris, la 13 octombrie 1919 sau Convenţia relativã la aviaţia comercialã, semnatã la Havana, la 20 februarie 1928, dacã este parte la una sau la cealaltã din aceste Convenţii. Prezenta Convenţie înlocuieşte, între Statele contractante, Convenţiile sus-menţionate de la Paris şi de la Havana. ART. 81 Înregistrarea acordurilor în vigoare Toate acordurile aeronautice existând în momentul intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii între un Stat contractant şi oricare alt stat, sau între o întreprindere de transport aerian şi unui Stat contractant şi oricare alt stat sau o întreprindere de transport aerian a unui alt stat trebuie sa fie de îndatã înregistrate la Consiliu. ART. 82 Abrogarea înţelegerilor incompatibile cu dispoziţiile prezentei Convenţii Statele contractante convin ca prezenta Convenţie abroga toate obligaţiile şi toate angajamentele existând între ele, care sunt incompatibile cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi se obliga sa nu mai contracteze obligaţii sau angajamente de aceasta natura. Orice Stat contractant care, înainte de a deveni membru al Organizaţiei, şi-a asumat fata de un stat necontractant sau de un cetãţean al unui Stat contractant sau al unui stat necontractant obligaţii incompatibile cu dispoziţiile prezentei Convenţii, trebuie sa ia fãrã întârziere mãsurile necesare pentru a se elibera de aceste obligaţii. Dacã o întreprindere de transport aerian a unui Stat contractant oarecare şi-a asumat asemenea obligaţii incompatibile, statul de care depinde va face toate diligenţele în vederea încetãrii acestor obligaţii şi, în orice caz, se va îngriji sa li se punã capãt de îndatã ce va fi juridiceste posibil, dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. ART. 83 Înregistrarea oricãrui nou acord Sub rezerva dispoziţiilor articolului precedent, oricare Stat contractant poate încheia acorduri care sa nu fie incompatibile cu dispoziţiile prezentei Convenţii. Oricare acord de aceasta natura este imediat înregistrat la Consiliu, care îl publica de îndatã ce este posibil. CAP. 18 Litigii şi încãlcãri ale obligaţiilor ART. 84 Reglementarea litigiilor Dacã o neînţelegere între doua sau mai multe State contractante, cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii şi anexelor sale, nu poate fi reglementatã prin negocieri, Consiliul va decide la cererea oricãrui stat implicat în aceasta neînţelegere. Nici un membru al Consiliului nu poate vota cu prilejul examinãrii de cãtre Consiliu a unui litigiu în care este parte. Oricare Stat contractant poate, sub rezerva articolului 85, sa facã apel impotriva deciziei Consiliului, fie înaintea unui tribunal arbitral ad-hoc acceptat de pãrţile litigante, fie înaintea Curţii permanente de justiţie internationala. Oricare apel de acest gen trebuie notificat Consiliului în termen de şaizeci de zile de la data la care a fost primitã notificarea deciziei Consiliului. ART. 85 Procedura de arbitraj Dacã un Stat contractant, parte într-un litigiu în care s-a fãcut apel impotriva deciziei Consiliului, nu a acceptat Statutul Curţii permanente de justiţie internationala şi dacã Statele contractante pãrţi la acest litigiu nu pot cãdea de acord asupra alegerii tribunalului arbitral, fiecare dintre Statele contractante, parte în litigiu, desemneazã un arbitru, iar arbitrii astfel desemnaţi aleg un suprrbitru. Dacã unul sau altul dintre Statele contractante pãrţi în litigiu nu va desemna un arbitru în termen de trei luni de la data apelului, arbitrul va fi ales în numele acestui stat de preşedintele Consiliului dintr-o lista de persoane calificate şi disponibile, stabilitã de Consiliu. Dacã, în termen de treizeci de zile, arbitrii nu se pun de acord asupra alegerii unui suprrbitru, preşedintele Consiliului desemneazã ca suprrbitru pe una din persoanele figurand pe lista sus-menţionatã. Arbitrii şi suprrbitrul se constituie atunci în tribunal arbitral. Oricare tribunal arbitral alcãtuit în temeiul prezentului articol sau al articolului precedent fixeazã propriile sale reguli de procedura şi se pronunţa cu majoritate de voturi, fiind totuşi înţeles ca, Consiliul are facultatea de a decide asupra chestiunilor de procedura în cazul în care s-ar produce întârzieri pe care le-ar socoti excesive. ART. 86 Apelul Afarã de cazul în care Consiliul hotãrãşte altfel, orice decizie a Consiliului asupra chestiunii de a şti dacã o întreprindere de transport aerian internaţional este exploatatã conform dispoziţiilor prezentei Convenţii rãmâne valabilã, afarã numai dacã nu a fost reformata în apel. Asupra oricãrei alte chestiuni, deciziile Consiliului sunt suspendate, dacã s-a fãcut apel, pana la pronunţarea instanţei de apel. Deciziile Curţii permanente de justiţie internationala sau ale unui tribunal arbitral sunt definitive şi obligatorii pentru pãrţi. ART. 87 Sancţiunile impotriva întreprinderii de transport aerian care nu se conformeazã hotãrârilor luate Orice Stat contractant se obliga sa refuze survolul teritoriului sau oricãrei întreprinderi de transport aerian a unui Stat contractant, dacã Consiliul a hotãrât ca întreprinderea în cauza nu se conformeazã deciziei definitive pronunţatã în conformitate cu dispoziţiile articolului precedent. ART. 88 Sancţiunile impotriva statului care nu se conformeazã hotãrârilor luate Adunarea va suspenda dreptul de vot în Adunare şi în Consiliu al oricãrui Stat contractant care nu se va conformã dispoziţiilor prezentului capitol. CAP. 19 Rãzboiul ART. 89 Starea de rãzboi şi starea de criza În caz de rãzboi, dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc vreo atingere libertãţii de acţiune a Statelor contractante, fie ele beligerante sau neutre. Acelaşi principiu se aplica oricãrui Stat contractant care proclama starea de criza şi o comunica Consiliului. CAP. 20 Anexe ART. 90 Adoptarea şi modificarea anexelor a) Adoptarea de cãtre Consiliu a anexelor specifice la alineatul 1), al articolului 54 se face cu votul a doua treimi din Consiliu la o sesiune convocatã în acest scop; aceste anexe sunt apoi supuse de Consiliu fiecãrui Stat contractant. Fiecare din aceste anexe sau orice amendament la o anexa îşi produce efectul dupã trei luni de la comunicarea lor cãtre Statele contractante sau la expirarea unei perioade mai lungi fixatã de Consiliu, afarã numai dacã între timp majoritatea Statelor contractante ar fi notificat Consiliului dezaprobarea lor. b) Consiliul înştiinţeazã de îndatã Statele contractante despre intrarea în vigoare a oricãrei anexe sau a oricãrui amendament la o anexa. CAP. 21 Ratificãri, aderari, amendamente şi denuntari ART. 91 Ratificarea Convenţiei a) Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii Statelor semnatare. Instrumentele de ratificare vor fi depuse în arhivele guvernului Statelor Unite ale Americii, care va notifica data depunerii fiecãruia dintre Statele semnatare şi aderente. b) De îndatã ce prezenta Convenţie va întruni ratificarile sau aderarile a douãzeci şi şase de state, ea va intra în vigoare între aceste state, în cea de a treizecea zi dupã data depunerii celui de al douãzeci şi saselea instrument de ratificare sau de aderare. Ea va intra în vigoare pentru fiecare stat, care o va ratifica ulterior, în a treizecea zi dupã data depunerii instrumentului de ratificare al statului respectiv. c) Guvernul Statelor Unite ale Americii are obligaţia de a notifica guvernului fiecãrui Stat semnatar şi aderent data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii. ART. 92 Aderarea la Convenţie a) Prezenta Convenţie este deschisã aderãrii statelor membre ale Naţiunilor Unite, statelor asociate acestora şi statelor care au rãmas neutre în conflictul mondial actual. b) Aceasta aderare se va face pe calea unei notificãri adresate guvernului Statelor Unite ale Americii şi îşi va produce efectele în a treizecea zi dupã data primirii acestei notificãri de cãtre guvernul Statelor Unite ale Americii, care o va notifica tuturor Statelor contractante. ART. 93 Admiterea altor state Sub rezerva aprobãrii oricãrei organizaţii internaţionale generale creata de natiunile lumii pentru menţinerea pãcii, pot fi admise sa participe la prezenta Convenţie, printr-un vot de patru cincimi ale Adunãrii şi în condiţiile pe care Adunarea le va putea stabili, şi alte state decât cele menţionate de articolele 91 şi 92 a) fiind înţeles ca pentru fiecare caz va fi necesar consimţãmântul oricãrui stat cotropit sau atacat în cursul actualului rãzboi de cãtre statul care solicita admiterea sa. ART. 93 bis a) Indiferent de dispoziţiile articolelor 91, 92 şi 93 de mai sus. 1. Oricare stat, al cãrui guvern face obiectul unei recomandãri a Adunãrii generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite care tinde sa-l lipseascã de calitatea de membru al instituţiilor internaţionale create de Organizaţia Naţiunilor Unite sau puse în legatura cu aceasta, înceteazã de drept de a fi membru al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale; 2. Oricare stat exclus din Organizaţia Naţiunilor Unite înceteazã de drept de a fi membru al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, afarã numai dacã Organizaţia Naţiunilor Unite ar alãturã actului sau de excludere o recomandare contrarã. b) Oricare stat, care înceteazã de a fi membru al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale prin aplicarea paragrafului a) de mai sus, poate, cu acordul Adunãrii generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa fie reprimit în Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale la cererea sa şi cu aprobarea majoritãţii Consiliului. c) Membrii Organizaţiei, suspendaţi din exercitarea drepturilor şi privilegiilor inerente calitãţii de membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sunt, la cererea acesteia, suspendaţi din drepturile şi privilegiile inerente calitãţii de membru al prezentei Organizaţii. ART. 94 Amendamentele la Convenţie a) Orice proiect de amendament la prezenta Convenţie trebuie aprobat cu doua treimi din voturile Adunãrii şi intra în vigoare fata de toate Statele contractante care l-au ratificat, dupã ratificarea de cãtre numãrul de State contractante fixat de Adunare. Acest numãr nu va putea fi mai mic de doua treimi din numãrul total al Statelor contractante. b) Dacã Adunarea apreciazã ca un amendament este de natura sa justifice aceasta mãsura, ea poate, în rezoluţia prin care recomanda adoptarea, sa stipuleze ca oricare stat, care nu a ratificat mentionatul amendament într-un termen fixat socotit de la data intrãrii sale în vigoare, înceteazã ipso facto de a fi membru al Organizaţiei şi parte la Convenţie. ART. 95 Denunţarea Convenţiei a) Oricare Stat contractant poate denunta prezenta Convenţie dupã trei ani de la intrarea ei în vigoare printr-o notificare adresatã guvernului Statelor Unite ale Americii, care va incunostinta de îndatã pe fiecare Stat contractant. b) Aceasta denunţare îşi produce efectele dupã un an de la data primirii notificãrii şi nu are efect decât fata de statul care a efectuat-o. CAP. 22 Definiţii ART. 96 În sensul prezentei Convenţii, trebuie înţeles prin: a) "Serviciu aerian", oricare serviciu aerian regulat asigurat prin aeronave destinate transportului public de pasageri, posta sau mãrfuri; b) "Serviciu aerian internaţional", un serviciu care strabate spaţiul aerian deasupra teritoriului a doua sau mai multe state; c) "Întreprindere de transport aerian", orice întreprindere de transport aerian care oferã sau exploateazã un serviciu aerian internaţional; d) "Escala necomercialã", o escala având alt scop decât imbarcarea sau debarcarea pasagerilor, mãrfurilor sau poştei. SEMNAREA CONVENŢIEI Drept care, plenipotenţiarii subsemnati, în modul cuvenit împuterniciţi în acest scop, semneazã prezenta Convenţie în numele guvernelor lor respective, la datele figurand în dreptul semnaturilor. Încheiatã la Chicago, la şapte decembrie una mie noua sute patruzeci şi patru, în limba engleza. Un text redactat în limbile engleza, franceza şi spaniola, fiecare fãcând credinţa în mod egal, va fi deschis semnãrii la Washington (DC). Ambele texte vor fi depuse în arhivele guvernului Statelor Unite ale Americii, care va transmite copii certificate pentru conformitate guvernelor tuturor statelor care vor semna prezenta Convenţie sau vor adera la ea. --------
ART. 1 Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România este publicaţia oficialã a statului. ART. 2 Buletinul Oficial al R.S.R. cuprinde trei pãrţi: PARTEA I - legile M.A.N. însoţite de expunerile de motive; - decretele cu putere de lege ale Consiliului de Stat însoţite de expunerile de motive; - hotãrîrile cu caracter normativ ale Consiliului de Miniştri; - actele cu caracter normativ ale ministrilor şi ale conducãtorilor celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat. PARTEA a II-a - lucrãrile Marii Adunãri Naţionale a R.S.România. PARTEA a III-a - comunicatele oficiale ale organelor supreme ale puterii şi administraţiei de stat; - actele de interes general emise de organele centrale ale organizaţiilor obşteşti, la cererea acestora; - publicaţiile privind concursuri, schimbãri de nume, pierderi de acte şi orice alte anunţuri a cãror publicare este stabilitã de lege. ART. 3 Buletinul Oficial se editeazã de Consiliul de Stat. ART. 4 Buletinul Oficial se editeazã şi în traducere, în limba maghiara. ART. 5 Apariţia Buletinului Oficial este asigurata de un colegiu redactional, care funcţioneazã în cadrul aparatului Consiliului de Stat. ART. 6 Decretul nr. 350/1952 , privind publicarea legilor, decretelor, hotãrîrilor şi dispoziţiilor Consiliului de Miniştri, publicat în Buletinul Oficial al M.A.N. nr. 1 din 27 septembrie 1952, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentului decret, se abroga. ------------
----------- *) Traducere. Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, întrunitã la Paris între 4 noiembrie şi 5 decembrie 1958, în cea de a zecea sesiune a sa, Convinsa fiind ca dezvoltarea schimburilor internaţionale de publicaţii este indispensabila pentru libera circulaţie a ideilor şi cunoştinţelor între popoarele lumii, Avînd în vedere importanta acordatã schimbului internaţional de publicaţii prin Actul constitutiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, Cunoscind dispoziţiile referitoare la schimburile de publicaţii oficiale care figureazã în Convenţia privind schimburile internaţionale de documente oficiale şi de publicaţii ştiinţifice şi literare şi în Convenţia pentru asigurarea schimbului imediat al jurnalului oficial, precum şi al analelor şi documentelor parlamentare, încheiate la Bruxelles la 15 martie 1886, precum şi în diverse acorduri regionale pentru schimbul de publicaţii, Recunoscind necesitatea unei noi convenţii internaţionale privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, Fiind sesizatã cu propuneri privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, problema care constituie punctul 15.4.1 al ordinii de zi a sesiunii, Dupã ce a hotãrît la cea de a noua sesiune a sa ca aceste propuneri vor forma obiectul unei reglementãri internaţionale pe calea adoptãrii unei convenţii internaţionale, Adopta, în ziua de 3 decembrie 1958, prezenta Convenţie. ART. 1 Schimbul de publicaţii oficiale şi de documente guvernamentale Statele contractante îşi exprima vointa de a face schimb cu publicaţiile lor oficiale şi documentele guvernamentale, pe baza de reciprocitate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii. ART. 2 Definitia publicaţiilor oficiale şi a documentelor guvernamentale 1. În sensul prezentei Convenţii, sînt considerate publicaţii oficiale şi documente guvernamentale, atunci cînd ele sînt editate din ordinul şi pe cheltuiala unei autoritãţi guvernamentale naţionale: jurnalele oficiale, documentele, rapoartele şi analele parlamentare, precum şi alte texte legislative; publicaţiile şi rapoartele cu caracter administrativ emanind de la organismele guvernamentale cu caracter naţional, central, federal sau regional; bibliografiile naţionale, repertoriile administrative, culegerile de legi, hotãrîrile tribunalelor şi alte publicaţii asupra cãrora se va conveni sa se facã schimb. 2. Cu toate acestea, în aplicarea prezentei Convenţii este de competenta statelor contractante sa stabilesca publicaţiile oficiale şi documentele guvernamentale care constituie obiect de schimb. 3. Prezenta Convenţie nu se aplica documentelor confidenţiale, circularelor şi altor acte care nu au fost date publicitãţii. ART. 3 Acorduri bilaterale Ori de cîte ori vor considera indicat, statele contractante vor încheia acorduri bilaterale pentru punerea în aplicare a prezentei Convenţii şi pentru reglementarea problemelor de interes comun ridicate de aplicarea ei. ART. 4 Autoritãţile naţionale însãrcinate cu schimburile 1. În fiecare stat contractant, serviciul naţional de schimb sau, în lipsa acestuia, autoritatea sau autoritãţile centrale desemnate în acest scop, exercita funcţiile schimbului. 2. În fiecare stat contractant, autoritãţile însãrcinate cu schimburile sînt rãspunzãtoare de aplicarea prezentei Convenţii şi, dacã este cazul, a acordurilor bilaterale menţionate în articolul 3. Fiecare stat va acorda serviciului sau naţional de schimb sau autoritãţilor centrale însãrcinate cu schimburile împuternicirile necesare pentru procurarea documentelor care urmeazã a fi schimbate şi mijloace financiare suficiente pentru asigurarea schimburilor. ART. 5 Lista şi numãrul publicaţiilor care urmeazã a fi schimbate Lista şi numãrul publicaţiilor oficiale şi documentelor guvernamentale care uremeaza a fi schimbate sînt fixate de comun acord de cãtre autoritãţile statelor contractante însãrcinate cu schimburile. Aceasta lista, precum şi numãrul publicaţiilor oficiale şi al documentelor guvernamentale care urmeazã a face obiectul schimbului, pot fi modificate prin înţelegere între autoritãţile menţionate. ART. 6 Modul de transmitere Trimiterile se pot face direct cãtre autoritãţile însãrcinate cu schimburile sau oricãrui destinatar desemnat de aceste autoritãţi. Modul de întocmire a borderourilor de trimitere poate fi fixat de comun acord de cãtre autoritãţile însãrcinate cu schimburile. ART. 7 Cheltuielie de transport În afarã de cazul cînd exista o alta înţelegere, autoritatea insarcinata cu schimburile care efectueazã trimiterea ia asupra sa cheltuielile de transport pînã la destinaţie; în ceea ce priveşte transporturile maritime însã, cheltuielile de ambalaj şi de transport nu se plãtesc decît pînã la vama portului de sosire. ART. 8 Tarifele şi condiţiile de expediere Statele contractante iau toate mãsurile necesare pentru ca autoritãţile însãrcinate cu schimburile sa beneficieze de tarifele în vigoare şi de condiţiile de expediţie cele mai favorabile, oricare ar fi mijlocul de expediere ales: posta, transportul rutier şi feroviar, transportul fluvial sau maritim, curierul sau expedierea pe cale aerianã. ART. 9 Înlesniri vamale şi de alta natura Fiecare stat contractant acorda autoritãţilor însãrcinate cu schimburile scutire de taxe vamale pentru obiectele importate şi exportate în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii sau cu orice acord încheiat în scopul aplicãrii ei, precum şi condiţiile cele mai favorabile cu privire la formalitãţile vamale şi de alta natura. ART. 10 Coordonarea internationala a schimburilor Spre a ajuta Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa-şi îndeplineascã funcţiile ce îi sînt atribuite prin Actul sau constitutiv în ceea ce priveşte coordonarea internationala a schimburilor, statele contractante vor trimite Organizaţiei rapoarte anuale asupra aplicãrii prezentei Convenţii, precum şi copii ale tuturor acordurilor bilaterale încheiate în conformitate cu dispoziţiile articolului 3. ART. 11 Informaţii şi studii Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura publica informaţiile date de statele contractante în conformitate cu dispoziţiile articolului 10; ea întocmeşte şi publica studii cu privire la aplicarea prezentei Convenţii. ART. 12 Asistenta UNESCO 1. Statele contractante pot recurge la concursul tehnic al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura în vederea soluţionãrii oricãrei probleme pe care ar ridica-o aplicarea prezentei Convenţii. Organizaţia acorda aceasta asistenta în limitele programului şi posibilitãţilor sale, în special pentru crearea şi organizarea serviciilor naţionale de schimb. 2. Organizaţia este imputernicita sa facã din propria sa initiativa propuneri în aceasta privinta statelor contractante. ART. 13 Raporturi fata de acordurile anterioare Prezenta Convenţie nu afecteazã cu nimic obligaţiile asumate anterior de cãtre statele contractante pe baza unor acorduri internaţionale. Ea nu va putea fi interpretatã ca impunind o repetare a schimburilor efectuate pe baza acordurilor în vigoare. ART. 14 Limbile Prezenta Convenţie este întocmitã în limbile engleza, franceza, rusa şi spaniola, cele patru texte avînd aceeaşi valabilitate. ART. 15 Ratificarea şi acceptarea 1. Prezenta Convenţie va fi supusã spre ratificare sau acceptare statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, în conformitate cu procedurile constituţionale respective. 2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 16 Aderarea 1. Prezenta Convenţie este deschisã aderãrii oricãrui stat care nu este membru al Organizaţiei, invitat de cãtre Consiliul Executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa adere la ea. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 17 Intrarea în vigoare Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii celui de al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, dar numai între statele care vor fi depus respectivele instrumente de ratificare, de acceptare sau de aderare la aceasta data sau anterior. Ea va intra în vigoare pentru fiecare stat care depune un instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, la 12 luni de la aceasta depunere. ART. 18 Extinderea teritorialã a Convenţiei Orice stat contractant va putea, în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii, sau în orice moment ulterior, sa declare, printr-o notificare adresatã Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, ca prezenta Convenţie se extinde la ansamblul teritoriilor sau la unul din teritoriile ale cãror relaţii internaţionale le asigura. Aceasta notificare va produce efecte la 12 luni de la data primirii ei. ART. 19 Denunţarea 1. Fiecare stat contractant va putea denunta prezenta Convenţie în numele sau propriu sau în numele oricãrui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale le asigura. 2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris, depus la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 3. Denunţarea va produce efecte la 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. ART. 20 Notificãri Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura va informa statele membre ale Organizaţiei, statele care nu sînt membre - menţionate în articolul 16, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare sau aderare menţionate în articolele 15 şi 16, precum şi cu privire la notificãrile şi denuntarile prevãzute respectiv la articolele 18 şi 19. ART. 21 Revizuirea Convenţiei 1. Prezenta Convenţie va putea fi revizuitã de cãtre Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Revizuirea nu va lega însã decît statele care vor deveni pãrţi la convenţia de revizuire. 2. În cazul în care Conferinţa generalã va adopta o noua convenţie privind revizuirea totalã sau parţialã a prezentei Convenţii, şi în afarã de cazul cînd noua convenţie nu va dispune altfel, prezenta Convenţie va inceta sa mai fie deschisã ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire. ART. 22 Înregistrare În conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea Driectorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Întocmitã la Paris, la 5 decembrie 1958, în doua exemplare autentice purtind semnatura Preşedintelui Conferintei generale întrunite în cea de a zecea sesiune a sa şi a Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, care vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura şi ale cãror copii certificate pentru conformitate vor fi remise tuturor statelor prevãzute în articolele 15 şi 16, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. ---------------
------------ *) Traducere. Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, întrunitã la Paris între 4 noiembrie şi 5 decembrie 1958 în cea de a zecea sesiune a sa, Convinsa fiind ca dezvoltarea schimburilor internaţionale de publicaţii este indispensabila pentru libera circulaţie a ideilor şi cunoştinţelor între popoarele lumii, Avînd în vedere importanta acordatã schimbului internaţional de publicaţii prin Actul constitutiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, Recunoscind necesitatea unei noi convenţii internaţionale privind schimburile internaţionale de publicaţii, Fiind sesizatã cu propuneri referitoare la schimburile internaţionale de publicaţii, problema care constituie punctul 15.4.1 al ordinii de zi a sesiunii, Dupã ce a hotãrît, la cea de a noua sesiune a sa, ca aceste propuneri vor forma obiectul unei reglementãri internaţionale pe calea adoptãrii unei convenţii internaţionale, Adopta, în ziua de 3 decembrie 1958, prezenta Convenţie. ART. 1 Schimbul de publicaţii Statele contractante se obliga sa incurajeze şi sa înlesneascã schimburile de publicaţii atît între organismele guvernamentale cît şi între instituţiile neguvernamentale cu caracter educativ, ştiinţific şi tehnic sau cultural, fãrã scop lucrativ, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii. ART. 2 Cimpul de aplicare a schimburilor 1. În sensul prezentei Convenţii, pot fi considerate ca obiecte de schimb între organismele şi instituţiile menţionate în articolul 1 al prezentei Convenţii, nesusceptibile de a fi revindute: a) publicaţiile cu caracter educativ, juridic, ştiinţific şi tehnic, cultural sau de informare, ca de pilda cãrţi, ziare şi periodice, harti şi planuri, stampe, fotografii, microfilme, opere muzicale, publicaţii în alfabetul braille şi alte documente grafice; b) publicaţiile menţionate în Convenţia privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, adoptatã de Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, la 3 decembrie 1958. 2. Prezenta Convenţie nu afecteazã cu nimic schimburile care vor interveni în baza Convenţiei privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, adoptatã de cãtre Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, la 3 decembrie 1958. 3. Prezenta Convenţie nu se aplica documentelor confidenţiale, circularelor şi altor acte care nu au fost date publicitãţii. ART. 3 Serviciile de schimb 1. Statele contractante pot incredinta serviciului naţional de schimb sau, atunci cînd nu exista un serviciu naţional de schimb, autoritãţii sau autoritãţilor centrale însãrcinate cu schimburile, urmãtoarele atribuţii în ceea ce priveşte dezvoltarea şi coordonarea schimbului de publicaţii între organismele şi instituţiile menţionate în articolul 1 al prezentei Convenţii: a) sa înlesneascã schimburile de publicaţii, în special prin transmiterea, dacã este cazul, a obiectelor de schimb; b) sa facã recomandãri şi sa dea informaţii asupra posibilitãţilor de schimb de care dispun organismele şi instituţiile din ţara sau din strãinãtate; c) sa incurajeze, ori de cîte ori va fi cazul, schimburile de duplicate. Cu toate acestea, atunci cînd nu se considera indicat ca dezvoltarea şi coordonarea schimburilor între organismele şi instituţiile menţionate în articolul 1 al prezentei Convenţii sa fie centralizate la serviciul naţional de schimb sau la autoritãţile centrale, funcţiile enumerate în paragraful 1 al prezentului articol pot fi încredinţate, total sau parţial, uneia sau mai multor alte autoritãţi. ART. 4 Modul de transmitere Trimiterile se pot face fie direct între organismele şi instituţiile interesate, fie prin intermediul serviciilor naţionale sau al autoritãţilor însãrcinate cu schimburile. ART. 5 Cheltuielile de transport Atunci cînd trimtierile sînt fãcute direct de cãtre pãrţile care efectueazã schimbul, statele contractante nu sînt obligate sa suporte cheltuielile de transport. Dacã trimiterea este facuta prin intermediul autoritãţii sau al autoritãţilor însãrcinate cu schimburile, statul contractant ia asupra sa cheltuielile de transport pînã la destinaţie; în ceea ce priveşte transporturile maritime însã, cheltuielile de ambalaj şi de transport nu se plãtesc decît pînã la vama portului de sosire. ART. 6 Tarifele şi condiţiile de expediere Statele contractante iau toate mãsurile necesare pentru ca autoritãţile însãrcinate cu schimburile sa beneficieze de tarifele în vigoare şi de condiţiile de expediţie cele mai favorabile, oricare ar fi mijlocul de expediere ales: posta, trnansportul rutier şi feroviar, tranasportul fluvial sau maritim, curierul sau expedierea pe cale aerianã. ART. 7 Înlesniri vamale şi de alta natura Fiecare stat contractant acorda autoritãţilor însãrcinate cu schimburile scutire de taxe vamale pentru obiectele importate şi exportate în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii sau cu orice acord încheiat în scopul aplicãrii ei, precum şi condiţiile cele mai favorabile cu privire la formalitãţile vamale şi de alta natura. ART. 8 Coordonarea internationala a schimburilor Spre a ajuta Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa-şi îndeplineascã funcţiile ce îi sînt atribuite prin Actul sau constitutiv în ceea ce priveşte coordonarea internationala a schimburilor, statele contractante vor trimite Organizaţiei rapoarte anuale asupra aplicãrii prezentei Convenţii, precum şi copii ale tuturor acordurilor bilaterale încheiate în conformitate cu dispoziţiile articolului 12. ART. 9 Informaţii şi studii Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura publica informaţiile date de statele contractante în conformitate cu dispoziţiile articolului 8; ea întocmeşte şi publica studii cu privire la aplicarea prezentei Convenţii. ART. 10 Asistenta UNESCO 1. Statele contractante pot recurge la concursul tehnic al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura în vederea soluţionãrii oricãrei probleme pe care ar ridica-o aplicarea prezentei Convenţii. Organizaţia acorda aceasta asistenta în limitele programului şi posibilitãţile sale, în special pentru crearea şi organizarea serviciilor naţionale de schimb. 2. Organizaţia este imputernicita sa facã din propria sa initiativa propuneri în aceasta privinta statelor contractante. ART. 11 Raporturi fata de acordurile anterioare Prezenta Convenţie nu afecteazã cu nimic obligaţiile asumate anterior de cãtre statele contractante pe baza unor acorduri internaţionale. ART. 12 Acorduri bilaterale Ori de cîte ori va fi necesar sau o vor dori, statele contractante vor încheia acorduri bilaterale pentru a completa dispoziţiile prezentei Convenţii şi pentru a reglementa problemele de interes comun ridicate de aplicarea ei. ART. 13 Limbile Prezenta Convenţie este întocmitã în limbile engleza, franceza, rusa şi spaniola, cele patru texte avînd aceeaşi valabilitate. ART. 14 Ratificarea şi acceptarea 1. Prezenta Convenţie va fi supusã spre ratificare sau acceptare statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura în conformitate cu procedurile constituţionale respective. 2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 15 Aderarea 1. Prezenta Convenţie este deschisã aderãrii oricãrui stat care nu este membru al Organizaţiei, invitat de cãtre Consiliul Executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa adere la ea. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 16 Intrarea în vigoare Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii celui de al treila instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, dar numai între statele care vor fi depus respectivele instrumente de ratificare, de acceptare sau de aderare la aceasta data sau anterior. Ea va intra în vigoare pentru fiecare stat care depune un instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, la 12 luni de la aceasta depunere. ART. 17 Extinderea teritorialã a Convenţiei Orice stat contractant va putea, în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii, sau în orice moment ulterior, sa declare, printr-o notificare adresatã Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, ca prezenta Convenţie se extinde la ansamblul teritoriilor sau la unul din teritoriile ale cãror relaţii internaţionale le asigura. Aceasta notificare va produce efecte la 12 luni de la data primirii ei. ART. 18 Denunţarea 1. Fiecare stat contractant va putea denunta prezenta Convenţie în numele sau propriu sau în numele oricãrui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale le asigura. 2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris, depus la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 3. Denunţarea va produce efecte la 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. ART. 19 Notificãri Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura va informa statele membre ale Organizaţiei, statele care nu sînt membre - menţionate în articolul 15, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare sau aderare mentioante în articolele 14 şi 15, precum şi cu privire la notificãrile şi denuntarile prevãzute respectiv la articolele 17 şi 18. ART. 20 Revizuirea Convenţiei 1. Prezenta Convenţie va putea fi revizuitã de cãtre Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Revizuirea nu va lega însã decît statele care vor deveni pãrţi la convenţia de revizuire. 2. În cazul în care Conferinţa generalã va adopta o noua convenţie privind revizuirea totalã sau parţialã a prezentei Convenţii, şi în afarã de cazul cînd noua convenţie nu va dispune altfel, prezenta Convenţie va inceta sa mai fie deschisã ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire. ART. 21 Înregistrarea În conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Întocmitã la Paris, la 5 decembrie 1958, în doua exemplare autentice purtind semnatura Preşedintelui Conferintei generale întrunite în cea de a zecea sesiune a sa şi a Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, care vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţiei, Ştiinţa şi Cultura şi ale cãror copii certificate pentru conformitate vor fi remise tuturor statelor prevãzute în articolele 14 şi 15, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. --------------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ART. 1 Republica Populara Romana ratifica Convenţia privind schimburile internaţionale de publicaţii întocmitã la Paris, la 5 decembrie 1958. ART. 2 Ratificind Convenţia privind schimburile internaţionale de publicaţii, Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane declara ca prevederile articolelor 17 şi 18 ale acesteia, referitoare la teritoriile pentru care un stat contractant asigura relaţiile internaţionale, nu sînt în concordanta cu Declaraţia 1514 din 14 decembrie 1960 a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale. Preşedintele Consiliului de Stat, GHEORGHE GHEORGHIU DEJ, CONVENŢIE *) privind schimburile internaţionale de publicaţii *) Traducere. Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, întrunitã la Paris între 4 noiembrie şi 5 decembrie 1958 în cea de a zecea sesiune a sa, Convinsa fiind ca dezvoltarea schimburilor internaţionale de publicaţii este indispensabila pentru libera circulaţie a ideilor şi cunoştinţelor între popoarele lumii, Avînd în vedere importanta acordatã schimbului internaţional de publicaţii prin Actul constitutiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, Recunoscind necesitatea unei noi convenţii internaţionale privind schimburile internaţionale de publicaţii, Fiind sesizatã cu propuneri referitoare la schimburile internaţionale de publicaţii, problema care constituie punctul 15.4.1 al ordinii de zi a sesiunii, Dupã ce a hotãrît, la cea de a noua sesiune a sa, ca aceste propuneri vor forma obiectul unei reglementãri internaţionale pe calea adoptãrii unei convenţii internaţionale, Adopta, în ziua de 3 decembrie 1958, prezenta Convenţie. ART. 1 Schimbul de publicaţii Statele contractante se obliga sa incurajeze şi sa înlesneascã schimburile de publicaţii atît între organismele guvernamentale cît şi între instituţiile neguvernamentale cu caracter educativ, ştiinţific şi tehnic sau cultural, fãrã scop lucrativ, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii. ART. 2 Cimpul de aplicare a schimburilor 1. În sensul prezentei Convenţii, pot fi considerate ca obiecte de schimb între organismele şi instituţiile menţionate în articolul 1 al prezentei Convenţii, nesusceptibile de a fi revindute: a) publicaţiile cu caracter educativ, juridic, ştiinţific şi tehnic, cultural sau de informare, ca de pilda cãrţi, ziare şi periodice, harti şi planuri, stampe, fotografii, microfilme, opere muzicale, publicaţii în alfabetul braille şi alte documente grafice; b) publicaţiile menţionate în Convenţia privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, adoptatã de Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, la 3 decembrie 1958. 2. Prezenta Convenţie nu afecteazã cu nimic schimburile care vor interveni în baza Convenţiei privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, adoptatã de cãtre Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, la 3 decembrie 1958. 3. Prezenta Convenţie nu se aplica documentelor confidenţiale, circularelor şi altor acte care nu au fost date publicitãţii. ART. 3 Serviciile de schimb 1. Statele contractante pot incredinta serviciului naţional de schimb sau, atunci cînd nu exista un serviciu naţional de schimb, autoritãţii sau autoritãţilor centrale însãrcinate cu schimburile, urmãtoarele atribuţii în ceea ce priveşte dezvoltarea şi coordonarea schimbului de publicaţii între organismele şi instituţiile menţionate în articolul 1 al prezentei Convenţii: a) sa înlesneascã schimburile de publicaţii, în special prin transmiterea, dacã este cazul, a obiectelor de schimb; b) sa facã recomandãri şi sa dea informaţii asupra posibilitãţilor de schimb de care dispun organismele şi instituţiile din ţara sau din strãinãtate; c) sa incurajeze, ori de cîte ori va fi cazul, schimburile de duplicate. Cu toate acestea, atunci cînd nu se considera indicat ca dezvoltarea şi coordonarea schimburilor între organismele şi instituţiile menţionate în articolul 1 al prezentei Convenţii sa fie centralizate la serviciul naţional de schimb sau la autoritãţile centrale, funcţiile enumerate în paragraful 1 al prezentului articol pot fi încredinţate, total sau parţial, uneia sau mai multor alte autoritãţi. ART. 4 Modul de transmitere Trimiterile se pot face fie direct între organismele şi instituţiile interesate, fie prin intermediul serviciilor naţionale sau al autoritãţilor însãrcinate cu schimburile. ART. 5 Cheltuielile de transport Atunci cînd trimtierile sînt fãcute direct de cãtre pãrţile care efectueazã schimbul, statele contractante nu sînt obligate sa suporte cheltuielile de transport. Dacã trimiterea este facuta prin intermediul autoritãţii sau al autoritãţilor însãrcinate cu schimburile, statul contractant ia asupra sa cheltuielile de transport pînã la destinaţie; în ceea ce priveşte transporturile maritime însã, cheltuielile de ambalaj şi de transport nu se plãtesc decît pînã la vama portului de sosire. ART. 6 Tarifele şi condiţiile de expediere Statele contractante iau toate mãsurile necesare pentru ca autoritãţile însãrcinate cu schimburile sa beneficieze de tarifele în vigoare şi de condiţiile de expediţie cele mai favorabile, oricare ar fi mijlocul de expediere ales: posta, trnansportul rutier şi feroviar, tranasportul fluvial sau maritim, curierul sau expedierea pe cale aerianã. ART. 7 Înlesniri vamale şi de alta natura Fiecare stat contractant acorda autoritãţilor însãrcinate cu schimburile scutire de taxe vamale pentru obiectele importate şi exportate în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii sau cu orice acord încheiat în scopul aplicãrii ei, precum şi condiţiile cele mai favorabile cu privire la formalitãţile vamale şi de alta natura. ART. 8 Coordonarea internationala a schimburilor Spre a ajuta Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa-şi îndeplineascã funcţiile ce îi sînt atribuite prin Actul sau constitutiv în ceea ce priveşte coordonarea internationala a schimburilor, statele contractante vor trimite Organizaţiei rapoarte anuale asupra aplicãrii prezentei Convenţii, precum şi copii ale tuturor acordurilor bilaterale încheiate în conformitate cu dispoziţiile articolului 12. ART. 9 Informaţii şi studii Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura publica informaţiile date de statele contractante în conformitate cu dispoziţiile articolului 8; ea întocmeşte şi publica studii cu privire la aplicarea prezentei Convenţii. ART. 10 Asistenta UNESCO 1. Statele contractante pot recurge la concursul tehnic al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura în vederea soluţionãrii oricãrei probleme pe care ar ridica-o aplicarea prezentei Convenţii. Organizaţia acorda aceasta asistenta în limitele programului şi posibilitãţile sale, în special pentru crearea şi organizarea serviciilor naţionale de schimb. 2. Organizaţia este imputernicita sa facã din propria sa initiativa propuneri în aceasta privinta statelor contractante. ART. 11 Raporturi fata de acordurile anterioare Prezenta Convenţie nu afecteazã cu nimic obligaţiile asumate anterior de cãtre statele contractante pe baza unor acorduri internaţionale. ART. 12 Acorduri bilaterale Ori de cîte ori va fi necesar sau o vor dori, statele contractante vor încheia acorduri bilaterale pentru a completa dispoziţiile prezentei Convenţii şi pentru a reglementa problemele de interes comun ridicate de aplicarea ei. ART. 13 Limbile Prezenta Convenţie este întocmitã în limbile engleza, franceza, rusa şi spaniola, cele patru texte avînd aceeaşi valabilitate. ART. 14 Ratificarea şi acceptarea 1. Prezenta Convenţie va fi supusã spre ratificare sau acceptare statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura în conformitate cu procedurile constituţionale respective. 2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 15 Aderarea 1. Prezenta Convenţie este deschisã aderãrii oricãrui stat care nu este membru al Organizaţiei, invitat de cãtre Consiliul Executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa adere la ea. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 16 Intrarea în vigoare Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii celui de al treila instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, dar numai între statele care vor fi depus respectivele instrumente de ratificare, de acceptare sau de aderare la aceasta data sau anterior. Ea va intra în vigoare pentru fiecare stat care depune un instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, la 12 luni de la aceasta depunere. ART. 17 Extinderea teritorialã a Convenţiei Orice stat contractant va putea, în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii, sau în orice moment ulterior, sa declare, printr-o notificare adresatã Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, ca prezenta Convenţie se extinde la ansamblul teritoriilor sau la unul din teritoriile ale cãror relaţii internaţionale le asigura. Aceasta notificare va produce efecte la 12 luni de la data primirii ei. ART. 18 Denunţarea 1. Fiecare stat contractant va putea denunta prezenta Convenţie în numele sau propriu sau în numele oricãrui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale le asigura. 2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris, depus la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 3. Denunţarea va produce efecte la 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. ART. 19 Notificãri Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura va informa statele membre ale Organizaţiei, statele care nu sînt membre - menţionate în articolul 15, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare sau aderare mentioante în articolele 14 şi 15, precum şi cu privire la notificãrile şi denuntarile prevãzute respectiv la articolele 17 şi 18. ART. 20 Revizuirea Convenţiei 1. Prezenta Convenţie va putea fi revizuitã de cãtre Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Revizuirea nu va lega însã decît statele care vor deveni pãrţi la convenţia de revizuire. 2. În cazul în care Conferinţa generalã va adopta o noua convenţie privind revizuirea totalã sau parţialã a prezentei Convenţii, şi în afarã de cazul cînd noua convenţie nu va dispune altfel, prezenta Convenţie va inceta sa mai fie deschisã ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire. ART. 21 Înregistrarea În conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Întocmitã la Paris, la 5 decembrie 1958, în doua exemplare autentice purtind semnatura Preşedintelui Conferintei generale întrunite în cea de a zecea sesiune a sa şi a Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, care vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţiei, Ştiinţa şi Cultura şi ale cãror copii certificate pentru conformitate vor fi remise tuturor statelor prevãzute în articolele 14 şi 15, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. --------------
ART. 1 Republica Populara Romana ratifica Convenţia privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, întocmitã la Paris, la 5 decembrie 1958. ART. 2 Ratificind Convenţia privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale, Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane declara ca prevederile articolelor 18 şi 19 ale acesteia, referitoare la teritoriile pentru care au un stat contractant asigura relaţiile internaţionale, nu sînt în concordanta cu Declaraţia 1514 din 14 decembrie 1960 a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale. Preşedintele Consiliului de Stat, GHEORGHE GHEORGHIU DEJ CONVENŢIE *) privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state ----------- *) Traducere. Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, întrunitã la Paris între 4 noiembrie şi 5 decembrie 1958, în cea de a zecea sesiune a sa, Convinsa fiind ca dezvoltarea schimburilor internaţionale de publicaţii este indispensabila pentru libera circulaţie a ideilor şi cunoştinţelor între popoarele lumii, Avînd în vedere importanta acordatã schimbului internaţional de publicaţii prin Actul constitutiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, Cunoscind dispoziţiile referitoare la schimburile de publicaţii oficiale care figureazã în Convenţia privind schimburile internaţionale de documente oficiale şi de publicaţii ştiinţifice şi literare şi în Convenţia pentru asigurarea schimbului imediat al jurnalului oficial, precum şi al analelor şi documentelor parlamentare, încheiate la Bruxelles la 15 martie 1886, precum şi în diverse acorduri regionale pentru schimbul de publicaţii, Recunoscind necesitatea unei noi convenţii internaţionale privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, Fiind sesizatã cu propuneri privind schimburile de publicaţii oficiale şi documente guvernamentale între state, problema care constituie punctul 15.4.1 al ordinii de zi a sesiunii, Dupã ce a hotãrît la cea de a noua sesiune a sa ca aceste propuneri vor forma obiectul unei reglementãri internaţionale pe calea adoptãrii unei convenţii internaţionale, Adopta, în ziua de 3 decembrie 1958, prezenta Convenţie. ART. 1 Schimbul de publicaţii oficiale şi de documente guvernamentale Statele contractante îşi exprima vointa de a face schimb cu publicaţiile lor oficiale şi documentele guvernamentale, pe baza de reciprocitate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii. ART. 2 Definitia publicaţiilor oficiale şi a documentelor guvernamentale 1. În sensul prezentei Convenţii, sînt considerate publicaţii oficiale şi documente guvernamentale, atunci cînd ele sînt editate din ordinul şi pe cheltuiala unei autoritãţi guvernamentale naţionale: jurnalele oficiale, documentele, rapoartele şi analele parlamentare, precum şi alte texte legislative; publicaţiile şi rapoartele cu caracter administrativ emanind de la organismele guvernamentale cu caracter naţional, central, federal sau regional; bibliografiile naţionale, repertoriile administrative, culegerile de legi, hotãrîrile tribunalelor şi alte publicaţii asupra cãrora se va conveni sa se facã schimb. 2. Cu toate acestea, în aplicarea prezentei Convenţii este de competenta statelor contractante sa stabilesca publicaţiile oficiale şi documentele guvernamentale care constituie obiect de schimb. 3. Prezenta Convenţie nu se aplica documentelor confidenţiale, circularelor şi altor acte care nu au fost date publicitãţii. ART. 3 Acorduri bilaterale Ori de cîte ori vor considera indicat, statele contractante vor încheia acorduri bilaterale pentru punerea în aplicare a prezentei Convenţii şi pentru reglementarea problemelor de interes comun ridicate de aplicarea ei. ART. 4 Autoritãţile naţionale însãrcinate cu schimburile 1. În fiecare stat contractant, serviciul naţional de schimb sau, în lipsa acestuia, autoritatea sau autoritãţile centrale desemnate în acest scop, exercita funcţiile schimbului. 2. În fiecare stat contractant, autoritãţile însãrcinate cu schimburile sînt rãspunzãtoare de aplicarea prezentei Convenţii şi, dacã este cazul, a acordurilor bilaterale menţionate în articolul 3. Fiecare stat va acorda serviciului sau naţional de schimb sau autoritãţilor centrale însãrcinate cu schimburile împuternicirile necesare pentru procurarea documentelor care urmeazã a fi schimbate şi mijloace financiare suficiente pentru asigurarea schimburilor. ART. 5 Lista şi numãrul publicaţiilor care urmeazã a fi schimbate Lista şi numãrul publicaţiilor oficiale şi documentelor guvernamentale care uremeaza a fi schimbate sînt fixate de comun acord de cãtre autoritãţile statelor contractante însãrcinate cu schimburile. Aceasta lista, precum şi numãrul publicaţiilor oficiale şi al documentelor guvernamentale care urmeazã a face obiectul schimbului, pot fi modificate prin înţelegere între autoritãţile menţionate. ART. 6 Modul de transmitere Trimiterile se pot face direct cãtre autoritãţile însãrcinate cu schimburile sau oricãrui destinatar desemnat de aceste autoritãţi. Modul de întocmire a borderourilor de trimitere poate fi fixat de comun acord de cãtre autoritãţile însãrcinate cu schimburile. ART. 7 Cheltuielie de transport În afarã de cazul cînd exista o alta înţelegere, autoritatea insarcinata cu schimburile care efectueazã trimiterea ia asupra sa cheltuielile de transport pînã la destinaţie; în ceea ce priveşte transporturile maritime însã, cheltuielile de ambalaj şi de transport nu se plãtesc decît pînã la vama portului de sosire. ART. 8 Tarifele şi condiţiile de expediere Statele contractante iau toate mãsurile necesare pentru ca autoritãţile însãrcinate cu schimburile sa beneficieze de tarifele în vigoare şi de condiţiile de expediţie cele mai favorabile, oricare ar fi mijlocul de expediere ales: posta, transportul rutier şi feroviar, transportul fluvial sau maritim, curierul sau expedierea pe cale aerianã. ART. 9 Înlesniri vamale şi de alta natura Fiecare stat contractant acorda autoritãţilor însãrcinate cu schimburile scutire de taxe vamale pentru obiectele importate şi exportate în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii sau cu orice acord încheiat în scopul aplicãrii ei, precum şi condiţiile cele mai favorabile cu privire la formalitãţile vamale şi de alta natura. ART. 10 Coordonarea internationala a schimburilor Spre a ajuta Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa-şi îndeplineascã funcţiile ce îi sînt atribuite prin Actul sau constitutiv în ceea ce priveşte coordonarea internationala a schimburilor, statele contractante vor trimite Organizaţiei rapoarte anuale asupra aplicãrii prezentei Convenţii, precum şi copii ale tuturor acordurilor bilaterale încheiate în conformitate cu dispoziţiile articolului 3. ART. 11 Informaţii şi studii Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura publica informaţiile date de statele contractante în conformitate cu dispoziţiile articolului 10; ea întocmeşte şi publica studii cu privire la aplicarea prezentei Convenţii. ART. 12 Asistenta UNESCO 1. Statele contractante pot recurge la concursul tehnic al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura în vederea soluţionãrii oricãrei probleme pe care ar ridica-o aplicarea prezentei Convenţii. Organizaţia acorda aceasta asistenta în limitele programului şi posibilitãţilor sale, în special pentru crearea şi organizarea serviciilor naţionale de schimb. 2. Organizaţia este imputernicita sa facã din propria sa initiativa propuneri în aceasta privinta statelor contractante. ART. 13 Raporturi fata de acordurile anterioare Prezenta Convenţie nu afecteazã cu nimic obligaţiile asumate anterior de cãtre statele contractante pe baza unor acorduri internaţionale. Ea nu va putea fi interpretatã ca impunind o repetare a schimburilor efectuate pe baza acordurilor în vigoare. ART. 14 Limbile Prezenta Convenţie este întocmitã în limbile engleza, franceza, rusa şi spaniola, cele patru texte avînd aceeaşi valabilitate. ART. 15 Ratificarea şi acceptarea 1. Prezenta Convenţie va fi supusã spre ratificare sau acceptare statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, în conformitate cu procedurile constituţionale respective. 2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 16 Aderarea 1. Prezenta Convenţie este deschisã aderãrii oricãrui stat care nu este membru al Organizaţiei, invitat de cãtre Consiliul Executiv al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura sa adere la ea. 2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. ART. 17 Intrarea în vigoare Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii celui de al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, dar numai între statele care vor fi depus respectivele instrumente de ratificare, de acceptare sau de aderare la aceasta data sau anterior. Ea va intra în vigoare pentru fiecare stat care depune un instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, la 12 luni de la aceasta depunere. ART. 18 Extinderea teritorialã a Convenţiei Orice stat contractant va putea, în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii, sau în orice moment ulterior, sa declare, printr-o notificare adresatã Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, ca prezenta Convenţie se extinde la ansamblul teritoriilor sau la unul din teritoriile ale cãror relaţii internaţionale le asigura. Aceasta notificare va produce efecte la 12 luni de la data primirii ei. ART. 19 Denunţarea 1. Fiecare stat contractant va putea denunta prezenta Convenţie în numele sau propriu sau în numele oricãrui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale le asigura. 2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris, depus la Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. 3. Denunţarea va produce efecte la 12 luni de la primirea instrumentului de denunţare. ART. 20 Notificãri Directorul general al Organizaţiei Naţiunilor Untie pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura va informa statele membre ale Organizaţiei, statele care nu sînt membre - menţionate în articolul 16, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare sau aderare menţionate în articolele 15 şi 16, precum şi cu privire la notificãrile şi denuntarile prevãzute respectiv la articolele 18 şi 19. ART. 21 Revizuirea Convenţiei 1. Prezenta Convenţie va putea fi revizuitã de cãtre Conferinţa generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Revizuirea nu va lega însã decît statele care vor deveni pãrţi la convenţia de revizuire. 2. În cazul în care Conferinţa generalã va adopta o noua convenţie privind revizuirea totalã sau parţialã a prezentei Convenţii, şi în afarã de cazul cînd noua convenţie nu va dispune altfel, prezenta Convenţie va inceta sa mai fie deschisã ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire. ART. 22 Înregistrare În conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la cererea Driectorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura. Întocmitã la Paris, la 5 decembrie 1958, în doua exemplare autentice purtind semnatura Preşedintelui Conferintei generale întrunite în cea de a zecea sesiune a sa şi a Directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura, care vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura şi ale cãror copii certificate pentru conformitate vor fi remise tuturor statelor prevãzute în articolele 15 şi 16, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. ---------------
CAP. 1 ART. 1 În Republica Socialistã România protecţia muncii constituie o problema de stat. În acest scop, se înfiinţeazã Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii, ale cãrui atribuţii de îndrumare, coordonare şi control a activitãţii de protecţie a muncii, pe tot cuprinsul tarii, se stabilesc prin lege. ART. 2 Protecţia muncii face parte integrantã din procesul de munca şi are ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de munca, prevenirea accidentelor de munca şi a imbolnavirilor profesionale. ART. 3 Mãsurile de protecţie a muncii se asigura pentru angajaţii tuturor organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ai celorlalte organizaţii obşteşti, pentru membrii cooperativelor de producţie, agricole şi meşteşugãreşti, precum şi pentru ucenici, elevi şi studenţi în perioada efectuãrii practicii profesionale sau vizitelor cu caracter didactic în unitãţi productive. ART. 4 Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii stabileşte împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale norme republicane obligatorii de protecţie a muncii. Aceste norme cuprind cadrul general de tehnica a securitãţii, precum şi normele de igiena a muncii. ART. 5 Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti stabilesc, pe baza normelor republicane, sub îndrumarea şi controlul Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, norme departamentale de protecţie a muncii, obligatorii pentru toate organizaţiile ce le sînt subordonate. Normele de igiena a muncii vor fi incluse în normele departamentale de protecţie a muncii astfel cum au fost stabilite prin normele republicane. Pentru activitãţile ce sînt comune mai multor ministere, altor organe centrale ale administraţiei de stat, organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti precum şi sfaturilor populare, se aplica normele departamentale indicate de Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii, care va stabili şi adaptarile care sînt necesare. Comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta stabilesc normele de protecţie a muncii pentru activitãţile de gospodãrie comunalã care nu sînt specifice ministerelor şi altor organe centrale. Comitetul de Stat pentru Îndrumarea şi Controlul Organelor Locale ale Administraţiei de Stat coordoneazã stabilirea normelor prevãzute la alineatul precedent. ART. 6 Conducerile organizaţiilor socialiste vor stabili instrucţiuni proprii de protecţie a muncii care cuprind prevederile din normele departamentale de protecţie a muncii şi mãsurile suplimentare de protecţie a muncii necesare la condiţiile de lucru specifice secţiilor, sectoarelor, atelierelor şi locurilor de munca din organizaţia socialistã respectiva. CAP. 2 ART. 7 Conducãtorii organizaţiilor socialiste vor stabili, o data cu mãsurile de realizare a planului de producţie sau a sarcinilor de serviciu, mãsuri corespunzãtoare în vederea asigurãrii celor mai bune condiţii de munca, a prevenirii accidentelor de munca şi imbolnavirilor profesionale. ART. 8 Obligaţia şi rãspunderea pentru realizarea deplina a mãsurilor de protecţie a muncii o au - potrivit atribuţiilor ce le revin - cei ce organizeazã, controleazã şi conduc procesul de munca, dupã cum urmeazã: - la locul de munca: şefii secţiilor, sectoarelor, atelierelor - ingineri, tehnicieni sau maiştri - precum şi şefii brigazilor şi echipelor; - la nivelul întreprinderilor, organizaţiilor economice de stat, cooperatiste şi la celelalte organizaţii obşteşti, precum şi la instituţii: directorul, conducãtorul unitãţii sau preşedintele organizaţiei cooperatiste sau obşteşti; - la nivelul direcţiilor generale, direcţiilor regionale, trusturilor şi combinatelor: conducãtorul respectiv; - la nivelul sfaturilor populare: preşedintele comitetului executiv; - la nivelul ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti: ministrul, conducãtorul organului central ori preşedintele organizaţiei cooperatiste sau obşteşti respective. Obligaţia şi rãspunderea pentru realizarea deplina a mãsurilor de protecţie a muncii o au de asemenea şi toate celelalte persoane cãrora le revin atribuţii de organizare, conducere şi control în procesul de munca. ART. 9 Organizaţiile socialiste sînt obligate: a) sa aplice normele de protecţie a muncii: la construcţia şi exploatarea obiectivelor în care se desfãşoarã o activitate economicã, socialã sau culturalã; la introducerea de substanţe noi; la amplasarea utilajelor şi instalaţiilor; la reparaţia şi întreţinerea utilajelor, instalaţiilor, sculelor şi la exploatarea mijloacelor şi cãilor de transport; b) sa introducã în procesul de producţie sau, dupã caz, sa confectioneze aparate, dispozitive, instalaţii, echipamente şi materiale de protecţie a muncii la nivelul cuceririlor ştiinţei şi tehnicii moderne. Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti vor lua mãsuri pentru generalizarea celor mai eficace dispozitive şi instalaţii de protecţie a muncii, cu avizul Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii; c) sa ia orice alte mãsuri în vederea asigurãrii celor mai bune condiţii de munca, prevenirii accidentelor de munca şi imbolnavirilor profesionale. ART. 10 Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti sînt obligate ca o data cu realizarea instalaţiilor şi utilajelor, precum şi la introducerea de noi procese tehnologice, sa asigure mãsurile corespunzãtoare de protecţie a muncii. Organizaţiile de cercetãri şi proiectari sînt obligate sa aplice, la elaborarea studiilor şi proiectelor, normele de protecţie a muncii. În cazul proceselor tehnologice pentru care nu exista norme republicane sau departamentale de protecţie a muncii, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti, în subordinea cãrora se afla organizaţiile de cercetare şi proiectare, sînt obligate sa stabileascã mãsurile necesare de protecţie a muncii cu avizul Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii. Consiliile tehnico-ştiinţifice şi comisiile tehnice interne sînt obligate sa verifice proiectele din punct de vedere al respectãrii normelor de protecţie a muncii. Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare vor aviza numai proiectele pentru care consiliul tehnico-ştiinţific al organizaţiei socialiste menţioneazã ca s-au respectat normele de protecţie a muncii şi pentru care sînt asigurate mijloacele financiare şi materiale necesare realizãrii mãsurilor de protecţie a muncii. ART. 11 În cazul accidentelor de munca, conducãtorul procesului de munca trebuie sa înştiinţeze de îndatã pe conducãtorul organizaţiei socialiste de producerea accidentului. În cazul accidentelor de munca colective, mortale şi a celor care au produs invaliditate, conducãtorul organizaţiei socialiste va sesiza de îndatã organele Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, ale Procuraturii şi ale Ministerului Afacerilor Interne. Conducãtorul organizaţiei socialiste şi al procesului de munca sînt obligaţi sa ia mãsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultatã din producerea accidentului, în afarã de cazurile cînd menţinerea acestei stãri ar da loc la alte accidente, ar pereclita viata sau sãnãtatea accidentatilor ori securitatea organizaţiei socialiste. Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii este obligat ca prin organele sale sa înceapã de îndatã cercetarea la fata locului pentru stabilirea cauzelor accidentului, precum şi pentru prevenirea altor accidente. ART. 12 Organizaţiile socialiste sînt obligate, potrivit normelor stabilite de Consiliul de Miniştri: a) sa înregistreze, sa ţinã evidenta şi sa raporteze accidentele de munca şi imbolnavirile profesionale; b) sa nominalizeze, în planurile lor, investiţiile pentru protecţia muncii şi sa ţinã evidenta cheltuirii fondurilor de protecţie a muncii. ART. 13 În toate cazurile şi la toate nivelele, la aprecierea activitãţii depuse în îndeplinirea planului de producţie şi a sarcinilor de serviciu, la acordarea oricãror stimulente materiale şi morale, se va tine seama de felul în care au fost asigurate şi respectate mãsurile de protecţie a muncii. ART. 14 Institutele de cercetãri din subordinea ministerelor, a celorlalte organe centrale şi ale Academiei Republicii Socialiste România vor introduce în planurile de cercetare, teme de protecţie a muncii specifice activitãţii pentru care se face cercetarea. ART. 15 Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu celelalte ministere sau organe centrale va lua mãsuri ca planurile de învãţãmînt şi programele analitice ale cursurilor de calificare cu durata scurta, ale şcolilor profesionale, şcolilor tehnice precum şi ale institutelor de învãţãmînt superior tehnic, sa cuprindã cursuri speciale sau capitole de protecţie a muncii. ART. 16 Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti sînt obligate sa ia mãsurile şi sa prevadã mijloacele necesare pentru desfãşurarea unei propagande sistematice, concrete şi eficace în vederea cunoaşterii, popularizarii şi aplicãrii mãsurilor de protecţie a muncii. Comitetul de Stat pentru Cultura şi Arta şi Comitetul de Radiodifuziune şi Televiziune sînt obligate sa prevadã în planurile lor de activitate, în mod distinct, teme privind propaganda prevenirii accidentelor de munca şi imbolnavirilor profesionale. Comitetul de Stat pentru Cultura şi Arta ia mãsuri pentru realizarea materialelor de propaganda referitoare la protecţia muncii - filme, diafilme, afişe, pliante şi alte tiparituri - pe baza cererilor organizaţiilor socialiste. Comitetul de Stat pentru Protecţia Muncii coordoneazã activitatea de propaganda a protecţiei muncii în ceea ce priveşte nivelul tehnic şi va realiza noi prototipuri de afişe, pliante şi alte materiale de propaganda. ART. 17 Organizaţiile socialiste sînt obligate sa prezinte actele sau orice alte documente în legatura cu protecţia muncii cerute de organele de control ale Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii. De asemenea, organizaţiile socialiste sînt obligate sa dea lãmuririle necesare şi sa ţinã seama de indicaţiile organelor de control ale Comitetului de Stat pentru protecţia Muncii. Organizaţiile socialiste sînt obligate, la cererea Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii sau inspectoratelor regionale, interraionale, raionale şi orãşeneşti de protecţie a muncii sa punã la dispoziţie specialiştii solicitati de aceştia pentru efectuarea unor acţiuni deosebite de control privind protecţia muncii, ori a unor expertize , precum şi pentru lãmurirea problemelor ce se ridica cu ocazia cercetãrii unor accidente de munca, sau îmbolnãviri profesionale. Organizaţiile socialiste la care funcţioneazã inspectori pentru protecţie a muncii sînt obligate sa le asigure, fãrã plata, încãperile şi mobilierul necesar activitãţii lor, precum şi iluminatul, incalzitul şi întreţinerea acestora. CAP. 3 ART. 18 Dispoziţiile Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, date în realizarea atribuţiilor sale, sînt obligatorii pentru toate organizaţiile socialiste. ART. 19 Inspecţia sanitarã de stat, Inspectoratul de stat pentru cazane şi instalaţii de ridicat, Inspecţia de supraveghere pentru prevenirea incendiilor, Inspecţia de stat pentru construcţii, precum şi alte inspecţii de stat şi organele lor în subordine, sînt obligate sa acorde Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii şi organelor de control ale acestuia tot sprijinul de specialitate necesar pentru asigurarea prompta şi eficace a controlului aplicãrii mãsurilor de protecţie a muncii. ART. 20 Organele de control ale Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii solicita sprijinul sindicatelor care - potrivit atribuţiilor lor - organizeazã controlul obştesc asupra aplicãrii şi respectãrii legislaţiei de protecţie a muncii, în scopul prevenirii accidentelor de munca şi imbolnavirilor profesionale. CAP. 4 ART. 21 Normele republicane şi departamentale de protecţie a muncii existente la data publicãrii prezentei legi, rãmîn în vigoare pînã la emiterea altor norme. ART. 22 Încãlcarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia muncii atrage rãspunderea: disciplinarã, administrativã, materialã sau penalã, dupã caz, potrivit legii. ART. 23 Decretul nr. 834/1962 privind organizarea protecţiei muncii în Republica Populara Romana, precum şi Hotãrîrea Consiliului de Miniştri şi Consiliului Central al Sindicatelor nr. 965/1964 privind organizarea protecţiei muncii şi a activitãţii de igiena şi antiepidemie în Republica Populara Romana, se abroga. ---------------
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul privind colaborarea economicã şi tehnica între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Arabe Unite. Preşedintele Consiliului de Stat, CHIVU STOICA
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã: ART. 1 Angajaţii trimişi sa lucreze în tari cu clima greu de suportat beneficiazã de: a) reducerea timpului de lucru pînã la 6 ore pe zi; b) acordarea unui concediu suplimentar de odihna de 9-18 zile lucrãtoare, în condiţii similare cu concediul de odihna anual. Angajaţii trimişi sa îndeplineascã munci didactice beneficiazã de concediile anuale de odihna stabilite pentru cadrele didactice; c) acordarea unui adaos la vechimea în munca, pentru drepturile de asigurãri sociale, de 6 luni la fiecare an lucrat. Drepturile prevãzute la lit. b se acorda dacã angajaţii au lucrat cel puţin 2 luni în cursul unui an în ţãrile cu clima greu de suportat, iar drepturile prevãzute la lit. c se acorda dacã angajaţii au lucrat cel puţin 6 luni în ţãrile respective. Dispoziţiile prevãzute la lit. a nu se aplica personalului de paza, care beneficiazã în compensare de majorarea corespunzãtoare a concediului suplimentar, cu pînã la 12 zile lucrãtoare anual. Concediul suplimentar de odihna şi adaosul la vechimea în munca se calculeazã proporţional cu timpul lucrat în aceste tari. ART. 2 Angajaţii trimişi sa lucreze în tari cu clima greu de suportat, pe baza de înţelegeri sau contracte externe, beneficiazã numai de drepturile prevãzute la art. 1 lit. b şi c. în condiţiile specificate în acel articol. Concediul suplimentar de odihna al acestor angajaţi se majoreazã în mod corespunzãtor, cu pînã la 12 zile lucrãtoare anual, cînd durata timpului de lucru stabilitã în înţelegeri sau contracte externe depãşeşte 6 ore pe zi. Concediul suplimentar de odihna al angajaţilor prevãzuţi de acest articol se efectueazã la întoarcerea în ţara. ART. 3 Ministerul Afacerilor Externe, dupã consultarea organelor centrale interesate şi a Consiliului Central al Sindicatelor şi cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi al Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii, va stabili sau completa lista ţãrilor şi zonelor cu clima greu de suportat. În acelaşi mod se vor stabili perioadele din cursul anului în care se reduce timpul de lucru, precum şi durata timpului de lucru şi a concediului suplimentar, diferenţiate în raport cu condiţiile de clima din ţãrile respective. ART. 4 Dispoziţiile art. 1 lit. b se aplica de la 1 ianuarie 1965, iar cele ale art. 1 lit. c de la 1 ianuarie 1964. Prevederile prezentului decret nu modifica drepturile angajaţilor trimişi în strãinãtate, stabilite prin alte acte normative. -------
Consiliul de Stat al Republicii Populare România decreteazã: ARTICOL UNIC Republica Populara Romana adera la Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale, încheiatã la Geneva, la 6 martie 1948. CONVENŢIE privind crearea Organizaţiei maritime consultative interguvernamentale, încheiatã la Geneva, la 6 martie 1948*)
*) Traducere. Textul prezentei Convenţii a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 12 aprilie 1965. Statele participante la prezenta Convenţie hotãrãsc sa creeze Organizaţia maritima consultativa interguvernamentalã (denumita ma jos "Organizaţia"). PARTEA I Scopurile Organizaţiei ART. 1 Scopurile Organizaţiei sunt: a) sa instituie un sistem de colaborare între guverne în domeniul reglementãrii şi al practicilor guvernamentale privind chestiunile tehnice de orice natura care intereseazã navigaţia comercialã internationala şi sa incurajeze adoptarea generalã de norme cat mai ridicate în ce priveşte securitatea maritima şi eficacitatea navigaţiei; b) sa incurajeze abandonarea mãsurilor discriminatorii şi a restrictiilor fãrã caracter indispensabil aplicate de guverne navigaţiei comerciale internaţionale, spre a pune resursele serviciilor maritime la dispoziţia comerţului mondial fãrã discriminare; ajutorul şi încurajarea data de un guvern în vederea dezvoltãrii marinei sale comerciale naţionale şi pentru teluri de securitate nu constituie prin ele însele o discriminare, cu condiţia ca acest ajutor şi aceasta încurajare sa nu fie întemeiate pe mãsuri concepute în vederea rastrangerii libertãţii navelor aflate sub orice pavilion de a participa la comerţul internaţional; c) sa examineze, potrivit partii a II-a, chestiunile relative la practicile restrictive neloiale ale întreprinderilor de navigaţie maritima; d) sa examineze toate chestiunile relative la navigaţia maritima cu care ar putea fi sesizatã de oricare organ sau instituţie specializatã a Organizaţiei Naţiunilor Unite; e) sa înlesneascã schimburile de informaţii între guverne cu privire la chestiunile studiate de Organizaţie. PARTEA A II-A Funcţiile ART. 2 Organizaţia are ca funcţie examinarea chestiunilor asupra cãrora este consultata şi emiterea de avize. ART. 3 În vederea atingerii scopurilor arãtate în partea I, se încredinţeazã Organizaţiei urmãtoarelor funcţii: a) sa examineze, sub rezerva dispoziţiilor articolului 4, chestiunile figurand la alineatele a), b) şi c) ale articolului 1, care i se vor putea supuse de oricare membru, de orice organ, de orice instituţie specializatã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de orice alta organizaţie interguvernamentalã, precum şi chestiunile care îi vor fi supuse conform alineatului d) al articolului 1 şi sa facã recomandãri în privinta lor; b) sa elaboreze proiecte de convenţii, de acorduri sau de alte instrumente corespunzãtoare, sa le recomande guvernelor şi organizaţiilor interguvernamentale şi sa convoace conferinţele pe care le va socoti necesare; c) sa instituie un sistem de consultãri între membrii şi de schimburi de informaţii între guverne. ART. 4 Pentru chestiunile pe care le socoteşte ca susceptibile de reglementare prin metodele comerciale obişnuite în materie de transporturi maritime internaţionale, Organizaţia recomanda acest mod de reglementare. Dacã este de pãrere ca o chestiune privind practicile restrictive neloiale ale întreprinderilor de navigaţie maritima nu este susceptibilã de reglementare pe calea metodelor comerciale obişnuite în materia transporturilor maritime internaţionale sau dacã se va dovedi ca rezolvarea ei nu s-a putut face prin aceste metode, Organizaţia, sub rezerva ca problema sa fi fãcut în prealabil obiectul unor negocieri directe între membrii interesaţi, examineazã problema la cererea unuia dintre ei. PARTEA A III-A Membrii ART. 5 Toate statele pot deveni membri ai Organizaţiei, în condiţiile prevãzute în partea a III-a. ART. 6 Membrii Organizaţiei Naţiunilor Unite pot deveni membri ai organizaţiei prin aderare la Convenţie conform dispoziţiilor articolului 57. ART. 7 Statele care nu sunt membri ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi care au fost invitate sa trimitã reprezentanţi la Conferinţa maritima a Organizaţiei Naţiunilor Unite, convocatã la Geneva, la 19 februarie 1948, pot deveni membri prin aderare la Convenţie, conform dispoziţiilor articolului 57. ART. 8 Oricare stat care nu are calitatea de a deveni membru în temeiul articolelor 6 sau 7 poate cere, prin intermediul secretariatului general al Organizaţiei, sa devinã membru; el va fi admis ca membru dupã ce va adera la Convenţie conform dispoziţiilor articolului 57, cu condiţia ca, pe baza recomandarii Consiliului, cererea sa de admitere sa fi fost încuviinţatã de doua treimi din membrii Organizaţiei, alţii decât membrii asociaţi. ART. 9 Oricare teritoriu sau grup de teritorii cãruia Convenţia i-a devenit aplicabilã, conform articolului 58, prin membrul care asigura relaţiile sale internaţionale sau prin Organizaţia Naţiunilor Unite, poate deveni membru asociat al Organizaţiei printr-o notificare scrisã, adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite de cãtre membrul responsabil sau de Organizaţia Naţiunilor Unite, dupã caz. ART. 10 Membrul asociat are drepturile şi obligaţiile recunoscute oricãrui membru de cãtre Convenţie. Totuşi, el nu poate lua parte la votul Adunãrii şi nici face parte din Consiliul sau din Comitetul securitãţii maritime. Sub aceasta rezerva, cuvântul "membru", în cuprinsul prezentei Convenţii, este socotit, afarã de cazul când exista vreo indicaţie contrarã în text, ca desemnând deopotrivã şi pe membri asociaţi. ART. 11 Nici un stat sau teritoriu nu poate sa devinã sau sa rãmânã membru al Organizaţiei, impotriva unei rezoluţii a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. PARTEA A V-A Adunarea ART. 13 Adunarea se compune din toţi membrii. ART. 14 Adunarea se întruneşte în sesiune ordinarã o data la doi ani. Va fi ţinuta o sesiune extraordinarã, dupã un preaviz de 60 de zile, ori de câte ori o treime din membri va notifica cererea secretariatului general, sau la oricare alta data, dacã Consiliul o gãseşte necesarã, dupã un preaviz tot de 60 de zile. ART. 15 Pentru constituirea quorum-ului la întrunirile Adunãrii, este necesarã majoritatea membrilor, cu excepţia membrilor asociaţi. ART. 16 Funcţiunile Adunãrii sunt urmãtoarele: a) sa aleagã la fiecare sesiune ordinarã dintre membrii sãi, în afarã de cei asociaţi, un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, care vor rãmâne în funcţie pana la sesiunea ordinarã urmãtoare; b) sa-şi stabileascã regulamentul interior, sub rezerva dispoziţiilor contrare ale Convenţiei; c) sa stabileascã, dacã considera necesar, orice organe auxiliare temporare, sau la recomandarea Consiliului, permanente; d) sa aleagã membrii care vor fi reprezentaţi în Consiliu, conform articolului 17, şi în Comitetul securitãţii maritime, conform articolului 28; e) sa primeascã şi sa examineze rapoartele Consiliului şi sa se pronunţe asupra oricãrei chestiuni cu care este sesizatã de acesta; f) sa voteze bugetul şi sa determine funcţionarea financiarã a Organizaţiei, conform partii a IX-a; g) sa examineze cheltuielile şi sa aprobe conturile Organizaţiei; h) sa îndeplineascã funcţiile revenind Organizaţiei, sub rezerva ca Adunarea va trimite Consiliului chestiunile menţionate la paragrafele a) şi b) din articolul 3 spre a formula asupra lor recomandãri sau a propune mijloacele potrivite, precum şi sub rezerva ca toate instrumentele sau recomandãrile supuse de cãtre Consiliu Adunãrii şi pe care aceasta nu le va accepta, sa fie retrimise Consiliului pentru o noua examinare, însoţite eventual de orbservatiile Adunãrii; i) sa recomande membrilor adoptarea unor reguli relative la securitatea maritima sau a unor amendamente la aceste reguli, pe care Comitetul securitãţii maritime i le va supune prin intermediul Consiliului; j) sa trimitã Consiliului, spre examinare sau spre a decide, orice problema de competenta Organizaţiei, cu excepţia sarcinii de a face recomandãri, prevãzutã la alineatul i) al prezentului articol, care nu poate fi delegatã. PARTEA A VI-A Consiliul ART. 17 Consiliul este alcãtuit din şaisprezece membri, repartizaţi dupã cum urmeazã: a) şase vor fi guvernele ţãrilor celor mai interesate în a furniza servicii internaţionale de navigaţie maritima; b) şase vor fi guvernele altor tari care sunt cele mai interesate în comerţul maritim internaţional; c) doi vor fi aleşi de Adunare dintre guvernele ţãrilor având un interes important în a furniza servicii internaţionale de navigaţie maritima; d) iar doi vor fi aleşi de Adunare dintre guvernele altor tari având un interes important în comerţul internaţional maritim. În aplicarea principiilor enunţate în prezentul articol, primul Consiliu va fi compus conform Anexei I a prezentei Convenţii. ART. 18 În afarã de cazul prevãzut la Anexa I a prezentei Convenţii, Consiliul determina, în vederea aplicãrii alineatului a) al articolului 17, acei membri guverne ale ţãrilor care sunt cele mai interesate sa furnizeze servicii internaţionale de navigaţie maritima; el determina, de asemenea, în vederea aplicãrii alineatului c) al articolului 17, acei membri guverne ale ţãrilor având un interes important sa furnizeze astfel de servicii. Aceste determinãri vor fi fãcute cu majoritatea voturilor Consiliului, care trebuie sa întruneascã majoritatea voturilor membrilor reprezentaţi în Consiliu conform alineatelor a) şi c) ale articolul 17. Consiliul determina apoi, în vederea aplicãrii alineatului b) al articolului 17, membrii guverne ale ţãrilor celor mai interesate în comerţul maritim internaţional. Fiecare consiliu stabileşte aceste determinãri într-un termen potrivit înaintea fiecãrei sesiuni ordinare a Adunãrii. ART. 19 Membrii reprezentanţi în Consiliu, conform articolului 17, rãmân în funcţie pana la închiderea urmãtoarei sesiuni ordinare a Adunãrii. Membrii al cãror mandat expira sunt reeligibili. ART. 20 a) Consiliul îşi numeşte preşedintele şi îşi stabileşte regulile de procedura, sub rezerva dispoziţiilor contrare ale prezentei convenţii. b) Quorum-ul este alcãtuit din doisprezece membri ai Consiliului. c) Consiliul se întruneşte, în urma unui preaviz de o luna, la convocarea preşedintelui sau sau la cererea a cel puţin patru membri, ori de câte ori va fi necesar pentru buna îndeplinire a misiunii sale. El se întruneşte în orice loc pe care îl socoteşte potrivit. ART. 21 Dacã Consiliul examineazã o chestiune care intereseazã în mod deosebit pe unul din membrii Organizaţiei, îl invita sa participe, fãrã drept de vot la deliberãrile sale. ART. 22 a) Consiliul primeşte recomandãrile şi rapoartele Comitetului securitãţii maritime. El le transmite Adunãrii, iar dacã aceasta nu este în sesiune, membrilor, spre informare, insotindu-le de observaţiile şi recomandãrile sale. b) Chestiunile prevãzute de articolul 29 nu vor fi examinate de Consiliul decât dupã ce vor fi fost studiate de Comitetul securitãţii maritime. ART. 23 Consiliul, cu aprobarea Adunãrii, numeşte pe secretarul general. Consiliul ia orice dispoziţii utile în vederea recrutarii personalului necesar. El fixeazã condiţiile de lucru ale secretarului general şi ale personalului, inspirandu-se cat mai mult posibil din dispoziţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor ei specializate. ART. 24 La fiecare sesiune ordinarã, Consiliul raporteazã Adunãrii asupra lucrãrilor Organizaţiei efectuate de la precedenta sesiune ordinarã. ART. 25 Consiliul supune Adunãrii prevederile de cheltuieli şi conturile Organizaţiei însoţite de observaţii şi de recomandãrile sale. ART. 26 Consiliul poate încheia acorduri sau adopta dispoziţii privind relaţiile cu alte organizaţii, conform prevederilor partii a XII-a. Aceste acorduri şi dispoziţii vor fi supuse aprobãrii Adunãrii. ART. 27 În intervalul dintre sesiunile Adunãrii, Consiliul exercita toate funcţiile ce revin Organizaţiei, cu excepţia indatoririi de a face recomandãri, prevãzutã de alineatul i) al articolului 16. PARTEA A VII-A Comitetul securitãţii maritime ART. 28 a) Comitetul securitãţii maritime este alcãtuit din patrusprezece membri aleşi de Adunare dintre membrii guverne ale ţãrilor având interese importante în domeniul securitãţii maritime. Cel puţin opt dintre aceste tari trebuie sa fie acelea care au cele mai importante flote comerciale; alegerea celorlalte trebuie sa asigure o reprezentare adecvatã, pe de o parte a membrilor guverne ale altor tari având interese importante în domeniul securitãţii maritime, cum sunt ţãrile ai cãror cetãţeni compun, în mare numãr, echipajele sau care sunt interesate la transportul unui mare numãr de pasageri calatorind în cabine sau pe punte, iar pe de alta parte a principalelor regiuni geografice. b) Membrii Comitetului securitãţii maritime sunt aleşi pe o perioada de patru ani şi sunt reeligibili. ART. 29 a) Comitetul securitãţii maritime trebuie sa examineze toate chestiunile de competenta Organizaţiei, cum sunt sprijinirea navigaţiei maritime, construcţia şi echiparea navelor, chestiunile privind echipajul în mãsura în care intereseazã securitatea regulamentelor destinate prevederii abordajelor, manipularea incarcaturilor periculoase, reglementarea securitãţii pe mare, informaţiile hidrografice, jurnalele de bord şi documentele interesand navigaţia maritima, anchetele asupra accidentelor pe mare, salvarea bunurilor şi a persoanelor, precum şi orice alte chestiuni în legatura directa cu securitatea maritima. b) Comitetul securitãţii maritime ia toate mãsurile necesare pentru a duce la bun sfârşit sarcinile care îi sunt încredinţate prin Convenţie sau de cãtre Adunare, sau care îi vor putea fi încredinţate în cadrul prezentului articol de oricare alt instrument interguvernamental. c) Ţinându-se seama de dispoziţiile partii a XII-a, Comitetul securitãţii maritime trebuie sa pãstreze raporturi strânse cu celelalte organisme interguvernamentale care se ocupa de transporturi şi de comunicaţii, susceptibile de a ajuta Organizaţia sa-şi atinga scopul sporind securitatea pe mare şi usurand, din punct de vedere al securitãţii şi al salvãrii, coordonarea activitãţilor în domeniile navigaţiei maritime, aviaţiei, telecomunicatiilor şi meteorologiei. ART. 30 Comitetul securitãţii maritime, prin intermediul Consiliului: a) supune Adunãrii, în sesiunile sale ordinare, propunerea de reglementare a securitãţii sau de amendamente la regulamentele de securitate existente, prezentate de membri, o data cu comentariile sau recomandãrile sale; b) raporteazã Adunãrii despre lucrãrile sale efectuate de la ultima sesiune ordinarã a Adunãrii. ART. 31 Comitetul securitãţii maritime se întruneşte o data pe an sau în alte ocazii, la cererea a cinci membri ai Comitetului. El îşi alege Biroul la fiecare sesiune anuala şi adopta regulamentul sau interior. Quorum-ul este constituit de majoritatea Comitetului. ART. 32 Dacã Comitetul securitãţii maritime examineazã o chestiune care intereseazã în mod deosebit pe unul din membrii Organizaţiei, îl invita sa participe, fãrã drept de vot, la deliberãrile sale. PARTREA a VIII-A Secretariatul ART. 33 Secretariatul este alcãtuit din secretarul general, secretarul Comitetului securitãţii maritime şi din personalul de care poate avea nevoie Organizaţia. Secretarul general este cel mai înalt funcţionar al Organizaţiei şi numeşte personalul sus-menţionat, sub rezerva dispoziţiilor articolului 23. ART. 34 Secretarul are însãrcinarea sa ţinã la zi toate arhivele necesare îndeplinirii sarcinilor Organizaţiei şi sa pregãteascã, sa centralizeze şi sa distribuie notele, documentele, ordinele de zi, procesele-verbale şi informaţiile utile lucrãrilor Adunãrii, Consiliului. Comitetului securitãţii maritime şi ale celorlalte organe subsidiare care pot fi create de Organizaţie. ART. 35 Secretarul general stabileşte şi supune Consiliului conturile anuale precum şi un buget pe doi ani, arãtând separat prevederile corespunzãtoare fiecãrui an. ART. 36 Secretarul general are sarcina de a tine pe membri la curent cu activitatea Organizaţiei. Oricare membru poate acredita unul sau mai mulţi reprezentanţi pentru a tine legatura cu secretarul general. ART. 37 În îndeplinirea sarcinilor lor, secretarul general şi personalul nu cer şi nu acorda instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici o autoritate exterioarã Organizaţiei. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu situaţia lor de funcţionari internationali şi nu sunt rãspunzãtori decât fata de Organizaţie. Fiecare membru al Organizaţiei se obliga sa respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor secretarului general şi al personalului şi sa nu incerce sa-i influenteze în îndeplinirea sarcinilor lor. ART. 38 Secretarul general asuma orice alte funcţii care îi pot fi încredinţate de Convenţie, de Adunare, de Consiliu şi de Comitetul securitãţii maritime. PARTEA A IX-A Finanţele ART. 39 Fiecare membru suporta salariile, cheltuielile de deplasare şi celelalte cheltuieli ale delegaţiei sale la Adunare şi ale reprezentanţilor sãi la Consiliu, la Comitetul securitãţii maritime ca şi la celelalte comitete şi la organele auxiliare. ART. 40 Consiliul examineazã conturile şi prevederile bugetare stabilite de secretarul general şi le supune Adunãrii, insotindu-le de observaţiile şi recomandãrile sale. ART. 41 a) Sub rezerva oricãrui acord care ar putea fi încheiat între Organizaţie şi Organizaţia Naţiunilor Unite, Adunarea examineazã şi aproba prevederile bugetare; b) Adunarea repartizeazã totalul cheltuielilor între toţi membrii dupã un barem stabilit de ea, ţinând seama de propunerile Consiliului în aceasta privinta. ART. 42 Oricare membru care nu-şi îndeplineşte obligaţiile financiare fata de Organizaţie în termen de un an de la data scadentei, nu are dreptul de a vota nici în Adunare, nici în Consiliu, nici în Comitetul securitãţii maritime; Adunarea poate totuşi dacã doreşte, sa deroge de la aceste dispoziţii. PATREA A X-A Votul ART. 43 Votul în Adunare, în Consiliu şi în Comitetul securitãţii maritime este reglementat prin urmãtoarele dispoziţii: a) fiecare membru dispune de un vor, b) dacã prin Convenţie sau prin vreun acord internaţional conferind atribuţii Adunãrii, Consiliului sau Comitetului securitãţii maritime nu se dispune altfel deciziile acestor organe sunt luate cu majoritatea membrilor prezenţi, care au luat parte la vot; când este cerutã majoritatea de doua treimi, deciziile sunt luate cu majoritatea de doua treimi din membrii prezenţi; c) în prezenta Convenţie, prin expresia "membri prezenţi care iau parte la vot" se înţelege "membri prezenţi exprimand un vot afirmativ sau negativ". Membrii care se abtin sunt socotiţi ca nu voteazã. PARTEA A XI-A Sediul organizaţiei ART. 44 a) Sediul Organizaţiei este stabilit la Londra. b) La nevoie, Adunarea, cu majoritate de doua treimi, poate stabili sediul Organizaţiei în alt loc. c) Adunarea se poate întruni în oricare alt loc dacat sediul sau, dacã Consiliul socoteşte ca este necesar. PARTEA A XII-A Relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi cu celelalte organizaţii ART. 45 În conformitate cu articolul 57 al Cartei, Organizaţia va fi legatã de Organizaţia Naţiunilor Unite, în calitate de instituţie specializatã în domeniul navigaţiei maritime. Relaţiile vor fi stabilite printr-un acord încheiat cu Organizaţia Naţiunilor Unite pe baza articolului 63 al Cartei şi conform dispoziţiilor articolului 26 al Convenţiei. ART. 46 Organizaţia va colabora cu oricare instituţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la cheltuielile prezentând un interes comun pentru Organizaţie şi instituţia respectiva, ea va proceda la examinarea problemelor şi va lua mãsuri în privinta lor, de acord cu aceasta instituţie. ART. 47 În privinta oricãrei chestiuni intrand în competenta ei, Organizaţia poate colabora cu alte organizaţii interguvernamentale care, fãrã a fi instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, au interese şi exercita activitãţi asemãnãtoare scopurilor urmãrite de Organizaţie. ART. 48 Organizaţia poate încheia orice aranjamente utile pentru a se consulta şi colabora cu organizaţiile internaţionale neguvernamentale asupra tuturor chestiunilor de competenta sa. ART. 49 Sub rezerva aprobãrii de cãtre Adunare, cu majoritate de doua treimi a voturilor, Organizaţia este autorizata sa preia de la toate celelalte organizaţii internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale, atribuţiile, mijloacele şi obligaţiile intrand în componenta sa, care i s-ar transfera pe baza de acorduri sunt asigurate de membri, decât dacã declaraţia în acest scop este facuta în numele lor, conform dispoziţiilor paragrafului a) din prezentul articol. c) Orice declaraţie facuta în conformitate cu paragraful a) din prezentul articol va fi comunicatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care o trimite în copie, tuturor statelor invitate la Conferinţa maritima a Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi tuturor celorlalte state care vor deveni membri. d) În cazurile în care, în baza unui acord de tutela, Organizaţia Naţiunilor Unite este autoritatea insarcinata de a administra anumite teritorii, ea poate accepta Convenţia în numele unuia, a mai multor sau a tuturor teritoriilor sub tutela conform procedurii arãtate în articolul 57. ART. 59 Retragerea a) Membrii se pot retrage din Organizaţie dupã ce vor fi trimis o notificare scrisã secretariatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta avizeazã de îndatã pe ceilalţi membri şi pe secretarul general al Organizaţiei. Notificarea de retragere poate interveni în orice moment dupã expirarea unei perioade de dousprezece luni de la data intrãrii în vigoare a Convenţiei. Retragerea îşi produce efectele dupã douasprezece luni de la data la care notificarea scrisã a ajuns la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. b) Aplicarea prezentei convenţii la teritoriile sau la grupurile de teritorii vizate de articolul 58 poate inceta oricând, prin notificarea scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite de cãtre membrul însãrcinat cu relaţiile lor externe sau de cãtre Organizaţia Naţiunilor Unite, dacã este vorba despre un teritoriu sub tutela a cãrui administrare revine Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite anunta de îndatã pe toţi membrii şi pe secretarul general al Organizaţiei. Notificarea îşi produce efectele dupã douasprezece luni de la data la care ajunge la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. PARTEA A XVII-A Intrarea în vigoare ART. 60 Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã aderarea, potrivit dispoziţiilor articolului 57, a douãzeci şi unu de natiuni, din care şapte vor trebui sa posede, fiecare, un tonaj global de cel puţin un milion de tone brute. ART. 61 Toate statele invitate la Conferinţa maritima a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi toate celelalte state care vor fi devenit membri vor fi informate de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra datei la care fiecare stat va deveni Parte la Convenţie, precum şi asupra datei la Convenţia va intra în vigoare. ART. 62 Prezenta Convenţie, ale carei text în limbile engleza, franceza şi spaniola fac deopotrivã credinţa, va fi depusa la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va trimite copii certificate pentru conformitate fiecãruia dintre statele invitate la Conferinţa maritima a Organizaţiei Naţiunilor unite, precum şi celorlalte state care vor fi devenit membri. ART. 63 Organizaţie Naţiunilor Unite este autorizata sa înregistreze Convenţia de îndatã ce va intra în vigoare. Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în mod cuvenit de guvernele respective în acest scop, au Convenţia. Încheiatã la Geneva, la 6 martie 1948. ANEXE La Convenţia privind crearea Organizaţiei maritime consultative interguvernamentale ANEXA 1 (menţionatã la articolul 17) Compozitia primului Consiliu În aplicarea principiilor la articolul 17, primul Consiliu va fi compus dupã cum urmeazã: a) cei şase membri prevãzuţi la alineatul a) al articolului 17 sunt: Statele Unite, Grecia, Norvegia, Olanda, Regatul Unit, Suedia. b) cei şase membri prevãzuţi la alineatul b) al articolului 17 sunt: Argentina, Australia, Belgia, Canada, Franta, India. c) doi membri aleşi de Adunare, conform alineatului c) al articolului 17, dintr-o lista propusã de cei şase membri arãtaţi la alineatul a) al prezentei anexe. d) doi membri aleşi de Adunare, conform alineatului d) al articolului 17, dintre membrii având un interes important în comerţul maritim internaţional. ANEXA 2 (menţionatã la articolul 51) Capacitatea juridicã, privilegiile şi imunitãţile Atât timp cat nu vor fi aderat la Convenţia generalã asupra privilegiilor şi imunitãţilor instituţiilor specializate, cu privire la Organizaţie, membrii vor aplica Organizaţiei sau în privinta acesteia urmãtoarele dispoziţii relative la capacitatea juridicã, la privilegii şi imunitãţi: Secţiunea I Organizaţia se bucura, pe teritoriul fiecãruia dintre membrii sãi, de capacitatea juridicã necesarã pentru realizarea scopurilor sale şi exercitarea funcţiilor sale. Secţiunea II a) Organizaţia se bucura, pe teritoriul fiecãruia dintre membrii sãi, de privilegiile şi imunitãţile necesare pentru realizarea scopurilor sale şi exercitarea funcţiilor sale. b) Reprezentanţii membrilor, inclusiv supleanţii, consilierii, functionarii şi angajaţii Organizaţiei se bucura, de asemenea, de privilegiile şi imunitãţile necesare exercitãrii, în deplina libertate, a funcţiilor pe care le au în cadrul Organizaţiei. Secţiunea III În vederea aplicãrii dispoziţiilor din Secţiunile 1 şi 2 ale prezentei Anexe, membrii se vor conformã, pe cat posibil, clauzelor tip ale Convenţiei generale asupra privilegiilor şi imunitãţilor instituţiilor specializate.
CAP. 1 ART. 1 Se înfiinţeazã Inspectoratul sanitar de stat, care are sarcina de a controla, indruma şi lua mãsuri pentru aplicarea unitarã a normelor şi instrucţiunilor de igiena şi antiepidemice, precum şi de a investiga factorii de mediu care pot influenta starea de sãnãtate a populaţiei. ART. 2 Normele şi instrucţiunile de igiena şi antiepidemice se stabilesc de ministrul sãnãtãţii şi prevederilor sociale şi sînt obligatorii pentru orice persoane fizice şi juridice de pe cuprinsul tarii. CAP. 2 ART. 3 Inspectoratul sanitar de stat are urmãtoarele atribuţii: a) controleazã respectarea normelor de igiena şi antiepidemice privind: - nocivitatile de natura chimica, fizica sau biologica, la locurile în care se desfãşoarã procese de munca; - protecţia sanitarã a aerului, a solului şi a apei folosite în scop potabil, din localitãţi şi alte colectivitãţi; - construirea şi sistematizarea obiectivelor economice sau social-culturale de orice fel; - funcţionarea organizaţiilor socialiste de orice fel şi activitatea desfasurata în acestea; - exploatarea mijloacelor destinate transportului în comun; - funcţionarea instituţiilor de copii şi adolescenti, precum şi regimul de activitate şi de odihna din aceste instituţii; - producţia şi circulaţia alimentelor destinate consumului public; - producţia şi manipularea obiectelor, materialelor şi substanţelor care, prin natura sau modul lor de utilizare, pot influenta sãnãtatea populaţiei; - prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile; controleazã aplicarea mãsurilor ce urmeazã a fi luate în acest scop, a mãsurilor de protecţie sanitarã a frontierelor de stat, precum şi a sarcinilor ce decurg din convenţiile şi acordurile internaţionale cu privire la bolile transmisibile; - prevenirea şi combaterea bolilor profesionale; controleazã aplicarea mãsurilor ce urmeazã a fi luate în acest scop, precum şi înregistrarea şi evidenta acestor boli; b) efectueazã investigaţii asupra potenţialului epidemiologic al teritoriului, asupra factorilor de mediu şi de munca şi a influentei acestora asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei; c) avizeazã, în vederea asigurãrii condiţiilor de igiena: - amplasarea obiectivelor economice sau social-culturale, precum şi a oricãror alte obiective; - proiectele de sistematizare a centrelor populate şi a teritoriului, precum şi orice proiecte tip şi normative de proiectare; - proiectele de construcţii, transformare sau sistematizare a obiectivelor economice sau social-culturale, pentru care nu sînt stabilite norme de igiena; - proiectele de standarde de stat şi de norme interne pentru orice fel de obiecte, materiale sau substanţe care, prin natura sau modul lor de utilizare, pot influenta sãnãtatea populaţiei; - folosirea de noi substanţe sau introducerea de noi procese tehnologice pentru care nu sînt stabilite norme de igiena; d) autoriza din punct de vedere sanitar: - intrarea în funcţiune a obiectivelor economice sau social-culturale de orice fel; - introducerea în practica a preparatelor biologice folosite în diagnosticul, profilaxia şi tratamentul bolilor transmisibile. ART. 4 Inspectoratul sanitar de stat, în realizarea atribuţiilor sale, are urmãtoarele drepturi: a) sa ceara unitãţilor controlate înlãturarea deficienţelor de igiena constatate, fixind termene de executare şi de comunicare pentru realizarea acestora; b) sa dispunã oprirea sau limitarea temporarã a activitãţii în organizaţiile socialiste de orice fel, atunci cînd, prin nerespectarea normelor de igiena sau antiepidemice, acea activitate constituie un pericol iminent pentru sãnãtatea angajaţilor sau a populaţiei, instiintind totodatã organul ierarhic superior al unitãţii controlate pentru a lua mãsurile corespunzãtoare; c) sa dispunã oprirea parţialã sau totalã a lucrãrilor de construcţii în cazul cînd acestea se executa fãrã respectarea normelor de igiena sau a avizelor Inspectoratului sanitar de stat ; în cazul organizaţiilor socialiste aceasta mãsura se comunica organului ierarhic superior al unitãţii constructoare, precum şi bãncii finanţatoare pentru a suspenda finanţarea lucrãrilor respective; d) sa opreascã sau sa conditioneze darea în consum public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena, precum şi folosirea obiectelor, materialelor sau substanţelor care, prin natura sau modul lor de utilizare, pericliteazã sãnãtatea populaţiei; e) sa recolteze probe pentru analize de control sau expertiza, probe biologice în vederea controlului medical profilactic, precum şi pentru investigaţiile privind potenţialul epidemiologic al teritoriului, potrivit instrucţiunilor ministrului sãnãtãţii şi prevederilor sociale; f) sa dispunã mãsuri speciale privind bolnavii, suspectii şi contactii de boli transmisibile sau purtatorii de germeni de boli transmisibile, precum şi alte mãsuri cu caracter obligatoriu pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile sau profesionale; g) sa opreascã folosirea preparatelor biologice de diagnostic, profilaxie sau tratament al bolilor transmisibile, care se dovedesc necorespunzãtoare sau nocive; h) sa ceara unitãţilor controlate documente sau informaţii necesare cu privire la condiţiile de igiena şi mãsurile antiepidemice; i) sa ceara aplicarea de sancţiuni disciplinare, inclusiv desfacerea contractului de munca, celor vinovaţi pentru nerespectarea mãsurilor de igiena şi antiepidemice; j) sa constate şi sa sanctioneze, potrivit dispoziţiilor legale, contravenţiile de la normele şi instrucţiunile de igiena şi antiepidemice. ART. 5 Atribuţiile şi drepturile prevãzute la art. 3 şi 4 se exercita de Inspectoratul sanitar de stat central, regional, raional sau orasenesc, prin inspectorii sanitari de stat, în limita competentei materiale şi teritoriale stabilite de ministrul sãnãtãţii şi prevederilor sociale. Inspectorii sanitari de stat au dreptul sa între oricind în obiectivele de orice fel din raza lor de activitate, iar în locuinţe numai între orele 8-20, cu învoirea celor ce ocupa locuinta, iar în caz de opunere, cu autorizarea procurorului, pentru efectuarea controlului sanitar sau instituirea mãsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, în baza legitimatiei eliberate de ministrul sãnãtãţii şi prevederilor sociale. Celãlalt personal de specialitate din Inspectoratul sanitar de stat intra în obiectivele din raza lor de activitate pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în baza unei delegaţii eliberate de inspectorul sanitar de stat şef regional sau al oraşelor Bucureşti şi Constanta. ART. 6 Organele de control ale Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii, precum şi orice alte organe cu atribuţii de inspecţie, care pot contribui la realizarea sarcinilor Inspectoratului sanitar de stat, vor acorda acestuia sprijinul de specialitate necesar pentru asigurarea controlului condiţiilor de igiena şi antiepidemice. ART. 7 Atribuţiile Inspectoratului sanitar de stat se exercita în unitãţile Ministerului Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor Interne de cãtre organele medico-sanitare proprii ale acestor ministere, dupã normele şi instrucţiunile ministrului sãnãtãţii şi prevederilor sociale. CAP. 3 ART. 8 Inspectoratul sanitar de stat se organizeazã dupã cum urmeazã: a) la Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, Inspectoratul sanitar de stat central; b) la regiuni şi la oraşele Bucureşti şi Constanta, Inspectoratul sanitar de stat regional şi al oraşelor Bucureşti şi Constanta; c) la raioane şi oraşe regionale, Inspectoratul sanitar de stat raional sau orasenesc. Inspectoratul sanitar de stat regional, raional şi orasenesc este subordonat comitetului executiv al sfatului popular respectiv; d) pentru raioanele şi oraşele regionale la care nu sînt organizate inspectorate sanitare de stat, ministrul sãnãtãţii şi prevederilor sociale - cu acordul comitetului executiv al sfatului popular regional respectiv - va stabili inspectoratele sanitare de stat care vor acţiona şi pe teritoriul acestor raioane sau oraşe. ART. 9 Numirea, transferarea şi eliberarea din funcţie a inspectorilor sanitari de stat regionali, raionali sau orãşeneşti se face de cãtre ministrul sãnãtãţii şi prevederilor sociale, la propunerea comitetului executiv al sfatului popular regional respectiv sau al oraşelor Bucureşti ori Constanta. ART. 10 Normele de organizare şi funcţionare a Inspectoratului sanitar de stat central, regional, raional şi orasenesc se stabilesc de cãtre ministrul sãnãtãţii şi prevederilor sociale. CAP. 4 ART. 11 Organizaţiile socialiste sînt obligate sa prevadã, în planurile lor, fondurile şi mijloacele proprii necesare pentru: - efectuarea controlului respectãrii normelor de igiena şi antiepidemice la apa potabilã furnizatã populaţiei, la reţinerea sau neutralizarea nocivitatilor eliminate în mediul extern, la fabricarea sau importul produselor alimentare şi a altor obiecte, materiale sau substanţe care, prin natura sau modul lor de utilizare, pot influenta sãnãtatea populaţiei; - aplicarea mãsurilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodicã, precum şi pentru îndeplinirea oricãror alte obligaţii decurgind din normele de igiena şi antiepidemice. ART. 12 Organizaţiile de proiectare sînt obligate sa aplice normele de igiena la elaborarea studiilor şi proiectelor. Consiliile tehnico-ştiinţifice şi comisiile tehnice interne sînt obligate sa verifice dacã la elaborarea proiectelor au fost respectate normele de igiena sau avizele Inspectoratului sanitar de stat. Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare vor aviza numai proiectele pentru care consiliul tehnico-ştiinţific al organizaţiei socialiste menţioneazã ca s-au respectat normele de igiena şi pentru care sînt asigurate mijloacele financiare şi materiale necesare. ART. 13 Organizaţiile socialiste vor pune la dispoziţia Inspectoratului sanitar de stat specialiştii solicitati de acesta şi, dupã caz, mijloacele necesare, pentru efectuarea de expertize sau investigaţii legate de condiţii de igiena specifice unor anumite procese de producţie. -----------
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Arabe Unite (numite mai jos Pãrţile Contractante) dorind sa reglementeze relaţiile reciproce în domeniul aviaţiei civile şi sa incurajeze dezvoltarea transporturilor aeriene între cele doua tari, au convenit asupra dispoziţiilor urmãtoare: ART. 1 1. Pentru aplicarea prezentului Acord şi a anexei sale, expresiile menţionate mai jos au semnificatiile urmãtoare: a) "Autoritatea aeronautica". - în ceea ce priveşte Republica Populara Romana, "Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor" sau orice organ autorizat a îndeplini funcţiile actualmente de resortul acestui minister; - în ceea ce priveşte Republica Arabã Unita, Departamentul Aviaţiei Civile sau orice alt organ autorizat a îndeplini funcţiile actualmente de resortul acestui departament; b) "Întreprindere desemnatã", orice întreprindere de transporturi aeriene pe care autoritatea aeronautica a uneia din Pãrţile Contractante a desemnat-o în scris autoritãţii aeronautice a celeilalte Pãrţi Contractante, pentru a exploata serviciile convenite; c) "Servicii convenite", serviciile aeriene regulate acceptate de întreprinderile desemnate şi aprobate de autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante; d) "Rute specificate", rutele aeriene specificate în anexa prezentului acord. 2. Anexa la prezentul Acord va fi consideratã ca fãcînd parte integrantã din Acord şi, sub rerzerva unor stipulaţiuni contrarii, orice referire la Acord vizeazã în egala mãsura şi zisa Anexa. ART. 2 Cele doua Pãrţi Contractante îşi acorda reciproc drepturile specificate în prezentul Acord, pentru stabilirea şi exploatarea serviciilor convenite pe rutele specificate. ART. 3 Serviciile convenite vor putea fi stabilite îndatã ce: a) Partea Contractantã cãreia i-au fost acordate drepturile indicate la art. II, va desemna în acest scop o întreprindere de transporturi aeriene şi îndatã ce Partea Contractantã care acorda aceste drepturi, va elibera zisei întreprinderi cuvenitã autoritatie de exploatare; b) sub rezerva stipulatiunilor expuse în paragraful "d" al prezentului articol, fiecare Parte Contractantã va trebui sa elibereze, fãrã intirziere nejustificatã, autorizaţia de exploatare necesarã întreprinderii desemnatã de cealaltã Parte Contractantã; c) autoritatea aeronautica a uneia din Pãrţile Contractante va putea, înainte de a autoriza întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte Contractantã, sa deschidã serviciile convenite, sa ceara acestei întreprinderi sa dovedeascã ca este în mãsura sa satisfacã condiţiile prescrise de dispoziţiile legilor şi regulamentelor aplicate în mod normal în exploatarea serviciilor aeriene internaţionale; d) fiecare Parte Contractantã îşi rezerva dreptul de a refuza autorizaţia de exploatare întreprinderii desemnatã de cealaltã Parte Contractantã, sau de a o revoca, atunci cînd ea nu are dovada ca o parte preponderenta a proprietãţii, precum şi controlul efectiv al acestei întreprinderi, aparţin celeilalte Pãrţi Contractante sau unor persoane fizice sau juridice a acestei Pãrţi Contractante, sau atunci cînd întreprinderea nu se conformeazã legilor şi regulamentelor indicate de art. XII. În afarã de cazul cînd revocarea autorizaţiei este indispensabila pentru a evita noi infracţiuni, acest drept nu se va exercita decît dupã o consultare cu cealalata Parte Contractantã. ART. 4 Pentru exploatarea serviciilor convenite, fiecare Parte Contractantã acorda întreprinderii desemnatã de cealaltã Parte Contractantã, sub rezerva art. V şi VI, dreptul de a imbarca şi debarca pe teritoriul sau şi la escalele comerciale specificate în anexa, traficul internaţional cu destinaţia sau cu provenienta de pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante şi pe acela al unor terţe tari, cu excluderea totuşi a oricãrui drept de cabotaj pe teritoriul menţionat. ART. 5 1. Un tratament just şi echitabil va fi asigurat întreprinderii desemnate de fiecare Parte Contractantã pentru exploatarea serviciilor convenite. 2. Serviciile convenite de fiecare Parte Contractantã vor avea ca obiect primordial sa ofere o capacitate de transport adaptatã nevoilor normale şi previzibile în mod raţional ale traficului aerian între teritoriul Partii Contractante care a desemnat întreprinderea de exploatare şi între ţãrile de ultima destinaţie a traficului. 3. Capacitatea de transport oferitã de fiecare din întreprinderile desemnate, pe rutele specificate, va fi fixatã prin înţelegere directa între întreprinderile desemnate şi supusã aprobãrii autoritãţilor aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante. ART. 6 Drepturile acordate nu pot fi exercitate abuziv de întreprinderea desemnatã de una din Pãrţile Contractante, în detrimentul sau dezavantajul oricãrei întreprinderi de transport aerian a celeilalte Pãrţi Contractante care efectueazã transporturi regulate pe aceiaşi ruta, în întregime sau în parte. ART. 7 Taxele şi celelalte drepturi pentru utilizarea aeroporturilor, a instalaţiilor lor şi a echipamentului tehnic pe teritoriul uneia din Pãrţile Contractante vor fi percepute conform cuantumului şi tarifelor stabilite în mod uniform prin legile şi regulamentele acestei Pãrţi Contractante. ART. 8 1. Aeronavele care efectueazã zboruri conform articolului II al prezentului Acord, precum şi carburanţii, lubrefiantii, piesele de schimb, echipamentul normal şi proviziile care se gãsesc la bordul acestor aeronave, vor fi scutite, la sosirea lor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, precum şi la plecarea lor de pe acest teritoriu, de taxele de intrare şi ieşire, de cheltuielile de inspecţie şi de alte drepturi şi taxe, chiar dacã materialul menţionat mai sus este întrebuinţat sau consumat în timpul zborului deasupra zisului teritoriu, cu excepţia, totuşi, a cazurilor în care pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante ar fi transferat unor terţi. 2. Carburanţi şi lubrefiantii luati la bordul aeronavelor întreprinderii desemnate de una din Pãrţile Contractante, vor fi scutiţi de taxele de vama, de taxele de inspecţie sau alte drepturi şi taxe naţionale şi locale, impuse de cealaltã Parte Contractantã, chiar dacã aceste aprovizionari sînt consumate în parte între doua puncte situate pe teritoriul Partii Contractante care acorda scutirea şi aceasta de acord cu regulamentele vamale în vigoare pe teritoriul acestei din urma Pãrţi Contractante. 3. Piesele de schimb, carburanţii şi lubrefiantii necesari pentru executarea şi securitatea zborurilor efectuate în conformitate cu articolul II din prezentul Acord, precum şi uneltele destinate a completa utilajul aeronavei, vor fi scutite, la importarea lor pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, precum şi la exportarea lor de pe acest teritoriu, de taxele de intrare şi ieşire şi de alte drepturi şi taxe fãrã ca ele sa poatã fi transferate pe acest teritoriu unor terţi. Carburanţii, lubrefiantii şi piesele de schimb vor putea fi depozitate pe aerodromurile deservite de fiecare dintre întreprinderile desemnate în scopul de a se asigura zborurile prevãzute în articolul II din prezentul Acord. 4. Obiectele menţionate mai sus şi care se gãsesc pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, vor fi supuse controlului vamal. ART. 9 Tarifele care vor fi aplicate de cãtre întreprinderile desemnate, trebuie sa fie stablite de comun acord în ceea ce priveşte tronsoanele rutelor specificate, care ar fi exploatate împreunã de întreprinderile celor doua Pãrţi Contractante. În mãsura posibilului, acest acord va fi încheiat în conformitate cu procedura de fixare a tarifelor stabilite de cãtre Asociaţia Transporturilor Aerian Internaţional (IATA). Tarifele stabilite în acest mod vor trebui sa fie supuse aprobãrii autoritãţilor aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante. ART. 10 În timpul zborului deasupra teritoriului celeilalte Pãrţi Contractante, aeronavele întreprinderilor desemnate vor trebui sa poarte mãrcile de naţionalitate şi de înmatriculare ale ţãrilor lor, stabilite pentru navigaţia aerianã internationala şi sa fie prevãzute cu certificate de înmatriculare, cu certificate de navigabilitate şi cu o licenta a statiei de radio a aeronavei. În plus, organele competente ale fiecãrei Pãrţi Contractante vor stabili documentele de bord suplimentare cu care vor trebui sa fie prevãzute aeronavele lor afectate traficului internaţional şi vor incunostiinta despre aceasta organele competente ale celeilalte Pãrţi Contractante. Comandantii de aeronave şi ceilalţi membri ai echipajului trebuie sa poarte asupra lor brevetele de aptitudini şi licentele prescrise. ART. 11 Pentru exploatarea serviciilor convenite, fiecare Parte Contractantã va recunoaşte ca valabile brevetele de aptitudini şi licentele, precum şi certificatele de navigabilitate eliberate sau validate de una din Pãrţile Contractante. ART. 12 1. Legile şi regulamentele fiecãrei Pãrţi Contractante, privitoare la intrarea, şederea şi ieşirea de pe teritoriul sau, în ceea ce priveşte aeronavele întrebuinţate în navigaţia aerianã internationala, sau relative la exploatarea, navigaţia şi la comportarea acestor aeronave atunci cînd se gãsesc pe teritoriul ei, se vor aplica în mod egal aeronavelor întreprinderii desemnate de cãtre cealaltã Parte Contractantã. 2. Pasagerii, echipajele şi expeditorii de mãrfuri vor fi obligaţi sa se conforme, fie personal, fie prin intermediul unui terţ care lucreazã în numele şi în contul lor, legilor şi regulamentelor care dirijeaza pe teritoriul fiecãrei Pãrţi Contractante, intrarea, şederea şi ieşirea pasagerilor, echipajelor şi mãrfurilor. Cele ce preced se aplica în special prescripţiilor ce se referã la import şi export, la imigrare, la vama şi la mãsuri sanitare. ART. 13 În caz de aterizare forţatã, de avarie sau de catastrofa survenitã unei aeronave a uneia din Pãrţile Contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, Partea pe al carei teritoriu s-a produs accidentul susmentionat va înştiinţa imediat cealaltã Parte Contractantã, va lua mãsurile necesare în vederea unei anchete asupra cauzelor accidentului şi, la cererea celeilalte Pãrţi Contractante, va acorda reprezentanţilor acestei Pãrţi libera intrare pe teritoriul sau pentru a asista, în calitate de observatori, la ancheta asupra accidentului. Ea va lua, de asemenea, mãsuri imediate pentru a da asistenta echipajului şi pasagerilor victime ale acestui accident şi a asigura protecţia curierului, bagajelor şi mãrfurilor care se gãsesc la bordul acestei aeronave. Partea care conduce ancheta va comunica rezultatul celeilalte Pãrţi Contractante şi, dacã cealaltã Parte Contractantã doreşte, îi va remite întregul dosar al anchetei. ART. 14 Întreprinderile desemnate vor avea dreptul sa menţinã pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante personalul tehnic şi comercial necesar pentru exploatarea serviciilor cuvenite. Ele vor conveni asupra numãrului de persoane care urmeazã a fi întrebuinţate în acest scop. ART. 15 1. Fiecare Parte Contractantã va putea în orice moment sa propunã celeilalte Pãrţi Contractante pe cale diplomaticã, orice modificare pe care o crede de dorit a fi adusã acestui Acord, discutiile între autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante în privinta modificãrii propuse trebuind sa înceapã într-un termen de 60 zile socotite de la data cererii fãcute de una din Pãrţile Contractante. Dacã autoritãţile suscitate se înţeleg asupra modificãrii ce trebuie adusã prezentului Acord, aceasta modificare va intra în vigoare dupã ce fiecare din Pãrţile Contractante va notifica celeilalte Pãrţi Contractante ratificarea sau aprobarea acestor modificãri potrivit regulelor sale constituţionale. 2. Dacã una din Pãrţile Contractante considera necesar sa modifice vreuna din clauzele anexei prezentului Acord, ea va putea sa înceapã negocieri directe cu autoritatea aeronautica a celeilalte Pãrţi Contractante. Negocierile vor trebui sa aibe loc într-un termen de 60 zile începînd din ziua cererii. Orice modificare convenitã între suszisele autoritãţi va intra în vigoare dupã confirmarea ei printr-un schimb de note pe cale diplomaticã. ART. 16 Într-un spirit de strinsa colaborare, autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor Contractante se vor consulta din timp în timp în scopul de a se asigura de aplicarea principiilor stabilite în prezentul Acord şi de executarea lor satisfãcãtoare. ART. 17 Autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante se vor strãdui sa rezolve orice eventual diferend relativ la interpretarea şi aplicarea prezentului Acord şi a anexei sale, pe cale de negocieri directe sau, în caz de nereusita a acestor negocieri, într-un termen de 60 zile pe cale diplomaticã. ART. 18 1. Fiecare din cele doua Pãrţi Contractante va cere întreprinderilor desemnate sa furnizeze autoritãţilor aeronautice ale celeilalte Pãrţi Contractante, din timp şi cît mai curînd posibil, proiectele orariilor sale, ale tarifelor şi alte informaţii privind exploatarea serviciilor convenite. 2. Fiecare din cele doua Pãrţi Contractante va cere întreprinderilor desemnate sa procure regulat autoritãţilor aeronautice ale celeilalte Pãrţi Contractante, statisticile de trafic ale serviciilor convenite. ART. 19 Dispoziţiile prezentului Acord vor fi puse provizoriu în aplicare la data semnãrii sale. Acordul va intra în vigoare definitiv în ziua în care Pãrţile Contractante îşi vor comunica, printr-un schimb de note, îndeplinirea din partea fiecãreia din ele a formalitãţilor de ratificare sau aprobare potrivit regulelor lor constituţionale. Prezentul Acord va putea fi denunţat de fiecare Parte Contractantã şi va lua sfîrşit 12 luni dupã data primirii de cãtre cealaltã Parte Contractantã a notificãrii acestei denuntari, afarã numai dacã aceasta denunţare nu va fi retrasã, de comun acord, înainte de expirarea acestui termen. Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în acest scop în modul cuvenit, au semnat prezentul Acord. Fãcut la Cairo, la 14 august 1958, în dublu exemplar în limbile romina, arabã şi franceza, fiecare din texte avînd valabilitate egala. ANEXA 1 A. 1. Întreprinderea desemnatã de cãtre Guvernul Republicii Populare Romane va avea dreptul sa exploateze serviciile aeriene pe rutele specificate mai jos: - Bucureşti-Cairo şi vice-versa, prin puncte intermediare şi cãtre puncte situate mai departe care, în ambele cazuri, vor fi fixate ulterior de comun acord între autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante. 2. Întreprinderea desemnatã de Guvernul Republicii Arabe Unite va avea dreptul sa exploateze serviciile aeriene pe rutele specificate mai jos: - Cairo-Bucureşti şi vice-versa, prin puncte intermediare şi cãtre puncte situate mai departe care, în ambele cazuri, vor fi fixate ulterior de comun acord între autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi Contractante. B. Întreprinderile desemnate de cãtre cele doua Pãrţi Contractante vor putea, în cursul oricãrui zbor sau al tuturor zborurilor, sa omita a face escala într-un punct oarecare de pe rutele specificate, cu condiţia ca serviciile convenite sa înceapã într-un punct situat pe teritoriul Partii Contractante care a desemnat întreprinderea. Totuşi, întreprinderea desemnatã de cãtre una din Pãrţile Contractante va considera ca obiectiv de baza satisfacerea necesitãţilor de trafic ale celeilalte Pãrţi Contractante pe rutele specificate. C. Zborurile speciale efectuate de întreprinderile desemnate vor face obiectul unei autorizaţii speciale. În cazul cînd întreprinderea desemnatã de cãtre fiecare Parte Contractantã nu asigura serviciile traficului sau propriu cu ajutorul propriilor sale birouri şi a propriului sau personal pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante, aceasta din urma va putea cere sa se încredinţeze astfel de servicii ca rezervarea, asistenta şi serviciile la sol, unui organ aprobat de cãtre Autoritatea Aeronautica şi avînd naţionalitatea acestei din urma Pãrţi Contractante.
ARTICOL UNIC Se aproba Acordul între Republica Socialistã România şi Confederatia Elvetiana privind transporturile internaţionale rutiere de mãrfuri, semnat la Berna la 25 mai 1966 Preşedintele Consiliului de Miniştri ION GHEORGHE MAURER ACORD Între Republica Socialistã România şi Confederatia Elvetiana privind transporturile Internaţionale rutiere de mãrfuri Guvernul Republicii Socialiste România şi Consiliul Federal Elvetian, animate de dorinta de a reglementa transporturile de mãrfuri efectuate cu ajutorul mijloacelor auto între cele doua tari, precum şi în tranzit pe teritoriul lor, au convenit asupra celor ce urmeazã: CAP. 1 Transporturile supuse regimului de autorizaţie ART. 1 Toate transporturile de mãrfuri între cele doua tari sau în tranzit pe teritoriul lor sînt supuse regimului de autorizaţie, cu excepţia celor enumerate la articolul 5. ART. 2 Autoritãţile competente ale Pãrţilor contractante fixeazã anual contingentul de autorizaţii pe baza de reciprocitate. Ele îşi trimit un contingent de autorizaţii în alb, valabil semnate. Autoritãţile competente ale fiecãrei Pãrţi contractante îşi comunica periodic lista autorizaţiilor eliberate; ele îşi schimba, de comun acord, informaţii statistice obţinute cu începere de la data emiterii autorizaţiilor. ART. 3 Autorizaţiile de transport sînt eliberate de cãtre autoritãţile competente din ţara de înmatriculare a autovehiculului. Autorizaţia este personalã şi netransmisibila. Ea trebuie sa însoţeascã autovehiculul, cu sau fãrã remorca ori semiremorca, pe parcursul teritoriului strãin şi sa fie prezentatã la orice cerere a organelor de control. Aceeaşi autorizaţie permite transportorului, ca urmare a unuia din transporturile menţionate la articolul 1, de a lua incarcatura la inapoiere de pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractate şi cu destinaţia în ţara de înmatriculare sau, cu consimţãmîntul celeilalte Pãrţi contractante, cu destinaţia într-o ţara terta. ART. 4 Autorizaţiile sînt de doua feluri: a) "autorizaţie pentru o durata determinata", valabilã pentru mai multe transporturi, durata de valabilitate neputind depãşi un an (modelul nr. 1 anexat la prezentul Acord); b) "autorizaţie de cãlãtorie", valabilã pentru executarea unui singur transport, cu ajutorul autovehiculului care este specificat, într-o perioada de o luna de la eliberare (modelul nr. 2 anexat la prezentul Acord). CAP. 2 Transporturile nesupuse regimului de autorizaţie ART. 5 Sînt scutite de autorizaţie: a) transporturile funerare efectuate cu ajutorul autovehiculelor destinate acestui scop; b) transporturile efectelor de strãmutare executate de cãtre întreprinderi special echipate în acest scop, cu personal şi material; c) transporturile de obiecte destinate tirgurilor, expozitiilor sau demonstratiilor; d) transporturile de material, de accesorii şi animale cu destinaţia sau provenind din manifestãri teatrale, muzicale, cinematografice, sportive, de circ, de tîrguri sau chermeze, precum şi cele ce sînt destinate înregistrãrilor radiofonice, luarilor de vederi cinematografice sau de televiziune. Transporturile menţionate la literele c şi d nu sînt scutite de autorizaţie decît dacã animalele sau obiectele sînt înapoiate în ţara de înmatriculare a autovehiculului, sau într-o ţara terta. CAP. 3 Transporturile interioare ART. 6 Sînt interzise transporturile interne de mãrfuri, efectuate dintr-un loc în altul de pe teritoriul unei Pãrţi contractante cu ajutorul unui autovehicul înmatriculat în cealaltã ţara. CAP. 4 Regimul vamal ART. 7 Carburantul conţinut în rezervorul normal al autovehiculului, asa cum a fost prevãzut de constructor pentru acest tip de vehicul, este admis cu scutire de drepturi şi taxe de intrare şi fãrã prohibiţii sau restrictii de import. Piesele detasate importate pentru a fi folosite la reparaţia unui autovehicul importat temporar, care se afla în pana pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, vor fi admise în mod temporar cu scutire de drepturi şi taxe de intrare şi fãrã prohibiţii sau restrictii de import, cu condiţia de a fi la adapostul unui titlu de import temporar. Piesele înlocuite vor fi reexportate sau distruse sub controlul organelor vamale. ART. 8 Transporturile rutiere internaţionale de mãrfuri efectuate în virtutea prezentului Acord sînt supuse convenţiei vamale din 15 ianuarie 1959, privind transportul internaţional de mãrfuri sub acoperirea carnetelor TIR. CAP. 5 Sancţiuni ART. 9 În caz de inclacare a dispoziţiilor prezentului Acord sãvîrşitã pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, autoritãţile competente ale tarii de înmatriculare a autovehicului sînt ţinute, la cererea autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi contractante, sa aplice una din sancţiunile urmãtoare: a) avertismentul simplu; b) avertismentul cu menţiunea ca în caz de recidiva va fi aplicatã mãsura prevãzutã la litera c din prezentul articol; c) retragerea, cu titlu temporar sau definitiv, a dreptului de a efectua transporturi pe teritoriul tarii unde s-a savirsit încãlcarea. Autoritãţile care iau mãsuri de sancţionare sînt ţinute sa informeze autoritãţile care le-au cerut. Atunci cînd o sancţiune este aplicatã pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante personalului de serviciu al unui autovehicul înmatriculat în celãlalt stat, autoritãţile sale competente vor fi informate despre aceasta. CAP. 6 Exonerarea de taxe şi drepturi ART. 10 Întreprinderile ce efectueazã transporturi supuse prezentului Acord, cu ajutorul autovehiculelor înmatriculate în una din cele doua tari pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, sînt scutite, pe baza de reciprocitate, de plata tuturor drepturilor privind autorizaţiile de transport, de toate impozitele asupra transporturilor şi de orice taxe de circulaţie, cu excepţia taxelor de peaj încasate pentru trecerea prin tunelurilor rutiere. CAP. 7 Autoritãţile competente ART. 11 Fiecare Parte contractantã notifica celeilalte Pãrţi contractante care sînt autoritãţile competente autorizate sa trateze şi sa rezolve problemele referitoare la aplicarea prezentului Acord. Aceste autoritãţi vor tine o legatura directa. CAP. 8 Legislaţia nationala ART. 12 Legislaţia nationala în materie de vama, de circulaţie rutiera şi de poliţie rãmîne rezervatã, precum şi acordurile internaţionale care ating aceste domenii şi la care cele doua tari sînt parte. CAP. 9 Intrarea în vigoare şi valabilitatea ART. 13 Prezentul Acord va fi aprobat de fiecare Parte contractantã potrivit legislaţiei sale naţionale şi va intra în vigoare dupã schimbul de note referitoare la aceasta aprobare. Acordul va fi valabil un an de la data intrãrii sale în vigoare. El va fi prelungit în mod tacit, din an în an, în afarã de cazul cînd una din Pãrţile contractante îl va denunta cu trei luni înainte de expirarea valabilitãţii sale. Drept care împuterniciţii au semnat prezentul Acord. Încheiat la Berna la 25 mai 1966, în doua exemplare originale în limbile romana şi franceza, cele doua texte avînd aceeaşi valoare. ANEXE MINISTERUL TRANSPORTURILOR AUTO, NAVALE ŞI AERIENE Model nr. 1 transport propriu 4. Eliberata la Berna 5. La ................................................................... Navale şi Aeriene - şi semnatura)(A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Republica Socialistã România în materie de vama, de circulaţie şi de militie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul de pe teritoriul roman sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehiculului şi trebuie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Oficiului Federal Elvetian al Transporturilor, 3003 Berna, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. MINISTERUL TRANSPORTURILOR AUTO, NAVALE ŞI AERIENE Model nr. 2 transport propriu Vehicul sau vehicul cu remorci *) fixatã(e) de ţara de înmatriculare 8. Eliberata la Berna 1. La..................... 2. (A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Republica Socialistã România în materie de vama, de circulaţie şi de militie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul pe teritoriul roman sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehiculului şi trebuie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Oficiului Federal Elvetian al Transporturilor, 3003 Berna, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. ANEXE Traducere*) OFICIUL FEDERAL ELVETIAN AL TRANSPORTURILOR Modelul nr. 1 transport propriu 4. Eliberata la Bucureşti La..................................................................... (A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Elvetia în materie de vama, de circulaţie şi de poliţie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul de pe teritoriul elvetian sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehiculului şi sa fie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, b-dul Dinicu Golescu 38, Bucureşti, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. Traducere*) ------------- *) Originalul în limba franceza OFICIUL FEDERAL ELVETIAN AL TRANSPORTURILOR Modelul nr. 2 transport propriu ------------- *) fixatã(e) de ţara de înmatriculare 8. Eliberata la Bucureşti La............................ (A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Elvetia în materie de vama, de circulaţie şi de poliţie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul pe teritoriul elvetian sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehicului şi sa fie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Minsiterului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, b-dul Dinicu Golescu 38, Bucureşti, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. ---------------
Guvernul Republicii Socialiste România şi Consiliul Federal Elvetian, animate de dorinta de a reglementa transporturile de mãrfuri efectuate cu ajutorul mijloacelor auto între cele doua tari, precum şi în tranzit pe teritoriul lor, au convenit asupra celor ce urmeazã: CAP. 1 Transporturile supuse regimului de autorizaţie ART. 1 Toate transporturile de mãrfuri între cele doua tari sau în tranzit pe teritoriul lor sînt supuse regimului de autorizaţie, cu excepţia celor enumerate la articolul 5. ART. 2 Autoritãţile competente ale Pãrţilor contractante fixeazã anual contingentul de autorizaţii pe baza de reciprocitate. Ele îşi trimit un contingent de autorizaţii în alb, valabil semnate. Autoritãţile competente ale fiecãrei Pãrţi contractante îşi comunica periodic lista autorizaţiilor eliberate; ele îşi schimba, de comun acord, informaţii statistice obţinute cu începere de la data emiterii autorizaţiilor. ART. 3 Autorizaţiile de transport sînt eliberate de cãtre autoritãţile competente din ţara de înmatriculare a autovehiculului. Autorizaţia este personalã şi netransmisibila. Ea trebuie sa însoţeascã autovehiculul, cu sau fãrã remorca ori semiremorca, pe parcursul teritoriului strãin şi sa fie prezentatã la orice cerere a organelor de control. Aceeaşi autorizaţie permite transportorului, ca urmare a unuia din transporturile menţionate la articolul 1, de a lua incarcatura la inapoiere de pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractate şi cu destinaţia în ţara de înmatriculare sau, cu consimţãmîntul celeilalte Pãrţi contractante, cu destinaţia într-o ţara terta. ART. 4 Autorizaţiile sînt de doua feluri: a) "autorizaţie pentru o durata determinata", valabilã pentru mai multe transporturi, durata de valabilitate neputind depãşi un an (modelul nr. 1 anexat la prezentul Acord); b) "autorizaţie de cãlãtorie", valabilã pentru executarea unui singur transport, cu ajutorul autovehiculului care este specificat, într-o perioada de o luna de la eliberare (modelul nr. 2 anexat la prezentul Acord). CAP. 2 Transporturile nesupuse regimului de autorizaţie ART. 5 Sînt scutite de autorizaţie: a) transporturile funerare efectuate cu ajutorul autovehiculelor destinate acestui scop; b) transporturile efectelor de strãmutare executate de cãtre întreprinderi special echipate în acest scop, cu personal şi material; c) transporturile de obiecte destinate tirgurilor, expozitiilor sau demonstratiilor; d) transporturile de material, de accesorii şi animale cu destinaţia sau provenind din manifestãri teatrale, muzicale, cinematografice, sportive, de circ, de tîrguri sau chermeze, precum şi cele ce sînt destinate înregistrãrilor radiofonice, luarilor de vederi cinematografice sau de televiziune. Transporturile menţionate la literele c şi d nu sînt scutite de autorizaţie decît dacã animalele sau obiectele sînt înapoiate în ţara de înmatriculare a autovehiculului, sau într-o ţara terta. CAP. 3 Transporturile interioare ART. 6 Sînt interzise transporturile interne de mãrfuri, efectuate dintr-un loc în altul de pe teritoriul unei Pãrţi contractante cu ajutorul unui autovehicul înmatriculat în cealaltã ţara. CAP. 4 Regimul vamal ART. 7 Carburantul conţinut în rezervorul normal al autovehiculului, asa cum a fost prevãzut de constructor pentru acest tip de vehicul, este admis cu scutire de drepturi şi taxe de intrare şi fãrã prohibiţii sau restrictii de import. Piesele detasate importate pentru a fi folosite la reparaţia unui autovehicul importat temporar, care se afla în pana pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, vor fi admise în mod temporar cu scutire de drepturi şi taxe de intrare şi fãrã prohibiţii sau restrictii de import, cu condiţia de a fi la adapostul unui titlu de import temporar. Piesele înlocuite vor fi reexportate sau distruse sub controlul organelor vamale. ART. 8 Transporturile rutiere internaţionale de mãrfuri efectuate în virtutea prezentului Acord sînt supuse convenţiei vamale din 15 ianuarie 1959, privind transportul internaţional de mãrfuri sub acoperirea carnetelor TIR. CAP. 5 Sancţiuni ART. 9 În caz de inclacare a dispoziţiilor prezentului Acord sãvîrşitã pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, autoritãţile competente ale tarii de înmatriculare a autovehicului sînt ţinute, la cererea autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi contractante, sa aplice una din sancţiunile urmãtoare: a) avertismentul simplu; b) avertismentul cu menţiunea ca în caz de recidiva va fi aplicatã mãsura prevãzutã la litera c din prezentul articol; c) retragerea, cu titlu temporar sau definitiv, a dreptului de a efectua transporturi pe teritoriul tarii unde s-a savirsit încãlcarea. Autoritãţile care iau mãsuri de sancţionare sînt ţinute sa informeze autoritãţile care le-au cerut. Atunci cînd o sancţiune este aplicatã pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante personalului de serviciu al unui autovehicul înmatriculat în celãlalt stat, autoritãţile sale competente vor fi informate despre aceasta. CAP. 6 Exonerarea de taxe şi drepturi ART. 10 Întreprinderile ce efectueazã transporturi supuse prezentului Acord, cu ajutorul autovehiculelor înmatriculate în una din cele doua tari pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, sînt scutite, pe baza de reciprocitate, de plata tuturor drepturilor privind autorizaţiile de transport, de toate impozitele asupra transporturilor şi de orice taxe de circulaţie, cu excepţia taxelor de peaj încasate pentru trecerea prin tunelurilor rutiere. CAP. 7 Autoritãţile competente ART. 11 Fiecare Parte contractantã notifica celeilalte Pãrţi contractante care sînt autoritãţile competente autorizate sa trateze şi sa rezolve problemele referitoare la aplicarea prezentului Acord. Aceste autoritãţi vor tine o legatura directa. CAP. 8 Legislaţia nationala ART. 12 Legislaţia nationala în materie de vama, de circulaţie rutiera şi de poliţie rãmîne rezervatã, precum şi acordurile internaţionale care ating aceste domenii şi la care cele doua tari sînt parte. CAP. 9 Intrarea în vigoare şi valabilitatea ART. 13 Prezentul Acord va fi aprobat de fiecare Parte contractantã potrivit legislaţiei sale naţionale şi va intra în vigoare dupã schimbul de note referitoare la aceasta aprobare. Acordul va fi valabil un an de la data intrãrii sale în vigoare. El va fi prelungit în mod tacit, din an în an, în afarã de cazul cînd una din Pãrţile contractante îl va denunta cu trei luni înainte de expirarea valabilitãţii sale. Drept care împuterniciţii au semnat prezentul Acord. Încheiat la Berna la 25 mai 1966, în doua exemplare originale în limbile romana şi franceza, cele doua texte avînd aceeaşi valoare. ANEXE MINISTERUL TRANSPORTURILOR AUTO, NAVALE ŞI AERIENE Model nr. 1 transport propriu 4. Eliberata la Berna 5. La ................................................................... Navale şi Aeriene - şi semnatura)(A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Republica Socialistã România în materie de vama, de circulaţie şi de militie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul de pe teritoriul roman sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehiculului şi trebuie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Oficiului Federal Elvetian al Transporturilor, 3003 Berna, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. MINISTERUL TRANSPORTURILOR AUTO, NAVALE ŞI AERIENE Model nr. 2 transport propriu Vehicul sau vehicul cu remorci *) fixatã(e) de ţara de înmatriculare 8. Eliberata la Berna 1. La..................... 2. (A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Republica Socialistã România în materie de vama, de circulaţie şi de militie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul pe teritoriul roman sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehiculului şi trebuie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Oficiului Federal Elvetian al Transporturilor, 3003 Berna, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. ANEXE Traducere*) OFICIUL FEDERAL ELVETIAN AL TRANSPORTURILOR Modelul nr. 1 transport propriu 4. Eliberata la Bucureşti La..................................................................... (A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Elvetia în materie de vama, de circulaţie şi de poliţie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul de pe teritoriul elvetian sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehiculului şi sa fie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, b-dul Dinicu Golescu 38, Bucureşti, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. Traducere*) ------------- *) Originalul în limba franceza OFICIUL FEDERAL ELVETIAN AL TRANSPORTURILOR Modelul nr. 2 transport propriu ------------- *) fixatã(e) de ţara de înmatriculare 8. Eliberata la Bucureşti La............................ (A se vedea pe verso prescripţiile generale) Verso: Prezenta autorizaţie nu implica nici o derogare de la reglementãrile aplicabile în Elvetia în materie de vama, de circulaţie şi de poliţie. Transporturile interne de mãrfuri efectuate dintr-un loc în altul pe teritoriul elvetian sînt interzise. Prezenta autorizaţie trebuie sa se afle la bordul autovehicului şi sa fie prezentatã la orice cerere a agenţilor de control. Ea este netransmisibila. Autorizaţia trebuie sa fie restituitã Minsiterului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, b-dul Dinicu Golescu 38, Bucureşti, în termen de 15 zile de la data expirãrii sale. ---------------
În anii construcţiei socialiste, partidul şi guvernul, acordind o atentie susţinutã dezvoltãrii mereu ascendente a economiei naţionale, avintului neintrerupt al forţelor de producţie, au luat totodatã mãsuri pentru ridicarea continua a bunastarii oamenilor muncii. Ingrijindu-se necontenit de asigurarea unor condiţii de locuit cît mai bune pentru cei ce muncesc, statul nostru a alocat an de an fonduri tot mai importante pentru construcţiile de locuinţe. Numai în perioada 1960 - 1965 au fost construite din fondurile statului 270.000 de apartamente, de peste 2,6 ori mai mult decît în perioada precedenta de 6 ani. Sute de mii de familii de oameni ai muncii s-au mutat în aceşti ani în locuinţe noi. Congresul al IX-lea al partidului a adoptat un vast şi luminos program de inflorire multilaterala a României socialiste. O data cu dezvoltarea impetuoasa a industriei şi agriculturii, cu avintul culturii şi ştiinţei, în anii cincinalului se va ridica în continuare nivelul de trai al poporului. Partidul şi guvernul vor acorda mai departe o atentie deosebita construirii unui volum mereu crescind de locuinţe din fondurile statului, cu un grad sporit de confort, care vor contribui la îmbunãtãţirea condiţiilor de viata ale oamenilor muncii. În perioada 1966 - 1970, se vor construi din fondurile statului circa 300.000 de apartamente. Ca urmare a volumului crescind al veniturilor de care dispune populaţia şi a posibilitãţilor ei sporite de economisire a mijloacelor bãneşti - expresie a ridicãrii continue a nivelului de trai al celor ce muncesc - numerosi cetãţeni şi-au exprimat dorinta de a-şi construi locuinţe proprietate personalã. Partidul şi guvernul, venind în intimpinarea acestor cereri, considera ca exista condiţii pentru construirea de locuinţe proprietate personalã din mijloace bãneşti proprii ale cetãţenilor de la oraşe, cu sprijin din partea statului. În acest scop, Comitetul Central al Partidului Comunist Roman şi Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãsc: ART. 1 Cetãţenii domiciliaţi în oraşe pot sa-şi construiascã locuinta proprietate personalã, pentru ei şi familia lor, din mijloace bãneşti proprii, cu sprijinul statului, în condiţiile prezentei hotãrîri. ART. 2 Pot beneficia de sprijinul statului pentru construirea unei locuinţe proprietate personalã cetãţenii care, la data cînd solicita sprijinul, au depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sume care reprezintã cel puţin 30 la suta din valoarea locuinţei. În cazul locuinţelor grupate în clãdiri cu un numãr mic de apartamente, cu cerinţe speciale asupra mãrimii şi distribuţiei încãperilor, cu un grad sporit de confort, suma depusa la Casa de Economii şi Consemnaţiuni trebuie sa reprezinte cel puţin 40 la suta din valoarea locuinţei. ART. 3 Locuintele care fac obiectul prezentei hotãrîri se vor putea executa numai în clãdiri care vor fi în întregime proprietate personalã a cetãţenilor, dupã cum urmeazã: - în clãdiri cu apartamente ce se executa pe baza proiectelor curente, folosite pentru locuintele ce se finanţeazã din fondurile statului şi care vor putea avea, la cerere, un grad mai ridicat de finisare şi echipare; - în clãdiri adaptate la condiţii speciale de amplasament, pe baza de proiecte unicate. În scopul construirii de locuinţe proprietate personalã, cetãţenii se pot asocia între ei pentru a coopera la executarea de locuinţe, în conformitate cu tipurile alese, în clãdiri cu mai multe apartamente. ART. 4 Statul sprijinã construirea de locuinţe proprietate personalã prin atribuirea de terenuri în folosinta, prin proiectarea şi construirea locuinţelor de cãtre organizaţii stabilite în acest scop, prin acordarea de credite pe termen lung, precum şi prin acordarea altor avantaje prevãzute în prezenta hotãrîre. Cetãţenii pot beneficia o singura data de sprijinul statului pentru construirea de locuinta proprietate personalã. ART. 5 Construirea de locuinţe proprietate personalã se face pe baza de contracte încheiate între cetãţeni şi organizaţiile stabilite în acest scop de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta. ART. 6 Valoarea locuinţei se va stabili pe baza preţului de deviz pe obiect, în care materialele vor fi calculate la preţurile cu ridicatã ale întreprinderii, iar manopera pe baza salariilor şi a indemnizaţiilor în vigoare. În valoarea locuinţei se va include costul proiectului, al racordurilor şi al branşamentelor, precum şi un beneficiu de 3 la suta pentru organizaţia de construcţii şi un comision de 2 la suta pentru organizaţia care încheie contractul de construcţii cu beneficiarul locuinţei. ART. 7 Locuintele se vor executa şi preda contractanţilor în termenul stabilit prin contract. ART. 8 Terenul destinat construcţiei de locuinţe proprietate personalã se atribuie beneficiarului contractului, fãrã plata, în folosinta pe timp nelimitat, de cãtre comitetul executiv al sfatului popular regional, cel al oraşului Bucureşti sau Constanta, pe teritoriul cãruia se va construi locuinta. ART. 9 Locuintele construite în condiţiile prezentei hotãrîri sînt exceptate de la aplicarea dispoziţiilor privitoare la normarea spaţiului locativ. De asemenea, aceste locuinţe sunt scutite de impozitul pe clãdiri timp de 10 ani de la darea lor în folosinta. Contractele pentru construirea de locuinţe proprietate personalã şi contractele de împrumut încheiate cu Banca de Investiţii sînt scutite de orice fel de taxe. ART. 10 Solicitantii care depun avansuri mai mari decît limitele minime prevãzute la art. 2 vor beneficia de o bonificaţie de 2,5 la suta pînã la 5 la suta, calculatã la diferenţa depusa în plus, potrivit normelor ce se vor stabili de cãtre Ministerul Finanţelor. Cetãţenii care în urma construirii de locuinţe proprietate personalã elibereazã apartamente proprietate de stat - deţinute în folosinta exclusiva, dotate cu instalaţiile uzuale complete, - beneficiazã de o bonificaţie de 2,5 la suta la valoarea locuinţei chiar dacã depun avansurile minime. Bonificatiile prevãzute de prezentul articol se pot cumula. ART. 11 Banca de Investiţii va acorda, la cererea cetãţenilor care au încheiat în condiţiile prezentei hotãrîri contracte pentru construcţii de locuinţe proprietate personalã, împrumuturi pentru plata diferenţei între suma depusa la încheierea contractului şi valoarea locuinţei. Suma acordatã cu titlu de împrumut se va vira de cãtre Banca de Investiţii în contul organizaţiei care a încheiat contractul de construcţii cu beneficiarul locuinţei. Împrumutul se acorda pe termen de cel mult 15 ani, rambursabil, în rate lunare egale, cu o dobinda anuala de 1 la suta. La valoarea ratelor lunare neachitate în termen, se percepe o dobinda anuala de 6 la suta. Contractul de împrumut încheiat cu Banca de Investiţii constituie titlu executoriu. ART. 12 Comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta vor lua mãsuri pentru: a) stabilirea amplasamentelor pe terenuri libere, dotate cu lucrãrile edilitare necesare, pe care se vor construi locuinţe, în conformitate cu prevederile schitelor de sistematizare ale oraşelor; b) întocmirea de cãtre organizaţiile stabilite în acest scop a documentaţiilor tehnice necesare executãrii locuinţelor, adaptãrii acestora la cerinţele solicitanţilor, precum şi executarea de machete ale apartamentelor pentru a fi puse la dispoziţia cetãţenilor spre alegere; c) stabilirea organizaţiilor locale de construcţii care vor executa lucrãrile. ART. 13 În caz de înstrãinare a locuinţei construite în condiţiile prezentei hotãrîri, se transmit asupra dobînditorului toate drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de construcţie, precum şi cel de împrumut cu Banca de Investiţii, dacã este cazul. O data cu transmiterea dreptului de proprietate asupra locuinţei, se transmite şi dreptul de folosinta asupra terenului pe care este amplasata construcţia. Înstrãinarea locuinţelor înainte de rambursarea creditului bancar se va putea face numai cu acordul prealabil al Bãncii de Investiţii. ART. 14 Casa de Economii şi Consemnaţiuni va organiza acţiunea de economisire în vederea construirii de locuinţe, prin introducerea unui "libret de economii pentru construirea de locuinţe". Posesorii acestor librete vor participa la trageri la sorţi cu cistiguri în bani. Fondul de cistiguri se va constitui dintr-o dobinda anuala de 3,5 la suta asupra sumelor depuse. ART. 15 Ministerul Justiţiei, împreunã cu Ministerul Finanţelor, Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Îndrumarea şi Controlul Organelor Locale ale Administraţiei de Stat, va prezenta Consiliului de Miniştri propuneri de acte normative prin care sa se punã de acord legislaţia în vigoare cu prevederile prezentei hotãrîri. -------
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Franceze, doritoare de a favoriza transporturile rutiere de mãrfuri între cele doua state, precum şi tranzitul de mãrfuri prin teritoriul lor, au convenit asupra celor ce urmeazã: I. Domeniul de aplicare a Acordului ART. 1 Întreprinderile de transport având sediul lor în România sau Franta sunt autorizate sa efectueze transporturi de mãrfuri cu vehicule înmatriculate în unul sau celãlalt din cele doua state, fie între teritoriile celor doua Pãrţi contractante, fie în tranzit pe teritoriul uneia sau celeilalte Pãrţi contractante, în condiţiile definite prin prezentul Acord. ART. 2 Întreprinderile de transport ale unei Pãrţi contractante nu sunt autorizate sa efectueze transporturi de mãrfuri între cele doua locuri situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, adicã de provenienta şi cu destinaţia din acest teritoriu. ART. 3 Întreprinderile de transport ale unei Pãrţi contractante pot sa efectueze transporturi de mãrfuri între teritoriul celeilalte Pãrţi contractante şi un stat terţ, dacã ele au obţinut consimţãmântul celeilalte Pãrţi contractante. II. Transporturi supuse regimului de contingentare ART. 4 Toate transporturile de mãrfuri între teritoriile celor doua Pãrţi contractante sau în tranzit prin teritoriul lor, sunt supuse regimului de contingentare, cu excepţia acelor definite la articolul 5 din prezentul Acord. III. Transporturi nesupuse regimului de contingentare ART. 5 Autorizaţiile necontingentate sunt acordate pentru transporturile urmãtoare: a) transporturile de cadavre cu vehicule rutiere special amenajate, conform reglementãrilor sanitare; b) transporturi de efecte de strãmutare; c) transporturi de obiecte destinate targurilor sau expozitiilor; d) transporturi de animale, de vehicule şi de articole de sport destinate manifestãrilor sportive; e) transporturi de decoruri şi de accesorii de teatru; f) transporturi de instrumente muzicale şi de material, destinate înregistrãrilor pentru radio, cinema, televiziune sau oricãrei alte manifestãri artistice. IV. Redactarea, schimbul şi utilizarea autorizaţiilor ART. 6 Autorizaţiile sunt imprimate în limbile celor doua Pãrţi contractante, dupã modelele hotãrâte de cãtre Comisia mixtã prevãzutã la articolul 21 al prezentului Acord. Autoritãţile competente ale celor doua Pãrţi contractante îşi transmit, fãrã a mentiona numele întreprinderilor de transport, numãrul de autorizaţii necesare la realizarea contingentului fixat de comun acord, pentru anul urmãtor, de cãtre numita Comisie, precum şi un numãr suficient de autorizaţii necontingentate. ART. 7 Autorizaţiile de transport sunt eliberate întreprinderilor de transport de cãtre autoritãţile competente ale tarii de înmatriculare a vehiculelor aparţinând numitelor întreprinderi. ART. 8 Autorizaţiile sunt de doua tipuri: 1) Autorizaţii pe cãlãtorie, valabile pentru una sau mai multe cãlãtorii şi a cãror durata de valabilitate poate atinge trei luni; 2) Autorizaţii în timp, valabile pentru un numãr nedeterminat de cãlãtorii şi a cãror durata de valabilitate este de un an. ART. 9 Autorizaţia de transport contingentata conferã dreptul de a incarca la inapoiere mãrfuri în una sau cealaltã din Pãrţile contractante. ART. 10 Autorizaţiile de transport trebuie sa însoţeascã vehiculele rutiere pe teritoriul fiecãreia din Pãrţile contractante, pentru a face obiectul oricãrui control eventual. Numitele autorizaţii sunt în mod special vizate de cãtre vama la intrarea şi la ieşirea din teritoriul statului pentru care ele sunt valabile. ART. 11 Greutatea totalã a mãrfii transportate de cãtre vehiculul rutier, inclusiv aceea încãrcatã de remorca sau semiremorca, nu trebuie sa fie superioarã greutatii menţionate pe autorizaţia de transport. V. Greutatea vehiculelor rutiere ART. 12 Vehiculele rutiere ale unei Pãrţi contractante, ale cãror caracteristici depãşesc normele în vigoare în cealaltã Parte contractantã, sunt autorizate sa circule pe itinerariile definite de cealaltã Parte contractantã, cu autorizaţia eliberata în mod special de aceasta. VI. Probleme vamale şi fiscale ART. 13 Carburantul conţinut în rezervoarele vehiculelor rutiere este scutit de dreptul de vama şi de taxe în condiţiile fixate de Protocolul menţionat la art. 22 al prezentului Acord. Sunt scutite de drepturi şi taxe percepute la importul pe teritoriul uneia sau al celeilalte Pãrţi contractante, piesele de schimb importate temporar pentru reparaţiile vehiculelor rutiere în circulaţia internationala. Numitele importuri rãmân supuse reglementãrii naţionale în vigoare pe teritoriul uneia sau al celeilalte Pãrţi contractante. Piesele înlocuite vor fi reexportate sau distruse sub controlul serviciilor vamale. ART. 14 Întreprinderile de transport care, cu ajutorul vehiculelor rutiere înmatriculate într-una din Pãrţile contractante, efectueazã transporturi rutiere pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, beneficiazã de reducerile de drepturi şi taxe, definite în Protocolul menţionat la art. 22 al prezentului Acord. ART. 15 Plãţile efectuate în virtutea obligaţiilor rezultând din dispoziţiile prezentului Acord sunt reglementate conform Protocolului financiar în vigoare între cele doua Pãrţi contractante. VII. Sancţiuni ART. 16 În caz de încãlcare a dispoziţiilor prezentului Acord comisã pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, autoritãţile competente ale statului unde vehiculul este înmatriculat sunt ţinute, la cererea autoritãţilor competente ale celeilalte Pãrţi contractante, sa aplice una din sancţiunile urmãtoare: a) avertisment simplu; b) avertisment cu menţiunea ca, în caz de recidiva, se va aplica mãsura prevãzutã la lit. c. a prezentului articol; c) retragerea temporarã sau definitiva a dreptului de a efectua transporturi pe teritoriul tarii unde a fost comisã încãlcarea. Autoritãţile care primesc sancţiunea sunt ţinute sa informeze autoritãţile care au cerut-o. VIII. Dispoziţii generale ART. 17 Conducãtorii de vehicule rutiere trebuie sa fie titulari de permise de conducere naţionale sau internaţionale, precum şi deţinãtorii de documente privind vehiculele lor, conform dreptului care le e opozabil. ART. 18 Fiecare persoana în serviciu pe vehiculele rutiere trebuie sa fie titularul unui pasaport, vizat de cãtre autoritãţile competente ale celeilalte Pãrţi contractante. Aceasta viza este valabilã pentru mai multe cãlãtorii dus şi întors şi pentru o durata maxima de şase luni. ART. 19 Scrisoarea de trasura care însoţeşte autorizaţia de transport atesta natura, marca, greutatea, originea şi destinaţia mãrfurilor. IX. Aplicarea Acordului ART. 20 Pãrţile contractante îşi notifica autoritãţile abilitate sa elibereze autorizaţiile de transport şi sa schimbe toate informaţiile, statistice sau altele, relative la prezentul Acord. ART. 21 Se instituie o Comisie mixtã, a carei competenta cele doua Pãrţi contractante şi-o notifica. Aceasta Comisie are misiunea de a fixa şi a modifica contingentul de autorizaţii de transport în funcţie de evoluţia schimburilor comerciale între cele doua Pãrţi contractante, de a preciza redactarea autorizaţiilor de transport, de a examina observaţiile care şi le comunica autoritãţile competente cu privire la aplicarea Acordului în conformitate cu art. 20 al prezentului Acord şi de a sugera celor doua Pãrţi contractante orice mãsuri utile privind aplicarea prezentului Acord. Comisia se întruneşte la cererea uneia din Pãrţile contractante. ART. 22 Modalitãţile de aplicare a prezentului acord fac obiectul Protocoalelor stabilite de cãtre Comisia mixtã prevãzutã la art. 21 al prezentului Acord. X. Intrarea în vigoare şi denunţarea Acordului ART. 23 Prezentul Acord intra în vigoare la 1 mai 1966; el este valabil pentru o perioada de un an începând de la data intrãrii sale în vigoare şi este prelungit în mod tacit din an în an, în afarã de cazul denunţãrii de cãtre o Parte contractantã, cel mai târziu cu trei luni înainte de data expirãrii fiecãrei perioade de un an. Fãcut la Bucureşti, la 14 martie 1966, în doua exemplare, fiecare în limba romana şi franceza, ambele texte având aceeaşi valabilitate. -----------
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte: ARTICOL UNIC Se aproba Acordul între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Franceze privind transporturile rutiere internaţionale de mãrfuri. Preşedintele Consiliului de Miniştri Ion Gheorghe Maurer ACORD între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Franceze privind transporturile rutiere internaţionale de mãrfuri Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Franceze, doritoare de a favoriza transporturile rutiere de mãrfuri între cele doua state, precum şi tranzitul de mãrfuri prin teritoriul lor, au convenit asupra celor ce urmeazã: I. Domeniul de aplicare a Acordului ART. 1 Întreprinderile de transport având sediul lor în România sau Franta sunt autorizate sa efectueze transporturi de mãrfuri cu vehicule înmatriculate în unul sau celãlalt din cele doua state, fie între teritoriile celor doua Pãrţi contractante, fie în tranzit pe teritoriul uneia sau celeilalte Pãrţi contractante, în condiţiile definite prin prezentul Acord. ART. 2 Întreprinderile de transport ale unei Pãrţi contractante nu sunt autorizate sa efectueze transporturi de mãrfuri între cele doua locuri situate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, adicã de provenienta şi cu destinaţia din acest teritoriu. ART. 3 Întreprinderile de transport ale unei Pãrţi contractante pot sa efectueze transporturi de mãrfuri între teritoriul celeilalte Pãrţi contractante şi un stat terţ, dacã ele au obţinut consimţãmântul celeilalte Pãrţi contractante. II. Transporturi supuse regimului de contingentare ART. 4 Toate transporturile de mãrfuri între teritoriile celor doua Pãrţi contractante sau în tranzit prin teritoriul lor, sunt supuse regimului de contingentare, cu excepţia acelor definite la articolul 5 din prezentul Acord. III. Transporturi nesupuse regimului de contingentare ART. 5 Autorizaţiile necontingentate sunt acordate pentru transporturile urmãtoare: a) transporturile de cadavre cu vehicule rutiere special amenajate, conform reglementãrilor sanitare; b) transporturi de efecte de strãmutare; c) transporturi de obiecte destinate targurilor sau expozitiilor; d) transporturi de animale, de vehicule şi de articole de sport destinate manifestãrilor sportive; e) transporturi de decoruri şi de accesorii de teatru; f) transporturi de instrumente muzicale şi de material, destinate înregistrãrilor pentru radio, cinema, televiziune sau oricãrei alte manifestãri artistice. IV. Redactarea, schimbul şi utilizarea autorizaţiilor ART. 6 Autorizaţiile sunt imprimate în limbile celor doua Pãrţi contractante, dupã modelele hotãrâte de cãtre Comisia mixtã prevãzutã la articolul 21 al prezentului Acord. Autoritãţile competente ale celor doua Pãrţi contractante îşi transmit, fãrã a mentiona numele întreprinderilor de transport, numãrul de autorizaţii necesare la realizarea contingentului fixat de comun acord, pentru anul urmãtor, de cãtre numita Comisie, precum şi un numãr suficient de autorizaţii necontingentate. ART. 7 Autorizaţiile de transport sunt eliberate întreprinderilor de transport de cãtre autoritãţile competente ale tarii de înmatriculare a vehiculelor aparţinând numitelor întreprinderi. ART. 8 Autorizaţiile sunt de doua tipuri: 1) Autorizaţii pe cãlãtorie, valabile pentru una sau mai multe cãlãtorii şi a cãror durata de valabilitate poate atinge trei luni; 2) Autorizaţii în timp, valabile pentru un numãr nedeterminat de cãlãtorii şi a cãror durata de valabilitate este de un an. ART. 9 Autorizaţia de transport contingentata conferã dreptul de a incarca la inapoiere mãrfuri în una sau cealaltã din Pãrţile contractante. ART. 10 Autorizaţiile de transport trebuie sa însoţeascã vehiculele rutiere pe teritoriul fiecãreia din Pãrţile contractante, pentru a face obiectul oricãrui control eventual. Numitele autorizaţii sunt în mod special vizate de cãtre vama la intrarea şi la ieşirea din teritoriul statului pentru care ele sunt valabile. ART. 11 Greutatea totalã a mãrfii transportate de cãtre vehiculul rutier, inclusiv aceea încãrcatã de remorca sau semiremorca, nu trebuie sa fie superioarã greutatii menţionate pe autorizaţia de transport. V. Greutatea vehiculelor rutiere ART. 12 Vehiculele rutiere ale unei Pãrţi contractante, ale cãror caracteristici depãşesc normele în vigoare în cealaltã Parte contractantã, sunt autorizate sa circule pe itinerariile definite de cealaltã Parte contractantã, cu autorizaţia eliberata în mod special de aceasta. VI. Probleme vamale şi fiscale ART. 13 Carburantul conţinut în rezervoarele vehiculelor rutiere este scutit de dreptul de vama şi de taxe în condiţiile fixate de Protocolul menţionat la art. 22 al prezentului Acord. Sunt scutite de drepturi şi taxe percepute la importul pe teritoriul uneia sau al celeilalte Pãrţi contractante, piesele de schimb importate temporar pentru reparaţiile vehiculelor rutiere în circulaţia internationala. Numitele importuri rãmân supuse reglementãrii naţionale în vigoare pe teritoriul uneia sau al celeilalte Pãrţi contractante. Piesele înlocuite vor fi reexportate sau distruse sub controlul serviciilor vamale. ART. 14 Întreprinderile de transport care, cu ajutorul vehiculelor rutiere înmatriculate într-una din Pãrţile contractante, efectueazã transporturi rutiere pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, beneficiazã de reducerile de drepturi şi taxe, definite în Protocolul menţionat la art. 22 al prezentului Acord. ART. 15 Plãţile efectuate în virtutea obligaţiilor rezultând din dispoziţiile prezentului Acord sunt reglementate conform Protocolului financiar în vigoare între cele doua Pãrţi contractante. VII. Sancţiuni ART. 16 În caz de încãlcare a dispoziţiilor prezentului Acord comisã pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, autoritãţile competente ale statului unde vehiculul este înmatriculat sunt ţinute, la cererea autoritãţilor competente ale celeilalte Pãrţi contractante, sa aplice una din sancţiunile urmãtoare: a) avertisment simplu; b) avertisment cu menţiunea ca, în caz de recidiva, se va aplica mãsura prevãzutã la lit. c. a prezentului articol; c) retragerea temporarã sau definitiva a dreptului de a efectua transporturi pe teritoriul tarii unde a fost comisã încãlcarea. Autoritãţile care primesc sancţiunea sunt ţinute sa informeze autoritãţile care au cerut-o. VIII. Dispoziţii generale ART. 17 Conducãtorii de vehicule rutiere trebuie sa fie titulari de permise de conducere naţionale sau internaţionale, precum şi deţinãtorii de documente privind vehiculele lor, conform dreptului care le e opozabil. ART. 18 Fiecare persoana în serviciu pe vehiculele rutiere trebuie sa fie titularul unui pasaport, vizat de cãtre autoritãţile competente ale celeilalte Pãrţi contractante. Aceasta viza este valabilã pentru mai multe cãlãtorii dus şi întors şi pentru o durata maxima de şase luni. ART. 19 Scrisoarea de trasura care însoţeşte autorizaţia de transport atesta natura, marca, greutatea, originea şi destinaţia mãrfurilor. IX. Aplicarea Acordului ART. 20 Pãrţile contractante îşi notifica autoritãţile abilitate sa elibereze autorizaţiile de transport şi sa schimbe toate informaţiile, statistice sau altele, relative la prezentul Acord. ART. 21 Se instituie o Comisie mixtã, a carei competenta cele doua Pãrţi contractante şi-o notifica. Aceasta Comisie are misiunea de a fixa şi a modifica contingentul de autorizaţii de transport în funcţie de evoluţia schimburilor comerciale între cele doua Pãrţi contractante, de a preciza redactarea autorizaţiilor de transport, de a examina observaţiile care şi le comunica autoritãţile competente cu privire la aplicarea Acordului în conformitate cu art. 20 al prezentului Acord şi de a sugera celor doua Pãrţi contractante orice mãsuri utile privind aplicarea prezentului Acord. Comisia se întruneşte la cererea uneia din Pãrţile contractante. ART. 22 Modalitãţile de aplicare a prezentului acord fac obiectul Protocoalelor stabilite de cãtre Comisia mixtã prevãzutã la art. 21 al prezentului Acord. X. Intrarea în vigoare şi denunţarea Acordului ART. 23 Prezentul Acord intra în vigoare la 1 mai 1966; el este valabil pentru o perioada de un an începând de la data intrãrii sale în vigoare şi este prelungit în mod tacit din an în an, în afarã de cazul denunţãrii de cãtre o Parte contractantã, cel mai târziu cu trei luni înainte de data expirãrii fiecãrei perioade de un an. Fãcut la Bucureşti, la 14 martie 1966, în doua exemplare, fiecare în limba romana şi franceza, ambele texte având aceeaşi valabilitate. -----------
__________________ *) Traducere Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Unite au hotãrât sa încheie, pe baze reciproc avantajoase, un Protocol de colaborare tehnico-ştiinţificã în domeniul agriculturii, care sa se înscrie în cadrul Acordului cultural încheiat între cele doua tari la 15 aprilie 1957 şi al Acordului privind colaborarea economicã şi tehnica între cele doua tari, încheiat la 14 septembrie 1964, şi în acest scop au convenit asupra urmãtoarelor: ART. 1 Cele doua Pãrţi sunt de acord: a) sa facã schimb de specialişti pentru perioade de scurta durata sau lungã durata, în scopul schimbului de experienta în sectoarele de producţie vegetala şi animala, în vederea cunoaşterii ultimelor rezultate ale lucrãrilor ştiinţifice şi ale dezvoltãrii diferitelor ramuri ale agriculturii; b) sa acorde anual un numãr de burse pentru perfecţionarea specialiştilor şi tehnicienilor celeilalte Pãrţi, pentru perioade de timp asupra cãrora ambele Pãrţi vor conveni; c) sa colaboreze în orice problema în domeniul agricol care prezintã interes pentru ambele Pãrţi. ART. 2 Fiecare Parte este de acord sa asigure celeilalte Pãrţi serviciile unor specialişti în agricultura pentru perioade şi în sectoare ale agriculturii asupra cãrora ambele Pãrţi vor conveni. ART. 3 Cele doua Pãrţi sunt de acord sa favorizeze: a) schimbul de documentaţie ştiinţificã şi tehnica şi anume: publicaţii de specialitate, filme documentare, fotografii; b) organizarea de conferinţe şi cursuri cu caracter ştiinţific şi tehnic; c) schimbul de informaţii asupra rezultatelor activitãţii ştiinţifice şi a materialelor verificate practic în diferite sectoare ale agriculturii; d) schimbul de material biologic experimental. Soiurile şi cantitãţile de seminţe şi de alte materiale vegetale, precum şi materialele biologice de uz veterinar se vor conveni anual. ART. 4 Cele doua pãrţi vor incuraja colaborarea în domeniul cercetãrilor ştiinţifice în agricultura pentru studiul anumitor probleme care vor fi stabilite periodic de ambele Pãrţi. ART. 5 Orice înţelegere privind articolele 1, 2, 3 şi 4, precum şi orice activitate de colaborare vor fi supuse pentru examinare şi avizare Comisiei guvernamentale mixte de colaborare economicã şi tehnica între Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita. ART. 6 În scopul combaterii bolilor şi dãunãtorilor la plante şi prevenirii transmiterii bolilor infectioase la animale, cele doua Pãrţi considera util sa se încheie convenţii corespunzãtoare pe care sa le supunã pentru examinare şi avizare Comisiei guvernamentale mixte de colaborare economicã şi tehnica. ART. 7 Orice problema care ar putea surveni în legatura cu aplicarea prevederilor prezentului Protocol, va fi rezolvatã pe cale diplomaticã. ART. 8 Prezentul Protocol va fi supus aprobãrii guvernelor celor doua tari şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri privind aprobarea lui. Protocolul va rãmâne în vigoare pana la expirarea a 6 luni de la data la care una din Pãrţi va notifica celeilalte Pãrţi dorinta de a-l denunta. Încheiat la Bucureşti la 3 septembrie 1966, în doua exemplare originale în limba engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate. -------------
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ARTICOL UNIC Se ratifica Acordul reglementand schimburile ştiinţifice şi artistice între Republica Socialistã România şi Republica Turcia, încheiat la Istanbul la 30 iulie 1966. ACORD reglementand schimburile ştiinţifice şi artistice între Republica Socialistã România şi Republica Turcia*)
*) Traducere Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Turcia, animate de dorinta de a dezvolta relaţiile lor în domeniul ştiinţei şi artei, au hotãrât sa încheie un Acord în vederea reglementãrii schimburilor ştiinţifice şi artistice între ţãrile lor şi au numit în acest scop împuterniciţii lor care au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 Inaltele Pãrţi contractante vor favoriza proiectele şi initiativele care tind sa dezvolte schimburile ştiinţifice şi artistice între ţãrile lor. ART. 2 Inaltele Pãrţi contractante vor incuraja contactele între cercurile ştiinţifice din cele doua tari, precum şi vizitele savantilor, profesorilor şi conferentiarilor. ART. 3 Inaltele Pãrţi contractante vor favoriza contactele între cercurile artistice din cele doua tari şi în special vizitele reciproce de dirijori, regizori sau artişti de opera, în vederea participãrii temporare la interpretarea sau reprezentarea unor opere muzicale. ART. 4 Inaltele Pãrţi contractante vor facilita organizarea în ţãrile lor a expozitiilor de pictura, de obiecte de artizanat, precum şi a expozitiilor de folclor aparţinând celeilalte Pãrţi. ART. 5 Fiecare Parte contractantã va facilita organizarea de recitaluri şi concerte interpretate de artişti ai celeilalte Pãrţi, în domeniul muzicii clasice, moderne sau populare. ART. 6 Inaltele Pãrţi contractante vor favoriza traducerea şi editarea de opere literare aparţinând celeilalte Pãrţi. ART. 7 Inaltele Pãrţi contractante vor incuraja, de asemenea, contactele sportive între cele doua tari, organizând intalniri în diferite domenii ale sportului între echipele lor respective, precum şi schimburi de antrenori, arbitri etc. ART. 8 Inaltele Pãrţi contractante vor putea organiza contacte ştiinţifice şi artistice şi în alte domenii decât cele menţionate mai sus, în conformitate cu respectiva lor legislaţie. ART. 9 Inaltele Pãrţi contractante vor realiza acţiunile enumerate mai sus pe baza unui program anual întocmit de comun acord. ART. 10 Prezentul Acord intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi va fi valabil 3 ani. Acordul va fi reînnoit în mod tacit dacã nu va fi denunţat printr-un preaviz scris cu 6 luni înainte de data expirãrii lui. Drept care împuterniciţii lor, dupã verificarea deplinelor puteri gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezentul Acord, întocmit în limba franceza, şi au aplicat sigiliile necesare. Întocmit în doua exemplare, la Istambul la 30 iulie 1966. _______________
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte: ARTICOL UNIC Se aproba Protocolul de colaborare tehnico-ştiinţificã în domeniul agriculturii între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Unite, încheiat la Bucureşti la 3 septembrie 1966. PROTOCOL de colaborare tehnico-ştiinţificã în domeniul agriculturii între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Unite*) __________________ *) Traducere Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Unite au hotãrât sa încheie, pe baze reciproc avantajoase, un Protocol de colaborare tehnico-ştiinţificã în domeniul agriculturii, care sa se înscrie în cadrul Acordului cultural încheiat între cele doua tari la 15 aprilie 1957 şi al Acordului privind colaborarea economicã şi tehnica între cele doua tari, încheiat la 14 septembrie 1964, şi în acest scop au convenit asupra urmãtoarelor: ART. 1 Cele doua Pãrţi sunt de acord: a) sa facã schimb de specialişti pentru perioade de scurta durata sau lungã durata, în scopul schimbului de experienta în sectoarele de producţie vegetala şi animala, în vederea cunoaşterii ultimelor rezultate ale lucrãrilor ştiinţifice şi ale dezvoltãrii diferitelor ramuri ale agriculturii; b) sa acorde anual un numãr de burse pentru perfecţionarea specialiştilor şi tehnicienilor celeilalte Pãrţi, pentru perioade de timp asupra cãrora ambele Pãrţi vor conveni; c) sa colaboreze în orice problema în domeniul agricol care prezintã interes pentru ambele Pãrţi. ART. 2 Fiecare Parte este de acord sa asigure celeilalte Pãrţi serviciile unor specialişti în agricultura pentru perioade şi în sectoare ale agriculturii asupra cãrora ambele Pãrţi vor conveni. ART. 3 Cele doua Pãrţi sunt de acord sa favorizeze: a) schimbul de documentaţie ştiinţificã şi tehnica şi anume: publicaţii de specialitate, filme documentare, fotografii; b) organizarea de conferinţe şi cursuri cu caracter ştiinţific şi tehnic; c) schimbul de informaţii asupra rezultatelor activitãţii ştiinţifice şi a materialelor verificate practic în diferite sectoare ale agriculturii; d) schimbul de material biologic experimental. Soiurile şi cantitãţile de seminţe şi de alte materiale vegetale, precum şi materialele biologice de uz veterinar se vor conveni anual. ART. 4 Cele doua pãrţi vor incuraja colaborarea în domeniul cercetãrilor ştiinţifice în agricultura pentru studiul anumitor probleme care vor fi stabilite periodic de ambele Pãrţi. ART. 5 Orice înţelegere privind articolele 1, 2, 3 şi 4, precum şi orice activitate de colaborare vor fi supuse pentru examinare şi avizare Comisiei guvernamentale mixte de colaborare economicã şi tehnica între Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita. ART. 6 În scopul combaterii bolilor şi dãunãtorilor la plante şi prevenirii transmiterii bolilor infectioase la animale, cele doua Pãrţi considera util sa se încheie convenţii corespunzãtoare pe care sa le supunã pentru examinare şi avizare Comisiei guvernamentale mixte de colaborare economicã şi tehnica. ART. 7 Orice problema care ar putea surveni în legatura cu aplicarea prevederilor prezentului Protocol, va fi rezolvatã pe cale diplomaticã. ART. 8 Prezentul Protocol va fi supus aprobãrii guvernelor celor doua tari şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri privind aprobarea lui. Protocolul va rãmâne în vigoare pana la expirarea a 6 luni de la data la care una din Pãrţi va notifica celeilalte Pãrţi dorinta de a-l denunta. Încheiat la Bucureşti la 3 septembrie 1966, în doua exemplare originale în limba engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate. -------------
Avînd în vedere ca întreruperea cursului sarcinii reprezintã un act cu grave consecinţe asupra sãnãtãţii femeii şi aduce mari prejudicii natalitatii şi sporului natural al populaţiei, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ART. 1 Întreruperea cursului sarcinii este interzisã. ART. 2 În mod cu totul excepţional întreruperea cursului sarcinii va fi autorizata potrivit prevederilor art. 5, în cazurile în care: a) sarcina pune viata femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlãturat printr-un alt mijloc; b) unul din pãrinţi suferã de o boala grava, care se transmite ereditar, sau care determina malformatiuni congenitale grave; c) femeia insarcinata prezintã invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale; d) femeia este în virsta de peste 45 de ani; e) femeia a nãscut patru copii şi îi are în îngrijire; f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest. ART. 3 Întreruperea în cazurile prevãzute la art. 2 se poate efectua în primele trei luni ale sarcinii. În caz excepţional, cînd se constata o stare patologica grava care pune în pericol viata femeii întreruperea cursului sarcinii se poate face pînã la şase luni. ART. 4 Întreruperea cursului sarcinii se efectueazã, în cazurile prevãzute de art. 2 şi 3, de medici obstetricieni-ginecologi, în unitãţi sanitare de specialitate. ART. 5 Autorizarea întreruperii cursului sarcinii se da de cãtre o comisie medicalã raionala sau oraseneasca instituitã în acest scop prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional sau al oraşelor Bucureşti şi Constanta. ART. 6 În cazuri de extrema urgenta medicalã, cînd întreruperea cursului sarcinii trebuie imediat efectuatã, medicul are obligaţia ca înainte de intervenţie, sau cînd nu este posibil, în cel mult 24 ore de la aceasta sa anunţe în scris pe procuror, care urmeazã a constata, pe baza avizului medicului legist şi a oricãror alte date, dacã intervenţia pentru întreruperea cursului sarcinii a fost necesarã. ART. 7 Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiţii decît cele prevãzute în acest decret constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal. ART. 8 Prezentul decret intra în vigoare la 30 zile de la publicare. În acelaşi termen, ministrul sãnãtãţii şi prevederilor sociale va emite instrucţiuni de aplicare a acestui decret. Pe data intrãrii în vigoare a prezentului decret, Decretul nr. 463 pentru încuviinţarea intreruperilor de sarcina, publicat în Buletinul Oficial nr. 26 din 30 septembrie 1957, se abroga. ----------
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ART. 1 Articolele 1, 37, 38 şi 41 din Codul familiei se modifica dupã cum urmeazã: 1) Articolul 1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 1. - În Republica Socialistã România statul ocroteşte cãsãtoria şi familia; el sprijinã, prin mãsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. Statul apara interesele mamei şi copilului şi manifesta deosebita grija pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii. Familia are la baza cãsãtoria liber consimţitã între soţi. În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor fata de copii, bãrbatul şi femeia au drepturi egale. Drepturile pãrinteşti se exercita numai în interesul copiilor". 2) Articolul 37 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 37. - Cãsãtoria înceteazã prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre ei. Cãsãtoria se poate desface, în cazuri excepţionale, prin divorţ". 3) Articolul 38 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 38. - Instanta judecãtoreascã nu poate desface cãsãtoria prin divorţ decât atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt atât de grav şi iremediabil vãtãmate încât continuarea cãsãtoriei este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei. Instanta va aprecia, cu deosebita grija, temeiurile cererii de divorţ şi imposibilitatea continuãrii cãsãtoriei, ţinând seama şi de durata acesteia, precum şi de interesele copiilor minori". 4) Articolul 39 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 39. - Cãsãtoria este desfãcutã din ziua în care s-a fãcut menţiunea despre hotãrârea definitiva de divorţ pe marginea actului de cãsãtorie. Aceasta menţiune se va face în termen de 2 luni de la rãmânerea definitiva a hotãrârii de divorţ, numai la cererea soţului care a obţinut divorţul şi care va prezenta serviciului de stare civilã de la locul unde s-a încheiat cãsãtoria copie legalizatã de pe hotãrârea de divorţ rãmasã definitiva. Dacã nu s-a cerut efectuarea menţiunii în termenul prevãzut în alineatul precedent, hotãrârea de divorţ rãmâne fãrã efect. O noua acţiune de divorţ nu se va putea întemeia decât pe fapte noi, soţul reclamant putindu-se însã sprijini, în afarã de ele, şi pe faptele constatate prin hotãrârea rãmasã fãrã efect". 5) Articolul 41 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 41. - Pana la desfacerea cãsãtoriei în condiţiile prevãzute de art. 39, sotii îşi datoreazã întreţinere. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacã se afla în nevoie din pricina unei incapacitãţi de munca survenite înainte de cãsãtorie, ori în timpul cãsãtoriei; el are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea cãsãtoriei, însã numai dacã incapacitatea se datoreazã unei împrejurãri în legatura cu cãsãtoria. Întreţinerea datoratã potrivit dispoziţiilor alin. 2 poate fi stabilitã pana la o treime din venitul net de munca al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmeazã a o plati. Aceasta întreţinere, împreunã cu întreţinerea datoratã copiilor, nu va putea depãşi jumãtate din venitul net de munca al soţului obligat la plata. Când divorţul este pronunţat numai din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de prevederile alineatelor 2 şi 3, decât timp de un an de la desfacerea cãsãtoriei. În toate cazurile, dreptul la întreţinere înceteazã prin recasatorirea soţului îndreptãţit sa o primeascã". ART. 2 Articolele 612, 613, 615, 616, 618 şi 619 din Codul de procedura civilã se modifica, iar dupã articolul 616 se introduce articolul 616^1, dupã cum urmeazã: 1) Dupã alineatul 3 al articolului 612 se introduce un alineat nou cu urmãtorul cuprins: "Cererea de divorţ împreunã cu înscrisurile doveditoare se va prezenta personal de cãtre reclamant preşedintelui tribunalului". 2) Articolul 613 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 613. - Preşedintele tribunalului, primind cererea de divorţ, dupã ce a dat reclamantului sfaturi de împãcare, va fixa un termen pentru înfãţişarea ambilor soţi. Dacã la acest termen reclamantul nu se înfãţişeazã, procesul se suspenda. La termenul prevãzut în alin. 1 preşedintele va stãrui pentru împãcarea soţilor, iar dacã aceştia nu se împacã sau soţul parat nu se înfãţişeazã, deşi a fost legal citat, preşedintele le va da un termen de gandire de 6 luni, iar dacã exista copii minori, de un an. Dupã împlinirea acestui termen, preşedintele va cita pãrţile şi, dacã ele s-au împãcat, va fixa termen pentru judecarea cererii, sau, dacã socoteşte util, ţinând seama de împrejurãri, le va da încã un termen de gandire de cel mult 6 luni. Dupã expirarea acestui termen, la cererea reclamantului, va fixa termen pentru judecarea cererii". 3) Articolul 615 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 615. - Cererea de divorţ se judeca în şedinţa publica. Instanta va putea sa dispunã însã judecarea în camera de consiliu, dacã se va aprecia ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau administrare a probelor. În toate cazurile hotãrârea se pronunţa în şedinţa publica". 4) Articolul 616 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 616. - Dacã la termenul de judecata se înfãţişeazã numai paratul, cererea va fi respinsã ca nesusţinutã. La primul termen, instanta va stãrui pentru împãcarea soţilor. Dacã aceştia nu se împacã, instanta va fixa un termen pentru a se pronunţa cu privire la probele propuse de reclamant prin cererea de divorţ, precum şi pentru dovedirea faptelor intervenite ulterior, pe care le invoca în sprijinul cererii. Totodatã instanta se va pronunţa şi asupra probelor propuse de parat. Probele nu se vor putea administra la acelaşi termen când au fost încuviinţate". 5) Articolul 616^1 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 616^1. - Dacã la termenele fixate pentru împãcarea soţilor sau la cele fixate pentru şedinţa de judecata, procedura de chemare a soţului parat a fost îndeplinitã prin afişare, iar acesta nu s-a înfãţişat la nici unul dintre aceste termene, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetãri pentru a verifica dacã paratul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi, dacã constata ca nu domiciliazã acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum şi, dacã este cazul, la locul de munca". 6) Alineatul 2 al articolului 618 va avea urmãtorul cuprins: "Acţiunea de divorţ se va stinge prin împãcarea soţilor în orice faza a procesului, chiar dacã intervine în instanta de recurs, iar recursul nu este timbrat conform legii". 7) Articolul 619 va avea urmãtorul cuprins: "Art. 619. - Termenul de recurs este de 30 de zile şi, cu excepţia cazului prevãzut în alineatul final al art. 301, curge numai de la comunicarea hotãrârii. Pãrţile nu pot renunţa la acest termen. Recursul reclamantului impotriva sentinţei prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacã la judecata se prezintã numai paratul. Recursul pârâtului va fi judecat chiar dacã se înfãţişeazã numai reclamantul. Hotãrârea data în materie de divorţ nu este supusã revizuirii". ART. 3 Taxa de timbru pentru acţiunea de divorţ este de 3000 pana la 6000 lei, ea stabilindu-se de preşedintele tribunalului în raport cu venitul net lunar al reclamantului. În cazul împãcãrii soţilor sau al retragerii acţiunii de divorţ în tot cursul judecaţii, precum şi în cazul în care soţul care a obţinut divorţul nu cere înscrierea menţiunii desfacerii cãsãtoriei în condiţiile prevãzute de art. 39 din Codul familiei, se va restitui jumãtate din taxa de timbru la cererea celui care a plãtit-o. Dreptul la restituire se stinge dacã nu a fost exercitat în termen de un an de la data când s-a nãscut acest drept. Soţul vinovat de desfacerea cãsãtoriei va fi obligat de instanta ca, în afarã taxei de timbru, sa restituie celuilalt soţ toate cheltuielile suportate de acesta din cauza procesului de divorţ. Pentru aplicarea dispoziţiilor articolului de fata se vor emite instrucţiuni de cãtre ministrul finanţelor şi ministrul justiţiei. ART. 4 Dispoziţiile decretului de fata sunt aplicabile şi cauzelor pendinte la data intrãrii în vigoare a acestui decret. În cauzele pendinte, dupã completarea taxei de timbru potrivit dispoziţiilor art. III, se va proceda dupã cum urmeazã: a) în cazurile aflate la instanta de fond, procedura se va relua din faza prevãzutã de alin. 3 al art. 613 din Codul de procedura civilã, modificat prin prezentul decret. Probele administrate vor rãmâne dobândite cauzei, dacã instanta nu decide altfel; b) în cazurile aflate în recurs, hotãrârile se vor casa cu trimitere, iar dacã aceste cauze se afla la instanta de recurs în fond dupã casare, ele vor fi trimise prin desesizare la prima instanta. În ambele aceste situaţii, instanta de fond va aplica dispoziţiile de la lit. a. ----------
*) Traducere. PREAMBUL Statele semnatare ale prezentei Convenţii, Întrunite sub auspiciile Consiliului de Cooperare vamalã şi ale Pãrţilor contractante la Acordul general asupra tarifelor vamale şi comerţului (GATT) şi cu concursul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO), Ţinând seama de dezideratele exprimate de reprezentanţii comerţului internaţional şi de alte cercuri interesante care doresc facilitarea îndeplinirii formalitãţilor relative la importul temporar cu scutire de taxe vamale a mãrfurilor, Convinse ca adoptarea procedurilor comune relative la importul temporar cu scutire de taxe vamale a mãrfurilor va aduce avantaje substanţiale activitãţii internaţionale comerciale sau culturale şi va asigura sistemelor vamale ale Pãrţilor contractante un grad mai înalt de armonizare şi uniformitate, Au convenit asupra celor ce urmeazã CAP. 1 Definiţii şi autorizare ART. 1 În vederea aplicãrii prezentei Convenţii se va înţelege: a) prin "drepturi de import", drepturile vamale şi orice alte drepturi şi taxe percepute la import sau cu ocazia importului, precum şi toate drepturile de accize şi taxe interne aferente mãrfurilor importate, cu excluderea totuşi a redevenţelor şi impunerilor care sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor prestate şi care nu constituie o protecţie indirecta a produselor naţionale sau taxe cu caracter fiscal la import; b) prin "admitere temporarã", importul temporar cu scutire de drepturi de import, în condiţiile stabilite de convenţiile menţionate la articolul 3 de mai jos sau de legile şi celelalte reglementãri ale tarii de import; c) prin "tranzit", transportul mãrfurilor de la un birou vamal de pe teritoriul unei Pãrţi contractante la un alt birou vamal situat pe acelaşi teritoriu, în condiţiile stabilite de legile şi celelalte reglementãri ale acestei Pãrţi contractante; d) prin "carnet A.T.A." (admitere temporarã), documentul reprodus în Anexa prezentei Convenţii; e) prin "asociaţie eminenta", o asociaţie autorizata de autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante pentru emiterea carnetelor A.T.A. pe teritoriul acestei Pãrţi contractante; f) prin "asociaţie garantatã", o asociaţie autorizata de autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante pentru a asigura garantarea sumelor menţionate la articolul 6 al prezentei Convenţii, pe teritoriul acestei Pãrţi contractante; g) prin "Consiliu", organizaţia instituitã de Convenţia privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950; h) prin "persoana", atât o persoana fizica, cat şi o persoana juridicã, dacã în context nu se dispune altfel. ART. 2 Autorizarea unei asociaţii emitente de cãtre autoritãţile vamale, prevãzutã la paragraful e din articolul 1 al prezentei Convenţii, poate fi supusã, în special, condiţiei ca preţul carnetului A.T.A. sa corespundã cu costul serviciilor prestate. CAP. 2 Domeniul de aplicare ART. 3 1. Fiecare Parte contractantã accepta, în locul documentelor sale vamale naţionale şi ca garanţie pentru sumele menţionate la articolul 6 al prezentei Convenţii, orice carnet A.T.A. valabil pentru teritoriul sau, eliberat şi folosit în condiţiile definite în prezenta Convenţie pentru mãrfurile importate temporar în aplicarea: a) Convenţiei vamale relativã la importul temporar de material profesional, încheiatã la Bruxelles, la 8 iunie 1961; b) Convenţiei vamale relativã la facilitãţile acordate pentru importul mãrfurilor destinate a fi prezente sau utilizate la expoziŢii, târguri, congrese sau la manifestãri similare, încheiatã la Bruxelles la 8 iunie 1961, în mãsura în care ea este Parte contractantã la aceste convenţii. 2. Fiecare Parte contractantã poate de asemenea accepta orice carnet A.T.A., eliberat şi folosit în aceleaşi condiţii, pentru mãrfurile importate temporar în aplicarea altor convenţii internaţionale relative la admiterea temporarã şi pentru operaţiile de admitere temporarã efectuate în aplicarea legilor şi a celorlalte reglementãri naţionale ale sale. 3. Fiecare Parte contractantã poate accepta pentru tranzit orice carnet A.T.A. eliberat şi folosit în aceleaşi condiţii. 4. Mãrfurile urmând a face obiectul unei prelucrari, sau reparaţii nu pot fi importate sub acoperirea unui carnet A.T.A. CAP. 3 Emiterea şi folosirea carnetelor A.T.A. ART. 4 1. Asociaţiile emitente nu pot elibera carnete A.T.A. a cãror durata de valabilitate sa depãşeascã un an, începând din ziua emiterii lor. Ele trebuie sa indice, pe coperta carnetului A.T.A., ţãrile pentru care acesta este valabil, precum şi asociaţiile garante corespondente. 2. Dupã eliberarea carnetului A.T.A., nici o marfa nu poate fi adãugatã la lista mãrfurilor enumerate pe verso copertei carnetului şi, dacã este cazul, pe foile suplimentare care îi sunt anexate (lista generalã). ART. 5 Termenul stabilit pentru reexportul mãrfurilor importante sub acoperirea unui carnet A.T.A. nu poate în nici un caz sa depãşeascã termenul de valabilitate al acestui carnet. CAP. 4 Garanţii ART. 6 1. Fiecare asociaţie garanta autoritãţilor vamale ale tarii unde îşi are sediul plata sumei reprezentând drepturile de import şi a altor sume exigibile în caz de nerespectare a condiţiilor stabilite pentru admiterea temporarã sau tranzitul mãrfurilor introduse în acea ţara sub acoperirea carnetelor A.T.A. eliberate de o asociaţie emitenta corespondenta. Ea este ţinuta, împreunã şi solidar cu persoanele care se datoreazã sumele menţionate mai sus, la plata acestor sume. 2. Asociaţia garanta nu este ţinuta sa plãteascã o suma care sa depãşeascã cu mai mult de zece la suta drepturile de import. 3. Atunci când autoritãţile vamale ale tarii de import au descãrcat fãrã rezerva un carnet A.T.A. pentru anumite mãrfuri, ele nu mai pot reclama asociaţiei garante, în ce priveşte aceste mãrfuri, plata sumelor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. Totuşi, mai poate fi facuta o reclamaţie în garanţie asociaţiei garante dacã se constata ulterior ca descãrcarea a fost obţinutã necorespunzãtor sau fraudulos sau ca au fost incalcate condiţiile de care depinde admiterea temporarã sau tranzitul. 4. Autoritãţile vamale nu pot pretinde în nici un caz asociaţiei garante plata sumelor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, dacã reclamaţia nu a fost adresatã acestei societãţi în termen de un an, socotit de la data expirãrii valabilitãţii carnetului. CAP. 5 Regularizarea carnetelor A.T.A. ART. 7 1. Asociaţiile garante au un termen de şase luni, socotit de la data la care autoritãţile vamale reclama plata sumelor menţionate la paragraful 1 al articolului 6 de mai sus, pentru a face dovada reexportului mãrfurilor în condiţiile prevãzute de prezenta Convenţie sau a oricãrei alte descãrcãri reglementare a carnetului A.T.A. 2. Dacã aceasta dovada nu este facuta în termenul prevãzut, asociaţia garanta consemneazã imediat aceste sume sau le vãrsa cu titlu provizoriu. Consemnarea sau vãrsãmântul devin definitive la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la data consemnarii sau vãrsãmântului. În cursul acestui ultim termen, asociaţia garanta poate încã, în vederea restituirii sumelor consemnate sau vãrsate, sa producã dovezile prevãzute la paragraful precedent. 3. Pentru ţãrile ale cãror legi şi ale reglementãrii nu prevãd consemnarea sau vãrsãmântul provizoriu al drepturilor de import, plãţile fãcute în condiţiile prevãzute în paragraful precedent se considera ca definitive, dar sumele plãtite se restituie atunci când dovezile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol sunt fãcute într-un termen de trei luni, socotit de la data plãţii. ART. 8 1. Dovada reexportului mãrfurilor importate sub acoperirea unui carnet A.T.A. o constituie certificarea de reexport aplicatã pe acest carnet de autoritãţile vamale ale tarii în care mãrfurile au fost importate temporar. 2. Dacã reexportarea mãrfurilor nu a fost certificatã potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, autoritãţile vamale ale tarii de import vor putea accepta ca dovada a reexportului mãrfurilor, chiar dupã expirarea valabilitãţii carnetului: a) menţiunile fãcute de autoritãţile vamale ale unei alte Pãrţi contractante pe carnetul A.T.A. cu ocazia importului sau reimportului sau un certificat emis de aceste autoritãţi pe baza mentiunilor fãcute pe un volet detaşat din carnet cu ocazia importului sau reimportului pe teritoriul lor, cu condiţia ca menţiunile sa se refere la un import sau reimport care poate fi stabilit ca a avut loc dupã reexportul pe care urmeazã sa-l dovedeascã; b) orice alta dovada stabilind ca mãrfurile se afla în afarã acelei tari. 3. În cazul în care autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante dispenseaza de obligaţia reexportului anumite mãrfuri admise pe teritoriul lor sub acoperirea unui carnet A.T.A., asociaţia garanta nu este eliberata de obligaţiile sale decât atunci când aceste autoritãţi au certificat, chiar pe carnet, ca situaţia mãrfurilor a fost regularizata. ART. 9 În cazurile menţionate la paragraful 2 al articolului 8 din prezenta Convenţie, autoritãţile vamale îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa de regularizare. CAP. 6 Dispoziţii diverse ART. 10 Vizarea carnetelor A.T.A. utilizate în condiţiile prevãzute de prezenta Convenţie nu atrage plata vreunei remuneraţii pentru serviciile vamale, dacã aceasta operaţie se efectueazã la birourile sau posturile vamale şi în timpul orelor normale de lucru. ART. 11 În caz de distrugere, de pierdere sau de furt al unui carnet A.T.A. care se referã la mãrfuri ce se afla pe teritoriul unei Pãrţi contractante accepta, la cererea asociaţiei emitente şi sub rezerva condiţiilor pe care le-ar impune aceste autoritãţi, un titlu înlocuitor a cãrui valabilitate expira la aceeaşi data cu aceea a carnetului înlocuitor. ART. 12 1. Dacã mãrfurile importate temporar nu pot fi reexportate ca urmare a unui sechestru şi dacã acest sechestru nu a fost instituit la cererea unor persoane particulare, obligaţia de reexport este suspendatã pe durata sechestrului. 2. Pe cat posibil, autoritãţile vamale notifica asociaţiei garante sechestrele aplicate, de ele sau la cererea lor, asupra mãrfurilor aflate sub acoperirea unui carnet A.T.A. garantat de aceasta asociaţie şi îi anunta mãsurile pe care intenţioneazã sa le adopte. ART. 13 Carnetele A.T.A. sau pãrţile din carnetele A.T.A. destinate a fi eliberate în ţara în care se importa aceste carnete şi care sunt trimise asociaţiilor emitente de cãtre o asociaţie strãinã corespondenta, de cãtre o organizaţie internationala sau de cãtre autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante vor fi admise cu scutire de drepturi de import, nefiind supuse nici unei prohibiţii sau restrictii la import. ART. 14 În vederea aplicãrii prezentei Convenţii, teritoriile Pãrţilor contractante care alcãtuiesc o uniune vamalã sau economicã pot fi considerate ca un singur teritoriu. ART. 15 În caz de frauda, contravenţie sau abuz, Pãrţi la contractante au dreptul, indiferent de dispoziţiile prezentei Convenţii, sa intenteze acţiuni impotriva persoanelor care folosesc un carnet A.T.A. pentru a recupera drepturile de import şi alte sume exigibile, precum şi pentru a cere aplicarea pedepselor de care aceste persoane ar fi pasibile. În aceste cazuri asociaţiile trebuie sa dea concursul lor autoritãţilor vamale. ART. 16 Anexa la prezenta Convenţie este consideratã ca fãcând parte integrantã din aceasta. ART. 17 Dispoziţiile prezentei Convenţii stabilesc facilitãţile minimale şi nu impiedica aplicarea unor facilitãţi mai mari, pe care unele Pãrţi contractante le acorda sau le-ar putea acorda, fie prin dispoziţiile unilaterale, fie în virtutea unor acorduri bilaterale sau multilaterale. CAP. 7 Clauze finale ART. 18 1. Pãrţile contractante se vor întruni, ori de câte ori este nevoie, pentru a examina condiţiile în care se aplica prezenta Convenţie, în special în scopul de a lua mãsurile necesare în vederea asigurãrii interpretãrii şi aplicãrii uniforme a acesteia. 2. Aceste reuniuni sunt convocate de secretarul general al Consiliului, la cererea unei Pãrţi contractante. În afarã de cazul unei decizii contrare a Pãrţilor contractante, reuniunile se ţin la sediul Consiliului. 3. Pãrţile contractante stabilesc regulamentul interior al reuniunilor lor. Deciziile Pãrţilor contractante vor fi luate cu o majoritate de doua treimi a celor care sunt prezente şi care iau parte la vot. 4. Pãrţile contractante nu se pot pronunţa în mod valabil asupra unei probleme decât dacã sunt prezente mai mult de jumãtate din ele. ART. 19 1. Orice diferend între Pãrţile contractante privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi, în mãsura posibilului, reglementat pe calea negocierilor directe între Pãrţile interesate. 2. Orice diferend care nu va fi soluţionat prin negocieri directe va fi supus, de cãtre Pãrţile în cauza, Pãrţilor contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 18, care îl vor examina şi vor face recomandãri în vederea reglementãrii lui. 3. Pãrţile în diferend pot conveni anticipat sa accepte recomandãrile Pãrţilor contractante. ART. 20 1. Orice stat membru al Consiliului şi orice stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie: a) prin semnare, fãrã rezerva ratificãrii; b)prin depunerea unui instrument de ratificare, dupã ce o va fi semnat sub rezerva ratificãrii;sau c) prin aderare. 2. Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare pana la 31 iulie 1962, la sediul Consiliului, la Bruxelles, de cãtre statele menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderarea lor. 3. În cazul prevãzut la paragraful 1 litera b) al prezentului articol, Convenţia va fi supusã ratificãrii statelor semnate, conform procedurilor constituţionale respective. 4. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, cãruia I s-a adresat o invitaţie în acest scop de cãtre secretarul general al Consiliului, la cererea Pãrţilor contractante, va putea deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie prin aderarea dupã intrarea ei în vigoare. 5. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului. ART. 21 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la tei luni dupã ce cinci din statele menţionate la paragraful 1 al articolului 20 din prezenta Convenţie o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare stat care va semna prezenta Convenţie fãrã rezerva ratificãrii, care o va ratifica sau va adera la ea, dupã ce cinci state vor fi semnat Convenţia fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni dupã ce zisul stat a semnat fãrã rezerva ratificãrii sau a depus instrumentul sau de ratificare sau de aderare. ART. 22 1. Prezenta Convenţie se încheie pe o durata nelimitatã. Totuşi, oricare Parte contractantã o poate denunta în orice moment dupã data intrãrii sale în vigoare în modul stabilit de articolul 21 al prezentei Convenţii. 2. Denunţarea se notifica printr-un instrument scris depus la secretarul general al Consiliului. 3. Denunţarea produce efecte dupã şase luni de la data primirii instrumentului de denunţare de cãtre secretarul general al Consiliului. 4. Atunci când o Parte contractantã denunta prezenta Convenţie conform paragrafului 1 al prezentului articol sau face o notificare în aplicarea paragrafului 2 litera b) al articolului 23 sau a paragrafului 2 al articolului 25 din Convenţie, orice carnet A.T.A. eliberat înaintea datei la care aceasta denunţare sau aceasta notificare îşi produce efectele rãmâne valabil, iar asociaţia garanta rãmâne angajata. ART. 23 1. În momentul semnãrii prezentei Convenţii, în momentul ratificãrii au aderãrii, sau la o data ulterioara, orice stat care hotãrãşte sa accepte carnetele A.T.A. în condiţiile prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale articolului 3 din prezenta Convenţie, notifica aceasta secretarului general al Consiliului precizând cazurile în care se angajeazã sa accepte carnetele A.T.A. şi indicând data la care aceasta acceptare intra în aplicare. 2. Alte notificãri similare pot fi adresate secretarului general al Consiliului pentru: a) extinderea domeniului de aplicare a notificãrilor precedente; b) anularea notificãrilor precedente sau restrangerea domeniului lor de aplicare, ţinând seama de dispoziţiile paragrafului 4 al articolului 22 din prezenta Convenţie. ART. 24 1. Pãrţile contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 18, pot recomanda amendamente la prezenta Convenţie. 2. Textul oricãrui amendament astfel recomandat se comunica de secretarul general al Consiliului tuturor Pãrţilor contractante, tuturor celorlalte state semnatare sau aderente, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Pãrţilor contractante ale GATT şi UNESCO. 3. În termen de şase luni, socotit de la data comunicãrii amendamentului recomandat, orice Parte contractantã poate face cunoscut secretarului general al Consiliului: a) fie ca are o obiectie la amendamentul recomandat, b) fie ca are intenţia sa accepte amendamentul recomandat, dar ca nu sunt încã realizate în ţara sa condiţiile necesare acceptãrii. 4. Atâta timp cat o Parte contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã mai sus la paragraful 3 litera b) nu a notificat secretarului general al Consiliului acceptarea sa, ea poate, în termen de noua luni de la data expirãrii termenului de şase luni prevãzut la paragraful 3 al prezentului articol, sa prezinte o obiectie la amendamentul recomandat. 5. Dacã o obiectie la amendamentul recomandat este formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, acest amendament este considerat ca neacceptat şi rãmâne fãrã efect. 6. Dacã nici o obiectie la amendamentul recomandat nu a fost formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, amendamentul este considerat acceptat la urmãtoarea data: a) când nici o Parte contractantã nu a adresat o comunicare în aplicarea paragrafului 3 litera b) al prezentului articol, la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3; b) când una sau mai multe Pãrţi contractante au adresat o comunicare în aplicarea paragrafului 3 litera b) al prezentului articol, la cea mai apropiatã dintre datele urmãtoare: (i) data la care toate Pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare au notificat secretarului general al Consiliului ca accepta amendamentul recomandat, aceasta data urmând totuşi a fi reportata la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3 al prezentului articol, dacã toate acceptarile au fost notificate anterior acestei expirari; (ii) data expirãrii termenului de noua luni menţionat la paragraful 4 din prezentul articol. 7. Orice amendament considerat acceptat intra în vigoare dupã şase luni de la data la care a fost considerat acceptat. 8. Secretarul general al Consiliului notifica cat mai curând posibil tuturor Pãrţilor contractante orice obiectie formulatã conform paragrafului 3 litera a al prezentului articol, precum şi toate comunicãrile adresate conform paragrafului 3 litera b). El face cunoscut ulterior tuturor Pãrţilor contractante dacã Partea sau Pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare vreo obiectie impotriva amendamentului recomandat sau îl accepta. 9. Orice stat care ratifica prezenta Convenţie sau adera la ea este considerat ca a acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sau de rectificare sau de aderare. ART. 25 1. Orice stat poate, fie în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, al ratificãrii sau al aderãrii, fie ulterior, sa notifice secretarului general al Consiliului ca prezenta Convenţie se extinde asupra tuturor sau anumitor teritorii ale cãror relaţii internaţionale sunt puse sub responsabilitatea sa. Aceasta notificare îşi produce efectele la trei luni de la data la care ea este primitã de cãtre secretarul general al Consiliului. Totuşi, Convenţia nu se va aplica pe teritoriile desemnate în notificare înainte de a fi intrat în vigoare fata de statul interesat. 2. Orice stat care, în aplicarea paragrafului 1 din prezentul articol, a notificat ca prezenta Convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale carei relaţii internaţionale sunt puse sub responsabilitatea sa, poate notifica secretarului general al Consiliului, conform dispoziţiilor articolului 22 din prezenta Convenţie, ca acest teritoriu va inceta sa aplice Convenţia. ART. 26 1. Orice stat poate sa declare, în momentul când semneazã prezenta Convenţie, o ratifica sau adera la ea, sau, dupã ce a devenit Parte contractantã la Convenţie, poate sa notifice secretarului general al Consiliului, ca nu accepta, în condiţiile prevãzute de Convenţie, carnetele A.T.A. pentru traficul poştal. Aceasta notificare îşi produce efectele în a nouazecea zi dupã primirea ei de cãtre secretarul general. 2. Orice Parte contractantã, care a formulat o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol, poate în orice moment sa retragã aceasta rezerva printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului. 3. Nici o alta rezerva la prezenta Convenţie nu va fi admisã. ART. 27 Secretarul general al Consiliului notifica tuturor Pãrţilor contractante, precum şi celorlalte state semnatare sau aderente, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Pãrţilor contractante ale GATT şi UNESCO: a) semnarile, ratificarile şi aderarile menţionate la articolul 20 al prezentei Convenţii; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 21; c) denuntarile primite conform articolului 22; d) notificãrile primite conform articolului 23; e) amendamentele considerate ca acceptate conform articolului 24, precum şi data intrãrii lor în vigoare; f) notificãrile primite conform articolului 25; g) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 26, precum şi data la care rezervele îşi produc efectele sau data de la care ele sunt retrase. ART. 28 Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea secretarului general al Consiliului. Drept care subscrişii plenipotentiari au semnat prezenta Convenţie. Întocmitã la Bruxelles la şase decembrie una mie noua sute sasezeci şi unu, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus la secretarul general al Consiliului, acesta urmând sa transmitã copii certificate pentru conformitate tuturor statelor menţionate la paragraful 1 al articolului 20 din prezenta Convenţie. Pagina 3 a copertei NOTA PRIVIND UTILIZAREA CARNETULUI A.T.A. 1. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa figureze în coloanele 1-6 din lista generalã. Când spaţiul rezervat acestei liste generale, pe verso copertei, nu este suficient, se pot folosi foi suplimentare conform modelului din anexa. 2. Pentru a marca sfârşitul listei generale, trebuie sa se menţioneze la urma, în cifre şi litere, totalurile coloanelor 3 şi 5. Dacã lista generalã comporta mai multe pagini, numãrul foilor suplimentare trebuie sa fie indicate în cifre şi litere în partea de jos de pe verso copertei. Acelaşi procedeu trebuie folosit şi pentru listele voletelor. 3. Fiecare marfa trebuie sa fie numerotatã cu un numãr de ordine care trebuie indicat în coloana 1. Mãrfurile care comporta pãrţi separate (inclusiv piesele de schimb şi accesoriile) pot fi numerotate cu un singur numãr de ordine. În acest caz trebuie sa se precizeze, în coloana 2, natura, valoarea şi, dacã este necesar, greutatea fiecãrei pãrţi, în coloanele 4 şi 5 urmând sa figureze numai greutatea totalã şi valoarea totalã. 4. La stabilirea listei voletelor, trebuie folosite aceleaşi numere de ordine ca şi cele din lista generalã. 5. Pentru a facilita controlul vamal, se recomanda sa se indice citeţ pe fiecare marfa (inclusiv pãrţile separate) numãrul de ordine corespunzãtor. 6. Mãrfurile de aceeaşi natura pot fi grupate, cu condiţia ca fiecãreia din ele sa-i fie afectat un numãr de ordine. Dacã mãrfurile grupate nu sunt de acceasi valoare sau greutate, trebuie indicatã valoarea lor şi, dacã e cazul, greutatea lor respectiva, în coloana 2. 7. În cazul mãrfurilor destinate unei expoziţii, se recomanda importatorului, în propriul sau interes, sa indice în voletul de import la B, 1, (b) denumirea expoziţiei şi locul unde ea are loc, precum şi numele şi adresa organizatorului ei. 8. Carnetul trebuie completat citeţ şi în asa fel încât înscrierile sa nu poatã fi şterse. 9. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa fie verificate şi luate în evidenta în ţara de plecare şi sa fie prezentate, împreunã cu carnetul, în acest scop, autoritãţilor vamale din acea ţara, cu excepţia cazurilor când aceasta verificare nu este prescrisã de reglementarea vamalã din ţara respectiva. 10. Când carnetul este completat într-o alta limba decât cea a tarii de import, autoritãţile vamale pot pretinde o traducere. 11. Titularul restituie asociaţiei emitente carnetele perimate sau pe care nu le mai foloseşte. 12. Orice indicaţie cifrica va trebui sa fie exprimatã în cifre arabe. Pagina 3 a copertei NOTA PRIVIND UTILIZAREA CARNETULUI A.T.A. 1. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa figureze în coloanele 1-6 din lista generalã. Când spaţiul rezervat acestei liste generale, pe verso copertei, nu este suficient, se pot folosi foi suplimentare conform modelului din anexa. 2. Pentru a marca sfârşitul listei generale, trebuie sa se menţioneze la urma, în cifre şi litere, totalurile coloanelor 3 şi 5. Dacã lista generalã comporta mai multe pagini, numãrul foilor suplimentare trebuie sa fie indicate în cifre şi litere în partea de jos de pe verso copertei. Acelaşi procedeu trebuie folosit şi pentru listele voletelor. 3. Fiecare marfa trebuie sa fie numerotatã cu un numãr de ordine care trebuie indicat în coloana 1. Mãrfurile care comporta pãrţi separate (inclusiv piesele de schimb şi accesoriile) pot fi numerotate cu un singur numãr de ordine. În acest caz trebuie sa se precizeze, în coloana 2, natura, valoarea şi, dacã este necesar, greutatea fiecãrei pãrţi, în coloanele 4 şi 5 urmând sa figureze numai greutatea totalã şi valoarea totalã. 4. La stabilirea listei voletelor, trebuie folosite aceleaşi numere de ordine ca şi cele din lista generalã. 5. Pentru a facilita controlul vamal, se recomanda sa se indice citeţ pe fiecare marfa (inclusiv pãrţile separate) numãrul de ordine corespunzãtor. 6. Mãrfurile de aceeaşi natura pot fi grupate, cu condiţia ca fiecãreia din ele sa-i fie afectat un numãr de ordine. Dacã mãrfurile grupate nu sunt de acceasi valoare sau greutate, trebuie indicatã valoarea lor şi, dacã e cazul, greutatea lor respectiva, în coloana 2. 7. În cazul mãrfurilor destinate unei expoziţii, se recomanda importatorului, în propriul sau interes, sa indice în voletul de import la B, 1, (b) denumirea expoziţiei şi locul unde ea are loc, precum şi numele şi adresa organizatorului ei. 8. Carnetul trebuie completat citeţ şi în asa fel încât înscrierile sa nu poatã fi şterse. 9. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa fie verificate şi luate în evidenta în ţara de plecare şi sa fie prezentate, împreunã cu carnetul, în acest scop, autoritãţilor vamale din acea ţara, cu excepţia cazurilor când aceasta verificare nu este prescrisã de reglementarea vamalã din ţara respectiva. 10. Când carnetul este completat într-o alta limba decât cea a tarii de import, autoritãţile vamale pot pretinde o traducere. 11. Titularul restituie asociaţiei emitente carnetele perimate sau pe care nu le mai foloseşte. 12. Orice indicaţie cifrica va trebui sa fie exprimatã în cifre arabe. Pagina 4 a copertei (rãmâne alba) ------------
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteaz: ART. 1 Republica Socialistã România adera la Convenţia vamalã relativã la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporarã a mãrfurilor, încheiatã la Bruxelles la 6 decembrie 1961. ART. 2 La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România la Convenţia vamalã relativã la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporarã a mãrfurilor, se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut: "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii la care se referã reglementarea din art. 25 al Convenţiei nu este în concordanta cu Declaraţia asupra independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia 1514 (XV) prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale." EXPUNERE DE MOTIVE la Decretul nr. 959/1966 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia vamalã relativã la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporarã a mãrfurilor, încheiatã la Bruxelles la 6 decembrie 1961 În scopul facilitãrii importului temporar de mãrfuri cu scutire de taxe vamale, au fost elaborate, sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã, o serie de convenţii internaţionale multilaterale, între care şi Convenţia vamalã relativã la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporarã a mãrfurilor, încheiatã la Bruxelles la 6 decembrie 1961. Convenţia a intrat în vigoare la 30 iulie 1963. Potrivit prevederilor Convenţiei, fiecare parte contractatã consimte ca la importul temporar de mãrfuri sa fie folosite, în locul documentelor sale naţionale carnete A.T.A. (carnete pentru admitere temporarã), valabile pe teritoriul sau, emise şi garantate de asociaţii autorizate de organele vamale. Sistemul carnetelor A.T.A. prezintã, între altele, avantajul de a simplifica formalitãţile vamale cerute la importul temporar de mãrfuri şi la reexportul lor; este de menţionat, totodatã, ca facilitãţile prevãzute în Convenţie sunt minimale, dispoziţiile ei neimpiedicand aplicarea unor facilitãţi mai mari pe care unele pãrţi contractate le acorda sau le-ar acorda fie prin reglementãrile unilaterale, fie pe baza de acorduri bilaterale sau multilaterale. Participarea tarii noastre la Convenţie este oportuna şi avantajoasã din punct de vedere economic.Utilizarea carnetelor A.T.A. imprima un caracter operativ importurilor temporare de mãrfuri, realizandu-se în acelaşi timp o buna evidenta a acestor importuri. De asemenea, utilizarea lor contribuie, prin simplificarea operaţiilor de control vamal, la descongestionarea instalaţiilor din punctele de trecere de la frontiera, la reducerea imobilizarii mijloacelor de transport şi, prin aceasta, la o mai buna folosire a capacitãţii de lucru. Deoarece articolul 25 din Convenţie conţine prevederi ce nu sunt în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), s-a considerat necesar ca în decretul privind aderarea la Convenţie a Republicii Socialiste România sa se reafirme poziţia tarii noastre în aceasta problema. CONVENŢIE VAMALĂ relativã la carnetul A.T.A. pentru admiterea temporarã a mãrfurilor*) __________ *) Traducere. PREAMBUL Statele semnatare ale prezentei Convenţii, Întrunite sub auspiciile Consiliului de Cooperare vamalã şi ale Pãrţilor contractante la Acordul general asupra tarifelor vamale şi comerţului (GATT) şi cu concursul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO), Ţinând seama de dezideratele exprimate de reprezentanţii comerţului internaţional şi de alte cercuri interesante care doresc facilitarea îndeplinirii formalitãţilor relative la importul temporar cu scutire de taxe vamale a mãrfurilor, Convinse ca adoptarea procedurilor comune relative la importul temporar cu scutire de taxe vamale a mãrfurilor va aduce avantaje substanţiale activitãţii internaţionale comerciale sau culturale şi va asigura sistemelor vamale ale Pãrţilor contractante un grad mai înalt de armonizare şi uniformitate, Au convenit asupra celor ce urmeazã CAP. 1 Definiţii şi autorizare ART. 1 În vederea aplicãrii prezentei Convenţii se va înţelege: a) prin "drepturi de import", drepturile vamale şi orice alte drepturi şi taxe percepute la import sau cu ocazia importului, precum şi toate drepturile de accize şi taxe interne aferente mãrfurilor importate, cu excluderea totuşi a redevenţelor şi impunerilor care sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor prestate şi care nu constituie o protecţie indirecta a produselor naţionale sau taxe cu caracter fiscal la import; b) prin "admitere temporarã", importul temporar cu scutire de drepturi de import, în condiţiile stabilite de convenţiile menţionate la articolul 3 de mai jos sau de legile şi celelalte reglementãri ale tarii de import; c) prin "tranzit", transportul mãrfurilor de la un birou vamal de pe teritoriul unei Pãrţi contractante la un alt birou vamal situat pe acelaşi teritoriu, în condiţiile stabilite de legile şi celelalte reglementãri ale acestei Pãrţi contractante; d) prin "carnet A.T.A." (admitere temporarã), documentul reprodus în Anexa prezentei Convenţii; e) prin "asociaţie eminenta", o asociaţie autorizata de autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante pentru emiterea carnetelor A.T.A. pe teritoriul acestei Pãrţi contractante; f) prin "asociaţie garantatã", o asociaţie autorizata de autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante pentru a asigura garantarea sumelor menţionate la articolul 6 al prezentei Convenţii, pe teritoriul acestei Pãrţi contractante; g) prin "Consiliu", organizaţia instituitã de Convenţia privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950; h) prin "persoana", atât o persoana fizica, cat şi o persoana juridicã, dacã în context nu se dispune altfel. ART. 2 Autorizarea unei asociaţii emitente de cãtre autoritãţile vamale, prevãzutã la paragraful e din articolul 1 al prezentei Convenţii, poate fi supusã, în special, condiţiei ca preţul carnetului A.T.A. sa corespundã cu costul serviciilor prestate. CAP. 2 Domeniul de aplicare ART. 3 1. Fiecare Parte contractantã accepta, în locul documentelor sale vamale naţionale şi ca garanţie pentru sumele menţionate la articolul 6 al prezentei Convenţii, orice carnet A.T.A. valabil pentru teritoriul sau, eliberat şi folosit în condiţiile definite în prezenta Convenţie pentru mãrfurile importate temporar în aplicarea: a) Convenţiei vamale relativã la importul temporar de material profesional, încheiatã la Bruxelles, la 8 iunie 1961; b) Convenţiei vamale relativã la facilitãţile acordate pentru importul mãrfurilor destinate a fi prezente sau utilizate la expoziŢii, târguri, congrese sau la manifestãri similare, încheiatã la Bruxelles la 8 iunie 1961, în mãsura în care ea este Parte contractantã la aceste convenţii. 2. Fiecare Parte contractantã poate de asemenea accepta orice carnet A.T.A., eliberat şi folosit în aceleaşi condiţii, pentru mãrfurile importate temporar în aplicarea altor convenţii internaţionale relative la admiterea temporarã şi pentru operaţiile de admitere temporarã efectuate în aplicarea legilor şi a celorlalte reglementãri naţionale ale sale. 3. Fiecare Parte contractantã poate accepta pentru tranzit orice carnet A.T.A. eliberat şi folosit în aceleaşi condiţii. 4. Mãrfurile urmând a face obiectul unei prelucrari, sau reparaţii nu pot fi importate sub acoperirea unui carnet A.T.A. CAP. 3 Emiterea şi folosirea carnetelor A.T.A. ART. 4 1. Asociaţiile emitente nu pot elibera carnete A.T.A. a cãror durata de valabilitate sa depãşeascã un an, începând din ziua emiterii lor. Ele trebuie sa indice, pe coperta carnetului A.T.A., ţãrile pentru care acesta este valabil, precum şi asociaţiile garante corespondente. 2. Dupã eliberarea carnetului A.T.A., nici o marfa nu poate fi adãugatã la lista mãrfurilor enumerate pe verso copertei carnetului şi, dacã este cazul, pe foile suplimentare care îi sunt anexate (lista generalã). ART. 5 Termenul stabilit pentru reexportul mãrfurilor importante sub acoperirea unui carnet A.T.A. nu poate în nici un caz sa depãşeascã termenul de valabilitate al acestui carnet. CAP. 4 Garanţii ART. 6 1. Fiecare asociaţie garanta autoritãţilor vamale ale tarii unde îşi are sediul plata sumei reprezentând drepturile de import şi a altor sume exigibile în caz de nerespectare a condiţiilor stabilite pentru admiterea temporarã sau tranzitul mãrfurilor introduse în acea ţara sub acoperirea carnetelor A.T.A. eliberate de o asociaţie emitenta corespondenta. Ea este ţinuta, împreunã şi solidar cu persoanele care se datoreazã sumele menţionate mai sus, la plata acestor sume. 2. Asociaţia garanta nu este ţinuta sa plãteascã o suma care sa depãşeascã cu mai mult de zece la suta drepturile de import. 3. Atunci când autoritãţile vamale ale tarii de import au descãrcat fãrã rezerva un carnet A.T.A. pentru anumite mãrfuri, ele nu mai pot reclama asociaţiei garante, în ce priveşte aceste mãrfuri, plata sumelor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol.Totuşi, mai poate fi facuta o reclamaţie în garanţie asociaţiei garante dacã se constata ulterior ca descãrcarea a fost obţinutã necorespunzãtor sau fraudulos sau ca au fost incalcate condiţiile de care depinde admiterea temporarã sau tranzitul. 4. Autoritãţile vamale nu pot pretinde în nici un caz asociaţiei garante plata sumelor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, dacã reclamaţia nu a fost adresatã acestei societãţi în termen de un an, socotit de la data expirãrii valabilitãţii carnetului. CAP. 5 Regularizarea carnetelor A.T.A. ART. 7 1. Asociaţiile garante au un termen de şase luni, socotit de la data la care autoritãţile vamale reclama plata sumelor menţionate la paragraful 1 al articolului 6 de mai sus, pentru a face dovada reexportului mãrfurilor în condiţiile prevãzute de prezenta Convenţie sau a oricãrei alte descãrcãri reglementare a carnetului A.T.A. 2. Dacã aceasta dovada nu este facuta în termenul prevãzut, asociaţia garanta consemneazã imediat aceste sume sau le vãrsa cu titlu provizoriu. Consemnarea sau vãrsãmântul devin definitive la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la data consemnarii sau vãrsãmântului. În cursul acestui ultim termen, asociaţia garanta poate încã, în vederea restituirii sumelor consemnate sau vãrsate, sa producã dovezile prevãzute la paragraful precedent. 3. Pentru ţãrile ale cãror legi şi ale reglementãrii nu prevãd consemnarea sau vãrsãmântul provizoriu al drepturilor de import, plãţile fãcute în condiţiile prevãzute în paragraful precedent se considera ca definitive, dar sumele plãtite se restituie atunci când dovezile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol sunt fãcute într-un termen de trei luni, socotit de la data plãţii. ART. 8 1. Dovada reexportului mãrfurilor importate sub acoperirea unui carnet A.T.A. o constituie certificarea de reexport aplicatã pe acest carnet de autoritãţile vamale ale tarii în care mãrfurile au fost importate temporar. 2. Dacã reexportarea mãrfurilor nu a fost certificatã potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, autoritãţile vamale ale tarii de import vor putea accepta ca dovada a reexportului mãrfurilor, chiar dupã expirarea valabilitãţii carnetului: a) menţiunile fãcute de autoritãţile vamale ale unei alte Pãrţi contractante pe carnetul A.T.A. cu ocazia importului sau reimportului sau un certificat emis de aceste autoritãţi pe baza mentiunilor fãcute pe un volet detaşat din carnet cu ocazia importului sau reimportului pe teritoriul lor, cu condiţia ca menţiunile sa se refere la un import sau reimport care poate fi stabilit ca a avut loc dupã reexportul pe care urmeazã sa-l dovedeascã; b) orice alta dovada stabilind ca mãrfurile se afla în afarã acelei tari. 3. În cazul în care autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante dispenseaza de obligaţia reexportului anumite mãrfuri admise pe teritoriul lor sub acoperirea unui carnet A.T.A., asociaţia garanta nu este eliberata de obligaţiile sale decât atunci când aceste autoritãţi au certificat, chiar pe carnet, ca situaţia mãrfurilor a fost regularizata. ART. 9 În cazurile menţionate la paragraful 2 al articolului 8 din prezenta Convenţie, autoritãţile vamale îşi rezerva dreptul de a percepe o taxa de regularizare. CAP. 6 Dispoziţii diverse ART. 10 Vizarea carnetelor A.T.A. utilizate în condiţiile prevãzute de prezenta Convenţie nu atrage plata vreunei remuneraţii pentru serviciile vamale, dacã aceasta operaţie se efectueazã la birourile sau posturile vamale şi în timpul orelor normale de lucru. ART. 11 În caz de distrugere, de pierdere sau de furt al unui carnet A.T.A. care se referã la mãrfuri ce se afla pe teritoriul unei Pãrţi contractante accepta, la cererea asociaţiei emitente şi sub rezerva condiţiilor pe care le-ar impune aceste autoritãţi, un titlu înlocuitor a cãrui valabilitate expira la aceeaşi data cu aceea a carnetului înlocuitor. ART. 12 1. Dacã mãrfurile importate temporar nu pot fi reexportate ca urmare a unui sechestru şi dacã acest sechestru nu a fost instituit la cererea unor persoane particulare, obligaţia de reexport este suspendatã pe durata sechestrului. 2. Pe cat posibil, autoritãţile vamale notifica asociaţiei garante sechestrele aplicate, de ele sau la cererea lor, asupra mãrfurilor aflate sub acoperirea unui carnet A.T.A. garantat de aceasta asociaţie şi îi anunta mãsurile pe care intenţioneazã sa le adopte. ART. 13 Carnetele A.T.A. sau pãrţile din carnetele A.T.A. destinate a fi eliberate în ţara în care se importa aceste carnete şi care sunt trimise asociaţiilor emitente de cãtre o asociaţie strãinã corespondenta, de cãtre o organizaţie internationala sau de cãtre autoritãţile vamale ale unei Pãrţi contractante vor fi admise cu scutire de drepturi de import, nefiind supuse nici unei prohibiţii sau restrictii la import. ART. 14 În vederea aplicãrii prezentei Convenţii, teritoriile Pãrţilor contractante care alcãtuiesc o uniune vamalã sau economicã pot fi considerate ca un singur teritoriu. ART. 15 În caz de frauda, contravenţie sau abuz, Pãrţi la contractante au dreptul, indiferent de dispoziţiile prezentei Convenţii, sa intenteze acţiuni impotriva persoanelor care folosesc un carnet A.T.A. pentru a recupera drepturile de import şi alte sume exigibile, precum şi pentru a cere aplicarea pedepselor de care aceste persoane ar fi pasibile. În aceste cazuri asociaţiile trebuie sa dea concursul lor autoritãţilor vamale. ART. 16 Anexa la prezenta Convenţie este consideratã ca fãcând parte integrantã din aceasta. ART. 17 Dispoziţiile prezentei Convenţii stabilesc facilitãţile minimale şi nu impiedica aplicarea unor facilitãţi mai mari, pe care unele Pãrţi contractante le acorda sau le-ar putea acorda, fie prin dispoziţiile unilaterale, fie în virtutea unor acorduri bilaterale sau multilaterale. CAP. 7 Clauze finale ART. 18 1. Pãrţile contractante se vor întruni, ori de câte ori este nevoie, pentru a examina condiţiile în care se aplica prezenta Convenţie, în special în scopul de a lua mãsurile necesare în vederea asigurãrii interpretãrii şi aplicãrii uniforme a acesteia. 2. Aceste reuniuni sunt convocate de secretarul general al Consiliului, la cererea unei Pãrţi contractante. În afarã de cazul unei decizii contrare a Pãrţilor contractante, reuniunile se ţin la sediul Consiliului. 3. Pãrţile contractante stabilesc regulamentul interior al reuniunilor lor. Deciziile Pãrţilor contractante vor fi luate cu o majoritate de doua treimi a celor care sunt prezente şi care iau parte la vot. 4. Pãrţile contractante nu se pot pronunţa în mod valabil asupra unei probleme decât dacã sunt prezente mai mult de jumãtate din ele. ART. 19 1. Orice diferend între Pãrţile contractante privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi, în mãsura posibilului, reglementat pe calea negocierilor directe între Pãrţile interesate. 2. Orice diferend care nu va fi soluţionat prin negocieri directe va fi supus, de cãtre Pãrţile în cauza, Pãrţilor contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 18, care îl vor examina şi vor face recomandãri în vederea reglementãrii lui. 3. Pãrţile în diferend pot conveni anticipat sa accepte recomandãrile Pãrţilor contractante. ART. 20 1. Orice stat membru al Consiliului şi orice stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie: a) prin semnare, fãrã rezerva ratificãrii; b)prin depunerea unui instrument de ratificare, dupã ce o va fi semnat sub rezerva ratificãrii; sau c) prin aderare. 2. Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare pana la 31 iulie 1962, la sediul Consiliului, la Bruxelles, de cãtre statele menţionate la paragraful 1 al prezentului articol. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderarea lor. 3. În cazul prevãzut la paragraful 1 litera b) al prezentului articol, Convenţia va fi supusã ratificãrii statelor semnate, conform procedurilor constituţionale respective. 4. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, cãruia I s-a adresat o invitaţie în acest scop de cãtre secretarul general al Consiliului, la cererea Pãrţilor contractante, va putea deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie prin aderarea dupã intrarea ei în vigoare. 5. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului. ART. 21 1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la tei luni dupã ce cinci din statele menţionate la paragraful 1 al articolului 20 din prezenta Convenţie o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare stat care va semna prezenta Convenţie fãrã rezerva ratificãrii, care o va ratifica sau va adera la ea, dupã ce cinci state vor fi semnat Convenţia fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni dupã ce zisul stat a semnat fãrã rezerva ratificãrii sau a depus instrumentul sau de ratificare sau de aderare. ART. 22 1. Prezenta Convenţie se încheie pe o durata nelimitatã.Totuşi, oricare Parte contractantã o poate denunta în orice moment dupã data intrãrii sale în vigoare în modul stabilit de articolul 21 al prezentei Convenţii. 2. Denunţarea se notifica printr-un instrument scris depus la secretarul general al Consiliului. 3. Denunţarea produce efecte dupã şase luni de la data primirii instrumentului de denunţare de cãtre secretarul general al Consiliului. 4. Atunci când o Parte contractantã denunta prezenta Convenţie conform paragrafului 1 al prezentului articol sau face o notificare în aplicarea paragrafului 2 litera b) al articolului 23 sau a paragrafului 2 al articolului 25 din Convenţie, orice carnet A.T.A. eliberat înaintea datei la care aceasta denunţare sau aceasta notificare îşi produce efectele rãmâne valabil, iar asociaţia garanta rãmâne angajata. ART. 23 1. În momentul semnãrii prezentei Convenţii, în momentul ratificãrii au aderãrii, sau la o data ulterioara, orice stat care hotãrãşte sa accepte carnetele A.T.A. în condiţiile prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale articolului 3 din prezenta Convenţie, notifica aceasta secretarului general al Consiliului precizând cazurile în care se angajeazã sa accepte carnetele A.T.A. şi indicând data la care aceasta acceptare intra în aplicare. 2. Alte notificãri similare pot fi adresate secretarului general al Consiliului pentru: a) extinderea domeniului de aplicare a notificãrilor precedente; b) anularea notificãrilor precedente sau restrangerea domeniului lor de aplicare, ţinând seama de dispoziţiile paragrafului 4 al articolului 22 din prezenta Convenţie. ART. 24 1. Pãrţile contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 18, pot recomanda amendamente la prezenta Convenţie. 2. Textul oricãrui amendament astfel recomandat se comunica de secretarul general al Consiliului tuturor Pãrţilor contractante, tuturor celorlalte state semnatare sau aderente, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Pãrţilor contractante ale GATT şi UNESCO. 3. În termen de şase luni, socotit de la data comunicãrii amendamentului recomandat, orice Parte contractantã poate face cunoscut secretarului general al Consiliului: a) fie ca are o obiectie la amendamentul recomandat, b) fie ca are intenţia sa accepte amendamentul recomandat, dar ca nu sunt încã realizate în ţara sa condiţiile necesare acceptãrii. 4. Atâta timp cat o Parte contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã mai sus la paragraful 3 litera b nu a notificat secretarului general al Consiliului acceptarea sa, ea poate, în termen de noua luni de la data expirãrii termenului de şase luni prevãzut la paragraful 3 al prezentului articol, sa prezinte o obiectie la amendamentul recomandat. 5. Dacã o obiectie la amendamentul recomandat este formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, acest amendament este considerat ca neacceptat şi rãmâne fãrã efect. 6. Dacã nici o obiectie la amendamentul recomandat nu a fost formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, amendamentul este considerat acceptat la urmãtoarea data: a) când nici o Parte contractantã nu a adresat o comunicare în aplicarea paragrafului 3 litera b al prezentului articol, la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3; b) când una sau mai multe Pãrţi contractante au adresat o comunicare în aplicarea paragrafului 3 litera b al prezentului articol, la cea mai apropiatã dintre datele urmãtoare: (i) data la care toate Pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare au notificat secretarului general al Consiliului ca accepta amendamentul recomandat, aceasta data urmând totuşi a fi reportata la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3 al prezentului articol, dacã toate acceptarile au fost notificate anterior acestei expirari; (ii) data expirãrii termenului de noua luni menţionat la paragraful 4 din prezentul articol. 7. Orice amendament considerat acceptat intra în vigoare dupã şase luni de la data la care a fost considerat acceptat. 8. Secretarul general al Consiliului notifica cat mai curând posibil tuturor Pãrţilor contractante orice obiectie formulatã conform paragrafului 3 litera a al prezentului articol, precum şi toate comunicãrile adresate conform paragrafului 3 litera b. El face cunoscut ulterior tuturor Pãrţilor contractante dacã Partea sau Pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare vreo obiectie impotriva amendamentului recomandat sau îl accepta. 9. Orice stat care ratifica prezenta Convenţie sau adera la ea este considerat ca a acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sau de rectificare sau de aderare. ART. 25 1. Orice stat poate, fie în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, al ratificãrii sau al aderãrii, fie ulterior, sa notifice secretarului general al Consiliului ca prezenta Convenţie se extinde asupra tuturor sau anumitor teritorii ale cãror relaţii internaţionale sunt puse sub responsabilitatea sa. Aceasta notificare îşi produce efectele la trei luni de la data la care ea este primitã de cãtre secretarul general al Consiliului. Totuşi, Convenţia nu se va aplica pe teritoriile desemnate în notificare înainte de a fi intrat în vigoare fata de statul interesat. 2. Orice stat care, în aplicarea paragrafului 1 din prezentul articol, a notificat ca prezenta Convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale carei relaţii internaţionale sunt puse sub responsabilitatea sa, poate notifica secretarului general al Consiliului, conform dispoziţiilor articolului 22 din prezenta Convenţie, ca acest teritoriu va inceta sa aplice Convenţia. ART. 26 1. Orice stat poate sa declare, în momentul când semneazã prezenta Convenţie, o ratifica sau adera la ea, sau, dupã ce a devenit Parte contractantã la Convenţie, poate sa notifice secretarului general al Consiliului, ca nu accepta, în condiţiile prevãzute de Convenţie, carnetele A.T.A. pentru traficul poştal. Aceasta notificare îşi produce efectele în a nouazecea zi dupã primirea ei de cãtre secretarul general. 2. Orice Parte contractantã, care a formulat o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol, poate în orice moment sa retragã aceasta rezerva printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului. 3. Nici o alta rezerva la prezenta Convenţie nu va fi admisã. ART. 27 Secretarul general al Consiliului notifica tuturor Pãrţilor contractante, precum şi celorlalte state semnatare sau aderente, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Pãrţilor contractante ale GATT şi UNESCO: a) semnarile, ratificarile şi aderarile menţionate la articolul 20 al prezentei Convenţii; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 21; c) denuntarile primite conform articolului 22; d) notificãrile primite conform articolului 23; e) amendamentele considerate ca acceptate conform articolului 24, precum şi data intrãrii lor în vigoare; f) notificãrile primite conform articolului 25; g) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 26, precum şi data la care rezervele îşi produc efectele sau data de la care ele sunt retrase. ART. 28 Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea secretarului general al Consiliului. Drept care subscrişii plenipotentiari au semnat prezenta Convenţie. Întocmitã la Bruxelles la şase decembrie una mie noua sute sasezeci şi unu, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus la secretarul general al Consiliului, acesta urmând sa transmitã copii certificate pentru conformitate tuturor statelor menţionate la paragraful 1 al articolului 20 din prezenta Convenţie. Pagina 3 a copertei NOTA PRIVIND UTILIZAREA CARNETULUI A.T.A. 1. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa figureze în coloanele 1-6 din lista generalã. Când spaţiul rezervat acestei liste generale, pe verso copertei, nu este suficient, se pot folosi foi suplimentare conform modelului din anexa. 2. Pentru a marca sfârşitul listei generale, trebuie sa se menţioneze la urma, în cifre şi litere, totalurile coloanelor 3 şi 5. Dacã lista generalã comporta mai multe pagini, numãrul foilor suplimentare trebuie sa fie indicate în cifre şi litere în partea de jos de pe verso copertei. Acelaşi procedeu trebuie folosit şi pentru listele voletelor. 3. Fiecare marfa trebuie sa fie numerotatã cu un numãr de ordine care trebuie indicat în coloana 1. Mãrfurile care comporta pãrţi separate (inclusiv piesele de schimb şi accesoriile) pot fi numerotate cu un singur numãr de ordine. În acest caz trebuie sa se precizeze, în coloana 2, natura, valoarea şi, dacã este necesar, greutatea fiecãrei pãrţi, în coloanele 4 şi 5 urmând sa figureze numai greutatea totalã şi valoarea totalã. 4. La stabilirea listei voletelor, trebuie folosite aceleaşi numere de ordine ca şi cele din lista generalã. 5. Pentru a facilita controlul vamal, se recomanda sa se indice citeţ pe fiecare marfa (inclusiv pãrţile separate) numãrul de ordine corespunzãtor. 6. Mãrfurile de aceeaşi natura pot fi grupate, cu condiţia ca fiecãreia din ele sa-i fie afectat un numãr de ordine. Dacã mãrfurile grupate nu sunt de acceasi valoare sau greutate, trebuie indicatã valoarea lor şi, dacã e cazul, greutatea lor respectiva, în coloana 2. 7. În cazul mãrfurilor destinate unei expoziţii, se recomanda importatorului, în propriul sau interes, sa indice în voletul de import la B, 1, (b) denumirea expoziţiei şi locul unde ea are loc, precum şi numele şi adresa organizatorului ei. 8. Carnetul trebuie completat citeţ şi în asa fel încât înscrierile sa nu poatã fi şterse. 9. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa fie verificate şi luate în evidenta în ţara de plecare şi sa fie prezentate, împreunã cu carnetul, în acest scop, autoritãţilor vamale din acea ţara, cu excepţia cazurilor când aceasta verificare nu este prescrisã de reglementarea vamalã din ţara respectiva. 10. Când carnetul este completat într-o alta limba decât cea a tarii de import, autoritãţile vamale pot pretinde o traducere. 11. Titularul restituie asociaţiei emitente carnetele perimate sau pe care nu le mai foloseşte. 12. Orice indicaţie cifrica va trebui sa fie exprimatã în cifre arabe. Pagina 3 a copertei NOTA PRIVIND UTILIZAREA CARNETULUI A.T.A. 1. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa figureze în coloanele 1-6 din lista generalã. Când spaţiul rezervat acestei liste generale, pe verso copertei, nu este suficient, se pot folosi foi suplimentare conform modelului din anexa. 2. Pentru a marca sfârşitul listei generale, trebuie sa se menţioneze la urma, în cifre şi litere, totalurile coloanelor 3 şi 5. Dacã lista generalã comporta mai multe pagini, numãrul foilor suplimentare trebuie sa fie indicate în cifre şi litere în partea de jos de pe verso copertei. Acelaşi procedeu trebuie folosit şi pentru listele voletelor. 3. Fiecare marfa trebuie sa fie numerotatã cu un numãr de ordine care trebuie indicat în coloana 1. Mãrfurile care comporta pãrţi separate (inclusiv piesele de schimb şi accesoriile) pot fi numerotate cu un singur numãr de ordine. În acest caz trebuie sa se precizeze, în coloana 2, natura, valoarea şi, dacã este necesar, greutatea fiecãrei pãrţi, în coloanele 4 şi 5 urmând sa figureze numai greutatea totalã şi valoarea totalã. 4. La stabilirea listei voletelor, trebuie folosite aceleaşi numere de ordine ca şi cele din lista generalã. 5. Pentru a facilita controlul vamal, se recomanda sa se indice citeţ pe fiecare marfa (inclusiv pãrţile separate) numãrul de ordine corespunzãtor. 6. Mãrfurile de aceeaşi natura pot fi grupate, cu condiţia ca fiecãreia din ele sa-i fie afectat un numãr de ordine. Dacã mãrfurile grupate nu sunt de acceasi valoare sau greutate, trebuie indicatã valoarea lor şi, dacã e cazul, greutatea lor respectiva, în coloana 2. 7. În cazul mãrfurilor destinate unei expoziţii, se recomanda importatorului, în propriul sau interes, sa indice în voletul de import la B, 1, (b) denumirea expoziţiei şi locul unde ea are loc, precum şi numele şi adresa organizatorului ei. 8. Carnetul trebuie completat citeţ şi în asa fel încât înscrierile sa nu poatã fi şterse. 9. Toate mãrfurile puse sub acoperirea carnetului trebuie sa fie verificate şi luate în evidenta în ţara de plecare şi sa fie prezentate, împreunã cu carnetul, în acest scop, autoritãţilor vamale din acea ţara, cu excepţia cazurilor când aceasta verificare nu este prescrisã de reglementarea vamalã din ţara respectiva. 10. Când carnetul este completat într-o alta limba decât cea a tarii de import, autoritãţile vamale pot pretinde o traducere. 11. Titularul restituie asociaţiei emitente carnetele perimate sau pe care nu le mai foloseşte. 12. Orice indicaţie cifrica va trebui sa fie exprimatã în cifre arabe. Pagina 4 a copertei (rãmâne alba) ------------
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Dispoziţiile prezentului regulament se aplica circulaţiei pe drumurile publice. Pe drumurile care nu sînt deschise circulaţiei publice, fiind folosite numai de vehicule ce deservesc în mod obişnuit o anume organizaţie socialistã, se aplica, dacã este cazul, reguli stabilite de conducerea acelei organizaţii. La intrarea pe aceste drumuri organizaţiile socialiste care le administreazã vor instala, în loc vizibil, un panou cu inscripţia: "Drum interzis circulaţiei publice". ART. 2 Organele militiei şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor întreprinde acţiuni continui de popularizare a regulilor de circulaţie. Organele militiei, prin intermediul presei, radioteleviziunii şi cinematografiei vor da îndrumãri practice pentru circulaţia pe drumurile publice în condiţii speciale, cu arãtarea consecinţelor nerespectãrii regulilor de circulaţie în aceste cazuri. ART. 3 Instituţiile medicale cãrora li se trimit spre verificare conducatori de autovehicule pentru a le constata aptitudinea de a conduce, sînt obligate sa comunice, deindata, rezultatul examenului medical, organului militiei în circumscripţia cãruia îşi are sediul instituţia medicalã şi sa consemneze constatarea în tichetul de evidenta aflat asupra conducatorului de autovehicul. ART. 4 Este interzisã crearea de restrictii pentru circulaţia vehiculelor sau a pietonilor prin executarea de lucrãri, depozitarea de materiale ori lãsarea de obiecte, pe partea carosabilã a drumurilor publice sau pe trotuare, fãrã acordul prealabil al organelor militiei. Nu este consideratã producãtoare de restrictii lãsarea unor materiale sau obiecte pe trotuare în cazul cînd, prin aceasta, pietonii nu sînt obligaţi sa foloseascã partea carosabilã a drumului public. Obstacolele producãtoare de restrictii pentru circulaţia pe drumurile publice trebuie semnalizate de cei care le creeazã, ziua cu mijloace de avertizare corespunzãtoare ("Lucrãri" sau "Alte pericole"), iar noaptea şi prin lumini roşii, vizibile din ambele sensuri de circulaţie de la cel puţin 50 m. ART. 5 Organele cãilor ferate, de acord cu organele de stat care administreazã drumurile şi cu organele militiei, vor stabili, în raport cu intensitatea circulaţiei şi cu condiţiile de vizibilitate, trecerile la nivel peste linia feratã care necesita sa fie prevãzute cu bariere sau cu semnalizare optica ori acustica. La trecerile la nivel peste liniile ferate fãrã bariere, organele cãilor ferate, împreunã cu organele de stat care administreazã drumurile publice, precum şi cu organizaţiile socialiste care deţin terenurile invecinate, vor lua mãsuri pentru înlãturarea obstacolelor ce impiedica vizibilitatea caii ferate de la locul unde conducãtorii vehiculelor sînt obligaţi sa opreascã potrivit prezentului regulament. În cazul cînd la trecerile la nivel peste liniile ferate fãrã bariere, nu se pot asigura condiţiile prevãzute în alineatul precedent, organele de stat care administreazã drumurile publice, împreunã cu organele cãilor ferate şi cu acordul organelor militiei, vor luna mãsuri, dupã caz, pentru: - mutarea trecerii la nivel pe alt amplasament cu vizibilitate; - desfiinţarea trecerii la nivel cu abaterea circulaţiei rutiere pe alta trecere la nivel invecinata, cu vizibilitate asigurata sau avînd bariera pazita; - instalarea de paza sau dispozitive automate, în ordinea urgenţei stabilite de aceste organe. ART. 6 Staţiile de tramvaie, troleibuze sau autobuze, precum şi traseele acestor autovehicule, se stabilesc de întreprinderile de transport în comun, cu acordul organelor militiei. Dacã în localitãţi, traseele tramvaielor, troleibuzelor sau autobuzelor trec peste calea feratã la acelaşi nivel, în amindoua pãrţile înainte de trecere trebuie sa existe staţii de oprire. ART. 7 Este interzisã organizarea de concursuri sau antrenamente ori a altor manifestatii sportive pe drumurile publice, fãrã acordul prealabil al organelor militiei. ART. 8 Este interzisã lãsarea pe drumurile publice a animalelor nesupravegheate. CAP. 2 Reguli privind circulaţia pe drumurile publice SECŢIUNEA I Semnele şi semnalele folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei ART. 9 Persoanele care folosesc drumurile publice în orice calitate trebuie sa se conformeze semnelor şi semnalelor folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei. A. Indicatoare pentru circulaţie ART. 10 Indicatoarele pentru circulaţia pe drumurile publice sînt: a) de avertizare (pentru locuri periculoase); b) de dirijare (reglementare) care pot fi pentru: - prioritate la intersectii; - interzicere sau restrictie; - sens obligatoriu. c) de orientare şi diverse, care pot fi pentru: - presemnalizare; - orientare; - diverse. B. Marcaje ART. 11 Marcajele aplicate pe drumurile publice sînt: a) marcaje longitudinale, care pot fi: - centrale, care separa sensurile de circulaţie; - pentru delimitarea benzilor de circulaţie; - pentru puncte periculoase. b) marcaje transversale, care pot fi: - pentru oprire; - de traversare pentru pietoni; - de traversare pentru biciclisti; - pentru spaţii interzise. c) alte marcaje, care pot fi: 1. laterale - pe parapete; - pe stilpi de dirijare; - pe ziduri; - pe bordurile trotuarelor sau insulelor; - pe stîlpii electrici sau de telecomunicaţii ori pe pomi; 2. diverse - pentru delimitarea caii (partii carosabile); - prin inscripţii pentru: semnalizarea direcţiei prin sageti; oprire prin cuvintul "STOP"; staţii de oprire a autobuzelor, troleibuzelor şi taxiurilor, marcate printr-o linie continua sau prin inscripţiile "TAXI", "Buz"; - pentru parcare (stationare), care pot fi: transversal, înclinat, paralel sau în axa drumului public; - pentru trecerile la nivel. C. Semnalele semaforului electric şi ale lampii cu lumina galbena intermitenta ART. 12 Semnalele semaforului electric pentru dirijarea circulaţiei la intersectii sînt urmãtoarele: a) Lumina verde, care înseamnã ca vehiculele pot sa treacã, iar pietonii sa traverseze strada; b) lumina galbena, care înseamnã ca vehiculele nu pot sa între în intersectie şi pietonii sa traverseze strada. Vehiculul sau pietonul surprins de lumina galbena în intersectie, continua sa circule. În cazul strazilor cu refugii, pietonii care la apariţia luminii galbene nu au trecut de jumãtatea strazii, sînt obligaţi sa aştepte pe refugiu şi sa continue traversarea numai la lumina verde. În cazul cînd lumina galbena apare dupã lumina verde, iar vehiculele se afla atît de aproape de semnal încît nu pot sa opreascã în condiţii de siguranta suficiente înainte de a fi depãşit semnalul, acestea au dreptul sa treacã; c) lumina roşie, care înseamnã ca vehiculele nu au dreptul sa treacã şi pietonii sa traverseze strada. ART. 13 Semnalul cu lumina galbena intermitenta de la intersectii obliga pe conducãtorii vehiculelor de a reduce viteza pînã la limita evitãrii oricãrui pericol şi de a se asigura ca intrarea lor în intersectie nu stinjeneste circulaţia. ART. 14 Autovehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei pot trece prin intersectie, în cazul cînd exista spaţiul necesar, indiferent de semnalul semaforului electric, dar numai cînd se deplaseaza la locul unei calamitati, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru alte evenimente deosebite, care impun aceasta. La apropierea de intersectii, conducãtorii acestor autovehicule sînt obligaţi sa dea semnale sonore şi sa micşoreze viteza pînã la limita care asigura evitarea accidentelor. În situaţiile de mai sus, conducãtorii autovehiculelor respective nu sînt scutiţi de rãspundere pentru accidentele comise din vina lor. D. Semnalele fãcute de agentul de circulaţie ART. 15 Agentul de circulaţie indica semnalul "Stop": - pentru vehiculele şi pietonii venind din fata: cu bratul sting ridicat vertical şi palma miinii înainte; - pentru vehiculele şi pietonii venind din spate: cu bratul drept intins orizontal şi palma miinii înainte. Aceste semnale pot fi întrebuinţate simultan. În acest caz bratul sting ridicat vertical cu palma miinii înainte şi bratul drept intins orizontal cu palma miinii înainte indica semnalul "Stop" pentru vehiculele şi pietonii venind din fata sau spatele agentului de circulaţie şi semnalul "liber" de a intra şi trece prin intersectie, respectiv de a traversa strada, pentru vehiculele şi pietonii venind din pãrţile laterale. Agentul de circulaţie poate face semn cu mina pentru ca vehiculele sa avanseze, sa treacã prin fata sau spatele sau, prin partea sa stinga sau dreapta ori ca pietonii sa traverseze strada. Semnalele vor fi fãcute în asa fel încît sa se evite aglomerarile la intersectii. ART. 16 Semnalele sau indicaţiile agenţilor de circulaţie vor fi respectate cu precãdere, atît fata de celelalte semne şi semnale, cît şi fata de regulile privind dirijarea circulaţiei. Agenţii de circulaţie pot face semne sau da indicaţii în condiţiile alineatului precedent, numai în mãsura în care buna desfãşurare a circulaţiei impune aceasta. ART. 17 Agenţii de circulaţie care fac semnale vehiculelor în mers trebuie sa fie echipati şi plasati în asa fel încît sa fie vazuti şi uşor de recunoscut, atît ziua cît şi noaptea, de toţi cei care folosesc drumul public. E. Semnalele conducãtorilor de vehicule ART. 18 Pentru a preveni un pericol sau a nu stinjeni circulaţia, conducãtorii vehiculelor semnalizeaza cu mijloacele de avertizare sonora, cu luminile farurilor, cu semnalizatoarele luminoase sau cu bratul. Semnalizarea cu mijloacele de mai sus nu scuteşte pe conducãtorii vehiculelor de obligaţia micsorarii vitezei şi a luãrii tuturor mãsurilor necesare pentru prevenirea accidentelor. ART. 19 Semnalizarile cu mijloacele de avertizare sonora nu pot fi folosite în zonele de acţiune a indicatorului "Claxonarea interzisã" precum şi în localitãţile unde acest mod de semnalizare este interzis prin decizii ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, iar în celelalte localitãţi între orele 22-6. Se excepteazã de la prevederile alineatului precedent autovehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei, care se deplaseaza la intervenţii, precum şi autovehiculele care se afla în una din situaţiile prevãzute la art. 67. Pentru prevenirea pietonilor şi a conducãtorilor de vehicule, inclusiv a biciclistilor, mijloacele de avertizare sonora se folosesc numai la o distanta de cel puţin 30 m de aceştia. Este interzisã folosirea în mod abuziv a mijloacelor de avertizare sonora. ART. 20 La intilnirea autovehiculelor care circula noaptea în sens contrar pe drumurile neluminate, este obligatorie folosirea fazei scurte (lumina de intilnire). Faza scurta se foloseşte concomitent cu reducerea vitezei, la o distanta de cel puţin 200 m de autovehiculul din fata. Semnalizarea cu lumina farurilor, prin schimbarea fazei scurte cu faza lungã, este permisã numai la intersectiile din localitãţi. ART. 21 Conducãtorii autovehiculelor sînt obligaţi sa semnalizeze la schimbarea direcţiei de mers şi la depasire numai cu luminile intermitente ale semnalizatoarelor, în raport cu schimbarea direcţiei de mers. Oprirea se semnalizeaza cu lumina roşie a lanternelor din spate. Este interzisã folosirea luminilor roşii în fata autovehiculelor, precum şi a luminilor albe în spatele acestora, cu excepţia luminii proiectate pentru luminarea numãrului de înmatriculare şi a celei destinate, prin construcţie, a fi folositã la mersul înapoi. ART. 22 Conducãtorii motocicletelor, bicicletelor, vehiculelor cu tracţiune animala sau a celor trase ori impinse cu mina, precum şi a vehiculelor care nu circula în mod obişnuit pe drumurile publice, vor semnaliza cu bratul intins orizontal intenţia lor de a schimba direcţia de mers sau a depãşi, corespunzãtor manevrei pe care urmeazã sa o execute. Oprirea acestor vehicule, cu excepţia motocicletelor, va fi semnalizata prin balansarea bratului conducatorului în plan vertical. ART. 23 Intenţia de a schimba direcţia de mers sau de a depãşi se semnalizeaza, indiferent de mijlocul de semnalizare folosit, cu cel puţin 50 metri în localitãţi şi 100 metri în afarã localitãţilor, înainte de schimbarea direcţiei de mers sau de depasire. ART. 24 Semnalizarile cu mijloace de avertizare sonora sau cu luminile se fac în mod obligatoriu ori de cîte ori este necesar pentru evitarea unui pericol imediat. SECŢIUNEA a II-a Reguli privind circulaţia vehiculelor de orice fel A. Poziţii în timpul mersului ART. 25 Toate vehiculele, inclusiv cele trase sau impinse cu mina, vor fi conduse pe partea dreapta a drumului public în direcţia de mers. ART. 26 Pe drumurile publice pe care sînt aplicate marcaje longitudinale, conducãtorul de vehicul nu va trece peste liniile de interzicere sau continue (simple sau duble) şi nici peste marcajele pentru puncte periculoase. Aceeaşi obligaţie revine conducatorului de vehicul şi atunci cînd pe drumurile publice sînt aplicate marcaje transversale pentru spaţii interzise. Liniile discontinue (întrerupte) au caracter orientativ putindu-se trece peste ele numai atunci cînd conducãtorul de vehicul schimba banda de circulaţie sau direcţia de mers şi dupã ce a semnalizat intenţia efectuãrii acestor manevre şi s-a asigurat ca nu pericliteazã circulaţia celorlalţi conducatori care îl preced sau îl urmeazã, ori cu care se va incrucisa. În cazul cînd sensul de circulaţie este separat de o linie continua şi una discontinua, conducãtorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia liniei celei mai apropiate de vehicul în direcţia de mers. ART. 27 Circulaţia vehiculelor pe drumurile publice cu mai multe benzi pe acelaşi sens se desfãşoarã astfel: - pe banda de lîngã bordura sau acostament vor circula vehiculele destinate transportului în comun şi cele care se deplaseaza cu viteza redusã; - pe celelalte benzi vor fi conduse vehiculele care, potrivit legii, pot circula cu viteze superioare. Faptul ca vehiculele de pe o banda circula mai repede decît vehiculele de pe celelalte benzi, nu este considerat ca fiind o depasire în sensul art. 32. ART. 28 La intersectiile cu marcaje, conducãtorii de vehicule se vor încadra pe benzile corespunzãtoare direcţiei de mers voite, cu cel puţin 50 metri înainte de intersectie, avînd obligaţia de a respecta semnificatiile indicatoarelor şi marcajelor pentru semnalizarea direcţiei de mers. La intersectiile fãrã marcaje, conducãtorii vehiculelor ocupa în mers, la o distanta de cel puţin 50 metri de intersectie, urmãtoarele poziţii: a) cei care vor sa schimbe direcţia de mers spre dreapta, rindul din dreapta; b) cei care vor sa schimbe direcţia de mers spre stinga sau vor sa meargã înainte, rindul din stinga. Dacã în intersectie circula şi tramvaie, iar spaţiul dintre sina din dreapta şi trotuar nu permite circulaţia pe doua rinduri, toţi conducãtorii de vehicule, indiferent de direcţia de mers voita, vor circula pe un singur rind, lasind liber traseul tramvaiului. ART. 29 Schimbarea direcţiei de mers prin virare la dreapta sau la stinga este interzisã în locurile unde sînt instalate indicatoare cu aceasta semnificatie. ART. 30 Dacã la apropierea de intersectie sînt instalate semne care indica o anumitã direcţie de mers, vehiculele vor putea fi conduse numai în direcţia sau direcţiile indicate de acestea. ART. 31 Este interzisã circulaţia vehiculelor pe sectoarele de drum public la începutul cãrora sînt instalate indicatoare prin care se interzice accesul. B. Depãşirea ART. 32 Vehiculele se depãşesc numai pe partea stinga, cu excepţia vehiculelor a cãror conducatori semnalizeaza intenţia de a schimba direcţia de mers la stinga şi a tramvaielor, care se depãşesc pe partea dreapta. Tramvaiele în mers pot fi depasite şi pe stinga, atunci cînd drumul public este cu sens unic sau cînd între sina din dreapta şi marginea trotuarului nu exista loc pentru depasire. Cel ce efectueazã depãşirea este obligat: a) sa semnalizeze intenţia de a se angaja în depasire şi sa se angajeze în depasire numai dupã ce s-a convins ca aceasta se poate face fãrã pericol; b) sa pãstreze în timpul depãşirii o distanta laterala suficienta fata de vehiculul depãşit; c) sa reintre în partea dreapta a drumului dupã ce se va asigura ca aceasta se poate face fãrã pericol pentru vehiculul depãşit. Conducãtorul vehiculului ce urmeazã a fi depãşit trebuie sa creeze condiţii pentru depasire, fiind obligat sa ia urmãtoarele mãsuri: a) sa nu mãreascã viteza cu care circula, atunci cînd i se semnalizeaza ca urmeazã a fi depãşit; b) sa se angajeze cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului. ART. 33 Depãşirea este interzisã: a) în intersectii cu circulaţia nedirijata; b) în apropierea virfurilor de panta, cînd vizibilitatea este redusã sub 50 m; c) în curbe unde vizibilitatea este redusã sub 50 m; d) pe poduri; prin excepţie, vehiculele cu tracţiune animala, motocicletele fãrã atas şi bicicletele pot fi depasite pe podurile metalice, de beton sau din zidãrie de piatra care au o lungime de peste 20 m şi o latime de cel puţin 7 m; e) la treceri pentru pietoni semnalate cu indicator sau marcaj; f) la treceri la nivel peste calea feratã şi la mai puţin de 50 m de acestea; g) în staţii de tramvai, cînd tramvaiul este oprit sau dacã acesta se gãseşte la mai puţin de 50 m de statie; tramvaiul poate fi depãşit în staţiile prevãzute cu refugii pentru pietoni; h) în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusã sub 50 m; i) în zonele de acţiune ale indicatoarelor: "Depãşirea autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fãrã atas, interzisã", "Depãşirea este interzisã autovehiculelor destinate transportului de mãrfuri"; j) în situaţia cînd vehiculul ce ar urma sa fie depãşit este angajat în depãşirea altui vehicul oprit sau în mers (triplare), dacã prin aceasta manevra se trece peste axa care desparte cele doua sensuri de circulaţie ale drumului; k) în situaţia cînd se apropie din sens opus un alt vehicul şi cînd pentru realizarea depãşirii ar fi necesar sa se treacã peste axa care desparte cele doua sensuri de circulaţie ale drumului. C. Prioritate de trecere ART. 34 Cînd doua vehicule se apropie simultan de o intersectie venind de pe drumuri publice pe care nu sînt instalate indicatoare de prioritate la intersectii, vehiculul ce vine dinspre dreapta are prioritate de trecere. Are, de asemenea, prioritate de trecere vehiculul care circula pe un sector de drum public la începutul cãruia este instalat indicatorul "Drum cu prioritate", ori "Prioritate fata de circulaţia din sens invers" sau care intra într-o intersectie la începutul cãreia este plantat indicatorul "Intersectie cu drum fãrã prioritate". Organele de stat care administreazã drumurile publice ce se intersecteazã cu sectoare de drum cu prioritate, sînt obligate sa instaleze, înainte de intersectie, unul din indicatoarele "Cedeazã trecerea" sau "Oprire la intersectie". Vehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei, în cazurile cînd se deplaseaza la intervenţii, precum şi tramvaiele şi coloanele în mers au prioritate de trecere. La apropierea vehiculelor destinate stingerii incendiilor, celor ale salvãrii şi ale militiei, în cazurile cînd se deplaseaza la intervenţii, celelalte vehicule îşi vor micşora viteza şi vor circula cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului, pînã sînt depasite. Nu au prioritate de trecere: a) vehiculele care urmeazã sa între într-o intersectie venind de pe un drum public pe care nu este instalat vreun indicator de prioritate fãrã de vehiculele care circula dinspre dreapta; b) vehiculele care circula pe drumul public pe care este instalat unul din indicatoarele "Cedeazã trecerea" sau "Oprire la intersectie"; c) vehiculele care intilnesc indicatorul "Prioritate pentru circulaţia din sens invers"; d) vehiculele care coboarã o panta fata de vehiculele care urca; e) vehiculele care circula din partea dreapta într-o intersectie cu sens giratoriu, fata de vehiculele care circula din partea stinga; f) vehiculele care se pun în mişcare, care ies din garaje, curţi sau ganguri, fata de vehiculele care circula pe drumul public, indiferent de direcţia de mers a acestora. D. Întoarcerea şi mersul înapoi ART. 35 Pentru a putea întoarce vehiculul înapoi de pe un sens de circulaţie pe celãlalt sens, prin manevrare înainte şi înapoi sau printr-un viraj, conducãtorul este obligat sa opreascã, sa semnalizeze şi sa se asigure ca din spate şi din fata nu circula în acel moment nici un vehicul. Nu se executa aceasta manevra: a) în locurile unde este instalat indicatorul "Întoarcerea interzisã"; b) la trecerile pentru pietoni; c) în curbe cu vizibilitate redusã; d) în locurile unde soliditatea drumului nu este verificata (marginile prapastiilor, malurile santurilor etc.); e) pe poduri şi sub poduri; f) la trecerile peste calea feratã şi la o distanta mai mica de 50 m de trecerea peste calea feratã; g) în virfuri de panta şi pe o distanta de 50 m de o parte şi alta a virfului de panta; h) în intersectii şi la o distanta mai mica de 50 m de cel mai apropiat colt de intersectie; i) la mai puţin de 50 m de staţiile de tramvai, troleibuz sau autobuz; j) pe timp de ceata şi în orice împrejurare cînd vizibilitatea este redusã sub 100 m, dacã conducãtorul vehiculului nu este pilotat de alta persoana. Este interzis mersul autovehiculelor înapoi pe o distanta mai mare de 50 m sau la ieşirea din garaje, curţi ori ganguri. În cazul în care vizibilitatea în spate este împiedicatã, vehiculele pot fi manevrate înapoi numai atunci cînd conducãtorii acestora sînt pilotati de alte persoane. E. Trecerile peste calea feratã ART. 36 La trecerile la nivel nepazite, peste calea feratã, conducãtorii de vehicule sînt obligaţi sa opreascã, putindu-se angaja în trecere numai dupã ce s-au asigurat ca nu exista nici un pericol; vehiculele vor fi oprite în locul unde se asigura o vizibilitate maxima, fãrã a depãşi indicatorul de atentie în cruce, ori linia transversala continua pentru oprire. ART. 37 Este interzisã trecerea cu vehicule peste calea feratã prin locuri pazite, atunci cînd barierele sau semibarierele sînt închise. F. Oprirea, stationarea şi parcarea ART. 38 Oprirea şi stationarea vehiculelor sînt permise numai pe partea dreapta a strazii sau drumului, în direcţia mersului şi cît mai aproape de trotuar, iar în lipsa trotuarului cît mai aproape de marginea drumului. Oprirea poate dura cel mult cinci minute; peste aceasta durata se considera stationare. La semnele sau semnalele care indica oprire la intersectie, oprirea se face în asa fel încît vehiculul sa nu depãşeascã limita stabilitã prin semnul sau semnalul respectiv, iar unde nu exista semne sau semnale, oprirea se face la cel puţin 5 m de coltul intersectiei, respectîndu-se şi celelalte reguli de circulaţie la intersectii. În staţiile de tramvai fãrã locuri de refugiu pentru pietoni, conducãtorii vehiculelor sînt obligaţi sa opreascã la o distanta de cel puţin 5 m de ultimul vagon. Vehiculele vor fi puse în mişcare numai dupã ce s-au închis uşile tramvaiului. ART. 39 Oprirea este interzisã: a) la mai puţin de 50 m de indicatorul "Oprire interzisã" pe partea pe care este instalat; b) în intersectiile cu cale feratã; c) pe poduri şi sub poduri; d) în curbe cu vizibilitate redusã; e) în locuri pentru trecerea pietonilor unde exista indicatorul "Trecere pentru pietoni" sau marcajul de traversare pentru pietoni; f) în locuri cu sens giratoriu; g) la o distanta mai mica de 5 m de intersectiile drumurilor publice sau mai mica de 20 m de indicatorul statiei de tramvai, troleibuz sau autobuz; h) pe portiunile drumurilor sau strazilor unde vizibilitatea este redusã sub 50 m; i) în dreptul altui vehicul care se afla oprit pe drumul public, dacã prin aceasta se stinjeneste circulaţia a doua vehicule venind din sensuri opuse; j) pe portiunile drumului public unde depãşirea este interzisã prin indicator; k) în locurile unde s-ar impiedica vizibilitatea indicatoarelor de circulaţie; l) pe sectoarele de drum unde se gãsesc instalate indicatoarele "Drum ingust", "Prioritate pentru circulaţia din sens invers" sau "Prioritate fata de circulaţia din sens invers". Restricţiile prevãzute în prezentul articol, cu excepţia celei de la litera k, nu sînt aplicabile vehiculelor destinate stingerii incendiilor, celor ale salvãrii şi ale militiei, atunci cînd sînt în misiune. ART. 40 Stationarea este interzisã: a) în toate cazurile în care este interzisã oprirea; b) la mai puţin de 50 m de indicatorul "Stationarea interzisã", pe partea pe care este instalat; c) la intrarea în sediile instituţiilor sau întreprinderilor, cu excepţia vehiculelor în care se incarca sau din care se descarca mãrfuri; d) pe drumurile publice care au o latime mai mica de 6 m; e) la o distanta mai mica de 50 m de trecerile peste calea feratã; f) pe partea carosabilã a drumurilor naţionale. Vehiculele pot stationa în afarã partii carosabile sau în locuri special amenajate; în cazul în care nu este posibila scoaterea vehiculelor în afarã partii carosabile, acestea vor stationa cît mai aproape de marginea acostamentului; g) în panta. Restricţiile prevãzute în prezentul articol nu sînt aplicabile vehiculelor destinate stingerii incendiilor, celor ale salvãrii şi ale militiei, atunci cînd sînt în misiune. ART. 41 Conducãtorii care pãrãsesc autovehiculele stationate sînt obligaţi sa le asigure cu frina de mina, sa scoatã cheia din contact, sa introducã maneta schimbatorului într-una din viteze sau în marsarier şi sa incuie uşile, cu excepţia cazurilor cînd aceste mãsuri nu sînt posibile datoritã particularitatilor de construcţie a autovehiculului. ART. 42 Oricãrui vehicul care stationeaza pe timp de noapte pe partea carosabilã a unui drum public, acolo unde stationarea este permisã, trebuie sa i se semnalizeze prezenta prin aprinderea lanternelor de poziţie cît şi prin lumina roşie din spate, dacã locul de stationare este neluminat. Nu este permisã stationarea pe drumurile publice, în timpul nopţii, a tractoarelor, a remorcilor, a vehiculelor cu tracţiune animala, ori a celor trase sau impinse cu mina. ART. 43 Parcarea vehiculelor este permisã numai în locurile special destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoare sau marcaje. În aceste locuri vehiculele vor trebui aşezate unul lîngã altul, conducãtorii lor avînd obligaţia sa respecte şi celelalte reguli stabilite pentru stationare. SECŢIUNEA a III-a Reguli speciale privind circulaţia autovehiculelor A. Obligaţiile conducãtorilor de autovehicule ART. 44 Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice numai dacã sînt înmatriculate potrivit dispoziţiilor prezentului regulament. Conducãtorii de autovehicule trebuie sa posede permis de conducere, valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus. ART. 45 Conducãtorii de autovehicule sînt obligaţi: 1. înainte de plecare în cursa: a) sa verifice starea tehnica a autovehiculului, în special sistemele de transmisie, direcţie, frinare, rulare, lumini şi semnalizare. Dacã autovehiculul nu îndeplineşte condiţiile tehnice, conducãtorul sau nu va pleca în cursa; b) la ieşirea din garaj şi la schimbul pe traseu, sa semneze de primirea autovehiculului, dacã corespunde din punct de vedere tehnic pentru a putea circula; 2. în timpul conducerii, sa aibã asupra lor: a) permisul de conducere cu tichetul de evidenta a contravenţiilor; b) certificatul de înmatriculare a autovehiculului; c) foaia de parcurs, respectiv ordinul de serviciu; 3. sa nu conducã autovehiculul cînd se gãsesc sub influenta bãuturilor alcoolice; 4. sa nu transporte persoane în stare de ebrietate pe motociclete sau în cabina, ori în caroseria autovehiculelor destinate transportului de mãrfuri; 5. sa transporte ofiţerii sau subofiterii de militie, la cererea acestora, pentru prinderea persoanelor urmãrite care incearca sa dispara, pentru conducerea la punctele de prim ajutor a persoanelor care necesita asistenta medicalã şi pentru deplasarea la locurile unde s-au produs accidente de circulaţie sau calamitati. Ofiţerul sau subofiterul de militie care foloseşte un autovehicul în situaţiile de mai sus este obligat sa prezinte legitimatia de serviciu, iar dupã terminarea misiunii, sa consemneze în foaia de parcurs sau în ordinul de serviciu distanta parcursã, timpul cît a durat deplasarea, cu indicarea descifrabila a numelui sau, a organului militiei din care face parte şi a numãrului legitimatiei sale de serviciu. Cînd autovehiculul nu aparţine unei organizaţii socialiste, ofiţerul sau subofiterul care îl foloseşte va prezenta conducatorului auto legitimatia de serviciu; 6. sa opreascã imediat autovehiculul: a) la semnalul ofiţerilor sau subofiţerilor de militie; b) la semnalul agenţilor cãilor ferate postati la trecerile la nivel; c) la semnalul conducãtorilor de coloane, inclusiv cele militare; d) la semnalul orbilor care traverseaza strada (semnal dat prin ridicarea bastonului alb); 7. sa opreascã imediat cînd sînt angajaţi într-un accident şi sa dea concursul ori de cîte ori trec pe lîngã locul unui accident, în scopul acordãrii primului ajutor şi transportãrii persoanelor accidentate la cea mai apropiatã unitate sanitarã; 8. sa nu schimbe poziţia autovehiculului angajat în accident pînã la sosirea organelor militiei şi sa asigure pãstrarea urmelor la locul accidentului. În cazul cînd din accident au rezultat raniri de persoane, le vor acorda primul ajutor, iar dacã nu este posibila transportarea acestora la cea mai apropiatã unitate sanitarã cu alte mijloace de transport, le vor transporta ei înşişi, dupã care se vor întoarce imediat la locul accidentului. Dacã în accident este angajat un autovehicul destinat stingerii incendiilor, al salvãrii sau al organelor operative din Ministerul Afacerilor Interne, care se deplaseaza la intervenţii, conducãtorul acestuia va lasa la locul accidentului un membru din echipaj, pentru a pãzi sa nu fie distruse urmele şi va anunta organul militiei cel mai apropiat, urmînd ca cercetãrile sa se facã ulterior; 9. sa sesizeze organul militiei cel mai apropiat, imediat ce iau cunostinta despre producerea vreunui accident, precum şi despre apariţia poleiului pe drumul public pe care au circulat, a obstacolelor sau surparilor de natura a pune în pericol securitatea circulaţiei; 10. sa prezinte la cererea ofiţerilor sau subofiţerilor de militie, pentru control, permisul de conducere cu tichetul de evidenta a contravenţiilor, certificatul de înmatriculare a autovehiculului, precum şi documentele referitoare la natura şi greutatea bunurilor transportate. Certificatele de înmatriculare ale autovehiculelor aparţinînd Ministerului Forţelor Armate şi documentele referitoare la natura şi greutatea bunurilor transportate cu aceste autovehicule sînt exceptate de la controlul ofiţerilor sau subofiţerilor de militie; 11. sa nu transporte persoane în caroseria autobasculantelor, pe autocisterne, pe platforme, deasupra incarcaturilor, pe pãrţile laterale ale caroseriei, sau care stau în picioare în caroseria autocamioanelor, pe scãri, precum şi în remorci, cu excepţia remorcilor de la tractoare special amenajate pentru transportul persoanelor; 12. sa nu transporte persoane pe motociclete care nu au sa şi scãri; copiii sub 14 ani se transporta în atasul motocicletei; sa nu transporte pe motociclete obiecte voluminoase, iar cînd conduc motociclete sau scutere, fãrã atas, cu capacitate cilindrica mai mare de 98 cmc, atît conducãtorii acestora cît şi insotitorii lor sa poarte pe cap casca de protecţie pentru motociclisti; 13. sa nu transporte în cabinele autovehiculelor, în autoturisme sau pe motociclete mai multe persoane decît numãrul locurilor stabilite în certificatul de înmatriculare. Copiii în virsta pînã la 7 ani, ţinuţi în brate, nu se socotesc în numãrul persoanelor care pot fi transportate în cabinele autovehiculelor, în autoturisme sau în atasul motocicletelor; 14. sa nu încredinţeze conducerea autovehiculului persoanelor care nu au permis de conducere sau care poseda permis de conducere necorespunzãtor categoriei din care face parte autovehiculul respectiv; 15. sa nu încredinţeze spre folosinta altei persoane permisul sau de conducere; 16. sa nu deschidã uşile autovehiculului în timpul mersului şi sa porneascã de pe loc cu uşile închise şi asigurate. În timpul opririi sau stationarii pe drumurile publice, deschiderea uşilor autovehiculului este permisã numai dacã aceasta nu prezintã pericol pentru circulaţie; 17. sa nu angajeze discuţii care i-ar putea distrage de la conducerea atenta a autovehiculului; 18. sa nu între pe drumurile publice modernizate, cu autovehicule care au pe roti sau caroserie noroi, var etc. ce se depun pe partea carosabilã, ori cu autovehicule din care se scurg sau cad produse petroliere sau materiale de construcţii; 19. sa curete tablitele cu numãrul de înmatriculare, astfel încît acesta sa fie vizibil tot timpul cît autovehiculul circula pe drumurile publice; 20. sa conducã în asa fel autovehiculul încît sa nu stropeasca pietonii, clãdirile şi celelalte vehicule atunci cînd pe drumurile publice exista apa sau noroi; 21. sa nu lase liber în timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comanda; 22. sa nu circule, fãrã motiv întemeiat, cu viteza redusã, stinjenind prin aceasta circulaţia normalã a celorlalte autovehicule; în cazul cînd împrejurãrile impun a se circula cu viteza redusã, sa circule cît mai aproape de partea dreapta a drumului public; 23. sa nu circule cu o viteza inferioarã celei prescrise de indicatorul "Viteza minima obligatorie" pe sectoarele de drum unde acţioneazã acest indicator; 24. sa pãstreze, fata de autovehiculul din fata sa, o distanta corespunzãtoare pentru a putea evita lovirea în cazul cînd acel autovehicul incetineste viteza sau opreşte brusc; 25. sa conducã cu atentie sporitã cînd intilnesc autovehicule purtind inscripţia "Şcoala" sau un semn distinctiv în forma de disc galben în centrul cãruia se afla semnul exclamarii; 26. sa acorde prioritate pietonilor la trecerile prevãzute cu indicatoare sau marcate cu linii transversale pentru trecerea acestora; 27. sa se prezinte la verificare medicalã atunci cînd sînt trimişi de organele militiei ori de organizaţiile socialiste unde sînt angajaţi. Dispoziţiile prezentului articol se aplica şi conducãtorilor de autovehicule proprietate personalã, cu excepţia dispoziţiilor de la pct. 1 lit. b şi de la pct. 2 lit. c. ART. 46 Conducãtorii tramvaielor, troleibuzelor şi autobuzelor au, pe lîngã obligaţiile prevãzute la art. 45, şi urmãtoarele obligaţii: a) sa nu deschidã uşile pentru urcarea şi coborirea pasagerilor decît în statie, cu excepţia cazurilor de necesitate; b) sa nu permitã în timpul mersului accesul nici unei persoane în cabina de conducere, cînd aceasta este separatã de restul autovehiculului; c) sa nu porneascã din statie înainte de urcarea şi coborirea cãlãtorilor. ART. 47 La staţiile de alimentare, conducãtorii autovehiculelor sînt obligaţi: a) sa dea intiietate autosanitarelor, autovehiculelor destinate stingerii incendiilor, ale militiei, poştei şi celor care transporta incarcaturi alterabile; b) sa opreascã funcţionarea motorului cînd sînt în asteptare în fata dispozitivului de alimentare; c) sa nu plece de lîngã autovehicul; d) sa nu fumeze pe locul unde este amplasata statia; e) sa nu regleze şi nici sa repare motorul la o distanta mai mica de 50 metri de statie; f) sa opreascã imediat motorul şi sa îndepãrteze autovehiculul la o distanta de cel puţin 50 m de statie dacã se produc rateuri. Conducãtorii celorlalte autovehicule care se gãsesc în statie sînt obligaţi sa dea ajutor la îndepãrtarea autovehiculului. B. Viteza de circulaţie a autovehiculelor ART. 48 Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice fãrã a se depãşi vitezele maxime prevãzute mai jos: ------------------------------------------------------------------------------- Felul autovehiculului În localitãţi În afarã localitãţilor ------------------------------------------------------------------------------- - Autoturisme 60 km/ora 100 km/ora - Autobuze ale O.N.T. "Carpaţi" 40 km/ora 80 km/ora - Autocamioane, microbuze, autocamionete, autofurgonete 40 km/ora 70 km/ora - Autobuze, autospeciale, autocamioane cu remorci sau care transporta persoane, motociclete 40 km/ora 60 km/ora - Autovehicule care transporta materiale uşor inflamabile sau explozibile 30 km/ora 40 km/ora - Tramvaie, troleibuze 40 km/ora - - Tractoare rutiere 20 km/ora 30 km/ora ------------------------------------------------------------------------------- Conducãtorii autovehiculelor din categoria acelora cu viteza maxima inferioarã sînt obligaţi sa circule cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului, pentru ca celelalte autovehicule sa poatã folosi viteza maxima admisã. ART. 49 Conducãtorii autovehiculelor sînt obligaţi sa se conformeze restrictiilor impuse de indicatorul "Limitare de viteza" pe sectoarele de drum unde acţioneazã, iar în urmãtoarele situaţii sa reducã viteza pînã la limita evitãrii oricãrui pericol: a) la trecerea prin intersectiile cu circulaţie nedirijata; b) pe poduri; c) la curbe periculoase sau lipsite de vizibilitate; d) la trecerile la nivel peste calea feratã, prevãzutã cu bariere sau semibariere; e) la trecerea pe lîngã grupuri şi coloane, indiferent dacã acestea se afla în mers sau stationeaza; f) la trecerea pe lîngã animale; g) în pieţe aglomerate; h) cînd se circula din direcţie opusã tramvaielor, troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii; i) la trecerea prin dreptul statiilor de tramvai; j) la depãşirea troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii; k) pe timp de ceata, ploi torentiale şi ninsori abundente; l) pe drumuri cu denivelari, pe cele alunecoase, cu polei sau zapada; m) în apropierea locurilor frecventate de copii (şcoli şi terenuri de joc) unde este instalat indicatorul "Copii"; n) la trecerile pentru pietoni prevãzute cu indicator sau marcate; o) în locurile unde sînt instalate indicatoare "Atentie la animale"; p) la schimbarea direcţiei de mers prin viraje. ART. 50 Autovehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei, cînd se deplaseaza la intervenţii, pot circula cu viteza impusa de necesitaţi, conducãtorii acestor autovehicule avînd obligaţia sa ia toate mãsurile pentru prevenirea accidentelor. C. Remorcarea ART. 51 Autovehiculele rãmase în pana şi remorcile pot fi trase numai cu bara metalicã, în lungime de cel mult 4 m. Prin "remorca" se înţelege orice vehicul destinat prin construcţie a fi atasat unui autovehicul. ART. 52 În cazul remorcarii autovehiculelor: a) la volanul autovehiculului remorcat trebuie sa se gãseascã un conducãtor cu permis de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul respectiv; b) la pornire, depasire, schimbare de direcţie prin viraj şi la oprire, conducãtorul autovehiculului tragator este obligat sa avertizeze, prin mijloacele de semnalizare corespunzãtoare, pe conducãtorul autovehiculului remorcat. Remorcarea a doua sau mai multe autovehicule este interzisã. ART. 53 Remorcile pot fi tractate în urmãtoarele condiţii: a) autovehiculul tragator, cu excepţia autoturismului, trebuie sa aibã montat, deasupra cabinei, la mijloc, un semn în forma de triunghi echilateral cu latura de 25 cm, de culoare galbena, în chenar roşu, care va fi luminat în timpul nopţii; b) remorca trebuie sa fie prevãzutã cu sistem de frinare, iar în spate cu acelaşi sistem de semnalizare şi luminare ca şi autovehiculul tragator. Autovehiculului care tracteaza i se pot ataşa cel mult doua remorci, cu excepţia autoturismului cãruia i se poate ataşa numai o remorca uşoarã. Prin "remorca uşoarã" se înţelege orice remorca a carei greutate maxima autorizata nu depãşeşte 750 kg. ART. 54 Semiremorca trebuie sa aibã sistem de frinare, iar în spate sistem de semnalizare şi luminare, care sa îndeplineascã condiţiile tehnice prevãzute în prezentul regulament. Prin "semiremorca" se înţelege o remorca fãrã osia din fata cuplata astfel încît o parte apreciabila a greutatii ei şi a încãrcãturii se sprijinã pe vehiculul motor. SECŢIUNEA a IV-a Circulaţia vehiculelor cu tracţiune animala, a celor impinse sau trase cu mina şi a animalelor ART. 55 Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu tracţiune animala, precum şi a celui tras sau impins cu mina, nu poate fi încredinţatã minorilor care nu au 14 ani împliniţi şi nici persoanelor surde sau debile mintal. Animalele izolate sau în turma trebuie sa fie însoţite, pe drumurile publice, de un numãr corespunzãtor de conducatori. ART. 56 Este interzis conducãtorilor vehiculelor cu tracţiune animala, celor trase sau impinse cu mina, precum şi persoanelor care conduc pe drumurile publice animale izolate sau în turma: a) sa circule pe drumurile naţionale în cazul cînd în afarã partii carosabile exista spaţiu pentru circulaţia acestora sau drumuri laterale; b) sa conducã în timp ce se gãsesc sub influenta bãuturilor alcoolice; c) sa circule pe timp de noapte ori ziua cînd este ceata, fãrã felinar aprins; acesta va fi aşezat pe partea stinga a vehiculului, astfel ca lumina sa fie vizibila din ambele sensuri ale circulaţiei, iar conducãtorii de animale îl vor tine în mina; d) sa schimbe direcţia de mers fãrã a semnaliza cu mina şi a se asigura ca, din fata sau spate, nu circula în imediata lor apropiere un vehicul; e) sa pãrãseascã vehiculul sau animalele în timpul mersului sau stationarii. ART. 57 Conducãtorilor de vehicule cu tracţiune animala le este interzis: a) sa circule pe timp de noapte fãrã felinar aprins şi "ochi de pisica" (catadioptru) montat la partea din spate a vehiculului; b) sa doarma în timpul mersului sau stationarii cu animalele inhamate; c) sa circule cu minji sau alte animale neinhamate, care însoţesc vehiculul, dacã acestea nu sînt legate de partea dreapta a vehiculului; d) sa între cu vehiculul murdar de noroi pe drumurile modernizate sau pietruite; e) sa conducã vehicule cu roti pneumatice, dacã aceste vehicule nu sînt prevãzute cu frine. ART. 58 Dacã în afarã partii carosabile nu exista spaţiu pentru circulaţia animalelor izolate sau în turma, acestea vor fi conduse cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului, în asa fel încît sa nu stînjeneascã circulaţia vehiculelor. ART. 59 Dacã turmele sau grupuri mai mici de animale nu pot fi conduse decît pe trasee în care se includ şi drumuri modernizate, se vor lua mãsuri ca, pe cît posibil, acestea sa fie transportate în vehicule special amenajate. ART. 60 Conducãtorii organizaţiilor socialiste, care folosesc vehicule cu tracţiune animala sau sînt deţinãtoare de animale, sînt obligaţi sa ia mãsuri de instruire a persoanelor care conduc pe drumurile publice vehiculele sau animalele respective, în scopul respectãrii dispoziţiilor prezentului regulament şi al prevenirii accidentelor. Aceleaşi persoane vor lua mãsuri de a dota cu felinare şi cu "ochi de pisica" (catadioptru) toate vehiculele cu tracţiune animala pe care le folosesc în circulaţia pe drumurile publice. SECŢIUNEA a V-a Circulaţia bicicletelor ART. 61 Circulaţia cu bicicleta pe drumurile publice cu trafic intens este permisã numai persoanelor care au împlinit virsta de 14 ani. Organele militiei vor stabili, prin instrucţiuni, drumurile publice cu trafic intens. Biciclistii trebuie sa circule numai pe pistele special destinate circulaţiei bicicletelor cînd pe traseul urmat intilnesc indicatorul "Pista obligatorie pentru biciclete". ART. 62 Se interzice biciclistilor: a) sa circule cu bicicleta fãrã a fi echipata cu frina eficace, sonerie, o lumina alba îndreptatã înainte, precum şi o lumina roşie sau un dispozitiv reflectant (ochi de pisica) îndreptate spre înapoi; b) sa invete sa conducã bicicleta pe drumuri publice cu circulaţie intensa; c) sa circule pe trotuare sau pe mijlocul partii carosabile, pe aleile pentru pietoni din parcuri şi grãdini publice; d) sa circule cîte doi sau mai mulţi în acelaşi rind, în afarã competiţiilor sportive organizate; e) sa circule luind miinile de pe ghidon sau picioarele de pe pedale; f) sa se ţinã cu mina de autovehicule în mers sau sa circule în spatele acestora la o distanta mai mica de 25 m; g) sa transporte alte persoane pe biciclete prevãzute cu un singur loc, cu excepţia transportului copiilor pînã la 7 ani, dacã bicicleta este prevãzutã în acest scop cu un suport aşezat în fata; h) sa transporte orice fel de obiecte care ar stinjeni conducerea bicicletei sau circulaţia celorlalte vehicule; i) sa circule în timp ce se gãsesc sub influenta bãuturilor alcoolice. SECŢIUNEA a VI-a Circulaţia pietonilor şi cãlãtorilor ART. 63 Pietonii sînt obligaţi: a) sa circule numai pe trotuare, iar în lipsa acestora pe potecile laterale ale drumurilor publice; b) sa circule numai pe partea stinga a drumurilor publice dacã acestea nu au trotuare sau poteci; c) sa nu circule pe sectoarele de drum public la începutul cãrora este instalat indicatorul "Accesul interzis pietonilor"; d) sa traverseze drumurile publice numai prin locurile unde sînt indicatoare sau marcaje pentru trecerea pietonilor, iar în oraşe unde asemenea indicatoare sau marcaje lipsesc, pe la coltul strazilor, dupã ce s-au asigurat ca nu exista vreun pericol. Traversarea drumurilor publice se face perpendicular pe axa acestora; e) sa circule cu carucioarele şi saniutele cu copii numai pe trotuare sau poteci. Sînt interzise manifestãrile distractive (hore, dansuri) sau plimbarile şi stationarile pietonilor în grup, pe partea carosabilã a drumurilor publice. ART. 64 Cãlãtorii sînt obligaţi: a) sa nu urce, sa nu coboare şi sa nu deschidã uşile autovehiculului, în timpul mersului; b) sa nu calatoreasca pe scarile sau pe pãrţile laterale ale caroseriei tramvaielor, troleibuzelor, autobuzelor sau ale altor mijloace de transport ori stind în picioare în caroseria autocamioanelor sau remorcilor; c) sa nu distraga prin discuţii atenţia conducãtorilor autovehiculelor de transport în comun. SECŢIUNEA a VII-a Circulaţia coloanelor ART. 65 Conducãtorii coloanelor sînt obligaţi: a) sa formeze coloane de cel mult patru persoane în rind, cu excepţia manifestatiilor sau defilarilor; b) sa nu admitã mersul în cadenta la trecerea peste poduri; c) sa aibã în flancul sting, în rindurile din fata şi din spate ale coloanei, ziua stegulete roşii, iar pe timp de noapte sau ceata, felinare cu lumina roşie. Copiii în coloana vor circula cîte doi în rind şi vor traversa strada sau drumul sub supraveghere. SECŢIUNEA a VIII-a Alte reguli privind securitatea circulaţiei ART. 66 Organele de stat care administreazã drumurile publice sînt obligate sa ia mãsurile necesare pentru securitatea circulaţiei pe timp de ninsoare sau polei, ori în alte situaţii asemãnãtoare. ART. 67 Pe timp de ceata sau în alte condiţii atmosferice care impiedica vizibilitatea peste 20 m, autovehiculele de orice fel, în mers şi în stationare, vor fi luminate şi în timpul zilei, iar conducãtorii acestora sînt obligaţi sa dea semnale sonore şi sa rãspundã în acelaşi fel la semnalele date de conducãtorii autovehiculelor care se apropie. În asemenea condiţii semnalele sonore pot fi folosite şi în localitãţile, locurile sau în timpul în care claxonatul este interzis. ART. 68 Transportul incarcaturilor uşor inflamabile, explozivilor, substanţelor radioactive sau puternic otravitoare ori al altor incarcaturi periculoase se va face în condiţiile stabilite prin norme speciale, iar dacã nu exista asemenea norme, în condiţiile stabilite prin prezentul regulament. ART. 69 Se interzice transportul incarcaturilor uşor inflamabile, în remorci şi în caroseria autobasculantelor. Prin excepţie, produsele petroliere pot fi transportate în remorci cisterne, iar buteliile de aragaz în remorci special amenajate. ART. 70 În cazul incarcaturilor uşor inflamabile, explozivilor sau altor incarcaturi periculoase, şefii de garaje, înlocuitorii acestora şi conducãtorii de vehicule sînt obligaţi sa verifice, înainte de plecare în cursa, existenta şi buna funcţionare a mijloacelor de stingere a incendiilor, prevãzute pentru transportul acestor incarcaturi. Conducãtorii vehiculelor cu care se transporta incarcaturi periculoase au obligaţia sa respecte indicaţiile stabilite la punctele de primire a acestor incarcaturi, în legatura cu încãrcarea, transportul şi descãrcarea. ART. 71 Este interzis ca în autovehiculele care transporta incarcaturi periculoase sa se afle pasageri, sau incarcaturi neprevãzute în foaia de parcurs. Incarcatura periculoasa trebuie sa fie însoţitã pe tot parcursul de cel puţin o persoana care sa-i cunoascã bine caracteristicile. Dacã din cauza deteriorarii ambalajului în timpul transportului sau din alte cauze, substantele uşor inflamabile sau alte substanţe periculoase se imprastie pe drum, conducãtorul vehiculului este obligat sa opreascã imediat ce observa aceasta şi, împreunã cu persoana care îl însoţeşte, sa avertizeze pe cei din jur de pericol şi sa ia mãsurile necesare pentru izolare, anuntind de cele intimplate cel mai apropiat organ al militiei. ART. 72 Conducãtorilor de vehicule cu care se transporta incarcaturi periculoase le este interzis: a) sa provoace socuri vehiculului condus; b) sa fumeze în timpul transportului sau sa aprinda focuri la opriri ori stationari, la o distanta mai mica de 50 m de vehicul; c) sa lase vehiculul şi incarcatura fãrã supraveghere; d) sa lase vehiculul încãrcat în garaj; e) sa pãstreze în vehicul rezerve de combustibil în ambalaje care nu sînt special confectionate în acest scop; f) sa remorcheze autovehicule rãmase în pana; g) sa staţioneze pe partea carosabilã a drumurilor publice, pe timp de noapte. ART. 73 În cazul cînd se fac transporturi de persoane în autocamioane, în alte autovehicule care prin construcţie nu sînt destinate transportului de persoane sau în remorcile tractoarelor, se vor lua urmãtoarele mãsuri: a) caroseria va fi prevãzutã cu bãnci sau scaune, bine fixate, mai jos de nivelul obloanelor cu cel puţin 15 cm; b) pãrţile laterale vor fi fixate cu sigurante; c) transportul copiilor în caroserie va fi admis numai cu insotitori (1 la 10 copii); d) se va mentiona în foaia de parcurs sub semnatura şi pe rãspunderea celui care încuviinţeazã transportul, ca autovehiculul sau remorca poate transporta persoane. Încuviinţarea se da de şeful de garaj sau de conducãtorul organizaţiei socialiste respective. Pe lîngã foaia de parcurs, conducãtorul autocamionului va avea asupra sa un tabel în care vor fi trecute nominal persoanele care se transporta şi în care se va mentiona data transportului şi itinerariul. ART. 74 Numãrul persoanelor care pot fi transportate în caroseria autocamioanelor sau în remorcile tractoarelor este limitat, în funcţie de tonajul acestora, dupã cum urmeazã: - 0,5 t ................................ 6 persoane - 0,7 t - 0,8 t ....................... 10 persoane - 1,5 t ............................... 16 persoane - 3 t ................................. 24 persoane - 4-5 t ............................... 30 persoane - 6-7 t ............................... 40 persoane - 8 t ................................. 46 persoane ART. 75 În caroseria autocamioanelor care transporta mãrfuri, se pot transporta, împreunã cu incarcatura, numai incarcatorii sau insotitorii mãrfurilor, prevãzuţi în foaia de parcurs, cu obligaţia ca aceştia sa nu calatoreasca deasupra încãrcãturii sau în picioare. CAP. 3 Obligaţiile deţinãtorilor de autovehicule ART. 76 Deţinãtorii de autovehicule sînt obligaţi sa le inmatriculeze înainte de a le pune în circulaţie şi sa ceara radierea lor din evidenta organelor militiei, potrivit prevederilor prezentului regulament. Deţinãtorii de autovehicule sînt obligaţi sa monteze pe autovehiculele care circula pe drumurile publice tablite purtind numãrul de înmatriculare, confectionate şi plasate potrivit dispoziţiilor prezentului regulament. Deţinãtorii autovehiculelor accidentate sînt obligaţi sa ceara organului militiei cel mai apropiat autorizaţia de a efectua reparaţiile necesare, pe care o vor prezenta responsabilului de atelier sau persoanei care urmeazã sa efectueze reparaţia. ART. 77 Organizaţiile socialiste deţinãtoare de autovehicule sînt obligate: a) sa verifice starea tehnica a autovehiculelor, sa facã menţiune în foaia de parcurs ca acestea se gãsesc în buna stare de funcţionare şi sa nu permitã ieşirea în circulaţie a acelora care nu îndeplinesc condiţiile tehnice; b) sa elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru fiecare autovehicul care pleacã în cursa; c) sa nu permitã conducerea autovehiculelor de cãtre persoane care nu poseda permis de conducere sau care poseda permis de conducere necorespunzãtor categoriei din care face parte autovehiculul respectiv, ori talonul de ajutor de sofer corespunzãtor; d) sa nu permitã conducãtorilor de autovehicule sa plece în cursa sub influenta bãuturilor alcoolice sau în stare de oboseala accentuata; e) sa atragã atenţia conducãtorilor de autovehicule asupra particularitatilor de conducere a acestora, iar în caz de polei, ceata sau alte asemenea situaţii, asupra modului în care trebuie sa circule, fãcînd menţiune despre aceasta în foaia de parcurs; f) la întoarcere, sa ţinã seama de observaţiile fãcute de agenţii de circulaţie sau de conducãtorii de autovehicule în foaia de parcurs şi sa ridice de la aceştia cheia de contact, certificatul de înmatriculare şi foaia de parcurs în care se va mentiona ora sosirii din cursa; g) sa anunţe imediat organele militiei despre orice accident savirsit de conducãtorii de autovehicule sau cînd în foaia de parcurs se constata modificãri, ştersãturi ori adãugiri şi cînd conducãtorii de autovehicule se întorc din cursa sub influenta bãuturilor alcoolice; h) sa ia mãsuri pentru ridicarea continua a calificãrii conducãtorilor de autovehicule, organizind cursuri de pregãtire profesionalã în unitãţile respective, în vederea însuşirii regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi a celor de folosire tehnica a autovehiculelor şi pentru prevenirea accidentelor de circulaţie; i) sa ia mãsuri ca toţi conducãtorii de autovehicule sa aibã permisul de conducere vizat de organele militiei regionale în raza cãreia domiciliazã; j) sa ia mãsuri ca, la intrãrile şi ieşirile din garaje şi depouri sa se instaleze indicatoare de prevenire. CAP. 4 Condiţiile tehnice pentru admiterea în circulaţie a autovehiculelor şi remorcilor ART. 78 Autovehiculele şi remorcile care circula pe drumurile publice trebuie sa fie în stare buna de funcţionare şi sa îndeplineascã condiţiile tehnice minime prevãzute în prezentul capitol. SECŢIUNEA I Mecanismul de frinare ART. 79 Orice autovehicul va fi echipat cu doua sisteme de frinare: frina de serviciu şi frina de ajutor. Ambele sisteme trebuie sa fie perfect reglate şi sa acţioneze eficace şi rapid, independent unul de altul. ART. 80 Motocicletele, inclusiv scuterele, cu sau fãrã atas, vor fi echipate cu doua dispozitive de frinare, cu comanda de picior şi mina, care sa permitã controlul miscarii şi oprirea sigura, rapida şi eficace a acestora. ART. 81 Remorcile şi semiremorcile cu greutate maxima autorizata mai mare de 750 kg, vor fi prevãzute cu: a) o instalatie de frinare care sa acţioneze sigur, rapid şi eficace pe toate rotile, comandata de la frina de serviciu a autovehiculului tragator. Cînd greutatea maxima autorizata a remorcii nu depãşeşte 3.500 kg, dispozitivul sau de frinare poate fi acţionat şi prin apropierea remorcii de autovehiculul tragator (frinare prin inertie). Dispoziţiile alineatului precedent sînt aplicabile şi remorcilor a cãror greutate maxima autorizata nu depãşeşte 750 kg, însã este mai mare decît jumãtate din greutatea proprie a autovehiculului tragator; b) un dispozitiv care sa permitã frinarea (imobilizarea) rotilor, cînd remorcile sau semiremorcile sînt decuplate de autovehiculul tragator. SECŢIUNEA a II-a Sistemul de lumini ART. 82 Autovehiculele vor fi prevãzute în fata cu: a) cel puţin doua faruri cu lumini albe sau galbene selective cu doua faze: faza lungã (lumina de drum), care sa poatã lumina în mod eficace drumul noaptea, pe timp senin, pe o distanta minima de 100 m şi faza scurta (lumina de intilnire), care sa poatã lumina drumul, în aceleaşi condiţii, pe o distanta minima de 30 m, fãrã sa împiedice vederea celorlalte persoane care folosesc drumul; b) doua lanterne de poziţie cu lumini albe vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de 150 m, fãrã sa împiedice vederea celorlalte persoane care folosesc drumul; c) doua semnalizatoare cu lumina intermitenta, alba sau portocalie, pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers. Sursele de lumina pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers pot fi situate şi pe pãrţile laterale, de o parte şi de alta a autovehiculului. În acest caz ele pot fi: a) braţ mobil, care depãşeşte lateral gabaritul autovehiculului, avînd o lumina portocalie, continua, cînd se afla în poziţie orizontala; b) poziţie fixa, cu lumina portocalie intermitenta. Motocicletele, inclusiv scuterele, vor avea în fata un far cu doua faze şi cu lanterna de poziţie în far, iar cele cu atas şi o lanterna cu lumina alba, de poziţie, cu caracteristicile prevãzute la alineatul 1, montata la extremitatea atasului. ART. 83 Autovehiculele (cu excepţia motocicletelor), remorcile şi semiremorcile vor fi prevãzute în spate cu: a) doua lanterne de poziţie, cu lumini roşii, vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 150 m, care sa se aprinda concomitent cu lanternele de poziţie, luminile de drum şi de intilnire din fata; b) doua lanterne stop cu lumini roşii, care sa se aprinda atunci cînd intra în acţiune frina de serviciu, iar intensitatea lor luminoasa sa fie mai mare decît a luminilor de la lanternele de poziţie; c) o lanterna cu lumina alba proiectata pe numãrul de înmatriculare, care sa permitã citirea numãrului noaptea, pe timp senin, de la o distanta minima de 20 m; d) doua lanterne cu lumina intermitenta, roşie sau portocalie, pentru semnalizarea direcţiei de mers, în cazul cînd autovehiculul nu este prevãzut cu semnalizatoarele laterale de schimbare a direcţiei. Motocicletele, inclusiv scuterele, vor avea în spate o lanterna cu doua compartimente, unul cu lumina roşie, care sa se aprinda atunci cînd intra în acţiune frina, iar al doilea cu lumina roşie de poziţie şi proiectie alba pentru luminarea numãrului de înmatriculare. Motocicletele cu atas vor avea şi o lanterna cu lumina roşie de poziţie, montata în spate, la extremitatea atasului. SECŢIUNEA a III-a Alte condiţii ART. 84 Autovehiculele vor fi prevãzute cu un mecanism de direcţie care sa permitã o manevrare uşoarã, rapida şi sigura, cu jocul volanului de cel mult 15 grade. Piulitele de la articulatiile mecanismului de direcţie trebuie sa fie asigurate cu splinturi, iar celelalte piese sa fie bine fixate şi fãrã uzuri pronunţate. ART. 85 Potrivit categoriei şi construcţiei lor, autovehiculele vor fi prevãzute cu oglinda retrovizoare, avertizor sonor, dispozitiv pentru amortizarea zgomotului produs de evacuarea gazelor, geamuri la parbriz şi la uşile laterale, care sa permitã vizibilitatea, stergatoare de parbriz în stare de funcţionare, inchizatoare de usi, precum şi siguranta la obloanele laterale care sa nu permitã deschiderea acestora în timpul mersului. La tramvaie, troleibuze şi autobuze una din oglinzile retrovizoare va fi astfel instalata încît sa permitã conducatorului sa supravegheze de la locul sau uşile de urcare şi coborire. Aceste autovehicule vor fi dotate cu mijloace pentru stingerea incendiilor (extinctoare etc.). ART. 86 Autovehiculele care transporta incarcaturi uşor inflamabile sau periculoase trebuie sa mai îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) esapamentul sa fie montat în partea din fata şi sa fie prevãzut cu parascintei şi cu aparatoare metalicã; b) sa fie prevãzute cu mijloace corespunzãtoare pentru stingerea incendiilor (doua extinctoare, o lada sau un sac cu nisip, o patura groasa şi lopeti pentru împrãştierea nisipului); c) pe pãrţile laterale, în fata şi în spate, sa fie prevãzute cu tablite avînd inscripţia "Pericol de foc", scrisã vizibil cu litere în mãrime de cel puţin 10 cm, iar de o parte şi de alta a cabinei sa aibã un fanion din pinza de culoare neagra, în interiorul cãruia sa fie înscrisã cu alb litera "P", în mãrime de 20 cm, sau sa aibã fixate în fata şi în spate plãci dreptunghiulare negre cu inscripţia "P" în alb, înãlţimea literei fiind de 20 cm; d) robinetele autocisternelor sa fie bine închise şi prevãzute cu un dispozitiv care sa înlãture posibilitatea deschiderii lor în timpul mersului. ART. 87 Gabaritul autovehiculelor şi al remorcilor cu sau fãrã incarcatura nu poate depãşi lungimea, lãţimea, înãlţimea şi greutatea pe osie, prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare. Dacã incarcatura depãşeşte în lungime partea din spate a caroseriei sau a peridocului, va fi semnalizata ziua cu un stegulet roşu, iar noaptea cu o lanterna sau alta sursa de lumina roşie, ori cu un stegulet alb, care vor fi fixate în partea din urma a încãrcãturii. În situaţii speciale, cînd este necesar sa se transporte incarcaturi sau utilaje autopropulsate care depãşesc gabaritul şi tonajul permis, se va cere avizul Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi autorizaţia Direcţiei Generale a Militiei. Cînd asemenea transporturi urmeazã sa se efectueze în cadrul aceleiaşi regiuni, se va cere avizul organelor care administreazã drumurile de pe traseu şi autorizaţia militiei regionale, respectiv a Direcţiei Militiei Capitalei. În autorizaţie se vor specifica condiţiile în care se poate efectua transportul. În cazul cînd pe traseele pe care circula, vehiculele intilnesc pe unele sectoare de drum public indicatoare ce interzic accesul pentru gabarite sau greutãţi depasite, conducãtorii lor, în lipsa avizului şi autorizãrii cerute la alineatul 3 al prezentului articol, vor respecta semnificatia acestora. ART. 88 Dacã în urma unei defectiuni survenite pe parcurs, autovehiculele nu mai îndeplinesc condiţiile tehnice prevãzute în prezentul capitol, conducãtorii lor sînt obligaţi sa ia toate mãsurile pentru înlãturarea deficienţelor, iar dacã aceasta nu se poate realiza pe loc, vor merge la garaj sau la punctul cel mai apropiat de reparare, cu o viteza care sa asigure evitarea oricãrui accident. Dacã defecţiunile survenite nu permit deplasarea autovehiculelor la garaj sau la cel mai apropiat punct de reparare, conducãtorii lor sînt obligaţi sa le scoatã din partea carosabilã, iar dacã aceasta nu este posibil sa le deplaseze cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului public, semnalizind prezenta lor prin aprinderea lanternelor de poziţie (şi prin lumina roşie din spate, dacã locul respectiv nu este luminat). Orice conducãtor de vehicul este obligat sa ajute pe conducãtorii autovehiculelor rãmase în pana, la scoaterea acestora din partea carosabilã a drumului public. În cazul cînd defectiunea priveşte sistemul de iluminat, conducãtorii autovehiculelor rãmase în pana sînt obligaţi sa asigure funcţionarea cel puţin a farului din partea stinga a autovehiculului. Dacã sistemul de iluminat nu funcţioneazã, autovehiculele nu vor circula în timpul nopţii sau pe ceata, poziţia lor fiind semnalizata prin instalarea în fata şi în spate a cîte unui triunghi reflectorizant. ART. 89 Organele militiei controleazã starea tehnica a autovehiculelor înmatriculate, atît pe drumurile publice, cît şi la autobazele, garajele şi depourile organizaţiilor socialiste. În cazul cînd constata ca autovehiculele care circula pe drumurile publice nu corespund condiţiilor tehnice prevãzute în prezentul capitol, organele militiei vor retrage certificatele de înmatriculare pînã cînd deţinãtorii vor remedia deficientele constatate. Organele militiei au dreptul sa controleze la întreprinderile şi atelierele de reparaţii auto starea tehnica a autovehiculelor, prin verificarea calitãţii reparaţiilor executate la sistemele şi instalaţiile care afecteazã securitatea circulaţiei. CAP. 5 Înmatricularea autovehiculelor şi radierea lor SECŢIUNEA I Înmatricularea autovehiculelor ART. 90 Autovehiculele cu o capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, se înmatriculeazã la organele militiei raionale sau orãşeneşti, pe raza cãreia îşi au domiciliul (sediul) deţinãtorii. Autovehiculele cu capacitate cilindrica mai mare de 69 cmc se înmatriculeazã la direcţia militiei regiunii pe raza cãreia îşi au domiciliul (sediul) deţinãtorii, iar pentru oraşul şi regiunea Bucureşti la Direcţia Militiei Capitalei. Tramvaiele şi troleibuzele se înmatriculeazã la întreprinderile care le deţin, iar autovehiculele aparţinînd Ministerului Forţelor Armate se înmatriculeazã la acest minister. ART. 91 Organele militiei elibereazã pentru fiecare autovehicul înmatriculat un certificat de înmatriculare. Conţinutul şi forma certificatului de înmatriculare se stabilesc de Direcţia Generalã a Militiei. El va cuprinde cel puţin denumirea organului care l-a emis, numãrul de înmatriculare a autovehiculului, marca şi tipul autovehiculului, numãrul motorului, data primei puneri în circulaţie a autovehiculului, denumirea sau numele şi prenumele precum şi domiciliul (sediul) deţinãtorului. ART. 92 Schimbarea domiciliului (sediului) deţinãtorului unui autovehicul pe raza aceluiaşi organ al militiei care a fãcut înmatricularea, trebuie anunţatã acestuia în termen de 20 zile. Înlocuirea motorului la autovehiculele proprietate personalã se poate face numai cu anunţarea prealabilã a organelor militiei care le-au înmatriculat. ART. 93 Înmatricularea autovehiculelor şi eliberarea certificatelor de înmatriculare se face pe baza actelor de provenienta sau proprietate şi a verificãrii tehnice. La înmatricularea autovehiculelor proprietate personalã se depune şi dovada de plata a taxelor legale. La înmatricularea autovehiculelor noi nu se face verificarea tehnica. Pentru autovehiculele care au o capacitate cilindrica pînã la 98 cmc inclusiv, nu se percep taxe de înmatriculare. ART. 94 Autovehiculele aparţinînd misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare strãine, membrilor acestora, corespondentilor şi agentiilor de presa strãine, precum şi reprezentanţilor organizaţiilor economice, culturale sau a altor asemenea organizaţii strãine cu statut diplomatic care îşi desfãşoarã activitatea în Republica Socialistã România, se înmatriculeazã şi se radiaza de cãtre Direcţia Militiei Capitalei, la cererea Ministerului Afacerilor Externe. La cererea de înmatriculare a autovehiculelor aparţinînd celor prevãzuţi la alineatul precedent se vor anexa: a) unul din actele prevãzute mai jos: - certificatul de trecere prin vama eliberat de Federaţia Internationala Automobilistica sau de Alianta Internationala de Turism; - chitanţa de import eliberata de una din vamile romane, persoanelor care se bucura de scutire a taxelor vamale; - declaraţia vamalã de import eliberata de aceleaşi vami, persoanelor cãrora li se acorda creditare de taxe vamale; b) un formular-tip, completat de deţinãtorul autovehiculului, cuprinzînd toate datele tehnice ale acestuia; c) chitanţa de plata taxelor de timbru pentru înmatricularea autovehiculelor, afarã de cazurile cînd pe baza de reciprocitate se acorda scutire de plata acestor taxe pentru misiunile diplomatice, oficiile consulare şi membrii acestora; d) polita de asigurare pentru daune provocate terţilor. Certificatele de înmatriculare a autovehiculelor prevãzute în prezentul articol se vireazã, anual, de Direcţia Militiei Capitalei. ART. 95 Pentru autovehiculele noi, se pot elibera autorizaţii de circulaţie provizorii, pe rute determinate, valabile timp de 15 zile. Aceste autorizaţii se vor elibera de cãtre organul militiei pe raza cãruia se afla întreprinderea constructoare, magazinul de desfacere a autovehiculelor sau oficiul vamal, potrivit competentei stabilite în art. 90. În cazuri temeinic justificate, valabilitatea autorizaţiilor de circulaţie provizorii poate fi prelungitã. ART. 96 Organizaţiile care au ca obiect fabricarea, montarea, repararea sau comercializarea autovehiculelor, pot obţine autorizaţii de circulaţie de garaj, pe rute determinate, a cãror valabilitate expira la data de 31 decembrie a anului în cursul cãruia au fost eliberate. Autorizaţiile de circulaţie de garaj se folosesc exclusiv la proba autovehiculelor pe o distanta ce nu poate depãşi 50 km de la sediul întreprinderii şi nu dau dreptul la transportul de persoane sau bunuri. ART. 97 Pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de înmatriculare sau a autorizaţiei de garaj trebuie declarata organului de militie raional sau orasenesc cel mai apropiat, în termen de 48 ore de la constatarea faptului. Duplicatele certificatelor de înmatriculare sau ale autorizaţiilor de garaj se elibereazã de cãtre organele militiei care au emis originalul, dupã verificarea împrejurãrilor în care acestea au fost pierdute, furate sau distruse, şi dupã publicarea pierderii în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pînã la emiterea duplicatului, autovehiculul va circula pe baza unei autorizaţii de circulaţie provizorii. SECŢIUNEA a II-a Numerele de înmatriculare a autovehiculelor ART. 98 La înmatriculare, organele militiei atribuie autovehiculelor numãrul de înmatriculare, cu indicativul regiunii respective, format din litere majuscule, dupã cum urmeazã: Arges ....................................... AG Bacau ....................................... BC Banat ....................................... BT Braşov ...................................... BV Bucureşti, inclusiv oraşul Bucureşti ........ B Cluj ........................................ CJ Crisana ..................................... CR Dobrogea .................................... DB Galaţi ...................................... GL Hunedoara ................................... HD Iaşi ........................................ IS Maramures ................................... MR Mures-Autonomã Maghiara ..................... MS Oltenia ..................................... OL Ploiesti .................................... PL Suceava ..................................... SV Numãrul de înmatriculare şi indicativul se scriu pe tablite cu cifre şi litere ieşite în relief prin turnare sau presare şi vor fi vopsite în negru pe fond alb. Locul de plasare, forma şi dimensiunile tablitelor cu numãrul de înmatriculare se stabilesc de Direcţia Generalã a Militiei. ART. 99 Remorca, iar în cazul tractarii a doua remorci, ultima, va purta la spate numãrul de înmatriculare şi indicativul autovehiculului tragator. ART. 100 Numerele de înmatriculare ale autovehiculelor prevãzute în art. 94 vor fi însoţite, dupã caz, de initialele CD, CO sau TC. Tablitele cu initialele CD vor avea forma ovala, cu diametrul mare de 250 mm şi cel mic de 160 mm, iar cele cu initialele CO şi TC vor avea forma dreptunghiulara, cu baza de 180 mm, şi înãlţimea de 160 mm. Initialele CD, CO şi TC vor fi scrise cu caractere latine, de tipar, vor avea înãlţimea de 40 mm, lãţimea de 30 mm, iar grosimea scrisului de 10 mm, şi vor fi turnate în partea de sus a ovalului sau dreptunghiului. Initialele CD şi TC se vopsesc în roşu, iar initialele CO în albastru, pe fond alb. Numerele vor fi scrise cu cifre arabe, drepte, plasate în partea de jos a ovalului sau dreptunghiului şi vor avea înãlţimea de 65 mm, lãţimea de 35 mm, iar grosimea scrisului de 10 mm. Cifrele se separa între ele printr-un spaţiu de 10 mm şi se vopsesc în negru pe fond alb. Initialele CD, CO şi TC se separa de cifre printr-un spaţiu de 20 mm. ART. 101 Este interzis a se înscrie pe autovehicule semne distinctive, cu excepţia celor stabilite de Direcţia Generalã a Militiei la propunerea organizaţiilor socialiste interesate. ART. 102 Numerele de înmatriculare, indicativul, locul de plasare, forma şi dimensiunile tablitelor cu numerele de înmatriculare, ale autovehiculelor aparţinînd Ministerului Forţelor Armate, precum şi semnele distinctive ce se înscriu pe autovehiculele respective, se stabilesc şi se atribuie de acest minister. SECŢIUNEA a III-a Radierea autovehiculelor din evidenta circulaţiei ART. 103 Deţinãtorii de autovehicule înmatriculate sînt obligaţi sa ceara radierea acestora din evidenta organelor militiei în urmãtoarele cazuri: a) la trecerea autovehiculului în patrimoniul altui proprietar ori în administrarea, respectiv folosinta, altei organizaţii; b) la schimbarea domiciliului (sediului) deţinãtorului pe raza altui organ al militiei decît acela la care se afla înmatriculat autovehiculul; c) la scoaterea definitiva din Republica Socialistã România, pe baza aprobãrii de export date de cãtre organele vamale romane, a autovehiculelor care au fost înmatriculate potrivit art. 94 din regulament; d) în cazul cînd autovehiculul a devenit impropriu din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice; e) în caz de transformare a autovehiculului prin carosare. Cererea de radiere, împreunã cu certificatul de înmatriculare, se depun la organul militiei care a înmatriculat autovehiculul, în termen de 10 zile de la data cînd a survenit unul din cazurile prevãzute la literele a-e. Autovehiculele proprietate personalã pot fi radiate şi în cazul cînd deţinãtorii lor nu vor sa le mai menţinã în circulaţie. ART. 104 În cazul prevãzut la litera b a articolului precedent, organele militiei pot elibera deţinãtorilor de autovehicule care au depus cererea de radiere şi certificatul de înmatriculare, autorizaţii de circulaţie provizorii valabile timp de 15 zile. CAP. 6 Permisul de conducere ART. 105 Permisul de conducere valabil pentru autovehicule cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, se elibereazã de organul militiei raional sau orasenesc, iar pentru autovehicule cu capacitate cilindrica mai mare de 69 cmc de direcţia militiei regiunii, respectiv Direcţia Militiei Capitalei, pe raza cãrora solicitantii îşi au domiciliul. Permisul de conducere pentru tramvaie şi troleibuze se elibereazã de comitetul executiv al sfatului popular care are în subordine întreprinderea care deţine aceste mijloace de transport. ART. 106 Conţinutul şi forma permisului de conducere pentru autovehicule cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, pentru tractoare rutiere, precum şi pentru tramvaie şi troleibuze, se stabilesc de Direcţia Generalã a Militiei. ART. 107 Permisul de conducere eliberat de direcţiile militiilor regionale, respectiv de Direcţia Militiei Capitalei, pentru alte autovehicule decît cele prevãzute la articolul precedent, va fi de culoare roz, cu dimensiunile de 74 X 105 mm şi va cuprinde: titlul documentului în limbile romana şi franceza, semnul distinctiv al Republicii Socialiste România în circulaţia internationala înscris în oval, denumirea organului care l-a emis, numele, prenumele, data şi locul naşterii, precum şi domiciliul, fotografia şi semnatura titularului, data eliberãrii, termenul de valabilitate şi numãrul permisului, categoria de autovehicule pentru care permisul este valabil, semnatura organului emitent, rubrici pentru schimbarea domiciliului şi pentru alte menţiuni. Permisul este valabil pentru una sau mai multe din urmãtoarele categorii de autovehicule: Categoria A. Motociclete cu sau fãrã atas, cu capacitate cilindrica mai mare de 69 cmc, autovehicule pentru infirmi, autovehicule cu trei roti a cãror greutate proprie nu depãşeşte 400 kg; Categoria B. Autovehicule destinate transportului de persoane cu cel mult 8 locuri pe scaune, în afarã de locul conducatorului, sau destinate transportului de mãrfuri şi avînd o greutate maxima autorizata de cel mult 3.500 kg. Autovehiculelor din aceasta categorie li se poate ataşa o remorca uşoarã; Categoria C. Autovehicule destinate transportului de mãrfuri sau materiale şi a cãror greutate maxima autorizata depãşeşte 3.500 kg. Autovehiculelor din aceasta categorie li se poate ataşa o remorca uşoarã; Categoria D. Autovehicule destinate transportului de persoane cu mai mult de 8 locuri pe scaune, în afarã de locul conducatorului. Autovehiculelor din aceasta categorie li se poate ataşa o remorca uşoarã. Categoria E. Autovehicule din categoriile B, C sau D, pentru care conducãtorul are permis, cu remorci altele decît uşoare. Termenul "greutate maxima autorizata" înseamnã greutatea autovehiculului gata de drum şi a încãrcãturii maxime. Permisul de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A da dreptul şi la conducerea autovehiculelor cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv. Posesorii permiselor de conducere valabile pentru autovehicule din categoria C pot conduce şi tractoare rutiere. Autovehiculele din categoriile D şi E, precum şi tractoarele rutiere aparţinînd Ministerului Forţelor Armate sau Ministerului Afacerilor Interne, pot fi conduse şi de persoane care poseda permis de conducere valabil pentru alte categorii de autovehicule, în condiţiile prevãzute în instrucţiunile comune ale conducãtorilor acestor ministere. ART. 108 Permisul de conducere se obţine pe baza de examen. Pentru admiterea la examen, persoana care solicita permis de conducere trebuie sa prezinte urmãtoarele acte: a) copie legalizatã de pe certificatul de naştere, din care sa rezulte ca are virsta de 18 ani împliniţi; b) certificat medical (fişa medicalã), din care sa rezulte ca este apta pentru conducerea autovehiculelor; c) certificat de absolvire a unei şcoli de conducatori de autovehicule sau a unui curs practic de conducere şi cunoaştere a regulilor de circulaţie, urmat în cadrul facultãţilor sau secţiilor facultãţilor din cadrul instituţiilor de învãţãmînt superior care pregãtesc specialişti în proiectarea, întreţinerea sau exploatarea autovehiculelor, ori în cadrul unor şcoli tehnice şi de maiştri auto sau, dupã caz, a unei şcoli sau curs de mecanizatori agricoli sau tractoristi rutieri, ori a unei şcoli de conducatori de tramvaie sau troleibuze. Persoanelor care se prezintã la examen în vederea obţinerii permisului de conducere pentru autovehicule cu o capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv nu li se cere sa prezinte certificat de absolvire a unei şcoli sau curs. Absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule amatori au dreptul sa se prezinte la examen, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B sau numai pentru una din aceste categorii. Absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule profesionisti, ai şcolilor tehnice şi de maiştri auto, precum şi ai cursurilor de conducere auto organizate în cadrul facultãţilor sau secţiilor din cadrul facultãţilor care pregãtesc specialişti în proiectarea, întreţinerea şi exploatarea autovehiculelor, au dreptul sa se prezinte la examen în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A, B şi C, ori numai pentru una sau unele din aceste categorii, precum şi pentru categoria E. Absolvenţii şcolilor sau cursurilor de mecanizatori agricoli sau tractoristi rutieri se pot prezenta la examen în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru tractoare rutiere. Absolvenţii şcolilor de conducatori de tramvaie sau troleibuze, se pot prezenta la examen pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru tramvaie, respectiv troleibuze. Inginerii, tehnicienii, maistrii şi şefii de garaje, care lucreazã în unitãţile cu specific auto, se pot prezenta la examen, chiar dacã nu au absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehiculele din categoriile B şi C sau numai pentru categoria C, la propunerea organului central în subordinea cãruia se afla unitãţile respective, cu avizul prealabil al Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi cu aprobarea Direcţiei Generale a Militiei. Direcţia Generalã a Militiei şi direcţiile militiilor regionale, iar pentru oraşul Bucureşti, Direcţia Militiei Capitalei, pot aproba de la caz la caz, prezentarea la examen şi a altor persoane care nu au absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehiculele din categoriile A şi B, sau numai pentru una din aceste categorii. Membrii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare se vor prezenta la examen, în condiţiile stabilite de Ministerul Afacerilor Externe. ART. 109 Persoanele care solicita permis de conducere vor fi examinate la proba de cunoaştere a regulilor de circulaţie, a semnelor şi semnalelor folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei pe drumurile publice, la mecanicã auto, precum şi la una din urmãtoarele probe practice de conducere, dupã caz: a) la proba de conducere a motocicletei fãrã atas, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A. Infirmii vor fi examinati la proba de conducere a autovehiculului adaptat infirmitãţii lor; b) la proba de conducere a unui autoturism, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria B; c) la proba de conducere a unui autocamion în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria C; d) la proba de conducere a unui autovehicul cu remorca a carei greutate maxima autorizata este mai mare de 750 kg, în vederea obţinerii dreptului de a conduce autovehicule din categoria E; e) la proba de conducere a unui tractor rutier, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru tractoare rutiere; f) la proba de conducere a tramvaiului, în vederea obţinerii permisului de conducere pentru tramvaie, respectiv la proba de conducere a troleibuzului în vederea obţinerii permisului de conducere pentru troleibuze. Persoanele care solicita permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B sau numai pentru una din aceste categorii, ori pentru autovehicule cu o capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, nu vor fi examinate la mecanicã auto. Cei care solicita permis de conducere valabil simultan pentru autovehicule din categoriile A, B, C şi E sau pentru doua din aceste categorii, vor fi examinati la fiecare din probele practice de conducere, corespunzãtoare categoriei de autovehicule pentru care solicita permisul. ART. 110 Absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule profesionisti vor fi examinati în vederea obţinerii permisului de conducere de cãtre comisii formate din delegaţi ai direcţiilor militiilor regionale, respectiv ai Direcţiei Militiei Capitalei, ai Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi ai Ministerului Forţelor Armate, preşedinţii comisiilor fiind delegaţii organelor militiei. Comisia de examinare a absolvenţilor şcolilor de conducatori de tramvaie sau troleibuze va fi formatã din delegaţi ai comitetului executiv al sfatului popular şi un delegat al organului regional de militie, respectiv al Direcţiei Militiei Capitalei, preşedinte al comisiei fiind un delegat al comitetului executiv al sfatului popular. Persoanele care solicita permis de conducere pentru autovehicule cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, vor fi examinate de un ofiţer sau subofiţer de militie numit de şeful militiei raionale sau orãşeneşti. Comisiile de examinare pentru alte categorii de candidaţi decît cei prevãzuţi la alineatele precedente vor fi formate din ofiţeri sau subofiteri de militie numiţi de Direcţia circulaţiei din Direcţia Generalã a Militiei, de direcţia militiei regiunii, Direcţia Militiei Capitalei, ori de şefii serviciilor de circulaţie. Din comisia pentru examinarea candidaţilor prezentaţi de Ministerul Forţelor Armate poate face parte şi un delegat al acestui minister. ART. 111 Rezultatul examinãrii se consemneazã prin calificativul admis, aminat sau respins. Vor fi aminati candidaţii care nu reuşesc la prima examinare. În caz de amînare, candidaţii vor fi programati pentru reexaminare în termen de 10 pînã la 30 zile de la data primei examinari, la proba sau probele la care au fost aminati. Candidaţii care nu reuşesc la reexaminare vor fi declaraţi respinsi. Vor fi respinsi şi candidaţii care nu se prezintã la reexaminare în termen de 90 de zile de la data fixatã pentru aceasta. ART. 112 Pentru examinarea candidaţilor care au absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule amatori se vor percepe urmãtoarele taxe: a) 50 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A; b) 100 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B sau numai din categoria B. Pentru examinarea persoanelor care au obţinut aprobare potrivit art. 108 alineatul penultim, de a se prezenta la examen fãrã a fi absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule, se vor percepe urmãtoarele taxe: a) 300 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A; b) 500 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria B; c) 600 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B. Taxele se achitã anticipat la casieria Bãncii Naţionale a Republicii Socialiste România sau la unitãţile C.E.C. şi dau dreptul persoanelor care le-au achitat sa se prezinte atît la examinare cît şi la reexaminare. ART. 113 Sînt scutiţi de plata taxelor prevãzute în articolul precedent: a) infirmii, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru autovehiculele din categoria A, adaptate infirmitãţii lor; b) membrii misiunilor diplomatice acreditaţi în Republica Socialistã România, pe baza de reciprocitate. ART. 114 Posesorii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria C pot obţine, la cerere, şi dreptul de a conduce autovehicule din categoria D. Acest drept se acorda dupã o activitate efectivã de conducãtor auto de 5 ani în ultimii 6 ani, fãrã o întrerupere mai mare de 3 luni, pe un autovehicul din categoria C. În calculul vechimii se include şi timpul lucrat efectiv în calitate de conducãtor de troleibuz. Posesorii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile B şi C sau numai C, pot obţine, la propunerea motivatã a organizaţiilor socialiste ai cãror angajaţi sînt, dreptul de a conduce şi autovehicule din categoria E, în urma examinãrii lor de cãtre organele militiei la proba de conducere a unui autovehicul din categoria E. ART. 115 Autovehiculele, inclusiv tramvaiele şi troleibuzele, destinate pregãtirii pentru proba practica de conducere, pot circula numai pe traseele stabilite de organele militiei. Folosirea pe drumurile publice a autovehiculelor prevãzute în alineatul precedent este permisã numai sub supravegherea instructorilor autorizaţi în acest scop de cãtre şcolile sau facultãţile care organizeazã pregãtirea conducãtorilor de autovehicule. Pot fi autorizaţi ca instructori posesorii de permise de conducere valabile pentru categoria de autovehicule necesare pregãtirii elevilor sau studenţilor, avînd un stagiu de cel puţin 5 ani în practica de conducere. În timpul exercitãrii atribuţiilor instructorii sînt obligaţi sa aibã asupra lor permisul de conducere şi autorizaţia de instructor. Rãspunderea pentru încãlcarea regulilor de circulaţie de cãtre elevi sau studenţi, revine atît acestora, cît şi instructorului obligat a-i supraveghea. ART. 116 Autovehiculele, cu excepţia motocicletelor, destinate pregãtirii elevilor şi studenţilor pentru proba practica de conducere vor fi prevãzute cu dubla comanda (ambreiaj şi frina) şi vor avea în fata şi în spate inscripţia "Şcoala". ART. 117 În timpul stagiului de practica, absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule profesionisti au dreptul sa conducã autovehicule din categoria celor pentru care au fost şcolarizaţi şi examinati, pe baza talonului de ajutor de sofer, dar numai dacã sînt insotiti şi supravegheati permanent de conducãtorul titular al autovehiculului. Talonul de ajutor de sofer se elibereazã de organele militiei şi este valabil timp de 90 zile de la data eliberãrii, dupã aceasta data fiind considerat nul de drept. Rãspunderea pentru nerespectarea condiţiei prevãzute în alineatul 1, precum şi pentru încãlcarea regulilor de circulaţie de cãtre ajutorul de sofer, revine atît acestuia, cît şi conducatorului titular obligat sa-l însoţeascã şi sa-l supravegheze permanent. ART. 118 Posesorii permisului de conducere eliberat de organele militiei regionale, respectiv Direcţiei Militiei Capitalei, sînt obligaţi ca, la schimbarea domiciliului dintr-o regiune în alta, sa se prezinte pentru a fi luati în evidenta la direcţia militiei regiunii, respectiv la Direcţia Militiei Capitalei, pe raza cãreia şi-au stabilit domiciliul. ART. 119 Pierderea, furtul sau distrugerea permisului de conducere trebuie declarata, în termen de 48 ore de la constatarea faptului, militiei raionale sau orãşeneşti cea mai apropiatã. ART. 120 Direcţia militiei regionale, respectiv Direcţia Militiei Capitalei sau, dupã caz, militia raionala sau oraseneasca pe raza cãreia domiciliazã titularul permisului de conducere, pot elibera un duplicat al acestuia, pe baza comunicãrii primite de la organul militiei cãruia i s-a declarat pierderea, furtul sau distrugerea originalului şi dupã publicarea pierderii în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Duplicatele permiselor de conducere pentru tramvaie şi troleibuze se elibereazã de comitetele executive ale sfaturilor populare care au eliberat originalul, în condiţiile prevãzute la alineatul 1. ART. 121 Persoana care obţine un duplicat al permisului de conducere, iar ulterior reintra în posesia originalului, este obligatã sa depunã originalul în termen de 48 de ore la organul militiei, respectiv la comitetul executiv al sfatului popular, care a eliberat duplicatul. CAP. 7 Circulaţia autovehiculelor în trafic internaţional ART. 122 Autovehiculele înmatriculate în Republica Socialistã România, care circula în trafic internaţional, vor purta la spate, lîngã tablita cu numãrul de înmatriculare, o tablita de forma ovala cu lungimea de 175 mm şi lãţimea de 115 mm, în care se va înscrie litera "R" în relief, cu negru pe fond alb. Litera "R" va avea înãlţimea de 80 mm, şi grosimea scrisului de 10 mm şi va fi plasata la mijlocul tablitei ovale. ART. 123 Permisul de conducere eliberat de organele militiei potrivit art. 107 este valabil în circulaţia internationala pe teritoriul statelor care au aderat la Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, la care Republica Socialistã România este parte. Permisul de conducere eliberat de organele militiei pentru conducerea autovehiculelor cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, nu este valabil în circulaţia internationala. Pentru a circula pe teritoriul altor state, posesorul unui asemenea permis trebuie sa posede un permis internaţional de conducere eliberat de Asociaţia Automobilistilor din Republica Socialistã România. Dispoziţia de la alineatul precedent se aplica tuturor posesorilor de permise de conducere care vor sa circule pe teritoriul statelor care nu au aderat la Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, la care Republica Socialistã România este parte sau al statelor cu care Republica Socialistã România nu are convenţii de reciprocitate. CAP. 8 Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor ART. 124 Încãlcarea dispoziţiilor din prezentul regulament, arãtate mai jos, constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) contravenţiile la art. 12 lit. b şi c, art. 13, 16, 45 pct. 19, 22, 23, art. 55, 61, 63, 64, cu amenda de la 40 la 100 lei sau cu avertisment; b) contravenţiile la art. 8, 19, 38, 39, 40, 41, 43, 45 pct. 2, 13, 16, 17, 18, 20, 24, 26 şi 27, art. 46, 47, 49, 56 lit. a şi e, art. 58, 62 cu excepţia dispoziţiei de la litera i, art. 65, 67, 118, 119, 140 şi 143, cu amenda de la 40 la 150 lei; în cazul contravenţiilor la art. 56 lit. a şi e, art. 58, 62, cu excepţia dispoziţiei de la lit. i, şi art. 65 se aplica amenda sau avertisment; c) contravenţiile la art. 4, 21, 24, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 45 pct. 1, art. 57, 60, 76 alin. 2, art. 77 lit. b, e-j, art. 78, 87 alin. 2, art. 101 şi art. 117 alin. 1, cu amenda de la 50 la 200 lei; d) contravenţiile la art. 7, 22, 23, 25, 34, 35, 36, 37, 42, 48, 51, 52, 56 lit. b, c şi d, art. 62 lit. i, art. 66, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 92, 96, 97 alin. 1, art. 98 alin. 2, art. 99, 103 şi art. 115 alin. 1, 2 şi 4, cu amenda de la 100 la 250 lei; e) contravenţiile la art. 31, 45 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 şi 21, art. 53, 54, 87 alin. 3 şi 5, art. 88, 115 alin. 3, art. 116, 121, 141 şi 142, cu amenda de la 150 la 300 lei; f) contravenţiile la art. 20, 33, 76 alin. 1 şi 3 şi art. 77 lit. a, c şi d, cu amenda de la 250 la 400 lei; g) contravenţiile la art. 45 pct. 3, 14 şi 15, cu amenda de la 300 la 500 lei. ART. 125 Exercitarea de presiuni asupra sefilor de transporturi, autobaze, garaje, depouri, coloane ori conducãtorilor de autovehicule, spre a-i determina sa nu respecte normele prevãzute în prezentul regulament, a cãror încãlcare constituie contravenţie, se sancţioneazã cu amenda prevãzutã pentru contravenţia respectiva, dacã aceasta a fost sãvîrşitã. ART. 126 Se sancţioneazã cu amenda de la 250 la 400 lei fapta responsabililor de ateliere, sau a oricãrei persoane de a repara sau incuviinta repararea autovehiculelor avînd urme de accidente, fãrã a li se prezenta autorizaţia eliberata în acest scop de organele militiei. ART. 127 Pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor deţinãtorilor de autovehicule, în cazul în care aceştia sînt organizaţii socialiste, rãspunderea revine, dupã caz, sefilor de transporturi, autobaze, garaje, depouri sau coloane. În lipsa acestora, precum şi pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor organizaţiilor socialiste, altele decît acelea care decurg din calitatea lor de deţinãtoare de autovehicule, rãspunderea revine angajaţilor desemnaţi în scris de conducãtorii organizaţiilor socialiste. Dacã asemenea angajaţi nu au fost desemnaţi în scris, rãspunderea revine conducatorului organizaţiei socialiste. ART. 128 Pentru nerespectarea dispoziţiilor de la articolele 53, 54, 69, 73, 74, 75, 96 şi 99 din prezentul regulament, rãspunderea revine atît conducatorului, cît şi deţinãtorului de autovehicule. ART. 129 În cazul cînd faptele prevãzute în prezentul capitol, sancţionate contraventional, sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, ele se pedepsesc în conformitate cu legea penalã. ART. 130 Constatarea contravenţiilor la dispoziţiile prezentului regulament se face atît de agenţii de circulaţie, cît şi de alţi ofiţeri şi subofiteri de militie anume desemnaţi de directorul general al militiei. Procesele verbale de constatare a contravenţiilor, întocmite de agenţii de circulaţie, cu excepţia celor încheiate impotriva militarilor în termen, ţin loc şi de încheiere de aplicare a sancţiunii şi vor cuprinde atît amenda aplicatã, cît şi somaţia de plata. Procesele verbale de constatare a contravenţiilor întocmite de ofiţerii şi subofiterii de militie anume desemnaţi, se rezolva, dupã caz, de conducerea: Direcţiei circulaţiei din Direcţia Generalã a Militiei, direcţiei militiei regiunii, respectiv a Direcţiei Militiei Capitalei, a Serviciului circulaţie din Direcţia Militiei Capitalei, a militiei raionului sau oraşului. În cazul cînd aproba procesele verbale, aceste organe aplica şi amenda printr-o încheiere motivatã. ART. 131 Contravenienţii la dispoziţiile art. 12 lit. b şi c, art. 13, 16, 19-43, 45-49, 51-58, 61-65, 67, 69-75, 88, 96-99, 103, 115, 118, 119 şi 126 pot achitã pe loc jumãtate din minimul amenzii prevãzute pentru fapta sãvîrşitã. În acest caz, orice urmãrire în ceea ce priveşte amenda înceteazã. Plata amenzii se face contra chitanţa, fãrã a se întocmi proces-verbal. ART. 132 Impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii, contravenientul poate face plîngere, în termen de 15 zile, la tribunalul popular în circumscripţia cãruia domiciliazã. Plîngerea se depune fie direct la tribunal, fie la organul de militie din care face parte ofiţerul sau subofiterul care a constatat contravenţia. Organul militiei la care s-a depus plîngerea, este obligat sa o trimitã de urgenta, şi nu mai tirziu de 5 zile, tribunalului popular competent. ART. 133 Anularea permisului de conducere, în cazurile prevãzute de Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, se hotãrãşte de conducerea direcţiei militiei regionale sau Direcţiei Militiei Capitalei, în circumscripţia cãreia titularul permisului a comis infracţiunea; anularea permiselor de conducere pentru tramvaie ori troleibuze se hotãrãşte de comitetul executiv al sfatului popular care are în subordine întreprinderea deţinãtoare a acestor mijloace de transport. ART. 134 Persoanele cãrora li s-a anulat permisul de conducere şi care îndeplinesc condiţiile prevãzute de Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, se pot adresa pentru obţinerea unui nou permis, direcţiei militiei regionale, respectiv Direcţiei Militiei Capitalei în circumscripţia cãreia au avut domiciliul la data anulãrii permisului, ori dupã caz, comitetului executiv al sfatului popular care are în subordine întreprinderea de transport deţinãtoare de tramvaie sau troleibuze. ART. 135 Organele militiei vor retine permisul de conducere în cazul încãlcãrii uneia din dispoziţiile prevãzute la art. 20, 21 alin. 1, art. 32, 33, 36, 37 şi 45 pct. 3 şi 14, dacã în ultimii trei ani titularul permisului a mai fost sancţionat de doua ori pentru contravenţii la oricare din aceste dispoziţii. Reţinerea permisului de conducere se face dupã rãmînerea definitiva a sancţiunii aplicate pentru cea de a treia contravenţie. Durata de reţinere a permisului în cazurile prevãzute în prezentul articol nu poate depãşi trei luni de la data reţinerii acestuia şi se dispune de conducerea direcţiei militiei regionale, respectiv a Direcţiei Militiei Capitalei, în raza cãreia domiciliazã posesorul permisului. La expirarea duratei de reţinere a permisului de conducere, acesta se restituie titularului, împreunã cu un nou tichet de evidenta. În vederea aplicãrii dispoziţiilor cuprinse în prezentul articol, organele militiei vor inmina fiecãrui conducãtor de autovehicul odatã cu eliberarea permisului de conducere, un tichet de evidenta în care vor fi consemnate sancţiunile aplicate pentru contravenţiile enumerate mai sus. Evidenta acestor sancţiuni se tine şi la organul militiei în fişa personalã a conducatorului de autovehicul, pe baza comunicãrilor fãcute de cei care le-au aplicat. Ofiţerii şi subofiterii de militie care constata contravenţiile prevãzute la alin. 1 le consemneazã în tichetul de evidenta a contravenţiilor. În cazul cînd sancţiunea contravenţionalã a fost anulatã de instanta judecãtoreascã, menţiunea anulãrii va fi consemnatã în tichetul de evidenta şi în fişa personalã a conducatorului de autovehicul pe baza hotãrîrii judecãtoreşti prezentatã de posesorul permisului de conducere. În cazul cînd procesul verbal de constatarea contravenţiilor a fost anulat de organele prevãzute la art. 130 alin. ultim, menţiunea anulãrii va fi consemnatã în tichetul de evidenta şi în fişa personalã a conducatorului de autovehicul pe baza comunicãrii fãcute de organul care a anulat procesul verbal de contravenţie. CAP. 9 Concursul voluntar al unor conducatori de autovehicule pentru combaterea încãlcãrii regulilor de circulaţie ART. 136 În acţiunea de combatere a încãlcãrii regulilor de circulaţie, organele militiei se pot sprijini pe concursul voluntar al conducãtorilor de autovehicule, care datoritã conduitei lor exemplare, se bucura de prestigiu în rindul celorlalţi conducatori de autovehicule. Pot fi antrenati pe baza de consimtamint în acţiunea de combatere a încãlcãrii regulilor de circulaţie, conducãtorii de autovehicule care au o vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Direcţiile militiilor regionale şi Direcţia Militiei Capitalei elibereazã conducãtorilor de autovehicule care îşi oferã concursul pentru combaterea încãlcãrii regulilor de circulaţie, autorizaţii care sa ateste aceasta calitate. ART. 137 Conducãtorii de autovehicule autorizaţi sa dea concurs organelor militiei au îndatorirea: - sa atragã atenţia conducãtorilor de autovehicule sau pietonilor care manifesta tendinta de încãlcare a regulilor de circulaţie, asupra pericolului care-l prezintã comportarea lor pentru securitatea circulaţiei; - sa sesizeze cel mai apropiat organ al militiei despre abaterile de la regulile de circulaţie sãvîrşite de conducãtorii de vehicule, pe care le-au observat personal; - la solicitarea organelor militiei, sa dea concurs la paza locurilor unde s-au produs accidente de circulaţie şi la descongestionarea drumului public; - sa dea concurs organelor militiei la identificarea conducãtorilor de autovehicule care au comis accidente şi au pãrãsit locul faptei; - sa înştiinţeze cel mai apropiat organ al militiei, despre conducãtorii de vehicule pe care i-au observat consumind bãuturi alcoolice sau conducind sub influenta alcoolului ori în stare de ebrietate; - sa contribuie la educarea conducãtorilor de autovehicule din unitatea în care funcţioneazã, în spiritul respectãrii regulilor de circulaţie. ART. 138 Conducãtorilor de autovehicule care se evidenţiazã în activitatea de sprijinire a organelor militiei pentru combaterea incalcarilor regulilor de circulaţie, li se pot acorda stimulente materiale, de cãtre conducerile direcţiilor militiilor regionale, respectiv Direcţiei Militiei Capitalei. CAP. 10 Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 139 Dispoziţiile speciale care se referã la autovehiculele destinate stingerii incendiilor (pompierilor), cele ale salvãrii şi militiei, sînt aplicabile în cazul cînd aceste autovehicule pot fi recunoscute de la distanta printr-un semn distinctiv propriu ori prin construcţie, precum şi prin semnalul optic sau sonor de avertizare pe care-l folosesc. ART. 140 Autovehiculele conduse de persoane care au practica de conducere mai puţin de 1 an, vor fi prevãzute cu un semn distinctiv în forma de disc, în centrul cãruia se afla semnul exclamarii (Atentie). Discul va fi de culoare galbena cu diametrul de 100 mm, iar semnul exclamarii de culoare neagra cu lungimea de 60 mm şi diametrul punctului de 10 mm. La autoturisme, discurile vor fi plasate în interior, unul la coltul din dreapta jos al parbrizului şi celãlalt la partea dreapta a geamului din spate. La celelalte autovehicule, discul din fata va fi plasat în cabina în partea dreapta a parbrizului, iar cel din spate lîngã numãrul de înmatriculare; la autovehiculele pe doua sau trei roti, discul se instaleaza lîngã numãrul de înmatriculare din spate. ART. 141 Posesorii permiselor de conducere valabile numai pentru autovehiculele din categoria B nu pot fi angajaţi sa conducã autovehicule aparţinînd organizaţiilor socialiste. ART. 142 Şefii de garaje, de depouri, de coloane auto sau alţi angajaţi care îndeplinesc atribuţiile de serviciu ale acestora, pot fi numiţi în aceste funcţii numai cu avizul organelor militiei şi în urma examinãrii lor asupra cunoaşterii atribuţiilor ce le revin potrivit prezentului regulament şi altor norme legale. Comisia de examinare va fi formatã dintr-un ofiţer de militie, ca preşedinte, şi cîte un delegat al organizaţiei socialiste interesate şi al Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, respectiv al întreprinderii deţinãtoare de tramvaie sau troleibuze. ART. 143 Permisul de conducere al conducãtorilor de autovehicule decedati va fi predat organului de militie cel mai apropiat, în termen de 10 zile, de cãtre persoana care îl deţine. ART. 144 Persoanelor reusite la examenul de conducãtor de autovehicul, precum şi celor care solicita înmatricularea autovehiculelor dupã intrarea în vigoare a prezentului regulament, li se vor elibera carnete de conducere, respectiv permise de circulaţie, pînã la tipãrirea noilor permise de conducere şi certificate de înmatriculare. ART. 145 Înlocuirea carnetelor de conducere, autorizaţiilor de circulaţie şi a permiselor de circulaţie cu permise de conducere şi certificate de înmatriculare, se va face treptat, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Înlãuntrul acestui termen şi în mãsura în care nu au fost înlocuite, carnetele de conducere, autorizaţiile de circulaţie şi permisele de circulaţie, eliberate potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 832/1962, rãmîn valabile. Pînã la înlocuirea carnetelor de conducere cu permise de conducere şi inminarea tichetelor de evidenta, dispoziţiile de la art. 135 se aplica pe baza evidentei contravenţiilor ce se consemneazã în carnetul de conducere. ART. 146 Carnetele de conducere vor fi înlocuite cu permise de conducere în felul urmãtor: - carnetul de conducere de gradul I, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A; - carnetul de conducere de gradul II, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoria B; - carnetul de conducere de gradul I şi II, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B; - carnetul de conducere de gradul III, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoria C; - carnetul de conducere de gradul II şi III, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile B şi C; - carnetul de conducere de gradul I, II şi III, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A, B şi C. Persoanelor care, la înlocuirea carnetului de conducere, îndeplinesc condiţiile prevãzute în art. 114, li se vor elibera permise de conducere valabile şi pentru autovehicule din categoria D; - carnetul de conducere pentru tractoare rutiere, cu permis de conducere valabil pentru tractoare rutiere. Autorizaţiile de circulaţie vor fi înlocuite cu permisele de conducere şi cu certificatele de înmatriculare prevãzute la art. 106, respectiv art. 91. ART. 147 Pierderea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau a autorizaţiei de garaj, se publica în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Permisele de conducere, certificatele de înmatriculare sau autorizaţiile de garaj declarate pierdute, sînt nule. ART. 148 La înlocuirea carnetelor de conducere gradul II şi III sau gradul III, posesorilor acestor carnete li se poate acorda dreptul de a conduce autovehicule din categoria E, la propunerea motivatã a organizaţiei socialiste la care sînt angajaţi. -------------
CAP. 1 ART. 1 Circulaţia pe drumurile publice de pe teritoriul R.S.R. este supusã normelor cuprinse în prezentul decret şi în regulamentul de aplicare al acestuia. ART. 2 Rãspunderea pentru luarea mãsurilor de asigurare a securitãţii circulaţiei pe drumurile publice revine organelor militiei, care indrumeaza, supravegheazã şi controleazã circulaţia. ART. 3 Controlul circulaţiei autovehiculelor aparţinînd Ministerului Forţelor Armate, precum şi cercetarea accidentelor de circulaţie în care au fost angajate asemenea autovehicule, se efectueazã de organele militiei potrivit normelor prevãzute în instrucţiunile comune ale ministrului afacerilor interne şi ministrului forţelor armate, care vor stabili şi modul de participare la aceste activitãţi a organelor anume desemnate ale Ministerului Forţelor Armate. ART. 4 Orice mãsura de restrictie a circulaţiei pe drumurile publice se poate lua numai cu acordul organelor militiei. ART. 5 În sensul prezentului decret: a) prin "drum public" se înţelege orice alta cale de comunicaţie terestra, cu excepţia cãilor ferate, amenajatã pentru circulaţia vehiculelor şi aflatã în administrarea unui organ de stat, dacã este deschisã circulaţiei publice. Drumurile care nu sînt deschise circulaţiei publice vor fi marcate, la intrare, cu inscripţii vizibile din care sa rezulte ca este interzisã circulaţia publica; b) prin "parte carosabilã" se înţelege partea drumului public folositã, în mod normal, pentru circulaţia vehiculelor; c) prin "banda de circulaţie" se înţelege oricare din subdiviziunile longitudinale ale partii carosabile, materializata sau nu prin marcaje rutiere, dacã are o latime corespunzãtoare pentru trecerea cu usurinta a unui şir de vehicule; d) prin "intersectie" se înţelege locul de intilnire sau de incrucisare a doua sau mai multe drumuri publice, oricare ar fi unghiul sau unghiurile axelor lor; e) prin "autovehicul" se înţelege orice vehicul prevãzut cu un dispozitiv mecanic de propulsie, care se deplaseaza prin mijloace proprii şi care circula în mod obişnuit pe drumurile publice, servind la transportul de persoane sau bunuri ori la efectuarea unor lucrãri; tramvaiul şi troleibuzul sînt considerate autovehicule. Vehiculul al cãrui motor are o capacitate cilindrica pînã la 50 cm cubi inclusiv, şi care pãstreazã caracteristicile generale ale bicicletei şi poate fi pus în mişcare cu ajutorul pedalelor, nu este considerat autovehicul; f) prin "conducãtor" se înţelege persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul, animale de tracţiune, de povara, de calarie ori turme; g) prin "circulaţie internationala" sau "trafic internaţional" se înţelege orice circulaţie care implica trecerea cel puţin a unei frontiere; h) prin "agent de circulaţie" se înţelege ofiţerul sau subofiterul de militie însãrcinat cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice. CAP. 2 ART. 6 Orice vehicul care circula pe drumul public trebuie sa aibã un conducãtor. Conducãtorii de autovehicule trebuie sa aibã cel puţin 18 ani împliniţi, iar conducãtorii celorlalte vehicule cel puţin 14 ani împliniţi. Conducãtorul de bicicleta sub virsta de 14 ani, poate circula numai pe drumurile publice fãrã trafic intens. Animalele izolate sau în turma trebuie sa fie însoţite pe drumurile publice de un numãr corespunzãtor de conducatori. ART. 7 Conducãtorii de vehicule, de animale izolate sau în turma, pietonii, cãlãtorii şi orice alte persoane care folosesc drumurile publice trebuie sa se comporte în asa fel încît sa nu constituie un pericol sau o stinjenire pentru circulaţie. Aceştia trebuie sa evite producerea de pagube materiale. ART. 8 Orice conducãtor de vehicul trebuie sa aibã cunoştinţele şi indeminarea necesare conducerii şi sa fie apt pentru aceasta din punct de vedere medical. Conducãtorii de autovehicule trebuie sa posede şi cunoştinţe necesare acordãrii primului ajutor persoanelor ranite cu ocazia accidentelor de circulaţie. Conducãtorii de autovehicule vor fi verificaţi din punct de vedere medical, periodic sau ori de cîte ori se constata ca prin modul de comportare ar periclita securitatea circulaţiei. Verificarea se dispune de organele militiei sau de organele socialiste deţinãtoare de autovehicule şi se face potrivit normelor stabilite, în acest scop, de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. Permisul de conducere al persoanei care, la aceste verificãri, este gasita inapta pentru a conduce autovehicule, va fi retras de organele militiei ori de comitetele executive ale sfaturilor populare în evidenta cãrora se afla conducãtorul şi nu va putea fi redobindit decît dupã încetarea motivului pentru care a fost retras. ART. 9 Semnele şi semnalele folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei pe drumurile publice sînt: a) indicatoarele pentru circulaţie; b) marcajele; c) semnalele semaforului electric; d) semnalele lampii electrice cu lumina galbena intermitenta; e) semnalele fãcute de agentul de circulaţie; f) semnalele fãcute de conducãtorul de vehicul. Mijloacele de semnalizare rutiera prevãzute la literele a-d şi orice alte dispozitive sau lucrãri care servesc la semnalizarea rutiera se executa şi se întreţin de organele de stat care administreazã drumurile publice potrivit normelor legale în vigoare, instalindu-se dupã indicaţiile organelor militiei. Indicatorul în cruce, de atentie la trecerile la nivel fãrã bariere, se instaleaza de organele de stat care administreazã linia feratã, iar semafoarele electrice şi lampile electrice cu lumina galbena intermitenta, se instaleaza de comitetele executive ale sfaturilor populare. ART. 10 Persoanele care folosesc drumurile publice, în orice calitate, se vor conformã regulilor de circulaţie, semnelor şi semnalelor folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei. Semnalele sau indicaţiile agenţilor de circulaţie vor fi respectate cu precãdere, atît fata de celelalte semne şi semnale, cît şi fata de regulile privind dirijarea circulaţiei. ART. 11 Vehiculele circula pe partea dreapta a drumului public în direcţia de mers, iar pietonii pe partea stinga. Pe drumurile publice care au trotuare sau poteci amenajate în afarã partii carosabile, pietonii circula numai pe acestea. Circulaţia vehiculelor pe benzi se face cu respectarea semnificatiei marcajelor rutiere şi a regiunilor speciale stabilite. Vehiculele cu tracţiune animala, cele trase sau impinse cu mina, precum şi animalele izolate sau în turma, vor fi conduse cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului public. Vehiculele cu tracţiune animala, cele trase sau impinse cu mina, precum şi animalele izolate sau în turma, nu pot fi conduse pe drumurile naţionale. Dacã nu este posibila folosirea altor cai de acces, conducerea lor se va face potrivit alineatului precedent. ART. 12 Schimbarea direcţiei de mers sau depãşirea se executa numai dupã o prealabilã semnalizare. Conducãtorii vehiculelor care schimba direcţia de mers sau se angajeazã în depasire, precum şi cei ce urmeazã a fi depasiti, vor lua toate mãsurile de precautie pentru a nu periclita circulaţia celor care folosesc drumul public. ART. 13 Orice conducãtor care se apropie de o intersectie a drumurilor publice ori de o trecere la nivel trebuie sa-şi mãreascã atenţia pentru a evita orice accident. Prioritate de trecere la intersectie au vehiculele ce vin din dreapta conducatorului care se pregãteşte sa între în intersectie, cu excepţia cazurilor cînd semne rutiere ori reguli speciale indica altfel. ART. 14 Conducãtorii de autovehicule trebuie sa aibã în permanenta controlul asupra vitezei autovehiculelor şi sa se conformeze restrictiilor de viteza. ART. 15 Oprirea sau stationarea pe drumul public este permisã numai în condiţii în care nu prezintã pericol sau stinjenire pentru circulaţie. ART. 16 Autovehiculele, cu excepţia tramvaielor şi troleibuzelor, conduse de persoane care au mai puţin de un an practica de conducere, vor purta un semn distinctiv. CAP. 3 ART. 17 Orice autovehicul care circula pe drumurile publice trebuie sa fie înmatriculat şi sa poarte numãr de înmatriculare. Autovehiculele se înmatriculeazã la organele militiei, cu excepţia celor ce aparţin Ministerului Forţelor Armate, care se înmatriculeazã la acest minister, şi a tramvaielor şi troleibuzelor, care se înmatriculeazã la întreprinderile de transport care le deţin. Pentru fiecare autovehicul înmatriculat se va elibera un certificat de înmatriculare în care este prevãzut şi numãrul de înmatriculare atribuit. ART. 18 Autovehiculele pot circula, pînã la înmatriculare, pe baza unei autorizaţii speciale eliberata de organul competent şi cu numãrul de ordine provizoriu atribuit de acelaşi organ. ART. 19 Autovehiculele se radiaza din evidenta organelor la care sînt înmatriculate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentului decret. ART. 20 Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice numai de cãtre persoane care poseda permis de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus. Permisul de conducere se elibereazã de organele militiei, cu excepţia permisului pentru conducerea tramvaielor sau troleibuzelor, care se elibereazã de comitetele executive ale sfaturilor populare. ART. 21 Pregãtirea conducãtorilor de autovehicule, cu excepţia tractoristilor rutieri şi conducãtorilor de tramvaie sau troleibuze, se face: a) în şcoli de conducatori de autovehicule pentru profesionisti şi în şcoli de conducatori de autovehicule pentru amatori, organizate de Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene. Şcolile de conducatori de autovehicule pentru amatori vor fi organizate pe regimul mijloacelor speciale extrabugetare, iar cheltuielile de întreţinere, funcţionare şi dotare cu autovehicule se vor acoperi în întregime din taxele ce se vor incasa de la elevi; b) prin cursuri practice de conducere şi de cunoaştere a regulilor de circulaţie, organizate în ultimii doi ani de studii la facultãţile şi secţiile facultãţilor din cadrul unitãţilor de învãţãmînt superior care pregãtesc specialişti în proiectarea, întreţinerea sau exploatarea autovehiculelor, ori în ultimul an de studii la şcolile tehnice şi de maiştri auto; c) în şcoli sau cursuri de conducatori de autovehicule, organizate de Ministerul Afacerilor Interne, care vor funcţiona potrivit normelor stabilite de aceste ministere. În programul şcolilor şi cursurilor prevãzute în prezentul articol vor fi incluse şi lecţii de iniţiere în acordarea primului ajutor în caz de accidente soldate cu raniri de persoane, dupã tematica întocmitã de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. ART. 22 Tractoristii rutieri se pregãtesc în şcoli sau cursuri de mecanizatori agricoli sau de tractoristi rutieri, organizate de organele centrale care au în subordine organizaţii deţinãtoare de tractoare rutiere. Conducãtorii de tramvaie sau de troleibuze se pregãtesc în şcoli organizate de comitetele executive ale sfaturilor populare. În programul de învãţãmînt al şcolilor sau cursurilor prevãzute în prezentul articol se vor include materii şi lecţii care sa asigure cunoaşterea normelor privind circulaţia pe drumurile publice. ART. 23 Organele militiei vor controla modul în care se face pregãtirea conducãtorilor de autovehicule în şcolile şi cursurile prevãzute în art. 21 lit. a şi b şi art. 22, în ce priveşte însuşirea normelor de circulaţie şi starea tehnica a autovehiculelor folosite pentru practica de conducere. ART. 24 Absolvenţii şcolilor şi cursurilor de conducatori de autovehicule obţin permisul de conducere pe baza de examen. ART. 25 Direcţia Generalã a Militiei şi direcţiile militiilor regionale, iar pentru oraşul Bucureşti Direcţia Militiei Capitalei, au dreptul sa aprobe, de la caz la caz, prezentarea la examen în vederea obţinerii permisului de conducere a persoanelor care nu au absolvit o şcoala sau un curs de conducatori de autovehicule. ART. 26 Taxele de examen în vederea obţinerii permisului de conducere, categoriile de persoane obligate la plata acestor taxe, precum şi cazurile în care se acorda scutiri de taxe, se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentului decret. CAP. 4 Starea tehnica a vehiculelor şi controlul acesteia ART. 27 Orice vehicul care circula pe drumurile publice trebuie sa îndeplineascã condiţiile tehnice necesare asigurãrii securitãţii circulaţiei. În acest scop deţinãtorii de vehicule le vor întreţine în stare buna de funcţionare. ART. 28 Organele militiei vor controla starea tehnica a vehiculelor şi nu vor permite circulaţia acelora care au defectiuni tehnice de natura sa pericliteze securitatea circulaţiei rutiere. Aceeaşi obligaţie revine şi organizaţiilor socialiste pentru vehiculele ce le deţin. Certificatele de înmatriculare ale autovehiculelor gãsite cu defectiuni tehnice vor fi retrase, pînã cînd deţinãtorii vor remedia deficientele constatate. ART. 29 Organele militiei controleazã la autobaze, garaje, depouri de tramvaie şi troleibuze, modul în care şefii de transporturi, garaje sau depouri ori persoanele care ocupa alte asemenea funcţii, îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin cu privire la asigurarea condiţiilor tehnice cerute pentru punerea în circulaţie a autovehiculelor. CAP. 5 Circulaţia autovehiculelor în trafic internaţional ART. 30 Autovehiculele înmatriculate în R.S.R. vor putea trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacã îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi admise în circulaţia internationala şi dacã conducãtorii lor poseda permis de conducere naţional sau internaţional, conform modelului stabilit în convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere la care R.S.R. este parte. ART. 31 Circulaţia pe drumurile publice a autovehiculelor înmatriculate în alte state este permisã dacã îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi admise în circulaţia internationala. Autovehiculele înmatriculate în alte state, al cãror certificat de înmatriculare nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere la care R.S.R. este parte, pot circula pe drumurile publice dacã certificatul lor de înmatriculare este vizat de direcţia militiei regiunii pe raza cãreia se afla punctul de frontiera prin care au intrat în ţara. În acest scop, autovehiculele pot circula de la punctul de frontiera pînã la sediul militiei regionale, fãrã aceasta viza. ART. 32 Persoanele care domiciliazã în alte state, venite temporar în R.S.R., pot conduce autovehiculele pe drumurile publice dacã poseda permis de conducere, naţional sau internaţional, eliberat de autoritatea competenta din statul respectiv dupã modelul stabilit în convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere la care R.S.R. este parte, de asociaţii afiliate la F.I.A. ori la Alianta Internationala de Turism, sau care este recunoscut valabil pe baza de reciprocitate. ART. 33 Persoanele care domiciliazã sau îşi stabilesc domiciliul ori resedinta în R.S.R. şi deţin autovehicule înmatriculate în alte state sînt obligate ca, în termen de 30 zile, sa-şi inmatriculeze autovehiculele sau, dupã caz, sa-şi preschimbe permisele de conducere. Permisul de conducere eliberat de alte state se preschimba de organele militiei. Termenul prevãzut la alineatul precedent se socoteşte: a) pentru persoanele care domiciliazã în R.S.R., de la data intrãrii autovehiculelor sau a acestor persoane în ţara; b) pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori resedinta în R.S.R., de la data stabilirii domiciliului ori reşedinţei. ART. 34 Permisele de conducere ale membrilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare strãine, ale corespondentilor de presa strãini, precum şi ale reprezentanţilor organizaţiilor economice, culturale sau altor asemenea organizaţii strãine, cu statut diplomatic, eliberate de autoritãţi competente din alte state, vor fi recunoscute ca valabile în R.S.R., pe baza de reciprocitate. CAP. 6 Infracţiuni şi pedepse ART. 35 Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat, se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 200 la 2000 lei. Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numãr fals de înmatriculare, se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 6 luni la 3 ani. ART. 36 Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, fãrã permis de conducere sau cu permis necorespunzãtor categoriei din care face parte acel autovehicul, se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la o luna la un an sau cu amenda de la 100 la 1000 lei. ART. 37 Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de cãtre o persoana care are în singe o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã sau care se afla în stare de ebrietate, se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 3 luni la 2 ani. Dacã autovehiculul serveşte pentru transportul de persoane în comun sau dacã transporta materiale care pot produce pericol public, pedeapsa este închisoarea corecţionalã de la 6 luni la 3 ani. Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 3 luni la 2 ani. ART. 38 Fapta de a se îndepãrta de la locul accidentului pentru a se sustrage identificarii sau stabilirii situaţiei de fapt, sãvîrşitã de conducãtorul oricãrui vehicul care a provocat ori a participat la producerea unui accident, se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la o luna la un an. Obligaţia de a nu se îndepãrta de la locul accidentului nu o au conducãtorii vehiculelor salvãrii, pompierilor sau organelor operative din Ministerul Afacerilor Interne, cînd aceştia se afla în misiune. CAP. 7 Sancţiuni administrative ART. 39 Contravenţiile la regimul circulaţiei pe drumurile publice, sãvîrşite de persoane fizice, se sancţioneazã cu amenda de la 40 la 500 lei. ART. 40 Organele militiei sau, dupã caz, comitetele executive ale sfaturilor populare care au în subordine întreprinderi de transport în comun cu tramvaie sau troleibuze, anuleazã permisul de conducere în cazul cînd titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva: a) pentru infracţiunile de omor sau vãtãmare foarte grava a integritãţii corporale ori a sãnãtãţii uneia sau mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau mai multor autovehicule, sãvîrşite prin imprudenta, ca urmare a nerespectãrii regulilor de circulaţie; b) pentru infracţiunea de conducere a autovehiculului în stare de ebrietate ori cu îmbibaţie alcoolicã în singe ce depãşeşte limita legalã, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; c) la interdicţia de a exercita profesia sau ocupaţia de conducãtor de autovehicule. Permisul de conducere se poate anula şi în cazul cînd titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva pentru orice alta infracţiune dacã aceasta priveşte circulaţia pe drumurile publice sau dacã la sãvîrşirea ei fãptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducãtor. În cazurile prevãzute la alin. 1 lit. a şi b permisul de conducere va fi reţinut, în vederea anulãrii, odatã cu constatarea sãvîrşirii infracţiunii, iar în cazurile prevãzute la alin. 1 lit. c şi alin. 2, dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii judecãtoreşti de condamnare. ART. 41 Organele care au anulat permisul de conducere pot elibera fostului titular al acestuia un nou permis, numai dacã: a) a savirsit pentru prima data infracţiunea care a atras anularea; b) paguba cauzatã prin infracţiune a fost reparatã în întregime ori în cazul cînd acoperirea prejudiciului se face periodic, dacã este la curent cu plata sumelor datorate; c) au trecut cel puţin 6 luni de la data anulãrii; d) interdicţia de a exercita profesia sau ocupaţia de conducãtor de autovehicul a expirat sau a fost revocatã. ART. 42 Permisul de conducere al persoanei care a fost sancţionatã în mod repetat pentru sãvîrşirea unor contravenţii va fi reţinut pe o durata de cel mult 3 luni, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentului decret. CAP. 8 Alte dispoziţii pentru buna desfãşurare a circulaţiei ART. 43 Ministerul Afacerilor Interne şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor lua mãsuri pentru popularizarea regulilor de circulaţie în rindurile tuturor persoanelor care folosesc drumurile publice şi în acest scop, vor prevedea, în planurile anuale, fondurile necesare. Presa, radio-televiziunea şi cinematografia vor sprijini acţiunile Ministerului Afacerilor Interne şi ale comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, în legatura cu popularizarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice. Ministerul Învãţãmîntului va lua mãsuri pentru predarea în şcoli a unor lecţii avînd ca obiect cunoaşterea şi respectarea de cãtre elevi a regulilor de circulaţie. Organizaţiile socialiste sînt obligate sa ia mãsuri pentru ridicarea continua a calificãrii conducãtorilor de autovehicule pe care i-au angajat, în vederea însuşirii şi respectãrii de cãtre aceştia a dispoziţiilor legale ce reglementeazã circulaţia pe drumurile publice. ART. 44 Organizaţiile socialiste şi persoanele fizice vor dota autovehiculele ce le deţin cu truse medicale de prim ajutor, conform modelului stabilit de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale pentru fiecare categorie de autovehicule în parte. ART. 45 Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi Comitetul de Stat al Apelor vor întocmi periodic buletine informative asupra stãrii vremii şi a drumurilor publice, care vor fi difuzate prin grija Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune, în vederea prevenirii accidentelor de circulaţie. ART. 46 În îndeplinirea sarcinii de supraveghere a circulaţiei pe drumurile publice, organele militiei se pot sprijini pe concursul voluntar al unor conducatori de autovehicule. ART. 47 Taxele de examinare a conducãtorilor de autovehicule, de eliberare a permiselor de conducere şi amenzile pentru contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice se achitã la casieriile Bãncii Naţionale a R.S.R. sau la unitãţile C.E.C., în contul de venituri al Ministerului Afacerilor Interne, de unde se face venit la bugetul statului, titlul XIII, paragraful 31. ART. 48 Organizaţiile care întocmesc proiecte de sistematizare a localitãţilor şi de construcţie a microraioanelor sau cartierelor vor tine seama la proiectare de normativul elaborat de Ministerul Afacerilor Interne, împreunã cu Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, în vederea asigurãrii construirii şi amenajãrii de locuri de parcare şi garare, corespunzãtoare sporirii continue a parcului de autovehicule, precum şi a asigurãrii, în perspectiva, a tuturor condiţiilor de buna desfãşurare a circulaţiei pe drumurile publice. ART. 49 Semnele distinctive care se pot înscrie pe autovehicule se stabilesc de Ministerul Afacerilor Interne. CAP. 9 Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 50 Imbibatia alcoolicã în singe atrage rãspunderea penalã a conducãtorilor de autovehicule cînd este de cel puţin 1 % . ART. 51 Modelul indicatoarelor pentru circulaţie, marcajelor, semaforului electric, al lampii electrice cu lumina galbena intermitenta şi semnalele fãcute de agenţii de circulaţie sînt cele prevãzute în anexa prezentului decret. ART. 52 Carnetele de conducere, precum şi permisele şi autorizaţiile de circulaţie eliberate de organele competente, potrivit dispoziţiilor <>Decretului nr. 832/1962 , rãmîn valabile pînã la înlocuirea lor cu permise de conducere şi certificate de înmatriculare în termenele ce se vor stabili prin regulamentul prevãzut la art. 55. Carnetele de conducere, precum şi permisele şi autorizaţiile de circulaţie nu sînt valabile în circulaţia internationala, urmînd ca, pînã la înlocuirea lor, persoanele care vor sa circule pe teritoriul altor state sa obţinã, în acest scop, permis de conducere internaţional eliberat de Asociaţia Automobilistilor. ART. 53 Dotarea cu truse medicale de prim ajutor se va face în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului decret, pentru autovehiculele de transport în comun, şi în termen de un an de la aceeaşi data, pentru celelalte autovehicule. ART. 54 Procesele penale în curs de urmãrire sau de judecata pentru faptele dezincriminate prin acest decret înceteazã, iar cei aflaţi în curs de executare vor fi eliberaţi deindata. ART. 55 Modul de aplicare a prezentului decret se va stabili prin regulament aprobat de Consiliul de Miniştri. ART. 56 Prezentul decret intra în vigoare dupã 30 de zile de la publicare. Pe aceeaşi data, Decretul nr. 832 privind circulaţia pe drumurile publice, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 9 noiembrie 1962, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrarii prevederilor prezentului decret, se abroga. -------------
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte: ART. 1 Se aproba Regulamentul pentru aplicarea <>Decretului nr. 328 din 29 aprilie 1966 , privind circulaţia pe drumurile publice precum şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector. ART. 2 Regulamentul prevãzut la art. 1, intra în vigoare dupã 30 de zile de la publicare. Pe aceeaşi data Instrucţiunile privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector, aprobate prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1107, publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 35 din 21 noiembrie 1962, cu modificãrile ulterioare, se abroga. REGULAMENT pentru aplicarea <>Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Dispoziţiile prezentului regulament se aplica circulaţiei pe drumurile publice. Pe drumurile care nu sînt deschise circulaţiei publice, fiind folosite numai de vehicule ce deservesc în mod obişnuit o anume organizaţie socialistã, se aplica, dacã este cazul, reguli stabilite de conducerea acelei organizaţii. La intrarea pe aceste drumuri organizaţiile socialiste care le administreazã vor instala, în loc vizibil, un panou cu inscripţia: "Drum interzis circulaţiei publice". ART. 2 Organele militiei şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor întreprinde acţiuni continui de popularizare a regulilor de circulaţie. Organele militiei, prin intermediul presei, radioteleviziunii şi cinematografiei vor da îndrumãri practice pentru circulaţia pe drumurile publice în condiţii speciale, cu arãtarea consecinţelor nerespectãrii regulilor de circulaţie în aceste cazuri. ART. 3 Instituţiile medicale cãrora li se trimit spre verificare conducatori de autovehicule pentru a le constata aptitudinea de a conduce, sînt obligate sa comunice, deindata, rezultatul examenului medical, organului militiei în circumscripţia cãruia îşi are sediul instituţia medicalã şi sa consemneze constatarea în tichetul de evidenta aflat asupra conducatorului de autovehicul. ART. 4 Este interzisã crearea de restrictii pentru circulaţia vehiculelor sau a pietonilor prin executarea de lucrãri, depozitarea de materiale ori lãsarea de obiecte, pe partea carosabilã a drumurilor publice sau pe trotuare, fãrã acordul prealabil al organelor militiei. Nu este consideratã producãtoare de restrictii lãsarea unor materiale sau obiecte pe trotuare în cazul cînd, prin aceasta, pietonii nu sînt obligaţi sa foloseascã partea carosabilã a drumului public. Obstacolele producãtoare de restrictii pentru circulaţia pe drumurile publice trebuie semnalizate de cei care le creeazã, ziua cu mijloace de avertizare corespunzãtoare ("Lucrãri" sau "Alte pericole"), iar noaptea şi prin lumini roşii, vizibile din ambele sensuri de circulaţie de la cel puţin 50 m. ART. 5 Organele cãilor ferate, de acord cu organele de stat care administreazã drumurile şi cu organele militiei, vor stabili, în raport cu intensitatea circulaţiei şi cu condiţiile de vizibilitate, trecerile la nivel peste linia feratã care necesita sa fie prevãzute cu bariere sau cu semnalizare optica ori acustica. La trecerile la nivel peste liniile ferate fãrã bariere, organele cãilor ferate, împreunã cu organele de stat care administreazã drumurile publice, precum şi cu organizaţiile socialiste care deţin terenurile invecinate, vor lua mãsuri pentru înlãturarea obstacolelor ce impiedica vizibilitatea caii ferate de la locul unde conducãtorii vehiculelor sînt obligaţi sa opreascã potrivit prezentului regulament. În cazul cînd la trecerile la nivel peste liniile ferate fãrã bariere, nu se pot asigura condiţiile prevãzute în alineatul precedent, organele de stat care administreazã drumurile publice, împreunã cu organele cãilor ferate şi cu acordul organelor militiei, vor luna mãsuri, dupã caz, pentru: - mutarea trecerii la nivel pe alt amplasament cu vizibilitate; - desfiinţarea trecerii la nivel cu abaterea circulaţiei rutiere pe alta trecere la nivel invecinata, cu vizibilitate asigurata sau avînd bariera pazita; - instalarea de paza sau dispozitive automate, în ordinea urgenţei stabilite de aceste organe. ART. 6 Staţiile de tramvaie, troleibuze sau autobuze, precum şi traseele acestor autovehicule, se stabilesc de întreprinderile de transport în comun, cu acordul organelor militiei. Dacã în localitãţi, traseele tramvaielor, troleibuzelor sau autobuzelor trec peste calea feratã la acelaşi nivel, în amindoua pãrţile înainte de trecere trebuie sa existe staţii de oprire. ART. 7 Este interzisã organizarea de concursuri sau antrenamente ori a altor manifestatii sportive pe drumurile publice, fãrã acordul prealabil al organelor militiei. ART. 8 Este interzisã lãsarea pe drumurile publice a animalelor nesupravegheate. CAP. 2 Reguli privind circulaţia pe drumurile publice SECŢIUNEA I Semnele şi semnalele folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei ART. 9 Persoanele care folosesc drumurile publice în orice calitate trebuie sa se conformeze semnelor şi semnalelor folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei. A. Indicatoare pentru circulaţie ART. 10 Indicatoarele pentru circulaţia pe drumurile publice sînt: a) de avertizare (pentru locuri periculoase); b) de dirijare (reglementare) care pot fi pentru: - prioritate la intersectii; - interzicere sau restrictie; - sens obligatoriu. c) de orientare şi diverse, care pot fi pentru: - presemnalizare; - orientare; - diverse. B. Marcaje ART. 11 Marcajele aplicate pe drumurile publice sînt: a) marcaje longitudinale, care pot fi: - centrale, care separa sensurile de circulaţie; - pentru delimitarea benzilor de circulaţie; - pentru puncte periculoase. b) marcaje transversale, care pot fi: - pentru oprire; - de traversare pentru pietoni; - de traversare pentru biciclisti; - pentru spaţii interzise. c) alte marcaje, care pot fi: 1. laterale - pe parapete; - pe stilpi de dirijare; - pe ziduri; - pe bordurile trotuarelor sau insulelor; - pe stîlpii electrici sau de telecomunicaţii ori pe pomi; 2. diverse - pentru delimitarea caii (partii carosabile); - prin inscripţii pentru: semnalizarea direcţiei prin sageti; oprire prin cuvintul "STOP"; staţii de oprire a autobuzelor, troleibuzelor şi taxiurilor, marcate printr-o linie continua sau prin inscripţiile "TAXI", "Buz"; - pentru parcare (stationare), care pot fi: transversal, înclinat, paralel sau în axa drumului public; - pentru trecerile la nivel. C. Semnalele semaforului electric şi ale lampii cu lumina galbena intermitenta ART. 12 Semnalele semaforului electric pentru dirijarea circulaţiei la intersectii sînt urmãtoarele: a) Lumina verde, care înseamnã ca vehiculele pot sa treacã, iar pietonii sa traverseze strada; b) lumina galbena, care înseamnã ca vehiculele nu pot sa între în intersectie şi pietonii sa traverseze strada. Vehiculul sau pietonul surprins de lumina galbena în intersectie, continua sa circule. În cazul strazilor cu refugii, pietonii care la apariţia luminii galbene nu au trecut de jumãtatea strazii, sînt obligaţi sa aştepte pe refugiu şi sa continue traversarea numai la lumina verde. În cazul cînd lumina galbena apare dupã lumina verde, iar vehiculele se afla atît de aproape de semnal încît nu pot sa opreascã în condiţii de siguranta suficiente înainte de a fi depãşit semnalul, acestea au dreptul sa treacã; c) lumina roşie, care înseamnã ca vehiculele nu au dreptul sa treacã şi pietonii sa traverseze strada. ART. 13 Semnalul cu lumina galbena intermitenta de la intersectii obliga pe conducãtorii vehiculelor de a reduce viteza pînã la limita evitãrii oricãrui pericol şi de a se asigura ca intrarea lor în intersectie nu stinjeneste circulaţia. ART. 14 Autovehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei pot trece prin intersectie, în cazul cînd exista spaţiul necesar, indiferent de semnalul semaforului electric, dar numai cînd se deplaseaza la locul unei calamitati, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru alte evenimente deosebite, care impun aceasta. La apropierea de intersectii, conducãtorii acestor autovehicule sînt obligaţi sa dea semnale sonore şi sa micşoreze viteza pînã la limita care asigura evitarea accidentelor. În situaţiile de mai sus, conducãtorii autovehiculelor respective nu sînt scutiţi de rãspundere pentru accidentele comise din vina lor. D. Semnalele fãcute de agentul de circulaţie ART. 15 Agentul de circulaţie indica semnalul "Stop": - pentru vehiculele şi pietonii venind din fata: cu bratul sting ridicat vertical şi palma miinii înainte; - pentru vehiculele şi pietonii venind din spate: cu bratul drept intins orizontal şi palma miinii înainte. Aceste semnale pot fi întrebuinţate simultan. În acest caz bratul sting ridicat vertical cu palma miinii înainte şi bratul drept intins orizontal cu palma miinii înainte indica semnalul "Stop" pentru vehiculele şi pietonii venind din fata sau spatele agentului de circulaţie şi semnalul "liber" de a intra şi trece prin intersectie, respectiv de a traversa strada, pentru vehiculele şi pietonii venind din pãrţile laterale. Agentul de circulaţie poate face semn cu mina pentru ca vehiculele sa avanseze, sa treacã prin fata sau spatele sau, prin partea sa stinga sau dreapta ori ca pietonii sa traverseze strada. Semnalele vor fi fãcute în asa fel încît sa se evite aglomerarile la intersectii. ART. 16 Semnalele sau indicaţiile agenţilor de circulaţie vor fi respectate cu precãdere, atît fata de celelalte semne şi semnale, cît şi fata de regulile privind dirijarea circulaţiei. Agenţii de circulaţie pot face semne sau da indicaţii în condiţiile alineatului precedent, numai în mãsura în care buna desfãşurare a circulaţiei impune aceasta. ART. 17 Agenţii de circulaţie care fac semnale vehiculelor în mers trebuie sa fie echipati şi plasati în asa fel încît sa fie vazuti şi uşor de recunoscut, atît ziua cît şi noaptea, de toţi cei care folosesc drumul public. E. Semnalele conducãtorilor de vehicule ART. 18 Pentru a preveni un pericol sau a nu stinjeni circulaţia, conducãtorii vehiculelor semnalizeaza cu mijloacele de avertizare sonora, cu luminile farurilor, cu semnalizatoarele luminoase sau cu bratul. Semnalizarea cu mijloacele de mai sus nu scuteşte pe conducãtorii vehiculelor de obligaţia micsorarii vitezei şi a luãrii tuturor mãsurilor necesare pentru prevenirea accidentelor. ART. 19 Semnalizarile cu mijloacele de avertizare sonora nu pot fi folosite în zonele de acţiune a indicatorului "Claxonarea interzisã" precum şi în localitãţile unde acest mod de semnalizare este interzis prin decizii ale comitetelor executive ale sfaturilor populare, iar în celelalte localitãţi între orele 22-6. Se excepteazã de la prevederile alineatului precedent autovehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei, care se deplaseaza la intervenţii, precum şi autovehiculele care se afla în una din situaţiile prevãzute la art. 67. Pentru prevenirea pietonilor şi a conducãtorilor de vehicule, inclusiv a biciclistilor, mijloacele de avertizare sonora se folosesc numai la o distanta de cel puţin 30 m de aceştia. Este interzisã folosirea în mod abuziv a mijloacelor de avertizare sonora. ART. 20 La intilnirea autovehiculelor care circula noaptea în sens contrar pe drumurile neluminate, este obligatorie folosirea fazei scurte (lumina de intilnire). Faza scurta se foloseşte concomitent cu reducerea vitezei, la o distanta de cel puţin 200 m de autovehiculul din fata. Semnalizarea cu lumina farurilor, prin schimbarea fazei scurte cu faza lungã, este permisã numai la intersectiile din localitãţi. ART. 21 Conducãtorii autovehiculelor sînt obligaţi sa semnalizeze la schimbarea direcţiei de mers şi la depasire numai cu luminile intermitente ale semnalizatoarelor, în raport cu schimbarea direcţiei de mers. Oprirea se semnalizeaza cu lumina roşie a lanternelor din spate. Este interzisã folosirea luminilor roşii în fata autovehiculelor, precum şi a luminilor albe în spatele acestora, cu excepţia luminii proiectate pentru luminarea numãrului de înmatriculare şi a celei destinate, prin construcţie, a fi folositã la mersul înapoi. ART. 22 Conducãtorii motocicletelor, bicicletelor, vehiculelor cu tracţiune animala sau a celor trase ori impinse cu mina, precum şi a vehiculelor care nu circula în mod obişnuit pe drumurile publice, vor semnaliza cu bratul intins orizontal intenţia lor de a schimba direcţia de mers sau a depãşi, corespunzãtor manevrei pe care urmeazã sa o execute. Oprirea acestor vehicule, cu excepţia motocicletelor, va fi semnalizata prin balansarea bratului conducatorului în plan vertical. ART. 23 Intenţia de a schimba direcţia de mers sau de a depãşi se semnalizeaza, indiferent de mijlocul de semnalizare folosit, cu cel puţin 50 metri în localitãţi şi 100 metri în afarã localitãţilor, înainte de schimbarea direcţiei de mers sau de depasire. ART. 24 Semnalizarile cu mijloace de avertizare sonora sau cu luminile se fac în mod obligatoriu ori de cîte ori este necesar pentru evitarea unui pericol imediat. SECŢIUNEA a II-a Reguli privind circulaţia vehiculelor de orice fel A. Poziţii în timpul mersului ART. 25 Toate vehiculele, inclusiv cele trase sau impinse cu mina, vor fi conduse pe partea dreapta a drumului public în direcţia de mers. ART. 26 Pe drumurile publice pe care sînt aplicate marcaje longitudinale, conducãtorul de vehicul nu va trece peste liniile de interzicere sau continue (simple sau duble) şi nici peste marcajele pentru puncte periculoase. Aceeaşi obligaţie revine conducatorului de vehicul şi atunci cînd pe drumurile publice sînt aplicate marcaje transversale pentru spaţii interzise. Liniile discontinue (întrerupte) au caracter orientativ putindu-se trece peste ele numai atunci cînd conducãtorul de vehicul schimba banda de circulaţie sau direcţia de mers şi dupã ce a semnalizat intenţia efectuãrii acestor manevre şi s-a asigurat ca nu pericliteazã circulaţia celorlalţi conducatori care îl preced sau îl urmeazã, ori cu care se va incrucisa. În cazul cînd sensul de circulaţie este separat de o linie continua şi una discontinua, conducãtorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia liniei celei mai apropiate de vehicul în direcţia de mers. ART. 27 Circulaţia vehiculelor pe drumurile publice cu mai multe benzi pe acelaşi sens se desfãşoarã astfel: - pe banda de lîngã bordura sau acostament vor circula vehiculele destinate transportului în comun şi cele care se deplaseaza cu viteza redusã; - pe celelalte benzi vor fi conduse vehiculele care, potrivit legii, pot circula cu viteze superioare. Faptul ca vehiculele de pe o banda circula mai repede decît vehiculele de pe celelalte benzi, nu este considerat ca fiind o depasire în sensul art. 32. ART. 28 La intersectiile cu marcaje, conducãtorii de vehicule se vor încadra pe benzile corespunzãtoare direcţiei de mers voite, cu cel puţin 50 metri înainte de intersectie, avînd obligaţia de a respecta semnificatiile indicatoarelor şi marcajelor pentru semnalizarea direcţiei de mers. La intersectiile fãrã marcaje, conducãtorii vehiculelor ocupa în mers, la o distanta de cel puţin 50 metri de intersectie, urmãtoarele poziţii: a) cei care vor sa schimbe direcţia de mers spre dreapta, rindul din dreapta; b) cei care vor sa schimbe direcţia de mers spre stinga sau vor sa meargã înainte, rindul din stinga. Dacã în intersectie circula şi tramvaie, iar spaţiul dintre sina din dreapta şi trotuar nu permite circulaţia pe doua rinduri, toţi conducãtorii de vehicule, indiferent de direcţia de mers voita, vor circula pe un singur rind, lasind liber traseul tramvaiului. ART. 29 Schimbarea direcţiei de mers prin virare la dreapta sau la stinga este interzisã în locurile unde sînt instalate indicatoare cu aceasta semnificatie. ART. 30 Dacã la apropierea de intersectie sînt instalate semne care indica o anumitã direcţie de mers, vehiculele vor putea fi conduse numai în direcţia sau direcţiile indicate de acestea. ART. 31 Este interzisã circulaţia vehiculelor pe sectoarele de drum public la începutul cãrora sînt instalate indicatoare prin care se interzice accesul. B. Depãşirea ART. 32 Vehiculele se depãşesc numai pe partea stinga, cu excepţia vehiculelor a cãror conducatori semnalizeaza intenţia de a schimba direcţia de mers la stinga şi a tramvaielor, care se depãşesc pe partea dreapta. Tramvaiele în mers pot fi depasite şi pe stinga, atunci cînd drumul public este cu sens unic sau cînd între sina din dreapta şi marginea trotuarului nu exista loc pentru depasire. Cel ce efectueazã depãşirea este obligat: a) sa semnalizeze intenţia de a se angaja în depasire şi sa se angajeze în depasire numai dupã ce s-a convins ca aceasta se poate face fãrã pericol; b) sa pãstreze în timpul depãşirii o distanta laterala suficienta fata de vehiculul depãşit; c) sa reintre în partea dreapta a drumului dupã ce se va asigura ca aceasta se poate face fãrã pericol pentru vehiculul depãşit. Conducãtorul vehiculului ce urmeazã a fi depãşit trebuie sa creeze condiţii pentru depasire, fiind obligat sa ia urmãtoarele mãsuri: a) sa nu mãreascã viteza cu care circula, atunci cînd i se semnalizeaza ca urmeazã a fi depãşit; b) sa se angajeze cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului. ART. 33 Depãşirea este interzisã: a) în intersectii cu circulaţia nedirijata; b) în apropierea virfurilor de panta, cînd vizibilitatea este redusã sub 50 m; c) în curbe unde vizibilitatea este redusã sub 50 m; d) pe poduri; prin excepţie, vehiculele cu tracţiune animala, motocicletele fãrã atas şi bicicletele pot fi depasite pe podurile metalice, de beton sau din zidãrie de piatra care au o lungime de peste 20 m şi o latime de cel puţin 7 m; e) la treceri pentru pietoni semnalate cu indicator sau marcaj; f) la treceri la nivel peste calea feratã şi la mai puţin de 50 m de acestea; g) în staţii de tramvai, cînd tramvaiul este oprit sau dacã acesta se gãseşte la mai puţin de 50 m de statie; tramvaiul poate fi depãşit în staţiile prevãzute cu refugii pentru pietoni; h) în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusã sub 50 m; i) în zonele de acţiune ale indicatoarelor: "Depãşirea autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fãrã atas, interzisã", "Depãşirea este interzisã autovehiculelor destinate transportului de mãrfuri"; j) în situaţia cînd vehiculul ce ar urma sa fie depãşit este angajat în depãşirea altui vehicul oprit sau în mers (triplare), dacã prin aceasta manevra se trece peste axa care desparte cele doua sensuri de circulaţie ale drumului; k) în situaţia cînd se apropie din sens opus un alt vehicul şi cînd pentru realizarea depãşirii ar fi necesar sa se treacã peste axa care desparte cele doua sensuri de circulaţie ale drumului. C. Prioritate de trecere ART. 34 Cînd doua vehicule se apropie simultan de o intersectie venind de pe drumuri publice pe care nu sînt instalate indicatoare de prioritate la intersectii, vehiculul ce vine dinspre dreapta are prioritate de trecere. Are, de asemenea, prioritate de trecere vehiculul care circula pe un sector de drum public la începutul cãruia este instalat indicatorul "Drum cu prioritate", ori "Prioritate fata de circulaţia din sens invers" sau care intra într-o intersectie la începutul cãreia este plantat indicatorul "Intersectie cu drum fãrã prioritate". Organele de stat care administreazã drumurile publice ce se intersecteazã cu sectoare de drum cu prioritate, sînt obligate sa instaleze, înainte de intersectie, unul din indicatoarele "Cedeazã trecerea" sau "Oprire la intersectie". Vehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei, în cazurile cînd se deplaseaza la intervenţii, precum şi tramvaiele şi coloanele în mers au prioritate de trecere. La apropierea vehiculelor destinate stingerii incendiilor, celor ale salvãrii şi ale militiei, în cazurile cînd se deplaseaza la intervenţii, celelalte vehicule îşi vor micşora viteza şi vor circula cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului, pînã sînt depasite. Nu au prioritate de trecere: a) vehiculele care urmeazã sa între într-o intersectie venind de pe un drum public pe care nu este instalat vreun indicator de prioritate fãrã de vehiculele care circula dinspre dreapta; b) vehiculele care circula pe drumul public pe care este instalat unul din indicatoarele "Cedeazã trecerea" sau "Oprire la intersectie"; c) vehiculele care intilnesc indicatorul "Prioritate pentru circulaţia din sens invers"; d) vehiculele care coboarã o panta fata de vehiculele care urca; e) vehiculele care circula din partea dreapta într-o intersectie cu sens giratoriu, fata de vehiculele care circula din partea stinga; f) vehiculele care se pun în mişcare, care ies din garaje, curţi sau ganguri, fata de vehiculele care circula pe drumul public, indiferent de direcţia de mers a acestora. D. Întoarcerea şi mersul înapoi ART. 35 Pentru a putea întoarce vehiculul înapoi de pe un sens de circulaţie pe celãlalt sens, prin manevrare înainte şi înapoi sau printr-un viraj, conducãtorul este obligat sa opreascã, sa semnalizeze şi sa se asigure ca din spate şi din fata nu circula în acel moment nici un vehicul. Nu se executa aceasta manevra: a) în locurile unde este instalat indicatorul "Întoarcerea interzisã"; b) la trecerile pentru pietoni; c) în curbe cu vizibilitate redusã; d) în locurile unde soliditatea drumului nu este verificata (marginile prapastiilor, malurile santurilor etc.); e) pe poduri şi sub poduri; f) la trecerile peste calea feratã şi la o distanta mai mica de 50 m de trecerea peste calea feratã; g) în virfuri de panta şi pe o distanta de 50 m de o parte şi alta a virfului de panta; h) în intersectii şi la o distanta mai mica de 50 m de cel mai apropiat colt de intersectie; i) la mai puţin de 50 m de staţiile de tramvai, troleibuz sau autobuz; j) pe timp de ceata şi în orice împrejurare cînd vizibilitatea este redusã sub 100 m, dacã conducãtorul vehiculului nu este pilotat de alta persoana. Este interzis mersul autovehiculelor înapoi pe o distanta mai mare de 50 m sau la ieşirea din garaje, curţi ori ganguri. În cazul în care vizibilitatea în spate este împiedicatã, vehiculele pot fi manevrate înapoi numai atunci cînd conducãtorii acestora sînt pilotati de alte persoane. E. Trecerile peste calea feratã ART. 36 La trecerile la nivel nepazite, peste calea feratã, conducãtorii de vehicule sînt obligaţi sa opreascã, putindu-se angaja în trecere numai dupã ce s-au asigurat ca nu exista nici un pericol; vehiculele vor fi oprite în locul unde se asigura o vizibilitate maxima, fãrã a depãşi indicatorul de atentie în cruce, ori linia transversala continua pentru oprire. ART. 37 Este interzisã trecerea cu vehicule peste calea feratã prin locuri pazite, atunci cînd barierele sau semibarierele sînt închise. F. Oprirea, stationarea şi parcarea ART. 38 Oprirea şi stationarea vehiculelor sînt permise numai pe partea dreapta a strazii sau drumului, în direcţia mersului şi cît mai aproape de trotuar, iar în lipsa trotuarului cît mai aproape de marginea drumului. Oprirea poate dura cel mult cinci minute; peste aceasta durata se considera stationare. La semnele sau semnalele care indica oprire la intersectie, oprirea se face în asa fel încît vehiculul sa nu depãşeascã limita stabilitã prin semnul sau semnalul respectiv, iar unde nu exista semne sau semnale, oprirea se face la cel puţin 5 m de coltul intersectiei, respectîndu-se şi celelalte reguli de circulaţie la intersectii. În staţiile de tramvai fãrã locuri de refugiu pentru pietoni, conducãtorii vehiculelor sînt obligaţi sa opreascã la o distanta de cel puţin 5 m de ultimul vagon. Vehiculele vor fi puse în mişcare numai dupã ce s-au închis uşile tramvaiului. ART. 39 Oprirea este interzisã: a) la mai puţin de 50 m de indicatorul "Oprire interzisã" pe partea pe care este instalat; b) în intersectiile cu cale feratã; c) pe poduri şi sub poduri; d) în curbe cu vizibilitate redusã; e) în locuri pentru trecerea pietonilor unde exista indicatorul "Trecere pentru pietoni" sau marcajul de traversare pentru pietoni; f) în locuri cu sens giratoriu; g) la o distanta mai mica de 5 m de intersectiile drumurilor publice sau mai mica de 20 m de indicatorul statiei de tramvai, troleibuz sau autobuz; h) pe portiunile drumurilor sau strazilor unde vizibilitatea este redusã sub 50 m; i) în dreptul altui vehicul care se afla oprit pe drumul public, dacã prin aceasta se stinjeneste circulaţia a doua vehicule venind din sensuri opuse; j) pe portiunile drumului public unde depãşirea este interzisã prin indicator; k) în locurile unde s-ar impiedica vizibilitatea indicatoarelor de circulaţie; l) pe sectoarele de drum unde se gãsesc instalate indicatoarele "Drum ingust", "Prioritate pentru circulaţia din sens invers" sau "Prioritate fata de circulaţia din sens invers". Restricţiile prevãzute în prezentul articol, cu excepţia celei de la litera k, nu sînt aplicabile vehiculelor destinate stingerii incendiilor, celor ale salvãrii şi ale militiei, atunci cînd sînt în misiune. ART. 40 Stationarea este interzisã: a) în toate cazurile în care este interzisã oprirea; b) la mai puţin de 50 m de indicatorul "Stationarea interzisã", pe partea pe care este instalat; c) la intrarea în sediile instituţiilor sau întreprinderilor, cu excepţia vehiculelor în care se incarca sau din care se descarca mãrfuri; d) pe drumurile publice care au o latime mai mica de 6 m; e) la o distanta mai mica de 50 m de trecerile peste calea feratã; f) pe partea carosabilã a drumurilor naţionale. Vehiculele pot stationa în afarã partii carosabile sau în locuri special amenajate; în cazul în care nu este posibila scoaterea vehiculelor în afarã partii carosabile, acestea vor stationa cît mai aproape de marginea acostamentului; g) în panta. Restricţiile prevãzute în prezentul articol nu sînt aplicabile vehiculelor destinate stingerii incendiilor, celor ale salvãrii şi ale militiei, atunci cînd sînt în misiune. ART. 41 Conducãtorii care pãrãsesc autovehiculele stationate sînt obligaţi sa le asigure cu frina de mina, sa scoatã cheia din contact, sa introducã maneta schimbatorului într-una din viteze sau în marsarier şi sa incuie uşile, cu excepţia cazurilor cînd aceste mãsuri nu sînt posibile datoritã particularitatilor de construcţie a autovehiculului. ART. 42 Oricãrui vehicul care stationeaza pe timp de noapte pe partea carosabilã a unui drum public, acolo unde stationarea este permisã, trebuie sa i se semnalizeze prezenta prin aprinderea lanternelor de poziţie cît şi prin lumina roşie din spate, dacã locul de stationare este neluminat. Nu este permisã stationarea pe drumurile publice, în timpul nopţii, a tractoarelor, a remorcilor, a vehiculelor cu tracţiune animala, ori a celor trase sau impinse cu mina. ART. 43 Parcarea vehiculelor este permisã numai în locurile special destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoare sau marcaje. În aceste locuri vehiculele vor trebui aşezate unul lîngã altul, conducãtorii lor avînd obligaţia sa respecte şi celelalte reguli stabilite pentru stationare. SECŢIUNEA a III-a Reguli speciale privind circulaţia autovehiculelor A. Obligaţiile conducãtorilor de autovehicule ART. 44 Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice numai dacã sînt înmatriculate potrivit dispoziţiilor prezentului regulament. Conducãtorii de autovehicule trebuie sa posede permis de conducere, valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus. ART. 45 Conducãtorii de autovehicule sînt obligaţi: 1. înainte de plecare în cursa: a) sa verifice starea tehnica a autovehiculului, în special sistemele de transmisie, direcţie, frinare, rulare, lumini şi semnalizare. Dacã autovehiculul nu îndeplineşte condiţiile tehnice, conducãtorul sau nu va pleca în cursa; b) la ieşirea din garaj şi la schimbul pe traseu, sa semneze de primirea autovehiculului, dacã corespunde din punct de vedere tehnic pentru a putea circula; 2. în timpul conducerii, sa aibã asupra lor: a) permisul de conducere cu tichetul de evidenta a contravenţiilor; b) certificatul de înmatriculare a autovehiculului; c) foaia de parcurs, respectiv ordinul de serviciu; 3. sa nu conducã autovehiculul cînd se gãsesc sub influenta bãuturilor alcoolice; 4. sa nu transporte persoane în stare de ebrietate pe motociclete sau în cabina, ori în caroseria autovehiculelor destinate transportului de mãrfuri; 5. sa transporte ofiţerii sau subofiterii de militie, la cererea acestora, pentru prinderea persoanelor urmãrite care incearca sa dispara, pentru conducerea la punctele de prim ajutor a persoanelor care necesita asistenta medicalã şi pentru deplasarea la locurile unde s-au produs accidente de circulaţie sau calamitati. Ofiţerul sau subofiterul de militie care foloseşte un autovehicul în situaţiile de mai sus este obligat sa prezinte legitimatia de serviciu, iar dupã terminarea misiunii, sa consemneze în foaia de parcurs sau în ordinul de serviciu distanta parcursã, timpul cît a durat deplasarea, cu indicarea descifrabila a numelui sau, a organului militiei din care face parte şi a numãrului legitimatiei sale de serviciu. Cînd autovehiculul nu aparţine unei organizaţii socialiste, ofiţerul sau subofiterul care îl foloseşte va prezenta conducatorului auto legitimatia de serviciu; 6. sa opreascã imediat autovehiculul: a) la semnalul ofiţerilor sau subofiţerilor de militie; b) la semnalul agenţilor cãilor ferate postati la trecerile la nivel; c) la semnalul conducãtorilor de coloane, inclusiv cele militare; d) la semnalul orbilor care traverseaza strada (semnal dat prin ridicarea bastonului alb); 7. sa opreascã imediat cînd sînt angajaţi într-un accident şi sa dea concursul ori de cîte ori trec pe lîngã locul unui accident, în scopul acordãrii primului ajutor şi transportãrii persoanelor accidentate la cea mai apropiatã unitate sanitarã; 8. sa nu schimbe poziţia autovehiculului angajat în accident pînã la sosirea organelor militiei şi sa asigure pãstrarea urmelor la locul accidentului. În cazul cînd din accident au rezultat raniri de persoane, le vor acorda primul ajutor, iar dacã nu este posibila transportarea acestora la cea mai apropiatã unitate sanitarã cu alte mijloace de transport, le vor transporta ei înşişi, dupã care se vor întoarce imediat la locul accidentului. Dacã în accident este angajat un autovehicul destinat stingerii incendiilor, al salvãrii sau al organelor operative din Ministerul Afacerilor Interne, care se deplaseaza la intervenţii, conducãtorul acestuia va lasa la locul accidentului un membru din echipaj, pentru a pãzi sa nu fie distruse urmele şi va anunta organul militiei cel mai apropiat, urmînd ca cercetãrile sa se facã ulterior; 9. sa sesizeze organul militiei cel mai apropiat, imediat ce iau cunostinta despre producerea vreunui accident, precum şi despre apariţia poleiului pe drumul public pe care au circulat, a obstacolelor sau surparilor de natura a pune în pericol securitatea circulatiei; 10. sa prezinte la cererea ofiţerilor sau subofiţerilor de militie, pentru control, permisul de conducere cu tichetul de evidenta a contravenţiilor, certificatul de înmatriculare a autovehiculului, precum şi documentele referitoare la natura şi greutatea bunurilor transportate. Certificatele de înmatriculare ale autovehiculelor aparţinînd Ministerului Forţelor Armate şi documentele referitoare la natura şi greutatea bunurilor transportate cu aceste autovehicule sînt exceptate de la controlul ofiţerilor sau subofiţerilor de militie; 11. sa nu transporte persoane în caroseria autobasculantelor, pe autocisterne, pe platforme, deasupra incarcaturilor, pe pãrţile laterale ale caroseriei, sau care stau în picioare în caroseria autocamioanelor, pe scãri, precum şi în remorci, cu excepţia remorcilor de la tractoare special amenajate pentru transportul persoanelor; 12. sa nu transporte persoane pe motociclete care nu au sa şi scãri; copiii sub 14 ani se transporta în atasul motocicletei; sa nu transporte pe motociclete obiecte voluminoase, iar cînd conduc motociclete sau scutere, fãrã atas, cu capacitate cilindrica mai mare de 98 cmc, atît conducãtorii acestora cît şi insotitorii lor sa poarte pe cap casca de protecţie pentru motociclisti; 13. sa nu transporte în cabinele autovehiculelor, în autoturisme sau pe motociclete mai multe persoane decît numãrul locurilor stabilite în certificatul de înmatriculare. Copiii în virsta pînã la 7 ani, ţinuţi în brate, nu se socotesc în numãrul persoanelor care pot fi transportate în cabinele autovehiculelor, în autoturisme sau în atasul motocicletelor; 14. sa nu încredinţeze conducerea autovehiculului persoanelor care nu au permis de conducere sau care poseda permis de conducere necorespunzãtor categoriei din care face parte autovehiculul respectiv; 15. sa nu încredinţeze spre folosinta altei persoane permisul sau de conducere; 16. sa nu deschidã uşile autovehiculului în timpul mersului şi sa porneascã de pe loc cu uşile închise şi asigurate. În timpul opririi sau stationarii pe drumurile publice, deschiderea uşilor autovehiculului este permisã numai dacã aceasta nu prezintã pericol pentru circulaţie; 17. sa nu angajeze discuţii care i-ar putea distrage de la conducerea atenta a autovehiculului; 18. sa nu între pe drumurile publice modernizate, cu autovehicule care au pe roti sau caroserie noroi, var etc. ce se depun pe partea carosabilã, ori cu autovehicule din care se scurg sau cad produse petroliere sau materiale de construcţii; 19. sa curete tablitele cu numãrul de înmatriculare, astfel încît acesta sa fie vizibil tot timpul cît autovehiculul circula pe drumurile publice; 20. sa conducã în asa fel autovehiculul încît sa nu stropeasca pietonii, clãdirile şi celelalte vehicule atunci cînd pe drumurile publice exista apa sau noroi; 21. sa nu lase liber în timpul mersului volanul, ghidonul sau maneta de comanda; 22. sa nu circule, fãrã motiv întemeiat, cu viteza redusã, stinjenind prin aceasta circulaţia normalã a celorlalte autovehicule; în cazul cînd împrejurãrile impun a se circula cu viteza redusã, sa circule cît mai aproape de partea dreapta a drumului public; 23. sa nu circule cu o viteza inferioarã celei prescrise de indicatorul "Viteza minima obligatorie" pe sectoarele de drum unde acţioneazã acest indicator; 24. sa pãstreze, fata de autovehiculul din fata sa, o distanta corespunzãtoare pentru a putea evita lovirea în cazul cînd acel autovehicul incetineste viteza sau opreşte brusc; 25. sa conducã cu atentie sporitã cînd intilnesc autovehicule purtind inscripţia "Şcoala" sau un semn distinctiv în forma de disc galben în centrul cãruia se afla semnul exclamarii; 26. sa acorde prioritate pietonilor la trecerile prevãzute cu indicatoare sau marcate cu linii transversale pentru trecerea acestora; 27. sa se prezinte la verificare medicalã atunci cînd sînt trimişi de organele militiei ori de organizaţiile socialiste unde sînt angajaţi. Dispoziţiile prezentului articol se aplica şi conducãtorilor de autovehicule proprietate personalã, cu excepţia dispoziţiilor de la pct. 1 lit. b şi de la pct. 2 lit. c. ART. 46 Conducãtorii tramvaielor, troleibuzelor şi autobuzelor au, pe lîngã obligaţiile prevãzute la art. 45, şi urmãtoarele obligaţii: a) sa nu deschidã uşile pentru urcarea şi coborirea pasagerilor decît în statie, cu excepţia cazurilor de necesitate; b) sa nu permitã în timpul mersului accesul nici unei persoane în cabina de conducere, cînd aceasta este separatã de restul autovehiculului; c) sa nu porneascã din statie înainte de urcarea şi coborirea cãlãtorilor. ART. 47 La staţiile de alimentare, conducãtorii autovehiculelor sînt obligaţi: a) sa dea intiietate autosanitarelor, autovehiculelor destinate stingerii incendiilor, ale militiei, poştei şi celor care transporta incarcaturi alterabile; b) sa opreascã funcţionarea motorului cînd sînt în asteptare în fata dispozitivului de alimentare; c) sa nu plece de lîngã autovehicul; d) sa nu fumeze pe locul unde este amplasata statia; e) sa nu regleze şi nici sa repare motorul la o distanta mai mica de 50 metri de statie; f) sa opreascã imediat motorul şi sa îndepãrteze autovehiculul la o distanta de cel puţin 50 m de statie dacã se produc rateuri. Conducãtorii celorlalte autovehicule care se gãsesc în statie sînt obligaţi sa dea ajutor la îndepãrtarea autovehiculului. B. Viteza de circulaţie a autovehiculelor ART. 48 Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice fãrã a se depãşi vitezele maxime prevãzute mai jos: ------------------------------------------------------------------------------- Felul autovehiculului În localitãţi În afarã localitãţilor ------------------------------------------------------------------------------- - Autoturisme 60 km/ora 100 km/ora - Autobuze ale O.N.T. "Carpaţi" 40 km/ora 80 km/ora - Autocamioane, microbuze, autocamionete, autofurgonete 40 km/ora 70 km/ora - Autobuze, autospeciale, autocamioane cu remorci sau care transporta persoane, motociclete 40 km/ora 60 km/ora - Autovehicule care transporta materiale uşor inflamabile sau explozibile 30 km/ora 40 km/ora - Tramvaie, troleibuze 40 km/ora - - Tractoare rutiere 20 km/ora 30 km/ora ------------------------------------------------------------------------------- Conducãtorii autovehiculelor din categoria acelora cu viteza maxima inferioarã sînt obligaţi sa circule cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului, pentru ca celelalte autovehicule sa poatã folosi viteza maxima admisã. ART. 49 Conducãtorii autovehiculelor sînt obligaţi sa se conformeze restrictiilor impuse de indicatorul "Limitare de viteza" pe sectoarele de drum unde acţioneazã, iar în urmãtoarele situaţii sa reducã viteza pînã la limita evitãrii oricãrui pericol: a) la trecerea prin intersectiile cu circulaţie nedirijata; b) pe poduri; c) la curbe periculoase sau lipsite de vizibilitate; d) la trecerile la nivel peste calea feratã, prevãzutã cu bariere sau semibariere; e) la trecerea pe lîngã grupuri şi coloane, indiferent dacã acestea se afla în mers sau stationeaza; f) la trecerea pe lîngã animale; g) în pieţe aglomerate; h) cînd se circula din direcţie opusã tramvaielor, troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii; i) la trecerea prin dreptul statiilor de tramvai; j) la depãşirea troleibuzelor şi autobuzelor oprite în staţii; k) pe timp de ceata, ploi torentiale şi ninsori abundente; l) pe drumuri cu denivelari, pe cele alunecoase, cu polei sau zapada; m) în apropierea locurilor frecventate de copii (şcoli şi terenuri de joc) unde este instalat indicatorul "Copii"; n) la trecerile pentru pietoni prevãzute cu indicator sau marcate; o) în locurile unde sînt instalate indicatoare "Atentie la animale"; p) la schimbarea direcţiei de mers prin viraje. ART. 50 Autovehiculele destinate stingerii incendiilor, cele ale salvãrii şi ale militiei, cînd se deplaseaza la intervenţii, pot circula cu viteza impusa de necesitaţi, conducãtorii acestor autovehicule avînd obligaţia sa ia toate mãsurile pentru prevenirea accidentelor. C. Remorcarea ART. 51 Autovehiculele rãmase în pana şi remorcile pot fi trase numai cu bara metalicã, în lungime de cel mult 4 m. Prin "remorca" se înţelege orice vehicul destinat prin construcţie a fi atasat unui autovehicul. ART. 52 În cazul remorcarii autovehiculelor: a) la volanul autovehiculului remorcat trebuie sa se gãseascã un conducãtor cu permis de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul respectiv; b) la pornire, depasire, schimbare de direcţie prin viraj şi la oprire, conducãtorul autovehiculului tragator este obligat sa avertizeze, prin mijloacele de semnalizare corespunzãtoare, pe conducãtorul autovehiculului remorcat. Remorcarea a doua sau mai multe autovehicule este interzisã. ART. 53 Remorcile pot fi tractate în urmãtoarele condiţii: a) autovehiculul tragator, cu excepţia autoturismului, trebuie sa aibã montat, deasupra cabinei, la mijloc, un semn în forma de triunghi echilateral cu latura de 25 cm, de culoare galbena, în chenar roşu, care va fi luminat în timpul nopţii; b) remorca trebuie sa fie prevãzutã cu sistem de frinare, iar în spate cu acelaşi sistem de semnalizare şi luminare ca şi autovehiculul tragator. Autovehiculului care tracteaza i se pot ataşa cel mult doua remorci, cu excepţia autoturismului cãruia i se poate ataşa numai o remorca uşoarã. Prin "remorca uşoarã" se înţelege orice remorca a carei greutate maxima autorizata nu depãşeşte 750 kg. ART. 54 Semiremorca trebuie sa aibã sistem de frinare, iar în spate sistem de semnalizare şi luminare, care sa îndeplineascã condiţiile tehnice prevãzute în prezentul regulament. Prin "semiremorca" se înţelege o remorca fãrã osia din fata cuplata astfel încît o parte apreciabila a greutatii ei şi a încãrcãturii se sprijinã pe vehiculul motor. SECŢIUNEA a IV-a Circulaţia vehiculelor cu tracţiune animala, a celor impinse sau trase cu mina şi a animalelor ART. 55 Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu tracţiune animala, precum şi a celui tras sau impins cu mina, nu poate fi încredinţatã minorilor care nu au 14 ani împliniţi şi nici persoanelor surde sau debile mintal. Animalele izolate sau în turma trebuie sa fie însoţite, pe drumurile publice, de un numãr corespunzãtor de conducatori. ART. 56 Este interzis conducãtorilor vehiculelor cu tracţiune animala, celor trase sau impinse cu mina, precum şi persoanelor care conduc pe drumurile publice animale izolate sau în turma: a) sa circule pe drumurile naţionale în cazul cînd în afarã partii carosabile exista spaţiu pentru circulaţia acestora sau drumuri laterale; b) sa conducã în timp ce se gãsesc sub influenta bãuturilor alcoolice; c) sa circule pe timp de noapte ori ziua cînd este ceata, fãrã felinar aprins; acesta va fi aşezat pe partea stinga a vehiculului, astfel ca lumina sa fie vizibila din ambele sensuri ale circulaţiei, iar conducãtorii de animale îl vor tine în mina; d) sa schimbe direcţia de mers fãrã a semnaliza cu mina şi a se asigura ca, din fata sau spate, nu circula în imediata lor apropiere un vehicul; e) sa pãrãseascã vehiculul sau animalele în timpul mersului sau stationarii. ART. 57 Conducãtorilor de vehicule cu tracţiune animala le este interzis: a) sa circule pe timp de noapte fãrã felinar aprins şi "ochi de pisica" (catadioptru) montat la partea din spate a vehiculului; b) sa doarma în timpul mersului sau stationarii cu animalele inhamate; c) sa circule cu minji sau alte animale neinhamate, care însoţesc vehiculul, dacã acestea nu sînt legate de partea dreapta a vehiculului; d) sa între cu vehiculul murdar de noroi pe drumurile modernizate sau pietruite; e) sa conducã vehicule cu roti pneumatice, dacã aceste vehicule nu sînt prevãzute cu frine. ART. 58 Dacã în afarã partii carosabile nu exista spaţiu pentru circulaţia animalelor izolate sau în turma, acestea vor fi conduse cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului, în asa fel încît sa nu stînjeneascã circulaţia vehiculelor. ART. 59 Dacã turmele sau grupuri mai mici de animale nu pot fi conduse decît pe trasee în care se includ şi drumuri modernizate, se vor lua mãsuri ca, pe cît posibil, acestea sa fie transportate în vehicule special amenajate. ART. 60 Conducãtorii organizaţiilor socialiste, care folosesc vehicule cu tracţiune animala sau sînt deţinãtoare de animale, sînt obligaţi sa ia mãsuri de instruire a persoanelor care conduc pe drumurile publice vehiculele sau animalele respective, în scopul respectãrii dispoziţiilor prezentului regulament şi al prevenirii accidentelor. Aceleaşi persoane vor lua mãsuri de a dota cu felinare şi cu "ochi de pisica" (catadioptru) toate vehiculele cu tracţiune animala pe care le folosesc în circulaţia pe drumurile publice. SECŢIUNEA a V-a Circulaţia bicicletelor ART. 61 Circulaţia cu bicicleta pe drumurile publice cu trafic intens este permisã numai persoanelor care au împlinit virsta de 14 ani. Organele militiei vor stabili, prin instrucţiuni, drumurile publice cu trafic intens. Biciclistii trebuie sa circule numai pe pistele special destinate circulaţiei bicicletelor cînd pe traseul urmat intilnesc indicatorul "Pista obligatorie pentru biciclete". ART. 62 Se interzice biciclistilor: a) sa circule cu bicicleta fãrã a fi echipata cu frina eficace, sonerie, o lumina alba îndreptatã înainte, precum şi o lumina roşie sau un dispozitiv reflectant (ochi de pisica) îndreptate spre înapoi; b) sa invete sa conducã bicicleta pe drumuri publice cu circulaţie intensa; c) sa circule pe trotuare sau pe mijlocul partii carosabile, pe aleile pentru pietoni din parcuri şi grãdini publice; d) sa circule cîte doi sau mai mulţi în acelaşi rind, în afarã competiţiilor sportive organizate; e) sa circule luind miinile de pe ghidon sau picioarele de pe pedale; f) sa se ţinã cu mina de autovehicule în mers sau sa circule în spatele acestora la o distanta mai mica de 25 m; g) sa transporte alte persoane pe biciclete prevãzute cu un singur loc, cu excepţia transportului copiilor pînã la 7 ani, dacã bicicleta este prevãzutã în acest scop cu un suport aşezat în fata; h) sa transporte orice fel de obiecte care ar stinjeni conducerea bicicletei sau circulaţia celorlalte vehicule; i) sa circule în timp ce se gãsesc sub influenta bãuturilor alcoolice. SECŢIUNEA a VI-a Circulaţia pietonilor şi cãlãtorilor ART. 63 Pietonii sînt obligaţi: a) sa circule numai pe trotuare, iar în lipsa acestora pe potecile laterale ale drumurilor publice; b) sa circule numai pe partea stinga a drumurilor publice dacã acestea nu au trotuare sau poteci; c) sa nu circule pe sectoarele de drum public la începutul cãrora este instalat indicatorul "Accesul interzis pietonilor"; d) sa traverseze drumurile publice numai prin locurile unde sînt indicatoare sau marcaje pentru trecerea pietonilor, iar în oraşe unde asemenea indicatoare sau marcaje lipsesc, pe la coltul strazilor, dupã ce s-au asigurat ca nu exista vreun pericol. Traversarea drumurilor publice se face perpendicular pe axa acestora; e) sa circule cu carucioarele şi saniutele cu copii numai pe trotuare sau poteci. Sînt interzise manifestãrile distractive (hore, dansuri) sau plimbarile şi stationarile pietonilor în grup, pe partea carosabilã a drumurilor publice. ART. 64 Cãlãtorii sînt obligaţi: a) sa nu urce, sa nu coboare şi sa nu deschidã uşile autovehiculului, în timpul mersului; b) sa nu calatoreasca pe scarile sau pe pãrţile laterale ale caroseriei tramvaielor, troleibuzelor, autobuzelor sau ale altor mijloace de transport ori stind în picioare în caroseria autocamioanelor sau remorcilor; c) sa nu distraga prin discuţii atenţia conducãtorilor autovehiculelor de transport în comun. SECŢIUNEA a VII-a Circulaţia coloanelor ART. 65 Conducãtorii coloanelor sînt obligaţi: a) sa formeze coloane de cel mult patru persoane în rind, cu excepţia manifestatiilor sau defilarilor; b) sa nu admitã mersul în cadenta la trecerea peste poduri; c) sa aibã în flancul sting, în rindurile din fata şi din spate ale coloanei, ziua stegulete roşii, iar pe timp de noapte sau ceata, felinare cu lumina roşie. Copiii în coloana vor circula cîte doi în rind şi vor traversa strada sau drumul sub supraveghere. SECŢIUNEA a VIII-a Alte reguli privind securitatea circulaţiei ART. 66 Organele de stat care administreazã drumurile publice sînt obligate sa ia mãsurile necesare pentru securitatea circulaţiei pe timp de ninsoare sau polei, ori în alte situaţii asemãnãtoare. ART. 67 Pe timp de ceata sau în alte condiţii atmosferice care impiedica vizibilitatea peste 20 m, autovehiculele de orice fel, în mers şi în stationare, vor fi luminate şi în timpul zilei, iar conducãtorii acestora sînt obligaţi sa dea semnale sonore şi sa rãspundã în acelaşi fel la semnalele date de conducãtorii autovehiculelor care se apropie. În asemenea condiţii semnalele sonore pot fi folosite şi în localitãţile, locurile sau în timpul în care claxonatul este interzis. ART. 68 Transportul incarcaturilor uşor inflamabile, explozivilor, substanţelor radioactive sau puternic otravitoare ori al altor incarcaturi periculoase se va face în condiţiile stabilite prin norme speciale, iar dacã nu exista asemenea norme, în condiţiile stabilite prin prezentul regulament. ART. 69 Se interzice transportul incarcaturilor uşor inflamabile, în remorci şi în caroseria autobasculantelor. Prin excepţie, produsele petroliere pot fi transportate în remorci cisterne, iar buteliile de aragaz în remorci special amenajate. ART. 70 În cazul incarcaturilor uşor inflamabile, explozivilor sau altor incarcaturi periculoase, şefii de garaje, înlocuitorii acestora şi conducãtorii de vehicule sînt obligaţi sa verifice, înainte de plecare în cursa, existenta şi buna funcţionare a mijloacelor de stingere a incendiilor, prevãzute pentru transportul acestor incarcaturi. Conducãtorii vehiculelor cu care se transporta incarcaturi periculoase au obligaţia sa respecte indicaţiile stabilite la punctele de primire a acestor incarcaturi, în legatura cu încãrcarea, transportul şi descãrcarea. ART. 71 Este interzis ca în autovehiculele care transporta incarcaturi periculoase sa se afle pasageri, sau incarcaturi neprevãzute în foaia de parcurs. Incarcatura periculoasa trebuie sa fie însoţitã pe tot parcursul de cel puţin o persoana care sa-i cunoascã bine caracteristicile. Dacã din cauza deteriorarii ambalajului în timpul transportului sau din alte cauze, substantele uşor inflamabile sau alte substanţe periculoase se imprastie pe drum, conducãtorul vehiculului este obligat sa opreascã imediat ce observa aceasta şi, împreunã cu persoana care îl însoţeşte, sa avertizeze pe cei din jur de pericol şi sa ia mãsurile necesare pentru izolare, anuntind de cele intimplate cel mai apropiat organ al militiei. ART. 72 Conducãtorilor de vehicule cu care se transporta incarcaturi periculoase le este interzis: a) sa provoace socuri vehiculului condus; b) sa fumeze în timpul transportului sau sa aprinda focuri la opriri ori stationari, la o distanta mai mica de 50 m de vehicul; c) sa lase vehiculul şi incarcatura fãrã supraveghere; d) sa lase vehiculul încãrcat în garaj; e) sa pãstreze în vehicul rezerve de combustibil în ambalaje care nu sînt special confectionate în acest scop; f) sa remorcheze autovehicule rãmase în pana; g) sa staţioneze pe partea carosabilã a drumurilor publice, pe timp de noapte. ART. 73 În cazul cînd se fac transporturi de persoane în autocamioane, în alte autovehicule care prin construcţie nu sînt destinate transportului de persoane sau în remorcile tractoarelor, se vor lua urmãtoarele mãsuri: a) caroseria va fi prevãzutã cu bãnci sau scaune, bine fixate, mai jos de nivelul obloanelor cu cel puţin 15 cm; b) pãrţile laterale vor fi fixate cu sigurante; c) transportul copiilor în caroserie va fi admis numai cu insotitori (1 la 10 copii); d) se va mentiona în foaia de parcurs sub semnatura şi pe rãspunderea celui care încuviinţeazã transportul, ca autovehiculul sau remorca poate transporta persoane. Încuviinţarea se da de şeful de garaj sau de conducãtorul organizaţiei socialiste respective. Pe lîngã foaia de parcurs, conducãtorul autocamionului va avea asupra sa un tabel în care vor fi trecute nominal persoanele care se transporta şi în care se va mentiona data transportului şi itinerariul. ART. 74 Numãrul persoanelor care pot fi transportate în caroseria autocamioanelor sau în remorcile tractoarelor este limitat, în funcţie de tonajul acestora, dupã cum urmeazã: - 0,5 t ................................ 6 persoane - 0,7 t - 0,8 t ....................... 10 persoane - 1,5 t ............................... 16 persoane - 3 t ................................. 24 persoane - 4-5 t ............................... 30 persoane - 6-7 t ............................... 40 persoane - 8 t ................................. 46 persoane ART. 75 În caroseria autocamioanelor care transporta mãrfuri, se pot transporta, împreunã cu incarcatura, numai incarcatorii sau insotitorii mãrfurilor, prevãzuţi în foaia de parcurs, cu obligaţia ca aceştia sa nu calatoreasca deasupra încãrcãturii sau în picioare. CAP. 3 Obligaţiile deţinãtorilor de autovehicule ART. 76 Deţinãtorii de autovehicule sînt obligaţi sa le inmatriculeze înainte de a le pune în circulaţie şi sa ceara radierea lor din evidenta organelor militiei, potrivit prevederilor prezentului regulament. Deţinãtorii de autovehicule sînt obligaţi sa monteze pe autovehiculele care circula pe drumurile publice tablite purtind numãrul de înmatriculare, confectionate şi plasate potrivit dispoziţiilor prezentului regulament. Deţinãtorii autovehiculelor accidentate sînt obligaţi sa ceara organului militiei cel mai apropiat autorizaţia de a efectua reparaţiile necesare, pe care o vor prezenta responsabilului de atelier sau persoanei care urmeazã sa efectueze reparaţia. ART. 77 Organizaţiile socialiste deţinãtoare de autovehicule sînt obligate: a) sa verifice starea tehnica a autovehiculelor, sa facã menţiune în foaia de parcurs ca acestea se gãsesc în buna stare de funcţionare şi sa nu permitã ieşirea în circulaţie a acelora care nu îndeplinesc condiţiile tehnice; b) sa elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru fiecare autovehicul care pleacã în cursa; c) sa nu permitã conducerea autovehiculelor de cãtre persoane care nu poseda permis de conducere sau care poseda permis de conducere necorespunzãtor categoriei din care face parte autovehiculul respectiv, ori talonul de ajutor de sofer corespunzãtor; d) sa nu permitã conducãtorilor de autovehicule sa plece în cursa sub influenta bãuturilor alcoolice sau în stare de oboseala accentuata; e) sa atragã atenţia conducãtorilor de autovehicule asupra particularitatilor de conducere a acestora, iar în caz de polei, ceata sau alte asemenea situaţii, asupra modului în care trebuie sa circule, fãcînd menţiune despre aceasta în foaia de parcurs; f) la întoarcere, sa ţinã seama de observaţiile fãcute de agenţii de circulaţie sau de conducãtorii de autovehicule în foaia de parcurs şi sa ridice de la aceştia cheia de contact, certificatul de înmatriculare şi foaia de parcurs în care se va mentiona ora sosirii din cursa; g) sa anunţe imediat organele militiei despre orice accident savirsit de conducãtorii de autovehicule sau cînd în foaia de parcurs se constata modificãri, ştersãturi ori adãugiri şi cînd conducãtorii de autovehicule se întorc din cursa sub influenta bãuturilor alcoolice; h) sa ia mãsuri pentru ridicarea continua a calificãrii conducãtorilor de autovehicule, organizind cursuri de pregãtire profesionalã în unitãţile respective, în vederea însuşirii regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi a celor de folosire tehnica a autovehiculelor şi pentru prevenirea accidentelor de circulaţie; i) sa ia mãsuri ca toţi conducãtorii de autovehicule sa aibã permisul de conducere vizat de organele militiei regionale în raza cãreia domiciliazã; j) sa ia mãsuri ca, la intrãrile şi ieşirile din garaje şi depouri sa se instaleze indicatoare de prevenire. CAP. 4 Condiţiile tehnice pentru admiterea în circulaţie a autovehiculelor şi remorcilor ART. 78 Autovehiculele şi remorcile care circula pe drumurile publice trebuie sa fie în stare buna de funcţionare şi sa îndeplineascã condiţiile tehnice minime prevãzute în prezentul capitol. SECŢIUNEA I Mecanismul de frinare ART. 79 Orice autovehicul va fi echipat cu doua sisteme de frinare: frina de serviciu şi frina de ajutor. Ambele sisteme trebuie sa fie perfect reglate şi sa acţioneze eficace şi rapid, independent unul de altul. ART. 80 Motocicletele, inclusiv scuterele, cu sau fãrã atas, vor fi echipate cu doua dispozitive de frinare, cu comanda de picior şi mina, care sa permitã controlul miscarii şi oprirea sigura, rapida şi eficace a acestora. ART. 81 Remorcile şi semiremorcile cu greutate maxima autorizata mai mare de 750 kg, vor fi prevãzute cu: a) o instalatie de frinare care sa acţioneze sigur, rapid şi eficace pe toate rotile, comandata de la frina de serviciu a autovehiculului tragator. Cînd greutatea maxima autorizata a remorcii nu depãşeşte 3.500 kg, dispozitivul sau de frinare poate fi acţionat şi prin apropierea remorcii de autovehiculul tragator (frinare prin inertie). Dispoziţiile alineatului precedent sînt aplicabile şi remorcilor a cãror greutate maxima autorizata nu depãşeşte 750 kg, însã este mai mare decît jumãtate din greutatea proprie a autovehiculului tragator; b) un dispozitiv care sa permitã frinarea (imobilizarea) rotilor, cînd remorcile sau semiremorcile sînt decuplate de autovehiculul tragator. SECŢIUNEA a II-a Sistemul de lumini ART. 82 Autovehiculele vor fi prevãzute în fata cu: a) cel puţin doua faruri cu lumini albe sau galbene selective cu doua faze: faza lungã (lumina de drum), care sa poatã lumina în mod eficace drumul noaptea, pe timp senin, pe o distanta minima de 100 m şi faza scurta (lumina de intilnire), care sa poatã lumina drumul, în aceleaşi condiţii, pe o distanta minima de 30 m, fãrã sa împiedice vederea celorlalte persoane care folosesc drumul; b) doua lanterne de poziţie cu lumini albe vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de 150 m, fãrã sa împiedice vederea celorlalte persoane care folosesc drumul; c) doua semnalizatoare cu lumina intermitenta, alba sau portocalie, pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers. Sursele de lumina pentru semnalizarea schimbãrii direcţiei de mers pot fi situate şi pe pãrţile laterale, de o parte şi de alta a autovehiculului. În acest caz ele pot fi: a) braţ mobil, care depãşeşte lateral gabaritul autovehiculului, avînd o lumina portocalie, continua, cînd se afla în poziţie orizontala; b) poziţie fixa, cu lumina portocalie intermitenta. Motocicletele, inclusiv scuterele, vor avea în fata un far cu doua faze şi cu lanterna de poziţie în far, iar cele cu atas şi o lanterna cu lumina alba, de poziţie, cu caracteristicile prevãzute la alineatul 1, montata la extremitatea atasului. ART. 83 Autovehiculele (cu excepţia motocicletelor), remorcile şi semiremorcile vor fi prevãzute în spate cu: a) doua lanterne de poziţie, cu lumini roşii, vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 150 m, care sa se aprinda concomitent cu lanternele de poziţie, luminile de drum şi de intilnire din fata; b) doua lanterne stop cu lumini roşii, care sa se aprinda atunci cînd intra în acţiune frina de serviciu, iar intensitatea lor luminoasa sa fie mai mare decît a luminilor de la lanternele de poziţie; c) o lanterna cu lumina alba proiectata pe numãrul de înmatriculare, care sa permitã citirea numãrului noaptea, pe timp senin, de la o distanta minima de 20 m; d) doua lanterne cu lumina intermitenta, roşie sau portocalie, pentru semnalizarea direcţiei de mers, în cazul cînd autovehiculul nu este prevãzut cu semnalizatoarele laterale de schimbare a direcţiei. Motocicletele, inclusiv scuterele, vor avea în spate o lanterna cu doua compartimente, unul cu lumina roşie, care sa se aprinda atunci cînd intra în acţiune frina, iar al doilea cu lumina roşie de poziţie şi proiectie alba pentru luminarea numãrului de înmatriculare. Motocicletele cu atas vor avea şi o lanterna cu lumina roşie de poziţie, montata în spate, la extremitatea atasului. SECŢIUNEA a III-a Alte condiţii ART. 84 Autovehiculele vor fi prevãzute cu un mecanism de direcţie care sa permitã o manevrare uşoarã, rapida şi sigura, cu jocul volanului de cel mult 15 grade. Piulitele de la articulatiile mecanismului de direcţie trebuie sa fie asigurate cu splinturi, iar celelalte piese sa fie bine fixate şi fãrã uzuri pronunţate. ART. 85 Potrivit categoriei şi construcţiei lor, autovehiculele vor fi prevãzute cu oglinda retrovizoare, avertizor sonor, dispozitiv pentru amortizarea zgomotului produs de evacuarea gazelor, geamuri la parbriz şi la uşile laterale, care sa permitã vizibilitatea, stergatoare de parbriz în stare de funcţionare, inchizatoare de usi, precum şi siguranta la obloanele laterale care sa nu permitã deschiderea acestora în timpul mersului. La tramvaie, troleibuze şi autobuze una din oglinzile retrovizoare va fi astfel instalata încît sa permitã conducatorului sa supravegheze de la locul sau uşile de urcare şi coborire. Aceste autovehicule vor fi dotate cu mijloace pentru stingerea incendiilor (extinctoare etc.). ART. 86 Autovehiculele care transporta incarcaturi uşor inflamabile sau periculoase trebuie sa mai îndeplineascã urmãtoarele condiţii: a) esapamentul sa fie montat în partea din fata şi sa fie prevãzut cu parascintei şi cu aparatoare metalicã; b) sa fie prevãzute cu mijloace corespunzãtoare pentru stingerea incendiilor (doua extinctoare, o lada sau un sac cu nisip, o patura groasa şi lopeti pentru împrãştierea nisipului); c) pe pãrţile laterale, în fata şi în spate, sa fie prevãzute cu tablite avînd inscripţia "Pericol de foc", scrisã vizibil cu litere în mãrime de cel puţin 10 cm, iar de o parte şi de alta a cabinei sa aibã un fanion din pinza de culoare neagra, în interiorul cãruia sa fie înscrisã cu alb litera "P", în mãrime de 20 cm, sau sa aibã fixate în fata şi în spate plãci dreptunghiulare negre cu inscripţia "P" în alb, înãlţimea literei fiind de 20 cm; d) robinetele autocisternelor sa fie bine închise şi prevãzute cu un dispozitiv care sa înlãture posibilitatea deschiderii lor în timpul mersului. ART. 87 Gabaritul autovehiculelor şi al remorcilor cu sau fãrã incarcatura nu poate depãşi lungimea, lãţimea, înãlţimea şi greutatea pe osie, prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare. Dacã incarcatura depãşeşte în lungime partea din spate a caroseriei sau a peridocului, va fi semnalizata ziua cu un stegulet roşu, iar noaptea cu o lanterna sau alta sursa de lumina roşie, ori cu un stegulet alb, care vor fi fixate în partea din urma a încãrcãturii. În situaţii speciale, cînd este necesar sa se transporte incarcaturi sau utilaje autopropulsate care depãşesc gabaritul şi tonajul permis, se va cere avizul Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi autorizaţia Direcţiei Generale a Militiei. Cînd asemenea transporturi urmeazã sa se efectueze în cadrul aceleiaşi regiuni, se va cere avizul organelor care administreazã drumurile de pe traseu şi autorizaţia militiei regionale, respectiv a Direcţiei Militiei Capitalei. În autorizaţie se vor specifica condiţiile în care se poate efectua transportul. În cazul cînd pe traseele pe care circula, vehiculele intilnesc pe unele sectoare de drum public indicatoare ce interzic accesul pentru gabarite sau greutãţi depasite, conducãtorii lor, în lipsa avizului şi autorizãrii cerute la alineatul 3 al prezentului articol, vor respecta semnificatia acestora. ART. 88 Dacã în urma unei defectiuni survenite pe parcurs, autovehiculele nu mai îndeplinesc condiţiile tehnice prevãzute în prezentul capitol, conducãtorii lor sînt obligaţi sa ia toate mãsurile pentru înlãturarea deficienţelor, iar dacã aceasta nu se poate realiza pe loc, vor merge la garaj sau la punctul cel mai apropiat de reparare, cu o viteza care sa asigure evitarea oricãrui accident. Dacã defecţiunile survenite nu permit deplasarea autovehiculelor la garaj sau la cel mai apropiat punct de reparare, conducãtorii lor sînt obligaţi sa le scoatã din partea carosabilã, iar dacã aceasta nu este posibil sa le deplaseze cît mai aproape de marginea din dreapta a drumului public, semnalizind prezenta lor prin aprinderea lanternelor de poziţie (şi prin lumina roşie din spate, dacã locul respectiv nu este luminat). Orice conducãtor de vehicul este obligat sa ajute pe conducãtorii autovehiculelor rãmase în pana, la scoaterea acestora din partea carosabilã a drumului public. În cazul cînd defectiunea priveşte sistemul de iluminat, conducãtorii autovehiculelor rãmase în pana sînt obligaţi sa asigure funcţionarea cel puţin a farului din partea stinga a autovehiculului. Dacã sistemul de iluminat nu funcţioneazã, autovehiculele nu vor circula în timpul nopţii sau pe ceata, poziţia lor fiind semnalizata prin instalarea în fata şi în spate a cîte unui triunghi reflectorizant. ART. 89 Organele militiei controleazã starea tehnica a autovehiculelor înmatriculate, atît pe drumurile publice, cît şi la autobazele, garajele şi depourile organizaţiilor socialiste. În cazul cînd constata ca autovehiculele care circula pe drumurile publice nu corespund condiţiilor tehnice prevãzute în prezentul capitol, organele militiei vor retrage certificatele de înmatriculare pînã cînd deţinãtorii vor remedia deficientele constatate. Organele militiei au dreptul sa controleze la întreprinderile şi atelierele de reparaţii auto starea tehnica a autovehiculelor, prin verificarea calitãţii reparaţiilor executate la sistemele şi instalaţiile care afecteazã securitatea circulaţiei. CAP. 5 Înmatricularea autovehiculelor şi radierea lor SECŢIUNEA I Înmatricularea autovehiculelor ART. 90 Autovehiculele cu o capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, se înmatriculeazã la organele militiei raionale sau orãşeneşti, pe raza cãreia îşi au domiciliul (sediul) deţinãtorii. Autovehiculele cu capacitate cilindrica mai mare de 69 cmc se înmatriculeazã la direcţia militiei regiunii pe raza cãreia îşi au domiciliul (sediul) deţinãtorii, iar pentru oraşul şi regiunea Bucureşti la Direcţia Militiei Capitalei. Tramvaiele şi troleibuzele se înmatriculeazã la întreprinderile care le deţin, iar autovehiculele aparţinînd Ministerului Forţelor Armate se înmatriculeazã la acest minister. ART. 91 Organele militiei elibereazã pentru fiecare autovehicul înmatriculat un certificat de înmatriculare. Conţinutul şi forma certificatului de înmatriculare se stabilesc de Direcţia Generalã a Militiei. El va cuprinde cel puţin denumirea organului care l-a emis, numãrul de înmatriculare a autovehiculului, marca şi tipul autovehiculului, numãrul motorului, data primei puneri în circulaţie a autovehiculului, denumirea sau numele şi prenumele precum şi domiciliul (sediul) deţinãtorului. ART. 92 Schimbarea domiciliului (sediului) deţinãtorului unui autovehicul pe raza aceluiaşi organ al militiei care a fãcut înmatricularea, trebuie anunţatã acestuia în termen de 20 zile. Înlocuirea motorului la autovehiculele proprietate personalã se poate face numai cu anunţarea prealabilã a organelor militiei care le-au înmatriculat. ART. 93 Înmatricularea autovehiculelor şi eliberarea certificatelor de înmatriculare se face pe baza actelor de provenienta sau proprietate şi a verificãrii tehnice. La înmatricularea autovehiculelor proprietate personalã se depune şi dovada de plata a taxelor legale. La înmatricularea autovehiculelor noi nu se face verificarea tehnica. Pentru autovehiculele care au o capacitate cilindrica pînã la 98 cmc inclusiv, nu se percep taxe de înmatriculare. ART. 94 Autovehiculele aparţinînd misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare strãine, membrilor acestora, corespondentilor şi agentiilor de presa strãine, precum şi reprezentanţilor organizaţiilor economice, culturale sau a altor asemenea organizaţii strãine cu statut diplomatic care îşi desfãşoarã activitatea în Republica Socialistã România, se înmatriculeazã şi se radiaza de cãtre Direcţia Militiei Capitalei, la cererea Ministerului Afacerilor Externe. La cererea de înmatriculare a autovehiculelor aparţinînd celor prevãzuţi la alineatul precedent se vor anexa: a) unul din actele prevãzute mai jos: - certificatul de trecere prin vama eliberat de Federaţia Internationala Automobilistica sau de Alianta Internationala de Turism; - chitanţa de import eliberata de una din vamile romane, persoanelor care se bucura de scutire a taxelor vamale; - declaraţia vamalã de import eliberata de aceleaşi vami, persoanelor cãrora li se acorda creditare de taxe vamale; b) un formular-tip, completat de deţinãtorul autovehiculului, cuprinzînd toate datele tehnice ale acestuia; c) chitanţa de plata taxelor de timbru pentru înmatricularea autovehiculelor, afarã de cazurile cînd pe baza de reciprocitate se acorda scutire de plata acestor taxe pentru misiunile diplomatice, oficiile consulare şi membrii acestora; d) polita de asigurare pentru daune provocate terţilor. Certificatele de înmatriculare a autovehiculelor prevãzute în prezentul articol se vireazã, anual, de Direcţia Militiei Capitalei. ART. 95 Pentru autovehiculele noi, se pot elibera autorizaţii de circulaţie provizorii, pe rute determinate, valabile timp de 15 zile. Aceste autorizaţii se vor elibera de cãtre organul militiei pe raza cãruia se afla întreprinderea constructoare, magazinul de desfacere a autovehiculelor sau oficiul vamal, potrivit competentei stabilite în art. 90. În cazuri temeinic justificate, valabilitatea autorizaţiilor de circulaţie provizorii poate fi prelungitã. ART. 96 Organizaţiile care au ca obiect fabricarea, montarea, repararea sau comercializarea autovehiculelor, pot obţine autorizaţii de circulaţie de garaj, pe rute determinate, a cãror valabilitate expira la data de 31 decembrie a anului în cursul cãruia au fost eliberate. Autorizaţiile de circulaţie de garaj se folosesc exclusiv la proba autovehiculelor pe o distanta ce nu poate depãşi 50 km de la sediul întreprinderii şi nu dau dreptul la transportul de persoane sau bunuri. ART. 97 Pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de înmatriculare sau a autorizaţiei de garaj trebuie declarata organului de militie raional sau orasenesc cel mai apropiat, în termen de 48 ore de la constatarea faptului. Duplicatele certificatelor de înmatriculare sau ale autorizaţiilor de garaj se elibereazã de cãtre organele militiei care au emis originalul, dupã verificarea împrejurãrilor în care acestea au fost pierdute, furate sau distruse, şi dupã publicarea pierderii în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pînã la emiterea duplicatului, autovehiculul va circula pe baza unei autorizaţii de circulaţie provizorii. SECŢIUNEA a II-a Numerele de înmatriculare a autovehiculelor ART. 98 La înmatriculare, organele militiei atribuie autovehiculelor numãrul de înmatriculare, cu indicativul regiunii respective, format din litere majuscule, dupã cum urmeazã: Arges ....................................... AG Bacau ....................................... BC Banat ....................................... BT Braşov ...................................... BV Bucureşti, inclusiv oraşul Bucureşti ........ B Cluj ........................................ CJ Crisana ..................................... CR Dobrogea .................................... DB Galaţi ...................................... GL Hunedoara ................................... HD Iaşi ........................................ IS Maramures ................................... MR Mures-Autonomã Maghiara ..................... MS Oltenia ..................................... OL Ploiesti .................................... PL Suceava ..................................... SV Numãrul de înmatriculare şi indicativul se scriu pe tablite cu cifre şi litere ieşite în relief prin turnare sau presare şi vor fi vopsite în negru pe fond alb. Locul de plasare, forma şi dimensiunile tablitelor cu numãrul de înmatriculare se stabilesc de Direcţia Generalã a Militiei. ART. 99 Remorca, iar în cazul tractarii a doua remorci, ultima, va purta la spate numãrul de înmatriculare şi indicativul autovehiculului tragator. ART. 100 Numerele de înmatriculare ale autovehiculelor prevãzute în art. 94 vor fi însoţite, dupã caz, de initialele CD, CO sau TC. Tablitele cu initialele CD vor avea forma ovala, cu diametrul mare de 250 mm şi cel mic de 160 mm, iar cele cu initialele CO şi TC vor avea forma dreptunghiulara, cu baza de 180 mm, şi înãlţimea de 160 mm. Initialele CD, CO şi TC vor fi scrise cu caractere latine, de tipar, vor avea înãlţimea de 40 mm, lãţimea de 30 mm, iar grosimea scrisului de 10 mm, şi vor fi turnate în partea de sus a ovalului sau dreptunghiului. Initialele CD şi TC se vopsesc în roşu, iar initialele CO în albastru, pe fond alb. Numerele vor fi scrise cu cifre arabe, drepte, plasate în partea de jos a ovalului sau dreptunghiului şi vor avea înãlţimea de 65 mm, lãţimea de 35 mm, iar grosimea scrisului de 10 mm. Cifrele se separa între ele printr-un spaţiu de 10 mm şi se vopsesc în negru pe fond alb. Initialele CD, CO şi TC se separa de cifre printr-un spaţiu de 20 mm. ART. 101 Este interzis a se înscrie pe autovehicule semne distinctive, cu excepţia celor stabilite de Direcţia Generalã a Militiei la propunerea organizaţiilor socialiste interesate. ART. 102 Numerele de înmatriculare, indicativul, locul de plasare, forma şi dimensiunile tablitelor cu numerele de înmatriculare, ale autovehiculelor aparţinînd Ministerului Forţelor Armate, precum şi semnele distinctive ce se înscriu pe autovehiculele respective, se stabilesc şi se atribuie de acest minister. SECŢIUNEA a III-a Radierea autovehiculelor din evidenta circulaţiei ART. 103 Deţinãtorii de autovehicule înmatriculate sînt obligaţi sa ceara radierea acestora din evidenta organelor militiei în urmãtoarele cazuri: a) la trecerea autovehiculului în patrimoniul altui proprietar ori în administrarea, respectiv folosinta, altei organizaţii; b) la schimbarea domiciliului (sediului) deţinãtorului pe raza altui organ al militiei decît acela la care se afla înmatriculat autovehiculul; c) la scoaterea definitiva din Republica Socialistã România, pe baza aprobãrii de export date de cãtre organele vamale romane, a autovehiculelor care au fost înmatriculate potrivit art. 94 din regulament; d) în cazul cînd autovehiculul a devenit impropriu din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice; e) în caz de transformare a autovehiculului prin carosare. Cererea de radiere, împreunã cu certificatul de înmatriculare, se depun la organul militiei care a înmatriculat autovehiculul, în termen de 10 zile de la data cînd a survenit unul din cazurile prevãzute la literele a-e. Autovehiculele proprietate personalã pot fi radiate şi în cazul cînd deţinãtorii lor nu vor sa le mai menţinã în circulaţie. ART. 104 În cazul prevãzut la litera b a articolului precedent, organele militiei pot elibera deţinãtorilor de autovehicule care au depus cererea de radiere şi certificatul de înmatriculare, autorizaţii de circulaţie provizorii valabile timp de 15 zile. CAP. 6 Permisul de conducere ART. 105 Permisul de conducere valabil pentru autovehicule cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, se elibereazã de organul militiei raional sau orasenesc, iar pentru autovehicule cu capacitate cilindrica mai mare de 69 cmc de direcţia militiei regiunii, respectiv Direcţia Militiei Capitalei, pe raza cãrora solicitantii îşi au domiciliul. Permisul de conducere pentru tramvaie şi troleibuze se elibereazã de comitetul executiv al sfatului popular care are în subordine întreprinderea care deţine aceste mijloace de transport. ART. 106 Conţinutul şi forma permisului de conducere pentru autovehicule cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, pentru tractoare rutiere, precum şi pentru tramvaie şi troleibuze, se stabilesc de Direcţia Generalã a Militiei. ART. 107 Permisul de conducere eliberat de direcţiile militiilor regionale, respectiv de Direcţia Militiei Capitalei, pentru alte autovehicule decît cele prevãzute la articolul precedent, va fi de culoare roz, cu dimensiunile de 74 X 105 mm şi va cuprinde: titlul documentului în limbile romana şi franceza, semnul distinctiv al Republicii Socialiste România în circulaţia internationala înscris în oval, denumirea organului care l-a emis, numele, prenumele, data şi locul naşterii, precum şi domiciliul, fotografia şi semnatura titularului, data eliberãrii, termenul de valabilitate şi numãrul permisului, categoria de autovehicule pentru care permisul este valabil, semnatura organului emitent, rubrici pentru schimbarea domiciliului şi pentru alte menţiuni. Permisul este valabil pentru una sau mai multe din urmãtoarele categorii de autovehicule: Categoria A. Motociclete cu sau fãrã atas, cu capacitate cilindrica mai mare de 69 cmc, autovehicule pentru infirmi, autovehicule cu trei roti a cãror greutate proprie nu depãşeşte 400 kg; Categoria B. Autovehicule destinate transportului de persoane cu cel mult 8 locuri pe scaune, în afarã de locul conducatorului, sau destinate transportului de mãrfuri şi avînd o greutate maxima autorizata de cel mult 3.500 kg. Autovehiculelor din aceasta categorie li se poate ataşa o remorca uşoarã; Categoria C. Autovehicule destinate transportului de mãrfuri sau materiale şi a cãror greutate maxima autorizata depãşeşte 3.500 kg. Autovehiculelor din aceasta categorie li se poate ataşa o remorca uşoarã; Categoria D. Autovehicule destinate transportului de persoane cu mai mult de 8 locuri pe scaune, în afarã de locul conducatorului. Autovehiculelor din aceasta categorie li se poate ataşa o remorca uşoarã. Categoria E. Autovehicule din categoriile B, C sau D, pentru care conducãtorul are permis, cu remorci altele decît uşoare. Termenul "greutate maxima autorizata" înseamnã greutatea autovehiculului gata de drum şi a încãrcãturii maxime. Permisul de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A da dreptul şi la conducerea autovehiculelor cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv. Posesorii permiselor de conducere valabile pentru autovehicule din categoria C pot conduce şi tractoare rutiere. Autovehiculele din categoriile D şi E, precum şi tractoarele rutiere aparţinînd Ministerului Forţelor Armate sau Ministerului Afacerilor Interne, pot fi conduse şi de persoane care poseda permis de conducere valabil pentru alte categorii de autovehicule, în condiţiile prevãzute în instrucţiunile comune ale conducãtorilor acestor ministere. ART. 108 Permisul de conducere se obţine pe baza de examen. Pentru admiterea la examen, persoana care solicita permis de conducere trebuie sa prezinte urmãtoarele acte: a) copie legalizatã de pe certificatul de naştere, din care sa rezulte ca are virsta de 18 ani împliniţi; b) certificat medical (fişa medicalã), din care sa rezulte ca este apta pentru conducerea autovehiculelor; c) certificat de absolvire a unei şcoli de conducatori de autovehicule sau a unui curs practic de conducere şi cunoaştere a regulilor de circulaţie, urmat în cadrul facultãţilor sau secţiilor facultãţilor din cadrul instituţiilor de învãţãmînt superior care pregãtesc specialişti în proiectarea, întreţinerea sau exploatarea autovehiculelor, ori în cadrul unor şcoli tehnice şi de maiştri auto sau, dupã caz, a unei şcoli sau curs de mecanizatori agricoli sau tractoristi rutieri, ori a unei şcoli de conducatori de tramvaie sau troleibuze. Persoanelor care se prezintã la examen în vederea obţinerii permisului de conducere pentru autovehicule cu o capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv nu li se cere sa prezinte certificat de absolvire a unei şcoli sau curs. Absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule amatori au dreptul sa se prezinte la examen, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B sau numai pentru una din aceste categorii. Absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule profesionisti, ai şcolilor tehnice şi de maiştri auto, precum şi ai cursurilor de conducere auto organizate în cadrul facultãţilor sau secţiilor din cadrul facultãţilor care pregãtesc specialişti în proiectarea, întreţinerea şi exploatarea autovehiculelor, au dreptul sa se prezinte la examen în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A, B şi C, ori numai pentru una sau unele din aceste categorii, precum şi pentru categoria E. Absolvenţii şcolilor sau cursurilor de mecanizatori agricoli sau tractoristi rutieri se pot prezenta la examen în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru tractoare rutiere. Absolvenţii şcolilor de conducatori de tramvaie sau troleibuze, se pot prezenta la examen pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru tramvaie, respectiv troleibuze. Inginerii, tehnicienii, maistrii şi şefii de garaje, care lucreazã în unitãţile cu specific auto, se pot prezenta la examen, chiar dacã nu au absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehiculele din categoriile B şi C sau numai pentru categoria C, la propunerea organului central în subordinea cãruia se afla unitãţile respective, cu avizul prealabil al Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi cu aprobarea Direcţiei Generale a Militiei. Direcţia Generalã a Militiei şi direcţiile militiilor regionale, iar pentru oraşul Bucureşti, Direcţia Militiei Capitalei, pot aproba de la caz la caz, prezentarea la examen şi a altor persoane care nu au absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehiculele din categoriile A şi B, sau numai pentru una din aceste categorii. Membrii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare se vor prezenta la examen, în condiţiile stabilite de Ministerul Afacerilor Externe. ART. 109 Persoanele care solicita permis de conducere vor fi examinate la proba de cunoaştere a regulilor de circulaţie, a semnelor şi semnalelor folosite pentru asigurarea securitãţii circulaţiei pe drumurile publice, la mecanicã auto, precum şi la una din urmãtoarele probe practice de conducere, dupã caz: a) la proba de conducere a motocicletei fãrã atas, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A. Infirmii vor fi examinati la proba de conducere a autovehiculului adaptat infirmitãţii lor; b) la proba de conducere a unui autoturism, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria B; c) la proba de conducere a unui autocamion în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria C; d) la proba de conducere a unui autovehicul cu remorca a carei greutate maxima autorizata este mai mare de 750 kg, în vederea obţinerii dreptului de a conduce autovehicule din categoria E; e) la proba de conducere a unui tractor rutier, în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru tractoare rutiere; f) la proba de conducere a tramvaiului, în vederea obţinerii permisului de conducere pentru tramvaie, respectiv la proba de conducere a troleibuzului în vederea obţinerii permisului de conducere pentru troleibuze. Persoanele care solicita permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B sau numai pentru una din aceste categorii, ori pentru autovehicule cu o capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, nu vor fi examinate la mecanicã auto. Cei care solicita permis de conducere valabil simultan pentru autovehicule din categoriile A, B, C şi E sau pentru doua din aceste categorii, vor fi examinati la fiecare din probele practice de conducere, corespunzãtoare categoriei de autovehicule pentru care solicita permisul. ART. 110 Absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule profesionisti vor fi examinati în vederea obţinerii permisului de conducere de cãtre comisii formate din delegaţi ai direcţiilor militiilor regionale, respectiv ai Direcţiei Militiei Capitalei, ai Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi ai Ministerului Forţelor Armate, preşedinţii comisiilor fiind delegaţii organelor militiei. Comisia de examinare a absolvenţilor şcolilor de conducatori de tramvaie sau troleibuze va fi formatã din delegaţi ai comitetului executiv al sfatului popular şi un delegat al organului regional de militie, respectiv al Direcţiei Militiei Capitalei, preşedinte al comisiei fiind un delegat al comitetului executiv al sfatului popular. Persoanele care solicita permis de conducere pentru autovehicule cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, vor fi examinate de un ofiţer sau subofiţer de militie numit de şeful militiei raionale sau orãşeneşti. Comisiile de examinare pentru alte categorii de candidaţi decît cei prevãzuţi la alineatele precedente vor fi formate din ofiţeri sau subofiteri de militie numiţi de Direcţia circulaţiei din Direcţia Generalã a Militiei, de direcţia militiei regiunii, Direcţia Militiei Capitalei, ori de şefii serviciilor de circulaţie. Din comisia pentru examinarea candidaţilor prezentaţi de Ministerul Forţelor Armate poate face parte şi un delegat al acestui minister. ART. 111 Rezultatul examinãrii se consemneazã prin calificativul admis, aminat sau respins. Vor fi aminati candidaţii care nu reuşesc la prima examinare. În caz de amînare, candidaţii vor fi programati pentru reexaminare în termen de 10 pînã la 30 zile de la data primei examinari, la proba sau probele la care au fost aminati. Candidaţii care nu reuşesc la reexaminare vor fi declaraţi respinsi. Vor fi respinsi şi candidaţii care nu se prezintã la reexaminare în termen de 90 de zile de la data fixatã pentru aceasta. ART. 112 Pentru examinarea candidaţilor care au absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule amatori se vor percepe urmãtoarele taxe: a) 50 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A; b) 100 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B sau numai din categoria B. Pentru examinarea persoanelor care au obţinut aprobare potrivit art. 108 alineatul penultim, de a se prezenta la examen fãrã a fi absolvit o şcoala de conducatori de autovehicule, se vor percepe urmãtoarele taxe: a) 300 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A; b) 500 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria B; c) 600 lei în vederea obţinerii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B. Taxele se achitã anticipat la casieria Bãncii Naţionale a Republicii Socialiste România sau la unitãţile C.E.C. şi dau dreptul persoanelor care le-au achitat sa se prezinte atît la examinare cît şi la reexaminare. ART. 113 Sînt scutiţi de plata taxelor prevãzute în articolul precedent: a) infirmii, pentru obţinerea permisului de conducere valabil pentru autovehiculele din categoria A, adaptate infirmitãţii lor; b) membrii misiunilor diplomatice acreditaţi în Republica Socialistã România, pe baza de reciprocitate. ART. 114 Posesorii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoria C pot obţine, la cerere, şi dreptul de a conduce autovehicule din categoria D. Acest drept se acorda dupã o activitate efectivã de conducãtor auto de 5 ani în ultimii 6 ani, fãrã o întrerupere mai mare de 3 luni, pe un autovehicul din categoria C. În calculul vechimii se include şi timpul lucrat efectiv în calitate de conducãtor de troleibuz. Posesorii permisului de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile B şi C sau numai C, pot obţine, la propunerea motivatã a organizaţiilor socialiste ai cãror angajaţi sînt, dreptul de a conduce şi autovehicule din categoria E, în urma examinãrii lor de cãtre organele militiei la proba de conducere a unui autovehicul din categoria E. ART. 115 Autovehiculele, inclusiv tramvaiele şi troleibuzele, destinate pregãtirii pentru proba practica de conducere, pot circula numai pe traseele stabilite de organele militiei. Folosirea pe drumurile publice a autovehiculelor prevãzute în alineatul precedent este permisã numai sub supravegherea instructorilor autorizaţi în acest scop de cãtre şcolile sau facultãţile care organizeazã pregãtirea conducãtorilor de autovehicule. Pot fi autorizaţi ca instructori posesorii de permise de conducere valabile pentru categoria de autovehicule necesare pregãtirii elevilor sau studenţilor, avînd un stagiu de cel puţin 5 ani în practica de conducere. În timpul exercitãrii atribuţiilor instructorii sînt obligaţi sa aibã asupra lor permisul de conducere şi autorizaţia de instructor. Rãspunderea pentru încãlcarea regulilor de circulaţie de cãtre elevi sau studenţi, revine atît acestora, cît şi instructorului obligat a-i supraveghea. ART. 116 Autovehiculele, cu excepţia motocicletelor, destinate pregãtirii elevilor şi studenţilor pentru proba practica de conducere vor fi prevãzute cu dubla comanda (ambreiaj şi frina) şi vor avea în fata şi în spate inscripţia "Şcoala". ART. 117 În timpul stagiului de practica, absolvenţii şcolilor de conducatori de autovehicule profesionisti au dreptul sa conducã autovehicule din categoria celor pentru care au fost şcolarizaţi şi examinati, pe baza talonului de ajutor de sofer, dar numai dacã sînt insotiti şi supravegheati permanent de conducãtorul titular al autovehiculului. Talonul de ajutor de sofer se elibereazã de organele militiei şi este valabil timp de 90 zile de la data eliberãrii, dupã aceasta data fiind considerat nul de drept. Rãspunderea pentru nerespectarea condiţiei prevãzute în alineatul 1, precum şi pentru încãlcarea regulilor de circulaţie de cãtre ajutorul de sofer, revine atît acestuia, cît şi conducatorului titular obligat sa-l însoţeascã şi sa-l supravegheze permanent. ART. 118 Posesorii permisului de conducere eliberat de organele militiei regionale, respectiv Direcţiei Militiei Capitalei, sînt obligaţi ca, la schimbarea domiciliului dintr-o regiune în alta, sa se prezinte pentru a fi luati în evidenta la direcţia militiei regiunii, respectiv la Direcţia Militiei Capitalei, pe raza cãreia şi-au stabilit domiciliul. ART. 119 Pierderea, furtul sau distrugerea permisului de conducere trebuie declarata, în termen de 48 ore de la constatarea faptului, militiei raionale sau orãşeneşti cea mai apropiatã. ART. 120 Direcţia militiei regionale, respectiv Direcţia Militiei Capitalei sau, dupã caz, militia raionala sau oraseneasca pe raza cãreia domiciliazã titularul permisului de conducere, pot elibera un duplicat al acestuia, pe baza comunicãrii primite de la organul militiei cãruia i s-a declarat pierderea, furtul sau distrugerea originalului şi dupã publicarea pierderii în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Duplicatele permiselor de conducere pentru tramvaie şi troleibuze se elibereazã de comitetele executive ale sfaturilor populare care au eliberat originalul, în condiţiile prevãzute la alineatul 1. ART. 121 Persoana care obţine un duplicat al permisului de conducere, iar ulterior reintra în posesia originalului, este obligatã sa depunã originalul în termen de 48 de ore la organul militiei, respectiv la comitetul executiv al sfatului popular, care a eliberat duplicatul. CAP. 7 Circulaţia autovehiculelor în trafic internaţional ART. 122 Autovehiculele înmatriculate în Republica Socialistã România, care circula în trafic internaţional, vor purta la spate, lîngã tablita cu numãrul de înmatriculare, o tablita de forma ovala cu lungimea de 175 mm şi lãţimea de 115 mm, în care se va înscrie litera "R" în relief, cu negru pe fond alb. Litera "R" va avea înãlţimea de 80 mm, şi grosimea scrisului de 10 mm şi va fi plasata la mijlocul tablitei ovale. ART. 123 Permisul de conducere eliberat de organele militiei potrivit art. 107 este valabil în circulaţia internationala pe teritoriul statelor care au aderat la Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, la care Republica Socialistã România este parte. Permisul de conducere eliberat de organele militiei pentru conducerea autovehiculelor cu capacitate cilindrica pînã la 69 cmc inclusiv, nu este valabil în circulaţia internationala. Pentru a circula pe teritoriul altor state, posesorul unui asemenea permis trebuie sa posede un permis internaţional de conducere eliberat de Asociaţia Automobilistilor din Republica Socialistã România. Dispoziţia de la alineatul precedent se aplica tuturor posesorilor de permise de conducere care vor sa circule pe teritoriul statelor care nu au aderat la Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, la care Republica Socialistã România este parte sau al statelor cu care Republica Socialistã România nu are convenţii de reciprocitate. CAP. 8 Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor ART. 124 Încãlcarea dispoziţiilor din prezentul regulament, arãtate mai jos, constituie contravenţii şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) contravenţiile la art. 12 lit. b şi c, art. 13, 16, 45 pct. 19, 22, 23, art. 55, 61, 63, 64, cu amenda de la 40 la 100 lei sau cu avertisment; b) contravenţiile la art. 8, 19, 38, 39, 40, 41, 43, 45 pct. 2, 13, 16, 17, 18, 20, 24, 26 şi 27, art. 46, 47, 49, 56 lit. a şi e, art. 58, 62 cu excepţia dispoziţiei de la litera i, art. 65, 67, 118, 119, 140 şi 143, cu amenda de la 40 la 150 lei; în cazul contravenţiilor la art. 56 lit. a şi e, art. 58, 62, cu excepţia dispoziţiei de la lit. i, şi art. 65 se aplica amenda sau avertisment; c) contravenţiile la art. 4, 21, 24, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 45 pct. 1, art. 57, 60, 76 alin. 2, art. 77 lit. b, e-j, art. 78, 87 alin. 2, art. 101 şi art. 117 alin. 1, cu amenda de la 50 la 200 lei; d) contravenţiile la art. 7, 22, 23, 25, 34, 35, 36, 37, 42, 48, 51, 52, 56 lit. b, c şi d, art. 62 lit. i, art. 66, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 92, 96, 97 alin. 1, art. 98 alin. 2, art. 99, 103 şi art. 115 alin. 1, 2 şi 4, cu amenda de la 100 la 250 lei; e) contravenţiile la art. 31, 45 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 şi 21, art. 53, 54, 87 alin. 3 şi 5, art. 88, 115 alin. 3, art. 116, 121, 141 şi 142, cu amenda de la 150 la 300 lei; f) contravenţiile la art. 20, 33, 76 alin. 1 şi 3 şi art. 77 lit. a, c şi d, cu amenda de la 250 la 400 lei; g) contravenţiile la art. 45 pct. 3, 14 şi 15, cu amenda de la 300 la 500 lei. ART. 125 Exercitarea de presiuni asupra sefilor de transporturi, autobaze, garaje, depouri, coloane ori conducãtorilor de autovehicule, spre a-i determina sa nu respecte normele prevãzute în prezentul regulament, a cãror încãlcare constituie contravenţie, se sancţioneazã cu amenda prevãzutã pentru contravenţia respectiva, dacã aceasta a fost sãvîrşitã. ART. 126 Se sancţioneazã cu amenda de la 250 la 400 lei fapta responsabililor de ateliere, sau a oricãrei persoane de a repara sau incuviinta repararea autovehiculelor avînd urme de accidente, fãrã a li se prezenta autorizaţia eliberata în acest scop de organele militiei. ART. 127 Pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor deţinãtorilor de autovehicule, în cazul în care aceştia sînt organizaţii socialiste, rãspunderea revine, dupã caz, sefilor de transporturi, autobaze, garaje, depouri sau coloane. În lipsa acestora, precum şi pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor organizaţiilor socialiste, altele decît acelea care decurg din calitatea lor de deţinãtoare de autovehicule, rãspunderea revine angajaţilor desemnaţi în scris de conducãtorii organizaţiilor socialiste. Dacã asemenea angajaţi nu au fost desemnaţi în scris, rãspunderea revine conducatorului organizaţiei socialiste. ART. 128 Pentru nerespectarea dispoziţiilor de la articolele 53, 54, 69, 73, 74, 75, 96 şi 99 din prezentul regulament, rãspunderea revine atît conducatorului, cît şi deţinãtorului de autovehicule. ART. 129 În cazul cînd faptele prevãzute în prezentul capitol, sancţionate contraventional, sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, ele se pedepsesc în conformitate cu legea penalã. ART. 130 Constatarea contravenţiilor la dispoziţiile prezentului regulament se face atît de agenţii de circulaţie, cît şi de alţi ofiţeri şi subofiteri de militie anume desemnaţi de directorul general al militiei. Procesele verbale de constatare a contravenţiilor, întocmite de agenţii de circulaţie, cu excepţia celor încheiate impotriva militarilor în termen, ţin loc şi de încheiere de aplicare a sancţiunii şi vor cuprinde atît amenda aplicatã, cît şi somaţia de plata. Procesele verbale de constatare a contravenţiilor întocmite de ofiţerii şi subofiterii de militie anume desemnaţi, se rezolva, dupã caz, de conducerea: Direcţiei circulaţiei din Direcţia Generalã a Militiei, direcţiei militiei regiunii, respectiv a Direcţiei Militiei Capitalei, a Serviciului circulaţie din Direcţia Militiei Capitalei, a militiei raionului sau oraşului. În cazul cînd aproba procesele verbale, aceste organe aplica şi amenda printr-o încheiere motivatã. ART. 131 Contravenienţii la dispoziţiile art. 12 lit. b şi c, art. 13, 16, 19-43, 45-49, 51-58, 61-65, 67, 69-75, 88, 96-99, 103, 115, 118, 119 şi 126 pot achitã pe loc jumãtate din minimul amenzii prevãzute pentru fapta sãvîrşitã. În acest caz, orice urmãrire în ceea ce priveşte amenda înceteazã. Plata amenzii se face contra chitanţa, fãrã a se întocmi proces-verbal. ART. 132 Impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii, contravenientul poate face plîngere, în termen de 15 zile, la tribunalul popular în circumscripţia cãruia domiciliazã. Plîngerea se depune fie direct la tribunal, fie la organul de militie din care face parte ofiţerul sau subofiterul care a constatat contravenţia. Organul militiei la care s-a depus plîngerea, este obligat sa o trimitã de urgenta, şi nu mai tirziu de 5 zile, tribunalului popular competent. ART. 133 Anularea permisului de conducere, în cazurile prevãzute de <>Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, se hotãrãşte de conducerea direcţiei militiei regionale sau Direcţiei Militiei Capitalei, în circumscripţia cãreia titularul permisului a comis infracţiunea; anularea permiselor de conducere pentru tramvaie ori troleibuze se hotãrãşte de comitetul executiv al sfatului popular care are în subordine întreprinderea deţinãtoare a acestor mijloace de transport. ART. 134 Persoanele cãrora li s-a anulat permisul de conducere şi care îndeplinesc condiţiile prevãzute de <>Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, se pot adresa pentru obţinerea unui nou permis, direcţiei militiei regionale, respectiv Direcţiei Militiei Capitalei în circumscripţia cãreia au avut domiciliul la data anulãrii permisului, ori dupã caz, comitetului executiv al sfatului popular care are în subordine întreprinderea de transport deţinãtoare de tramvaie sau troleibuze. ART. 135 Organele militiei vor retine permisul de conducere în cazul încãlcãrii uneia din dispoziţiile prevãzute la art. 20, 21 alin. 1, art. 32, 33, 36, 37 şi 45 pct. 3 şi 14, dacã în ultimii trei ani titularul permisului a mai fost sancţionat de doua ori pentru contravenţii la oricare din aceste dispoziţii. Reţinerea permisului de conducere se face dupã rãmînerea definitiva a sancţiunii aplicate pentru cea de a treia contravenţie. Durata de reţinere a permisului în cazurile prevãzute în prezentul articol nu poate depãşi trei luni de la data reţinerii acestuia şi se dispune de conducerea direcţiei militiei regionale, respectiv a Direcţiei Militiei Capitalei, în raza cãreia domiciliazã posesorul permisului. La expirarea duratei de reţinere a permisului de conducere, acesta se restituie titularului, împreunã cu un nou tichet de evidenta. În vederea aplicãrii dispoziţiilor cuprinse în prezentul articol, organele militiei vor inmina fiecãrui conducãtor de autovehicul odatã cu eliberarea permisului de conducere, un tichet de evidenta în care vor fi consemnate sancţiunile aplicate pentru contravenţiile enumerate mai sus. Evidenta acestor sancţiuni se tine şi la organul militiei în fişa personalã a conducatorului de autovehicul, pe baza comunicãrilor fãcute de cei care le-au aplicat. Ofiţerii şi subofiterii de militie care constata contravenţiile prevãzute la alin. 1 le consemneazã în tichetul de evidenta a contravenţiilor. În cazul cînd sancţiunea contravenţionalã a fost anulatã de instanta judecãtoreascã, menţiunea anulãrii va fi consemnatã în tichetul de evidenta şi în fişa personalã a conducatorului de autovehicul pe baza hotãrîrii judecãtoreşti prezentatã de posesorul permisului de conducere. În cazul cînd procesul verbal de constatarea contravenţiilor a fost anulat de organele prevãzute la art. 130 alin. ultim, menţiunea anulãrii va fi consemnatã în tichetul de evidenta şi în fişa personalã a conducatorului de autovehicul pe baza comunicãrii fãcute de organul care a anulat procesul verbal de contravenţie. CAP. 9 Concursul voluntar al unor conducatori de autovehicule pentru combaterea încãlcãrii regulilor de circulaţie ART. 136 În acţiunea de combatere a încãlcãrii regulilor de circulaţie, organele militiei se pot sprijini pe concursul voluntar al conducãtorilor de autovehicule, care datoritã conduitei lor exemplare, se bucura de prestigiu în rindul celorlalţi conducatori de autovehicule. Pot fi antrenati pe baza de consimtamint în acţiunea de combatere a încãlcãrii regulilor de circulaţie, conducãtorii de autovehicule care au o vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Direcţiile militiilor regionale şi Direcţia Militiei Capitalei elibereazã conducãtorilor de autovehicule care îşi oferã concursul pentru combaterea încãlcãrii regulilor de circulaţie, autorizaţii care sa ateste aceasta calitate. ART. 137 Conducãtorii de autovehicule autorizaţi sa dea concurs organelor militiei au îndatorirea: - sa atragã atenţia conducãtorilor de autovehicule sau pietonilor care manifesta tendinta de încãlcare a regulilor de circulaţie, asupra pericolului care-l prezintã comportarea lor pentru securitatea circulaţiei; - sa sesizeze cel mai apropiat organ al militiei despre abaterile de la regulile de circulaţie sãvîrşite de conducãtorii de vehicule, pe care le-au observat personal; - la solicitarea organelor militiei, sa dea concurs la paza locurilor unde s-au produs accidente de circulaţie şi la descongestionarea drumului public; - sa dea concurs organelor militiei la identificarea conducãtorilor de autovehicule care au comis accidente şi au pãrãsit locul faptei; - sa înştiinţeze cel mai apropiat organ al militiei, despre conducãtorii de vehicule pe care i-au observat consumind bãuturi alcoolice sau conducind sub influenta alcoolului ori în stare de ebrietate; - sa contribuie la educarea conducãtorilor de autovehicule din unitatea în care funcţioneazã, în spiritul respectãrii regulilor de circulaţie. ART. 138 Conducãtorilor de autovehicule care se evidenţiazã în activitatea de sprijinire a organelor militiei pentru combaterea incalcarilor regulilor de circulaţie, li se pot acorda stimulente materiale, de cãtre conducerile direcţiilor militiilor regionale, respectiv Direcţiei Militiei Capitalei. CAP. 10 Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 139 Dispoziţiile speciale care se referã la autovehiculele destinate stingerii incendiilor (pompierilor), cele ale salvãrii şi militiei, sînt aplicabile în cazul cînd aceste autovehicule pot fi recunoscute de la distanta printr-un semn distinctiv propriu ori prin construcţie, precum şi prin semnalul optic sau sonor de avertizare pe care-l folosesc. ART. 140 Autovehiculele conduse de persoane care au practica de conducere mai puţin de 1 an, vor fi prevãzute cu un semn distinctiv în forma de disc, în centrul cãruia se afla semnul exclamarii (Atentie). Discul va fi de culoare galbena cu diametrul de 100 mm, iar semnul exclamarii de culoare neagra cu lungimea de 60 mm şi diametrul punctului de 10 mm. La autoturisme, discurile vor fi plasate în interior, unul la coltul din dreapta jos al parbrizului şi celãlalt la partea dreapta a geamului din spate. La celelalte autovehicule, discul din fata va fi plasat în cabina în partea dreapta a parbrizului, iar cel din spate lîngã numãrul de înmatriculare; la autovehiculele pe doua sau trei roti, discul se instaleaza lîngã numãrul de înmatriculare din spate. ART. 141 Posesorii permiselor de conducere valabile numai pentru autovehiculele din categoria B nu pot fi angajaţi sa conducã autovehicule aparţinînd organizaţiilor socialiste. ART. 142 Şefii de garaje, de depouri, de coloane auto sau alţi angajaţi care îndeplinesc atribuţiile de serviciu ale acestora, pot fi numiţi în aceste funcţii numai cu avizul organelor militiei şi în urma examinãrii lor asupra cunoaşterii atribuţiilor ce le revin potrivit prezentului regulament şi altor norme legale. Comisia de examinare va fi formatã dintr-un ofiţer de militie, ca preşedinte, şi cîte un delegat al organizaţiei socialiste interesate şi al Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, respectiv al întreprinderii deţinãtoare de tramvaie sau troleibuze. ART. 143 Permisul de conducere al conducãtorilor de autovehicule decedati va fi predat organului de militie cel mai apropiat, în termen de 10 zile, de cãtre persoana care îl deţine. ART. 144 Persoanelor reusite la examenul de conducãtor de autovehicul, precum şi celor care solicita înmatricularea autovehiculelor dupã intrarea în vigoare a prezentului regulament, li se vor elibera carnete de conducere, respectiv permise de circulaţie, pînã la tipãrirea noilor permise de conducere şi certificate de înmatriculare. ART. 145 Înlocuirea carnetelor de conducere, autorizaţiilor de circulaţie şi a permiselor de circulaţie cu permise de conducere şi certificate de înmatriculare, se va face treptat, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Înlãuntrul acestui termen şi în mãsura în care nu au fost înlocuite, carnetele de conducere, autorizaţiile de circulaţie şi permisele de circulaţie, eliberate potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 832/1962, rãmîn valabile. Pînã la înlocuirea carnetelor de conducere cu permise de conducere şi inminarea tichetelor de evidenta, dispoziţiile de la art. 135 se aplica pe baza evidentei contravenţiilor ce se consemneazã în carnetul de conducere. ART. 146 Carnetele de conducere vor fi înlocuite cu permise de conducere în felul urmãtor: - carnetul de conducere de gradul I, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoria A; - carnetul de conducere de gradul II, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoria B; - carnetul de conducere de gradul I şi II, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A şi B; - carnetul de conducere de gradul III, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoria C; - carnetul de conducere de gradul II şi III, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile B şi C; - carnetul de conducere de gradul I, II şi III, cu permis de conducere valabil pentru autovehicule din categoriile A, B şi C. Persoanelor care, la înlocuirea carnetului de conducere, îndeplinesc condiţiile prevãzute în art. 114, li se vor elibera permise de conducere valabile şi pentru autovehicule din categoria D; - carnetul de conducere pentru tractoare rutiere, cu permis de conducere valabil pentru tractoare rutiere. Autorizaţiile de circulaţie vor fi înlocuite cu permisele de conducere şi cu certificatele de înmatriculare prevãzute la art. 106, respectiv art. 91. ART. 147 Pierderea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau a autorizaţiei de garaj, se publica în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Permisele de conducere, certificatele de înmatriculare sau autorizaţiile de garaj declarate pierdute, sînt nule. ART. 148 La înlocuirea carnetelor de conducere gradul II şi III sau gradul III, posesorilor acestor carnete li se poate acorda dreptul de a conduce autovehicule din categoria E, la propunerea motivatã a organizaţiei socialiste la care sînt angajaţi. ------------
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ART. 1 Republica Socialistã România adera la Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, încheiatã la Londra 17 iunie 1960. ART. 2 La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România la Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut: "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii care a determinat reglementarea din art. XIII al Convenţiei nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale". ART. 3 Republica Socialistã România denunta, în conformitate cu prevederile art. XII litera c, Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, încheiatã la Londra la 10 iunie 1948, la care a aderat prin Decretul nr. 341 din 17 august 1954 . Preşedintele Consiliului de Stat, CHIVU STOICA CONVENŢIA internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1960*) Statele**) ................................ , dorind sa stabileascã de comun acord principii şi reguli uniforme în vederea ocrotirii vieţii omeneşti pe mare; Considerind ca cel mai bun mijloc pentru atingerea acestui scop este încheierea unei Convenţii destinate a înlocui Convenţia din 1948 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare; Au desemnat urmãtorii plenipotentiari***) .................. . Care, dupã ce au comunicat deplinele lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 a) Statele contractante se angajeazã sa punã în vigoare dispoziţiile prezentei Convenţii şi ale Regulilor anexate****), care vor fi considerate ca parte integrantã din prezenta Convenţie. Orice referire la prezenta Convenţie implica în acelaşi timp o referire la aceste Reguli. b) Statele contractante se angajeazã sa adopte orice legi, decrete, orice alte mãsuri necesare spre a da Convenţiei completa şi intreaga sa putere, pentru a garanta ca din punct de vedere al ocrotirii vieţii omeneşti o nava este apta serviciului cãruia îi este destinatã. ------------------- *) Traducere. **) În textul original urmeazã enumerarea statelor semnatare. ***) În textul original urmeazã numele plenipotentiarilor. ****) Se vor difuza prin grija Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene. ART. 2 Navele cãrora li se aplica prezenta Convenţie sînt navele înmatriculate în statele contractante, precum navele înmatriculate în teritoriile asupra cãrora prezenta Convenţie se extinde în virtutea articolului XIII. ART. 3 Legi, regulamente Fiecare stat contractant se angajeazã sa comunice şi sa depunã pe lîngã Organizaţia Maritima Consultativa Interguvernamentalã (denumita în cele ce urmeazã "Organizaţia"): a) o lista a organismelor neguvernamentale care sînt autorizate a acţiona în contul sau pentru aplicarea mãsurilor privind ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, în vederea informãrii statelor contractante, care o vor aduce la cunostina funcţionarilor lor; b) textul legilor, decretelor, ordinelor şi regulamentelor care vor fi adoptate asupra diferitelor probleme care intra în sfera prezentei Convenţii; c) un numãr suficient de modele de certificate eliberate de acesta, conform dispoziţiilor prezentei Convenţii, în vederea informãrii statelor contractante care le vor aduce la cunostinta funcţionarilor lor. ART. 4 Cazuri de forta majorã a) O nava care nu este supusã prevederilor prezentei Convenţii în momentul plecãrii într-o cãlãtorie oarecare, nu trebuie obligatã sa respecte aceste prevederi în cazul abaterii de la ruta proiectata, dacã aceasta abatere este provocatã de vremea rea sau de orice alta cauza de forta majorã. b) Persoanele care se gãsesc la bordul unei nave din forta majorã sau care se gãsesc acolo ca urmare a obligaţiei impuse comandantului de a transporta fie naufragiati, fie alte persoane, nu trebuie luate în considerare cînd este vorba de a verifica aplicarea la nave a unei prevederi oarecare a prezentei Convenţii. ART. 5 Transportul persoanelor în caz de urgenta a) Pentru a asigura evacurarea persoanelor dintr-un teritoriu oarecare în vederea indepartarii lor de o ameninţare a securitãţii vieţii, un stat contractant poate permite transportul pe navele sale a unui numãr de persoane superior numãrului permis în alte circumstanţe de cãtre prezenta Convenţie. b) O autorizaţie de aceasta natura nu priveaza pe celelalte state contractante de dreptul de control ce le revine conform prezentei Convenţii asupra acestor nave cînd ele se gãsesc în porturile lor. c) Organizaţia va fi incunostiintata de eliberarea oricãrei autorizaţii de aceasta natura, de statul care a acordat-o, odatã cu un raport asupra circumstanţelor de fapt. ART. 6 Suspendarea în caz de rãzboi a) În cazul unui rãzboi sau altor ostilitati, un stat contractant care se considera afectat de aceste evenimente, fie ca beligerant, fie ca neutru, poate suspenda aplicarea în totalitate sau în parte a unora din Regulile aici anexate. Statul care foloseşte aceasta facultate trebuie sa avizeze imediat Organizaţia. b) O astfel de mãsura nu priveaza pe celelalte state contractante de dreptul de control ce le revine conform prezentei Convenţii asupra navelor statului care a folosit aceasta facultate, cînd navele se gãsesc în porturile lor. c) Statul care a suspendat aplicarea în totalitate sau în parte a Regulilor, poate în orice moment sa dispunã încetarea suspendãrii şi trebuie sa avizeze imediat Organizaţia asupra deciziei sale. d) Organizaţia trebuie sa notifice tuturor statelor contractante orice suspendare sau încetarea suspendãrii decisa prin aplicarea prezentului articol. ART. 7 Tratate şi convenţii anterioare a) Prezenta Convenţie înlocuieşte şi anuleazã între statele contractante Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, semnatã la Londra la 10 iunie 1948. b) Orice alte tratate, convenţii sau acorduri care privesc ocrotirea vieţii omeneşti pe mare sau problemele care se referã la aceasta, şi care sînt în prezent în vigoare între statele care au luat parte la prezenta Convenţie, pãstreazã deplina şi intreaga lor putere pe durata stabilitã, în ceea ce priveşte: (i) navele la care nu se aplica prezenta Convenţie; (ii) navelele la care se aplica prezenta Convenţie în ceea ce priveşte problemele nefacind obiectul unor prevederi exprese din prezenta Convenţie. c) Totuşi, în mãsura în care astfel de tratate, convenţii sau acorduri sînt în contradictie cu dispoziţiile prezentei Convenţii, dispoziţiile acesteia din urma trebuie sa prevaleze. d) Orice probleme care nu fac obiectul prevederilor exprese din prezenta Convenţie, rãmîn supuse legislaţiei statelor contractante. ART. 8 Reguli speciale rezultind din acorduri Cînd, în conformitate cu prezenta Convenţie, sînt stabilite reguli speciale prin acord între toate statele contractante sau numai între unele din ele, aceste reguli trebuie sa fie comunicate Organizaţiei pentru a fi aduse la cunostinta tuturor statelor contractante. ART. 9 Amendamente a) (i) Prezenta Convenţie poate fi amendata prin acord unanim între statele contractante. (ii) La cererea unui stat contractant, oricare ar fi el, o propunere de amendament trebuie sa fie comunicatã prin Organizaţie tuturor statelor contractante, pentru examinare şi acceptare în virtutea prezentului paragraf. b) (i) Un amendament la prezenta Convenţie poate fi propus în orice moment Organizaţiei de cãtre un stat contractant. Dacã aceasta propunere este adoptatã cu o majoritate de doua treimi de cãtre Adunarea Organizaţiei (denumita în cele ce urmeazã Adunarea), pe baza unei recomandãri adoptate cu majoritate de doua treimi de cãtre Comitetul securitãţii maritime al Organizaţiei (denumit în cele ce urmeazã Comitetul securitãţii maritime), ea trebuie comunicatã de cãtre Organizaţie tuturor statelor contractante în vederea obţinerii acceptãrii ei. (ii) Orice recomandare de aceasta natura facuta prin Comitetul securitãţii maritime trebuie sa fie comunicatã de cãtre Organizaţie tuturor statelor contractante pentru examinare, cu cel puţin şase luni înainte ca ea sa fie examinata de Adunare. c) (i) O conferinţa a statelor, pentru examinarea amendamentelor la prezenta Convenţie, propusã de oricare din statele contractante, trebuie sa fie convocatã în orice moment prin Organizaţie la cererea unei treimi din statele contractante. (ii) Orice amendament adoptat cu majoritatea de doua treimi a statelor contractante la o astfel de conferinţa trebuie sa fie comunicat de cãtre Organizaţie tuturor statelor contractante în vederea obţinerii acceptãrii lor. d) La douasprezece luni dupã data acceptãrii sale de doua treimi din statele contractante - intelegindu-se doua treimi din statele reprezentate în sinul Comitetului securitãţii maritime - un amendament comunicat pentru acceptare statelor contractante în virtutea paragrafului b sau c ale prezentului articol, intra în vigoare pentru toate statele contractante, cu excepţia celor care, înaintea intrãrii în vigoare, au fãcut o declaraţie de neacceptare a zisului amendament. e) Adunarea, prin votul majoritãţii de doua treimi, intelegind doua treimi a statelor reprezentate în sinul Comitetului securitãţii maritime, fiind de asemenea obţinut şi acordul a doua treimi a statelor participante la prezenta Convenţie, sau o conferinţa convocatã, în virtutea paragrafului c al prezentului articol, printr-un vot al majoritãţii de doua treimi, pot specifica în momentul adoptãrii amendamentului ca acesta prezintã o astfel de importanta încît orice stat contractant, fãcînd o declaraţie în termenii paragrafului d al prezentului articol şi neacceptind amendamentul într-un interval de douasprezece luni de la data intrãrii sale în vigoare, va inceta, la expirarea zisului termen, de a mai fi parte la prezenta Convenţie. f) Un amendament adus prezentei Convenţii în conformitate cu acest articol şi avînd legatura cu structura navelor, nu este aplicabil decît navelor a cãror chila a fost pusã dupã data intrãrii în vigoare a zisului amendament. g) Organizaţia trebuie sa informeze toate statele contractante de orice amendamente care intra în vigoare prin aplicarea prezentului articol, precum şi de data de la care ele îşi produc efectele. h) Orice acceptare sau declaraţie în cadrul prezentului articol trebuie sa fie notificatã în scris Organizaţiei care va notifica tuturor statelor primirea acestei acceptãri sau declaraţii. ART. 10 Semnare şi acceptare a) Prezenta Convenţie va rãmîne deschisã pentru semnare timp de o luna socotit din aceasta zi şi va rãmîne dupã aceea deschisã pentru acceptare. Statele vor putea deveni pãrţi la Convenţie prin: (i) semnarea, fãrã rezerva de acceptare; (ii) semnarea, sub rezerva acceptãrii, urmatã de acceptare sau (iii) acceptarea. b) Acceptarea se efectueazã prin depunerea instrumentului de acceptare pe lîngã Organizaţie care trebuie sa informeze toate statele care au acceptat Convenţia de primirea oricãrei noi acceptãri şi asupra datei acestei acceptãri. ART. 11 Intrarea în vigoare a) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în douasprezece luni de la data la care vor fi depuse în conformitate cu articolul X cel puţin cincisprezece acceptãri dintre care şapte ale unor tari posedind fiecare un tonaj global de cel puţin un milion de tone bruto. Organizaţia va informa toate statele care au semnat sau acceptat prezenta Convenţie de data intrãrii sale în vigoare. b) Acceptarile depuse dupã data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, vor produce efect la trei luni de la data depunerii lor. ART. 12 Denunţarea a) Prezenta Convenţie poate fi denunţatã de oricare din statele contractante în orice moment dupã expirarea unei perioade de cinci ani, socotitã de la data la care Convenţia intra în vigoare pentru acel stat. b) Denunţarea se efectueazã printr-o notificare scrisã adresatã Organizaţiei. Aceasta va notifica tuturor celorlalte state contractante orice denunţare primitã şi data primirii ei. c) O denunţare produce efecte la un an de la data la care notificarea va fi primitã de Organizaţie sau la expirarea unei alte perioade mai lungi specificatã în notificare. ART. 13 Teritorii a) (i) Organizaţia Naţiunilor Unite, cînd este responsabilã de administrarea unui teritoriu, sau orice stat contractant care are responsabilitatea asigurãrii relaţiilor internaţionale ale unui teritoriu, trebuie pe cît mai curînd posibil, sa se consulte cu acel teritoriu în vederea executãrii aplicãrii prezentei Convenţii şi asupra acelui teritoriu şi pot sa declare în orice moment printr-o notificare scrisã adresatã Organizaţiei, ca prezenta Convenţie se extinde asupra acelui teritoriu. (ii) Aplicarea prezentei Convenţii va fi extinsã asupra teritoriului desemnat în notificare începînd de la data primirii acesteia sau de la o alta data care ar fi indicatã. b) (i) Organizaţia Naţiunilor Unite sau orice stat contractant, care a fãcut o declaraţie în conformitate cu paragraful a al prezentului articol, poate declara în orice moment dupã expirarea unei perioade de cinci ani începînd de la data la care aplicarea Convenţiei a fost astfel extinsã asupra unui teritoriu oarecare, printr-o notificare scrisã adresatã Organizaţiei, ca prezenta Convenţie va inceta sa se mai aplice zisului teritoriu arãtat în notificare. (ii) Convenţia va inceta sa se aplice teritoriului indicat în notificare la sfîrşitul unui an începînd de la data primirii notificãrii de cãtre Organizaţie sau în orice alta perioada mai lungã specificatã în notificare. c) Organizaţia trebuie sa informeze toate statele contractante despre extinderea prezentei Convenţii asupra oricãrui teritoriu în cadrul paragrafului a al prezentului articol şi despre încetarea zisei extinderi conform dispoziţiilor paragrafului b, specificind, în fiecare caz, data de la care prezenta Convenţie a devenit sau a încetat a fi aplicabilã. ART. 14 Înregistrarea a) Prezenta Convenţie va fi depusa în arhivele Organizaţiei şi secretarul general al Organizaţiei va transmite copii certificate pentru conformitate tuturor statelor semnatare şi altor state care au acceptat prezenta Convenţie. b) De îndatã ce va intra în vigoare, prezenta Convenţie va fi depusa pentru înregistrare de cãtre Organizaţie, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Drept care, subscrişii plenipotentiari au depus semnatura lor la prezenta Convenţie. Întocmitã la Londra la 17 iunie 1960, într-un singur exemplar, în limbile franceza şi engleza, fiecare din aceste texte avînd aceeaşi valabilitate. Textele originare vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale împreunã cu textele traduse în limbile spaniola şi rusa. ---------
Statele**) ................................, dorind sa stabileascã de comun acord principii şi reguli uniforme în vederea ocrotirii vieţii omeneşti pe mare; Considerind ca cel mai bun mijloc pentru atingerea acestui scop este încheierea unei Convenţii destinate a înlocui Convenţia din 1948 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare; Au desemnat urmãtorii plenipotentiari***) .................. . Care, dupã ce au comunicat deplinele lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii: ART. 1 a) Statele contractante se angajeazã sa punã în vigoare dispoziţiile prezentei Convenţii şi ale Regulilor anexate****), care vor fi considerate ca parte integrantã din prezenta Convenţie. Orice referire la prezenta Convenţie implica în acelaşi timp o referire la aceste Reguli. b) Statele contractante se angajeazã sa adopte orice legi, decrete, orice alte mãsuri necesare spre a da Convenţiei completa şi intreaga sa putere, pentru a garanta ca din punct de vedere al ocrotirii vieţii omeneşti o nava este apta serviciului cãruia îi este destinatã. ------------------- *) Traducere. **) În textul original urmeazã enumerarea statelor semnatare. ***) În textul original urmeazã numele plenipotentiarilor. ****) Se vor difuza prin grija Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene. ART. 2 Navele cãrora li se aplica prezenta Convenţie sînt navele înmatriculate în statele contractante, precum navele înmatriculate în teritoriile asupra cãrora prezenta Convenţie se extinde în virtutea articolului XIII. ART. 3 Legi, regulamente Fiecare stat contractant se angajeazã sa comunice şi sa depunã pe lîngã Organizaţia Maritima Consultativa Interguvernamentalã (denumita în cele ce urmeazã "Organizaţia"): a) o lista a organismelor neguvernamentale care sînt autorizate a acţiona în contul sau pentru aplicarea mãsurilor privind ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, în vederea informãrii statelor contractante, care o vor aduce la cunostina funcţionarilor lor; b) textul legilor, decretelor, ordinelor şi regulamentelor care vor fi adoptate asupra diferitelor probleme care intra în sfera prezentei Convenţii; c) un numãr suficient de modele de certificate eliberate de acesta, conform dispoziţiilor prezentei Convenţii, în vederea informãrii statelor contractante care le vor aduce la cunostinta funcţionarilor lor. ART. 4 Cazuri de forta majorã a) O nava care nu este supusã prevederilor prezentei Convenţii în momentul plecãrii într-o cãlãtorie oarecare, nu trebuie obligatã sa respecte aceste prevederi în cazul abaterii de la ruta proiectata, dacã aceasta abatere este provocatã de vremea rea sau de orice alta cauza de forta majorã. b) Persoanele care se gãsesc la bordul unei nave din forta majorã sau care se gãsesc acolo ca urmare a obligaţiei impuse comandantului de a transporta fie naufragiati, fie alte persoane, nu trebuie luate în considerare cînd este vorba de a verifica aplicarea la nave a unei prevederi oarecare a prezentei Convenţii. ART. 5 Transportul persoanelor în caz de urgenta a) Pentru a asigura evacurarea persoanelor dintr-un teritoriu oarecare în vederea indepartarii lor de o ameninţare a securitãţii vieţii, un stat contractant poate permite transportul pe navele sale a unui numãr de persoane superior numãrului permis în alte circumstanţe de cãtre prezenta Convenţie. b) O autorizaţie de aceasta natura nu priveaza pe celelalte state contractante de dreptul de control ce le revine conform prezentei Convenţii asupra acestor nave cînd ele se gãsesc în porturile lor. c) Organizaţia va fi incunostiintata de eliberarea oricãrei autorizaţii de aceasta natura, de statul care a acordat-o, odatã cu un raport asupra circumstanţelor de fapt. ART. 6 Suspendarea în caz de rãzboi a) În cazul unui rãzboi sau altor ostilitati, un stat contractant care se considera afectat de aceste evenimente, fie ca beligerant, fie ca neutru, poate suspenda aplicarea în totalitate sau în parte a unora din Regulile aici anexate. Statul care foloseşte aceasta facultate trebuie sa avizeze imediat Organizaţia. b) O astfel de mãsura nu priveaza pe celelalte state contractante de dreptul de control ce le revine conform prezentei Convenţii asupra navelor statului care a folosit aceasta facultate, cînd navele se gãsesc în porturile lor. c) Statul care a suspendat aplicarea în totalitate sau în parte a Regulilor, poate în orice moment sa dispunã încetarea suspendãrii şi trebuie sa avizeze imediat Organizaţia asupra deciziei sale. d) Organizaţia trebuie sa notifice tuturor statelor contractante orice suspendare sau încetarea suspendãrii decisa prin aplicarea prezentului articol. ART. 7 Tratate şi convenţii anterioare a) Prezenta Convenţie înlocuieşte şi anuleazã între statele contractante Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, semnatã la Londra la 10 iunie 1948. b) Orice alte tratate, convenţii sau acorduri care privesc ocrotirea vieţii omeneşti pe mare sau problemele care se referã la aceasta, şi care sînt în prezent în vigoare între statele care au luat parte la prezenta Convenţie, pãstreazã deplina şi intreaga lor putere pe durata stabilitã, în ceea ce priveşte: (i) navele la care nu se aplica prezenta Convenţie; (ii) navelele la care se aplica prezenta Convenţie în ceea ce priveşte problemele nefacind obiectul unor prevederi exprese din prezenta Convenţie. c) Totuşi, în mãsura în care astfel de tratate, convenţii sau acorduri sînt în contradictie cu dispoziţiile prezentei Convenţii, dispoziţiile acesteia din urma trebuie sa prevaleze. d) Orice probleme care nu fac obiectul prevederilor exprese din prezenta Convenţie, rãmîn supuse legislaţiei statelor contractante. ART. 8 Reguli speciale rezultind din acorduri Cînd, în conformitate cu prezenta Convenţie, sînt stabilite reguli speciale prin acord între toate statele contractante sau numai între unele din ele, aceste reguli trebuie sa fie comunicate Organizaţiei pentru a fi aduse la cunostinta tuturor statelor contractante. ART. 9 Amendamente a) (i) Prezenta Convenţie poate fi amendata prin acord unanim între statele contractante. (ii) La cererea unui stat contractant, oricare ar fi el, o propunere de amendament trebuie sa fie comunicatã prin Organizaţie tuturor statelor contractante, pentru examinare şi acceptare în virtutea prezentului paragraf. b) (i) Un amendament la prezenta Convenţie poate fi propus în orice moment Organizaţiei de cãtre un stat contractant. Dacã aceasta propunere este adoptatã cu o majoritate de doua treimi de cãtre Adunarea Organizaţiei (denumita în cele ce urmeazã Adunarea), pe baza unei recomandãri adoptate cu majoritate de doua treimi de cãtre Comitetul securitãţii maritime al Organizaţiei (denumit în cele ce urmeazã Comitetul securitãţii maritime), ea trebuie comunicatã de cãtre Organizaţie tuturor statelor contractante în vederea obţinerii acceptãrii ei. (ii) Orice recomandare de aceasta natura facuta prin Comitetul securitãţii maritime trebuie sa fie comunicatã de cãtre Organizaţie tuturor statelor contractante pentru examinare, cu cel puţin şase luni înainte ca ea sa fie examinata de Adunare. c) (i) O conferinţa a statelor, pentru examinarea amendamentelor la prezenta Convenţie, propusã de oricare din statele contractante, trebuie sa fie convocatã în orice moment prin Organizaţie la cererea unei treimi din statele contractante. (ii) Orice amendament adoptat cu majoritatea de doua treimi a statelor contractante la o astfel de conferinţa trebuie sa fie comunicat de cãtre Organizaţie tuturor statelor contractante în vederea obţinerii acceptãrii lor. d) La douasprezece luni dupã data acceptãrii sale de doua treimi din statele contractante - intelegindu-se doua treimi din statele reprezentate în sinul Comitetului securitãţii maritime - un amendament comunicat pentru acceptare statelor contractante în virtutea paragrafului b sau c ale prezentului articol, intra în vigoare pentru toate statele contractante, cu excepţia celor care, înaintea intrãrii în vigoare, au fãcut o declaraţie de neacceptare a zisului amendament. e) Adunarea, prin votul majoritãţii de doua treimi, intelegind doua treimi a statelor reprezentate în sinul Comitetului securitãţii maritime, fiind de asemenea obţinut şi acordul a doua treimi a statelor participante la prezenta Convenţie, sau o conferinţa convocatã, în virtutea paragrafului c al prezentului articol, printr-un vot al majoritãţii de doua treimi, pot specifica în momentul adoptãrii amendamentului ca acesta prezintã o astfel de importanta încît orice stat contractant, fãcînd o declaraţie în termenii paragrafului d al prezentului articol şi neacceptind amendamentul într-un interval de douasprezece luni de la data intrãrii sale în vigoare, va inceta, la expirarea zisului termen, de a mai fi parte la prezenta Convenţie. f) Un amendament adus prezentei Convenţii în conformitate cu acest articol şi avînd legatura cu structura navelor, nu este aplicabil decît navelor a cãror chila a fost pusã dupã data intrãrii în vigoare a zisului amendament. g) Organizaţia trebuie sa informeze toate statele contractante de orice amendamente care intra în vigoare prin aplicarea prezentului articol, precum şi de data de la care ele îşi produc efectele. h) Orice acceptare sau declaraţie în cadrul prezentului articol trebuie sa fie notificatã în scris Organizaţiei care va notifica tuturor statelor primirea acestei acceptãri sau declaraţii. ART. 10 Semnare şi acceptare a) Prezenta Convenţie va rãmîne deschisã pentru semnare timp de o luna socotit din aceasta zi şi va rãmîne dupã aceea deschisã pentru acceptare. Statele vor putea deveni pãrţi la Convenţie prin: (i) semnarea, fãrã rezerva de acceptare; (ii) semnarea, sub rezerva acceptãrii, urmatã de acceptare sau (iii) acceptarea. b) Acceptarea se efectueazã prin depunerea instrumentului de acceptare pe lîngã Organizaţie care trebuie sa informeze toate statele care au acceptat Convenţia de primirea oricãrei noi acceptãri şi asupra datei acestei acceptãri. ART. 11 Intrarea în vigoare a) Prezenta Convenţie va intra în vigoare în douasprezece luni de la data la care vor fi depuse în conformitate cu articolul X cel puţin cincisprezece acceptãri dintre care şapte ale unor tari posedind fiecare un tonaj global de cel puţin un milion de tone bruto. Organizaţia va informa toate statele care au semnat sau acceptat prezenta Convenţie de data intrãrii sale în vigoare. b) Acceptarile depuse dupã data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, vor produce efect la trei luni de la data depunerii lor. ART. 12 Denunţarea a) Prezenta Convenţie poate fi denunţatã de oricare din statele contractante în orice moment dupã expirarea unei perioade de cinci ani, socotitã de la data la care Convenţia intra în vigoare pentru acel stat. b) Denunţarea se efectueazã printr-o notificare scrisã adresatã Organizaţiei. Aceasta va notifica tuturor celorlalte state contractante orice denunţare primitã şi data primirii ei. c) O denunţare produce efecte la un an de la data la care notificarea va fi primitã de Organizaţie sau la expirarea unei alte perioade mai lungi specificatã în notificare. ART. 13 Teritorii a) (i) Organizaţia Naţiunilor Unite, cînd este responsabilã de administrarea unui teritoriu, sau orice stat contractant care are responsabilitatea asigurãrii relaţiilor internaţionale ale unui teritoriu, trebuie pe cît mai curînd posibil, sa se consulte cu acel teritoriu în vederea executãrii aplicãrii prezentei Convenţii şi asupra acelui teritoriu şi pot sa declare în orice moment printr-o notificare scrisã adresatã Organizaţiei, ca prezenta Convenţie se extinde asupra acelui teritoriu. (ii) Aplicarea prezentei Convenţii va fi extinsã asupra teritoriului desemnat în notificare începînd de la data primirii acesteia sau de la o alta data care ar fi indicatã. b) (i) Organizaţia Naţiunilor Unite sau orice stat contractant, care a fãcut o declaraţie în conformitate cu paragraful a al prezentului articol, poate declara în orice moment dupã expirarea unei perioade de cinci ani începînd de la data la care aplicarea Convenţiei a fost astfel extinsã asupra unui teritoriu oarecare, printr-o notificare scrisã adresatã Organizaţiei, ca prezenta Convenţie va inceta sa se mai aplice zisului teritoriu arãtat în notificare. (ii) Convenţia va inceta sa se aplice teritoriului indicat în notificare la sfîrşitul unui an începînd de la data primirii notificãrii de cãtre Organizaţie sau în orice alta perioada mai lungã specificatã în notificare. c) Organizaţia trebuie sa informeze toate statele contractante despre extinderea prezentei Convenţii asupra oricãrui teritoriu în cadrul paragrafului a al prezentului articol şi despre încetarea zisei extinderi conform dispoziţiilor paragrafului b, specificind, în fiecare caz, data de la care prezenta Convenţie a devenit sau a încetat a fi aplicabilã. ART. 14 Înregistrarea a) Prezenta Convenţie va fi depusa în arhivele Organizaţiei şi secretarul general al Organizaţiei va transmite copii certificate pentru conformitate tuturor statelor semnatare şi altor state care au acceptat prezenta Convenţie. b) De îndatã ce va intra în vigoare, prezenta Convenţie va fi depusa pentru înregistrare de cãtre Organizaţie, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Drept care, subscrişii plenipotentiari au depus semnatura lor la prezenta Convenţie. Întocmitã la Londra la 17 iunie 1960, într-un singur exemplar, în limbile franceza şi engleza, fiecare din aceste texte avînd aceeaşi valabilitate. Textele originare vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale împreunã cu textele traduse în limbile spaniola şi rusa. ---------
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ART. 1 Se ratifica Convenţia vamalã relativã la materialul de bunastare destinat navigatorilor maritimi, încheiatã la Bruxelles la 1 decembrie 1964. ART. 2 La depunerea instrumentului de ratificare de cãtre Republica Socialistã România a Convenţiei vamale relative la materialul de bunastare destinat navigatorilor maritimi, se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut: "Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii la care se referã reglementarea din art. 16 al Convenţiei nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale". Preşedintele Consiliului de Stat, CHIVU STOICA CONVENŢIE VAMALĂ relativã la materialul de bunastare destinat navigatorilor maritimi*) -------------- *) Traducere. PREAMBUL Pãrţile contractante la prezenta Convenţie, elaborata sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã, la initiativa şi cu concursul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Dorind sa sporeasca bunãstarea marinarilor aflaţi la bordul navelor afectate traficului maritim internaţional, Convinse ca adoptarea de dispoziţii vamale uniforme facilitind transferul materialului de bunastare şi utilizarea lui de cãtre navigatorii maritimi poate contribui la realizarea acestui scop, Au convenit asupra celor ce urmeazã: CAP. 1 Definiţii şi domeniu de aplicare ART. 1 În sensul prezentei Convenţii se înţelege: a) prin "material de bunastare", materialul destinat activitãţilor cu caracter cultural, educativ, recreativ, religios sau sportiv ale navigatorilor maritimi şi în special cãrţile şi imprimatele, materialul audio-vizual, articolele de sport, materialul pentru practicarea jocurilor sau pentru distractie, obiectivele de cult şi veşmintele sacerdotale, a cãror lista, care nu este limitativa, este anexatã la prezenta Convenţie; b) prin "navigatori maritimi", toate persoanele transportate la bordul unei nave care au sarcini privind serviciul pe nava sau funcţionarea acesteia pe mare; c) prin "aşezãminte cu caracter cultural sau social", cãminele, cluburile şi localurile de recreatie pentru navigatori maritimi, adminsitrate fie de organisme oficiale, fie de organizaţii religioase sau altele cu scop nelucrativ, precum şi locurile de cult unde sînt oficiate regulat slujbe pentru navigatori maritimi; d) prin "drepturi şi taxe la import", drepturile vamale şi orice alte drepturi, taxe şi redevenţe sau impuneri diverse care sînt percepute la importul sau cu ocazia importului mãrfurilor, cu excepţia redevenţelor sau importurilor al cãror quantum este limitat la costul aproximativ al serviciilor prestate; e) prin "ratificare", ratificarea propriu-zisa, acceptarea sau aprobarea; f) prin "Consiliu", organizaţia instituitã de Convenţia privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950. ART. 2 Prezenta Convenţie se referã la importul pe teritoriul unei Pãrţi contractante a materialului de bunastare a navigatorilor maritimi aflaţi la bordul navelor strãine afectate traficului maritim internaţional. CAP. 2 Facilitãţi în favoarea materialului de bunastare folosit sau destinat a fi folosit la bordul navelor ART. 3 1. Pãrţile contractante se angajeazã sa acorde materialului de bunastare, în cazurile enumerate la articolul 4 şi sub rezerva reexportului, suspendarea: a) drepturilor şi taxelor la import; b) oricãrei mãsuri privind prohibitiile sau restricţiile, altele decît cele derivînd din aplicarea reglementãrilor relative la moralitatea şi la securitatea publica, la igiena sau la sãnãtatea publica ori bazate pe consideratii de ordin veterinar sau fitopatologic. 2. Pentru acordarea acestor facilitãţi, Pãrţile contractante vor aplica o procedura comportind minimum de formalitãţi şi de intirzieri. 3. Aplicarea dispoziţiilor relative la prohibitiile sau restricţiile impuse în interesul moralitãţii publice nu trebuie sa împiedice rapiditatea transferului materialului de bunastare în cazurile vizate în alineatele a, b şi c ale articolului 4. ART. 4 Înlesnirile prevãzute la articolul 3 sînt aplicabile materialului de bunastare: a) importat pe teritoriul unei Pãrţi contractante pentru a fi imbarcat, în vederea utilizãrii sale la bord, pe o nava strãinã afectatã traficului maritim internaţional care se gãseşte într-un port al acestui teritoriu; b) debarcat de pe o nava pentru a fi transferat, în vederea utilizãrii sale la bord, pe o nava strãinã afectatã traficului maritim internaţional care se gãseşte în acelaşi port sau într-un alt port al aceluiaşi teritoriu; c) debarcat de pe o nava pentru a fi reexportat; d) destinat a fi reparat; e) menit sa primeascã ulterior una din destinatiile prevãzute în alineatele a, b sau c ale prezentului articol; f) debarcat de pe o nava pentru a fi utilizat temporar pe uscat de cãtre echipaj pentru o durata nedepasind pe aceea a escalei în port. CAP. 3 Facilitãţi în favoarea materialului de bunastare destinat a fi folosit în aşezãmintele cu caracter cultural sau social ART. 5 Facilitãţile prevãzute la articolul 3 sînt extinse, sub rezerva unui minimum de formalitãţi indispensabile controlului, asupra materialului de bunastare importat temporar pentru o perioada nedepasind şase luni şi destinat a fi folosit în aşezãmintele cu caracter cultural sau social. CAP. 4 Diverse ART. 6 Dispoziţiile prezentei Convenţii stabilesc facilitãţi minimale. Ele nu impiedica aplicarea de facilitãţi mai mari, pe care anumite Pãrţi contractante le acorda sau le-ar putea acorda fie prin dispoziţii unilaterale, fie în virtutea unor acorduri bilaterale sau multilaterale. ART. 7 Pentru aplicarea prezentei Convenţii, teritoriile Pãrţilor contractante care formeazã o uniune vamalã sau economicã pot fi considerate ca un singur teritoriu. ART. 8 Orice substituire, falsa declaraţie sau manopera avînd ca efect de a face ca o persoana sau un obiect sa beneficieze pe nedrept de facilitãţile prevãzute în prezenta Convenţie, va expune pe delicvent, în ţara în care a fost sãvîrşitã infracţiunea, la sancţiunile prevãzute de legile şi celelalte reglementãri ale acestei tari şi, dupã caz, la plata drepturilor şi taxelor de import exigibile. ART. 9 Anexa la prezenta Convenţie este consideratã ca fãcînd parte integrantã din aceasta. CAP. 5 Clauze finale ART. 10 1. Pãrţile contractante se vor întruni ori de cîte ori este nevoie pentru a examina condiţiile în care se aplica prezenta Convenţie, în special în scopul de a cauta mãsurile potrivite pentru a asigura interpretarea şi aplicarea ei uniforma. 2. Aceste reuniuni sînt convocate de secretarul general al Consiliului, la cererea unei Pãrţi contractante şi, în afarã de cazul unei decizii contrare a Pãrţilor contractante, ele se ţin la sediul Consiliului. 3. Pãrţile contractante stabilesc regulamentul interior al reuniunilor lor. Deciziile Pãrţilor contractante vor fi luate cu o majoritate de doua treimi a celor care sînt prezente şi care iau parte la vot. 4. Pãrţile contractante nu se pot pronunţa în mod valabil asupra unei probleme decît dacã sînt prezente mai mult de jumãtate din ele. ART. 11 1. Orice diferend între Pãrţile contractante privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi în mãsura posibilului, reglementat pe calea negocierilor directe între Pãrţile interesate. 2. Orice diferend care nu va fi soluţionat prin negocieri directe va fi supus de cãtre Pãrţile în cauza, Pãrţile contractante reunite în condiţiile prevãzute la articolul 10 al prezentei Convenţii, care vor examina diferendul şi vor face recomandãri în vederea reglementãrii lui. 3. Pãrţile în diferend pot conveni anticipat sa accepte recomandãrile Pãrţilor contractante. ART. 12 1. Orice stat membru al Consiliului şi orice stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie: a) prin semnare, fãrã rezerva ratificãrii; b) prin depunerea unui instrument de ratificare dupã ce o va fi semnat sub rezerva ratificãrii; sau c) prin aderare. 2. Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare pînã la 30 septembrie 1965, la sediul Consiliului, la Bruxelles, de cãtre statele vizate prin paragraful 1 al prezentului articol. Dupã acesta data, ea va fi deschisã pentru aderarea lor. 3. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, cãruia i s-a adresat o invitaţie în acest scop de cãtre secretarul general al Consiliului, la cererea Pãrţilor contractante, va putea deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie prin aderare, dupã intrarea ei în vigoare. 4. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului. ART. 13 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni, dupã ce cinci din statele menţionate la paragraful 1 al articolului 12 din prezenta Convenţie o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare. 2. Fata de orice stat care semneazã prezenta Convenţie fãrã rezerva ratificãrii, care o ratifica sau adera la ea, dupã ce cinci state au semnat Convenţia fãrã rezerva ratificãrii, sau au depus instrumentele de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie intra în vigoare la trei luni dupã ce zisul stat a semnat fãrã rezerva ratificãrii sau a depus instrumentul sau de ratificare sau de aderare. ART. 14 1. Prezenta Convenţie este încheiatã pentru o durata nelimitatã. Totuşi, orice Parte contractantã poate sa o denunţe în orice moment dupã data intrãrii ei în vigoare asa cum este prevãzutã la articolul 13 din prezenta Convenţie. 2. Denunatarea este notificatã printr-un instrument scris depus la secretarul general al Consiliului. 3. Denunţarea îşi va produce efectele dupã şase luni de la primirea instrumentului de denunţare de cãtre secretarul general al Consiliului. ART. 15 1. Pãrţile contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 10 de mai sus, pot recomanda amendamente la prezenta Convenţie. 2. Textul oricãrui amendament astfel recomandat este comunicat, de secretarul general al Consiliului tuturor Pãrţilor contractante, tuturor celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Untie şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii. 3. În termen de şase luni, socotit de la data comunicãrii amendamentului recomandat, orice parte contractantã poate face cunoscut secretarului general al Consiliului: a) fie ca are o obiectie la amendamentul recomandat, b) fie ca, deşi ar avea intenţia sa accepte amendamentul recomandat, condiţiile necesare pentru aceasta acceptare nu sînt încã îndeplinite în ţara sa. 4. Atît timp cît o Parte contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã mai sus la paragraful 3 litera b nu a notificat acceptarea sa secretarului general al Consiliului, ea poate prezenta o obiectie la amendamentul recomandat într-un termen de noua luni cu începere de la expirarea termenului de şase luni prevãzut la paragraful 3 al prezentului articol. 5. Dacã o obiectie la amendamentul recomandat este formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, amendamentul este considerat ca neacceptat şi rãmîne fãrã efect. 6. Dacã nici o obiectie la amendamentul recomandat nu a fost formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, amendamentul este considerat acceptat la urmãtoarea data: a) cînd nici o Parte contractantã nu a adresat vreo comunicare în aplicarea paragrafului 3 litera b din prezentul articol, la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3; b) cînd una sau mai multe Pãrţi contractante au adresat o comuniare în aplicarea paragrafului 3 litera b din prezentul articol, la cea mai apropiatã din cele doua date urmãtoare: (i) data la care toate Pãrţile contractante, care au adresat o asemenea comunicare, au notificat secretarului general al Consiliului ca accepta amendamentul recomandat, aceasta data urmînd totuşi a fi reportata la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3 din prezentul articol şi dacã toate acceptarile au fost notificate anterior acestei expirari; (ii) data expirãrii termenului de noua luni menţionat la paragraful 4 din prezentul articol. 7. Orice amendament considerat acceptat intra în vigoare dupã şase luni de la data la care a fost considerat acceptat. 8. Secretarul general al Consiliului notifica cît mai curînd posibil tuturor Pãrţilor contractante şi celorlalte state semnatare orice obiectie formulatã în conformitate cu paragraful 3 litera a din prezentul articol, precum şi toate comunicãrile adresate în conformitate cu paragraful 3 litera b. El face cunoscut ulterior tuturor Pãrţilor contractante şi celorlalte state semnatare dacã Partea sau pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare ridica vreo obiectie impotriva amendamentului recomandat sau îl accepta. 9. Orice stat care ratifica prezenta Convenţie sau adera la ea este considerat a fi acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare ART. 16 1. Orice stat poate, fie în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, în momentul ratificãrii sau aderãrii, fie ulterior, sa notifice secretarului general al Consiliului ca prezenta Convenţie se extinde asupra tuturor sau anumitor teritorii ale cãror relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa. Aceasta notificare îşi produce efectele la trei luni de la data la care ea este primitã de secretarul general. Totuşi, Convenţia nu poate deveni aplicabilã teritoriilor desemnate în notificare înainte de a fi intrat în vigoare fata de statul interesat. 2. Orice stat care, în aplicarea paragrafului 1 din prezentul articol, a notificat ca prezenta Convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa, poate notifica secretarului general al Consiliului, conform dispoziţiilor articolului 14 din prezenta Convenţie, ca acest teritoriu va inceta sa aplice Convenţia. ART. 17 1. Orice stat poate declara, în momentul în care semneazã prezenta Convenţie, a ratifica sau adera la ea, sau, dupã ce a devenit Parte contractantã la Convenţie, poate sa notifice secretarului general al Consiliului ca nu se considera legat de dispoziţiile articolului 5. Aceasta notificare îşi produce efectele la trei luni de la data primirii ei de secretarul general. 2. Orice Parte contractantã care a formulat o rezerva conform paragrafului 1 din prezentul articol poate, în orice moment, sa retragã aceasta rezerva printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului. 3. Nici o alta rezerva la prezenta Convenţie nu este admisã. ART. 18 Secretarul general al Consiliului notifica tuturor Pãrţilor contractante precum şi celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii: a) semnarile, ratificarile şi aderarile în baza articolului 12 din prezenta Convenţie; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 13; c) denuntarile primite conform articolului 14; d) amendamentele considerate acceptate conform articolului 15, precum şi data intrãrii lor în vigoare; e) notificãrile primite conform articolului 16; f) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 17, precum şi data la care rezervarile îşi produc efectele sau data de la care se socoteşte ca ele au fost retrase. ART. 19 Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea secretarului general al Consiliului. Drept care subscrişii, avînd cuvenitã încuviinţare, au semnat prezenta Convenţie. Întocmitã la Bruxelles la unu decembrie una mie noua sute şase zeci şi patru, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depusa la secretarul general al Consiliului, acesta urmînd sa transmitã copii certificate pentru conformitate tuturor statelor vizate la paragraful 1 al articolului 12 din prezenta Convenţie. ANEXA 1 Lista nelimitativa a materialului de bunastare a) Cãrţi şi imprimate, cum ar fi: cãrţi de toate felurile; cursuri prin corespondenta; jurnale şi publicaţii periodice; broşuri conţinînd informaţii asupra serviciilor pentru bunastare existind în porturi. b) Material audio-vizual, cum ar fi: aparate de reproducere a sunetului; înregistrarea pe banda magnetica; posturi receptoare de radiodifuziune; posturi receptoare de televiziune; aparate de proiectie; înregistrãri pe discuri sau pe banda magnetica (cursuri de limbi, emisiuni radiodifuzate, urari, muzica şi divertismente); filme impresionate şi developate diapozitive. c) Articole de sport, cum ar fi: îmbrãcãminte de sport; baloane şi mingi; rachete şi fileuri; jocuri de punte; material pentru atletism; material pentru gimnastica. d) Material pentru practicarea jocurilor sau pentru distractie, cum ar fi: jocuri de societate; instrumente muzicale; material şi accesorii pentru teatru de amatori; material pentru pictura artisticã, sculptura, lucru în lemn şi metale etc., confecţionarea covoarelor. e) Obiecte de cult şi vesminte sacerdotale. f) Pãrţi, piese detasate şi accesorii ale materialului de bunastare. --------------
-------------- *) Traducere. PREAMBUL Pãrţile contractante la prezenta Convenţie, elaborata sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã, la initiativa şi cu concursul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Dorind sa sporeasca bunãstarea marinarilor aflaţi la bordul navelor afectate traficului maritim internaţional, Convinse ca adoptarea de dispoziţii vamale uniforme facilitind transferul materialului de bunastare şi utilizarea lui de cãtre navigatorii maritimi poate contribui la realizarea acestui scop, Au convenit asupra celor ce urmeazã: CAP. 1 Definiţii şi domeniu de aplicare ART. 1 În sensul prezentei Convenţii se înţelege: a) prin "material de bunastare", materialul destinat activitãţilor cu caracter cultural, educativ, recreativ, religios sau sportiv ale navigatorilor maritimi şi în special cãrţile şi imprimatele, materialul audio-vizual, articolele de sport, materialul pentru practicarea jocurilor sau pentru distractie, obiectivele de cult şi veşmintele sacerdotale, a cãror lista, care nu este limitativa, este anexatã la prezenta Convenţie; b) prin "navigatori maritimi", toate persoanele transportate la bordul unei nave care au sarcini privind serviciul pe nava sau funcţionarea acesteia pe mare; c) prin "aşezãminte cu caracter cultural sau social", cãminele, cluburile şi localurile de recreatie pentru navigatori maritimi, adminsitrate fie de organisme oficiale, fie de organizaţii religioase sau altele cu scop nelucrativ, precum şi locurile de cult unde sînt oficiate regulat slujbe pentru navigatori maritimi; d) prin "drepturi şi taxe la import", drepturile vamale şi orice alte drepturi, taxe şi redevenţe sau impuneri diverse care sînt percepute la importul sau cu ocazia importului mãrfurilor, cu excepţia redevenţelor sau importurilor al cãror quantum este limitat la costul aproximativ al serviciilor prestate; e) prin "ratificare", ratificarea propriu-zisa, acceptarea sau aprobarea; f) prin "Consiliu", organizaţia instituitã de Convenţia privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950. ART. 2 Prezenta Convenţie se referã la importul pe teritoriul unei Pãrţi contractante a materialului de bunastare a navigatorilor maritimi aflaţi la bordul navelor strãine afectate traficului maritim internaţional. CAP. 2 Facilitãţi în favoarea materialului de bunastare folosit sau destinat a fi folosit la bordul navelor ART. 3 1. Pãrţile contractante se angajeazã sa acorde materialului de bunastare, în cazurile enumerate la articolul 4 şi sub rezerva reexportului, suspendarea: a) drepturilor şi taxelor la import; b) oricãrei mãsuri privind prohibitiile sau restricţiile, altele decît cele derivînd din aplicarea reglementãrilor relative la moralitatea şi la securitatea publica, la igiena sau la sãnãtatea publica ori bazate pe consideratii de ordin veterinar sau fitopatologic. 2. Pentru acordarea acestor facilitãţi, Pãrţile contractante vor aplica o procedura comportind minimum de formalitãţi şi de intirzieri. 3. Aplicarea dispoziţiilor relative la prohibitiile sau restricţiile impuse în interesul moralitãţii publice nu trebuie sa împiedice rapiditatea transferului materialului de bunastare în cazurile vizate în alineatele a, b şi c ale articolului 4. ART. 4 Înlesnirile prevãzute la articolul 3 sînt aplicabile materialului de bunastare: a) importat pe teritoriul unei Pãrţi contractante pentru a fi imbarcat, în vederea utilizãrii sale la bord, pe o nava strãinã afectatã traficului maritim internaţional care se gãseşte într-un port al acestui teritoriu; b) debarcat de pe o nava pentru a fi transferat, în vederea utilizãrii sale la bord, pe o nava strãinã afectatã traficului maritim internaţional care se gãseşte în acelaşi port sau într-un alt port al aceluiaşi teritoriu; c) debarcat de pe o nava pentru a fi reexportat; d) destinat a fi reparat; e) menit sa primeascã ulterior una din destinatiile prevãzute în alineatele a, b sau c ale prezentului articol; f) debarcat de pe o nava pentru a fi utilizat temporar pe uscat de cãtre echipaj pentru o durata nedepasind pe aceea a escalei în port. CAP. 3 Facilitãţi în favoarea materialului de bunastare destinat a fi folosit în aşezãmintele cu caracter cultural sau social ART. 5 Facilitãţile prevãzute la articolul 3 sînt extinse, sub rezerva unui minimum de formalitãţi indispensabile controlului, asupra materialului de bunastare importat temporar pentru o perioada nedepasind şase luni şi destinat a fi folosit în aşezãmintele cu caracter cultural sau social. CAP. 4 Diverse ART. 6 Dispoziţiile prezentei Convenţii stabilesc facilitãţi minimale. Ele nu impiedica aplicarea de facilitãţi mai mari, pe care anumite Pãrţi contractante le acorda sau le-ar putea acorda fie prin dispoziţii unilaterale, fie în virtutea unor acorduri bilaterale sau multilaterale. ART. 7 Pentru aplicarea prezentei Convenţii, teritoriile Pãrţilor contractante care formeazã o uniune vamalã sau economicã pot fi considerate ca un singur teritoriu. ART. 8 Orice substituire, falsa declaraţie sau manopera avînd ca efect de a face ca o persoana sau un obiect sa beneficieze pe nedrept de facilitãţile prevãzute în prezenta Convenţie, va expune pe delicvent, în ţara în care a fost sãvîrşitã infracţiunea, la sancţiunile prevãzute de legile şi celelalte reglementãri ale acestei tari şi, dupã caz, la plata drepturilor şi taxelor de import exigibile. ART. 9 Anexa la prezenta Convenţie este consideratã ca fãcînd parte integrantã din aceasta. CAP. 5 Clauze finale ART. 10 1. Pãrţile contractante se vor întruni ori de cîte ori este nevoie pentru a examina condiţiile în care se aplica prezenta Convenţie, în special în scopul de a cauta mãsurile potrivite pentru a asigura interpretarea şi aplicarea ei uniforma. 2. Aceste reuniuni sînt convocate de secretarul general al Consiliului, la cererea unei Pãrţi contractante şi, în afarã de cazul unei decizii contrare a Pãrţilor contractante, ele se ţin la sediul Consiliului. 3. Pãrţile contractante stabilesc regulamentul interior al reuniunilor lor. Deciziile Pãrţilor contractante vor fi luate cu o majoritate de doua treimi a celor care sînt prezente şi care iau parte la vot. 4. Pãrţile contractante nu se pot pronunţa în mod valabil asupra unei probleme decît dacã sînt prezente mai mult de jumãtate din ele. ART. 11 1. Orice diferend între Pãrţile contractante privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi în mãsura posibilului, reglementat pe calea negocierilor directe între Pãrţile interesate. 2. Orice diferend care nu va fi soluţionat prin negocieri directe va fi supus de cãtre Pãrţile în cauza, Pãrţile contractante reunite în condiţiile prevãzute la articolul 10 al prezentei Convenţii, care vor examina diferendul şi vor face recomandãri în vederea reglementãrii lui. 3. Pãrţile în diferend pot conveni anticipat sa accepte recomandãrile Pãrţilor contractante. ART. 12 1. Orice stat membru al Consiliului şi orice stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie: a) prin semnare, fãrã rezerva ratificãrii; b) prin depunerea unui instrument de ratificare dupã ce o va fi semnat sub rezerva ratificãrii; sau c) prin aderare. 2. Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare pînã la 30 septembrie 1965, la sediul Consiliului, la Bruxelles, de cãtre statele vizate prin paragraful 1 al prezentului articol. Dupã acesta data, ea va fi deschisã pentru aderarea lor. 3. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, cãruia i s-a adresat o invitaţie în acest scop de cãtre secretarul general al Consiliului, la cererea Pãrţilor contractante, va putea deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie prin aderare, dupã intrarea ei în vigoare. 4. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului. ART. 13 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni, dupã ce cinci din statele menţionate la paragraful 1 al articolului 12 din prezenta Convenţie o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare. 2. Fata de orice stat care semneazã prezenta Convenţie fãrã rezerva ratificãrii, care o ratifica sau adera la ea, dupã ce cinci state au semnat Convenţia fãrã rezerva ratificãrii, sau au depus instrumentele de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie intra în vigoare la trei luni dupã ce zisul stat a semnat fãrã rezerva ratificãrii sau a depus instrumentul sau de ratificare sau de aderare. ART. 14 1. Prezenta Convenţie este încheiatã pentru o durata nelimitatã. Totuşi, orice Parte contractantã poate sa o denunţe în orice moment dupã data intrãrii ei în vigoare asa cum este prevãzutã la articolul 13 din prezenta Convenţie. 2. Denunatarea este notificatã printr-un instrument scris depus la secretarul general al Consiliului. 3. Denunţarea îşi va produce efectele dupã şase luni de la primirea instrumentului de denunţare de cãtre secretarul general al Consiliului. ART. 15 1. Pãrţile contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 10 de mai sus, pot recomanda amendamente la prezenta Convenţie. 2. Textul oricãrui amendament astfel recomandat este comunicat, de secretarul general al Consiliului tuturor Pãrţilor contractante, tuturor celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Untie şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii. 3. În termen de şase luni, socotit de la data comunicãrii amendamentului recomandat, orice parte contractantã poate face cunoscut secretarului general al Consiliului: a) fie ca are o obiectie la amendamentul recomandat, b) fie ca, deşi ar avea intenţia sa accepte amendamentul recomandat, condiţiile necesare pentru aceasta acceptare nu sînt încã îndeplinite în ţara sa. 4. Atît timp cît o Parte contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã mai sus la paragraful 3 litera b nu a notificat acceptarea sa secretarului general al Consiliului, ea poate prezenta o obiectie la amendamentul recomandat într-un termen de noua luni cu începere de la expirarea termenului de şase luni prevãzut la paragraful 3 al prezentului articol. 5. Dacã o obiectie la amendamentul recomandat este formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, amendamentul este considerat ca neacceptat şi rãmîne fãrã efect. 6. Dacã nici o obiectie la amendamentul recomandat nu a fost formulatã în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 din prezentul articol, amendamentul este considerat acceptat la urmãtoarea data: a) cînd nici o Parte contractantã nu a adresat vreo comunicare în aplicarea paragrafului 3 litera b din prezentul articol, la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3; b) cînd una sau mai multe Pãrţi contractante au adresat o comuniare în aplicarea paragrafului 3 litera b din prezentul articol, la cea mai apropiatã din cele doua date urmãtoare: (i) data la care toate Pãrţile contractante, care au adresat o asemenea comunicare, au notificat secretarului general al Consiliului ca accepta amendamentul recomandat, aceasta data urmînd totuşi a fi reportata la expirarea termenului de şase luni menţionat la paragraful 3 din prezentul articol şi dacã toate acceptarile au fost notificate anterior acestei expirari; (ii) data expirãrii termenului de noua luni menţionat la paragraful 4 din prezentul articol. 7. Orice amendament considerat acceptat intra în vigoare dupã şase luni de la data la care a fost considerat acceptat. 8. Secretarul general al Consiliului notifica cît mai curînd posibil tuturor Pãrţilor contractante şi celorlalte state semnatare orice obiectie formulatã în conformitate cu paragraful 3 litera a din prezentul articol, precum şi toate comunicãrile adresate în conformitate cu paragraful 3 litera b. El face cunoscut ulterior tuturor Pãrţilor contractante şi celorlalte state semnatare dacã Partea sau pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare ridica vreo obiectie impotriva amendamentului recomandat sau îl accepta. 9. Orice stat care ratifica prezenta Convenţie sau adera la ea este considerat a fi acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare ART. 16 1. Orice stat poate, fie în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, în momentul ratificãrii sau aderãrii, fie ulterior, sa notifice secretarului general al Consiliului ca prezenta Convenţie se extinde asupra tuturor sau anumitor teritorii ale cãror relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa. Aceasta notificare îşi produce efectele la trei luni de la data la care ea este primitã de secretarul general. Totuşi, Convenţia nu poate deveni aplicabilã teritoriilor desemnate în notificare înainte de a fi intrat în vigoare fata de statul interesat. 2. Orice stat care, în aplicarea paragrafului 1 din prezentul articol, a notificat ca prezenta Convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa, poate notifica secretarului general al Consiliului, conform dispoziţiilor articolului 14 din prezenta Convenţie, ca acest teritoriu va inceta sa aplice Convenţia. ART. 17 1. Orice stat poate declara, în momentul în care semneazã prezenta Convenţie, a ratifica sau adera la ea, sau, dupã ce a devenit Parte contractantã la Convenţie, poate sa notifice secretarului general al Consiliului ca nu se considera legat de dispoziţiile articolului 5. Aceasta notificare îşi produce efectele la trei luni de la data primirii ei de secretarul general. 2. Orice Parte contractantã care a formulat o rezerva conform paragrafului 1 din prezentul articol poate, în orice moment, sa retragã aceasta rezerva printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului. 3. Nici o alta rezerva la prezenta Convenţie nu este admisã. ART. 18 Secretarul general al Consiliului notifica tuturor Pãrţilor contractante precum şi celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii: a) semnarile, ratificarile şi aderarile în baza articolului 12 din prezenta Convenţie; b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 13; c) denuntarile primite conform articolului 14; d) amendamentele considerate acceptate conform articolului 15, precum şi data intrãrii lor în vigoare; e) notificãrile primite conform articolului 16; f) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 17, precum şi data la care rezervarile îşi produc efectele sau data de la care se socoteşte ca ele au fost retrase. ART. 19 Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea secretarului general al Consiliului. Drept care subscrişii, avînd cuvenitã încuviinţare, au semnat prezenta Convenţie. Întocmitã la Bruxelles la unu decembrie una mie noua sute şase zeci şi patru, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depusa la secretarul general al Consiliului, acesta urmînd sa transmitã copii certificate pentru conformitate tuturor statelor vizate la paragraful 1 al articolului 12 din prezenta Convenţie. ANEXA 1 Lista nelimitativa a materialului de bunastare a) Cãrţi şi imprimate, cum ar fi: cãrţi de toate felurile; cursuri prin corespondenta; jurnale şi publicaţii periodice; broşuri conţinînd informaţii asupra serviciilor pentru bunastare existind în porturi. b) Material audio-vizual, cum ar fi: aparate de reproducere a sunetului; înregistrarea pe banda magnetica; posturi receptoare de radiodifuziune; posturi receptoare de televiziune; aparate de proiectie; înregistrãri pe discuri sau pe banda magnetica (cursuri de limbi, emisiuni radiodifuzate, urari, muzica şi divertismente); filme impresionate şi developate diapozitive. c) Articole de sport, cum ar fi: îmbrãcãminte de sport; baloane şi mingi; rachete şi fileuri; jocuri de punte; material pentru atletism; material pentru gimnastica. d) Material pentru practicarea jocurilor sau pentru distractie, cum ar fi: jocuri de societate; instrumente muzicale; material şi accesorii pentru teatru de amatori; material pentru pictura artisticã, sculptura, lucru în lemn şi metale etc., confecţionarea covoarelor. e) Obiecte de cult şi vesminte sacerdotale. f) Pãrţi, piese detasate şi accesorii ale materialului de bunastare. --------------
În funcţionarea sectorului de medicina judiciarã înfiinţat prin Decret nr. 345/1953 s-au constatat unele deficiente de natura organizatoricã care au ingreunat activitatea de efectuare a expertizelor şi a altor lucrãri medico-legale. În vederea inlaturarii acestor greutãţi, precum şi pentru dezvoltarea în continuare a activitãţii în domeniul medicinii legale Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 446/1966 privitor la organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale. Modul de aplicare a decretului este cel stabilit prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiilor şi serviciilor medico-legale, aprobat prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. Prin schimbarea denumirii de "medicina judiciarã" în "medicina legalã", se revine la termenul tradiţional bine cunoscut şi folosit atît în ţara noastrã cît şi pe plan mondial. Noile acte normative, deşi în linii generale menţin actual instituţii şi servicii medico-legale, a adus însã modificãri în structura organizatoricã a acestora cît şi importante precizãri în ce priveşte activitatea propriu zisa de efectuarea expertizei şi a altor lucrãri medico-legale. În ce priveşte structura organizatoricã a instituţiilor medico-legale cît şi competenta de efectuare a lucrãrilor medico-legale, acestea sînt reglementate corespunzãtor modului de organizare şi competentei materiale şi teritoriale a organelor judiciare, la cererea cãrora se efectueazã lucrãrile medico-legale. Ţinînd seama ca potrivit dispoziţiilor legale, principalele cauze în care trebuie efectuatã expertiza sau constatarea medico-legalã, sînt cele referitoare la omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi pruncucidere, în care urmãrirea penalã şi judecata se face de organele judiciare de nivel regional, structura organizatoricã a organelor medico-legale este astfel prevãzutã încît unitatea de baza pentru efectuarea lucrãrilor medico-judiciare este serviciul medico-legal din fiecare oraş de regiune cît şi din oraşele Bucureşti şi Constanta, conduse fiecare de cãtre un medic şef. Serviciile medico-legale pot avea în oraşe resedinta de raion şi în centrele industriale importante, cabinete medico-legale conduse de un medic legist, unitãţi care au existat şi în prezent sub denumirea de servicii medico-judiciare interraionale şi raionale şi care se transforma în actualele cabinete medico-legale. Cabinetele medico-legale, care din punct de vedere al competentei materiale deservesc mai multe raioane, fac parte integrantã din serviciul medico-legal al regiunii, nefiind unitãţi distincte de acesta. Ele se înfiinţeazã prin decizia Comitetului executiv al sfatului popular regional, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. În competenta lor materialã intra: - efectuarea de expertize, altele decît cele date în competenta exclusiva a serviciului medico-legal; - efectuarea de constatãri medico-legale cînd este necesarã o examinare corporalã asupra învinuitului ori persoanei vãtãmate, pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracţiunii; - efectuarea examenelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate pentru constatarea loviturilor şi altor vãtãmãri traumatice, infirmitatilor, virginitatii, deflorarii, sarcinii, viduitatii precum şi a altor situaţii enumerate în Regulamentul de aplicare a decretului. Trebuie reţinut ca aceste examinari medico-legale de persoane se asigura de cabinetul medico-legal, numai în raza teritorialã a raionului în care cabinetul îşi are sediul. În celelalte raioane care teritorial ţin de cabinetul medico-legal dat în care acesta nu-şi are sediul, examinarile de persoane se asigura de medici delegaţi din unitãţile sanitare din acele raioane. Aceşti medici delegaţi care din punct de vedere tehnic şi metodologic sînt indrumati de serviciul medico-legal şi cabinetele sale, pot face şi expertize şi constatãri medico-legale referitoare la cadavre şi persoane, cu excepţia celor ce intra în competenta exclusiva a serviciilor medico-legale din regiuni. Prin urmare, pentru efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale ce intra în competenta cabinetelor medico-legale, organele judiciare din raioanele unde sînt înfiinţate asemenea cabinete se vor adresa direct acestora. Tot acestor cabinete se adreseazã şi persoanele sau dupã caz, organele din cuprinsul raionului care sînt îndreptãţite sa ceara efectuarea constatãrilor medico-legale. Pentru efectuarea unor asemenea constatãri, persoanele sau dupã caz, organele din alte raioane decît cele în care-şi au sediul cabinetele medico-legale, se vor adresa medicilor delegaţi. Serviciile medico-legale din oraşele resedinta de regiune şi din oraşele Bucureşti şi Constanta, au în ce priveşte efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale, urmãtoarea competenta materialã: - efectueazã în cazurile de omor, de moarte suspecta şi loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, expertize în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei medicale, precum şi expertize psihiatrico-legale; - efectueazã orice alte expertize în cazul cînd medicul şef apreciazã ca acestea nu pot fi efectuate de cabinetele medico-legale; - efectueazã noi expertize cu excepţia celor ce sînt date în competenta exclusiva a Institutului de Cercetãri Ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" şi filialele sale. Prin "noi expertize" se înţeleg lucrãrile care pînã acum erau impropriu denumite contraexpertize şi care se efectueazã atunci cînd exista îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, a constatãrilor şi altor lucrãri medico-legale. Serviciile medico-legale mai efectueazã şi constatãri medico-legale în caz de moarte violenta. Pentru efectuarea acestor lucrãri, organele judiciare îndreptãţite sa le ceara se vor adresa direct serviciului medico-legal. Expertizele şi constatãrile medico-legale sînt verificate sub aspectul ştiinţific şi al calitãţii lor de medicul legist şef al serviciului medico-legal. Dacã expertizele şi constatãrile medico-legale privind fapte de omor şi loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, deficientele în acordarea asistenţei medicale ori expertize noi se trimit pentru avizare în mod obligatoriu comisiei de control şi avizare din cadrul filialei Institutului "Prof. Dr. Mina Minovici". Aceste filiale iau fiinta în oraşele Cluj, Iaşi, Timişoara şi Tirgu Mures, prin transformarea actualelor laboratoare interregionale de medicina-judiciarã, avînd competenta teritorialã, stabilitã pentru fiecare din ele, de Ministerul Sãnãtãţii. În oraşul Bucureşti, avizul este cerut comisiei de control şi avizare din cadrul Institutului "Prof. Dr. Mina Minovici". Comisiile de Control şi avizare sînt obligate sa-şi dea avizul în cel mult 10 zile de la primirea lucrãrii. Prin urmare, expertizele şi constatãrile medico-legale se transmit organului care le-a cerut, dupã verificarea lor de cãtre medicul şef, iar în cazurile de mai sus, dupã avizarea lor de comisia de control şi avizare competenta. Institutul "Prof. Dr. Mina Minovici", unitate de interes republican subordonata Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, este profilat în principal pentru activitate ştiinţificã de cercetare, de îndrumare şi coordonare a activitãţii medico-legale şi a problemelor tehnico-metodologice, ale medicinei legale şi numai prin excepţie este organ de expertiza. El are 4 filiale în centrele sus arãtate, care sînt unitãţi complexe de expertiza, cercetare ştiinţificã şi avizare a actelor medico-legale privind atribuţii similare celor ale Institutului cu deosebire ca se exercita pe o raza teritorialã cuprinzînd mai multe regiuni, potrivit competentei stabilitã de Ministerul Sãnãtãţii. În ce priveşte activitatea legatã de efectuarea lucrãrilor medico-legale, Institutul şi filialele sale sînt în principal organe care efectueazã noi expertize cînd exista îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor rapoartelor de expertiza întocmite de serviciul medico-legal în cazurile de omor, moarte suspecta, loviri sau vãtãmãri cauzatoare de moarte, deficiente în acordarea asistenţei medicale şi în cazurile de expertize psihiatrico-legale. De asemenea, Institutul şi filialele sale avizeazã în mod obligatoriu expertizele noi efectuate de serviciile medico-legale. Institutul şi filialele sale efectueazã expertize, constatãri şi alte lucrãri medico-legale numai în cazul cînd serviciile medico-legale considera ca nu pot executa din punct de vedere tehnic lucrãrile de acest fel care intra în competenta lor sau în caz cînd Ministerul Afacerilor Interne, Tribunalul Suprem ori Procuratura Generalã cer Institutului sau filialelor sa efectueze unele lucrãri. Lucrãrile efectuate sînt verificate de conducãtorul Institutului şi filialelor. În cadrul Institutului funcţioneazã comisia superioarã medico-legalã care verifica şi avizeazã din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile contradictorii ale diverselor acte medico-legale cum ar fi între expertiza şi noua expertiza sau alte lucrãri cu caracter medico-legal. Avizele se trimit în cel mult 10 zile. Expertiza, noile expertize şi constatãrile medico-legale se cer direct unitãţii medico-legale competente, decretul extinzind şi cu privire la aceste lucrãri prevederile art. 162 al. 2 cod procedura penalã. Schimbind denumirea necorespunzãtoare de "contra expertiza" cu aceea de "noi expertize" decretul şi regulamentul de aplicare, stabileşte normele procedurale privind efectuarea acestor lucrãri în privinta cãrora nu a existat pînã în prezent o reglementare suficienta. Noua expertiza se efectueazã întotdeauna de o comisie de experţi avînd în compunerea ei cel puţin un membru cu un grad egal sau superior expertului sau experţilor care au efectuat expertiza anterioarã. Important este de asemenea faptul ca noile acte normative reglementeazã în mod suficient, pentru prima oara în legislaţia noastrã, constatãrile medico-legale. Din punct de vedere al tehnicii medico-legale constatãrile se efectueazã ca şi expertizele numai ca spre deosebire de acestea, constatãrile pot fi efectuate chiar mai înainte de a se fi început urmãrirea penalã. De asemenea, prin noile acte normative s-a reglementat şi expertiza psihiatrico-legalã, stabilindu-se competenta comisiei de expertiza şi regulile dupã care se efectueazã aceasta. Expertiza psihiatrico-legalã se efectueazã întotdeauna de o comisie instituitã în acest scop în care intra doi medici specialişti în psihiatrie iar dacã expertiza priveşte un minor, în comisie sînt cooptati şi specialişti în neuropsihiatrie infantila. Pentru a nu se ajunge la intirzieri în soluţionarea cazurilor datoritã neefectuarii la timp a expertizelor medico-legale se prevede ca regula ca rapoartele de expertiza sau de constatare vor fi înaintate organelor care le-au cerut în termenul fixat de acestea. Organele în drept pot sa ceara sa li se dea concluzii imediat dupã efectuarea lucrãrii, caz în care unitatea medico-legalã va inainta raportul de expertiza sau de constatare de îndatã sau cel mult în trei zile de la efectuarea lucrãrii. Dacã în acest termen nu pot fi formulate concluziile definitive, raportul va fi înaintat cu concluzii provizorii, urmînd ca raportul cu concluzii definitive sa fie trimis în termenul fixat, în afarã împrejurãrilor excepţionale cînd termenul poate fi prelungit fãrã ca prelungirea sa poatã însã depãşi 6 saptamini pentru expertize sau 10 zile pentru constatãri. Costul expertizelor care se efectueazã în cauzele penale, se stabilesc pe baza unui tarif, aprobat de organele competente care va fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat. În cauzele civile, cheltuielile se stabilesc în acelaşi mod şi se depun de partea care a cerut expertiza. Prin acestea s-a înlãturat sistemul onorariilor fixate dupã apreciere, de organele judiciare şi care se plateau individual experţilor medico-legali, sistem care nu întotdeauna a dat rezultatele cele mai bune. Regulamentul mai precizeazã denumirea actului care se întocmeşte cu privire la fiecare lucrare medico-legalã în parte, elementele pe care trebuie sa le cuprindã acestea precum şi organele în fata cãrora pot fi folosite. De asemenea, cuprinzînd norme cu caracter tehnic, de medicina legalã, regulamentul constituie un indreptar util pentru medicii legisti de natura sa contribuie la îmbunãtãţirea activitãţii în acest sector. REGULAMENT de aplicare a Decretului nr. 446 din 25 mai 1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale. PARTEA I ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUŢIILOR ŞI SERVICIILOR MEDICO-LEGALE CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Instituţiile şi serviciile medico-legale fac parte din sistemul de unitãţi medico-sanitare. ART. 2 Instituţiile medico-legale sînt institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici", subordonat Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi filialele institutului. ART. 3 În regiuni şi în oraşele Bucureşti şi Constanta funcţioneazã servicii medico-legale subordonate comitetelor executive ale sfaturilor populare din aceste unitãţi administrativ-teritoriale. Serviciile medico-legale au cabinete medico-legale cu sediul în oraşele resedinta de raion şi în centrele industriale importante. ART. 4 Instituţiile şi serviciile medico-legale au urmãtoarele atribuţii: a) ajuta organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata în stabilirea adevãrului prin efectuarea de expertize, noi expertize cînd exista îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, constatãri şi alte lucrãri cu caracter medico-legal; b) efectueazã cercetãri ştiinţifice în problemele de medicina legalã; c) contribuie la ridicarea nivelului calitativ al asistenţei medicale prin sesizarea deficienţelor constatate în activitatea unitãţilor sanitare, cu ocazia efectuãrii lucrãrilor medico-legale. CAP. 2 Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" ART. 5 Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici", cu sediul în oraşul Bucureşti, efectueazã cercetãri ştiinţifice, indrumeaza şi coordoneazã activitatea ştiinţificã în domeniul medicinei legale din intreaga ţara şi este forul superior tehnico-metodologic în problemele de medicina legalã. Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" are filiale în oraşele Cluj, Iaşi, Timişoara şi Tirgu Mures. Filialele institutului au, în limita competentei lor teritoriale, stabilitã pentru fiecare dintre ele de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, aceleaşi atribuţii şi sarcini ca şi Institutul, în afarã de cele date în competenta exclusiva a acestuia prin prezentul regulament sau prin Ordinul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. ART. 6 Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" şi filialele sale efectueazã: a) expertize, constatãri şi alte lucrãri medico-legale la cererea serviciilor medico-legale, atunci cînd acestea considera ca din punct de vedere tehnic nu le pot executa sau la cererea Ministerului Afacerilor Interne, Tribunalului Suprem ori a Procuraturii Generale; b) noi expertize medico-legale, la cererea organelor în drept, în cazurile de: - omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi moarte suspecta; - deficienta în acordarea asistenţei medicale; - expertize psihiatrico-legale. c) Examene complimentare de laborator, solicitate de serviciile medico-legale, de Ministerul Afacerilor Interne, Tribunalul Suprem ori de Procuratura Generalã (examene histopatologice, serologice, hematologice, toxicologice, bacteriologice, etc.). Conducãtorul institutului şi conducãtorii filialelor desemneazã pe medicii legisti ce urmeazã sa efectueze constatãri medico-legale, expertizele şi noile expertize şi verifica nivelul ştiinţific şi calitatea lucrãrilor efectuate de aceştia putind dispune, dacã socotesc necesar, refacerea lor totalã sau parţialã prin aceeaşi medici legisti sau prin alţii. ART. 7 În cadrul Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" funcţioneazã Comisia superioarã medico-legalã. În cadrul aceluiaşi institut şi al filialelor sale funcţioneazã comisii de control şi avizare a actelor medico-legale. Compunerea comisiei superioare medico-legale şi a comisiei lor de control avizare a actelor medico-legale se stabileşte prin ordinul Ministrului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. Modul de retribuire a membrilor acestor comisii se stabileşte de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale cu avizul Comitetului de stat pentru probleme de munca şi salarii. ART. 8 Comisia superioarã medico-legalã verifica şi avizeazã din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile contradictorii ale diverselor acte medico-legale cum ar fi între expertiza şi noua expertiza sau alte acte cu caracter medico-legal. În acest scop, dacã socoteşte necesar, comisia superioarã medico-legalã poate dispune refacerea totalã sau parţialã, în cadrul institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici", a lucrãrilor la care se referã actele medico-legale primite spre verificare şi avizare. Avizele comisiei superioare medico-legale se trimit celor care le-au cerut în cel mult 40 zile de le sesizare. ART. 9 Comisiile de control şi avizare a actelor medico-legale examineazã şi avizeazã: a) actele de constatare sau de expertiza medico-legalã efectuate de serviciile medico-legale în cazurile de omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi moarte suspecta în cele cu deficiente în acordarea asistenţei medicale precum şi în orice alte cazuri în care avizarea este prevãzutã în mod obligatoriu de lege: b) actele noii expertize efectuate de aceleaşi servicii. Actele prevãzute la lit. a) şi b) vor fi trimise la avizare de cãtre medicii legisti şefi, mai înainte ca acestea sa fie înaintate organului judiciar. Comisiile de control şi avizare a actelor medico-legale pot dispune, în cazul cînd socotesc necesar, refacerea totalã sau parţialã a lucrãrilor avizate, dind în acelaşi timp şi indicaţiile necesare, care sînt obligatorii. Avizele comisiilor de control şi avizare a actelor medico-legale se trimit celor ce le-au cerut în cel mult 10 zile de la sesizare. CAP. 3 Serviciile medico-legale ART. 10 În oraşele resedinta de regiune şi în oraşele Bucureşti şi Constanta funcţioneazã cîte un serviciu medico-legal subordonat comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv al oraşelor Bucureşti şi Constanta. În oraşele resedinta de raion şi în centrele industriale importante pot funcţiona cabinete ale serviciilor medico-legale regionale, înfiinţate prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. Comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta vor asigura mijloacele materiale necesare desfãşurãrii activitãţii (local, cabinete pentru examinari medico-legale la cererea persoanelor interesate, laboratoare, morga, instrumentar, aparatura, mijloace de transport etc.) serviciile medico-legale şi cabinetelor lor. ART. 11 Serviciul medico-legal este condus de un medic legist şef. Angajarea, transferarea şi desfacerea contractului de munca al medicului legist şef se face de comitetul executiv al sfatului popular regional, respectiv al oraşelor Bucureşti şi Constanta, cu acordul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. ART. 12 Serviciile medico-legale au urmãtoarele atribuţii: a) efectueazã expertize: - în cazurile de omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi moarte suspecta; - în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei medicale; - psihiatrico-legale. b) efectueazã orice alte expertize în cazul cînd medicul legist şef considera ca acestea nu pot fi efectuate de cabinetele medico-legale; c) efectueazã examinari medico-legale la cererea persoanelor interesate şi orice alte lucrãri medico-legale, cu excepţia acelora care intra în competenta teritorialã a cabinetelor medico-legale; d) efectueazã noi expertize, în afarã cazurilor prevãzute în art. 6 lit. b); e) colaboreazã cu organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata în vederea stabilirii lucrãrilor pregãtitoare şi altor mãsuri necesare pentru ca expertiza sau constatarea medico-legalã sa fie efectuatã în condiţii bune şi la timp; f) pun la dispoziţia catedrelor de medicina legalã ale institutelor de medicina şi farmacie materiale documentare, cadavre, precum şi tesuturi şi alte produse biologice, necesare procesului de învãţãmînt. De asemenea, pun la dispoziţia Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" şi filialelor sale materiale necesare cercetãrii ştiinţifice; g) contribuie la ridicarea nivelului calitativ al asistenţei medicale din unitãţile sanitare curative-profilactice, comunicind organului ierarhic superior al acestor unitãţi deficientele constatate cu ocazia activitãţii practice medico-legale; h) participa la cercetarea cauzelor de deces, la cererea organelor în drept, executind autopsii şi luind parte la lucrãrile comisiilor de ancheta fixatã de cãtre acestea; i) la cererea secţiilor de sãnãtate şi prevederi sociale de pe lîngã comitetele executive ale sfaturilor populare participa la lucrãrile comisiilor de ancheta instituite de aceasta şi contribuie la elucidarea cauzelor care au provocat decesul bolnavilor în primele 24 de ore dupã internarea în spital. ART. 13 Medicul legist şef are urmãtoarele atribuţii: - organizeazã, indrumeaza şi controleazã buna desfãşurare a activitãţii serviciului medico-legal şi cabinetelor medico-legale; - formeazã comisii de expertiza largita cu cadre de specialitate, în expertizele psihiatrice, în expertizele privind deficiente în acordarea asistenţei medicale, amînarea şi întreruperea executãrii pedepsei, precum şi ori de cîte ori socotesc necesar, cooptind în acest scop medici de diferite specialitãţi, chimisti, biologi, etc.; - verifica nivelul ştiinţific şi calitatea expertizelor şi constatãrilor medico-legale efectuate de medicii legisti sau de alţi medici din regiunea respectiva, putind dispune, dacã socotesc necesar refacerea lor totalã sau parţialã; - solicita Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" sau filialelor sale, efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale pe care din punct de vedere tehnic serviciul nu le poate executa; - organizeazã, în colaborare cu organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata, consfatuiri în legatura cu probleme medico-legale din regiune; - propune comitetului executiv al sfatului popular respectiv delegarea personalului medical pentru efectuarea examinarilor medico-legale cerute de persoane din alte raioane decît acelea în care îşi au sediul cabinetelor medico-legale şi fixeazã competenta teritorialã a medicilor delegaţi; - face instructajul medicilor delegaţi cu efectuarea unor lucrãri cu caracter medico-legal şi controleazã activitatea acestora. ART. 14 Medicul şef efectueazã personal expertizele medico-legale în cazurile de omor şi lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte, precum şi constatãrile medico-legale în caz de moarte violenta. De asemenea, participa în mod obligatoriu la efectuarea expertizelor în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei medicale. În caz de împiedicare, el poate delega pentru efectuarea lucrãrilor prevãzute în alineatele precedente pe medicul legist de la cabinetul medico-legal competent din punct de vedere teritorial, iar în lipsa acestuia, un medic legist din cadrul serviciului medico-legal. ART. 15 Medicul legist şef, în limitele competentei serviciului medico-legal, poate efectua în comisie, noile expertize cerute de organele în drept. ART. 16 Cabinetele medico-legale ale serviciilor medico-legale sînt conduse de un medic legist numit de comitetul executiv al sfatului popular regional şi au, în limitele competentei lor teritoriale, urmãtoarele atribuţii: a) efectueazã orice expertize cu excepţia celor arãtate la art. 12 lit. a) şi b); b) asigura efectuarea examinarilor medico-legale la cererea persoanelor interesate, precum şi a altor lucrãri cu caracter medico-legal; c) îndeplinesc atribuţiile prevãzute în art. 12 lit. e). ART. 17 Serviciile medico-legale efectueazã la cererea organelor în drept constatãri medico-legale în caz de moarte violenta sau a carei cauza nu se cunoaşte ori este suspecta. Cabinetele medico-legale efectueazã constatãri medico-legale cînd este necesarã o examinare corporalã asupra învinuitului ori persoanei vãtãmate, pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracţiunii. ART. 18 Examinarile medico-legale cerute de persoane interesate din alte raioane decît acelea în care îşi au sediul cabinetele medico-legale, se asigura printr-un medic delegat dintr-o unitate sanitarã curativo-profilactica. Delegarea se face de comitetul executiv al sfatului popular regional, la propunerea medicului legist şef. Medicii delegaţi vor efectua examinarile medico-legale, la cererea persoanelor interesate pot face şi expertize şi constatãri medico-legale referitoare la cadavre şi persoane, cu excepţia celor arãtate la art. 12 lit. a) şi art. 17 alin. 1, pe baza delegaţiei data de medicul legist şef pentru fiecare caz în parte. Medicii delegaţi a efectua expertizele medico-legale cerute de persoanele interesate sînt indrumati din punct de vedere tehnic şi metodologic, de cãtre serviciul medico-legal şi cabinetele sale. Ei pot cere sprijinul acestora ori de cîte ori intimpina greutãţi în efectuarea expertizelor, constatãrilor sau examinarilor medico-legale, iar cînd este cazul şi concursul medicului legist şef. Atribuţiile medicilor delegaţi se vor fixa prin instrucţiuni ale Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. PARTEA II-a EXPERTIZA, NOUA EXPERTIZA, CONSTATAREA ŞI ALTE LUCRĂRI MEDICO-LEGALE CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 19 Expertiza şi constatarea medico-legalã consta din: a) examinari şi cercetãri privind cadavre umane sau pãrţi din ele; b) examinari şi cercetãri privind produsele biologice şi cadavrele provenite de la oameni; c) examinari şi cercetãri privind persoane în viata; d) examinari de lucrãri medicale şi medico-legale în legatura cu activitatea medico-legalã. ART. 20 Se considera examene complimentare orice lucrãri medico-legale care se efectueazã în legatura cu lucrarea principala ca: examene histopatologice, hematologice, toxicologice etc. privind piese anatomice, secretiuni, excretiuni, dejectiuni, pete, urme; examene ale obiectelor şi substanţelor; cercetãri experimentale; cercetãri medico-legale de la locul faptei sau de la locul unde s-a aflat cadavrul; examinari de lucrãri medicale etc. Examenele complimentare, indiferent dacã sînt efectuate de medicul legist sau de alţi specialişti din unitãţile sanitare la cererea acestuia, nu se socotesc expertize sau constatãri medico-legale separate. ART. 21 Pentru efectuarea expertizelor şi constatãrilor medico-legale prevãzute în art. 16 lit. a) şi art. 17 alin. 2 în raioanele unde îşi au sediul cabinete medico-legale organele în drept sa ordoneze expertiza sau constatarea se vor adresa direct acestor cabinete. În celelalte cazuri de expertiza sau constatare, ele se vor adresa serviciului medico-legal. Pentru efectuarea noii expertize, organele în drept se vor adresa, dupã caz, serviciului medico-legal sau instituţiei medico-legale, competente potrivit prezentului regulament. ART. 22 Noua expertiza se efectueazã de o comisie de experţi, indiferent dacã expertiza anterioarã a fost efectuatã de un singur medic legist sau de mai mulţi. Comisia se instituie la nivelul Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" sau al uneia din filialele sale, ori la nivelul serviciului medico-legal, potrivit prevederilor prezentului regulament. Comisia care face noua expertiza va avea în compunerea ei cel puţin un membru cu un grad egal sau superior expertului sau experţilor care au efectuat expertiza anterioarã. Noile expertize fãcute la serviciile medico-legale se trimit la avizare, în mod obligator, la Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" sau la una din filialele sale, potrivit competentei teritoriale a acestora. ART. 23 În cazurile de incompatibilitate precum şi ori de cîte ori medicul legist este împiedicat din alte motive justificate sa efectueze lucrarea ce i s-a cerut, el este obligat sa comunice de îndatã aceasta în scris organului medico-legal competent sa desemneze un alt medic legist, aratind şi motivele împiedicãrii. ART. 24 Ori de cîte ori medicul legist considera necesar sa ia cunostinta de lucrãri suplimentare aflate la dosar (certificate, buletine de analiza, plãci radiografice etc.) el are dreptul sa ceara, potrivit dispoziţiilor legale organelor ce au ordonat constatarea sau expertiza, sa-i punã la dispoziţie aceste lucrãri. ART. 25 Medicul legist este obligat sa pãstreze secretul în ce priveşte lucrãrile ce efectueazã şi constatãrile ce le face. El poate face constatãri şi lucrãri ştiinţifice, folosind materialul documentar al lucrãrilor efectuate numai dupã soluţionarea definitiva a cauzei. ART. 26 Unitãţile sanitare vor da sprijin prin secţiile, serviciile şi laboratoarele lor la efectuarea expertizelor, constatãrilor şi altor lucrãri medico-legale, oricind li se cere. De asemenea, ele vor trimite unitãţilor medico-legale la cererea acestora, copii de pe lucrãri medicale, extrase din registrele de consultaţii, din fise, din protocoalele operatorii etc. ART. 27 Lucrãrile cerute de organele în drept sînt efectuate de medicii legisti în cadrul îndatoririlor lor de serviciu. Medicii legisti au dreptul la indemnizaţia de deplasare şi cazare stabilitã prin dispoziţiile legale. Cînd este necesarã deplasarea medicilor legisti de la serviciile şi cabinetele medico-legale, comitetele executive ale sfaturilor populare le vor asigura mijloace de transport precum şi plata cheltuielilor fãcute (procurarea materialelor, transportul pieselor, etc.). ART. 28 Costul expertizelor şi al constatãrilor medico-legale se stabileşte pe baza tarifului întocmit de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, cu avizul Ministerului Finanţelor. În cazurile penale, costul expertizelor şi al constatãrilor medico-legale precum şi borderoul de alte cheltuieli prilejuite de efectuarea acestora se comunica organului care a ordonat expertiza sau constatarea odatã cu raportul de expertiza sau constatare, pentru a include sumele la cheltuielile judiciare avansate de stat. În cazurile civile, costul expertizelor precum şi un borderou provizoriu de cheltuieli necesare efectuãrii lor, se comunica îndatã dupã primirea cererii de expertiza instanţei, pentru ca aceasta sa poatã stabili suma pe care partea care a cerut expertiza sa o depunã potrivit legii. Expertiza se efectueazã dupã ce suma a fost depusa. Borderoul definitiv de cheltuieli se comunica instanţei odatã cu raportul de expertiza, în vederea obligãrii partii, prin încheierea executorie, la plata diferenţei. Suma reprezentind costul expertizei şi cheltuielile incluse în borderoul definitiv se va depune sau, dupã caz, se va vira la bugetul statului. CAP. 2 EXPERTIZA ŞI CONSTATAREA MEDICO-LEGALĂ REFERITOARE LA CADAVRE ART. 29 Expertiza şi constatarea medico-legalã referitoare la cadavre consta din: a) examinarea exterioarã a cadavrului şi autopsia lui (examinarea interna) inclusiv exhumarea, cînd este cazul; b) examinari la locul unde s-a gãsit cadavrul sau în alte locuri, pentru constatarea indiciilor asupra cauzelor morţii şi a circumstanţelor ei; c) examene complimentare de laborator (histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice, serologice şi altele). ART. 30 Autopsia cadavrului este obligatorie în urmãtoarele cazuri: a) cînd moartea este violenta (consecutiva omuciderii, sinuciderii sau accidentului ori numai banuita ca atare); b) cînd cauza morţii este necunoscutã sau suspecta; c) cînd moartea a survenit în împrejurãri deosebite şi pe neaşteptate, în instituţii sau în întreprinderi, pe cai publice, pe locuri virane, pe cimp, în padure, în locuri de deţinere etc.; d) cînd moartea este pusã în legatura cu vreo deficienta în acordarea asistenţei medicale sau în aplicarea mãsurilor de profilaxie sanitarã ori de protecţie a muncii; e) în cazul decesului survenit în primele 24 ore de la internarea bolnavului în spital; f) cînd identitatea celui decedat nu se poate preciza. În cazurile prevãzute la literele a), b), c), d) şi f) autopsia se efectueazã numai pe baza dispoziţiei organului în drept. ART. 31 Autopsia cadavrului se efectueazã la morga serviciului medico-legal din localitatea respectiva. Dacã în localitate nu exista o asemenea morga, autopsia se va efectua la morga prosecturii spitalului în a cãrui raza teritorialã s-a produs moartea sau s-a gãsit cadavrul. Dacã nu exista o morga de prosectura şi nu exista nici posibilitatea transportãrii cadavrului la morga cea mai apropiatã, autopsia se va putea efectua acolo unde se afla cadavrul sau într-un loc din apropiere, anume ales pentru aceasta. ART. 32 Exhumarea cadavrelor umane în vederea efectuãrii experimentelor sau constatãrilor medico-legale se face numai cu autorizarea procurorului, afarã de cazul cînd efectuarea expertizei a fost dispusã de instanta de judecata. Cadavrul va fi exhumat în prezenta şi dupã indicaţiile medicului legist desemnat a efectua expertiza sau constatarea. Examinarea cadavrului exhumat şi autopsia se va face la locul unde se afla cadavrul (în cimitir, pe cimp, etc.), sau în imediata apropiere. ART. 33 Medicul legist va fi ajutat la efectuarea autopsiei de personal mediu sau elementar sanitar. Cînd expertiza sau constatarea medico-legalã se efectueazã de o comisie medicalã, autopsia se va executa de medicul legist sau de medicul specialist în anatomia patologica. Autopsia trebuie sa fie completa, examinindu-se toate tesuturile şi organele. Este interzis a se formula concluzii medico-legale privind cauzele şi împrejurãrile morţii, numai pe baza unor examene parţiale sau examene externe. Cînd stabilirea cauzei morţii se bazeazã pe constatãri morfo-patologice precum şi ori de cîte ori se considera necesar se vor ridica piese pentru examene histopatologice. Cînd se constata vreo infectie, se vor lua piese pentru examene bacteriologice (frotiuri, insamintari), iar cînd se banuieste o otravire se vor lua organe, tesuturi şi uneori pentru examene toxicologice. Se vor efectua şi celelalte examene complimentare oricind va fi nevoie de ele (examenul imbracamintei, stabilirea grupei sanguine etc.). În toate cazurile considerate ca accidente de transfuzie precum şi în cazurile în care cadavrul are plagi ce pot lasa urme de singe, se va cere obligator grupa sanguina a cadavrului şi petelor gãsite. În accidente de circulaţie şi accidentele de munca se va stabili în mod obligator şi alcoolemia, iar în celelalte cazuri, ori de cîte ori se considera necesar. Materialul biologic ca: organe, singe sau alte asemenea, precum şi corpurile delicte care poarta urme de singe sau de alt material biologic vor fi transportate prin grija organelor de urmãrire penalã. Cînd identitatea celui decedat se cunoaşte, se vor lua impresiunile digitale, se vor nota semnele de identitate şi se vor face fotografii dupã readucerea cadavrului în situaţia de a fi identificat. ART. 34 Constatãrile fãcute cu ocazia autopsiei, inclusiv examenul extern, se vor consemna într-un protocol de autopsie pe baza cãruia se va întocmi raportul de expertiza sau dupã caz, de constatare medico-legalã. Protocolul de autopsie se va redacta imediat dupã efectuarea autopsiei, înscriindu-se toate cele consemnate fãrã comentarii sau concluzii. ART. 35 Cînd medicul prosector al unui spital sau al unei instituţii sanitare efectueazã o autopsie în virtutea atribuţiilor sale şi constata ca este un caz medico-legal, va opri de îndatã lucrarea începutã şi va anunta imediat procuratura raionului sau oraşului respectiv. Procurorul poate autoriza pe medicul prosector sa continuie autopsia. În acest caz protocolul de autopsie întocmit de prosector are valoarea unei lucrãri medico-legale. Dacã exista bãnuieli de omucidere sau de moarte în legatura cu deficiente în acordarea asistenţei medicale, procurorul va delega pentru continuarea autopsiei pe medicul legist. Medicul prosector care a început lucrarea poate asista la autopsie. CAP. 3 EXPERTIZA, CONSTATAREA ŞI ALTE LUCRĂRI MEDICO-LEGALE REFERITOARE LA PERSOANE ART. 36 Expertiza şi constatarea medico-legalã referitoare la persoane consta în examinari clinice şi examene complimentare (radiologie, hematologie, serologie, bacteriologie, antropologie etc.) şi pot avea ca obiect: a) constatarea sexului, virginitatii, capacitãţii sexuale, virstei, conformatiei, sau dezvoltãrii fizice, identitãţii fizice, precum şi a elementelor necesare stabilirii filiaţiei; b) constatarea starilor de boala, a leziunilor traumatice a infirmitatilor şi a capacitãţii de munca legate de aceste stãri; c) constatarea stãrii obstreticale (sarcina, viduitate, avort, naştere, lehuzie etc.); d) alte examinari cerute de organele în drept. Expertiza poate avea ca obiect şi constatarea stãrii psihice (normale sau patologice). ART. 37 Expertizele, constatãrile şi celelalte lucrãri medico-legale şi cabinetele lor. Dacã acestea nu dispun de aparatura necesarã, examenul persoanelor în cauza se poate efectua la alte unitãţi sanitare (spitale, policlinici, dispensare). Unitãţile sanitare sînt obligate sa efectueze examenele complimentare cerute de medicii legisti. Examinarea persoanelor se pot face şi la locul unde ele se afla (domiciliul, locuri de detenţie) dacã nu se pot deplasa la unitãţile arãtate în alineatul precedent. ART. 38 În cazul expertizei conducãtorul unitãţii medico-legale poate institui comisii de expertiza în mod obligator în cazurile cînd legea prevede aceasta, precum şi cînd obiectul expertizei îl constituie: a) constatarea stãrii psihice a unei persoane în vederea stabilirii responsabilitãţii penale a capacitãţii civile; b) constatarea starilor morbide datoritã unor fapte medicale ilicite, deficiente sau nerespectãrii ale normelor tehnice medicale; c) determinarea elementelor necesare pentru stabilirea paternitãţii. Din comisiile de expertiza vor face parte un medic legist şi medici specialişti în domeniile indicate în fiecare caz în parte. ART. 39 La examinarea persoanelor se va avea în vedere organizarea condiţiilor corespunzãtoare sexului persoanei examinate. În timpul examinãrii, medicul legist va fi ajutat de personalul mediu sanitar. La examenele pentru constatarea virginitatii sau a deflorarii se va îngãdui prezenta unei persoane de sex femeiesc din partea familiei. ART. 40 Persoanele aflate în stare de reţinere sau deţinere se vor examina în prezenta personalului de paza de acelaşi sex. Minorii vor fi examinati în prezenta unuia dintre pãrinţi sau a tutorelui, iar în lipsa acestora în prezenta unui membru major al familiei de acelaşi sex cu minorul. Persoanele internate în spitale se vor examina în prezenta medicului care are în îngrijirea sa pe bolnav. ART. 41 Dacã pentru stabilirea diagnosticului este nevoie de observatie medicalã pe un timp mai îndelungat, medicul legist putind indica spitalul şi secţia precum şi durata estimativã a observatiei. Dacã expertiza sau constatarea medico-legalã se referã la o persoana aflatã în stare de deţinere, internarea şi expertiza sau constatarea se vor face potrivit dispoziţiilor legale. Deosebit de examenele clinice, în spital se vor efectua şi examenele complimentare necesare (examene radiologice, examene de laborator). CAP. 4 EXPERTIZA PSIHIATRICO-LEGALĂ ART. 42 Expertiza psihiatrico-legalã se executa de o comisie instituitã în acest scop, formatã dintr-un medic legist şi 2 medici din specialitatea psihiatrie. Comisia poate funcţiona numai în centrele unde exista servicii sau cabinete medico-legale şi spital sau secţii de psihiatrie. Dacã expertiza priveşte un minor, în comisia de expertiza vor fi cooptati specialişti de neuropsihiatrie infantila şi eventual psihopedagogi. ART. 43 Expertiza psihiatrico-legalã se va executa în principiu dupã urmãtoarele reguli: a) observatia clinica prin internarea expertizatului dacã este cazul, procedîndu-se la toate investigaţiile clinice şi de laborator; b) consultarea urmãtoarelor date în dosarul cauzei: - antecedentele medicale ale expertizatului; - antecedentele penale şi ancheta socialã; - mobilul şi împrejurãrile în care s-a savirsit infracţiunea; c) examenul psihic efectuat imediat dupã identificarea învinuitului. ART. 44 În cazul cînd sînt supuse expertizei persoane cu tulburãri care prezintã stare de pericol, în concluziile raportului de expertiza se vor propune şi mãsurile ce trebuie luate în conformitate cu dispoziţiile legale. În cazul expertizarii minorilor, concluziile raportului de expertiza vor cuprinde obligator mãsurile medico-psihopedagogice care urmeazã sa se ia pentru asigurarea dezvoltãrii în condiţii corespunzãtoare a personalitãţii acestora. CAP. 5 EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PE BAZA DE LUCRĂRI ART. 45 În cazurile în care materialul de expertiza este restrîns numai la lucrãri medicale şi medico-legale conducãtorul unitãţii medico-legale, aceştia pot cere de la unitãţile sanitare foi de observatie, protocoale operatorii, buletine de analiza etc. ART. 46 Medicul legist sau comisia examineazã lucrãrile din punct de vedere al conţinutului lor şi al concordanţei dintre ele. Pentru verificarea datelor din lucrãri, medicul legist sau comisia de expertiza pot recurge la examinarea pacientului sau cadavrului, eventual la exhumare, la refacerea examenelor complimentare în total sau în parte precum şi la orice alte analize şi cercetãri ştiinţifice ce s-ar gãsi necesar. CAP. 6 EXAMINARILE MEDICO-LEGALE EFECTUATE LA CEREREA PERSOANELOR INTERESATE ART. 47 Pot cere efectuarea examinarilor medico-legale: a) persoana în cauza, dacã a depãşit virsta de 14 ani; b) unul din pãrinţi, pentru copiii minori; c) tutorele sau autoritatea tutelara, pentru persoanele puse sub tutela, precum şi curatorul în cazul cînd s-a instituit curatela; d) persoanele care îl ingrijesc, pentru minori, alţii decît cei prevãzuţi la lit. a), b) şi c); e) directorul instituţiei respective, pentru persoanele internate în cãmine, preventorii, internate şcolare etc.; f) comandantul locului de deţinere pentru detinutii condamnaţi şi organul de urmãrire penalã sau instanta de judecata, pentru persoanele aflate în stare de reţinere sau deţinere; g) orice alta persoana, pentru copii gasiti, pentru persoanele debile mintal, pentru cei care nu se pot îngriji singuri şi nici nu sînt în îngrijirea cuiva. ART. 48 Examinarile medico-legale la cererea persoanelor internate se fac numai pentru constatarea: a) loviturilor şi altor vãtãmãri traumatice (striviri, arsuri, degeraturi, muscaturi); b) infirmitatilor şi incapacitatilor consecutive traumatismului sau indiferent de cauze cînd sînt cerute de organele în drept; c) virginitatii, deflorarii, sarcinii, viduitatii, a naşterii sau a avortului consecutiv unui traumatism; d) sexului, virstei, conformatiei şi dezvoltãrii fizice; e) stãrii psihice, numai în vederea unui act de dispoziţie (vînzare, donaţie, testament, schimb etc.). ART. 49 Unitãţile medico-legale şi celelalte unitãţi sanitare din care face parte medicul legist vor percepe taxa pentru examinarile medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate. Cuantumul acestor taxe se va face de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale cu avizul Ministerului Finanţelor, stabilindu-se totodatã şi cazurile de scutire. CAP. 7 EXAMENE COMPLEMENTARE ART. 50 Medicul legist este obligat sa efectueze examene complimentare în toate cazurile cînd dispoziţiile legale prevãd aceasta, precum şi ori de cîte ori examenele complimentare pot ajuta la stabilirea diagnosticului şi a împrejurãrilor în care a survenit boala sau complicatiile ei, ori pot ajuta la precizarea cauzelor morţii şi a circumstanţelor în care a survenit. Medicul legist poate efectua el însuşi asemenea examene dacã are pregãtirea în domeniul respectiv, sau poate recurge la laboratorul serviciului medico-legal ori la laboratoarele sau serviciile altor unitãţi sanitare, pentru examene bacteriologice, radiologice etc. Prelevarea pieselor biologice şi cadaverice, a secretiilor şi dejectiilor, a hainelor precum şi altor materiale ce pot forma obiectul examenelor complimentare, se va efectua în conformitate cu instrucţiunile Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. ART. 51 În cazurile de viol ori contaminare venericã, se va examina, cînd e posibil şi persoana banuita a fi savirsit fapta, iar în caz de inversiune sexualã persoanele între care au avut loc asemenea acte. CAP. 8 IMBALSAMAREA CADAVRELOR ART. 52 Imbalsamarea cadavrelor se va efectua de serviciile medico-legale şi de prosecturile spitalelor, potrivit instrucţiunilor Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale. DISPOZIŢII FINALE ART. 53 Medicii legisti sînt obligaţi sa consemneze în scris lucrãrile efectuate, constatãrile şi concluziile rezultate. Actul întocmit cu privire la expertiza cerutã de organele de urmãrire penalã sau de instanţele de judecata se numeşte "raport de expertiza medico-legalã". Actul întocmit cu privire la constatarea medico-legalã cerutã de organele în drept se numeşte "raport de constatare medico-legalã". Actul întocmit cu privire la examinarea medico-legalã în cazurile arãtate la art. 48, se numeşte "certificat medico-legal". ART. 54 Raportul de expertiza medico-legalã cuprinde: a) partea introductivã în care se arata data şi organul care a ordonat expertiza, cine a efectuat-o, cînd şi unde a fost efectuatã, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul expertizei şi întrebãrile la care expertul urma sa rãspundã, materialul pe baza cãruia expertiza a fost efectuatã şi dacã pãrţile au dat explicaţii în cursul expertizei; b) descrierea în amãnunt a operaţiilor de executare a expertizei, explicaţiile pãrţilor, precum şi analiza acestor explicaţii în lumina celor constatate de expert; c) concluziile care cuprind rãspunsurile la întrebãrile puse, pãrerea expertului asupra obiectului expertizei, precum şi propunerile prevãzute în art. 44, atunci cînd este cazul. Dispoziţiile prevãzute la lit. a) şi e) se aplica în mod corespunzãtor şi în ceea ce priveşte cuprinsul raportului de constatare medico-legalã. ART. 55 Cînd cu ocazia efectuãrii expertizei sau constatãrii medico-legale, medicul legist constata şi alte situaţii care constituie cazuri medico-legale, deosebite de cele care formeazã obiectul lucrãrii, el va extinde expertiza sau constatarea şi asupra acestora, consemnindu-le în raport. De asemenea, cînd medicul legist sau medicul delegat cu ocazia examinarilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate, constata existenta unei fapte penale pentru care se urmãreşte din oficiu, el o va aduce la cunostinta organului de procuratura competent. ART. 56 Raportul de expertiza sau de constatare medico-legalã şi certificatul medico-legal se semneazã de toţi cei care au participat la întocmirea lui, atunci cînd nu exista deosebiri de pãreri. Dacã exista deosebiri de pãreri, fiecare va expune şi motiva în scris pãrerea sa. Rapoartele de expertiza sau de constatare medico-legalã vor purta antetul şi ştampila unitãţii medico-legale în care au fost executate şi vor fi înregistrate în registrul de evidenta a expertizelor şi constatãrilor medico-legale. ART. 57 Certificatele medico-legale se elibereazã de unitãţile medico-legale sau de unitãţile sanitare în care lucreazã medicii delegaţi. Ele pot fi folosite în fata organelor de urmãrire penalã, instanţelor de judecata sau organelor administrative ori obşteşti cu activitate jurisdicţionalã. ART. 58 Identitatea persoanelor examinate se va stabili în baza buletinului de identitate sau adeverintei temporare de identitate a carei serie şi numãr se va mentiona în certificatul eliberat. Dacã persoana examinata nu prezintã buletinul de identitate sau adeverinta temporarã de identitate se va mentiona acest fapt în certificat, iar pentru identificare se vor lua impresiunile digitale de la indexul sting, atît pe certificat cît şi pe copia rãmasã în serviciu. ART. 59 În cazurile în care organele în drept cer sa li se dea concluzii imediat dupã efectuarea lucrãrii, unitatea medico-legalã va inainta raportul de expertiza sau de constatare medico-legalã de îndatã sau cel mult în 3 zile de la data executãrii lucrãrii. Dacã în acest termen nu pot fi formulate concluzii definitive raportul va fi înaintat cu concluzii provizorii, urmînd ca raportul cu concluziile definitive sa fie înaintat de îndatã ce va putea fi întocmit. Concluziile provizorii vor arata numai datele ce se pot deduce din lucrãrile efectuate. ART. 60 Unitãţile medico-legale au îndatorirea sa trimitã rapoartele organelor în drept care au dispus expertiza sau constatarea medico-legalã în termenul fixat de acestea, cu excepţia cazurilor specificate în art. 59 alin. 2 urmînd ca şi în alte cazuri termenul de prelungire sa nu depãşeascã 6 saptamini pentru expertiza sau 10 zile pentru constatãri medico-legale în afarã împrejurãrilor excepţionale. ART. 61 Dispoziţiile art. 23, 25, 27, 53 alin. 1 şi 55 se aplica şi medicilor delegaţi, precum şi celorlalţi membri ai comisiei de expertiza sau constatare medico-legalã. ART. 62 Instrucţiunile prevãzute de art. 18, precum şi orice alte instrucţiuni ce se vor emite de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale cu privire la activitatea instituţiilor şi serviciilor medico-legale vor fi avizate de Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generalã. -----------
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ART. 1 Cetãţenii domiciliaţi în oraşe pot sa-şi construiascã locuinţe proprietate personalã, pentru ei şi familiile lor, din mijloace bãneşti proprii, cu sprijinul statului, în condiţiile prezentului decret, ale Hotãrîrii Comitetului Central al Partidului Comunist Roman şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România nr. 26/1966*) şi ale instrucţiunilor de aplicare. ___________ *) H.C.C. al P.C.R. şi a C.M. nr. 26/1966, a fost publicatã în B. Of. nr. 1 din 12 ianuarie 1966. ART. 2 În vederea construirii de locuinţe proprietate personalã, cetãţenii vor încheia contracte cu organizaţiile socialiste stabilite în acest scop de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta. Organizaţiile prevãzute în alineatul precedent vor încheia, la rindul lor, contracte de proiectare şi contracte de antrepriza pentru lucrãri de construcţii-montaj cu proiectantul şi cu executantul. ART. 3 Beneficiarii de locuinţe vor trebui ca, din sume depuse la Casa de economii şi consemnaţiuni, sa plãteascã un avans asupra preţului construirii locuinţei, pentru diferenţa dintre preţ şi avans acordindu-li-se un împrumut de cãtre Banca de Investiţii. Avansul va fi de cel puţin 30% din preţul construirii locuinţei. În cazul locuinţelor grupate în clãdiri cu un numãr mic de apartamente, cu cerinţe speciale asupra mãrimii şi distribuţiei încãperilor, cu un grad sporit de confort, avansul va reprezenta cel puţin 40% din preţul stabilit. Contractele cu organizaţiile socialiste prevãzute în art. 2 alin. 1 se vor încheia dupã punerea la dispoziţie a avansului, urmînd a se vira în contul organizaţiilor şi suma împrumutului acordat. ART. 4 Terenurile destinate construirii de locuinţe proprietate personalã se atribuie beneficiarilor, fãrã plata, în folosinta pe timp nelimitat, de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare regionale ori ale oraşelor Bucureşti sau Constanta, pe teritoriul cãrora se vor construi locuintele. ART. 5 Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat sînt obligate sa transfere, cu respectarea formelor stabilite de lege, comitetelor executive ale sfaturilor populare prevãzute în art. 4, la cererea acestora, în vederea construirii de locuinţe proprietate personalã, terenurile construibile aflate în administrarea operativã a organizaţiilor socialiste din subordinea acelor organe, care nu le sînt necesare pentru extinderea activitãţii sau construirea de grupuri social-culturale. ART. 6 Împrumutul prevãzut în art. 3 se acorda pe termen de cel mult 15 ani şi se restituie în rate lunare egale, cu o dobinda anuala de 1%, atît ratele cît şi dobinda reţinîndu-se de la angajaţi prin statele de plata a salariilor de cãtre organizaţia la care funcţioneazã, iar de la ceilalţi beneficiari, potrivit clauzelor din contractul de împrumut. La valoarea ratelor lunare neachitate în termen, se percepe o dobinda anuala de 6% . Contractul de împrumut constituie titlu executoriu. În caz de neplata la scadenta a ratelor, Banca de Investiţii va putea cere executarea silitã asupra locuinţei numai dacã beneficiarul nu a plãtit cel puţin şase rate datorate. ART. 7 Contractul pentru construirea de locuinta împreunã cu procesul verbal de predare constituie titlu de proprietate asupra locuinţei construite, iar decizia de atribuire constituie titlul pentru dreptul de folosinta asupra terenului. ART. 8 În oraşele unde exista registre de transcripţii imobiliare, se va face transcrierea în acestea a deciziei de atribuire a terenului în folosinta, a contractului pentru construirea locuinţei şi a procesului verbal de predare a acesteia, precum şi a contractului de împrumut încheiat cu Banca de Investiţii. În oraşele cu regim de carte funciarã se va face înscrierea în aceasta a dreptului de folosinta asupra terenului şi a dreptului de proprietate asupra locuinţei construite, precum şi notarea contractului de împrumut. ART. 9 Locuintele construite în condiţiile prezentului decret sînt exceptate de la aplicarea dispoziţiilor privitoare la normarea, repartizarea şi folosirea spaţiului locativ. ART. 1O Proprietarii locuinţelor construite în condiţiile prezentului decret sînt scutiţi de plata impozitului pe clãdiri timp de 10 ani de la predarea locuinţei. ART. 11 Încheierea contractelor pentru construirea de locuinţe proprietate personalã, precum şi operaţiile de transcriere, înscriere sau notare prevãzute în art. 8, sînt scutite de orice taxe. ART. 12 Înstrãinarea locuinţelor înainte de restituirea creditului bancar se va putea face numai cu acordul prealabil al Bãncii de Investiţii. În caz de înstrãinare a locuinţei, se transmit asupra dobînditorului toate drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul pentru construirea de locuinţe precum şi - dupã împrejurãri - din contractul de împrumut încheiat cu Banca de Investiţii. Odatã cu transmiterea dreptului de proprietate asupra locuinţei, se transmite şi dreptul de folosinta asupra terenului pe care este ridicatã construcţia. ART. 13 În vederea construirii de locuinţe în condiţiile prezentului decret, vor putea fi atribuite, anulindu-se deciziile anterioare, şi terenuri care au fãcut obiectul unei atribuiri în temeiul <>Decretului nr. 493 din 10 decembrie 1954 , dacã locuintele nu au fost construite pînã la data publicãrii prezentului decret. Pentru terenurile proprietate de stat, situate în oraşe şi deţinute de persoane fizice, cãrora acele terenuri le-au fost atribuite potrivit <>Decretului nr. 493/1954 , însã fãrã a se fi emis deciziile corespunzãtoare, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta vor putea emite decizii de atribuire, fãrã plata, pe timp nelimitat, în favoarea deţinãtorilor, dacã locuintele au fost construite. Decizia de atribuire sau, dupã caz, dreptul de folosinta asupra terenului atribuit, vor fi supuse formelor de publicitate imobiliarã, potrivit distincţiilor din art. 8. EXPUNERE DE MOTIVE la Decretul nr.445 privind sprijinirea de cãtre stat a cetãţenilor de la oraşe în construirea de locuinţe proprietate personalã În cadrul mãsurilor pentru ridicarea continua a bunastarii oamenilor muncii, statul nostru acorda o atentie deosebita asigurãrii unor condiţii de locuit cît mai bune, alocind an de an fonduri tot mai importante pentru construirea de locuinţe proprietate de stat. Paralel cu construcţia de locuinţe din fondurile sale, statul sprijinã pe cetãţeni pentru a-şi construi, din fonduri proprii, locuinţe proprietate personalã. Decretul de fata reglementeazã unele dintre formele acestui sprijin. Astfel, se prevede atribuirea, de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, în folosinta gratuita şi pe timp nelimitat, în favoarea celor care urmeazã a-şi construi locuinţe, a terenurilor pe care urmeazã sa se ridice construcţiile. Decizia de atribuire constituie titlul pentru dreptul de folosinta asupra terenului. Decretul stabileşte obligaţia ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat de a transfera, cu respectarea formelor prevãzute de lege, comitetelor executive ale sfaturilor populare competente a face atribuirea, la cererea acestora, terenurile construibile aflate în administrarea operativã a organizaţiilor socialiste din subordinea acelor organe, care nu le sînt necesare pentru extinderea activitãţii sau construirea de grupuri social-culturale. O alta forma a sprijinului acordat de stat, în vederea construirii de locuinţe proprietate personalã, din fonduri proprii, consta în împrumutul ce urmeazã a se acorda de Banca de Investiţii, pentru o parte din suma reprezentind preţul construcţiei, restituirea împrumutului facindu-se în condiţii avantajoase pentru beneficiari, în rate lunare egale şi în termen de pînã la 15 ani. Totodatã, operaţiile de transcriere, înscriere sau notare a înscrisurilor sau drepturilor privitoare la terenul atribuit şi clãdirea construitã urmeazã a fi scutite de orice taxe. La fel, proprietarii locuinţelor construite în condiţiile acestui decret sînt scutiţi de plata impozitului pe clãdiri timp de 10 ani de la data cînd li s-a predat locuinta. Decretul excepteazã aceste locuinţe de la aplicarea prevederilor privitoare la normarea, repartizarea şi folosirea spaţiului locativ. Pentru construirea de locuinţe proprietate personalã se prevede înfiinţarea unor organizaţii socialiste speciale, subordonate sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, care vor încheia, pe de o parte, contracte pentru construirea de locuinţe, cu persoanele fizice beneficiare, iar pe de alta parte, contracte de proiectare şi contracte de antrepriza pentru lucrãri de construcţii-montaj cu proiectantul şi cu executantul. Dupã terminarea construcţiei, organizaţiile socialiste speciale vor preda locuintele beneficiarilor, pe baza contractului încheiat cu aceştia şi a procesului verbal de predare, acte care, împreunã, constituie titlul de proprietate pentru beneficiar. În acelaşi timp, noua reglementare prevede garanţii pentru restituirea împrumutului acordat în vederea construirii locuinţelor. O garanţie specifica este posibilitatea de reţinere lunarã, atît a ratelor de restituire a împrumutului, cît şi a dobinzii, de la angajaţi, prin statele de plata a salariilor, de cãtre organizaţiile socialiste la care aceştia funcţioneazã, iar de la alţi beneficiari, potrivit clauzelor contractului de împrumut. Tot pentru garantarea drepturilor statului se interzice înstrãinarea locuinţelor înainte de restituirea creditului bancar, fãrã acordul prealabil al Bãncii de Investiţii, şi se prevede ca în caz de înstrãinare se transmit asupra dobînditorului şi obligaţiile decurgind din contractul de împrumut. Spre a se pune capãt unor situaţii neclare, create prin abrogarea <>Decretului nr. 493/1954 , se stabileşte posibilitatea atribuirii pentru construirea de locuinţe proprietate personalã, şi a unor terenuri care au fost atribuite anterior în temeiul acelui decret, dacã nu au fost construite locuintele, anulindu-se deciziile de atribuire anterioare. În acelaşi scop, se prevede ca pentru terenurile proprietate de stat, situate în oraşe şi deţinute de persoane fizice cãrora acele terenuri le-au fost atribuite potrivit <>Decretului nr. 493/1954 , însã fãrã a se fi emis deciziile corespunzãtoare, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta vor putea emite decizii de atribuire, fãrã plata, pe timp nelimitat în favoarea deţinãtorilor, dacã locuintele au fost construite. Prin mãsurile ce cuprinde, decretul este menit sa contribuie într-o mãsura însemnatã la soluţionarea problemei locuinţelor şi prin aceasta la îmbunãtãţirea condiţiilor de trai ale oamenilor muncii. -----------
ART. 1 Instituţiile şi serviciile medico-legale fac parte din sistemul de unitãţi medico-sanitare şi sînt organizate potrivit prevederilor prezentului decret. ART. 2 Instituţiile medico-legale sînt Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale " Prof. Dr. Mina Minovici", subordonat Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, şi filialele institutului. În cadrul Institutului de cercetãri ştiinţifice medico-legale " Prof. Dr. Mina Minovici" funcţioneazã Comisia superioarã medico-legalã. În cadrul aceluiaşi institut şi al filialelor sale funcţioneazã comisii de control şi avizare a actelor medico-legale. ART. 3 În regiuni şi în oraşele Bucureşti şi Constanta funcţioneazã servicii medico-legale subordonate comitetelor executive ale sfaturilor populare din aceste unitãţi administrativ-teritoriale. Serviciile medico-legale au cabinete medico-legale cu sediile în oraşele resedinta de raion şi în centrele industriale importante. ART. 4 Instituţiile şi serviciile medico-legale au urmãtoarele atribuţii: a) ajuta organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata în stabilirea adevãrului prin efectuarea de expertize, noi expertize cînd exista îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, constatãri şi alte lucrãri cu caracter medico-legal; b) efectueazã cercetãri ştiinţifice în problemele de medicina legalã; c) contribuie la ridicarea nivelului calitativ al asistenţei medicale prin sesizarea deficienţelor constatate în activitatea unitãţilor sanitare cu ocazia efectuãrii lucrãrilor medico-legale. ART. 5 Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" efectueazã cercetãri ştiinţifice, indruma şi coordoneazã activitatea ştiinţificã în domeniul medicinei legale din intreaga ţara şi este forul superior tehnico-metodologic în problemele de medicina legalã. ART. 6 Institutul de cercetãri ştiinţifice medico-legale "Prof. Dr. Mina Minovici" şi filialele sale efectueazã: a) expertize, constatãri şi alte lucrãri medico-legale la cererea serviciilor medico-legale, atunci cînd acestea considera ca din punct de vedere tehnic nu le poate executa sau la cererea Ministerului Afacerilor Interne, Tribunalul Suprem ori a Procuratorii Generale; b) noi expertize medico-legale, la cererea organelor în drept, în cazurile de: - omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte şi moarte suspecta; - deficiente în acordarea asistenţei medicale; - expertize psihiatrico-legale; c) orice alte lucrãri medico-legale prevãzute de regulamentul de aplicare a prezentului decret. ART. 7 Serviciile medico-legale şi cabinetele lor efectueazã expertize şi constatãri medico-legale la cererea organelor în drept. Serviciile medico-legale pot efectua şi noi expertize în condiţiile stabilite de regulamentul de aplicare a prezentului decret. ART. 8 Dispoziţiile codului de procedura penalã referitoare la efectuarea expertizelor de cãtre laboratoarele de expertize criminalistice sînt aplicabile în mod corespunzãtor şi în cazul expertizelor şi noilor expertize medico-legale. ART. 9 Serviciile medico-legale şi cabinetele lor efectueazã, cu plata, examinari medico-legale, la cererea persoanelor interesate, în condiţiile prevãzute de regulament, eliberind certificate medico-legale asupra celor constatate. ART. 10 Costul constatãrilor şi expertizelor medico-legale de orice fel, precum şi celelalte cheltuieli prilejuite de efectuarea acestora, se comunica organului care le-a dispus, pentru a fi incluse în cheltuielile judiciare. ART. 11 Modul de aplicare a prevederilor prezentului decret se va stabili prin regulament aprobat prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. ART. 12 Decretul nr. 345 pentru înfiinţarea sectorului de medicina judiciarã, publicat în Buletinul Oficial nr. 28 din 1 septembrie 1953, se abroga. ------------
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte: ARTICOL UNIC Se aproba Acordul de coproductie şi de schimburi cinematografice între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze, semnat la Paris la 22 aprilie 1966. Preşedintele Consiliului de Miniştri ION GHEORGHE MAURER ACORD de coproductie şi de schimburi cinematografice între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze Guvernul Republicii Socialiste România, Guvernul Republicii Franceze, preocupate de a dezvolta şi largi cooperarea între industriile lor cinematografice, avînd în vedere Articolul 14 al Acordului Cultural romano-francez din 11 ianuarie 1965, hotãrãsc sa favorizeze realizarea în coproductie a unor filme în stare sa serveascã, prin calitãţile lor artistice, prestigiul celor doua tari şi sa dezvolte schimburile lor de filme, convenind asupra celor ce urmeazã: I. COPRODUCTII ART. 1 Filme realizate în coproductie, în condiţiile prezentului Acord, sînt considerate ca filme naţionale de autoritãţile celor doua tari. Ele beneficiazã cu drept deplin de avantajele care rezulta din aceasta, în virtutea dispoziţiilor în vigoare sau care ar putea fi edictate în fiecare ţara. Realizarea de filme în coproductie între cele doua tari trebuie sa primeascã aprobarea, dupã consultarea respectiva între ele, a autoritãţilor competente din cele doua tari: În Republica Socialistã România - Consiliul cinematografiei; În Franta - Centrul naţional al cinematografiei. ART. 2 Pentru ca realizarile în coproductie sa beneficieze de prevederile prezentului Acord, filmele trebuie sa fie întreprinse de producãtori dispunind de o buna organizare tehnica şi financiarã şi de o experienta profesionalã recunoscuta de autoritatea nationala de care ţin. ART. 3 Orice film de coproductie trebuie sa dispunã de doua negative sau de un negativ şi un contratip. Fiecare producãtor este proprietarul unui negativ sau al unui contratip. În cazul cînd nu ar exista decît un negativ, fiecare coproducator are acces liber la acest negativ. ART. 4 Filmele trebuie sa fie produse în condiţiile urmãtoare: Proporţia aporturilor respective ale producãtorilor din cele doua tari poate sa varieze pentru fiecare film de la 30% la 70%; orice film de coproductie trebuie sa dispunã de o parte şi de alta de o participare artisticã şi tehnica efectivã. Valoarea participãrii fiecãruia dintre coproducatori este stabilitã de cãtre ei pe baza preţurilor curent practicate în producţia cinematografica internationala. ART. 5 Filmele trebuie sa fie realizate de regizori, tehnicieni şi artişti de cetãţenie romana, în ce priveşte Republica Socialistã România, şi de naţionalitate franceza sau avînd statut de rezidenţi privilegiaţi, în ceea ce priveşte Republica Franceza. Cu titlu excepţional poate fi acceptatã participarea unui interpret de reputaţie internationala care nu este de naţionalitatea niciuneia din cele doua tari. ART. 6 Un echilibru general trebuie sa fie realizat atît pe plan artistic cît şi pe acela al folosirii mijloacelor tehnice ale celor doua tari (studiouri şi laboratoare). ART. 7 Repartizarea încasãrilor se face proporţional cu aportul total al fiecãruia dintre coproducatori. Aceasta repartizare poate sa comporte fie o împãrţire a încasãrilor, fie o împãrţire geograficã, ţinînd seama, în acest caz, de diferenţa de volum care poate exista între pieţele ţãrilor semnatare, fie o combinare a celor doua formule, care este supusã aprobãrii autoritãţilor competente ale fiecãreia din cele doua tari. În cadrul acestei repartizari, încasãrile provenind din exploatarea în Republica Socialistã România a filmelor coproduse aparţin coproducatorului roman şi cele provenind din exploatarea aceloraşi filme în Republica Franceza aparţin coproducatorului francez. ART. 8 În principiu, exportarea filmelor coproduse este asigurata de coproducatorul majoritar. În cazul filmelor comportind participarea egala a celor doua tari, filmul este încredinţat pentru export tarii care are cele mai bune posibilitãţi de export. În cazul unor dificultãţi, filmul este încredinţat pentru export tarii cãreia îi aparţine regizorul. Dacã una din ţãrile coproducatoare dispune de libera intrare a filmelor sale în ţara importatoare, filmele coproduse beneficiazã, ca şi filme naţionale, de aceasta posibilitate. ART. 9 Genericele, fimlele-reclama şi materialul publicitar al filmelor realizate în coproductie trebuie sa menţioneze coproductia din Republica Socialistã România şi Republica Franceza. Prezentarea în cadrul festivalurilor de filme coproducatoare trebuie sa fie asigurata de ţara cãreia îi aparţine producãtorul majoritar, în afarã de cazurile cînd se stabileşte astel prin aprobarea specialã a celor doua autoritãţi competente. ART. 10 Autoritãţile competente ale celor doua tari vor examina cu prioritate realizarea filmelor de calitate internationala în coproductie între Republica Socialistã România, Republica Franceza şi ţãrile cu care şi una şi cealaltã sînt legate respectiv prin acorduri de coproductie. Condiţiile de acceptare a unor filme sînt examinate de la caz la caz. ART. 11 Sînt acordate toate înlesnirile pentru circularea şi şederea în ţara respectiva a personalului artistic şi tehnic care colaboreazã la producţia acestor filme, cît şi pentru importul şi exportul în fiecare ţara al materialului necesar realizãrii şi exploatãrii filmelor de coproductie (pelicula, material tehnic, costume, elemente de decor, material de publicitate etc.). II. SCHIMBURI DE FILME ART. 12 Vînzarea, importul şi exploatarea filmelor editate nu sînt supuse niciunei restrictii de cãtre cele doua pãrţi contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare în vigoare. ART. 13 Filmele româneşti beneficiazã pe teritoriul Republicii Franceze de rambursarea taxelor de difuzare prevãzute cu ocazia exploatãrii lor în versiune franceza. De asemenea, filmele franceze vor fi scutite de taxele prevãzute în Republica Socialistã România, cu ocazia exploatãrii lor în aceasta ţara. III. DISPOZIŢII GENERALE ART. 14 Autoritãţile competente din cele doua tari vor comunica una alteia toate informaţiile referitoare la coproductiile, schimburile de filme şi în general toate precizãrile privind relaţiile cinematografice dintre cele doua tari. ART. 15 O Comisie mixtã are însãrcinarea sa examineze condiţiile de aplicare a prezentului Acord, sa rezolve eventualele dificultãţi şi sa studieze modificãrile necesare în vederea dezvoltãrii cooperãrii cinematografice în interesul comun al celor doua tari. În timpul duratei prezentului Acord, aceasta Comisie se reuneste în fiecare an, alternativ în Republica Socialistã România şi Republica Franceza; ea poate de asemenea sa fie convocatã la cererea uneia dintre pãrţile contractante, în special în cazul unei modificãri importante fie a legislaţiei, fie a altor reglementãri aplicabile în industria cinematografica. ART. 16 Prezentul Acord intra în vigoare la 30 de zile dupã notificarea aprobãrii sale de fiecare din cele doua guverne; el este încheiat pentru o durata de doi ani începînd de la data intrãrii sale în vigoare; el este reînnoit la fiecare doi ani prin tacitã reconductie, afarã de cazul în care una dintre pãrţile contractante îl denunta cu trei luni înainte de expirare. Întocmitã la Paris la 22 aprilie 1966, în patru exemplare, dintre care doua în limba romana şi doua în limba franceza, ambele texte avînd valoare egala. -----------
Guvernul Republicii Socialiste România, Guvernul Republicii Franceze, preocupate de a dezvolta şi largi cooperarea între industriile lor cinematografice, avînd în vedere Articolul 14 al Acordului Cultural romano-francez din 11 ianuarie 1965, hotãrãsc sa favorizeze realizarea în coproductie a unor filme în stare sa serveascã, prin calitãţile lor artistice, prestigiul celor doua tari şi sa dezvolte schimburile lor de filme, convenind asupra celor ce urmeazã: I. COPRODUCTII ART. 1 Filme realizate în coproductie, în condiţiile prezentului Acord, sînt considerate ca filme naţionale de autoritãţile celor doua tari. Ele beneficiazã cu drept deplin de avantajele care rezulta din aceasta, în virtutea dispoziţiilor în vigoare sau care ar putea fi edictate în fiecare ţara. Realizarea de filme în coproductie între cele doua tari trebuie sa primeascã aprobarea, dupã consultarea respectiva între ele, a autoritãţilor competente din cele doua tari: În Republica Socialistã România - Consiliul cinematografiei; În Franta - Centrul naţional al cinematografiei. ART. 2 Pentru ca realizarile în coproductie sa beneficieze de prevederile prezentului Acord, filmele trebuie sa fie întreprinse de producãtori dispunind de o buna organizare tehnica şi financiarã şi de o experienta profesionalã recunoscuta de autoritatea nationala de care ţin. ART. 3 Orice film de coproductie trebuie sa dispunã de doua negative sau de un negativ şi un contratip. Fiecare producãtor este proprietarul unui negativ sau al unui contratip. În cazul cînd nu ar exista decît un negativ, fiecare coproducator are acces liber la acest negativ. ART. 4 Filmele trebuie sa fie produse în condiţiile urmãtoare: Proporţia aporturilor respective ale producãtorilor din cele doua tari poate sa varieze pentru fiecare film de la 30% la 70%; orice film de coproductie trebuie sa dispunã de o parte şi de alta de o participare artisticã şi tehnica efectivã. Valoarea participãrii fiecãruia dintre coproducatori este stabilitã de cãtre ei pe baza preţurilor curent practicate în producţia cinematografica internationala. ART. 5 Filmele trebuie sa fie realizate de regizori, tehnicieni şi artişti de cetãţenie romana, în ce priveşte Republica Socialistã România, şi de naţionalitate franceza sau avînd statut de rezidenţi privilegiaţi, în ceea ce priveşte Republica Franceza. Cu titlu excepţional poate fi acceptatã participarea unui interpret de reputaţie internationala care nu este de naţionalitatea niciuneia din cele doua tari. ART. 6 Un echilibru general trebuie sa fie realizat atît pe plan artistic cît şi pe acela al folosirii mijloacelor tehnice ale celor doua tari (studiouri şi laboratoare). ART. 7 Repartizarea încasãrilor se face proporţional cu aportul total al fiecãruia dintre coproducatori. Aceasta repartizare poate sa comporte fie o împãrţire a încasãrilor, fie o împãrţire geograficã, ţinînd seama, în acest caz, de diferenţa de volum care poate exista între pieţele ţãrilor semnatare, fie o combinare a celor doua formule, care este supusã aprobãrii autoritãţilor competente ale fiecãreia din cele doua tari. În cadrul acestei repartizari, încasãrile provenind din exploatarea în Republica Socialistã România a filmelor coproduse aparţin coproducatorului roman şi cele provenind din exploatarea aceloraşi filme în Republica Franceza aparţin coproducatorului francez. ART. 8 În principiu, exportarea filmelor coproduse este asigurata de coproducatorul majoritar. În cazul filmelor comportind participarea egala a celor doua tari, filmul este încredinţat pentru export tarii care are cele mai bune posibilitãţi de export. În cazul unor dificultãţi, filmul este încredinţat pentru export tarii cãreia îi aparţine regizorul. Dacã una din ţãrile coproducatoare dispune de libera intrare a filmelor sale în ţara importatoare, filmele coproduse beneficiazã, ca şi filme naţionale, de aceasta posibilitate. ART. 9 Genericele, fimlele-reclama şi materialul publicitar al filmelor realizate în coproductie trebuie sa menţioneze coproductia din Republica Socialistã România şi Republica Franceza. Prezentarea în cadrul festivalurilor de filme coproducatoare trebuie sa fie asigurata de ţara cãreia îi aparţine producãtorul majoritar, în afarã de cazurile cînd se stabileşte astel prin aprobarea specialã a celor doua autoritãţi competente. ART. 10 Autoritãţile competente ale celor doua tari vor examina cu prioritate realizarea filmelor de calitate internationala în coproductie între Republica Socialistã România, Republica Franceza şi ţãrile cu care şi una şi cealaltã sînt legate respectiv prin acorduri de coproductie. Condiţiile de acceptare a unor filme sînt examinate de la caz la caz. ART. 11 Sînt acordate toate înlesnirile pentru circularea şi şederea în ţara respectiva a personalului artistic şi tehnic care colaboreazã la producţia acestor filme, cît şi pentru importul şi exportul în fiecare ţara al materialului necesar realizãrii şi exploatãrii filmelor de coproductie (pelicula, material tehnic, costume, elemente de decor, material de publicitate etc.). II. SCHIMBURI DE FILME ART. 12 Vînzarea, importul şi exploatarea filmelor editate nu sînt supuse niciunei restrictii de cãtre cele doua pãrţi contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare în vigoare. ART. 13 Filmele româneşti beneficiazã pe teritoriul Republicii Franceze de rambursarea taxelor de difuzare prevãzute cu ocazia exploatãrii lor în versiune franceza. De asemenea, filmele franceze vor fi scutite de taxele prevãzute în Republica Socialistã România, cu ocazia exploatãrii lor în aceasta ţara. III. DISPOZIŢII GENERALE ART. 14 Autoritãţile competente din cele doua tari vor comunica una alteia toate informaţiile referitoare la coproductiile, schimburile de filme şi în general toate precizãrile privind relaţiile cinematografice dintre cele doua tari. ART. 15 O Comisie mixtã are însãrcinarea sa examineze condiţiile de aplicare a prezentului Acord, sa rezolve eventualele dificultãţi şi sa studieze modificãrile necesare în vederea dezvoltãrii cooperãrii cinematografice în interesul comun al celor doua tari. În timpul duratei prezentului Acord, aceasta Comisie se reuneste în fiecare an, alternativ în Republica Socialistã România şi Republica Franceza; ea poate de asemenea sa fie convocatã la cererea uneia dintre pãrţile contractante, în special în cazul unei modificãri importante fie a legislaţiei, fie a altor reglementãri aplicabile în industria cinematografica. ART. 16 Prezentul Acord intra în vigoare la 30 de zile dupã notificarea aprobãrii sale de fiecare din cele doua guverne; el este încheiat pentru o durata de doi ani începînd de la data intrãrii sale în vigoare; el este reînnoit la fiecare doi ani prin tacitã reconductie, afarã de cazul în care una dintre pãrţile contractante îl denunta cu trei luni înainte de expirare. Întocmitã la Paris la 22 aprilie 1966, în patru exemplare, dintre care doua în limba romana şi doua în limba franceza, ambele texte avînd valoare egala. -----------
ART. 1 Cãlãtoria în trenuri fãrã legitimatii de cãlãtorie şi neplata pe loc a taxelor tarifare şi a suprataxelor constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu închisoare contravenţionalã de la 15 - 30 de zile. ART. 2 Contravenţiile prevãzute la art. precedent se constata de organe ale cãilor ferate, precum şi de organe ale militiei, anume desemnate în acest scop. ART. 3 Procesele verbale de contravenţie se emit de îndatã spre verificare direcţiei regionale de cai ferate. ART. 4 În cazul în care contravenientul plãteşte în termen de 30 zile de la constatarea faptei, taxele de cãlãtorie şi dublul suprataxelor datorate, direcţia regionala de cai ferate nu va da curs procesului verbal de contravenţie. ART. 5 Procesele verbale de contravenţie, cãrora li se da curs, se trimit tribunalului popular în circumscripţia cãruia domiciliazã contravenientul. ART. 6 Tribunalul fixeazã termen de urgenta cu citarea contravenientului. Organul care a constatat contravenţia precum şi ministerul de care acesta depinde nu se citeaza. ART. 7 Tribunalul se pronunţa, în baza probelor administrate, asupra sancţiunii, a taxelor şi a suprataxelor datorate. Taxele şi suprataxele aplicabile sînt cele prevãzute prin normele legale în vigoare la data sãvîrşirii contravenţiei şi nu pot fi reduse. ART. 8 În cazuri bine justificate, tribunalul popular va putea dispune motivat încetarea procesului, dacã contravenientul face dovada ca a achitat taxele de cãlãtorie şi triplul suprataxelor. ART. 9 Hotãrîrea tribunalului popular este definitiva şi se pune în executare de îndatã. Cauza poate fi reexaminata de aceeaşi instanta, la cererea procurorului. Cererea de reexaminare facuta de procuror suspenda executarea hotãrîrii. ART. 10 Punerea în executare a hotãrîrii, în ce priveşte închisoarea contravenţionalã, se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penalã, care se aplica în mod corespunzãtor. Sancţionarea închisorii contravenţionale se executa fie în secţii ale locurilor de deţinere anume destinate pentru aceasta, fie în arestul militiei. Sumele datorate cu titlul de taxe şi suprataxe se executa potrivit prevederilor Decretului nr. 221/1960. ART. 11 Trimiterea în judecata pentru faptele prevãzute la art. 1 nu se va putea face dupã mai mult de 1 an de la sãvîrşirea faptei. Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la pronunţarea hotãrîrii. ART. 12 Dispoziţiile prezentului decret nu se aplica contravenientilor militari fãcînd parte din Forţele Armate şi militarilor şi militarizatilor fãcînd parte din Ministerul Afacerilor Interne, aceşti contravenienti raminind dispusi dispoziţiilor normative în vigoare privitoare la sancţionarea contravenţiilor. ART. 13 Ministrul cãilor ferate şi ministrul afacerilor interne vor emite, fiecare în cadrul atribuţiilor lui, instrucţiuni pentru aplicarea acestui decret. ART. 14 Prezentul decret intra în vigoare dupã 30 zile de la publicare. ------------
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte: ARTICOL UNIC Se aproba Acordul de colaborare ştiinţificã şi tehnica între Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã, încheiat la Bucureşti, la 21 aprilie 1966. Preşedintele Consiliului de Miniştri, ION GHEORGHE MAURER ACORD de colaborare ştiinţificã şi tehnica între Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Tunisiene, animate de dorinta de a dezvolta şi întãri relaţiile de prietenie între ţãrile lor şi de a pune bazele colaborãrii ştiinţifice şi tehnice, au hotãrît sa încheie prezentul Acord şi au numit în acest scop pe împuterniciţii lor: Guvernul Republicii Socialiste România pe Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe, Guvernul Republicii Tunisia pe Mahmoud Mmouri, ambasador extraordinar şi plenipontentiar al Republicii Tunisiene în Republica Socialistã România, care au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 Cele doua Pãrţi contractante se angajeazã sa colaboreze în domeniile ştiinţei şi tehnicii, pe baza respectãrii reciproce a principiilor suveranitãţii, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne ale celeilalte tari şi sa foloseascã cît mai eficace succesele cele mai moderne ale ştiinţei şi tehnicii în dezvoltarea economicã a celor doua tari. ART. 2 Colaborarea ştiinţificã şi tehnica între cele doua Pãrţi contractante va consta în: 1. Schimbul de informaţii şi documentaţie din domeniul ştiinţei, tehnicii şi agriculturii. 2. Schimbul de experţi, de specialişti şi tehnicieni din domeniile ştiinţei, tehnicii şi agriculturii. 3. Schimb de bursieri şi de stagiari în domeniul învãţãmîntului. 4. Acordarea reciprocã, la cerere, de asistenta cu specialişti pentru elaborarea planurilor de dezvoltare economicã, industriala şi agricolã. 5. Orice alte forme de colaborare ştiinţificã şi tehnica asupra cãrora cele doua Pãrţi contractante vor conveni. ART. 3 În vederea punerii în aplicare a prezentului Acord, cele doua Guverne au hotãrît crearea unei Comisii mixte de colaborare ştiinţificã şi tehnica, care va fi compusa din reprezentanţi ai Guvernului Republicii Socialiste România şi ai Guvernului Republicii Tunisiene. ART. 4 Comisia mixtã de colaborare ştiinţificã şi tehnica, creata prin prezentul Acord, are sarcina de a stabili schimburile şi acţiunile ce urmeazã a fi realizate într-o anumitã perioada de cãtre organismele interesate, precum şi modalitãţile şi condiţiile financiare de realizare a lor. ART. 5 Orice persoana aflatã în misiune pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, în conformitate cu prevederile prezentului acord, îşi va limita activitatea la obligaţiile definite în cadrul misiunii sale şi se va abţine de la orice amestec în treburile interne şi externe ale tarii gazda. ART. 6 Fiecare parte contractantã se angajeazã sa acorde, pe teritoriul propriu, cetãţenilor celeilalte Pãrţi contractante, sprijinul necesar îndeplinirii misiunilor în cadrul prezentului Acord. ART. 7 Guvernul tunisian se angajeazã sa acorde experţilor şi tehnicienilor romani toate facilitãţile pentru a transfera în România o parte adecvatã a remunerãrii lor. ART. 8 Fiecare Parte contractantã se angajeazã sa nu transmitã unei terţe persoane, fãrã consimţãmîntul prealabil al celeilalte Pãrţi, informaţii asupra rezultatelor colaborãrii ştiinţifice şi tehnice şi asupra obiectivelor economice ale celeilalte tari, de care au luat cunostinta persoanele aflate în misiune. ART. 9 Prezentul Acord va fi supus aprobãrii conform procedurii constituţionale a fiecãrei Pãrţi contractante şi va intra în vigoare la data notificãrii ultimei aprobãri. Acest Acord va fi valabil pe o perioada de 5 ani începînd de la data intrãrii sale în vigoare. La expirarea acestei perioade, Acordul va putea fi reînnoit în fiecare an, prin reconductie tacitã, pentru încã o perioada de un an, atita timp cît una dintre cele doua Pãrţi contractante nu îl va denunta în scris, cu un preaviz de 3 luni înaintea expirãrii lui. În cazul denunţãrii, cele doua Pãrţi vor conveni asupra terminãrii proiectelor începute pe baza prezentului Acord. Drept care împuterniciţii celor doua Pãrţi contractante au semnat prezentul Acord şi l-au intarit cu sigiliile lor. Încheiat la Bucureşti, la 21 aprilie 1966, în doua exemplare originale, în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare. -----------
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte: Articol unic Se aproba Acordul de colaborare culturalã între Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã, încheiat la Bucureşti, la 21 aprilie 1966. Preşedintele Consiliul de Miniştri, ION GHEORGHE MAURER ACORD de colaborare culturalã între Republica Socialistã România şi Republica Tunisianã Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Tunisiene, animate de dorinta de a dezvolta şi întãri prietenia şi colaborarea între ţãrile lor, în domeniile ştiinţei, culturii, artei, învãţãmîntului, sãnãtãţii publice şi sportului, contribuind astfel la consolidarea legãturilor prieteneşti între popoarele lor, au hotãrît sa încheie prezentul Acord şi au numit în acest scop pe împuterniciţii lor: - Guvernul Republicii Socialiste România pe Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe, - Guvernul Republicii Tunisiene pe Mahmoud Mamouri, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Tunisiene în Republica Socialistã România, care au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 Cele doua Pãrţi contractante se angajeazã ca, pe baza respectãrii reciproce a principiilor suveranitãţii, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, sa incurajeze stabilirea şi întãrirea relaţiilor dintre organizaţiile şi instituţiile lor de ştiinţa, învãţãmînt, cultura şi arta şi sa favorizeze schimburile între cele doua tari în domeniile ştiinţei, culturii, artei, învãţãmîntului, sãnãtãţii publice, presei, radioteleviziunii, cinematografiei şi sportului. ART. 2 Cele doua Pãrţi contractante se angajeazã sa incurajeze schimburile de vizite ale unor oameni de litere, artişti, savanti, profesori, ziarişti şi sportivi. ART. 3 Cele doua Pãrţi contractante vor incuraja stabilirea şi întãrirea relaţiilor de colaborare între comisiile naţionale pentru UNESCO ale celor doua tari. ART. 4 Fiecare Parte contractantã consimte sa acorde, în mãsura posibilitãţilor sale, celeilalte Pãrţi contractante burse de studii sau stagii în institutele sale de învãţãmînt, pentru formarea de specialişti în domeniile culturii, ştiinţei, învãţãmîntului, sãnãtãţii publice şi sportului. ART. 5 Pãrţile contractante se angajeazã sa procedeze la examinarea condiţiilor în care echivalenta între diplomele şi titlurile universitare eliberate în cele doua tari va fi recunoscuta în scopuri universitare, ştiinţifice, tehnice şi culturale. ART. 6 Cele doua Pãrţi contractante vor înlesni schimbul de cãrţi, publicaţii literare şi ştiinţifice şi vor incuraja traducerea şi publicarea de lucrãri literare, tehnice şi ştiinţifice ale autorilor din cealaltã ţara. ART. 7 Fiecare Parte contractantã va veghea ca manualele şcolare aflate în folosinta în propria ţara sa dea o imagine cît se poate de exactã a tarii celeilalte Pãrţi contractante, în ceea ce priveşte istoria, cultura, economia şi geografia. ART. 8 Pãrţile contractante vor facilita schimbul de expoziţii artistice, trupe de teatru, orchestre, ansambluri folclorice şi delegaţii sportive. Fiecare Parte contractantã va incuraja organizarea de conferinţe şi manifestãri culturale despre cealaltã ţara. ART. 9 Pãrţile contractante vor favoriza colaborarea celor doua tari în domeniul presei şi al informãrii prin intermediul radio-televiziunii şi vor încheia în acest scop o convenţie separatã. ART. 10 Pãrţile contractante vor facilita schimbul de filme pentru cinema şi televiziune şi vor incuraja realizarea de coproductii cinematografice. ART. 11 Pentru aplicarea prezentului Acord, cele doua Pãrţi contractante vor încheia programe periodice, care vor stabili acţiunile şi schimburile ce urmeazã a fi realizate, precum şi condiţiile organizatorice şi financiare de realizare a lor. ART. 12 Prezentul Acord va fi supus aprobãrii conform procedurii constituţionale a fiecãrei Pãrţi contractante şi va intra în vigoare la data notificãrii ultimei aprobãri. Durata valabilitãţii prezentului Acord este de 5 ani: la expirarea acestei perioade, el va fi reînnoit în fiecare an, prin tacitã reconductie, pentru încã o perioada de un an, atît timp cît nu va fi denunţat în scris de unul dintre guverne, cu un preaviz de trei luni înaintea expirãrii sale. Încheiat la Bucureşti, la 21 aprilie 1966, în doua exemplare originale, în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare. ------------
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Tunisiene, animate de dorinta de a dezvolta şi întãri prietenia şi colaborarea între ţãrile lor, în domeniile ştiinţei, culturii, artei, învãţãmîntului, sãnãtãţii publice şi sportului, contribuind astfel la consolidarea legãturilor prieteneşti între popoarele lor, au hotãrît sa încheie prezentul Acord şi au numit în acest scop pe împuterniciţii lor: - Guvernul Republicii Socialiste România pe Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe, - Guvernul Republicii Tunisiene pe Mahmoud Mamouri, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Tunisiene în Republica Socialistã România, care au convenit asupra celor ce urmeazã: ART. 1 Cele doua Pãrţi contractante se angajeazã ca, pe baza respectãrii reciproce a principiilor suveranitãţii, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, sa incurajeze stabilirea şi întãrirea relaţiilor dintre organizaţiile şi instituţiile lor de ştiinţa, învãţãmînt, cultura şi arta şi sa favorizeze schimburile între cele doua tari în domeniile ştiinţei, culturii, artei, învãţãmîntului, sãnãtãţii publice, presei, radioteleviziunii, cinematografiei şi sportului. ART. 2 Cele doua Pãrţi contractante se angajeazã sa incurajeze schimburile de vizite ale unor oameni de litere, artişti, savanti, profesori, ziarişti şi sportivi. ART. 3 Cele doua Pãrţi contractante vor incuraja stabilirea şi întãrirea relaţiilor de colaborare între comisiile naţionale pentru UNESCO ale celor doua tari. ART. 4 Fiecare Parte contractantã consimte sa acorde, în mãsura posibilitãţilor sale, celeilalte Pãrţi contractante burse de studii sau stagii în institutele sale de învãţãmînt, pentru formarea de specialişti în domeniile culturii, ştiinţei, învãţãmîntului, sãnãtãţii publice şi sportului. ART. 5 Pãrţile contractante se angajeazã sa procedeze la examinarea condiţiilor în care echivalenta între diplomele şi titlurile universitare eliberate în cele doua tari va fi recunoscuta în scopuri universitare, ştiinţifice, tehnice şi culturale. ART. 6 Cele doua Pãrţi contractante vor înlesni schimbul de cãrţi, publicaţii literare şi ştiinţifice şi vor incuraja traducerea şi publicarea de lucrãri literare, tehnice şi ştiinţifice ale autorilor din cealaltã ţara. ART. 7 Fiecare Parte contractantã va veghea ca manualele şcolare aflate în folosinta în propria ţara sa dea o imagine cît se poate de exactã a tarii celeilalte Pãrţi contractante, în ceea ce priveşte istoria, cultura, economia şi geografia. ART. 8 Pãrţile contractante vor facilita schimbul de expoziţii artistice, trupe de teatru, orchestre, ansambluri folclorice şi delegaţii sportive. Fiecare Parte contractantã va incuraja organizarea de conferinţe şi manifestãri culturale despre cealaltã ţara. ART. 9 Pãrţile contractante vor favoriza colaborarea celor doua tari în domeniul presei şi al informãrii prin intermediul radio-televiziunii şi vor încheia în acest scop o convenţie separatã. ART. 10 Pãrţile contractante vor facilita schimbul de filme pentru cinema şi televiziune şi vor incuraja realizarea de coproductii cinematografice. ART. 11 Pentru aplicarea prezentului Acord, cele doua Pãrţi contractante vor încheia programe periodice, care vor stabili acţiunile şi schimburile ce urmeazã a fi realizate, precum şi condiţiile organizatorice şi financiare de realizare a lor. ART. 12 Prezentul Acord va fi supus aprobãrii conform procedurii constituţionale a fiecãrei Pãrţi contractante şi va intra în vigoare la data notificãrii ultimei aprobãri. Durata valabilitãţii prezentului Acord este de 5 ani: la expirarea acestei perioade, el va fi reînnoit în fiecare an, prin tacitã reconductie, pentru încã o perioada de un an, atît timp cît nu va fi denunţat în scris de unul dintre guverne, cu un preaviz de trei luni înaintea expirãrii sale. Încheiat la Bucureşti, la 21 aprilie 1966, în doua exemplare originale, în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare. ------------