text
stringlengths 0
130k
|
|---|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Republica Populara Romana adera la Convenţia europeanã referitoare la regimul vamal al paletelor utilizate în transporturile internaţionale, încheiatã la Geneva, la 9 decembrie 1960, cu urmãtoarea rezerva:
"Republica Populara Romana nu se considera legatã de prevederile articolului 11 paragrafele 2 şi 3 din Convenţie, referitoare la rezolvarea pe calea arbitrajului obligatoriu a diferendelor cu privire la interpretarea şi aplicarea Convenţiei, la cererea uneia din pãrţile în diferend".
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
CONVENŢIA
europeanã referitoare la regimul vamal al paletelor utilizate în transporturile internaţionale*)
_________
*) Traducere.
Pãrţile contractante,
Constatind extinderea întrebuinţãrii paletelor în transporturile internaţionale, în special datoritã folosirii în comun a acestor dispozitive,
Dorind, în scopul usurarii transporturilor internaţionale şi reducerii preţului lor de cost, sa favorizeze aceasta extindere,
Au cãzut de acord asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
1. În sensul prezentei Convenţii, se înţelege:
a) prin "drepturi şi taxe de import", nu numai drepturile vamale, dar şi orice alte drepturi şi taxe derivînd din import;
b) prin "paleta", un dispozitiv pe podeaua cãruia poate fi grupata o anumitã cantitate de mãrfuri spre a constitui o unitate de încãrcare în vederea transportãrii, manipulãrii sau asezarii ei în grãmezi cu ajutorul unor aparate mecanice. Acest dispozitiv este format fie din doua podele legate între ele prin bare de legatura, fie dintr-o podea sprijinita pe picioare; înãlţimea sa totalã este cît se poate de redusã permitind manipularea cu carucioare elevatoare cu furca sau cu carucioare cu palete; el poate fi inzestrat sau nu cu o suprastructura;
c) prin "persoane", atît persoanele fizice cît şi persoanele juridice.
2. Prezenta Convenţie se aplica paletelor importate pe teritoriul unei Pãrţi contractante de pe teritoriul unei alte Pãrţi contractante.
ART. 2
1. Fiecare Parte contractantã va admite paletele la import cu scutirea de drepturi şi taxe de import, fãrã prohibiţii sau restrictii de import, cu condiţia:
a) ca ele sa fi fost exportate în prealabil sau sa fie reexportate ulterior; sau
b) ca un numãr egal de palete de acelaşi tip şi cu o valoare sensibil egala sa fi fost exportat în prealabil sau sa fie exportat ulterior.
2. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 3 al prezentei Convenţii, procedura şi modalitãţile de aplicare a regimului prevãzut în paragraful 1 al prezentului articol vor fi reglementate de fiecare din Pãrţile contractante. Aceasta reglementare va putea cuprinde în special dispoziţii menite sa împiedice importul definitiv, cu scutire de drepturi şi taxe de import, al unui numãr de palete mai mare decît numãrul care a fost sau va fi exportat.
3. Fiecare Parte contractantã se va strãdui sa aplice formalitãţi cît mai simple şi, mai ales, sa nu ceara constituirea unei garanţii pentru drepturile şi taxele de import.
ART. 3
1. Fiecare Parte contractantã va aplica dispoziţiile paragrafului 1 al articolului 2 al prezentei Convenţii fãrã a cere pentru importuri şi exporturi prezentarea unui document vamal sau constituirea unei garanţii pentru drepturile şi taxele de import la paletele utilizate în comun, în baza unui acord conform cãruia participanţii la un astfel de acord:
a) schimba între ei, de la o ţara la alta, palete de acelaşi tip, cu ocazia unor operaţii implicind transporturi internaţionale de mãrfuri;
b) ţin, duna tipul paletelor, evidenta numãrului de palete schimbate astfel de la o ţara la alta, şi
c) se angajeazã sa-şi livreze într-un termen determinat numãrul de palete, din fiecare tip, necesar pentru a compensa, la intervale periodice, pe o baza bilaterala sau multilaterala, soldurile conturilor astfel ţinute.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu vor fi aplicate decît:
a) dacã paletele sînt prevãzute cu semnul de identificare conform cu cel prevãzut în acordul de utilizare în comun, şi
b) dacã acordul de utilizare în comun a fost comunicat administraţiilor vamale ale Pãrţilor contractante interesate şi dacã acestea l-au considerat acceptabil, socotind tipurile de palete suficient de definite şi aplicarea corecta a acordului suficient de garantatã.
ART. 4
Fiecare Parte contractantã îşi rezerva dreptul de a percepe drepturile şi taxele interne ca şi, dacã este cazul, drepturile şi taxele de import în vigoare în ţara sa pentru paletele care au constituit obiectul cumpãrãrii sau al unui contract similar din partea persoanelor domiciliate sau stabilite pe teritoriul sau. Fiecare Parte contractantã îşi rezerva, de asemenea, dreptul de a refuza, pentru paletele exportate conform regimului prezentei Convenţii, restituirea de drepturi sau taxe sau acordarea în întregime sau în parte a altor avantaje prevãzute eventual în caz de export.
ART. 5
Prezenta Convenţie nu se opune acordãrii pentru importuri şi exporturi de palete a unor înlesniri mai mari decît cele prevãzute în Convenţie.
CAP. 2
Dispoziţii finale
ART. 6
1. Ţãrile membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţãrile admise la Comisie cu titlu consultativ conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot sa devinã Pãrţi contactante ale prezentei Convenţii:
a) semnind-o,
b) ratificind-o dupã ce au semnat-o sub rezerva ratificãrii, sau
c) aderind la ea.
2. Ţãrile care pot participa la unele lucrãri ale Comisiei Economice pentru Europa conform paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot sa devinã Pãrţi contractante la prezenta Convenţie, aderind la ea dupã intrarea sa în vigoare.
3. Prezenta Convenţie va fi deschisã semnãrii pînã la 15 martie 1961 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 7
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90 a zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate în paragraful 1 al articolului 6 o vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentele lor de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare ţara care o va ratifica sau va adera la ea dupã ce cinci tari o vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau dupã ce vor depune instrumentele lor de ratificare sau aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare de cãtre ţara respectiva.
ART. 8
1. Fiecare Parte contractantã va putea denunta prezenta Convenţie printr-o notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va intra în vigoare dupã 15 luni de la data la care Secretarul general va primi notificarea.
ART. 9
Prezenta Convenţie îşi va inceta valabilitatea dacã, dupã intrarea sa în vigoare, numãrul Pãrţilor contractante va fi mai mic de cinci pe o perioada de 12 luni consecutive.
ART. 10
1. Orice ţara va putea, la semnarea prezentei Convenţii fãrã rezerva ratificãrii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare sau aderare, sau oricind dupã aceea, sa declare, printr-o notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta Convenţie va fi aplicabilã tuturor teritoriilor sau unei pãrţi din teritoriile pe care ea le reprezintã pe plan internaţional. Prezenta convenţie va fi aplicabilã pe teritoriul sau pe teritoriile menţionate în notificare începînd din cea de-a 90-a zi dupã primirea acestei notificãri de cãtre Secretarul general sau, dacã în acea zi prezenta Convenţie nu este încã intrata în vigoare, începînd de la data intrãrii sale în vigoare.
2. Orice ţara care va face, conform paragrafului precedent, o declaraţie avînd drept efect aplicarea prezentei Convenţii unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional va putea, conform articolului 8, sa denunţe prezenta Convenţie în ceea ce priveşte numitul teritoriu.
ART. 11
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi, pe cît posibil, rezolvat pe calea, negocierii între Pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend care nu va fi rezolvat pe calea tratativelor, va fi supus arbitrajului, dacã vreuna din Pãrţile contractante aflate în litigiu o cere, şi va fi în consecinta, trimis unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de cãtre Pãrţile în litigiu. Dacã, în trei luni de la data solicitãrii arbitrajului, Pãrţile în litigiu nu vor cãdea de acord asupra alegerii unui arbitru sau a unor arbitri, oricare din aceste Pãrţi va putea cere Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa numeascã un arbitru unic, cãruia diferendul fi va fi trimis spre hotãrîre.
3. Sentinta arbitrului sau a arbitrilor desemnaţi conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Pãrţile contractante în litigiu.
ART. 12
1. Orice ţara va putea sa declare, în momentul cînd va semna sau ratifica prezenta Convenţie sau cînd va adera la ea, ca nu se considera legatã de dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale articolului 11 din prezenta Convenţie. Celelalte Pãrţi contractante nu vor fi legate prin aceste paragrafe fata de nici o Parte contractantã care va formula o astfel de rezerva.
2. Orice Parte contractantã care va formula o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol va putea sa renunţe oricind la aceasta rezerva, printr-o notificare adresatã Secretarului general.
3. Cu excepţia rezervei prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol, la prezenta Convenţie nu va fi admisã nici o rezerva.
ART. 13
1. Dupã trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice Parte contractantã va putea sa ceara, printr-o notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, convocarea unei conferinţe în scopul revizuirii prezentei Convenţii. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor Pãrţilor contractante şi va convoca o conferinţa de revizuire dacã, într-un rastimp de patru luni de la data notificãrii pe care o va adresa, cel puţin o treime din Pãrţile contractante îi vor face cunoscut asentimentul lor la aceasta cerere.
2. Dacã se convoacã o conferinţa conform paragrafului precedent, Secretarul general va aviza toate Pãrţile contractante şi le va invita sa prezinte, într-un termen de trei luni, propunerile pe care doresc sa le supunã examinãrii conferintei. Secretarul general va comunica tuturor Pãrţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înaintea datei deschiderii conferintei.
3. Secretarul general va invita la orice conferinţa convocatã conform prezentului articol toate ţãrile prevãzute în paragraful 1 al articolului 6 al prezentei Convenţii, cît şi ţãrile devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului G.
ART. 14
1. Orice Parte contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenţie. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va comunica tuturor Pãrţilor contractante şi îl va aduce la cunostinta celorlalte tari prevãzute în paragraful 1 al articolului 6 din prezenta Convenţie.
2. Într-un termen de şase luni de la data comunicãrii proiectului de amendament de cãtre Secretarul general, orice Parte contractantã poate sa aducã la cunostinta Secretarului general:
a) fie ea are o obiectie la amendamentul propus,
b) fie ca, deşi are intenţia sa accepte proiectul, condiţiile necesare acestei acceptãri nu sînt încã îndeplinite în ţara sa.
3. Atita timp cît o Parte contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã mai sus la paragraful 2 b) nu va notifica Secretarului general acceptarea sa, ea va putea, timp de noua luni de la expirarea termenului de şase luni prevãzut pentru comunicare, sa prezinte obiecţii la amendamentul propus.
4. Dacã va fi formulatã o obiectie la proiectul de amendament în condiţiile prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca nefiind acceptat şi nu va avea efect.
5. Dacã nu s-a formulat nici o obiectie la proiectul de amendament în condiţiile prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi socotit ca acceptat la data urmãtoare:
a) în cazul cînd nici o Parte contractantã nu a trimis o comunicare conform paragrafului 2 b) al prezentului articol, la expirarea termenului de şase luni prevãzut la acest paragraf 2;
b) în cazul cînd cel puţin o singura Parte contractantã a trimis o comunicare conform paragrafului 2 b) al prezentului articol, la cea mai apropiatã dintre urmãtoarele doua date:
- data la care toate Pãrţile contractante, care au trimis o astfel de comunicare, vor notifica Secretarului general acceptarea proiectului, aceasta data aminindu-se însã pînã la expirarea termenului de şase luni prevãzut la paragraful 2, dacã toate acceptarile vor fi notificate anterior termenului de expirare;
- data expirãrii termenului de noua luni prevãzut în paragraful 3 al prezentului articol.
6. Orice amendament socotit acceptat va intra în vigoare dupã şase luni de la data la care va fi socotit acceptat.
7. Secretarul general va trimite tuturor Pãrţilor contractante, cît mai curînd, o notificare pentru a le face cunoscut dacã a fost formulatã vreo obiectie la proiectul de amendament, conform paragrafului 2 a) al prezentului articol, şi dacã una sau mai multe Pãrţi contractante i-au trimis o comunicare, conform paragrafului 2 b). În cazul cînd una sau mai multe Pãrţi contractante au trimis o astfel de comunicare, el va notifica ulterior tuturor Pãrţilor contractante dacã Partea sau Pãrţile contractante care au trimis comunicarea ridica vreo obiectie la proiectul de amendament sau îl accepta.
ART. 15
În afarã de notificãrile prevãzute de articolele 13 şi 14 ale prezentei Convenţii, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor prevãzute în paragraful 1 al articolului 6 al prezentei Convenţii, precum şi ţãrilor devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 6 al prezentei Convenţii:
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile în conformitate cu articolul 6,
b) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în conformitate cu articolul 7,
c) denumirile în baza articolului 8,
d) abrogarea prezentei Convenţii în conformitate cu articolul 9,
e) notificãrile primite în conformitate cu articolul 10,
f) declaraţiile şi notificãrile primite în conformitate cu paragrafele 1 şi 3 ale articolului 12,
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament în conformitate cu articolul 14.
ART. 16
Dupã 15 martie 1961, originalul prezentei Convenţii va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care va transmite copii certificate dupã acesta fiecãreia dintre ţãrile prevãzute în paragrafele 1 şi 2 ale articolului 6 al prezentei Convenţii.
Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezenta Convenţie.
Întocmitã la Geneva, la 8 decembrie 1960, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, cele doua texte avînd aceeaşi valabilitate.
--------
|
_________
*) Traducere.
Pãrţile contractante,
Constatind extinderea întrebuinţãrii paletelor în transporturile internaţionale, în special datoritã folosirii în comun a acestor dispozitive,
Dorind, în scopul usurarii transporturilor internaţionale şi reducerii preţului lor de cost, sa favorizeze aceasta extindere,
Au cãzut de acord asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
1. În sensul prezentei Convenţii, se înţelege:
a) prin "drepturi şi taxe de import", nu numai drepturile vamale, dar şi orice alte drepturi şi taxe derivînd din import;
b) prin "paleta", un dispozitiv pe podeaua cãruia poate fi grupata o anumitã cantitate de mãrfuri spre a constitui o unitate de încãrcare în vederea transportãrii, manipulãrii sau asezarii ei în grãmezi cu ajutorul unor aparate mecanice. Acest dispozitiv este format fie din doua podele legate între ele prin bare de legatura, fie dintr-o podea sprijinita pe picioare; înãlţimea sa totalã este cît se poate de redusã permitind manipularea cu carucioare elevatoare cu furca sau cu carucioare cu palete; el poate fi inzestrat sau nu cu o suprastructura;
c) prin "persoane", atît persoanele fizice cît şi persoanele juridice.
2. Prezenta Convenţie se aplica paletelor importate pe teritoriul unei Pãrţi contractante de pe teritoriul unei alte Pãrţi contractante.
ART. 2
1. Fiecare Parte contractantã va admite paletele la import cu scutirea de drepturi şi taxe de import, fãrã prohibiţii sau restrictii de import, cu condiţia:
a) ca ele sa fi fost exportate în prealabil sau sa fie reexportate ulterior; sau
b) ca un numãr egal de palete de acelaşi tip şi cu o valoare sensibil egala sa fi fost exportat în prealabil sau sa fie exportat ulterior.
2. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 3 al prezentei Convenţii, procedura şi modalitãţile de aplicare a regimului prevãzut în paragraful 1 al prezentului articol vor fi reglementate de fiecare din Pãrţile contractante. Aceasta reglementare va putea cuprinde în special dispoziţii menite sa împiedice importul definitiv, cu scutire de drepturi şi taxe de import, al unui numãr de palete mai mare decît numãrul care a fost sau va fi exportat.
3. Fiecare Parte contractantã se va strãdui sa aplice formalitãţi cît mai simple şi, mai ales, sa nu ceara constituirea unei garanţii pentru drepturile şi taxele de import.
ART. 3
1. Fiecare Parte contractantã va aplica dispoziţiile paragrafului 1 al articolului 2 al prezentei Convenţii fãrã a cere pentru importuri şi exporturi prezentarea unui document vamal sau constituirea unei garanţii pentru drepturile şi taxele de import la paletele utilizate în comun, în baza unui acord conform cãruia participanţii la un astfel de acord:
a) schimba între ei, de la o ţara la alta, palete de acelaşi tip, cu ocazia unor operaţii implicind transporturi internaţionale de mãrfuri;
b) ţin, duna tipul paletelor, evidenta numãrului de palete schimbate astfel de la o ţara la alta, şi
c) se angajeazã sa-şi livreze într-un termen determinat numãrul de palete, din fiecare tip, necesar pentru a compensa, la intervale periodice, pe o baza bilaterala sau multilaterala, soldurile conturilor astfel ţinute.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu vor fi aplicate decît:
a) dacã paletele sînt prevãzute cu semnul de identificare conform cu cel prevãzut în acordul de utilizare în comun, şi
b) dacã acordul de utilizare în comun a fost comunicat administraţiilor vamale ale Pãrţilor contractante interesate şi dacã acestea l-au considerat acceptabil, socotind tipurile de palete suficient de definite şi aplicarea corecta a acordului suficient de garantatã.
ART. 4
Fiecare Parte contractantã îşi rezerva dreptul de a percepe drepturile şi taxele interne ca şi, dacã este cazul, drepturile şi taxele de import în vigoare în ţara sa pentru paletele care au constituit obiectul cumpãrãrii sau al unui contract similar din partea persoanelor domiciliate sau stabilite pe teritoriul sau. Fiecare Parte contractantã îşi rezerva, de asemenea, dreptul de a refuza, pentru paletele exportate conform regimului prezentei Convenţii, restituirea de drepturi sau taxe sau acordarea în întregime sau în parte a altor avantaje prevãzute eventual în caz de export.
ART. 5
Prezenta Convenţie nu se opune acordãrii pentru importuri şi exporturi de palete a unor înlesniri mai mari decît cele prevãzute în Convenţie.
CAP. 2
Dispoziţii finale
ART. 6
1. Ţãrile membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţãrile admise la Comisie cu titlu consultativ conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot sa devinã Pãrţi contactante ale prezentei Convenţii:
a) semnind-o,
b) ratificind-o dupã ce au semnat-o sub rezerva ratificãrii, sau
c) aderind la ea.
2. Ţãrile care pot participa la unele lucrãri ale Comisiei Economice pentru Europa conform paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot sa devinã Pãrţi contractante la prezenta Convenţie, aderind la ea dupã intrarea sa în vigoare.
3. Prezenta Convenţie va fi deschisã semnãrii pînã la 15 martie 1961 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 7
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90 a zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate în paragraful 1 al articolului 6 o vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentele lor de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare ţara care o va ratifica sau va adera la ea dupã ce cinci tari o vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau dupã ce vor depune instrumentele lor de ratificare sau aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare de cãtre ţara respectiva.
ART. 8
1. Fiecare Parte contractantã va putea denunta prezenta Convenţie printr-o notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va intra în vigoare dupã 15 luni de la data la care Secretarul general va primi notificarea.
ART. 9
Prezenta Convenţie îşi va inceta valabilitatea dacã, dupã intrarea sa în vigoare, numãrul Pãrţilor contractante va fi mai mic de cinci pe o perioada de 12 luni consecutive.
ART. 10
1. Orice ţara va putea, la semnarea prezentei Convenţii fãrã rezerva ratificãrii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare sau aderare, sau oricind dupã aceea, sa declare, printr-o notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta Convenţie va fi aplicabilã tuturor teritoriilor sau unei pãrţi din teritoriile pe care ea le reprezintã pe plan internaţional. Prezenta convenţie va fi aplicabilã pe teritoriul sau pe teritoriile menţionate în notificare începînd din cea de-a 90-a zi dupã primirea acestei notificãri de cãtre Secretarul general sau, dacã în acea zi prezenta Convenţie nu este încã intrata în vigoare, începînd de la data intrãrii sale în vigoare.
2. Orice ţara care va face, conform paragrafului precedent, o declaraţie avînd drept efect aplicarea prezentei Convenţii unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional va putea, conform articolului 8, sa denunţe prezenta Convenţie în ceea ce priveşte numitul teritoriu.
ART. 11
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi, pe cît posibil, rezolvat pe calea, negocierii între Pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend care nu va fi rezolvat pe calea tratativelor, va fi supus arbitrajului, dacã vreuna din Pãrţile contractante aflate în litigiu o cere, şi va fi în consecinta, trimis unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de cãtre Pãrţile în litigiu. Dacã, în trei luni de la data solicitãrii arbitrajului, Pãrţile în litigiu nu vor cãdea de acord asupra alegerii unui arbitru sau a unor arbitri, oricare din aceste Pãrţi va putea cere Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa numeascã un arbitru unic, cãruia diferendul fi va fi trimis spre hotãrîre.
3. Sentinta arbitrului sau a arbitrilor desemnaţi conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Pãrţile contractante în litigiu.
ART. 12
1. Orice ţara va putea sa declare, în momentul cînd va semna sau ratifica prezenta Convenţie sau cînd va adera la ea, ca nu se considera legatã de dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale articolului 11 din prezenta Convenţie. Celelalte Pãrţi contractante nu vor fi legate prin aceste paragrafe fata de nici o Parte contractantã care va formula o astfel de rezerva.
2. Orice Parte contractantã care va formula o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol va putea sa renunţe oricind la aceasta rezerva, printr-o notificare adresatã Secretarului general.
3. Cu excepţia rezervei prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol, la prezenta Convenţie nu va fi admisã nici o rezerva.
ART. 13
1. Dupã trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, orice Parte contractantã va putea sa ceara, printr-o notificare adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, convocarea unei conferinţe în scopul revizuirii prezentei Convenţii. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor Pãrţilor contractante şi va convoca o conferinţa de revizuire dacã, într-un rastimp de patru luni de la data notificãrii pe care o va adresa, cel puţin o treime din Pãrţile contractante îi vor face cunoscut asentimentul lor la aceasta cerere.
2. Dacã se convoacã o conferinţa conform paragrafului precedent, Secretarul general va aviza toate Pãrţile contractante şi le va invita sa prezinte, într-un termen de trei luni, propunerile pe care doresc sa le supunã examinãrii conferintei. Secretarul general va comunica tuturor Pãrţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înaintea datei deschiderii conferintei.
3. Secretarul general va invita la orice conferinţa convocatã conform prezentului articol toate ţãrile prevãzute în paragraful 1 al articolului 6 al prezentei Convenţii, cît şi ţãrile devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului G.
ART. 14
1. Orice Parte contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenţie. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va comunica tuturor Pãrţilor contractante şi îl va aduce la cunostinta celorlalte tari prevãzute în paragraful 1 al articolului 6 din prezenta Convenţie.
2. Într-un termen de şase luni de la data comunicãrii proiectului de amendament de cãtre Secretarul general, orice Parte contractantã poate sa aducã la cunostinta Secretarului general:
a) fie ea are o obiectie la amendamentul propus,
b) fie ca, deşi are intenţia sa accepte proiectul, condiţiile necesare acestei acceptãri nu sînt încã îndeplinite în ţara sa.
3. Atita timp cît o Parte contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã mai sus la paragraful 2 b) nu va notifica Secretarului general acceptarea sa, ea va putea, timp de noua luni de la expirarea termenului de şase luni prevãzut pentru comunicare, sa prezinte obiecţii la amendamentul propus.
4. Dacã va fi formulatã o obiectie la proiectul de amendament în condiţiile prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca nefiind acceptat şi nu va avea efect.
5. Dacã nu s-a formulat nici o obiectie la proiectul de amendament în condiţiile prevãzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, amendamentul va fi socotit ca acceptat la data urmãtoare:
a) în cazul cînd nici o Parte contractantã nu a trimis o comunicare conform paragrafului 2 b) al prezentului articol, la expirarea termenului de şase luni prevãzut la acest paragraf 2;
b) în cazul cînd cel puţin o singura Parte contractantã a trimis o comunicare conform paragrafului 2 b) al prezentului articol, la cea mai apropiatã dintre urmãtoarele doua date:
- data la care toate Pãrţile contractante, care au trimis o astfel de comunicare, vor notifica Secretarului general acceptarea proiectului, aceasta data aminindu-se însã pînã la expirarea termenului de şase luni prevãzut la paragraful 2, dacã toate acceptarile vor fi notificate anterior termenului de expirare;
- data expirãrii termenului de noua luni prevãzut în paragraful 3 al prezentului articol.
6. Orice amendament socotit acceptat va intra în vigoare dupã şase luni de la data la care va fi socotit acceptat.
7. Secretarul general va trimite tuturor Pãrţilor contractante, cît mai curînd, o notificare pentru a le face cunoscut dacã a fost formulatã vreo obiectie la proiectul de amendament, conform paragrafului 2 a) al prezentului articol, şi dacã una sau mai multe Pãrţi contractante i-au trimis o comunicare, conform paragrafului 2 b). În cazul cînd una sau mai multe Pãrţi contractante au trimis o astfel de comunicare, el va notifica ulterior tuturor Pãrţilor contractante dacã Partea sau Pãrţile contractante care au trimis comunicarea ridica vreo obiectie la proiectul de amendament sau îl accepta.
ART. 15
În afarã de notificãrile prevãzute de articolele 13 şi 14 ale prezentei Convenţii, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor prevãzute în paragraful 1 al articolului 6 al prezentei Convenţii, precum şi ţãrilor devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 6 al prezentei Convenţii:
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile în conformitate cu articolul 6,
b) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în conformitate cu articolul 7,
c) denumirile în baza articolului 8,
d) abrogarea prezentei Convenţii în conformitate cu articolul 9,
e) notificãrile primite în conformitate cu articolul 10,
f) declaraţiile şi notificãrile primite în conformitate cu paragrafele 1 şi 3 ale articolului 12,
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament în conformitate cu articolul 14.
ART. 16
Dupã 15 martie 1961, originalul prezentei Convenţii va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite care va transmite copii certificate dupã acesta fiecãreia dintre ţãrile prevãzute în paragrafele 1 şi 2 ale articolului 6 al prezentei Convenţii.
Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezenta Convenţie.
Întocmitã la Geneva, la 8 decembrie 1960, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, cele doua texte avînd aceeaşi valabilitate.
--------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia privind lupta impotriva discriminarii în domeniul învãţãmîntului, adoptatã la Paris, la 14 decembrie 1960.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
CONVENŢIE
privind lupta impotriva discriminarii în domeniul învãţãmîntului*
_________
* Traducere
Conferinţa Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura, întrunitã la Paris, de la 14 noiembrie la 15 decembrie 1960, în cea de-a 11-a sesiune a sa,
Reamintind ca Declaraţia universala a drepturilor omului afirma principiul nediscriminarii şi proclama dreptul oricãrei persoane la educaţie,
Considerind ca discriminarea în domeniul învãţãmîntului constituie o violare a drepturilor enunţate în aceasta declaraţie, Considerind ca în conformitate cu Actul sau constitutiv, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura îşi propune sa stabileascã colaborarea între natiuni în scopul asigurãrii pentru toţi a respectului universal al drepturilor omului, precum şi posibilitãţi egale de a primi educaţie.
Constienta, ca este ca atare de datoria Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura, respectînd diversitatea sistemelor naţionale de educaţie, nu numai de a condamna orice discriminare în domeniul învãţãmîntului ci de a promova în acelaşi timp egalitate de posibilitãţi şi de tratament pentru orice persoane în acest domeniu,
Fiind sesizatã de propuneri referitoare la diferitele aspecte ale discriminarii în domeniul învãţãmîntului, chestiune care constituie punctul 17.1.4 al ordinii de zi a sesiunii,
Dupã ce a hotãrît, cu prilejul celei de-a 10-a sesiuni a sa, ca aceasta chestiune va face obiectul unei Convenţii internaţionale, precum şi al unor recomandãri cãtre Statele membre,
Adopta, în aceasta zi de 14 decembrie 1960, prezenta Convenţie.
ART. 1
1. În sensul prezentei Convenţii, termenul de "discriminare" cuprinde orice distincţie, excludere, limitare sau preferinta care, intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, situaţie economicã sau naştere, are drept obiect sau ca rezultat suprimarea sau alterarea egalitãţii de tratament în ceea ce priveşte învãţãmîntul şi mai ales:
a. Înlãturarea unei persoane sau unui grup de la accesul la diversele tipuri sau grade de învãţãmînt;
b. Limitarea la un nivel inferior a educaţiei unei persoane sau a unui grup;
c. Sub rezerva celor stabilite în art. 2 al prezentei convenţii, instituirea sau menţinerea unor sisteme sau instituţii de învãţãmînt separate pentru persoane sau grupuri; sau
d. Plasarea unei persoane sau unui grup într-o situaţie incompatibilã cu demnitatea umanã.
2. În sensul prezentei Convenţii, cuvintul "învãţãmînt" se referã la diverse tipuri şi diferite grade de învãţãmînt şi cuprinde accesul la învãţãmînt, nivelul şi calitatea sa, precum şi condiţiile în care este predat.
ART. 2
În cazul cînd sînt admise de cãtre State, situaţiile urmãtoare nu sînt considerate ca ar constitui discriminãri în sensul articolului 1 al prezentei Convenţii:
a. Crearea sau menţinerea de sisteme sau de instituţii de învãţãmînt separate pentru elevii de cele doua sexe, cînd aceste sisteme sau instituţii prezintã înlesniri echivalente de acces la învãţãmînt, dispun de cadre didactice cu aceeaşi calificare, precum şi de localuri şcolare şi rechizite de aceeaşi calitate, şi permit sa se urmeze aceleaşi programe de studii sau programe de studii echivalente;
b. Crearea sau menţinerea, din motive de ordin religios sau lingvistic, de sisteme sau instituţii separate în care se preda un învãţãmînt care corespunde alegerii pãrinţilor sau tutorilor legali ai elevilor, dacã adeziunea la aceste sisteme sau frecventarea acestor instituţii rãmîne facultativã şi dacã învãţãmîntul predat este în conformitate cu normele care ar fi putut fi prescrise, sau aprobate de cãtre autoritãţile competente, în special pentru învãţãmîntul de acelaşi grad;
c. Crearea sau menţinerea de instituţii de învãţãmînt particulare, dacã aceste instituţii au drept obiect nu asigurarea excluderii unui grup oarecare, ci sporirea posibilitãţilor de învãţãmînt pe care le oferã puterea publica, dacã funcţionarea lor corespunde acestui tel şi dacã învãţãmîntul predat este conform cu normele care ar fi putut fi prescrise sau aprobate de cãtre autoritãţile competente, în special pentru învãţãmîntul de acelaşi grad.
ART. 3
În scopul de a elimina sau preveni orice discriminare în sensul prezentei Convenţii, Statele Participante îşi iau angajamentul:
a. Sa abroge orice dispoziţii legislative şi administrative şi sa punã capãt oricãror practici administrative care ar comporta o discriminare în domeniul învãţãmîntului;
b. Sa ia mãsurile necesare, la nevoie pe cale legislativã, pentru a nu se face nici o discriminare la admiterea elevilor în instituţiile de învãţãmînt;
c. Sa nu admitã, în ceea ce priveşte cheltuielile de şcolarizare, atribuirea de burse sau orice alte forme de ajutorare a elevilor, acordarea de autorizaţii sau înlesniri care pot fi necesare pentru urmarea studiilor în strãinãtate, nici o diferenţa de tratament între nationali din partea autoritãţilor, afarã de cele care se bazeazã pe merite sau pe nevoi;
d. Sa nu admitã, în cazul unui ajutor eventual, dat sub orice forma, de cãtre autoritãţile publice instituţiilor de învãţãmînt, nici o preferinta sau restrictie bazate exclusiv pe faptul ca elevii aparţin unui grup determinat;
e. Sa acorde resortisantilor strãini care locuiesc pe teritoriul lor acelaşi acces la învãţãtura ca şi propriilor lor nationali.
ART. 4
Statele Participante la prezenta Convenţie îşi iau în plus angajamentul sa formuleze, sa dezvolte şi sa aplice o politica, nationala menita sa promoveze, prin metode adaptate circumstanţelor şi obiceiurilor naţionale, egalitatea de posibilitãţi şi de tratament în domeniul învãţãmîntului şi mai ales:
a. Sa instituie învãţãmîntul primar obligatoriu şi gratuit; sa generalizeze şi sa facã accesibil pentru toţi învãţãmîntul mediu sub diversele sale forme; sa facã accesibil pentru toţi, în funcţie de capacitatile fiecãruia, în condiţii de egalitate deplina, învãţãmîntul superior; sa asigure executarea de cãtre toţi a obligaţiei şcolare prevãzute de lege;
b. Sa asigure în toate instituţiile de învãţãmînt public de acelaşi grad un învãţãmînt de acelaşi nivel şi condiţii echivalente în ceea ce priveşte calitatea învãţãmîntului predat;
c. Sa incurajeze şi sa intensifice, prin mijloace adecvate, educaţia persoanelor care n-au urmat învãţãmîntul primar sau care nu l-au dus pînã la capãt, şi sa le permitã sa-şi urmeze studiile în funcţie de aptitudinile lor;
d. Sa asigure fãrã discriminare pregãtirea pentru profesiunea didactica.
ART. 5
1. Statele Participante la prezenta Convenţie convin:
a. Ca educaţia trebuie sa urmãreascã deplina dezvoltare a personalitãţii umane şi întãrirea respectului drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ca ea trebuie sa favorizeze înţelegerea, toleranta şi prietenia între toate natiunile şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activitãţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea pãcii;
b. Ca este necesar sa se respecte libertatea pãrinţilor şi, dacã este cazul, a tutorilor legali: 1. sa aleagã pentru copiii lor instituţii de învãţãmînt altele decît acelea ale Statului, dar corespunzãtoare normelor minime care pot fi prescrise sau aprobate de cãtre autoritãţile competente; şi 2. sa asigure, conform modalitãţilor de aplicare proprii legislaţiei fiecãrui Stat, educaţia religioasã şi morala a copiilor în conformitate cu propriile lor convingeri; de asemenea, nici o persoana sau nici un grup nu trebuie sa fie constrinse sa primeascã o instrucţie religioasã incompatibilã cu convingerile lor;
c. Ca este necesar sa se recunoascã membrilor minoritãţilor naţionale dreptul de a exercita activitãţi educative proprii inclusiv de a deschide şcoli şi, conform cu politica fiecãrui Stat în materie de educaţie, de a utiliza sau preda în propria lor limba, însã cu condiţia ca:
i) Acest drept sa nu fie exercitat într-un mod care sa împiedice pe membrii minoritãţilor de a înţelege limba şi cultura întregii colectivitãţi şi de a lua parte la activitãţile ei, sau care ar compromite suveranitatea nationala;
ii) Nivelul invataturii predate în aceste şcoli sa nu fie inferior nivelului general prescris sau aprobat de cãtre autoritãţile competente; şi
iii) Frecventarea acestor şcoli sa fie facultativã.
2. Statele Participante la prezenta Convenţie se obliga sa ia toate mãsurile necesare pentru asigurarea aplicãrii principiilor enunţate în paragraful 1 al prezentului articol.
ART. 6
În aplicarea prezentei Convenţii, Statele Participante se angajeazã sa acorde cea mai mare atentie recomandãrilor pe care Conferinţa Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura le-ar adopta cu scopul de a defini mãsurile ce trebuie luate pentru a lupta impotriva diferitelor aspecte ale discriminarii în învãţãmînt şi de a asigura egalitatea de posibilitãţi şi de tratament.
ART. 7
Statele Participante la prezenta Convenţie vor trebui sa indice în rapoartele periodice pe care le vor prezenta Conferintei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura, la datele şi în forma pe care ea le va determina, dispoziţiile legislative şi regulamentele, precum şi alte mãsuri adoptate de ele pentru aplicarea prezentei Convenţii, inclusiv cele luate în vederea formularii şi dezvoltãrii politicii naţionale definite la articolul 4, precum şi rezultatele obţinute şi obstacolele intilnite la punerea ei în aplicare.
ART. 8
Orice litigiu între doua sau mai multe State Participante la prezenta Convenţie, cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii şi care nu va fi fost soluţionat pe calea tratativelor va fi supus, la cererea pãrţilor în litigiu, Curţii Internaţionale de Justiţie pentru ca ea sa decidã în aceasta chestiune în lipsa altei proceduri de soluţionare a litigiului.
ART. 9
Nu va fi admisã nici o rezerva la prezenta Convenţie.
ART. 10
Prezenta Convenţie nu are ca efect atingerea drepturilor de care pot sa se bucure indivizi sau grupuri în virtutea unor acorduri încheiate între doua sau mai multe State, cu condiţia ca aceste drepturi sa nu fie contrare nici literei, nici spiritului prezentei Convenţii.
ART. 11
Prezenta Convenţie este întocmitã în limbile engleza, spaniola, franceza şi rusa, cele patru texte avînd aceeaşi valabilitate.
ART. 12
1. Prezenta Convenţie va fi supusã spre ratificare sau acceptare Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura, în conformitate cu procedurile lor constituţionale.
2. Instrumentele de ratificare sau acceptare vor fi depuse la Directorul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura.
ART. 13
1. Prezenta Convenţie este deschisã pentru aderare oricãrui Stat care nu este membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura, invitat sa adere la aceasta de cãtre Consiliul executiv al Organizaţiei.
2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Directorul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura.
ART. 14
Prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni dupã data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, numai pentru Statele care au depus instrumentele lor respective de ratificare, acceptare sau aderare la aceasta data sau anterior. Ea va intra în vigoare pentru orice alt Stat dupã trei luni de la depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare.
ART. 15
Statele Participante la prezenta Convenţie recunosc ca aceasta este aplicabilã nu numai teritoriului lor metropolitan, ci şi tuturor teritoriilor neautonome, sub tutela, coloniale, sau altor teritotii cãrora le asigura relaţiile internaţionale; ele se obliga sa consulte, dacã va fi necesar, guvernele sau alte autoritãţi competente ale ziselor teritorii, în momentul ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii, sau în prealabil, cu scopul de a obţine aplicarea Convenţiei la aceste teritorii, precum şi sa notifice Directorului General al Organizaţiei Natiuniior Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura, teritoriile cãrora li se va aplica Convenţia, aceasta notificare urmînd a avea efect dupã trei luni de la data primirii ei.
ART. 16
1. Fiecare din Statele Participante la prezenta Convenţie va avea facultatea de a denunta prezenta Convenţie în numele sau propriu sau în numele oricãrui teritoriu cãruia îi asigura relaţiile internaţionale.
2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris depus la Directorul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura.
3. Denunţarea va produce efecte la 12 luni dupã primirea instrumentului de denunţare.
ART. 17
Directorul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura va informa Statele membre ale Organizaţiei, Statele membre la care se referã articolul 13, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite, despre depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare sau aderare menţionate în articolele 12 şi 13, precum şi despre notificãrile şi denuntarile prevãzute respectiv în articolele 15 şi 16.
ART. 18
1. Prezenta Convenţie va putea fi revizuitã de cãtre Conferinţa Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura. Revizuirea nu va lega, totuşi decît Statele care vor deveni pãrţi la Convenţia de revizuire.
2. În cazul cînd Conferinţa Generalã ar adopta o noua Convenţie prin care s-ar revizui total sau parţial prezenta Convenţie, şi afarã de cazul cînd noua Convenţie nu va dispune altfel, prezenta Convenţie va inceta de a fi deschisã ratificãrii, acceptãrii sau aderãrii cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii Convenţii de revizuire.
ART. 19
În conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Naţiunilor Unite, la cererea Directorului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura.
Facuta la Paris, la 15 decembrie 1960, în doua exemplare autentice semnate de Preşedintele Conferintei Generale, întrunitã în cea de-a 11-a sesiune a sa, şi de cãtre Directorul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura, care vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţa şi cultura şi ale cãror copii certificate conforme vor fi remise tuturor Statelor menţionate în articolele 12 şi 13, precum şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.
|
Cu prilejul celei de a XX-a aniversari a eliberãrii patriei,
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Se instituie medalia "A XX-a Aniversare a Eliberãrii Patriei".
Medalia "A XX-a Aniversare a Eliberãrii Patriei" se conferã celor care au adus o contribuţie deosebita la construirea socialismului în Republica Populara Romana.
ART. 2
Se aproba Regulamentul privind descrierea, locul ierarhic şi modul de purtare a medaliei "A XX-a Aniversare a Eliberãrii Patriei".
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
-------------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
ARTICOL UNIC
În interesul promovãrii legalitãţii populare, impunindu-se o identificare a actelor normative care şi-au încetat aplicarea, se stabileşte ca au fost şi rãmîn abrogate urmãtoarele hotãrîri ale Consiliului de Miniştri, cu modificãrile ulterioare:
1. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 437, publicatã în Buletinul Oficial nr. 43 din 23 mai 1950 privind majorarea alocaţiei de hrana pentru bolnavii din unele categorii de spitale şi deschiderea unor credite suplimentare.
2. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 203, publicatã în Buletinul Oficial nr. 30 din 12 martie 1951 privind preluarea de cãtre Ministerul Sãnãtãţii a personalului medical, farmacistilor şi personalului sanitar mediu de la instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile economice ale statului.
3. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 577, publicatã în Buletinul Oficial nr. 70 din 23 iunie 1951 privind reglementarea concediilor absolvenţilor şi studenţilor de la instituţiile de învãţãmînt superior, aflaţi în cimpul muncii, în vederea trecerii examenelor.
4. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 4.320, publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 84 din 30 decembrie 1953, privind îmbunãtãţirea sistemului de salarizare şi condiţiilor de trai şi de munca ale personalului medico-sanitar şi farmaceutic din unitãţile de asistenta medicalã.
5. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1.571, publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 51 din 22 noiembrie 1958, pentru aprobarea instrucţiunilor privind sancţionarea contravenţiilor la regimul completãrii, eliberãrii şi folosirii carnetului de munca.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
-------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Începînd cu anul şcolar 1962/1963 muncitorii care urmeazã şcolile tehnice de maiştri - cursuri serale - au urmãtoarele drepturi:
a) vor fi programati în schimburi de producţie care sa le permitã frecventarea regulatã a cursurilor;
b) pentru prezentarea la examenele de an şi la examenul de absolvire, li se acorda anual, la cerere, eşalonat sau integral, din partea întreprinderilor care i-au recomandat, un concediu de studii de 30 zile calendaristice; în afarã concediului legal de odihna. Pe durata acestui concediu, elevii vor primi salariul tarifar al funcţiei;
c) pe timpul practicii de maistru, prevãzutã în planurile de învãţãmînt în trimestrul III al ultimului an de studiu, li se acorda de cãtre întreprinderile care i-au recomandat, o indemnizaţie lunarã; egala cu salariul tarifar corespunzãtor categoriei de încadrare pe care au avut-o ca muncitor înainte de perioada de practica;
d) muncitorilor care urmeazã şcoala tehnica de maiştri - cursuri serale - în alte localitãţi, li se acorda pe timpul şcolarizãrii, în afarã drepturilor prevãzute la lit. a) - c) şi urmãtoarele drepturi:
- transportul dus şi întors, odatã pe an, de la şcoala în localitatea unde are domiciliul; cheltuielile de transport se suporta de şcoala;
- cazarea gratuita în internat;
- masa la cantina (inclusiv regia la cantina), contra cost, la nivelul sumelor plãtite de salariaţi, în condiţiile Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 1273 din 28 august 1959 privind acoperirea cheltuielilor cantinelor pentru salariaţi.
2. Muncitorii trimişi în alte localitãţi pentru a urma şcoala tehnica de maiştri - cursuri serale - vor fi încadraţi în întreprinderile din localitatea unde funcţioneazã şcoala, în aceeaşi categorie de salarizare avutã la întreprinderea de la care provin. Dupã absolvirea şcolii, aceştia vor fi reincadrati la întreprinderile care i-au recomandat.
3. Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor lua mãsuri ca întreprinderile din subordine sa verse la bugetul republican pe anul 1963, Titlul XIII, paragraful 31, sumele reprezentind indemnizaţiile ce se plateau elevilor din şcolile tehnice de maiştri trecuţi de la învãţãmîntul de zi la învãţãmîntul seral, care se diminueazã cu sumele aferente prevederilor de la art. 1 lit. b) şi c) din prezenta hotãrîre, în cazul cînd întreprinderile în cauza plãtesc asemenea drepturi.
4. Începînd cu anul şcolar 1963/1964, elevilor şcolilor tehnice sanitare li se vor acorda burse în aceleaşi condiţiuni ca şi elevilor din şcolile tehnice pentru personal tehnic.
Procentul elevilor bursieri din şcolile tehnice sanitare se va stabili anual de Consiliul de Miniştri, la propunerea Ministerului Învãţãmîntului şi Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, cu avizul Comitetului de Stat al Planificarii şi al Ministerului Finanţelor.
5. De la 1 martie 1963 şi pînã la sfîrşitul anului şcolar 1962/1963, toţi elevii din şcolile tehnice sanitare vor primi indemnizaţii de 300 lei lunar, pe durata şcolarizãrii.
.........................................................................
6. Plafoanele de venituri ale pãrinţilor sau susţinãtorilor legali, precum şi ale elevilor, în cazul cînd aceştia au venituri personale, pentru acordarea burselor în învãţãmîntul tehnic de personal tehnic, sînt cele stabilite pentru elevii din învãţãmîntul de cultura generalã.
7. <>Art. 2 din Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 152 din 18 februarie 1960 privind unele mãsuri organizatorice ale învãţãmîntului tehnic sanitar, se abroga.
Preşedintele Consiliului
de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
-----
|
În temeiul Codului silvic din 30 decembrie 1962, a Decretului nr. 471/1959 privind reorganizarea unor ministere şi a <>Decretului nr. 184/1954 pentru reglementarea sanctionarii contravenţiilor, modificat prin Decretul nr. 198/1955 şi republicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 28 mai 1955, Ministrul Economiei Forestiere emite urmãtoarele instrucţiuni privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice:
1. Constituie contravenţie:
a) taierea ori scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi ori lastari, cu sau fãrã ridicarea acestora, din pãduri sau de pe alte terenuri cu vegetaţie forestierã, aparţinînd organizaţiilor socialiste, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
b) însuşirea din pãduri sau alte terenuri cu vegetaţie forestierã aparţinînd organizaţiilor socialiste, de arbori doboriti de fenomene naturale, sau de arbori, puieţi ori lastari, care au fost taiati ori scoşi din rãdãcini, fãrã drept, de alta persoana, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
c) distrugerea sau degradarea arborilor, puietilor ori lastarilor, din pãduri sau de pe alte terenuri cu vegetaţie forestierã aparţinînd organizaţiilor socialiste, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
d) vãtãmarea arborilor, puietilor sau lastarilor, prin pasunare în zone sau pãduri în care pasunatul este interzis, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
e) pasunatul fãrã autorizaţie sau contrar prevederilor autorizaţiei de pasunare, în cuprinsul pãdurilor sau terenurilor din fondul forestier, în care pasunatul se poate autoriza;
f) deteriorarea amenajãrilor silvice, vinatoresti, a imprejmuirilor, barierelor sau altor lucrãri asemãnãtoare, aflate în pãduri sau pe terenuri ale fondului forestier;
g) deteriorarea lucrãrilor de ameliorare a terenurilor degradate sau de corectare a torenţilor, executate în perimetre de ameliorare din fondul forestier sau în alte asemenea perimetre care se afla în grija organelor silvice, ori nerespectarea restrictiilor de folosinta impuse pe suprafeţele cuprinse în aceste perimetre;
h) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea semnelor de hotar, geodezice sau topografice, a tablitelor de avertizare sau indicatoarelor, aflate în pãduri sau pe alte terenuri ale fondului forestier;
i) transportul de material lemnos de la locul de tãiere sau depozitare neînsoţit de acte tip de provenienta;
j) amplasarea, fãrã avizul Ministerului Economiei Forestiere, în interiorul pãdurilor, ori în apropierea acestora a unor instalaţii industriale sau a altor asemenea obiective, ce pot pricinui vãtãmãri pãdurilor;
k) exploatarea de cãtre beneficiari, înainte sau dupã expirarea termenelor prevãzute în autorizaţia de exploatare, ori în perioadele oprite, a parchetelor, cupoanelor sau loturilor de arbori, atribuite spre exploatare;
l) deteriorarea cioatelor destinate regenerarii;
m) lãsarea de cioate dupã exploatare, cu înãlţime mai mare decît o treime din diametrul suprafeţei cioatei;
n) lãsarea de cioate aschiate dupã tãiere la cringurile care se regenereaza prin lastari;
o) ştergerea marcilor sau a numerelor de pe arbori ori cioate;
p) taierea sau vãtãmarea de arbori nemarcati din parchetele aflate în exploatare, cu excepţia vatamarilor produse de cãderea arborilor taiati, ce nu pot fi evitate;
r) vãtãmarea culturilor forestiere, a semintisurilor instalate sau a arboretelor ţinere, în cuprinsul suprafeţelor atribuite pentru exploatare, cu excepţia celor admise prin instrucţiunile în vigoare;
s) lãsarea în parchet, la expirarea termenului de exploatare, de arbori netaiati, din cei destinaţi exploatãrii, sau lãsarea în parchete de arbori taiati şi nesortati;
t) necojirea totalã a cioatelor şi a arborilor de rasinoase doboriti, inclusiv virfurile pînã la grosimea de 3 cm în diametru, o data cu taierea, cînd aceasta se executa în intervalul 1 aprilie - 1 octombrie, sau pînã la data de 1 aprilie cînd taierea se executa în intervalul 1 octombrie - 1 aprilie;
u) nestringerea, necuratirea sau curãţirea necorespunzãtoare a resturilor de la exploatare, în parchetele atribuite pentru exploatare, în termenele şi condiţiile stabilite prin regulile tehnice silvice;
v) taierea de cãtre deţinãtorii sau posesorii terenurilor cu vegetaţie forestierã necuprinse în amenajamente silvice, de arbori nemarcati de personalul competent din întreprinderile de stat pentru economia forestierã.
Pentru sãvîrşirea vreuneia din contravenţiile prevãzute în prezentul articol se sancţioneazã, dupã caz:
- angajaţii vinovaţi ai organizaţiilor socialiste, cu amenda de la 50-100 lei;
- alte persoane, cu amenda de la 10-150 lei.
2. Constituie contravenţie:
a) scoaterea din rãdãcini sau ridicarea din padure, fãrã aprobarea organizaţiei socialiste în a carei administrare operativã sau folosinta se afla padurea, de cioate ce nu sînt destinate regenerarii naturale a pãdurii, de craci sau resturi rezultate din exploatãrile forestiere;
b) culegerea, recoltarea sau ridicarea, fãrã drept, din pãduri sau alte terenuri din fondul forestier, de rasina, frunzare, muguri, cetina, iarba, fin, lucerna sau alte asemenea produse;
c) culegerea şi ridicarea de fructe, plante medicinale, ghinda, jir sau alte seminţe forestiere, din pãduri sau de pe terenurile din fondul forestier, în care recoltarea acestora este rezervatã organizaţiilor socialiste ori este opritã şi aceasta a fost adusã la cunostinta populaţiei;
d) facerea de sãpãturi în padure sau pe alte terenuri din fondul forestier, pentru a scoate piatra, pietriş, nisip, pãmînt, brazde de iarba sau alte asemenea, ori aducerea şi depozitarea pe suprafeţele respective, de piatra, moloz, gunoaie sau cadavre de animale, fãrã aprobarea prealabilã a organizaţiei socialiste în a carei administrare operativã sau folosinta se afla;
e) circularea cu orice vehicul, precum şi trecerea vitelor, prin pãduri, grãdini dendrologice, parcuri forestiere, pepiniere silvice sau alte terenuri ale fondului forestier, în afarã drumurilor permise şi care sînt marcate în acest sens cu tablite indicatoare;
f) circularea vehiculelor şi pietonilor, pe alte drumuri decît cele publice, în pãrţile de padure expuse incendiilor pe vreme de seceta şi marcate ca atare;
g) aruncarea de tigari, chibrituri sau alte obiecte aprinse, în pãduri sau pe terenurile aflate în cuprinsul acestora, fãrã a se fi pricinuit vreun incendiu.
Pentru sãvîrşirea vreuneia din contravenţiile prevãzute în prezentul articol se sancţioneazã, dupã caz:
- angajaţii vinovaţi ai organizaţiilor socialiste, cu amenda de la 20-250 lei;
- alte persoane, cu amenda de la 10-100 lei.
3. Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 10-125 lei, urmãtoarele fapte sãvîrşite în legatura cu transporturile pe cãile ferate forestiere şi funicularele fixe:
a) cãlãtoria fãrã bilete sau legitimatii valabile în vagoanele de persoane sau de marfa, ale trenurilor cãilor ferate forestiere;
b) urcarea şi coborirea din vagoane în timpul mersului trenului;
c) trecerea peste liniile ferate forestiere cu orice fel de vehicule, prin alte puncte decît pasajele de nivel, precum şi circulaţia cu vehicule sau animale pe terasamente, de-a lungul cãilor ferate forestiere;
d) manipularea frinelor de cãtre persoane care nu au calitatea de a executa aceasta operaţie;
e) scoaterea penelor, sabotilor sau altor mijloace de asigurare a vagoanelor trenurilor forestiere contra fugirii;
f) deteriorarea sau vãtãmarea din neglijenţa sau neatentie a vagoanelor ori a mobilierului sau instalaţiilor din trenurile forestiere;
g) taierea copacilor sau tufisurilor din zona caii ferate forestiere, scoaterea pietrei, nisipului sau lutului ori executarea altor asemenea lucrãri în aceasta zona, care pot pricinui slabirea terasamentului caii ferate;
h) încredinţarea de cãtre persoane neautorizate a vagoanelor sau platformelor aflate în staţiile sau pe liniile cãilor ferate forestiere;
i) agatarea de carucioarele funicularelor forestiere în timpul mersului.
4. În afarã de sancţiunile prevãzute la articolele 1-3 de mai sus, contravenienţii vor fi obligaţi şi la repararea integrala a pagubei cauzate.
Valoarea pagubei va fi stabilitã, dupã caz, potrivit dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea valorii pagubelor aduse fondului forestier sau avutului obştesc.
5. Obiectele care au servit direct la sãvîrşirea contravenţiei sau sînt produsul unei contravenţii din cele prevãzute la art. 1 lit. a, b, i, art. 2 lit. a, b, c, şi art. 3 lit. g, sînt supuse confiscãrii, cu respectarea dispoziţiilor <>art. 8 din Decretul nr. 184/1954 .
6. Materialele lemnoase gãsite în curs de transport neinsotite de acte tip de provenienta, vor fi reţinute atunci cînd aceasta este necesar pentru stabilirea provenientei lor.
Materialele lemnoase reţinute vor fi date în custodie dupã împrejurãri, ocolului, brigazii sau cantonului silvic cel mai apropiat, ori unei organizaţii socialiste care dispune de spaţiul necesar depozitarii şi de mijloace de paza corespunzãtoare. Cãrãuşul gãsit fãrã acte de provenienta, este obligat sa transporte materialul lemnos la locul de predare în custodie.
În cazul în care în urma cercetãrilor nu se poate stabili provenienta materialelor reţinute, acestea vor fi confiscate cu respectarea dispoziţiilor <>art. 8 şi 20 din Decretul nr. 184/1954 , iar în cazul în care s-a stabilit provenienta, materialele reţinute vor fi restituite proprietarului.
7. Contravenţiile prevãzute la articolele 1 şi 2 din prezentele instrucţiuni, se constata de padurarii, brigadierii, inginerii şi tehnicienii de la ocoalele silvice, organele de conducere, inginerii şi tehnicienii cu atribuţii de silvicultura, fond forestier şi exploatãri, de la întreprinderile de stat pentru economia forestierã şi de la direcţiile regionale de economie forestierã. Au de asemenea dreptul de a constata aceste contravenţii, personalul Direcţiei silviculturii, Direcţiei fondului forestier şi Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere, precum şi alţi angajaţi din administraţia centrala a Ministerului Economiei Forestiere cu delegaţie specialã eliberata în acest scop.
Contravenţiile prevãzute la articolul 3 din prezentele instrucţiuni, se constata de şefii de tren, instructorul de personal şi responsabil de siguranta circulaţiei, şeful sectorului de cai ferate forestiere, responsabilul cu transporturile forestiere, şeful serviciului exploatãri, de la întreprinderile forestiere precum şi de organele de conducere ale întreprinderilor forestiere.
Contravenţiile silvice sãvîrşite în pãduri, pe terenuri din fondul forestier sau pe terenuri cu vegetaţie forestierã, deţinute de alte organizaţii socialiste decît cele din sectorul economiei forestiere, se constata - în afarã de organele Ministerului Economiei Forestiere prevãzute în alineatul 1 - şi de cãtre personalul de paza al acestor pãduri şi terenuri.
8. Organele de constatare prevãzute în articolul 7, vor retine obiectele în vederea confiscãrii lor, iar confiscarea se va face în conformitate cu prevederile <>art. 20 din Decretul nr. 184/1954 , de cãtre organele care rezolva procesele verbale de constatare.
Organele de constatare prevãzute în articolul 7, însoţite de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc, pot sa identifice materialele lemnoase provenite din contravenţii, la locurile unde se afla materialele.
9. Constatãrile fãcute de organele prevãzute în articolul 7 se consemneazã în cuprinsul unui proces verbal.
Procesul verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; descrierea faptei ce constituie contravenţie cu indicarea dispoziţiei actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia şi cu arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la evaluarea eventualelor pagube cauzate; numele, prenumele, virsta, ocupaţia, locul de munca şi domiciliul celui care a savirsit contravenţia, numãrul şi data actului de identitate al acestuia cu menţiunea organului care l-a emis; numele şi prenumele pãrinţilor celui care a savirsit contravenţia, precum şi în toate cazurile în care este cu putinta, declaraţia celui care a savirsit contravenţia.
În cazul cînd exista obiecte supuse confiscãrii, procesul verbal va cuprinde menţiuni despre mãsurile luate în privinta lor şi dacã este posibil va arata numele, prenumele şi domiciliul persoanei cãreia îi aparţin acele obiecte.
Procesul verbal se semneazã la sfîrşit şi pe fiecare pagina de cel care-l încheie şi de cel care a savirsit contravenţia. În cazul cînd acesta din urma nu este de fata ori refuza sau nu poate sa semneze, organul constatator va face menţiune despre aceasta; în acest caz se cheamã cel puţin un martor pentru a adeveri aceste împrejurãri.
Procesul verbal, într-un asemenea caz, va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul martorului, numãrul şi data actului sau de identitate, cu menţiunea organului care l-a emis, precum şi declaraţia şi semnatura martorului.
În cazul în care fapta a fost urmãritã, ca infracţiune şi s-a stabilit ulterior ca ea nu constituie decît o contravenţie, actele de cercetare sau de ancheta penalã vor tine loc de proces verbal de constatare a contravenţiei.
10. Procesele verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute în articolele 1 şi 2 se rezolva dupã cum urmeazã:
a) de şeful de ocol silvic, cînd sînt întocmite de padurarii, brigadierii, inginerii şi tehnicienii de la ocolul silvic sau de personalul de paza al altor organizaţii socialiste decît cele pentru economia forestierã, care au în administrare sau folosinta pãduri şi terenuri care fac parte din fondul forestier sau alte terenuri cu vegetaţie forestierã, situate pe raza acelui ocol silvic;
b) de directorul întreprinderii forestiere, respectiv directorul Direcţiei regionale de economie forestierã Bucureşti, Dobrogea şi Iaşi, cînd sînt întocmite de cãtre:
- şefii de ocoale silvice din raza întreprinderilor forestiere, respectiv Direcţiilor regionale de economie forestierã Bucureşti, Dobrogea şi Iaşi;
- inginerii şi tehnicienii de la întreprinderea forestierã sau Direcţiile regionale de economie forestierã Bucureşti, Dobrogea şi Iaşi;
c) de directorul direcţiei regionale de economie forestierã care are întreprinderi forestiere în subordine, cînd sînt întocmite de cãtre:
- organele de conducere ale întreprinderilor forestiere din raza direcţiei regionale de economie forestierã;
- inginerii şi tehnicienii de la direcţia regionala de economie forestierã respectiva;
d) de directorul Direcţiei silviculturii din Ministerul Economiei, Forestiere, cele întocmite de organele de conducere a direcţiilor regionale de economie forestierã, de personalul Direcţiei silviculturii, Direcţiei fondului forestier şi Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. a-j şi articolul 2 lit. a-g;
e) de directorul Direcţiei fondului forestier din Ministerul Economiei Forestiere, cele întocmite de organele de conducere ale direcţiilor regionale de economie forestierã, de personalul Direcţiei silviculturii, Direcţiei fondului forestier şi Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. k-v;
f) de adjunctul ministrului Economiei Forestiere care coordoneazã activitatea de silvicultura, exploatãri şi transporturi forestiere, cele întocmite de directorul Direcţiei silviculturii, directorul Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere, directorul Direcţiei fondului forestier sau de alţi angajaţi cu delegaţie specialã din administraţia centrala a acestui minister şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. a-j şi articolul 2 lit. a-g;
g) de adjunctul ministrului Economiei Forestiere care coordoneazã activitatea de fond forestier, cele întocmite de directorul Direcţiei silviculturii, directorul Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere, directorul Direcţiei fondului forestier sau de alţi angajaţi cu delegaţie specialã din administraţia centrala a acestui minister şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. k-v.
Procesele verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute la articolul 3, se rezolva dupã cum urmeazã:
a) de directorul întreprinderii forestiere, cînd sînt întocmite de şeful de tren, instructorul de personal şi responsabil de siguranta circulaţiei, şeful sectorului de cai ferate forestiere, responsabilul cu transporturile forestiere şi şeful serviciului exploatãri, de la întreprinderea forestierã;
b) de directorul direcţiei regionale de economie forestierã, cînd sînt întocmite de organele de conducere ale întreprinderilor forestiere.
11. Organele prevãzute la articolul 10 rezolva procesele verbale de constatare a contravenţiilor, fãrã citarea pãrţilor, dupã cum urmeazã:
a) dacã procesul verbal de constatare a contravenţiei este întemeiat, îl aproba, aplicind totodatã şi sancţiunea, printr-o încheiere motivatã.
În cazurile prevãzute în <>art. 20 din decretul nr. 184/1954 , dacã s-a produs o paguba şi exista tarif de evaluare a pagubei, încheierea va cuprinde, pe lîngã sancţiunea ce se aplica şi calculul prin care se stabileşte valoarea pagubei pricinuite;
b) dacã procesul verbal de constatare a contravenţiei este neîntemeiat, îl anuleazã printr-o încheiere motivatã;
c) declara confiscat sau dispune restituirea cãtre cel în drept, prin încheierea motivatã, a obiectului cu privire la care s-au luat mãsuri în vederea confiscãrii, dupã cum acesta îndeplineşte sau nu condiţiile prevãzute în <>art. 8 din decretul nr. 184/1954 .
Încheierea de aplicarea sancţiunii va fi data în termen de cel mult una luna de la data sãvîrşirii contravenţiei.
Încheierea se va comunica celui sancţionat împreunã cu procesul verbal de constatare a contravenţiei în copie, în termen de cel mult doua luni de la aceeaşi data.
Prin încheierea de aplicare a amenzii, cel care a savirsit contravenţia va fi şi înştiinţat sa achite amenda şi, dupã caz, şi despãgubirile civile, cu arãtarea ca dacã nu le achitã în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii se va proceda la executarea silitã.
Încheierea de confiscare, de asemenea, se comunica celui care a savirsit contravenţia.
În toate cazurile comunicarea va arata şi calea de atac legalã, termenul de exercitare a caii de atac, precum şi organul în fata cãruia ea poate fi exercitatã.
12. Contravenientul poate face plîngere la tribunalul popular din circumscripţia unde domiciliazã, impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii şi a mãsurii confiscãrii, precum şi de stabilire a despãgubirilor pe baza de tarif.
Plîngerea va putea fi introdusã în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de aplicare a amenzii şi suspenda executarea acesteia. Ea se introduce la organul care a rezolvat procesul verbal de constatare a contravenţiei sau direct la instanta cu respectarea dispoziţiilor <>art. 25 şi 26 din Decretul nr. 184/1954 .
Hotãrîrea pronunţatã de tribunalul popular asupra plingerii, este definitiva.
13. În cazul cînd pe lîngã contravenienţii se vor constata şi infracţiuni în sarcina aceleiaşi persoane, organul constatator întocmeşte separat acte pentru constatarea infracţiunii şi a contravenţiei.
14. Aplicarea sau executarea sancţiunilor prevãzute în prezentele instrucţiuni, se prescriu, dupã caz, dacã:
a) sancţiunea nu a fost aplicatã în termenul de una luna de la data sãvîrşirii contravenţiei;
b) încheierea de aplicare a sancţiunii, conţinînd în cazul aplicãrii unei amenzi şi somaţia de plata, nu a fost comunicatã, împreunã cu procesul verbal de constatare a contravenţiei, celui sancţionat, în termenul de doua luni de la data sãvîrşirii contravenţiei;
c) amenda nu a fost executatã în termen de un an de la data sãvîrşirii contravenţiei, chiar dacã cel amendat a folosit cãile de atac.
De asemenea, aplicarea sau executarea sancţiunii nu are loc în caz de moarte a contravenientului.
Dispoziţiile de mai sus nu impiedica urmãrirea repararii pagubelor.
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Se aproba Instrucţiunile privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.
2. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2741 din 30 decembrie 1954 , pentru aprobarea regulamentului privind exploatarea şi livrarea materialelor lemnoase pe picior, din pãduri se abroga.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
INSTRUCŢIUNI
privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice
În temeiul Codului silvic din 30 decembrie 1962, a Decretului nr. 471/1959 privind reorganizarea unor ministere şi a <>Decretului nr. 184/1954 pentru reglementarea sanctionarii contravenţiilor, modificat prin Decretul nr. 198/1955 şi republicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 28 mai 1955, Ministrul Economiei Forestiere emite urmãtoarele instrucţiuni privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice:
1. Constituie contravenţie:
a) taierea ori scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi ori lastari, cu sau fãrã ridicarea acestora, din pãduri sau de pe alte terenuri cu vegetaţie forestierã, aparţinînd organizaţiilor socialiste, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
b) însuşirea din pãduri sau alte terenuri cu vegetaţie forestierã aparţinînd organizaţiilor socialiste, de arbori doboriti de fenomene naturale, sau de arbori, puieţi ori lastari, care au fost taiati ori scoşi din rãdãcini, fãrã drept, de alta persoana, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
c) distrugerea sau degradarea arborilor, puietilor ori lastarilor, din pãduri sau de pe alte terenuri cu vegetaţie forestierã aparţinînd organizaţiilor socialiste, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
d) vãtãmarea arborilor, puietilor sau lastarilor, prin pasunare în zone sau pãduri în care pasunatul este interzis, dacã valoarea pagubei este pînã la 300 lei;
e) pasunatul fãrã autorizaţie sau contrar prevederilor autorizaţiei de pasunare, în cuprinsul pãdurilor sau terenurilor din fondul forestier, în care pasunatul se poate autoriza;
f) deteriorarea amenajãrilor silvice, vinatoresti, a imprejmuirilor, barierelor sau altor lucrãri asemãnãtoare, aflate în pãduri sau pe terenuri ale fondului forestier;
g) deteriorarea lucrãrilor de ameliorare a terenurilor degradate sau de corectare a torenţilor, executate în perimetre de ameliorare din fondul forestier sau în alte asemenea perimetre care se afla în grija organelor silvice, ori nerespectarea restrictiilor de folosinta impuse pe suprafeţele cuprinse în aceste perimetre;
h) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea semnelor de hotar, geodezice sau topografice, a tablitelor de avertizare sau indicatoarelor, aflate în pãduri sau pe alte terenuri ale fondului forestier;
i) transportul de material lemnos de la locul de tãiere sau depozitare neînsoţit de acte tip de provenienta;
j) amplasarea, fãrã avizul Ministerului Economiei Forestiere, în interiorul pãdurilor, ori în apropierea acestora a unor instalaţii industriale sau a altor asemenea obiective, ce pot pricinui vãtãmãri pãdurilor;
k) exploatarea de cãtre beneficiari, înainte sau dupã expirarea termenelor prevãzute în autorizaţia de exploatare, ori în perioadele oprite, a parchetelor, cupoanelor sau loturilor de arbori, atribuite spre exploatare;
l) deteriorarea cioatelor destinate regenerarii;
m) lãsarea de cioate dupã exploatare, cu înãlţime mai mare decît o treime din diametrul suprafeţei cioatei;
n) lãsarea de cioate aschiate dupã tãiere la cringurile care se regenereaza prin lastari;
o) ştergerea marcilor sau a numerelor de pe arbori ori cioate;
p) taierea sau vãtãmarea de arbori nemarcati din parchetele aflate în exploatare, cu excepţia vatamarilor produse de cãderea arborilor taiati, ce nu pot fi evitate;
r) vãtãmarea culturilor forestiere, a semintisurilor instalate sau a arboretelor ţinere, în cuprinsul suprafeţelor atribuite pentru exploatare, cu excepţia celor admise prin instrucţiunile în vigoare;
s) lãsarea în parchet, la expirarea termenului de exploatare, de arbori netaiati, din cei destinaţi exploatãrii, sau lãsarea în parchete de arbori taiati şi nesortati;
t) necojirea totalã a cioatelor şi a arborilor de rasinoase doboriti, inclusiv virfurile pînã la grosimea de 3 cm în diametru, o data cu taierea, cînd aceasta se executa în intervalul 1 aprilie - 1 octombrie, sau pînã la data de 1 aprilie cînd taierea se executa în intervalul 1 octombrie - 1 aprilie;
u) nestringerea, necuratirea sau curãţirea necorespunzãtoare a resturilor de la exploatare, în parchetele atribuite pentru exploatare, în termenele şi condiţiile stabilite prin regulile tehnice silvice;
v) taierea de cãtre deţinãtorii sau posesorii terenurilor cu vegetaţie forestierã necuprinse în amenajamente silvice, de arbori nemarcati de personalul competent din întreprinderile de stat pentru economia forestierã.
Pentru sãvîrşirea vreuneia din contravenţiile prevãzute în prezentul articol se sancţioneazã, dupã caz:
- angajaţii vinovaţi ai organizaţiilor socialiste, cu amenda de la 50-100 lei;
- alte persoane, cu amenda de la 10-150 lei.
2. Constituie contravenţie:
a) scoaterea din rãdãcini sau ridicarea din padure, fãrã aprobarea organizaţiei socialiste în a carei administrare operativã sau folosinta se afla padurea, de cioate ce nu sînt destinate regenerarii naturale a pãdurii, de craci sau resturi rezultate din exploatãrile forestiere;
b) culegerea, recoltarea sau ridicarea, fãrã drept, din pãduri sau alte terenuri din fondul forestier, de rasina, frunzare, muguri, cetina, iarba, fin, lucerna sau alte asemenea produse;
c) culegerea şi ridicarea de fructe, plante medicinale, ghinda, jir sau alte seminţe forestiere, din pãduri sau de pe terenurile din fondul forestier, în care recoltarea acestora este rezervatã organizaţiilor socialiste ori este opritã şi aceasta a fost adusã la cunostinta populaţiei;
d) facerea de sãpãturi în padure sau pe alte terenuri din fondul forestier, pentru a scoate piatra, pietriş, nisip, pãmînt, brazde de iarba sau alte asemenea, ori aducerea şi depozitarea pe suprafeţele respective, de piatra, moloz, gunoaie sau cadavre de animale, fãrã aprobarea prealabilã a organizaţiei socialiste în a carei administrare operativã sau folosinta se afla;
e) circularea cu orice vehicul, precum şi trecerea vitelor, prin pãduri, grãdini dendrologice, parcuri forestiere, pepiniere silvice sau alte terenuri ale fondului forestier, în afarã drumurilor permise şi care sînt marcate în acest sens cu tablite indicatoare;
f) circularea vehiculelor şi pietonilor, pe alte drumuri decît cele publice, în pãrţile de padure expuse incendiilor pe vreme de seceta şi marcate ca atare;
g) aruncarea de tigari, chibrituri sau alte obiecte aprinse, în pãduri sau pe terenurile aflate în cuprinsul acestora, fãrã a se fi pricinuit vreun incendiu.
Pentru sãvîrşirea vreuneia din contravenţiile prevãzute în prezentul articol se sancţioneazã, dupã caz:
- angajaţii vinovaţi ai organizaţiilor socialiste, cu amenda de la 20-250 lei;
- alte persoane, cu amenda de la 10-100 lei.
3. Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 10-125 lei, urmãtoarele fapte sãvîrşite în legatura cu transporturile pe cãile ferate forestiere şi funicularele fixe:
a) cãlãtoria fãrã bilete sau legitimatii valabile în vagoanele de persoane sau de marfa, ale trenurilor cãilor ferate forestiere;
b) urcarea şi coborirea din vagoane în timpul mersului trenului;
c) trecerea peste liniile ferate forestiere cu orice fel de vehicule, prin alte puncte decît pasajele de nivel, precum şi circulaţia cu vehicule sau animale pe terasamente, de-a lungul cãilor ferate forestiere;
d) manipularea frinelor de cãtre persoane care nu au calitatea de a executa aceasta operaţie;
e) scoaterea penelor, sabotilor sau altor mijloace de asigurare a vagoanelor trenurilor forestiere contra fugirii;
f) deteriorarea sau vãtãmarea din neglijenţa sau neatentie a vagoanelor ori a mobilierului sau instalaţiilor din trenurile forestiere;
g) taierea copacilor sau tufisurilor din zona caii ferate forestiere, scoaterea pietrei, nisipului sau lutului ori executarea altor asemenea lucrãri în aceasta zona, care pot pricinui slabirea terasamentului caii ferate;
h) încredinţarea de cãtre persoane neautorizate a vagoanelor sau platformelor aflate în staţiile sau pe liniile cãilor ferate forestiere;
i) agatarea de carucioarele funicularelor forestiere în timpul mersului.
4. În afarã de sancţiunile prevãzute la articolele 1-3 de mai sus, contravenienţii vor fi obligaţi şi la repararea integrala a pagubei cauzate.
Valoarea pagubei va fi stabilitã, dupã caz, potrivit dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea valorii pagubelor aduse fondului forestier sau avutului obştesc.
5. Obiectele care au servit direct la sãvîrşirea contravenţiei sau sînt produsul unei contravenţii din cele prevãzute la art. 1 lit. a, b, i, art. 2 lit. a, b, c, şi art. 3 lit. g, sînt supuse confiscãrii, cu respectarea dispoziţiilor <>art. 8 din Decretul nr. 184/1954 .
6. Materialele lemnoase gãsite în curs de transport neinsotite de acte tip de provenienta, vor fi reţinute atunci cînd aceasta este necesar pentru stabilirea provenientei lor.
Materialele lemnoase reţinute vor fi date în custodie dupã împrejurãri, ocolului, brigazii sau cantonului silvic cel mai apropiat, ori unei organizaţii socialiste care dispune de spaţiul necesar depozitarii şi de mijloace de paza corespunzãtoare. Cãrãuşul gãsit fãrã acte de provenienta, este obligat sa transporte materialul lemnos la locul de predare în custodie.
În cazul în care în urma cercetãrilor nu se poate stabili provenienta materialelor reţinute, acestea vor fi confiscate cu respectarea dispoziţiilor <>art. 8 şi 20 din Decretul nr. 184/1954 , iar în cazul în care s-a stabilit provenienta, materialele reţinute vor fi restituite proprietarului.
7. Contravenţiile prevãzute la articolele 1 şi 2 din prezentele instrucţiuni, se constata de padurarii, brigadierii, inginerii şi tehnicienii de la ocoalele silvice, organele de conducere, inginerii şi tehnicienii cu atribuţii de silvicultura, fond forestier şi exploatãri, de la întreprinderile de stat pentru economia forestierã şi de la direcţiile regionale de economie forestierã. Au de asemenea dreptul de a constata aceste contravenţii, personalul Direcţiei silviculturii, Direcţiei fondului forestier şi Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere, precum şi alţi angajaţi din administraţia centrala a Ministerului Economiei Forestiere cu delegaţie specialã eliberata în acest scop.
Contravenţiile prevãzute la articolul 3 din prezentele instrucţiuni, se constata de şefii de tren, instructorul de personal şi responsabil de siguranta circulaţiei, şeful sectorului de cai ferate forestiere, responsabilul cu transporturile forestiere, şeful serviciului exploatãri, de la întreprinderile forestiere precum şi de organele de conducere ale întreprinderilor forestiere.
Contravenţiile silvice sãvîrşite în pãduri, pe terenuri din fondul forestier sau pe terenuri cu vegetaţie forestierã, deţinute de alte organizaţii socialiste decît cele din sectorul economiei forestiere, se constata - în afarã de organele Ministerului Economiei Forestiere prevãzute în alineatul 1 - şi de cãtre personalul de paza al acestor pãduri şi terenuri.
8. Organele de constatare prevãzute în articolul 7, vor retine obiectele în vederea confiscãrii lor, iar confiscarea se va face în conformitate cu prevederile <>art. 20 din Decretul nr. 184/1954 , de cãtre organele care rezolva procesele verbale de constatare.
Organele de constatare prevãzute în articolul 7, însoţite de un delegat al comitetului executiv al sfatului popular comunal, orasenesc sau de raion orasenesc, pot sa identifice materialele lemnoase provenite din contravenţii, la locurile unde se afla materialele.
9. Constatãrile fãcute de organele prevãzute în articolul 7 se consemneazã în cuprinsul unui proces verbal.
Procesul verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; descrierea faptei ce constituie contravenţie cu indicarea dispoziţiei actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia şi cu arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la evaluarea eventualelor pagube cauzate; numele, prenumele, virsta, ocupaţia, locul de munca şi domiciliul celui care a savirsit contravenţia, numãrul şi data actului de identitate al acestuia cu menţiunea organului care l-a emis; numele şi prenumele pãrinţilor celui care a savirsit contravenţia, precum şi în toate cazurile în care este cu putinta, declaraţia celui care a savirsit contravenţia.
În cazul cînd exista obiecte supuse confiscãrii, procesul verbal va cuprinde menţiuni despre mãsurile luate în privinta lor şi dacã este posibil va arata numele, prenumele şi domiciliul persoanei cãreia îi aparţin acele obiecte.
Procesul verbal se semneazã la sfîrşit şi pe fiecare pagina de cel care-l încheie şi de cel care a savirsit contravenţia. În cazul cînd acesta din urma nu este de fata ori refuza sau nu poate sa semneze, organul constatator va face menţiune despre aceasta; în acest caz se cheamã cel puţin un martor pentru a adeveri aceste împrejurãri.
Procesul verbal, într-un asemenea caz, va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul martorului, numãrul şi data actului sau de identitate, cu menţiunea organului care l-a emis, precum şi declaraţia şi semnatura martorului.
În cazul în care fapta a fost urmãritã, ca infracţiune şi s-a stabilit ulterior ca ea nu constituie decît o contravenţie, actele de cercetare sau de ancheta penalã vor tine loc de proces verbal de constatare a contravenţiei.
10. Procesele verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute în articolele 1 şi 2 se rezolva dupã cum urmeazã:
a) de şeful de ocol silvic, cînd sînt întocmite de padurarii, brigadierii, inginerii şi tehnicienii de la ocolul silvic sau de personalul de paza al altor organizaţii socialiste decît cele pentru economia forestierã, care au în administrare sau folosinta pãduri şi terenuri care fac parte din fondul forestier sau alte terenuri cu vegetaţie forestierã, situate pe raza acelui ocol silvic;
b) de directorul întreprinderii forestiere, respectiv directorul Direcţiei regionale de economie forestierã Bucureşti, Dobrogea şi Iaşi, cînd sînt întocmite de cãtre:
- şefii de ocoale silvice din raza întreprinderilor forestiere, respectiv Direcţiilor regionale de economie forestierã Bucureşti, Dobrogea şi Iaşi;
- inginerii şi tehnicienii de la întreprinderea forestierã sau Direcţiile regionale de economie forestierã Bucureşti, Dobrogea şi Iaşi;
c) de directorul direcţiei regionale de economie forestierã care are întreprinderi forestiere în subordine, cînd sînt întocmite de cãtre:
- organele de conducere ale întreprinderilor forestiere din raza direcţiei regionale de economie forestierã;
- inginerii şi tehnicienii de la direcţia regionala de economie forestierã respectiva;
d) de directorul Direcţiei silviculturii din Ministerul Economiei, Forestiere, cele întocmite de organele de conducere a direcţiilor regionale de economie forestierã, de personalul Direcţiei silviculturii, Direcţiei fondului forestier şi Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. a-j şi articolul 2 lit. a-g;
e) de directorul Direcţiei fondului forestier din Ministerul Economiei Forestiere, cele întocmite de organele de conducere ale direcţiilor regionale de economie forestierã, de personalul Direcţiei silviculturii, Direcţiei fondului forestier şi Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. k-v;
f) de adjunctul ministrului Economiei Forestiere care coordoneazã activitatea de silvicultura, exploatãri şi transporturi forestiere, cele întocmite de directorul Direcţiei silviculturii, directorul Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere, directorul Direcţiei fondului forestier sau de alţi angajaţi cu delegaţie specialã din administraţia centrala a acestui minister şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. a-j şi articolul 2 lit. a-g;
g) de adjunctul ministrului Economiei Forestiere care coordoneazã activitatea de fond forestier, cele întocmite de directorul Direcţiei silviculturii, directorul Direcţiei exploatarilor şi transporturilor forestiere, directorul Direcţiei fondului forestier sau de alţi angajaţi cu delegaţie specialã din administraţia centrala a acestui minister şi prin care se constata contravenţiile prevãzute în articolul 1 lit. k-v.
Procesele verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute la articolul 3, se rezolva dupã cum urmeazã:
a) de directorul întreprinderii forestiere, cînd sînt întocmite de şeful de tren, instructorul de personal şi responsabil de siguranta circulaţiei, şeful sectorului de cai ferate forestiere, responsabilul cu transporturile forestiere şi şeful serviciului exploatãri, de la întreprinderea forestierã;
b) de directorul direcţiei regionale de economie forestierã, cînd sînt întocmite de organele de conducere ale întreprinderilor forestiere.
11. Organele prevãzute la articolul 10 rezolva procesele verbale de constatare a contravenţiilor, fãrã citarea pãrţilor, dupã cum urmeazã:
a) dacã procesul verbal de constatare a contravenţiei este întemeiat, îl aproba, aplicind totodatã şi sancţiunea, printr-o încheiere motivatã.
În cazurile prevãzute în <>art. 20 din decretul nr. 184/1954 , dacã s-a produs o paguba şi exista tarif de evaluare a pagubei, încheierea va cuprinde, pe lîngã sancţiunea ce se aplica şi calculul prin care se stabileşte valoarea pagubei pricinuite;
b) dacã procesul verbal de constatare a contravenţiei este neîntemeiat, îl anuleazã printr-o încheiere motivatã;
c) declara confiscat sau dispune restituirea cãtre cel în drept, prin încheierea motivatã, a obiectului cu privire la care s-au luat mãsuri în vederea confiscãrii, dupã cum acesta îndeplineşte sau nu condiţiile prevãzute în <>art. 8 din decretul nr. 184/1954 .
Încheierea de aplicarea sancţiunii va fi data în termen de cel mult una luna de la data sãvîrşirii contravenţiei.
Încheierea se va comunica celui sancţionat împreunã cu procesul verbal de constatare a contravenţiei în copie, în termen de cel mult doua luni de la aceeaşi data.
Prin încheierea de aplicare a amenzii, cel care a savirsit contravenţia va fi şi înştiinţat sa achite amenda şi, dupã caz, şi despãgubirile civile, cu arãtarea ca dacã nu le achitã în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii se va proceda la executarea silitã.
Încheierea de confiscare, de asemenea, se comunica celui care a savirsit contravenţia.
În toate cazurile comunicarea va arata şi calea de atac legalã, termenul de exercitare a caii de atac, precum şi organul în fata cãruia ea poate fi exercitatã.
12. Contravenientul poate face plîngere la tribunalul popular din circumscripţia unde domiciliazã, impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii şi a mãsurii confiscãrii, precum şi de stabilire a despãgubirilor pe baza de tarif.
Plîngerea va putea fi introdusã în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de aplicare a amenzii şi suspenda executarea acesteia. Ea se introduce la organul care a rezolvat procesul verbal de constatare a contravenţiei sau direct la instanta cu respectarea dispoziţiilor <>art. 25 şi 26 din Decretul nr. 184/1954 .
Hotãrîrea pronunţatã de tribunalul popular asupra plingerii, este definitiva.
13. În cazul cînd pe lîngã contravenienţii se vor constata şi infracţiuni în sarcina aceleiaşi persoane, organul constatator întocmeşte separat acte pentru constatarea infracţiunii şi a contravenţiei.
14. Aplicarea sau executarea sancţiunilor prevãzute în prezentele instrucţiuni, se prescriu, dupã caz, dacã:
a) sancţiunea nu a fost aplicatã în termenul de una luna de la data sãvîrşirii contravenţiei;
b) încheierea de aplicare a sancţiunii, conţinînd în cazul aplicãrii unei amenzi şi somaţia de plata, nu a fost comunicatã, împreunã cu procesul verbal de constatare a contravenţiei, celui sancţionat, în termenul de doua luni de la data sãvîrşirii contravenţiei;
c) amenda nu a fost executatã în termen de un an de la data sãvîrşirii contravenţiei, chiar dacã cel amendat a folosit cãile de atac.
De asemenea, aplicarea sau executarea sancţiunii nu are loc în caz de moarte a contravenientului.
Dispoziţiile de mai sus nu impiedica urmãrirea repararii pagubelor.
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Pentru acoperirea lipsei temporare de cadre didactice în unitãţile de învãţãmînt de toate gradele se aproba, în mod excepţional, efectuarea cumulului în învãţãmînt pentru anul şcolar 1963 - 1964, prin derogare de la prevederile Hotãrârii Consiliului de Miniştri nr. 175/1959 privind reglementarea cumulului de funcţii tehnice - administrative şi de specialitate
2. Funcţiile didactice din învãţãmîntul de toate gradele pot fi ocupate prin cumul, de personal didactic, de specialitate în întreprinderi, instituţii, aparatul de stat, institute de cercetãri ştiinţifice şi instituţii de arta.
Personalul didactic din învãţãmîntul de toate gradele poate cumula, atît în cadrul aceleiaşi unitãţi, cît şi în unitãţi diferite.
3. Funcţia didactica de educatoare (educator) din învãţãmîntul preşcolar şi instituţii de educaţie nu se poate ocupa prin cumul.
De asemenea, nu se pot ocupa prin cumul funcţiile de şef de laborator (şef de cabinet) şi preparator din învãţãmîntul superior.
4. Numãrul posturilor de învãţãtori de la clasele I-IV, precum şi numãrul posturilor didactice de la clasele V-XI şi de la şcolile petagogice, profesionale, de meserii şi tehnice, ce se va putea ocupa prin cumul, se va stabili numai de cãtre Ministerul Învãţãmîntului împreunã cu Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii.
Repartizarea pe regiuni, ministerele şi alte organe centrale, a posturilor care pot fi ocupate prin cumul, se va face de Ministerul Învãţãmîntului.
5. Munca prestatã prin cumul în unitãţile de învãţãmînt de toate gradele, se retribuie cu o parte din salariul funcţiei cumulate, proporţionalã cu parte din obligaţia didactica şi metodico-ştiinţificã îndeplinitã, în mãsura în care aceasta activitate este necesarã şi se efectuiaza.
Cota concretã din salariul funcţiei didactice cumulate cu care va fi retribuitã activitatea didactica integrala, precum şi activitatea metodo-ştiinţificã se va stabili, pe forme de învãţãmînt, prin instrucţiunile Ministerului Învãţãmîntului şi Comitetului de Stat pentru problemele de Munca şi Salarii.
6. Plata cu ora a muncii didactice nu constituie cumul. Totalul sumelor cuvenite pentru plãţile cu ora nu va putea depãşi în medie pe an şcolar 40% din salariul funcţiei didactice îndeplinite.
Sumele încasate pentru plata cu ora, împreunã cu retributia cuvenitã pentru funcţia ocupatã prin cumul, calculatã conform art. 5. nu vor putea depãşi, în medie pe an, salariul integral al funcţiei didactice cumulate.
7. La şcolile de cultura generalã, profesionale, de meserii şi tehnice, cumulul se aproba de conducãtorii organelor centrale sau de preşedinţii comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, în subordinea cãrora sunt aceste şcoli, iar pentru învãţãmîntul superior de cãtre Ministerul Învãţãmîntului.
8. Aplicarea prezentei hotãrâri se va face cu respectarea celorlalte prevederi din Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 175/1959 .
9. Pentru o mai justa reglementare a obligaţiilor cadrelor didactice din învãţãmîntul de toate gradele, Ministerul Învãţãmîntului, în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificarii, Comitetul de Stat pentru Probleme de Munca şi Salarii, Ministerul Finanţelor şi Consiliul Central al Sindicatelor, va definitiva studiul cu privire la normarea activitãţii cadrelor didactice şi a cumulului în învãţãmînt, prezentind propuneri Consiliului de Miniştri, pînã la 31 ianuarie 1964
10. Ministerul Învãţãmîntului împreunã cu Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii vor elabora instrucţiuni de aplicare a prevederilor prezentei hotãrâri.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri
Ion Gheorghe Maurer
-----
|
--------
|
Ţinînd seama ca, Comitetul de Stat al Planificarii, ministerele şi întreprinderile economice se ocupa cu mai multã rãspundere şi competenta de introducerea tehnicii noi în procesul de producţie, nu mai apare necesar existenta unui organ central cu atribuţii speciale pentru coordonarea şi controlul activitãţii legate de introducerea şi extinderea tehnicii noi,
în acest scop,
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Pe data prezentei hotãrîri Comitetul pentru Tehnica Noua de pe lîngã Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane îşi înceteazã activitatea.
Angajaţii Comitetului pentru Tehnica Noua vor fi transferati în sectoarele productive ale economiei naţionale în condiţiile Codului Muncii.
2. Atribuţiile Comitetului pentru Tehnica Noua prevãzute în Hotãrîrea nr. 877 din 18 iulie 1960 cu privire la ridicarea nivelului tehnic al producţiei trec asupra Comitetului de Stat al Planificarii.
Prevederile referitoare la atribuţiile Comitetului pentru Tehnica Noua din art. 2 literele i, k şi n, art. 4 alin. final, art. 12 alin. final şi <>art. 14 ale Hotãrîrii nr. 877 din 18 iulie 1960 , se abroga.
3. Pentru lichidarea gestiunii Comitetului pentru Tehnica Noua se înfiinţeazã o Comisie de lichidare numita de Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri care a coordonat activitatea Comitetului pentru Tehnica Noua.
Lucrãrile de lichidare vor fi terminate pînã la data de 20 iunie 1963.
4. Fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor determinate de desfiinţarea Comitetului pentru Tehnica Noua şi funcţionarea Comisiei de lichidare prevãzutã de art. 3 se acoperã din planul de cheltuieli al Secretariatului General al Consiliului de Miniştri.
5. Arhiva Comitetului pentru Tehnica Noua se va preda Comitetului de Stat al Planificarii.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
-------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Se aproba Instrucţiunile privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor sãvîrşite în domeniul apelor.
2. Articolele 70, 71, 72, 77, 83, 84, 85, 88, 89, 91, 92, 93, 94 şi 135 din Instrucţiunile privind stabilirea normelor sanitaro-antiepidemice şi sancţionarea contravenţiilor sãvîrşite la aceste norme aprobate prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 541/1960 şi art. 1 lit. d, g şi h din Instrucţiunile pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor privind pescuitul în toate bazinele piscicole din Republica Populara Romana, aprobate prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 80/1960 , se abroga.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
INSTRUCŢIUNI
privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor sãvîrşite în domeniul apelor
În temeiul Decretului nr. 879 din 26 noiembrie 1962 privind organizarea şi funcţionarea Comitetului de Stat al Apelor de pe lîngã Consiliul de Miniştri şi a Decretului nr. 143 din 4 aprilie 1953 privind folosirea raţionalã, amenajarea şi protecţia apelor precum şi în baza <>Decretului nr. 184/1954 pentru reglementarea contravenţiilor republicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 28 mai 1955,
Preşedintele Comitetului de Stat al Apelor de pe lîngã Consiliul de Miniştri emite urmãtoarele instrucţiuni pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul apelor:
ART. 1
Constituie contravenţii în domeniul apelor urmãtoarele fapte:
a) executarea de lucrãri care au legatura directa sau indirecta cu folosirea apelor, cu apãrarea impotriva efectelor dãunãtoare ale apelor, cu protecţia calitãţii apelor sau care pot aduce modificãri în orice fel regimului de scurgere a apelor, fãrã avizul organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acestuia;
b) folosirea apelor de suprafata sau subterane fãrã avizul sau autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acestora. Se excepteazã folosirea apelor pentru nevoi casnice ca: baut, adapat, spãlat, imbaiat etc;
c) exploatarea construcţiilor hidrotehnice de gospodãrire a apelor fãrã respectarea prevederilor din regulamentele de exploatare avizate de organele de gospodãrire a apelor;
d) evacuarea de ape reziduale în ape curgãtoare, lacuri, balti, elestee, canale, în mare în lungul litoralului sau în ape subterane, fãrã avizul sau autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor, cu încãlcarea acestora sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în regulamentul de exploatare;
e) descãrcarea de orice fel de materiale în cursurile de apa curgãtoare, lacuri, elestee, balti, canale sau în mare în lungul litoralului, fãrã avizul sau autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acestora;
f) deversarea apelor reziduale încãrcate cu substanţe nocive în reţeaua de canalizare a localitãţilor şi industriilor fãrã autorizaţia organelor de exploatare a reţelei sau cu încãlcarea acesteia;
g) darea în exploatare sau extinderea unor unitãţi care prin activitatea lor evacueaza ape reziduale, fãrã funcţionarea instalaţiilor de epurare potrivit proiectelor legal avizate;
h) neexploatarea de cãtre beneficiari a întregii capacitãţi a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale sau neintretinerea lor conform regulamentului de exploatare;
i) folosirea de canale deschise pentru scurgerea apelor reziduale fecaloide şi a apelor toxice industriale;
j) deversarea în cursurile de apa a excesului de ape reziduale neepurate biologic folosite la irigaţii, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor;
k) depozitarea în albiile sau pe malurile cursurilor de apa şi a canalelor ori pe malurile lacurilor, helesteelor, baltilor sau pe coronamentul, banchetele, taluzele şi zonele de protecţie a digurilor, a materialelor de orice fel care ar putea dãuna regimului de scurgere a apelor, sau fiind duse de ape mari sau ape meteorice ar ingusta albiile sau ar schimba calitatea apei;
l) exploatarea carierelor de piatra sau extragerea pietrisului, nisipului, argilelor şi altor materiale din albiile sau malurile cursurilor de apa şi canalelor, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acesteia;
m) topirea în cursurile de apa, lacuri, elestee, balti sau canale a cinepii, inului sau altor plante textile fãrã autorizarea organelor de gospodãrire a apelor, în afarã de locurile anume destinate în acest scop;
n) folosirea terenurilor situate pe o zona de 20 metri de-a lungul malurilor apelor navigabile, precum şi în lungul digurilor de apãrare contra inundatiilor pe ambele pãrţi, fãrã avizul organizaţiilor de stat care le au în folosinta sau cu încãlcarea acesteia;
o) transportul liber de lemne sau plutitul pe apele curgãtoare, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acesteia;
p) neintretinerea în buna stare a malurilor sau albiilor în zonele stabilite de organele de gospodãrire a apelor, de cãtre cei cãrora li s-a recunoscut un drept de folosinta;
q) plantarea sau taierea arborilor, tufelor şi puietilor în albiile cursurilor de apa, pe malurile lor, pe diguri sau în zonele de protecţie a lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acesteia;
r) extragerea de pãmînt de pe diguri sau de-a lungul acestora în zona stabilitã de organele de gospodãrire a apelor sau plantarea de stilpi în diguri sau baraje de pãmînt;
s) facerea de arãturi sau santuri pe maluri şi în albiile cursurilor de apa sau canalelor, în diguri sau baraje de pãmînt, înãuntrul zonei stabilite de organele de gospodãrire a apelor;
t) circulaţia cu vehicule sau trecerea cu animale pe diguri sau prin canale, în afarã de cazul în care trecerea se face prin locuri anume destinate în acest scop;
u) pasunatul animalelor, cositul sau degradarea ierbii pe malurile cursurilor de apa în zonele în care sînt executate lucrãri hidrotehnice precum şi pe diguri şi pe malurile canalelor, fãrã aprobarea prealabilã a beneficiarilor acestor lucrãri;
v) degradarea reperelor, bornelor sau instalaţiilor hidrometrice aşezate în albiile sau pe malurile cursurilor de apa şi canalelor;
x) instalarea de conducte prin, peste sau sub diguri sau baraje de pãmînt, fãrã aprobarea prealabilã a beneficiarilor acestora;
y) refuzul de a prezenta avizele şi autorizaţiile legale de folosire a apelor, de evacuare a apelor reziduale sau de exploatarea materialelor din cursurile de apa sau canale, la cererea organelor de gospodãrire a apelor;
z) refuzul de a permite persoanelor împuternicite de organele de gospodãrire a apelor accesul pe terenurile şi în incintele beneficiarilor de folosinţe în vederea exercitãrii dreptului de supraveghere a gospodãririi apelor, în afarã de cazul în care potrivit actelor normative este necesarã o autorizaţie specialã.
În înţelesul prezentului articol, prin canale se înţeleg canale de irigatie, desecare, navigaţie şi derivatie.
ART. 2
Pentru sãvîrşirea contravenţiilor prevãzute în art. 1 se sancţioneazã dupã caz:
a) salariaţii rãspunzãtori din cadrul organizaţiei socialiste:
- cu amenda de la 100-500 lei, în cazul contravenţiilor de la literele: a, b, c, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, x, y şi z;
- cu amenda de la 100-1.000 lei, în cazul contravenţiilor de la literele: d, e, f, g, h, i, şi j;
b) persoanele particulare cu amenda de la 25-150 lei.
ART. 3
Contravenţiile prevãzute în prezentele instrucţiuni se constata prin procese-verbale care se încheie de cãtre organele Inspecţiei de stat a apelor şi alţi delegaţi desemnaţi de Comitetul de Stat al Apelor.
Contravenţiile de la art. 1 literele d)-n) pot fi constatate şi de delegaţi desemnaţi de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi de delegaţi desemnaţi de Ministerul Industriei Alimentare, dintre angajaţii acestora.
ART. 4
În cazul în care prin sãvîrşirea vreuneia din contravenţiile prevãzute la art. 1 s-a cauzat o paguba, în procesul-verbal de constatare a contravenţiei vor fi arãtate şi toate împrejurãrile ce pot servi la evaluarea ei, în vederea realizãrii despãgubirii cuvenite pe calea dreptului comun.
ART. 5
Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute la art. 1 literele a)-c) şi o)-z) se rezolva de şefii direcţiilor de gospodãrire a apelor din bazinele hidrografice în raza cãrora contravenţiile au fost sãvîrşite.
În cazul în care constatarea contravenţiilor menţionate în alineatul precedent se face de organele Inspecţiei de Stat a Apelor, acestea au dreptul sa aplice şi amenda legalã.
Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute la art. 1 literele d)-n) se rezolva de cãtre o comisie care funcţioneazã pe lîngã Comitetul de Stat al Apelor, compusa dintr-un delegat al acestui Comitet ca preşedinte şi cîte un delegat al Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi Ministerului Industriei Alimentare, ca membri.
Comisia lucreazã în prezenta tuturor delegaţilor. Încheierile se dau cu majoritate de voturi.
ART. 6
În conformitate cu prevederile <>Decretului nr. 184/1954 , încheierea de aplicare a sancţiunii va fi data cel mult în termen de una luna de la data sãvîrşirii contravenţiei şi va fi comunicatã celui sancţionat împreunã cu procesul-verbal de constatare a contravenţiei în copii, cel mult în doua luni de la aceeaşi data.
ART. 7
Impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii, contravenienţii pot face plîngere în termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul popular în circumscripţia cãruia domiciliazã.
Plîngerea poate fi introdusã fie la organul care a rezolvat procesul-verbal de contravenţie, fie la tribunalul popular în circumscripţia cãruia contravenientul domiciliazã.
Judecarea plingerii se face de acest tribunal.
Plîngerea suspenda executarea încheierii.
--------
|
În temeiul Decretului nr. 879 din 26 noiembrie 1962 privind organizarea şi funcţionarea Comitetului de Stat al Apelor de pe lîngã Consiliul de Miniştri şi a Decretului nr. 143 din 4 aprilie 1953 privind folosirea raţionalã, amenajarea şi protecţia apelor precum şi în baza <>Decretului nr. 184/1954 pentru reglementarea contravenţiilor republicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 28 mai 1955,
Preşedintele Comitetului de Stat al Apelor de pe lîngã Consiliul de Miniştri emite urmãtoarele instrucţiuni pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul apelor:
ART. 1
Constituie contravenţii în domeniul apelor urmãtoarele fapte:
a) executarea de lucrãri care au legatura directa sau indirecta cu folosirea apelor, cu apãrarea impotriva efectelor dãunãtoare ale apelor, cu protecţia calitãţii apelor sau care pot aduce modificãri în orice fel regimului de scurgere a apelor, fãrã avizul organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acestuia;
b) folosirea apelor de suprafata sau subterane fãrã avizul sau autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acestora. Se excepteazã folosirea apelor pentru nevoi casnice ca: baut, adapat, spãlat, imbaiat etc;
c) exploatarea construcţiilor hidrotehnice de gospodãrire a apelor fãrã respectarea prevederilor din regulamentele de exploatare avizate de organele de gospodãrire a apelor;
d) evacuarea de ape reziduale în ape curgãtoare, lacuri, balti, elestee, canale, în mare în lungul litoralului sau în ape subterane, fãrã avizul sau autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor, cu încãlcarea acestora sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în regulamentul de exploatare;
e) descãrcarea de orice fel de materiale în cursurile de apa curgãtoare, lacuri, elestee, balti, canale sau în mare în lungul litoralului, fãrã avizul sau autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acestora;
f) deversarea apelor reziduale încãrcate cu substanţe nocive în reţeaua de canalizare a localitãţilor şi industriilor fãrã autorizaţia organelor de exploatare a reţelei sau cu încãlcarea acesteia;
g) darea în exploatare sau extinderea unor unitãţi care prin activitatea lor evacueaza ape reziduale, fãrã funcţionarea instalaţiilor de epurare potrivit proiectelor legal avizate;
h) neexploatarea de cãtre beneficiari a întregii capacitãţi a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale sau neintretinerea lor conform regulamentului de exploatare;
i) folosirea de canale deschise pentru scurgerea apelor reziduale fecaloide şi a apelor toxice industriale;
j) deversarea în cursurile de apa a excesului de ape reziduale neepurate biologic folosite la irigaţii, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor;
k) depozitarea în albiile sau pe malurile cursurilor de apa şi a canalelor ori pe malurile lacurilor, helesteelor, baltilor sau pe coronamentul, banchetele, taluzele şi zonele de protecţie a digurilor, a materialelor de orice fel care ar putea dãuna regimului de scurgere a apelor, sau fiind duse de ape mari sau ape meteorice ar ingusta albiile sau ar schimba calitatea apei;
l) exploatarea carierelor de piatra sau extragerea pietrisului, nisipului, argilelor şi altor materiale din albiile sau malurile cursurilor de apa şi canalelor, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acesteia;
m) topirea în cursurile de apa, lacuri, elestee, balti sau canale a cinepii, inului sau altor plante textile fãrã autorizarea organelor de gospodãrire a apelor, în afarã de locurile anume destinate în acest scop;
n) folosirea terenurilor situate pe o zona de 20 metri de-a lungul malurilor apelor navigabile, precum şi în lungul digurilor de apãrare contra inundatiilor pe ambele pãrţi, fãrã avizul organizaţiilor de stat care le au în folosinta sau cu încãlcarea acesteia;
o) transportul liber de lemne sau plutitul pe apele curgãtoare, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acesteia;
p) neintretinerea în buna stare a malurilor sau albiilor în zonele stabilite de organele de gospodãrire a apelor, de cãtre cei cãrora li s-a recunoscut un drept de folosinta;
q) plantarea sau taierea arborilor, tufelor şi puietilor în albiile cursurilor de apa, pe malurile lor, pe diguri sau în zonele de protecţie a lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare, fãrã autorizaţia organelor de gospodãrire a apelor sau cu încãlcarea acesteia;
r) extragerea de pãmînt de pe diguri sau de-a lungul acestora în zona stabilitã de organele de gospodãrire a apelor sau plantarea de stilpi în diguri sau baraje de pãmînt;
s) facerea de arãturi sau santuri pe maluri şi în albiile cursurilor de apa sau canalelor, în diguri sau baraje de pãmînt, înãuntrul zonei stabilite de organele de gospodãrire a apelor;
t) circulaţia cu vehicule sau trecerea cu animale pe diguri sau prin canale, în afarã de cazul în care trecerea se face prin locuri anume destinate în acest scop;
u) pasunatul animalelor, cositul sau degradarea ierbii pe malurile cursurilor de apa în zonele în care sînt executate lucrãri hidrotehnice precum şi pe diguri şi pe malurile canalelor, fãrã aprobarea prealabilã a beneficiarilor acestor lucrãri;
v) degradarea reperelor, bornelor sau instalaţiilor hidrometrice aşezate în albiile sau pe malurile cursurilor de apa şi canalelor;
x) instalarea de conducte prin, peste sau sub diguri sau baraje de pãmînt, fãrã aprobarea prealabilã a beneficiarilor acestora;
y) refuzul de a prezenta avizele şi autorizaţiile legale de folosire a apelor, de evacuare a apelor reziduale sau de exploatarea materialelor din cursurile de apa sau canale, la cererea organelor de gospodãrire a apelor;
z) refuzul de a permite persoanelor împuternicite de organele de gospodãrire a apelor accesul pe terenurile şi în incintele beneficiarilor de folosinţe în vederea exercitãrii dreptului de supraveghere a gospodãririi apelor, în afarã de cazul în care potrivit actelor normative este necesarã o autorizaţie specialã.
În înţelesul prezentului articol, prin canale se înţeleg canale de irigatie, desecare, navigaţie şi derivatie.
ART. 2
Pentru sãvîrşirea contravenţiilor prevãzute în art. 1 se sancţioneazã dupã caz:
a) salariaţii rãspunzãtori din cadrul organizaţiei socialiste:
- cu amenda de la 100-500 lei, în cazul contravenţiilor de la literele: a, b, c, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, x, y şi z;
- cu amenda de la 100-1.000 lei, în cazul contravenţiilor de la literele: d, e, f, g, h, i, şi j;
b) persoanele particulare cu amenda de la 25-150 lei.
ART. 3
Contravenţiile prevãzute în prezentele instrucţiuni se constata prin procese-verbale care se încheie de cãtre organele Inspecţiei de stat a apelor şi alţi delegaţi desemnaţi de Comitetul de Stat al Apelor.
Contravenţiile de la art. 1 literele d)-n) pot fi constatate şi de delegaţi desemnaţi de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi de delegaţi desemnaţi de Ministerul Industriei Alimentare, dintre angajaţii acestora.
ART. 4
În cazul în care prin sãvîrşirea vreuneia din contravenţiile prevãzute la art. 1 s-a cauzat o paguba, în procesul-verbal de constatare a contravenţiei vor fi arãtate şi toate împrejurãrile ce pot servi la evaluarea ei, în vederea realizãrii despãgubirii cuvenite pe calea dreptului comun.
ART. 5
Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute la art. 1 literele a)-c) şi o)-z) se rezolva de şefii direcţiilor de gospodãrire a apelor din bazinele hidrografice în raza cãrora contravenţiile au fost sãvîrşite.
În cazul în care constatarea contravenţiilor menţionate în alineatul precedent se face de organele Inspecţiei de Stat a Apelor, acestea au dreptul sa aplice şi amenda legalã.
Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor prevãzute la art. 1 literele d)-n) se rezolva de cãtre o comisie care funcţioneazã pe lîngã Comitetul de Stat al Apelor, compusa dintr-un delegat al acestui Comitet ca preşedinte şi cîte un delegat al Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi Ministerului Industriei Alimentare, ca membri.
Comisia lucreazã în prezenta tuturor delegaţilor. Încheierile se dau cu majoritate de voturi.
ART. 6
În conformitate cu prevederile <>Decretului nr. 184/1954 , încheierea de aplicare a sancţiunii va fi data cel mult în termen de una luna de la data sãvîrşirii contravenţiei şi va fi comunicatã celui sancţionat împreunã cu procesul-verbal de constatare a contravenţiei în copii, cel mult în doua luni de la aceeaşi data.
ART. 7
Impotriva încheierii de aplicare a sancţiunii, contravenienţii pot face plîngere în termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul popular în circumscripţia cãruia domiciliazã.
Plîngerea poate fi introdusã fie la organul care a rezolvat procesul-verbal de contravenţie, fie la tribunalul popular în circumscripţia cãruia contravenientul domiciliazã.
Judecarea plingerii se face de acest tribunal.
Plîngerea suspenda executarea încheierii.
--------
|
I. Organizare
1. Inspecţia de Stat a Apelor, înfiinţatã prin Decretul nr. 879/1962 , este organul tehnic şi operativ prin care Comitetul de Stat al Apelor controleazã acţiunea de prevenire şi combatere a impurificarii apelor de suprafata şi subterane pentru ca acestea sa corespundã condiţiilor de calitate cerute de diferite folosinţe.
Inspecţia de Stat a Apelor este formatã dintr-un corp de inspectori condus de un inspector general. Ea îşi desfãşoarã activitatea pe baza prezentului regulament şi a ordinelor preşedintelui Comitetului de Stat al Apelor.
În mãsura necesitãţilor, competenta de control va putea fi delegatã şi altor angajaţi din unitãţile centrale şi exterioare ale Comitetului de Stat al Apelor.
II. Atributiuni
2. Inspecţia de Stat a Apelor urmãreşte aplicarea de cãtre organizaţiile socialiste şi de cãtre persoanele fizice a mãsurilor şi prevederilor legale privind protecţia calitãţii apelor şi întãrirea disciplinei de stat în acest domeniu.
3. În îndeplinirea sarcinilor sale, Inspecţia de Stat a Apelor are urmãtoarele atributiuni:
a) controleazã respectarea condiţiilor şi normelor legale de evacuare a apelor reziduale în apele de suprafata şi subterane;
b) controleazã exploatarea corespunzãtoare şi funcţionarea cu intreaga capacitate a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale în conformitate cu avizele şi autorizaţiile date de Comitetul de Stat al Apelor şi cu regulamentele de exploatare avizate de Comitetul de Stat al Apelor;
c) controleazã executarea şi darea în funcţiune a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale la termenele prevãzute în planul de stat precum şi respectarea avizelor Comitetului de Stat al Apelor cu privire la executarea acestor lucrãri;
d) controleazã modul în care unitãţile care evacueaza ape reziduale, realizeazã programul de mãsuri privind, modificarea tehnologiei de fabricaţie în vederea reducerii volumului de ape reziduale, micsorarii nocivitatii acestor ape şi recuperãrii substanţelor valoroase pe care le conţin;
e) cerceteazã sesizãrile cu privire la cazurile de impurificare dãunãtoare a apelor, stabilind cauzele, rãspunderile şi mãsurile de luat.
4. Organele Inspecţiei de Stat a Apelor au dreptul:
a) de acces, în scopul îndeplinirii obligaţiilor legale, în toate unitãţile care folosesc şi evacueaza ape, precum şi în orice loc în care este necesar a face constatãri privind aplicarea mãsurilor de protecţia calitãţii apelor.
Pentru unitãţile la care accesul este permis pe baza unei autorizaţii speciale, la cererea Comitetului de Stat al Apelor, ministerele, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi comitetele executive ale sfaturilor populare care au în subordine aceste unitãţi, vor elibera autorizaţiile cuvenite;
b) de a examina la unitãţi, orice date şi documentaţii necesare controlului, conducerile unitãţilor fiind obligate sa le dea posibilitatea de a lua cunostinta de aceste date şi documentaţii şi de a-şi efectua lucrãrile necesare în scopul îndeplinirii obligaţiilor legale pe care le au;
c) de a cere unitãţilor controlate efectuarea de analize de laborator a apelor reziduale, unitãţile respective fiind obligate a le efectua în termen;
d) de a preleva probe de ape reziduale din orice punct al unitãţilor controlate;
e) de a încheia în timpul controlului note de constatare în prezenta personalului tehnic de resort, acesta fiind obligat a le semna, eventual cu obiecţiuni;
f) de a nota observaţiile constatate în registrul unic de control al unitãţii controlate;
g) de a cere note explicative în cazurile prevãzute la art. 3 litera "e" oricãruia dintre salariaţii unitãţilor controlate, aceştia fiind obligaţi a le da.
5. La terminarea controlului, inspectorii de stat încheie un proces-verbal cuprinzînd lipsurile constatate şi cauzele acestora şi indicind mãsurile ce trebuie luate şi termenele de realizare. Conducãtorii unitãţilor controlate sînt obligaţi sa participe la prelucrarea procesului-verbal de control, semnind de luare de cunostinta.
III. Mãsuri ce se iau de Inspecţia de Stat a Apelor
6. Organele Inspecţiei de Stat a Apelor sînt obligate:
a) sa semnaleze deficientele şi încãlcãrile constatate şi sa dea indicaţii obligatorii unitãţilor controlate pentru luarea mãsurilor necesare în vederea lichidãrii lipsurilor;
b) sa opreascã execuţia lucrãrilor de evacuare a apelor care nu au avize legale sau care se executa în alte condiţii decît cele avizate;
e) în cazuri grave de impurificari dãunãtoare, pe baza aprobãrii prealabile a preşedintelui Comitetului de Stat al Apelor şi dupã încunoştinţarea organului central tutelar sau comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, sa opreascã funcţionarea unitãţilor controlate pînã la intrarea în legalitate;
d) sa ceara conducerii unitãţii controlate tragerea la rãspundere a celor care dovedesc neglijenţa în întreţinerea şi exploatarea statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale; de asemenea, sa ceara înlocuirea celor care au arãtat incompetenta tehnica în îndeplinirea acestor sarcini;
e) sa popularizeze dispoziţiile legale privind protecţia calitãţii apelor şi sa ia mãsuri pentru prevenirea incalcarilor în acest domeniu;
f) sa constate contravenţiile în domeniul protecţiei calitãţii apelor şi sa aplice amenzile prevãzute în instrucţiunile pentru sancţionarea acestor contravenţii; în cazul incalcarilor care constituie infracţiuni, organele Inspecţiei de Stat a Apelor vor proceda conform prevederilor legale;
g) sa întocmeascã sinteze cu privire la rezultatele acţiunii de prevenire şi combatere a impurificarii apelor de suprafata şi subterane.
IV. Dispoziţii finale
7. Inspectorii de stat ai apelor se legitimeazã cu legitimatii speciale semnate de preşedintele Comitetului de Stat al Apelor.
Inspecţia de Stat a Apelor îşi va coordona activitatea sa cu Inspecţia de stat pentru igiena şi protecţia muncii din cadrul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, cu Inspecţia de stat în construcţii din cadrul Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, şi cu organele de inspecţie şi control ale Ministerului Industriei Alimentare şi va cere, la nevoie, concursul organelor de militie şi altor organe de stat care sînt obligate a le da.
De asemenea, în activitatea lor, inspectorii de stat ai apelor vor cere colaborarea şi sprijinul Asociaţiei Generale a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi şi altor Organizaţii Obşteşti.
---------
|
1. Ministerele, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale, în subordinea cãrora se afla unitãţile prevãzute în anexa nr. 1*), care prin activitatea lor evacueaza ape reziduale, vor lua mãsuri ca, în cadrul indicatorilor de plan pe anul 1963 şi în termen de 6 luni de la data prezentei hotãrîri, staţiile şi instalaţiile de epurare ale acestor unitãţi sa funcţioneze cu randament corespunzãtor capacitãţilor de producţie ale unitãţilor pe care le deservesc. În acelaşi termen va fi asigurata funcţionarea cu randament corespunzãtor a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, terminate în anul 1952.
2. Ministerele, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor lua mãsuri în perioada 1963-1965, ca staţiile şi instalaţiile de epurare de la unitãţile în subordine prevãzute în anexa nr. 2*), sa corespundã capacitãţilor de producţie ale acestor unitãţi şi sa funcţioneze conform regulamentului de exploatare şi întreţinere avizat de Comitetul de Stat al Apelor, în care scop vor asigura elaborarea documentaţiilor tehnice şi vor lua mãsuri pentru executarea lucrãrilor necesare.
Lucrãrile prevãzute la alineatul precedent se vor executa pînã la 31 decembrie 1965, pe baza unui program eşalonat pe ani, ce se va întocmi de organele arãtate la alineatul precedent împreunã cu Comitetul de Stat al Apelor şi Comitetul de Stat al Planificarii în termen de 30 de zile de la data prezentei hotãrîri. Pe baza acestui program, Comitetul de Stat al Planificarii va prevedea în proiectele planurilor anuale de stat, mijloacele materiale şi financiare necesare proiectãrii şi executãrii lucrãrilor.
3. Ministerele, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor lua mãsuri pentru construirea de staţii şi instalaţii de epurare la toate unitãţile industriale în subordine, care prin activitatea lor evacueaza ape reziduale, precum şi la oraşele dotate cu reţele de canalizare care în prezent nu au astfel de staţii şi instalaţii. Se va da prioritate construirii de staţii şi instalaţii de epurare la unitãţile prevãzute în anexa nr. 3*) care vor fi puse în funcţiune cel mai tirziu pînã în anul 1970.
Lucrãrile se vor executa eşalonat, pe baza de programe anuale întocmite de organele arãtate la alineatul precedent, împreunã cu Comitetul de Stat al Apelor şi Comitetul de Stat al Planificarii. La eşalonarea lucrãrilor se va avea în vedere:
- gradul de nocivitate al surselor de impurificare;
- importanta social-economicã a cursului de apa în care se evacueaza ape reziduale neepurate;
- posibilitãţile de rezolvare eficienta din punct de vedere tehnic şi economic a procesului de epurare.
Comitetul de Stat al Planificarii va prevedea în proiectele planurilor anuale de stat, mijloacele materiale şi financiare necesare proiectãrii şi executãrii lucrãrilor.
4. În vederea salubrizarii riului Dimbovita în zona aval de oraşul Bucureşti, Comitetul executiv al Sfatului popular al oraşului Bucureşti va lua mãsuri pentru construirea statiei şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale, precum şi a lucrãrilor de canalizare aferente. Pînã în anul 1970, statia şi instalaţiile de epurare vor trebui sa funcţioneze cu cel puţin jumãtate din capacitatea treptei mecanice de epurare, iar pînã în 1975 cu treptele mecanicã şi biologica.
În termen de 30 de zile de la data prezentei hotãrîri, Comitetul de Stat al Planificarii împreunã cu Comitetul de Stat al Apelor şi Comitetul executiv al Sfatului popular al oraşului Bucureşti, vor întocmi un program eşalonat pentru proiectarea şi executarea statiei de epurare a apelor reziduale a oraşului Bucureşti şi a lucrãrilor de canalizare aferente. Pe baza acestui program, Comitetul de Stat al Planificarii va prevedea în proiectele planurilor anuale de stat, mijloacele materiale şi financiare necesare. Proiectarea lucrãrilor se va asigura de Comitetul de Stat al Apelor, în colaborare cu Comitetul Executiv al Sfatului popular al oraşului Bucureşti.
5. La proiectarea şi executarea statiilor şi instalaţiilor de epurare se vor avea în vedere realizarile cele mai înaintate ale tehnicii mondiale.
Comisia Guvernamentalã de Colaborare Economicã şi Tehnico-Ştiinţificã, pe baza temelor tehnice elaborate de ministerele şi celelalte organe centrale interesate, cu avizul Comitetului de Stat al Apelor, va procura din Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, Republica Socialistã Cehoslovaca şi Republica Democrata Germanã, documentaţiile tehnice cuprinse în anexa nr. 4*).
Ministerul Comerţului Exterior, în cadrul planurilor de import ale ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate şi pe baza temelor tehnice înaintate din timp de acestea, cu avizul Comitetului de Stat al Apelor, va trata contractarea şi aducerea din import în cele mai scurte termene de livrare a documentaţiilor tehnice din Vest, cuprinse în anexa nr. 4.
Documentaţia tehnica necesarã pentru staţiile de epurare a apelor reziduale orãşeneşti va fi procurata de Comitetul de Stat al Apelor.
La cererea ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate, cu avizul Comitetului de Stat al Apelor, Comisia Guvernamentalã de Colaborare Economicã şi Tehnico-Ştiinţificã şi Ministerul Comerţului Exterior vor procura din exterior şi alte documentaţii tehnice, în afarã celor cuprinse în anexa nr. 4, care vor fi necesare în vederea realizãrii lucrãrilor prevãzute la articolele 2 şi 3 din prezenta hotãrîre.
6. Comitetul de Stat al Apelor, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, care au în subordinea lor organizaţii de proiectare, vor asigura elaborarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice privind executarea statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale.
Documentaţiile tehnice pentru staţiile de epurare orãşeneşti prevãzute în anexa nr. 5*) se vor elabora de organizaţiile de proiectare ale Comitetului de Stat al Apelor. Lista oraşelor cuprinse în anexa nr. 5 va putea fi completatã de Comitetul de Stat al Apelor cu avizul Comitetului de Stat al Planificarii.
Comitetul de Stat al Apelor va acorda, la cerere, asistenta tehnica de specialitate organizaţiilor regionale de proiectare şi institutelor de proiectare ale ministerelor şi celorlalte organe centrale.
7. Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi comitetele executive al sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor lua mãsuri ca unitãţile în subordine care au staţii şi instalaţii de epurare a apelor reziduale, sa întocmeascã în termen de 3 luni de la data prezentei hotãrîri şi sa prezinte spre avizare la Comitetul de Stat al Apelor, regulamentele de funcţionare şi exploatare a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale.
Staţiile şi instalaţiile noi de epurare a apelor reziduale, ce se vor executa conform prevederilor prezentei hotãrîri, vor fi puse în funcţiune numai pe baza regulamentelor de funcţionare şi exploatare întocmite de unitãţile care le deţin şi avizate de Comitetul de Stat al Apelor.
8. Comitetul de Stat al Apelor împreunã cu Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate, vor organiza pe baza unui program comun ce va fi întocmit în termen de 3 luni de la data prezentei hotãrîri, elaborarea de standarde şi proiecte tip pentru obiectele care intra în compunerea instalaţiilor de epurare a apelor reziduale.
9. Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, pe baza studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice elaborate de ministerele şi celelalte organe centrale interesate şi avizate de Comitetul de Stat al Planificarii şi de Comitetul de Stat al Apelor, va organiza întocmirea proiectelor de execuţie şi producţia de utilaje şi elemente de instalaţii specifice statiilor de epurare, în cantitãţile şi la termenele ce se vor stabili împreunã cu organele centrale interesate.
Pentru sfaturile populare studiile tehnico-economice şi proiectele tehnice vor fi elaborate de Comitetul de Stat al Apelor, iar cantitãţile şi termenele se vor stabili de cãtre Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini împreunã cu comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta.
10. În vederea reducerii volumului de ape reziduale prin recirculare, micsorarii nocivitatii acestor ape şi recuperãrii substanţelor valoroase pe care le conţin, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, care au în subordine întreprinderi industriale ce evacueaza ape reziduale, vor studia şi elabora în termen de 6 luni de la data prezentei hotãrîri, programe de mãsuri privind modificarea tehnologiei de fabricaţie, în toate cazurile în care aceste mãsuri sînt justificate din punct de vedere economic.
Mãsurile prevãzute la alineatul precedent vor fi avute în vedere şi la proiectarea întreprinderilor industriale noi.
11. Ministerele prevãzute în anexa nr. 6*) vor lua mãsuri pentru studierea prin institutele de cercetãri proprii şi experimentarea prin staţii pilot a problemelor şi procedeelor privind epurarea apelor reziduale specifice ramurii industriale respective.
Studierea acestor probleme se va face pe baza de programe ce vor fi prezentate spre avizare Comitetului de Stat al Planificarii şi Comitetului de Stat al Apelor, în termen de 3 luni de la data prezentei hotãrîri.
Comitetul de Stat al Apelor prin Institutul de studii şi cercetãri hidrotehnice va acorda asistenta tehnica de specialitate în problemele complexe sau de tehnicitate deosebita.
12. Comitetul de Stat al Apelor, Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi Consiliul Superior al Agriculturii, pe baza unui program comun întocmit în termen de 3 luni de la data prezentei hotãrîri, vor organiza studii şi cercetãri pentru valorificarea în agricultura a apelor reziduale şi a namolurilor provenite din epurarea acestor ape.
13. Comitetul de Stat al Apelor va lua mãsuri pentru dezvoltarea bazei de studii şi cercetãri în unitãţile din subordinea sa, în legatura cu sursele de impurificare a apelor, staţiile de epurare a apelor reziduale şi pentru întãrirea evidentei şi controlului în domeniul protecţiei calitãţii apelor.
În acest scop, pe baza unei documentaţii tehnice justificative prezentatã de Comitetul de Stat al Apelor, Comitetul de Stat al Planificarii va prevedea în proiectele planurilor anuale de stat pe anii 1964 şi 1965, mijloacele materiale şi financiare necesare Comitetului de Stat al Apelor pentru aducerea la îndeplinire a mãsurilor prevãzute în alineatul precedent.
14. Pentru pregãtirea cadrelor tehnice necesare exploatãrii statiilor de epurare se vor lua urmãtoarele mãsuri:
a) Ministerul Învãţãmîntului va prevedea în programa analitica a institutelor de învãţãmînt superior ce pregãtesc ingineri tehnologi pentru ramurile industriale petrol-chimie, cãrbune, metalurgie, lemn-hirtie, alimentara şi uşoarã, teme de specialitate privind metodele de epurare a apelor reziduale provenite din industriile respective;
b) Comitetul de Stat al Apelor va organiza şcolarizarea personalului mediu tehnic atît pentru unitãţile industriale cît şi pentru oraşe.
15. Ministerele care au în subordine întreprinderi industriale care evacueaza apele reziduale, îşi vor crea în direcţiile tehnice, în cadrul fondurilor de salarii aprobate, un organ pentru problemele de protecţia calitãţii apelor, avînd în atribuţiile sale organizarea şi coordonarea studiilor şi cercetãrilor privind epurarea apelor reziduale, urmãrirea proiectãrii şi executãrii statiilor şi instalaţiilor de epurare, precum şi îndrumarea şi controlul exploatãrii acestor staţii la unitãţile în subordine.
16. Se aproba regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei de stat a apelor, prevãzut în anexa nr. 7.
17. Comitetul de Stat al Apelor împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii şi cu organele centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta interesate, vor putea sa completeze anexele nr. 2 şi nr. 3 şi cu alte unitãţi, în mãsura în care interesele protecţiei calitãţii apelor vor cere aceasta.
18. Comitetul de Stat al Apelor va coordona mãsurile ce revin din prezenta hotãrîre ministerelor şi celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta şi va informa periodic Consiliul de Miniştri asupra îndeplinirii prevederilor prezentei hotãrîri.
------------
*) Anexele 1-6 vor fi comunicate prin grija Comitetului de Stat al Apelor.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
ANEXA 7
REGULAMENT
privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat a Apelor
I. Organizare
1. Inspecţia de Stat a Apelor, înfiinţatã prin Decretul nr. 879/1962 , este organul tehnic şi operativ prin care Comitetul de Stat al Apelor controleazã acţiunea de prevenire şi combatere a impurificarii apelor de suprafata şi subterane pentru ca acestea sa corespundã condiţiilor de calitate cerute de diferite folosinţe.
Inspecţia de Stat a Apelor este formatã dintr-un corp de inspectori condus de un inspector general. Ea îşi desfãşoarã activitatea pe baza prezentului regulament şi a ordinelor preşedintelui Comitetului de Stat al Apelor.
În mãsura necesitãţilor, competenta de control va putea fi delegatã şi altor angajaţi din unitãţile centrale şi exterioare ale Comitetului de Stat al Apelor.
II. Atributiuni
2. Inspecţia de Stat a Apelor urmãreşte aplicarea de cãtre organizaţiile socialiste şi de cãtre persoanele fizice a mãsurilor şi prevederilor legale privind protecţia calitãţii apelor şi întãrirea disciplinei de stat în acest domeniu.
3. În îndeplinirea sarcinilor sale, Inspecţia de Stat a Apelor are urmãtoarele atributiuni:
a) controleazã respectarea condiţiilor şi normelor legale de evacuare a apelor reziduale în apele de suprafata şi subterane;
b) controleazã exploatarea corespunzãtoare şi funcţionarea cu intreaga capacitate a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale în conformitate cu avizele şi autorizaţiile date de Comitetul de Stat al Apelor şi cu regulamentele de exploatare avizate de Comitetul de Stat al Apelor;
c) controleazã executarea şi darea în funcţiune a statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale la termenele prevãzute în planul de stat precum şi respectarea avizelor Comitetului de Stat al Apelor cu privire la executarea acestor lucrãri;
d) controleazã modul în care unitãţile care evacueaza ape reziduale, realizeazã programul de mãsuri privind, modificarea tehnologiei de fabricaţie în vederea reducerii volumului de ape reziduale, micsorarii nocivitatii acestor ape şi recuperãrii substanţelor valoroase pe care le conţin;
e) cerceteazã sesizãrile cu privire la cazurile de impurificare dãunãtoare a apelor, stabilind cauzele, rãspunderile şi mãsurile de luat.
4. Organele Inspecţiei de Stat a Apelor au dreptul:
a) de acces, în scopul îndeplinirii obligaţiilor legale, în toate unitãţile care folosesc şi evacueaza ape, precum şi în orice loc în care este necesar a face constatãri privind aplicarea mãsurilor de protecţia calitãţii apelor.
Pentru unitãţile la care accesul este permis pe baza unei autorizaţii speciale, la cererea Comitetului de Stat al Apelor, ministerele, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi comitetele executive ale sfaturilor populare care au în subordine aceste unitãţi, vor elibera autorizaţiile cuvenite;
b) de a examina la unitãţi, orice date şi documentaţii necesare controlului, conducerile unitãţilor fiind obligate sa le dea posibilitatea de a lua cunostinta de aceste date şi documentaţii şi de a-şi efectua lucrãrile necesare în scopul îndeplinirii obligaţiilor legale pe care le au;
c) de a cere unitãţilor controlate efectuarea de analize de laborator a apelor reziduale, unitãţile respective fiind obligate a le efectua în termen;
d) de a preleva probe de ape reziduale din orice punct al unitãţilor controlate;
e) de a încheia în timpul controlului note de constatare în prezenta personalului tehnic de resort, acesta fiind obligat a le semna, eventual cu obiecţiuni;
f) de a nota observaţiile constatate în registrul unic de control al unitãţii controlate;
g) de a cere note explicative în cazurile prevãzute la art. 3 litera "e" oricãruia dintre salariaţii unitãţilor controlate, aceştia fiind obligaţi a le da.
5. La terminarea controlului, inspectorii de stat încheie un proces-verbal cuprinzînd lipsurile constatate şi cauzele acestora şi indicind mãsurile ce trebuie luate şi termenele de realizare. Conducãtorii unitãţilor controlate sînt obligaţi sa participe la prelucrarea procesului-verbal de control, semnind de luare de cunostinta.
III. Mãsuri ce se iau de Inspecţia de Stat a Apelor
6. Organele Inspecţiei de Stat a Apelor sînt obligate:
a) sa semnaleze deficientele şi încãlcãrile constatate şi sa dea indicaţii obligatorii unitãţilor controlate pentru luarea mãsurilor necesare în vederea lichidãrii lipsurilor;
b) sa opreascã execuţia lucrãrilor de evacuare a apelor care nu au avize legale sau care se executa în alte condiţii decît cele avizate;
e) în cazuri grave de impurificari dãunãtoare, pe baza aprobãrii prealabile a preşedintelui Comitetului de Stat al Apelor şi dupã încunoştinţarea organului central tutelar sau comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, sa opreascã funcţionarea unitãţilor controlate pînã la intrarea în legalitate;
d) sa ceara conducerii unitãţii controlate tragerea la rãspundere a celor care dovedesc neglijenţa în întreţinerea şi exploatarea statiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor reziduale; de asemenea, sa ceara înlocuirea celor care au arãtat incompetenta tehnica în îndeplinirea acestor sarcini;
e) sa popularizeze dispoziţiile legale privind protecţia calitãţii apelor şi sa ia mãsuri pentru prevenirea incalcarilor în acest domeniu;
f) sa constate contravenţiile în domeniul protecţiei calitãţii apelor şi sa aplice amenzile prevãzute în instrucţiunile pentru sancţionarea acestor contravenţii; în cazul incalcarilor care constituie infracţiuni, organele Inspecţiei de Stat a Apelor vor proceda conform prevederilor legale;
g) sa întocmeascã sinteze cu privire la rezultatele acţiunii de prevenire şi combatere a impurificarii apelor de suprafata şi subterane.
IV. Dispoziţii finale
7. Inspectorii de stat ai apelor se legitimeazã cu legitimatii speciale semnate de preşedintele Comitetului de Stat al Apelor.
Inspecţia de Stat a Apelor îşi va coordona activitatea sa cu Inspecţia de stat pentru igiena şi protecţia muncii din cadrul Ministerului Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, cu Inspecţia de stat în construcţii din cadrul Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, şi cu organele de inspecţie şi control ale Ministerului Industriei Alimentare şi va cere, la nevoie, concursul organelor de militie şi altor organe de stat care sînt obligate a le da.
De asemenea, în activitatea lor, inspectorii de stat ai apelor vor cere colaborarea şi sprijinul Asociaţiei Generale a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi şi altor Organizaţii Obşteşti.
---------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteazã:
ARTICOL UNIC
Republica Populara Romina adera la Convenţia vamalã referitoare la transportul internaţional al mãrfurilor sub acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR), încheiatã la Geneva, la 15 ianuarie 1959, cu urmãtoarea rezerva:
"Republica Populara Romina nu se considera legatã de prevederile articolului 44 paragrafele 2 şi 3 din Convenţie, referitoare la rezolvarea pe calea arbitrajului obligatoriu a diferendelor cu privire la interpretarea şi aplicarea Convenţiei, la cererea uneia din pãrţile în diferend".
CONVENŢIE VAMALĂ
referitoare la transportul internaţional al mãrfurilor sub acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR) *)
*) Traducere.
Pãrţile Contractante,
Doritoare sa faciliteze transporturile internaţionale ale mãrfurilor cu vehicule rutiere,
Au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Definiţii
ART. 1
În sensul prezentei Convenţii, se înţeleg:
a) prin "drepturi şi taxe de import sau de export", nu numai drepturile vamale, ci şi orice alte drepturi şi taxe exigibile ca urmare a importului sau exportului;
b) prin "vehicul rutier", nu numai orice vehicul rutier cu motor, ci şi orice remorca sau semiremorca conceputã pentru a fi ataşatã unui asemenea vehicul;
c) prin "container", un mijloc de transport (cadru, cisterna mişcãtoare sau alt mijloc asemãnãtor);
i. avînd un caracter permanent şi fiind din acest punct de vedere suficient de rezistent pentru a permite folosirea sa repetatã;
îi. special conceput pentru a facilita transportul mãrfurilor, fãrã descãrcare şi reîncãrcare, de cãtre unul sau mai multe mijloace de transport;
iii. prevãzut cu dispozitive care sa-l facã uşor de manipulat, în deosebi în timpul transbordarii dintr-un mijloc de transport în altul;
iv. conceput astfel încît sa fie uşor de umplut şi de golit, şi
v. cu un volum interior de cel puţin un metru cub;
termenul "container" nu cuprinde nici ambalajele uzuale, nici vehiculele;
d) prin "birou vamal de plecare", orice birou vamal interior sau de frontiera al unei Pãrţi Contractante unde începe, pentru toatã incarcatura sau o parte a ei, transportul internaţional prin vehicul rutier sub regimul prevãzut de prezenta Convenţie;
e) prin "birou vamal de destinaţie", orice birou vamal interior sau de frontiera al unei Pãrţi Contractante unde ia sfîrşit, pentru toatã incarcatura sau o parte a ei, transportul internaţional prin vehicul rutier sub regimul prevãzut de prezenta Convenţie;
f) prin "birou vamal de trecere", orice birou vamal de frontiera al unei Pãrţi Contractante, prin care vehiculul rutier nu face decît sa treacã în cursul unui transport internaţional sub regimul prevãzut de prezenta Convenţie;
g) prin "persoana", în acelaşi timp persoanele fizice şi persoanele juridice;
h) prin "mãrfuri grele şi voluminoase", orice obiect care, dupã pãrerea autoritãţilor vamale ale biroului vamal de plecare, nu poate fi demontat uşor pentru a fi transportat şi
i. a cãrui greutate depãşeşte 7 000 kg sau
îi. care are una din dimensiuni mai mare de 5 m sau
iii. care are doua din dimensiuni mai mari de 2 m sau
iv. care trebuie sa fie încãrcat într-o asemenea poziţie, încît înãlţimea sa sa fie mai mare de 2 m.
CAP. 2
Cimpul de aplicare
ART. 2
Prezenta Convenţie priveşte transportul mãrfurilor efectuat fãrã descãrcare peste una sau mai multe frontiere de la un birou vamal de plecare al unei Pãrţi Contractante pînã la un birou vamal de destinaţie al altei Pãrţi Contractante sau al aceleiaşi Pãrţi Contractante în vehicule rutiere sau în containere încãrcate pe aceste vehicule, chiar dacã aceste vehicule sînt încãrcate pe un alt mijloc de transport pe o parte a traseului între birourile de plecare şi de destinaţie.
ART. 3
Pentru a beneficia de dispoziţiile prezentei Convenţii:
a) transporturile trebuie sa fie efectuate în condiţiile indicate la Capitolul III de cãtre vehicule rutiere sau containere acceptate în prealabil; totuşi, pe teritoriul Pãrţilor Contractante care n-au formulat rezerve conform paragrafului 1 al articolului 45 al prezentei Convenţii, ele pot de asemenea, cu excepţia cazurilor prevãzute de paragraful 2 al acestui articol, sa fie efectuate de alte vehicule rutiere în condiţiile indicate la Capitolul IV;
b) transporturile trebuie sa aibã loc sub garanţia asociaţiilor acceptate potrivit prevederilor articolului 5 şi sub acoperirea unui document denumit carnet TIR.
CAP. 3
Dispoziţii referitoare la transporturile în vehicule rutiere sigilate sau în containere sigilate
ART. 4
Sub rezerva respectãrii prevederilor prezentului Capitol şi ale Capitolului V, mãrfurile transportate în vehicule rutiere sigilate sau în containere sigilate încãrcate pe vehicule rutiere:
a) nu vor fi supuse consemnarii drepturilor şi taxelor de import sau de export la birourile vamale de trecere;
b) nu vor fi supuse, de regula, controlului vamal la aceste birouri.
Totuşi, în vederea evitãrii abuzurilor, autoritãţile vamale vor putea, în mod excepţional şi îndeosebi atunci cînd se banuieste o neregularitate, sa procedeze, la aceste birouri, la controale sumare sau detaliate ale mãrfurilor.
ART. 5
1. În condiţiile şi cu garanţiile pe care ea le va determina, fiecare Parte Contractantã va putea abilita unele asociaţii sa elibereze carnete TIR, fie direct, fie prin intermediul asociaţiilor corespondente, şi sa se constituie garante.
2. O asociaţie nu va putea fi acceptatã într-o ţara decît dacã garanţia sa se extinde şi la rãspunderile pe care le atrage asupra-şi în aceasta ţara ca urmare a operaţiunilor efectuate sub acoperirea carnetelor TIR eliberate de cãtre asociaţii strãine afiliate la organizaţia internationala la care ea însãşi este afiliatã.
ART. 6
1. Asociaţia garanta se va angaja sa achite drepturile şi taxele de import sau de export devenite exigibile, majorate, dacã este cazul, cu dobinzile de intirziere şi alte cheltuieli, precum şi penalitãţile pecuniare la care titularul carnetului TIR şi persoanele care participa la efectuarea transportului sînt expuse în virtutea legilor şi regulamentelor vamale ale ţãrilor în care o infracţiune ar fi comisã. Ea va fi obligatã, împreunã şi solidar cu persoanele care datoreazã sumele vizate mai sus, la plata acestor sume.
2. Faptul ca autoritãţile vamale autoriza verificarea mãrfurilor în afarã amplasamentelor unde se exercita în mod normal activitatea birourilor vamale de plecare sau de destinaţie, nu diminueazã cu nimic responsabilitatea asociaţiei garante.
3. Asociaţia garanta nu va deveni responsabilã fata de autoritãţile unei tari decît începînd din momentul cînd carnetul TIR va fi acceptat de cãtre autoritãţile vamale ale acestei tari.
4. Responsabilitatea asociaţiei garante se va extinde nu numai la mãrfurile enumerate pe carnetul TIR, ci şi la mãrfurile care, deşi nu sînt enumerate pe acest carnet, s-ar gãsi în partea sigilatã a vehiculului rutier sau în containerul sigilat; ea nu se va extinde la nici o alta marfa.
5. Pentru a determina drepturile şi taxele, precum şi, atunci cînd este cazul, penalitãţile pecuniare prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol, indicaţiile referitoare la mãrfurile care figureazã în carnetul TIR sînt valabile pînã la proba contrarã.
6. Atunci cînd autoritãţile vamale ale unei tari vor da descãrcare fãrã rezerva unui carnet TIR, ele nu vor mai putea reclama asociaţiei garante plata sumelor prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol, afarã de cazul cînd certificatul prin care s-a dat descãrcarea a fost obţinut în mod abuziv sau fraudulos.
7. În cazul cînd nu s-a dat descãrcare unui carnet TIR sau atunci cînd s-a dat unui carnet TIR descãrcare cu rezerve, autoritãţile competente nu vor avea dreptul sa ceara asociaţiei garante plata sumelor prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol dacã, în termen de un an socotit de la data cînd au luat în primire carnetul TIR, aceste autoritãţi nu au avizat asociaţia despre faptul ca nu s-a dat descãrcare carnetului sau ca i s-a dat descãrcare cu rezerve. Aceasta dispoziţie va fi aplicabilã şi în cazul cînd descãrcarea a fost obţinutã în mod abuziv sau fraudulos, dar atunci termenul va fi de doi ani.
8. Cererea de plata a sumelor prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol va fi adresatã asociaţiei garante în termen de trei ani socotit de la data cînd aceasta asociaţie a fost avizatã de faptul ca nu s-a dat descãrcare sau ca descãrcarea s-a dat cu rezerve, sau de faptul ca descãrcarea a fost obţinutã în mod abuziv sau fraudulos. Totuşi, în ceea ce priveşte cazurile care sînt deferite justiţiei în termenul mai sus-indicat de trei ani, cererea de plata va fi adresatã în termen de un an socotit de la data cînd hotãrîrea judecãtoreascã a devenit executorie.
9. Pentru a achitã sumele cerute, asociaţia garanta va dispune de un termen de trei luni socotit de la data cererii de plata care i-a fost adresatã. Asociaţia va obţine rambursarea sumelor vãrsate dacã, în cele douasprezece luni de la data cererii de plata, ea stabileşte în fata autoritãţilor vamale ca nici o neregularitate n-a fost comisã în legatura cu transportul în cauza.
ART. 7
1. Carnetul TIR va fi conform cu modelul care figureazã în anexa 1 a prezentei Convenţii.
2. Se va întocmi un carnet TIR pentru fiecare vehicul rutier sau container. Acest carnet va fi valabil pentru un singur transport; el va conţine numãrul de foi detasabile de luare în primire şi de descãrcare necesare pentru transportul în cauza.
ART. 8
Transportul sub acoperirea unui carnet TIR va putea comporta mai multe birouri vamale de plecare şi de destinaţie, dar, afarã de cazul cînd exista autorizaţia Partii Contractante sau a Pãrţilor Contractante interesate,
a) birourile vamale de plecare vor trebui sa fie situate în aceeaşi ţara,
b) birourile vamale de destinaţie nu vor putea fi situate în mai mult de doua tari,
c) numãrul total al birourilor vamale de plecare şi de destinaţie nu va putea depãşi numãrul de patru.
ART. 9
La biroul vamal de plecare, mãrfurile, vehiculul rutier şi, dacã este cazul, containerul, vor fi prezentate autoritãţilor vamale în acelaşi timp cu carnetul TIR, în scopul verificãrii şi aplicãrii sigiliilor vamale.
ART. 10
Pentru parcursul pe teritoriul tarii lor, autoritãţile vamale vor putea fixa un termen şi cere ca vehiculul rutier sa urmeze un itinerariu determinat.
ART. 11
La fiecare birou vamal de trecere, ca şi la birourile vamale de destinaţie, vehiculul rutier sau containerul va fi prezentat autoritãţilor vamale cu incarcatura sa şi carnetul TIR aferent.
ART. 12
În afarã de cazul cînd ar proceda la controlul mãrfurilor în aplicarea prevederilor ultimei fraze a articolului 4, autoritãţile vamale ale birourilor vamale de trecere ale fiecãrei Pãrţi Contractante vor respecta sigiliile aplicate de autoritãţile vamale ale celorlalte Pãrţi Contractante. Ele vor putea totuşi adauga propriul lor sigiliu.
ART. 13
În vederea evitãrii abuzurilor, autoritãţile vamale vor putea, dacã ele socotesc necesar:
a) sa escorteze, în cazuri speciale, vehiculele rutiere pe teritoriul tarii lor, pe cheltuiala transportorului;
b) sa procedeze, în timpul transportului, la controlul vehiculelor rutiere sau al containerelor şi al încãrcãturii lor.
Controlul încãrcãturii trebuie sa se facã numai în mod excepţional.
ART. 14
Dacã, în timpul transportului sau la un birou vamal de trecere, autoritãţile vamale procedeazã la controlul încãrcãturii unui vehicul rutier sau al unui container, ele vor face menţiune pe foile detasabile ale carnetului TIR utilizate în ţara lor şi pe cotoarele corespunzãtoare despre aplicarea noilor sigilii.
ART. 15
La sosirea la biroul vamal de destinaţie, se va da descãrcare, fãrã intirziere, carnetului TIR. Dacã mãrfurile nu sînt supuse imediat unui alt regim vamal, autoritãţile vamale vor putea totuşi sa-şi rezerve dreptul de a subordona descãrcarea carnetului condiţiei ca o alta responsabilitate sa se substituie aceleia a asociaţiei garante a zisului carnet.
ART. 16
Atunci cînd s-a stabilit de cãtre autoritãţile vamale ca mãrfurile care fac obiectul carnetului TIR au pierit prin forta majorã, va fi acordatã dispensa de plata a drepturilor şi taxelor exigibile în mod normal.
ART. 17
1. Pentru a beneficia de dispoziţiile prezentului Capitol, vehiculele rutiere sau containerele trebuie sa îndeplineascã condiţiile de construcţie şi de amenajare prevãzute în anexa 3 a prezentei Convenţii în ce priveşte vehiculele rutiere, şi în anexa 6 în ce priveşte containerele.
2. Vehiculele rutiere şi containerele vor trebui sa fie acceptate conform procedurilor prevãzute în anexele 4 şi 7 ale prezentei Convenţii; certificatele de acceptare vor trebui sa fie conforme modelelor care figureazã în anexele 5 şi 8.
ART. 18
1. Containerul utilizat sub acoperirea carnetului TIR nu va face obiectul unui document special, cu condiţia sa se facã menţiune de caracteristicile sale şi de valoarea sa în "Manifestul mãrfurilor" din carnetul TIR.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu vor putea impiedica o Parte Contractantã sa ceara îndeplinirea la biroul vamal de destinaţie a formalitãţilor prevãzute de reglementarea sa nationala, sau sa ia mãsuri în vederea evitãrii folosirii unui container pentru o noua expediţie de mãrfuri destinate a fi descãrcate pe teritoriul sau.
CAP. 4
Dispoziţii referitoare la transporturile de mãrfuri grele sau voluminoase
ART. 19
1. Dispoziţiile prezentului Capitol nu vor fi aplicabile decît transporturilor de mãrfuri grele sau voluminoase, definite în alineatul h al articolului 1 al prezentei Convenţii.
2. Beneficiul dispoziţiilor prezentului Capitol nu va fi acordat decît dacã, dupã pãrerea autoritãţilor vamale ale biroului vamal de plecare:
a) este posibil sa se identifice fãrã dificultate, datoritã descrierii fãcute, mãrfurile grele sau voluminoase transportate, precum şi, atunci cînd este cazul, accesoriile transportate în acelaşi timp, sau cînd este posibil a le aplica semne de identificare sau a le sigila astfel încît sa se împiedice înlocuirea, în întregime sau în parte, a acestor mãrfuri sau accesorii cu altele ori sustragerea unor elemente ale lor;
b) vehiculul rutier nu are pãrţi ascunse unde sa fie posibil a dosi mãrfuri.
ART. 20
Sub rezerva respectãrii dispoziţiilor prezentului Capitol şi ale Capitolului V, mãrfurile grele sau voluminoase transportate sub acoperirea unui carnet TIR nu vor fi supuse la plata sau consemnarea drepturilor şi taxelor de import sau de export la birourile vamale de trecere.
ART. 21
1. Dispoziţiile articolului 5, articolului 6 (cu excepţia paragrafului 4) şi ale articolelor 9, 10, 11, 15 şi 16 ale prezentei Convenţii se aplica transporturilor de mãrfuri grele sau voluminoase sub acoperirea unui carnet TIR.
2. Dispoziţiile articolului 7 sînt de asemenea aplicabile, dar carnetul TIR utilizat va trebui sa poarte pe coperta şi pe toate foile detasabile indicaţia "mãrfuri grele sau voluminoase" în caractere roşii foarte citete şi în limba folositã pentru tipãrirea carnetului.
ART. 22
Responsabilitatea asociaţiei garante se va întinde nu numai asupra mãrfurilor enumerate în carnetul TIR, dar şi asupra mãrfurilor care, deşi nu sînt enumerate în acest carnet, s-ar gãsi pe platoul de încãrcare sau printre mãrfurile enumerate în carnetul TIR.
ART. 23
Autoritãţile vamale ale biroului vamal de plecare vor putea cere sa fie anexate la carnetul TIR, liste de ambalaje, fotografii, schite etc. ale mãrfurilor transportate. În acest caz, ele vor pune o viza pe aceste documente; un exemplar al acestora va fi atasat pe verso-ul paginii copertei carnetului TIR şi toate manifestele carnetului TIR vor face menţiune despre aceste documente.
ART. 24
Un transport de mãrfuri grele sau voluminoase sub acoperirea carnetului TIR nu va putea sa comporte decît un singur birou vamal de plecare şi un singur birou vamal de destinaţie.
ART. 25
Dacã autoritãţile vamale ale birourilor vamale de trecere la intrare o cer, persoana care prezintã incarcatura la aceste birouri va fi obligatã sa completeze descrierea mãrfurilor în manifestele carnetului TIR şi sa semneze aceasta menţiune suplimentarã.
ART. 26
Autoritãţile vamale pot, dacã ele considera util:
a) sa controleze vehiculele şi incarcaturile, atît la birourile vamale de trecere, cît şi în timpul transportului;
b) sa escorteze vehiculele rutiere pe teritoriul tarii lor, pe cheltuiala transportorilor.
ART. 27
Autoritãţile vamale ale birourilor vamale de trecere ale fiecãreia din Pãrţile Contractante vor respecta, pe cît posibil, semnele de identificare şi sigiliile aplicate de autoritãţile vamale ale altor Pãrţi Contractante. Ele vor putea totodatã sa adauge alte semne de identificare sau propriul lor sigiliu.
ART. 28
Dacã, în timpul transportului sau la un birou vamal de trecere, autoritãţile vamale procedînd la controlul încãrcãturii sînt nevoite sa înlãture semnele de identificare sau sa rupa sigiliile, ele vor face menţiune pe foile detasabile ale carnetului TIR utilizate în ţara lor şi pe cotoarele corespunzãtoare despre noile semne de identificare şi despre noile sigilii aplicate.
CAP. 5
Dispoziţii diverse
ART. 29
1. Fiecare Parte Contractantã va avea dreptul sa excludã, temporar sau cu titlu definitiv, de la beneficiul dispoziţiilor prezentei Convenţii, orice persoana culpabilã de o infracţiune grava la legile şi regulamentele vamale aplicabile transporturilor internaţionale de mãrfuri cu vehicule rutiere.
2. Aceasta excludere va fi imediat notificatã autoritãţilor vamale ale Partii Contractante pe teritoriul cãreia este stabilitã sau domiciliazã persoana în cauza, precum şi asociaţiei garante a tarii în care s-a comis infracţiunea.
ART. 30
Vor fi admise la beneficiul scutirii de drepturi şi taxe de import şi nu vor fi supuse la nici o prohibitie sau restrictie de import formularele carnetelor TIR expediate asociaţiilor garante de cãtre asociaţiile strãine corespondente sau de cãtre organizaţiile internaţionale.
ART. 31
Atunci cînd un transport internaţional de mãrfuri va fi efectuat sub acoperirea carnetului TIR de un vehicul rutier izolat sau de un grup de vehicule rutiere cuplate, o placa dreptunghiulara purtind inscripţia TIR şi avînd caracteristicile menţionate în anexa 9 a prezentei Convenţii va fi asezata în fata, şi una identicã în spatele vehiculului sau grupului de vehicule. Aceste plãci vor fi dispuse în asa fel încît sa fie bine vizibile; ele vor fi detasabile şi vor trebui sa poatã fi sigilate. Sigiliile vor fi aplicate de cãtre autoritãţile vamale ale primului birou vamal de plecare şi inlaturate de acelea ale ultimului birou vamal de destinaţie.
ART. 32
Dacã, în timpul transportului, un sigiliu aplicat de autoritãţile vamale s-a rupt în alte cazuri decît cele prevãzute în articolele 14 şi 28 sau dacã mãrfurile au pierit sau au suferit stricãciuni fãrã ca un asemenea sigiliu sa fie rupt, va fi urmatã procedura prevãzutã în anexa 1 a prezentei Convenţii pentru folosirea carnetului TIR, fãrã a renunţa la aplicarea eventuala a prevederilor legislatiilor naţionale şi se va dresa un proces verbal de constatare dupã modelul care figureazã în anexa 2 a prezentei Convenţii.
ART. 33
Pãrţile Contractante îşi vor comunica modelele sigiliilor pe care le utilizeazã.
ART. 34
Fiecare Parte Contractantã va comunica celorlalte Pãrţi Contractante lista birourilor vamale de plecare, de trecere şi de destinaţie pe care le va desemna pentru transporturile efectuate sub acoperirea carnetului TIR, distingind, dacã este cazul, birourile care vor fi deschise numai pentru transporturile reglementate prin dispoziţiile Capitolului III. Pãrţile Contractante ale cãror teritorii sînt limitrofe se vor consulta pentru a fixa birourile de frontiera care sa fie înscrise pe aceste liste.
ART. 35
Pentru operaţiunile vamale menţionate în prezenta Convenţie, intervenţia personalului vamal nu va da loc la nici o retributie, cu excepţia cazurilor cînd aceasta intervenţie va avea loc în afarã zilelor, orelor şi amplasamentelor normal prevãzute pentru asemenea operaţii.
ART. 36
Orice infracţiune la dispoziţiile prezentei Convenţii va expune pe contravenient, în ţara în care infracţiunea a fost comisã, la sancţiunile prevãzute de legislaţia acestei tari.
ART. 37
Prevederile prezentei Convenţii nu impiedica nici aplicarea restrictiilor şi controlului derivînd din reglementarea nationala şi fundate pe consideratiuni de moralitate publica, securitate publica, igiena sau sãnãtate publica sau pe consideratiuni de ordin veterinar sau fitopatologic, nici perceperea de sume datorate pe baza acestor reglementãri.
ART. 38
Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu exclude dreptul pentru Pãrţile Contractante care formeazã o uniune vamalã sau economicã de a adopta reguli speciale la plecare sau la destinaţie pe teritoriile lor sau în tranzit prin acestea, cu condiţia ca aceste reguli sa nu diminueze facilitãţile prevãzute de prezenta Convenţie.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 39
1. Ţãrile membre ale Comisiei economice pentru Europa şi ţãrile admise la Comisie cu titlu consultativ conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii pot deveni Pãrţi Contractante la prezenta Convenţie:
a) semnind-o,
b) ratificind-o dupã ce au semnat-o sub rezerva ratificãrii, sau
c) aderind la ea.
2. Ţãrile susceptibile de a participa la unele din lucrãrile Comisiei economice pentru Europa în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii pot deveni Pãrţi Contractante ale prezentei Convenţii prin aderare dupã intrarea ei în vigoare.
3. Convenţia va fi deschisã pentru semnare pînã la 15 aprilie 1959 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 40
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã ce cinci tari menţionate în paragraful 1 al articolului 39 o vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentul lor de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare ţara care o va ratifica sau va adera la ea dupã ce cinci tari au semnat-o fãrã rezerva ratificãrii sau au depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã depunerea instrumentului de ratificare sau aderare al zisei tari.
ART. 41
1. Fiecare Parte Contractantã va putea denunta prezenta Convenţie prin notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea îşi va produce efect la 15 luni de la data la care Secretarul General a primit notificarea.
3. Validitatea carnetelor TIR eliberate înaintea datei la care denunţarea îşi va produce efectul nu va fi afectatã de aceasta denunţare şi garanţia asociaţiilor va rãmîne efectivã.
ART. 42
Prezenta Convenţie va inceta sa-şi producã efectele dacã, dupã intrarea sa în vigoare, numãrul Pãrţilor Contractante va fi inferior celui de cinci într-o perioada oarecare de 12 luni consecutive.
ART. 43
1. Orice ţara va putea, atunci cînd va semna prezenta Convenţie fãrã rezerva ratificãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare sau în orice moment ulterior, sa declare, printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta Convenţie va fi aplicabilã tuturor sau unei pãrţi a teritoriilor pe care ea le reprezintã pe plan internaţional. Convenţia va fi aplicabilã teritoriului sau teritoriilor menţionate în notificare începînd cu cea de-a 90-a zi de la primirea acestei notificãri de cãtre Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau, dacã la aceasta data Convenţia nu a intrat încã în vigoare, de la data intrãrii sale în vigoare.
2. Orice ţara care va face conform paragrafului precedent o declaraţie avînd ca scop extinderea aplicabilitatii prezentei Convenţii unui teritoriu pe care ea îl reprezintã pe plan internaţional, va putea, conform articolului 41, sa denunţe Convenţia în ceea ce priveşte acest teritoriu.
ART. 44
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi Contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi rezolvat, pe cît posibil, pe cale de negociere între pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend care nu va fi rezolvat pe cale de negociere va fi supus arbitrajului, dacã una din Pãrţile Contractante în litigiu cere aceasta, şi va fi, în consecinta, trimis unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de cãtre pãrţile în litigiu. Dacã, în cele trei luni datind de la cererea de arbitraj, Pãrţile în litigiu nu ajung sa se înţeleagã asupra alegerii unui arbitru sau a arbitrilor, oricare din aceste Pãrţi va putea cere Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic, în fata cãruia diferendul va fi trimis spre rezolvare.
3. Sentinta arbitrului sau a arbitrilor desemnaţi conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Pãrţile Contractante în litigiu.
ART. 45
1. Orice ţara va putea, în momentul cînd va semna sau va ratifica prezenta Convenţie sau va adera la ea, sa declare sau, dupã ce a devenit Parte Contractantã la Convenţie, sa notifice Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca ea nu se considera legatã de prevederile Capitolului IV al Convenţiei; notificãrile adresate Secretarului General vor produce efecte din a 90-a zi dupã ce ele au fost primite de Secretarul General.
2. Celelalte Pãrţi Contractante nu vor fi obligate sa acorde beneficiul prevederilor Capitolului IV al prezentei Convenţii persoanelor domiciliate sau stabilite pe teritoriul oricãrei Pãrţi Contractante care va formula o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol.
3. Orice ţara va putea, în momentul cînd va semna sau va ratifica prezenta Convenţie sau va adera la ea, sa declare ca nu se considera legatã de paragrafele 2 şi 3 ale articolului 44 al Convenţiei. Celelalte Pãrţi Contractante nu vor fi legate de aceste paragrafe fata de orice Parte Contractantã care va formula asemenea rezerva.
4. Orice Parte Contractantã care va formula o rezerva conform paragrafului 1 sau 3 al prezentului articol va putea în orice moment sa renunţe la aceasta rezerva printr-o notificare adresatã Secretarului General.
5. Cu excepţia rezervelor prevãzute în paragrafele 1 şi 3 ale prezentului articol, nici o rezerva la prezenta Convenţie nu va fi admisã.
ART. 46
1. Dupã trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii orice Parte Contractantã va putea, printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa ceara convocarea unei conferinţe în scopul revizuirii prezentei Convenţii. Secretarul General va notifica aceasta cerere tuturor Pãrţilor Contractante şi va convoca o conferinţa de revizuire dacã, într-un termen de patru luni de la notificarea adresatã de el, cel puţin o treime din Pãrţile Contractante îi comunica asentimentul lor la aceasta cerere.
2. Dacã o conferinţa va fi convocatã conform paragrafului precedent, Secretarul General va aviza despre aceasta toate Pãrţile Contractante şi le va invita sa prezinte, într-un termen de trei luni propunerile pe care ele ar dori sa le examineze conferinţa. Secretarul General va comunica tuturor Pãrţilor Contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, ca şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înainte de data deschiderii conferintei.
3. Secretarul General va invita la orice conferinţa convocatã conform prezentului articol toate ţãrile prevãzute în paragraful 1 al articolului 39, ca şi ţãrile care au devenit Pãrţi Contractante în aplicarea paragrafului 2 al articolului 39.
ART. 47
1. Orice Parte Contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenţie. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va comunica tuturor Pãrţilor Contractante şi îl va aduce la cunostinta ţãrilor vizate în paragraful 1 al articolului 39.
2. Orice proiect de amendament care va fi transmis conform paragrafului precedent va fi considerat acceptat dacã nici o Parte Contractantã nu formuleazã obiecţii în termen de trei luni socotit de la data la care Secretarul General va transmite proiectul de amendament.
3. Secretarul General va trimite cît mai curînd posibil tuturor Pãrţilor Contractante o notificare pentru a le face cunoscut dacã s-a formulat o obiectie impotriva proiectului de amendament. Dacã s-a formulat o obiectie impotriva proiectului de amendament, amendamentul va fi considerat ca nefiind acceptat şi nu va avea nici un efect. În absenta oricãrei obiecţii, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Pãrţile Contractante la noua luni dupã expirarea termenului de trei luni prevãzut în paragraful precedent.
4. Independent de procedura de amendare prevãzutã în paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, anexele*) la prezenta Convenţie pot fi modificate prin acordul Administraţiilor competente ale tuturor Pãrţilor Contractante; acest acord va putea prevedea ca, pentru o perioada de tranzitie, vechile anexe vor rãmîne în vigoare, în întregime sau în parte, simultan cu noile anexe. Secretarul General va fixa data intrãrii în vigoare a noilor texte care rezulta din aceste modificãri.
----------------
*) Anexele vor fi difuzate separat.
ART. 48
În afarã notificãrilor prevãzute în articolele 46 şi 47, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor prevãzute în paragraful 1 al articolului 39, ca şi ţãrilor care au devenit Pãrţi Contractante în aplicarea paragrafului 2 al articolului 39:
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile în virtutea articolului 39.
b) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 40,
c) denuntarile pe baza articolului 41,
d) încetarea efectelor prezentei Convenţii conform articolului 42,
e) notificãrile primite conform articolului 43,
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform paragrafelor 1, 3 şi 4 ale articolului 45,
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament conform articolului 47.
ART. 49
Din momentul în care o ţara care este Parte Contractantã la Acordul referitor la aplicarea provizorie a proiectelor convenţiilor internaţionale vamale asupra turismului, asupra vehiculelor rutiere comerciale şi asupra transportului internaţional al mãrfurilor pe şosele, de la Geneva, din 16 iunie 1949, va deveni Parte Contractantã la prezenta Convenţie, ea va lua mãsurile prevãzute în articolul IV al acestui Acord pentru a-l denunta în ceea ce priveşte Proiectul Convenţiei internaţionale vamale asupra transportului internaţional al mãrfurilor pe şosele.
ART. 50
Protocolul de semnare a prezentei Convenţii va avea aceeaşi forta, valoare şi durata ca şi Convenţia însãşi, din care va fi considerat ca fãcînd parte integrantã.
ART. 51
Dupã 15 aprilie 1959, originalul prezentei Convenţii va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conform fiecãrei tari prevãzute în paragrafele 1 şi 2 ale articolului 39.
Drept care subsemnaţii, în mod legal autorizaţi pentru aceasta, au semnat prezenta Convenţie.
Întocmitã la Geneva, la 15 ianuarie 1959, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, cele doua texte avînd aceeaşi valabilitate.
-----------
|
Pentru apãrarea impotriva incendiilor, toţi cetãţenii Republicii Populare Romane, capabili de munca, au îndatorirea patriotica de a participa la prevenirea şi stingerea incendiilor cu mijloacele pe care le au la indemina.
În scopul organizãrii apãrãrii impotriva incendiilor:
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Instituţiile, întreprinderile, organizaţiile economice de stat, organizaţiile cooperatiste şi obşteşti, precum şi celelalte persoane juridice vor constitui formaţii civile de paza contra incendiilor cu sarcina de a controla respectarea regimului de prevenire a incendiilor, stabilit în organizaţiile respective, şi de a stinge incendiile.
Administratorii clãdirilor de locuit, sau proprietarii, în cazul cînd locuiesc în clãdirea proprietatea lor, rãspund de aplicarea normelor în vigoare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor; în lipsa acestora, rãspunderea o au locatarii principali.
ART. 2
În scopul prevenirii şi stingerii incendiilor, comitetele executive ale sfaturilor populare ale oraşelor şi comunelor unde Ministerul Afacerilor Interne nu are subnumiti de paza contra incendiilor vor organiza formaţii civile de paza contra incendiilor.
În comunele şi oraşele unde exista gospodãrii agricole colective, comitetele executive ale sfaturilor populare, de comun acord cu conducerea acestora, vor organiza o singura formatie civilã de paza contra incendiilor atît pentru bunurile ce aparţin acestor gospodãrii cît şi pentru cele ce aparţin locuitorilor din localitatea respectiva.
ART. 3
Formatiile civile de paza contra incendiilor sunt subordonate celor care le-au organizat, iar din punct de vedere al misiunii lor şi Ministerului Afacerilor Interne.
ART. 4
Membrii formatiilor civile de paza contra incendiilor sunt persoanele care s-au angajat în mod voluntar sa participe la acţiunea de prevenire şi stingere a incendiilor, recrutate, în cazul formatiilor prevãzute la art. 1, dintre salariaţii organizaţiei unde se constituie formatia, iar în cazul formatiilor prevãzute la art. 2, dintre cetãţenii localitãţii respective.
În cazurile anume stabilite prin instrucţiuni ale Ministerului Afacerilor Interne, din formatiile civile de paza contra incendiilor pot face parte şi pompieri special angajaţi.
ART. 5
Cetãţenii care activeazã voluntar, în mod regulat, în formatiile civile de paza contra incendiilor ale oraşelor şi comunelor, sunt scutiţi de paza obsteasca şi contribuţia în munca, în condiţiile stabilite prin hotãrîrea de aplicare a prezentului decret.
ART. 6
Controlul aplicãrii mãsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor se executa de Ministerul Afacerilor Interne prin organele de paza contra incendiilor, precum şi prin delegaţii comitetelor executive al sfaturilor populare special împuterniciţi de acest minister.
Controlul pentru aplicarea mãsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor la locuintele cetãţenilor se poate face numai între orele 7 - 19.
ART. 7
Ministerele şi celelalte organe de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi ale organizaţiilor obşteşti, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, organizeazã, conduc şi controleazã apãrarea contra incendiilor în sectorul lor de activitate, pe baza dispoziţiilor legale.
ART. 8
Conducãtorii organizaţiilor socialiste şi al oricãror alte persoane juridice, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare rãspund de punerea în aplicare a normelor în vigoare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor la bunurile pe care aceste organizaţii le deţin sau administreazã.
ART. 9
Consiliul de Miniştri hotãrãşte asupra cazurilor care necesita mãsuri speciale de organizare şi control pentru apãrarea impotriva incendiilor.
ART. 10
Ministerele şi celelalte organe centrale de stat, organele centrale şi organizaţiile cooperatiste şi ale organizaţiilor obşteşti, comitetele executive ale sfaturilor populare, precum şi persoanele fizice sunt obligate sa dea informaţii şi sa punã la dispoziţia Ministerului Afacerilor Interne datele şi documentele ce li se cer privitoare la asigurarea apãrãrii contra incendiilor.
De la dispoziţiile din alineatul precedent face excepţie Ministerul Forţelor Armate.
ART. 11
Normele de aplicare a prezentului decret se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 12
Decretul nr. 44 pentru organizarea formatiunilor de pompieri voluntari şi angajaţi şi stabilirea unor mãsuri privitoare la prevenirea şi combaterea incendiilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 14 martie 1951, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentului decret, se abroga.
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Decretul nr. 96/1961 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini se modifica dupã cum urmeazã:
1. Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 3. - Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini este condus de un ministru, ajutat în îndeplinirea atribuţiilor sale de şefi de departament, de adjuncţi ai ministrului şi de secretari generali.
În cadrul Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini funcţioneazã Colegiul Ministerului şi Consiliul tehnico-ştiinţific.
Atribuţiile sefilor de departament, ale adjunctilor ministrului şi ale secretarilor generali se stabilesc prin ordinul ministrului.
Colegiul Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini se organizeazã şi funcţioneazã potrivit normelor legale în vigoare.
Membrii Consiliului tehnico-ştiinţific se numesc prin ordinul ministrului.
Atribuţiile Consiliului tehnico-ştiinţific se stabilesc prin regulament aprobat de ministru"
2. Articolul 4 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 4. - Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini are urmãtoarea structura organizatoricã:
A. Departamentul Siderurgiei, cuprinzînd:
a) Direcţia generalã a siderurgiei;
b) Direcţia generalã a materialelor refractare;
c) Direcţia tehnica a siderurgiei;
d) Corpul de control al şefului departamentului siderurgiei.
B. Departamentul Construcţiilor de Maşini, cuprinzînd:
a) Direcţia generalã utilaj petrolier şi minier;
b) Direcţia generalã utilaj chimic, energetic şi metalurgic;
c) Direcţia generalã mecanicã fina şi maşini unelte;
d) Direcţia generalã maşini agricole;
e) Direcţia generalã materiale de instalaţii şi echipament metalic;
f) Direcţia generalã automobile, tractoare şi rulmenti;
g) Direcţia generalã material rulant şi construcţii navale;
h) Direcţia generalã tehnica pentru construcţii de maşini;
i) Direcţia de sinteza a departamentului construcţiilor de maşini;
j) Direcţia livrãri complexe şi export;
k) Oficiul de documentare şi publicaţii tehnice.
C. Unitãţi pentru industria electrotehnica:
a) Direcţia generalã a industriei electrotehnice;
b) Direcţia tehnica a industriei electrotehnice.
D. Alte unitãţi:
a) Direcţia generalã lucrãri capitale şi montaj;
b) Direcţia generalã de aprovizionare şi desfacere;
c) Direcţia planificarii;
d) Direcţia plan financiar-preţuri;
e) Direcţia organizãrii muncii;
f) Direcţia I;
g) Direcţia relaţii tehnico-economice externe;
h) Direcţia import de maşini şi utilaje;
i) Direcţia personal şi învãţãmînt;
j) Direcţia administrativã;
k) Corpul de control al ministrului;
i) Oficiul control financiar;
m) Oficiul control al calitãţii producţiei;
n) Oficiul juridic;
o) Arbitrajul ministerului.
Direcţia generalã lucrãri capitale şi montaj, Direcţia generalã de aprovizionare şi desfacere, Direcţia import de maşini şi utilaje, Direcţia livrãri complexe şi export şi Oficiul de documentare şi publicaţii tehnice vor funcţiona potrivit prevederilor Decretului nr. 199/1949 .
Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini are în subordinea sa întreprinderi şi organizaţii economice, precum şi institute de cercetãri şi proiectari.
Atribuţiile şi normele de funcţionare, precum şi structura organizatoricã a unitãţilor prevãzute în prezentul articol se stabilesc de Ministrul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, în conformitate cu normele legale în vigoare".
ART. 2
Decretul nr. 73/1963 privind modificarea Decretului nr. 96/1961 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, se abroga.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
|
În scopul asigurãrii unor condiţii mai bune de viata locuitorilor din satul Flaminda, raionul Oltenita, regiunea Bucureşti, care este aşezat în zona inundabila a fluviului Dunarea,
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteazã:
ART. 1
Se desfiinţeazã satul Flaminda, din comuna Prundu, raionul Oltenita, regiunea Bucureşti. Locuitorilor din satul Flaminda li se vor pune la dispoziţie în vatra noua a satului Prundu, din comuna Prundu, terenurile necesare pentru strãmutarea gospodariilor lor.
ART. 2
Construcţiile existente în satul Flaminda se vor demola. Terenurile vor fi preluate dupã cum urmeazã:
- suprafata de 22,25 ha, vatra satului Flaminda, de cãtre G.A.C. "Gh. Doja" din comuna Prundu, raionul Oltenita, regiunea Bucureşti, a carei proprietate este;
- suprafata de 14,91 ha, proprietate de stat, de cãtre G.A.S. Baneasa, raionul Giurgiu, regiunea Bucureşti.
Suprafeţele de teren preluate de cãtre G.A.C. "Gh. Doja" şi G.A.S. Baneasa vor fi repuse în circuitul agricol.
Repartizarea pe deţinãtori a terenurilor din satul Flaminda, este cea arãtatã în schita anexatã, care face parte integrantã din prezentul decret.
ART. 3
Modul de sprijinire a reconstruirii locuinţelor locuitorilor din satul Flaminda, se va stabili prin Dispoziţie a Consiliului de Miniştri.
ART. 4
Anexa la Legea nr. 3/1960 pentru îmbunãtãţirea împãrţirii administrative a teritoriului Republicii Populare Romine se modifica în conformitate cu prevederile art. 1 al prezentului decret.
Preşedintele Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
--------
|
Pentru merite în domeniul literaturii şi activitãţii obşteşti, cu prilejul implinirii a 70 de ani de la naştere,
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se conferã Ordinul Muncii clasa I scriitorului Demostene Botez.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Contractele pentru struguri de vin, struguri de masa şi vinuri din recolta anului 1963, se pot încheia în condiţiile dispoziţiilor legale în vigoare, începînd de la data publicãrii prezentei hotãrîri.
De la aceasta data se vor putea încheia cu gospodãriile agricole colective şi cu membrii acestora, contracte şi pe doi sau mai mulţi ani.
2. Ministerul Industriei Alimentare va contracta şi achizitiona prin unitãţile sale struguri de vin, iar Ministerul Comerţului Interior, Ministerul Comerţului Exterior şi Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum, prin unitãţile sale, vor contracta şi achizitiona strugurii de masa prevãzuţi în STAS 1490-59.
Strugurii de masa din soiul Crimposie prevãzuţi în STAS 1490-59 se pot contracta şi achizitiona atît pentru consum în stare proaspãta cît şi pentru vin.
3. Preţurile de contractare şi achiziţie pentru struguri de vinificare şi vinuri se vor aplica pentru recolta anului 1963, astfel cum au fost stabilite pe regiuni, grupe de podgorii şi tarii alcoolice, pentru recolta anului 1962.
4. Preţurile pentru strugurii de masa calitatea I-a din grupele B, C şi D, prevãzute în STAS 1490-59, din recolta anului 1963, pentru contractele ce se vor încheia cu gospodãriile agricole de stat şi gospodãriile agricole colective, se stabilesc dupã cum urmeazã:
- 2,40 lei/kg struguri de masa grupa B
- 2,00 lei/kg struguri de masa grupa C
- 1,75 lei/kg struguri de masa grupa D
Pentru strugurii de masa contractati din grupa A precum şi pentru strugurii calitatea extra şi calitatea II-a din grupele B, C şi D, prevãzute în STAS 1490-59, preţurile se stabilesc de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, pe baza indicaţiilor Comitetului pentru Preţuri.
Pentru strugurii de masa contractati cu membrii gospodariilor agricole colective se vor plati preţurile de achiziţie stabilite conform dispoziţiilor legale în vigoare.
...............................................................
5. Consiliul Superior al Agriculturii, Ministerul Industriei Alimentare şi Ministerul Comerţului Interior, vor încadra pînã la 31 mai 1963, cu avizul Comitetului pentru Preţuri, noile podgorii şi centre viticole în categoriile prevãzute în anexele Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 1167/1959 , privind regimul de vînzare cãtre stat a strugurilor, vinurilor şi rachiurilor naturale, republicatã la 4 octombrie 1961.
6. Banca de Stat este autorizata sa acorde credite de contractare pe termen scurt, la cerere, gospodariilor agricole colective care încheie contracte pentru intreaga lor producţie de struguri şi vinuri, mai puţin cantitatea nesupusa taxelor.
...............................................................
Creditele de contractare se acorda integral începînd cu 1 februarie a fiecãrui an, pentru cantitatea contractatã în anul respectiv şi vor fi reţinute de Banca de Stat din sumele cuvenite contractanţilor la predarea produselor.
7. Pînã la 31 august 1963, se vor întocmi şi prezenta Consiliului de Miniştri, de cãtre Consiliul Superior al Agriculturii planul de dezvoltare a viticulturii, iar de cãtre Ministerul Industriei Alimentare un proiect de hotãrîre întocmit pe baza acestui plan în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Comerţului Exterior şi Ministerul Comerţului Interior, cu avizul Comitetului pentru Preţuri, privind valorificarea strugurilor şi vinurilor cãtre stat începînd cu recolta anului 1964.
8. Prevederile prezentei hotãrîri se aplica şi contractelor încheiate pentru recolta anului 1963 pînã la data publicãrii prezentei hotãrîri.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
|
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Academia Republicii Populare Romane, cel mai înalt for ştiinţific al tarii, este o instituţie de stat cu personalitate juridicã. Ea întruneşte pe cei mai de seama oameni ai ştiinţei şi culturii din Republica Populara Romana.
Academia Republicii Populare Romane depinde direct de Consiliul de Miinistri, cãruia îi prezintã periodic dãri de seama asupra activitãţii sale.
ART. 2
Sarcinile Academiei Republicii Populare Romane sînt:
a) sa contribuie prin toate mijloacele la propãşirea ştiinţei şi culturii din Republica Populara Romana;
b) sa dezvolte şi sa foloseascã cuceririle ştiinţei şi culturii pentru construirea socialismului şi comunismului în patria noastrã şi pentru apãrarea pãcii;
c) sa întreţinã şi sa dezvolte relaţii de colaborare cu instituţiile ştiinţifice din alte tari.
ART. 3
În vederea îndeplinirii acestor sarcini, Academia Republicii Populare Romane:
a) face cercetãri de înalt nivel ştiinţific în strinsa legatura cu necesitãţile construcţiei socialiste în domeniile economiei, ştiinţei şi culturii;
b) studiazã posibilitãţile de valorificare a bogãţiilor naturale, punînd cuceririle ştiinţei moderne în serviciul dezvoltãrii forţelor de producţie ale tarii;
c) indrumeaza şi coordoneazã activitatea institutelor proprii, colaboreazã cu institutele de cercetãri ale ministerelor şi celorlalte organe centrale, ajutindu-le în activitatea lor.
ART. 4
În intreaga sa activitate Academia Republicii Populare Romane se calauzeste dupã ideologia marxist-leninista.
CAP. 2
Compunerea Academiei Republicii Populare Romane
ART. 5
Academia Republicii Populare Romane se compune din membri de onoare, membri titulari şi membri corespondenti.
ART. 6
Membrii Academiei Republicii Populare Romane sînt aleşi dintre oamenii de ştiinţa şi cultura de inalta ţinuta morala şi cetateneasca, care s-au distins prin lucrãri originale de mare valoare teoreticã şi practica şi contribuie activ la construirea socialismului şi comunismului.
Membrii de onoare se aleg dintre oamenii de ştiinţa şi cultura cu merite excepţionale.
Membrii titulari se aleg de regula dintre membrii corespondenti şi numai în mod excepţional din rindul celorlalţi oameni de ştiinţa şi cultura care s-au distins prin lucrãri originale, de valoare deosebita.
Membrii corespondenti se aleg dintre oamenii de ştiinţa şi cultura care s-au afirmat prin lucrãri originale de mare importanta pentru ştiinţa şi practica.
ART. 7
Membrii titulari şi membrii corespondenti ai Academiei Republicii Populare Romane au sarcina:
- sa contribuie prin munca lor la imbogatirea ştiinţei şi culturii;
- sa facã cercetãri asupra celor mai importante probleme ştiinţifice, elaborind lucrãri originale de înalt nivel;
- sa lupte pentru ca activitatea lor sa contribuie la rezolvarea problemelor importante ale practicii construcţiei socialiste;
- sa se îngrijeascã de ridicarea calificãrii cadrelor ştiinţifice;
- sa aibã o activitate susţinutã pe tarim obştesc.
Membrii corespondenti ai Academiei Republicii Populare Romane prezintã sectiei din care fac parte dãri de seama anuale asupra activitãţii lor ştiinţifice. Aceste dãri de seama vor fi dezbãtute în secţiile respective dupã care, împreunã cu aprecierea acestora, se vor inainta Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane.
Membrii titulari ai Academiei Republicii Populare Romane prezintã de asemenea periodic dãri de seama asupra activitãţii lor ştiinţifice.
ART. 8
Afarã de membrii Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni romani, pot fi aleşi membri de onoare şi membri corespondenti oameni de ştiinţa şi cultura cu merite excepţionale dintre cetãţenii altor state.
ART. 9
Numãrul membrilor Academiei Republicii Populare Romane de orice categorie se fixeazã de cãtre Consiliul de Miniştri la propunerea Academiei.
ART. 10
Alegerea membrilor Academiei Republicii Populare Romane se face de adunarea generalã a Academiei.
ART. 11
Initiativa propunerilor de candidaţi pentru locurile de membri titulari şi membri corespondenti aparţine secţiilor, filialelor şi bazelor Academiei Republicii Populare Romane, institutelor de cercetãri ştiinţifice, instituţiilor culturale şi instituţiilor de învãţãmînt superior.
Propunerile sînt examinate de adunarea sectiei de specialitate care, cu majoritatea voturilor membrilor titulari, stabileşte lista candidaţilor.
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane cerceteazã propunerile primite şi stabileşte lista definitiva a candidaţilor, care se prezintã apoi adunãrii generale a Academiei.
Pentru a fi ales, fiecare candidat trebuie sa întruneascã majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 12
Pentru alegerea membrilor Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni ai altor state, propunerile se fac de cãtre Prezidiul Academiei, cu avizul sectiei de specialitate.
ART. 13
Membrii titulari şi membrii corespondenti ai Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni romani, sînt obligaţi sa participe regulat la şedinţele adunãrilor generale ale Academiei, ale secţiilor şi la lucrãrile institutelor şi comisiilor din care fac parte.
ART. 14
Numai membrii de onoare şi membrii titulari ai Academiei Republicii Populare Romane au dreptul sa poarte titlul de "academician".
ART. 15
Membrii Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni romani, primesc indemnizaţii lunare stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri; aceste indemnizaţii sînt exceptate de la prevederile legale privind cumulul de funcţiuni.
ART. 16
Academia Republicii Populare Romane conferã diplome şi insigne tuturor membrilor sãi.
ART. 17
Nu pot fi membri ai Academiei Republicii Populare Romane cei care desfãşoarã activitate potrivnica intereselor Republicii Populare Romane.
ART. 18
Pentru desfãşurarea activitãţii ştiinţifice, Academia Republicii Populare Romane are, în unitãţile ştiinţifice, direcţiile şi serviciile sale, personal ştiinţific de cercetare, personal ajutator de cercetare, personal tehnic şi administrativ gospodãresc.
Funcţiile îndeplinite de personalul ştiinţific în cadrul unitãţilor Academiei Republicii Populare Romane sînt considerate funcţii de rãspundere potrivit Codului Muncii.
Recrutarea şi numirea personalului de orice categorie din cadrul Academiei Republicii Populare Romane se fac conform normelor legale în vigoare.
CAP. 3
Organizarea Academiei Republicii Populare Romane
ART. 19
Academia Republicii Populare Romane are urmãtoarele secţii:
I - Secţia de ştiinţe matematice şi fizice;
II - Secţia de ştiinţe chimice;
III - Secţia de ştiinţe tehnice;
IV - Secţia de biologie şi ştiinţe agricole;
V - Secţia de geologie şi geografie;
VI - Secţia de ştiinţe medicale;
VII - Secţia de ştiinţe economice, filozofice şi juridice;
VIII - Secţia de ştiinţe istorice;
IX - Secţia de limba, literatura şi arta.
ART. 20
În cadrul secţiilor Academiei Republicii Populare Romane se pot crea subsectii, cu aprobarea Prezidiului Academiei.
ART. 21
Secţiile Academiei Republicii Populare Romane sînt unitãţi ştiinţifice şi organizatorice care rãspund de orientarea şi nivelul ştiinţific al cercetãrilor din domeniul lor de specialitate şi indrumeaza, coordoneazã şi controleazã activitatea ştiinţificã a institutelor şi celorlalte unitãţi ştiinţifice subordonate.
De asemenea, secţiile Academiei Republicii Populare Romane urmãresc valorificarea în practica a celor mai înaintate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, încadrarea personalului ştiinţific, precum şi promovarea şi creşterea cadrelor ştiinţifice.
În vederea aplicãrii în practica a rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice, secţiile organizeazã periodic, cu acordul organelor interesate, consfatuiri cu cercetãtori ştiinţifici din institutele Academiei Republicii Populare Romane, ale ministerelor şi celorlalte organe centrale, cu cadre didactice din învãţãmîntul superior şi cu ingineri şi tehnicieni din producţie. Aceste consfatuiri vor avea ca obiect teme concrete de mare importanta pentru economia nationala.
ART. 22
Secţiile sînt conduse de un preşedinte, ales dintre membrii titulari, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai sectiei. Confirmarea alegerii preşedinţilor secţiilor se face de adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 23
Secţiile îşi pot constitui birouri alcãtuite din preşedintele sectiei şi mai mulţi membri, aleşi dintre membrii titulari şi membrii corespondenti din cadrul sectiei.
Alegerea membrilor biroului se face cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor sectiei şi se confirma de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 24
Dintre membrii biroului se alege şi se confirma, în conditile prevãzute de articolul precedent, secretarul ştiinţific al sectiei.
ART. 25
Preşedintele sectiei Academiei Republicii Populare Romane are urmãtoarele atribuţii:
a) conduce adunãrile sectiei şi asigura executarea hotãrîrilor luate în aceste adunãri, în spiritul directivelor şi hotãrîrilor Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane;
b) prezintã rapoarte de activitate Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane, trimestrial, precum şi ori de cîte ori i se cere.
ART. 26
Secţiile Academiei Republicii Populare Romane ţin, în mod obişnuit, şedinţe cel puţin odatã pe luna.
ART. 27
Adunãrile sectiei sînt constituite legal cu 2/3 din numãrul membrilor sectiei, iar hotãrîrile se iau cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor sectiei.
ART. 28
Dreptul de vot deliberativ la adunãrile sectiei îl au membrii titulari şi membrii corespondenti în toate cazurile, cu excepţia alegerii preşedintelui sectiei şi a desemnãrii candidaţilor pentru titlul de membru al Academiei Republicii Populare Romane, cazuri în care dreptul de vot deliberativ îl au numai membrii titulari ai Academiei. În aceste cazuri adunarea se constituie legal cu 2/3 din numãrul membrilor titulari ai sectiei, iar hotãrîrile se iau numai cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari. Membrii de onoare şi membrii corespondenti participa la lucrãrile adunãrii cu vot consultativ.
ART. 29
Academia Republicii Populare Romane are filiale şi baze de cercetãri ştiinţifice.
Filialele şi bazele sînt unitãţi ştiinţifice şi organizatorice care asigura inaltul nivel ştiinţific al cercetãrilor, indrumind, coordonînd şi controlind activitatea institutelor şi a celorlalte unitãţi de cercetãri ştiinţifice subordonate.
ART. 30
Academia Republicii Populare Romane poate infiinta şi desfiinta filiale şi baze de cercetãri prin hotãrîre a adunãrii generale a Academiei, cu aprobarea Consiliului de Miniştri.
ART. 31
Filialele sînt formate din membrii Academiei Republicii Populare Romane din regiunile pentru care este înfiinţatã filiala respectiva.
ART. 32
Filialele sînt conduse de un birou format din preşedintele filialei, un secretar şi un numãr de membri ai filialei. Preşedintele este ales dintre membrii titulari ai filialei, iar secretarul şi ceilalţi membri ai biroului se aleg dintre membrii titulari şi corespondenti ai filialei.
ART. 33
Preşedinţii şi secretarii filialelor sînt aleşi de cãtre membrii titulari ai Academiei Republicii Populare Romane din filiala, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai filialei.
Ceilalţi membri ai biroului sînt aleşi de cãtre membrii titulari şi corespondenti ai filialei, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor ei.
Alegerea preşedintelui de filiala se confirma de adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane, iar a secretarului şi a membrilor biroului filialei - de cãtre Prezidiul Academiei.
ART. 34
Biroul filialei conduce activitatea filialei şi rãspunde de îndeplinirea sarcinilor date de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 35
Bazele de cercetãri ştiinţifice sînt conduse de un director numit dintre membrii titulari sau corespondenti. El este ajutat de un director adjunct şi un secretar ştiinţific. Cînd nevoile cer, se poate forma şi un birou compus din directorul bazei, directorul adjunct, secretarul ştiinţific şi un numãr de membri.
ART. 36
Directorul, directorul adjunct, secretarul ştiinţific şi membrii biroului bazei se numesc de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 37
Filialele şi bazele au personalitate juridicã.
ART. 38
Organele de baza prin care Academia Republicii Populare Romane îşi desfãşoarã activitatea sînt institutele de cercetãri ştiinţifice şi celelalte unitãţi subordonate.
ART. 39
Înfiinţarea şi desfiinţarea institutelor se face de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane la propunerea secţiilor de specialitate, cu aprobarea Consiliului de Miniştri.
Pe lîngã Academia Republicii Populare Romane sau pe lîngã institutele de cercetãri ştiinţifice funcţioneazã: staţiuni, centre experimentale, centre de cercetãri ştiinţifice, muzee, colecţii, filiale ale Bibliotecii Academiei etc.
Aceste unitãţi se înfiinţeazã prin hotãrîrea Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 40
Sarcinile institutelor Academiei Republicii Populare Romane sînt sa rezolve problemele de specialitate corespunzãtoare cu necesitãţile ştiinţei şi construcţiei socialismului, asigurind realizarea planurilor de cercetare aprobate de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, precum şi sa urmãreascã valorificarea în practica a rezultatelor ştiinţifice obţinute; sa sprijine prin diferite forme de documentare şi informare ştiinţificã activitatea altor institute ştiinţifice; sa formeze noi cadre de cercetãtori în diferite ramuri ale ştiinţei; sa asigure schimbul direct de publicaţii cu instituţiile ştiinţifice de specialitate din strãinãtate.
ART. 41
Afarã de institutele ei proprii, Academia Republicii Populare Romane poate infiinta institute în comun cu diferite ministere sau alte organe centrale.
Institutele Academiei Republicii Populare Romane colaboreazã cu institutele ministerelor, celorlalte organe centrale şi cu asociaţiile şi societãţile ştiinţifice, ajutindu-le în activitatea lor.
Condiţiile de colaborare se vor stabili prin convenţii speciale încheiate între Academia Republicii Populare Romane, ministere şi organele centrale respective.
ART. 42
Institutele Academiei Republicii Populare Romane sînt conduse de cîte un director, numit de preferinta dintre membrii Academiei. El este ajutat în munca sa de unul sau mai mulţi directori adjuncţi şi de un secretar ştiinţific. Numirea lor se face de cãtre Prezidiul Academiei, la propunerea sectiei de specialitate.
Directorii, directorii adjuncţi şi secretarii ştiinţifici ai institutelor, care depind de filiale, sînt numiţi de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane la propunerea filialelor, cu avizul sectiei de specialitate.
ART. 43
Atribuţiile directorului de institut sînt: sa organizeze, coordoneze şi controleze desfãşurarea muncii ştiinţifice din institut, asigurind executarea în bune condiţii a planului de cercetãri ştiinţifice, aprobat de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, precum şi sa valorifice rezultatele obţinute; sa asigure elaborarea la un înalt nivel ştiinţific a materialelor necesare apariţiei regulate a publicaţiilor institutului; sa ia mãsuri pentru recrutarea şi selecţionarea personalului ştiinţific şi administrativ şi sa execute planul de cheltuieli şi planul de investiţii al institutului.
Directorul de institut prezintã periodic sectiei respective rapoarte de activitate.
ART. 44
Pentru îndrumarea şi coordonarea muncii ştiinţifice a institutelor şi a celorlalte unitãţi ştiinţifice ale Academiei Republicii Populare Romane, funcţioneazã, pe lîngã fiecare din acestea, un consiliu ştiinţific, ca organ consultativ.
Consiliul ştiinţific se compunã din: preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar ştiinţific, un numãr de membri, numiţi dintre specialiştii din cadrul sau din afarã Academiei Republicii Populare Romane, delegaţi ai ministerelor, celorlalte organe centrale şi întreprinderilor.
Membrii Academiei Republicii Populare Romane din institute, directorul, directorii adjuncţi ştiinţifici şi secretarul ştiinţific al institutului sînt de drept membri ai consiliului ştiinţific.
Membrii consiliului ştiinţific se numesc de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, la propunerea directorului de institut, cu avizul sectiei respective.
Preşedintele consiliului ştiinţific se numeşte de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane dintre membrii consiliului ştiinţific.
ART. 45
Lucrãrile executate în institute sau de persoane din afarã institutelor, cu mijloacele Academiei Republicii Populare Romane, sînt bunuri ale Republicii Populare Romane, pãstrate şi administrate de Academie.
Drepturile autorilor pentru astfel de lucrãri sînt cele stabilite prin legea dreptului de autor şi celelalte acte normative privind aceste drepturi.
ART. 46
În institutele Academiei Republicii Populare Romane se primesc aspiranti la titlul de candidat în ştiinţe şi la titlul de doctor în ştiinţe, potrivit normelor legale în vigoare.
Bursele pentru aspiranti vor fi prevãzute în planul de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 47
Pentru studii, cercetãri şi perfecţionare în ţara sau în strãinãtate, Academnia Republicii Populare Romane poate acorda subvenţii sau indemnizaţii, care vor fi prevãzute în planul sau anual de cheltuieli şi în planul valutar.
ART. 48
În cadrul Academiei Republicii Populare Romane pot funcţiona, pe lîngã Prezidiul Academiei sau pe lîngã secţiile Academiei, comisii pe probleme ştiinţifice, permanente sau temporare, care se înfiinţeazã prin hotãrîre a Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane.
Comisiile sînt obligate sa prezinte Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane rapoarte anuale asupra activitãţii lor.
ART. 49
Academia Republicii Populare Romane are o editura proprie, denumita "Editura Academiei Republicii Populare Romane", cu personalitate juridicã.
Editura Academiei Republicii Populare Romane asigura editarea de opere ştiinţifice, tratate, monografii, publicaţii periodice şi altele asemenea.
Numãrul şi titlul publicaţiilor periodice se fixeazã de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, la propunerea sectiei de specialitate, cu avizul consiliului de editura.
ART. 50
Editura Academiei Republicii Populare Romane este condusã de un director general, numit de Prezidiul Academiei, de preferinta dintre membrii Academiei.
ART. 51
Pentru îndrumarea, coordonarea şi controlul lucrãrilor Editurii Academiei Republicii Populare Romane, funcţioneazã un consiliu de editura, alcãtuit din: un preşedinte, un vicepreşedinte, cîte un delegat al fiecãrei secţii a Academiei Republicii Populare Romane, directorul general al Editurii Academiei Republicii Populare Romane şi locţiitorul sau, ca membri.
Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii consiliului de editura se numesc de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 52
Consiliul de editura al Academiei Republicii Populare Romane întocmeşte planul anual al tuturor publicaţiilor Academiei ce se aproba de Prezidiul Academiei şi urmãreşte permanent executarea lui în conformitate cu prevederile planului de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 53
Fiecare publicaţie periodicã a Academiei Republicii Populare Romane are un comitet de redactie.
Membrii comitetului de redactie sînt numiţi de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, la propunerea secţiilor şi a institutelor, dintre membrii Academiei şi din personalul ştiinţific al unitãţilor de cercetare ştiinţificã din cadrul Academiei.
Comitetele de redactie rãspund de nivelul ştiinţific al publicaţiilor periodice, de modul lor de prezentare şi de apariţia lor la timp.
ART. 54
Lucrãrile executate pe baza planului Academiei Republicii Populare Romane se publica de cãtre Editura Academiei, cu încuviinţarea secţiilor, ele pot fi publicate şi de alte edituri din ţara sau din strãinãtate.
ART. 55
Academia Republicii Populare Romane are o biblioteca centrala la Bucureşti şi o reţea de biblioteci în unitãţile sale din Bucureşti şi din alte centre din ţara.
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane are personalitate juridicã.
ART. 56
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane are urmãtoarele atribuţii:
a) asigura documentarea necesarã bunei desfasurari a cercetãrii ştiinţifice şi rãspîndirii culturii în Republica Populara Romana;
b) indrumeaza, coordoneazã şi controleazã din punct de vedere tehnic activitatea bibliotecilor din reţeaua Academiei Republicii Populare Romane;
c) sprijinã celelalte biblioteci din ţara în activitatea lor de raspindire a culturii.
ART. 57
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane colectioneaza, pãstreazã şi organizeazã fondul naţional de tiparituri şi alte publicaţii de orice fel.
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane face studii şi cercetãri în domeniul bibliologiei, avînd în acest scop un numãr de cercetãtori ştiinţifici în schema sa.
ART. 58
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane face schimburi de publicaţii cu biblioteci, instituţii şi societãţi ştiinţifice din strãinãtate.
ART. 59
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane este condusã de un director general, numit de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, de preferinta dintre membrii Academiei.
ART. 60
Pentru îndrumarea activitãţii sale, Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane, are un consiliu ştiinţific, alcãtuit dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte, cîte un delegat al fiecãrei secţii, directorul general şi locţiitorul sau, ca membri.
Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii consiliului ştiinţific al Bibliotecii se numesc de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
CAP. 4
Organele de conducere ale Academiei Republicii Populare Romane
ART. 61
Organul suprem de conducere al Academiei Republicii Populare Romane este adunarea generalã; ea este formatã din membrii titulari şi membrii corespondenti ai Academiei.
Adunarea generalã stabileşte liniile directoare ale întregii activitãţi ştiinţifice, pentru a asigura realizarea sarcinilor Academiei Republicii Populare Romane, aproba darea de seama anuala şi planul de cercetãri ştiinţifice. Adunarea generalã alege pe membrii Academiei, pe preşedinte, pe membrii Prezidiului Academiei şi confirma pe preşedinţii de secţii şi pe preşedinţii de filiale.
ART. 62
Adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane se constituie legal cu participarea a cel puţin 2/3 din numãrul membrilor titulari şi ia hotãrîri valabile în toate problemele cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari.
În adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane dreptul de vot deliberativ îl au numai membrii titulari ai Academiei.
Membrii de onoare şi membrii corespondenti participa la lucrãrile adunãrii generale cu vot consultativ.
ART. 63
Sesiunile adunãrii generale ale Academiei Republicii Populare Romane sînt de doua feluri: sesiuni ordinare, care se ţin cel puţin o data pe an şi sesiuni extraordinare, care se pot tine ori de cîte ori este nevoie.
ART. 64
Organul de conducere al Academiei Republicii Populare Romane între adunãrile generale, este Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane organizeazã, indrumeaza şi coordoneazã intreaga activitate a Academiei şi ia hotãrîri în toate problemele ştiinţifice şi organizatorice, pentru a asigura realizarea sarcinilor Academiei.
Pentru orice alte probleme, ce se pot ivi şi pentru care nu sînt prevederi în statut, Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane poate lua hotãrîri, iar ratificarea lor se va face la prima adunare generalã.
ART. 65
În cadrul sarcinilor sale, Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane:
a) convoacã congrese, sesiuni, conferinţe şi consfatuiri ştiinţifice, organizeazã expeditii de cercetare şi altele asemenea;
b) ia mãsuri pentru valorificarea descoperirilor ştiinţifice şi rezultatelor muncii de cercetare în practica construcţiei socialiste;
c) înfiinţeazã, potrivit statutului, unitãţi şi organizaţii ştiinţifice de cercetare necesare Academiei Republicii Populare Romane;
d) aproba planurile de cercetare ştiinţificã şi controleazã îndeplinirea lor;
e) aproba planul editorial al Academiei Republicii Populare Romane;
f) stabileşte relaţii ştiinţifice cu institutele ştiinţifice din strãinãtate, cu care poate încheia direct convenţii de colaborare;
g) acorda premii pentru lucrãri ştiinţifice, descoperiri ştiinţifice şi invenţii de valoare;
h) sprijinã asociaţiile şi societãţile ştiinţifice;
i) convoacã sesiunile adunãrii generale ale Academiei Republicii Populare Romane;
j) prezintã spre aprobare adunãrii generale a Academiei Republicii Populare Romane rapoarte anuale asupra activitãţii Academiei.
ART. 66
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane este format din preşedintele Academiei, vicepreşedinţi, primul secretar, preşedinţii de secţii, preşedinţii de filiale şi un numãr de membri titulari ai Academiei.
ART. 67
Preşedintele Academiei Republicii Populare Romane şi membrii Prezidiului Academiei sînt aleşi, dintre membrii titulari, de adunarea generalã, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai Academiei.
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane alege dintre membrii sãi 2 sau mai mulţi vicepreşedinţi şi pe primul secretar.
ART. 68
Fiecare membru al Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane va îndeplini, în afarã de obligaţiile legate de funcţionarea Prezidiului Academiei, şi alte sarcini încredinţate de cãtre Prezidiu.
ART. 69
Şedinţele Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane se ţin legal cu 2/3 din numãrul membrilor sãi. Hotãrîrile se iau cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
Şedinţele Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane se ţin cel puţin o data pe luna şi sînt convocate de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele care îl înlocuieşte.
ART. 70
Preşedintele Academiei Republicii Populare Romane, vicepreşedinţii, primul secretar, preşedinţii de secţii şi preşedinţii de filiale primesc o indemnizaţie lunarã.
Pentru activitatea desfasurata în legatura cu lucrãrile Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane, toţi membrii Prezidiului primesc o indemnizaţie lunarã.
Indemnizaţiile prevãzute la alineatele precedente se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri şi sînt exceptate de la prevederile legale privind cumulul de funcţiuni.
ART. 71
Dintre membrii Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane, se constituie un birou, format din preşedinte, vicepreşedinţi, primul secretar şi un numãr de membri ai Prezidiului Academiei.
Biroul conduce activitatea Academiei Republicii Populare Romane între şedinţele prezidiului Academiei şi asigura aplicarea hotãrîrilor acestuia.
Hotãrîrile biroului sînt executorii şi se supun ratificãrii Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane la prima sa şedinţa.
ART. 72
Preşedintele Academiei Republicii Populare Romane reprezintã Academia în relaţiile ei cu diferite instituţii, precum şi în orice alte împrejurãri; asigura legatura între Consiliul de Miniştri şi Academie; supravegheazã din toate punctele de vedere lucrãrile Academiei, ale institutelor şi anexelor lor; convoacã şi prezideazã şedinţele Prezidiului Academiei.
ART. 73
Vicepreşedinţii Academiei Republicii Populare Romane ajuta pe preşedintele Academiei în exercitarea atribuţiilor sale şi-l înlocuiesc în lipsa, conform delegaţiei date de preşedinte.
ART. 74
Secretariatul Academiei Republicii Populare Romane este organul executiv al Prezidiului Academiei şi se compune din primul secretar şi un numãr de secretari ştiinţifici de specialitate.
Secretarii ştiinţifici de specialitate se numesc de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, de preferinta dintre membrii Academiei.
ART. 75
Atribuţiile Secretariatului Academiei Republicii Populare Romane sînt: sa urmãreascã modul în care se executa hotãrîrile Prezidiului Academiei; sa pregãteascã lucrãrile pentru dezbaterile adunãrilor generale şi pentru şedinţele Prezidiului Academiei; sa urmãreascã elaborarea şi executarea planurilor de cercetãri ştiinţifice ale secţiilor, institutelor şi unitãţilor ştiinţifice din Academie; sa supravegheze executarea planului de cheltuieli al Academiei şi sa pregãteascã darea de seama anuala a activitãţii Academiei.
ART. 76
Alegerea preşedintelui Academiei Republicii Populare Romane, a membrilor Prezidiului Academiei şi a celorlalte organe de conducere de la secţiile şi filialele Academiei se fac toate în aceeaşi sesiune, mandatul lor fiind pe timp de 3 ani.
Dacã mandatul vreunuia din cei prevãzuţi la alineatul precedent înceteazã înainte de împlinirea celor 3 ani, alegerea în locul vacant se va face numai pe timpul ce mai rãmîne pînã la împlinirea acestor 3 ani.
Prin derogare de la dispoziţiile art. 22, 33 şi 61 alin. ultim, confirmarea alegerilor fãcute în locurile vacante de presedinti de secţii şi de filiale se face de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 77
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane întocmeşte anual proiectul planului de cheltuieli necesare organizãrii, functionarii, dezvoltãrii activitãţii ştiinţifice şi administrãrii Academiei, în conformitate cu planul şi programul de lucru, pe baza propunerilor primite de la secţii, filiale, baze de cercetãri ştiinţifice şi institute.
ART. 78
Planul de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane va fi întocmit dupã normele bugetului general al statului.
Sumele necesare pentru misiuni ştiinţifice speciale, pentru premii, ajutoare academice, concursuri, expeditii, explorari, investiţii, sesiuni şi alte asemenea, se vor înscrie în planul general de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 79
Academia Republicii Populare Romane poate primi donaţii care servesc direct menirii ei (documente, cãrţi, colecţii de valoare ştiinţificã, artisticã şi altele), potrivit cu prevederile legale în vigoare.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 80
Pe baza Statutului Academiei Republicii Populare Romane, Prezidiul Academiei elaboreazã regulamente de funcţionare pentru unitãţile Academiei.
Modul de organizare şi funcţionare a comisiilor se stabileşte printr-un regulament pentru fiecare comisie, aprobat de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, cu excepţia acelor comisii pentru care modul de organizare şi funcţionare se reglementeazã printr-un alt act normativ.
ART. 81
Prezentul statut poate fi modificat de adunarea generalã, la propunerea Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane sau a unei treimi din numãrul total al membrilor sãi titulari.
Propunerile se fac cu cel puţin 15 zile înainte de deschiderea sesiunii în care se va tine adunarea generalã.
Modificarea se face numai cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai Academiei Republicii Populare Romane şi cu aprobarea Consiliului de Miniştri.
--------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Se aproba Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Academiei Republicii Populare Romane.
2. Statutul intra în vigoare pe data adoptãrii lui de cãtre Adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane.
Pe aceeaşi data se abroga Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Academiei Republicii Populare Romane aprobat prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1214 din 30 iunie 1955 , modificat prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2158 din 17 noiembrie 1956 şi prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1852 din 9 decembrie 1957 .
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
STATUTUL
pentru organizarea şi funcţionarea Academiei Republicii Populare Romane
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Academia Republicii Populare Romane, cel mai înalt for ştiinţific al tarii, este o instituţie de stat cu personalitate juridicã. Ea întruneşte pe cei mai de seama oameni ai ştiinţei şi culturii din Republica Populara Romana.
Academia Republicii Populare Romane depinde direct de Consiliul de Miinistri, cãruia îi prezintã periodic dãri de seama asupra activitãţii sale.
ART. 2
Sarcinile Academiei Republicii Populare Romane sînt:
a) sa contribuie prin toate mijloacele la propãşirea ştiinţei şi culturii din Republica Populara Romana;
b) sa dezvolte şi sa foloseascã cuceririle ştiinţei şi culturii pentru construirea socialismului şi comunismului în patria noastrã şi pentru apãrarea pãcii;
c) sa întreţinã şi sa dezvolte relaţii de colaborare cu instituţiile ştiinţifice din alte tari.
ART. 3
În vederea îndeplinirii acestor sarcini, Academia Republicii Populare Romane:
a) face cercetãri de înalt nivel ştiinţific în strinsa legatura cu necesitãţile construcţiei socialiste în domeniile economiei, ştiinţei şi culturii;
b) studiazã posibilitãţile de valorificare a bogãţiilor naturale, punînd cuceririle ştiinţei moderne în serviciul dezvoltãrii forţelor de producţie ale tarii;
c) indrumeaza şi coordoneazã activitatea institutelor proprii, colaboreazã cu institutele de cercetãri ale ministerelor şi celorlalte organe centrale, ajutindu-le în activitatea lor.
ART. 4
În intreaga sa activitate Academia Republicii Populare Romane se calauzeste dupã ideologia marxist-leninista.
CAP. 2
Compunerea Academiei Republicii Populare Romane
ART. 5
Academia Republicii Populare Romane se compune din membri de onoare, membri titulari şi membri corespondenti.
ART. 6
Membrii Academiei Republicii Populare Romane sînt aleşi dintre oamenii de ştiinţa şi cultura de inalta ţinuta morala şi cetateneasca, care s-au distins prin lucrãri originale de mare valoare teoreticã şi practica şi contribuie activ la construirea socialismului şi comunismului.
Membrii de onoare se aleg dintre oamenii de ştiinţa şi cultura cu merite excepţionale.
Membrii titulari se aleg de regula dintre membrii corespondenti şi numai în mod excepţional din rindul celorlalţi oameni de ştiinţa şi cultura care s-au distins prin lucrãri originale, de valoare deosebita.
Membrii corespondenti se aleg dintre oamenii de ştiinţa şi cultura care s-au afirmat prin lucrãri originale de mare importanta pentru ştiinţa şi practica.
ART. 7
Membrii titulari şi membrii corespondenti ai Academiei Republicii Populare Romane au sarcina:
- sa contribuie prin munca lor la imbogatirea ştiinţei şi culturii;
- sa facã cercetãri asupra celor mai importante probleme ştiinţifice, elaborind lucrãri originale de înalt nivel;
- sa lupte pentru ca activitatea lor sa contribuie la rezolvarea problemelor importante ale practicii construcţiei socialiste;
- sa se îngrijeascã de ridicarea calificãrii cadrelor ştiinţifice;
- sa aibã o activitate susţinutã pe tarim obştesc.
Membrii corespondenti ai Academiei Republicii Populare Romane prezintã sectiei din care fac parte dãri de seama anuale asupra activitãţii lor ştiinţifice. Aceste dãri de seama vor fi dezbãtute în secţiile respective dupã care, împreunã cu aprecierea acestora, se vor inainta Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane.
Membrii titulari ai Academiei Republicii Populare Romane prezintã de asemenea periodic dãri de seama asupra activitãţii lor ştiinţifice.
ART. 8
Afarã de membrii Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni romani, pot fi aleşi membri de onoare şi membri corespondenti oameni de ştiinţa şi cultura cu merite excepţionale dintre cetãţenii altor state.
ART. 9
Numãrul membrilor Academiei Republicii Populare Romane de orice categorie se fixeazã de cãtre Consiliul de Miniştri la propunerea Academiei.
ART. 10
Alegerea membrilor Academiei Republicii Populare Romane se face de adunarea generalã a Academiei.
ART. 11
Initiativa propunerilor de candidaţi pentru locurile de membri titulari şi membri corespondenti aparţine secţiilor, filialelor şi bazelor Academiei Republicii Populare Romane, institutelor de cercetãri ştiinţifice, instituţiilor culturale şi instituţiilor de învãţãmînt superior.
Propunerile sînt examinate de adunarea sectiei de specialitate care, cu majoritatea voturilor membrilor titulari, stabileşte lista candidaţilor.
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane cerceteazã propunerile primite şi stabileşte lista definitiva a candidaţilor, care se prezintã apoi adunãrii generale a Academiei.
Pentru a fi ales, fiecare candidat trebuie sa întruneascã majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 12
Pentru alegerea membrilor Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni ai altor state, propunerile se fac de cãtre Prezidiul Academiei, cu avizul sectiei de specialitate.
ART. 13
Membrii titulari şi membrii corespondenti ai Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni romani, sînt obligaţi sa participe regulat la şedinţele adunãrilor generale ale Academiei, ale secţiilor şi la lucrãrile institutelor şi comisiilor din care fac parte.
ART. 14
Numai membrii de onoare şi membrii titulari ai Academiei Republicii Populare Romane au dreptul sa poarte titlul de "academician".
ART. 15
Membrii Academiei Republicii Populare Romane, cetãţeni romani, primesc indemnizaţii lunare stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri; aceste indemnizaţii sînt exceptate de la prevederile legale privind cumulul de funcţiuni.
ART. 16
Academia Republicii Populare Romane conferã diplome şi insigne tuturor membrilor sãi.
ART. 17
Nu pot fi membri ai Academiei Republicii Populare Romane cei care desfãşoarã activitate potrivnica intereselor Republicii Populare Romane.
ART. 18
Pentru desfãşurarea activitãţii ştiinţifice, Academia Republicii Populare Romane are, în unitãţile ştiinţifice, direcţiile şi serviciile sale, personal ştiinţific de cercetare, personal ajutator de cercetare, personal tehnic şi administrativ gospodãresc.
Funcţiile îndeplinite de personalul ştiinţific în cadrul unitãţilor Academiei Republicii Populare Romane sînt considerate funcţii de rãspundere potrivit Codului Muncii.
Recrutarea şi numirea personalului de orice categorie din cadrul Academiei Republicii Populare Romane se fac conform normelor legale în vigoare.
CAP. 3
Organizarea Academiei Republicii Populare Romane
ART. 19
Academia Republicii Populare Romane are urmãtoarele secţii:
I - Secţia de ştiinţe matematice şi fizice;
II - Secţia de ştiinţe chimice;
III - Secţia de ştiinţe tehnice;
IV - Secţia de biologie şi ştiinţe agricole;
V - Secţia de geologie şi geografie;
VI - Secţia de ştiinţe medicale;
VII - Secţia de ştiinţe economice, filozofice şi juridice;
VIII - Secţia de ştiinţe istorice;
IX - Secţia de limba, literatura şi arta.
ART. 20
În cadrul secţiilor Academiei Republicii Populare Romane se pot crea subsectii, cu aprobarea Prezidiului Academiei.
ART. 21
Secţiile Academiei Republicii Populare Romane sînt unitãţi ştiinţifice şi organizatorice care rãspund de orientarea şi nivelul ştiinţific al cercetãrilor din domeniul lor de specialitate şi indrumeaza, coordoneazã şi controleazã activitatea ştiinţificã a institutelor şi celorlalte unitãţi ştiinţifice subordonate.
De asemenea, secţiile Academiei Republicii Populare Romane urmãresc valorificarea în practica a celor mai înaintate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, încadrarea personalului ştiinţific, precum şi promovarea şi creşterea cadrelor ştiinţifice.
În vederea aplicãrii în practica a rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice, secţiile organizeazã periodic, cu acordul organelor interesate, consfatuiri cu cercetãtori ştiinţifici din institutele Academiei Republicii Populare Romane, ale ministerelor şi celorlalte organe centrale, cu cadre didactice din învãţãmîntul superior şi cu ingineri şi tehnicieni din producţie. Aceste consfatuiri vor avea ca obiect teme concrete de mare importanta pentru economia nationala.
ART. 22
Secţiile sînt conduse de un preşedinte, ales dintre membrii titulari, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai sectiei. Confirmarea alegerii preşedinţilor secţiilor se face de adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 23
Secţiile îşi pot constitui birouri alcãtuite din preşedintele sectiei şi mai mulţi membri, aleşi dintre membrii titulari şi membrii corespondenti din cadrul sectiei.
Alegerea membrilor biroului se face cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor sectiei şi se confirma de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 24
Dintre membrii biroului se alege şi se confirma, în conditile prevãzute de articolul precedent, secretarul ştiinţific al sectiei.
ART. 25
Preşedintele sectiei Academiei Republicii Populare Romane are urmãtoarele atribuţii:
a) conduce adunãrile sectiei şi asigura executarea hotãrîrilor luate în aceste adunãri, în spiritul directivelor şi hotãrîrilor Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane;
b) prezintã rapoarte de activitate Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane, trimestrial, precum şi ori de cîte ori i se cere.
ART. 26
Secţiile Academiei Republicii Populare Romane ţin, în mod obişnuit, şedinţe cel puţin odatã pe luna.
ART. 27
Adunãrile sectiei sînt constituite legal cu 2/3 din numãrul membrilor sectiei, iar hotãrîrile se iau cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor sectiei.
ART. 28
Dreptul de vot deliberativ la adunãrile sectiei îl au membrii titulari şi membrii corespondenti în toate cazurile, cu excepţia alegerii preşedintelui sectiei şi a desemnãrii candidaţilor pentru titlul de membru al Academiei Republicii Populare Romane, cazuri în care dreptul de vot deliberativ îl au numai membrii titulari ai Academiei. În aceste cazuri adunarea se constituie legal cu 2/3 din numãrul membrilor titulari ai sectiei, iar hotãrîrile se iau numai cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari. Membrii de onoare şi membrii corespondenti participa la lucrãrile adunãrii cu vot consultativ.
ART. 29
Academia Republicii Populare Romane are filiale şi baze de cercetãri ştiinţifice.
Filialele şi bazele sînt unitãţi ştiinţifice şi organizatorice care asigura inaltul nivel ştiinţific al cercetãrilor, indrumind, coordonînd şi controlind activitatea institutelor şi a celorlalte unitãţi de cercetãri ştiinţifice subordonate.
ART. 30
Academia Republicii Populare Romane poate infiinta şi desfiinta filiale şi baze de cercetãri prin hotãrîre a adunãrii generale a Academiei, cu aprobarea Consiliului de Miniştri.
ART. 31
Filialele sînt formate din membrii Academiei Republicii Populare Romane din regiunile pentru care este înfiinţatã filiala respectiva.
ART. 32
Filialele sînt conduse de un birou format din preşedintele filialei, un secretar şi un numãr de membri ai filialei. Preşedintele este ales dintre membrii titulari ai filialei, iar secretarul şi ceilalţi membri ai biroului se aleg dintre membrii titulari şi corespondenti ai filialei.
ART. 33
Preşedinţii şi secretarii filialelor sînt aleşi de cãtre membrii titulari ai Academiei Republicii Populare Romane din filiala, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai filialei.
Ceilalţi membri ai biroului sînt aleşi de cãtre membrii titulari şi corespondenti ai filialei, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor ei.
Alegerea preşedintelui de filiala se confirma de adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane, iar a secretarului şi a membrilor biroului filialei - de cãtre Prezidiul Academiei.
ART. 34
Biroul filialei conduce activitatea filialei şi rãspunde de îndeplinirea sarcinilor date de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 35
Bazele de cercetãri ştiinţifice sînt conduse de un director numit dintre membrii titulari sau corespondenti. El este ajutat de un director adjunct şi un secretar ştiinţific. Cînd nevoile cer, se poate forma şi un birou compus din directorul bazei, directorul adjunct, secretarul ştiinţific şi un numãr de membri.
ART. 36
Directorul, directorul adjunct, secretarul ştiinţific şi membrii biroului bazei se numesc de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 37
Filialele şi bazele au personalitate juridicã.
ART. 38
Organele de baza prin care Academia Republicii Populare Romane îşi desfãşoarã activitatea sînt institutele de cercetãri ştiinţifice şi celelalte unitãţi subordonate.
ART. 39
Înfiinţarea şi desfiinţarea institutelor se face de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane la propunerea secţiilor de specialitate, cu aprobarea Consiliului de Miniştri.
Pe lîngã Academia Republicii Populare Romane sau pe lîngã institutele de cercetãri ştiinţifice funcţioneazã: staţiuni, centre experimentale, centre de cercetãri ştiinţifice, muzee, colecţii, filiale ale Bibliotecii Academiei etc.
Aceste unitãţi se înfiinţeazã prin hotãrîrea Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 40
Sarcinile institutelor Academiei Republicii Populare Romane sînt sa rezolve problemele de specialitate corespunzãtoare cu necesitãţile ştiinţei şi construcţiei socialismului, asigurind realizarea planurilor de cercetare aprobate de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, precum şi sa urmãreascã valorificarea în practica a rezultatelor ştiinţifice obţinute; sa sprijine prin diferite forme de documentare şi informare ştiinţificã activitatea altor institute ştiinţifice; sa formeze noi cadre de cercetãtori în diferite ramuri ale ştiinţei; sa asigure schimbul direct de publicaţii cu instituţiile ştiinţifice de specialitate din strãinãtate.
ART. 41
Afarã de institutele ei proprii, Academia Republicii Populare Romane poate infiinta institute în comun cu diferite ministere sau alte organe centrale.
Institutele Academiei Republicii Populare Romane colaboreazã cu institutele ministerelor, celorlalte organe centrale şi cu asociaţiile şi societãţile ştiinţifice, ajutindu-le în activitatea lor.
Condiţiile de colaborare se vor stabili prin convenţii speciale încheiate între Academia Republicii Populare Romane, ministere şi organele centrale respective.
ART. 42
Institutele Academiei Republicii Populare Romane sînt conduse de cîte un director, numit de preferinta dintre membrii Academiei. El este ajutat în munca sa de unul sau mai mulţi directori adjuncţi şi de un secretar ştiinţific. Numirea lor se face de cãtre Prezidiul Academiei, la propunerea sectiei de specialitate.
Directorii, directorii adjuncţi şi secretarii ştiinţifici ai institutelor, care depind de filiale, sînt numiţi de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane la propunerea filialelor, cu avizul sectiei de specialitate.
ART. 43
Atribuţiile directorului de institut sînt: sa organizeze, coordoneze şi controleze desfãşurarea muncii ştiinţifice din institut, asigurind executarea în bune condiţii a planului de cercetãri ştiinţifice, aprobat de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, precum şi sa valorifice rezultatele obţinute; sa asigure elaborarea la un înalt nivel ştiinţific a materialelor necesare apariţiei regulate a publicaţiilor institutului; sa ia mãsuri pentru recrutarea şi selecţionarea personalului ştiinţific şi administrativ şi sa execute planul de cheltuieli şi planul de investiţii al institutului.
Directorul de institut prezintã periodic sectiei respective rapoarte de activitate.
ART. 44
Pentru îndrumarea şi coordonarea muncii ştiinţifice a institutelor şi a celorlalte unitãţi ştiinţifice ale Academiei Republicii Populare Romane, funcţioneazã, pe lîngã fiecare din acestea, un consiliu ştiinţific, ca organ consultativ.
Consiliul ştiinţific se compunã din: preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar ştiinţific, un numãr de membri, numiţi dintre specialiştii din cadrul sau din afarã Academiei Republicii Populare Romane, delegaţi ai ministerelor, celorlalte organe centrale şi întreprinderilor.
Membrii Academiei Republicii Populare Romane din institute, directorul, directorii adjuncţi ştiinţifici şi secretarul ştiinţific al institutului sînt de drept membri ai consiliului ştiinţific.
Membrii consiliului ştiinţific se numesc de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, la propunerea directorului de institut, cu avizul sectiei respective.
Preşedintele consiliului ştiinţific se numeşte de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane dintre membrii consiliului ştiinţific.
ART. 45
Lucrãrile executate în institute sau de persoane din afarã institutelor, cu mijloacele Academiei Republicii Populare Romane, sînt bunuri ale Republicii Populare Romane, pãstrate şi administrate de Academie.
Drepturile autorilor pentru astfel de lucrãri sînt cele stabilite prin legea dreptului de autor şi celelalte acte normative privind aceste drepturi.
ART. 46
În institutele Academiei Republicii Populare Romane se primesc aspiranti la titlul de candidat în ştiinţe şi la titlul de doctor în ştiinţe, potrivit normelor legale în vigoare.
Bursele pentru aspiranti vor fi prevãzute în planul de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 47
Pentru studii, cercetãri şi perfecţionare în ţara sau în strãinãtate, Academnia Republicii Populare Romane poate acorda subvenţii sau indemnizaţii, care vor fi prevãzute în planul sau anual de cheltuieli şi în planul valutar.
ART. 48
În cadrul Academiei Republicii Populare Romane pot funcţiona, pe lîngã Prezidiul Academiei sau pe lîngã secţiile Academiei, comisii pe probleme ştiinţifice, permanente sau temporare, care se înfiinţeazã prin hotãrîre a Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane.
Comisiile sînt obligate sa prezinte Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane rapoarte anuale asupra activitãţii lor.
ART. 49
Academia Republicii Populare Romane are o editura proprie, denumita "Editura Academiei Republicii Populare Romane", cu personalitate juridicã.
Editura Academiei Republicii Populare Romane asigura editarea de opere ştiinţifice, tratate, monografii, publicaţii periodice şi altele asemenea.
Numãrul şi titlul publicaţiilor periodice se fixeazã de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, la propunerea sectiei de specialitate, cu avizul consiliului de editura.
ART. 50
Editura Academiei Republicii Populare Romane este condusã de un director general, numit de Prezidiul Academiei, de preferinta dintre membrii Academiei.
ART. 51
Pentru îndrumarea, coordonarea şi controlul lucrãrilor Editurii Academiei Republicii Populare Romane, funcţioneazã un consiliu de editura, alcãtuit din: un preşedinte, un vicepreşedinte, cîte un delegat al fiecãrei secţii a Academiei Republicii Populare Romane, directorul general al Editurii Academiei Republicii Populare Romane şi locţiitorul sau, ca membri.
Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii consiliului de editura se numesc de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 52
Consiliul de editura al Academiei Republicii Populare Romane întocmeşte planul anual al tuturor publicaţiilor Academiei ce se aproba de Prezidiul Academiei şi urmãreşte permanent executarea lui în conformitate cu prevederile planului de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 53
Fiecare publicaţie periodicã a Academiei Republicii Populare Romane are un comitet de redactie.
Membrii comitetului de redactie sînt numiţi de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, la propunerea secţiilor şi a institutelor, dintre membrii Academiei şi din personalul ştiinţific al unitãţilor de cercetare ştiinţificã din cadrul Academiei.
Comitetele de redactie rãspund de nivelul ştiinţific al publicaţiilor periodice, de modul lor de prezentare şi de apariţia lor la timp.
ART. 54
Lucrãrile executate pe baza planului Academiei Republicii Populare Romane se publica de cãtre Editura Academiei, cu încuviinţarea secţiilor, ele pot fi publicate şi de alte edituri din ţara sau din strãinãtate.
ART. 55
Academia Republicii Populare Romane are o biblioteca centrala la Bucureşti şi o reţea de biblioteci în unitãţile sale din Bucureşti şi din alte centre din ţara.
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane are personalitate juridicã.
ART. 56
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane are urmãtoarele atribuţii:
a) asigura documentarea necesarã bunei desfasurari a cercetãrii ştiinţifice şi rãspîndirii culturii în Republica Populara Romana;
b) indrumeaza, coordoneazã şi controleazã din punct de vedere tehnic activitatea bibliotecilor din reţeaua Academiei Republicii Populare Romane;
c) sprijinã celelalte biblioteci din ţara în activitatea lor de raspindire a culturii.
ART. 57
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane colectioneaza, pãstreazã şi organizeazã fondul naţional de tiparituri şi alte publicaţii de orice fel.
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane face studii şi cercetãri în domeniul bibliologiei, avînd în acest scop un numãr de cercetãtori ştiinţifici în schema sa.
ART. 58
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane face schimburi de publicaţii cu biblioteci, instituţii şi societãţi ştiinţifice din strãinãtate.
ART. 59
Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane este condusã de un director general, numit de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, de preferinta dintre membrii Academiei.
ART. 60
Pentru îndrumarea activitãţii sale, Biblioteca Academiei Republicii Populare Romane, are un consiliu ştiinţific, alcãtuit dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte, cîte un delegat al fiecãrei secţii, directorul general şi locţiitorul sau, ca membri.
Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii consiliului ştiinţific al Bibliotecii se numesc de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
CAP. 4
Organele de conducere ale Academiei Republicii Populare Romane
ART. 61
Organul suprem de conducere al Academiei Republicii Populare Romane este adunarea generalã; ea este formatã din membrii titulari şi membrii corespondenti ai Academiei.
Adunarea generalã stabileşte liniile directoare ale întregii activitãţi ştiinţifice, pentru a asigura realizarea sarcinilor Academiei Republicii Populare Romane, aproba darea de seama anuala şi planul de cercetãri ştiinţifice. Adunarea generalã alege pe membrii Academiei, pe preşedinte, pe membrii Prezidiului Academiei şi confirma pe preşedinţii de secţii şi pe preşedinţii de filiale.
ART. 62
Adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane se constituie legal cu participarea a cel puţin 2/3 din numãrul membrilor titulari şi ia hotãrîri valabile în toate problemele cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari.
În adunarea generalã a Academiei Republicii Populare Romane dreptul de vot deliberativ îl au numai membrii titulari ai Academiei.
Membrii de onoare şi membrii corespondenti participa la lucrãrile adunãrii generale cu vot consultativ.
ART. 63
Sesiunile adunãrii generale ale Academiei Republicii Populare Romane sînt de doua feluri: sesiuni ordinare, care se ţin cel puţin o data pe an şi sesiuni extraordinare, care se pot tine ori de cîte ori este nevoie.
ART. 64
Organul de conducere al Academiei Republicii Populare Romane între adunãrile generale, este Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane organizeazã, indrumeaza şi coordoneazã intreaga activitate a Academiei şi ia hotãrîri în toate problemele ştiinţifice şi organizatorice, pentru a asigura realizarea sarcinilor Academiei.
Pentru orice alte probleme, ce se pot ivi şi pentru care nu sînt prevederi în statut, Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane poate lua hotãrîri, iar ratificarea lor se va face la prima adunare generalã.
ART. 65
În cadrul sarcinilor sale, Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane:
a) convoacã congrese, sesiuni, conferinţe şi consfatuiri ştiinţifice, organizeazã expeditii de cercetare şi altele asemenea;
b) ia mãsuri pentru valorificarea descoperirilor ştiinţifice şi rezultatelor muncii de cercetare în practica construcţiei socialiste;
c) înfiinţeazã, potrivit statutului, unitãţi şi organizaţii ştiinţifice de cercetare necesare Academiei Republicii Populare Romane;
d) aproba planurile de cercetare ştiinţificã şi controleazã îndeplinirea lor;
e) aproba planul editorial al Academiei Republicii Populare Romane;
f) stabileşte relaţii ştiinţifice cu institutele ştiinţifice din strãinãtate, cu care poate încheia direct convenţii de colaborare;
g) acorda premii pentru lucrãri ştiinţifice, descoperiri ştiinţifice şi invenţii de valoare;
h) sprijinã asociaţiile şi societãţile ştiinţifice;
i) convoacã sesiunile adunãrii generale ale Academiei Republicii Populare Romane;
j) prezintã spre aprobare adunãrii generale a Academiei Republicii Populare Romane rapoarte anuale asupra activitãţii Academiei.
ART. 66
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane este format din preşedintele Academiei, vicepreşedinţi, primul secretar, preşedinţii de secţii, preşedinţii de filiale şi un numãr de membri titulari ai Academiei.
ART. 67
Preşedintele Academiei Republicii Populare Romane şi membrii Prezidiului Academiei sînt aleşi, dintre membrii titulari, de adunarea generalã, cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai Academiei.
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane alege dintre membrii sãi 2 sau mai mulţi vicepreşedinţi şi pe primul secretar.
ART. 68
Fiecare membru al Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane va îndeplini, în afarã de obligaţiile legate de funcţionarea Prezidiului Academiei, şi alte sarcini încredinţate de cãtre Prezidiu.
ART. 69
Şedinţele Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane se ţin legal cu 2/3 din numãrul membrilor sãi. Hotãrîrile se iau cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
Şedinţele Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane se ţin cel puţin o data pe luna şi sînt convocate de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele care îl înlocuieşte.
ART. 70
Preşedintele Academiei Republicii Populare Romane, vicepreşedinţii, primul secretar, preşedinţii de secţii şi preşedinţii de filiale primesc o indemnizaţie lunarã.
Pentru activitatea desfasurata în legatura cu lucrãrile Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane, toţi membrii Prezidiului primesc o indemnizaţie lunarã.
Indemnizaţiile prevãzute la alineatele precedente se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri şi sînt exceptate de la prevederile legale privind cumulul de funcţiuni.
ART. 71
Dintre membrii Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane, se constituie un birou, format din preşedinte, vicepreşedinţi, primul secretar şi un numãr de membri ai Prezidiului Academiei.
Biroul conduce activitatea Academiei Republicii Populare Romane între şedinţele prezidiului Academiei şi asigura aplicarea hotãrîrilor acestuia.
Hotãrîrile biroului sînt executorii şi se supun ratificãrii Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane la prima sa şedinţa.
ART. 72
Preşedintele Academiei Republicii Populare Romane reprezintã Academia în relaţiile ei cu diferite instituţii, precum şi în orice alte împrejurãri; asigura legatura între Consiliul de Miniştri şi Academie; supravegheazã din toate punctele de vedere lucrãrile Academiei, ale institutelor şi anexelor lor; convoacã şi prezideazã şedinţele Prezidiului Academiei.
ART. 73
Vicepreşedinţii Academiei Republicii Populare Romane ajuta pe preşedintele Academiei în exercitarea atribuţiilor sale şi-l înlocuiesc în lipsa, conform delegaţiei date de preşedinte.
ART. 74
Secretariatul Academiei Republicii Populare Romane este organul executiv al Prezidiului Academiei şi se compune din primul secretar şi un numãr de secretari ştiinţifici de specialitate.
Secretarii ştiinţifici de specialitate se numesc de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, de preferinta dintre membrii Academiei.
ART. 75
Atribuţiile Secretariatului Academiei Republicii Populare Romane sînt: sa urmãreascã modul în care se executa hotãrîrile Prezidiului Academiei; sa pregãteascã lucrãrile pentru dezbaterile adunãrilor generale şi pentru şedinţele Prezidiului Academiei; sa urmãreascã elaborarea şi executarea planurilor de cercetãri ştiinţifice ale secţiilor, institutelor şi unitãţilor ştiinţifice din Academie; sa supravegheze executarea planului de cheltuieli al Academiei şi sa pregãteascã darea de seama anuala a activitãţii Academiei.
ART. 76
Alegerea preşedintelui Academiei Republicii Populare Romane, a membrilor Prezidiului Academiei şi a celorlalte organe de conducere de la secţiile şi filialele Academiei se fac toate în aceeaşi sesiune, mandatul lor fiind pe timp de 3 ani.
Dacã mandatul vreunuia din cei prevãzuţi la alineatul precedent înceteazã înainte de împlinirea celor 3 ani, alegerea în locul vacant se va face numai pe timpul ce mai rãmîne pînã la împlinirea acestor 3 ani.
Prin derogare de la dispoziţiile art. 22, 33 şi 61 alin. ultim, confirmarea alegerilor fãcute în locurile vacante de presedinti de secţii şi de filiale se face de cãtre Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 77
Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane întocmeşte anual proiectul planului de cheltuieli necesare organizãrii, functionarii, dezvoltãrii activitãţii ştiinţifice şi administrãrii Academiei, în conformitate cu planul şi programul de lucru, pe baza propunerilor primite de la secţii, filiale, baze de cercetãri ştiinţifice şi institute.
ART. 78
Planul de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane va fi întocmit dupã normele bugetului general al statului.
Sumele necesare pentru misiuni ştiinţifice speciale, pentru premii, ajutoare academice, concursuri, expeditii, explorari, investiţii, sesiuni şi alte asemenea, se vor înscrie în planul general de cheltuieli al Academiei Republicii Populare Romane.
ART. 79
Academia Republicii Populare Romane poate primi donaţii care servesc direct menirii ei (documente, cãrţi, colecţii de valoare ştiinţificã, artisticã şi altele), potrivit cu prevederile legale în vigoare.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 80
Pe baza Statutului Academiei Republicii Populare Romane, Prezidiul Academiei elaboreazã regulamente de funcţionare pentru unitãţile Academiei.
Modul de organizare şi funcţionare a comisiilor se stabileşte printr-un regulament pentru fiecare comisie, aprobat de Prezidiul Academiei Republicii Populare Romane, cu excepţia acelor comisii pentru care modul de organizare şi funcţionare se reglementeazã printr-un alt act normativ.
ART. 81
Prezentul statut poate fi modificat de adunarea generalã, la propunerea Prezidiului Academiei Republicii Populare Romane sau a unei treimi din numãrul total al membrilor sãi titulari.
Propunerile se fac cu cel puţin 15 zile înainte de deschiderea sesiunii în care se va tine adunarea generalã.
Modificarea se face numai cu majoritatea voturilor din numãrul total al membrilor titulari ai Academiei Republicii Populare Romane şi cu aprobarea Consiliului de Miniştri.
--------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populara Romane:
1. Aproba Aranjamentul privind serviciul poştal, între Republica Populara Romama şi Republica Arabã Unita, încheiat la Cairo la 18 iulie 1963.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
Aranjament
privind serviciul poştal între republica Populara Romana şi republica Arabã Unita
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Arabe Unite,
în dorinta de a dezvolta şi perfectiona legãturile poştale între cele doua tari,
au hotãrât sa încheie urmãtorul Aranjament:
CAP. 1
Dispoziţii generale privind serviciul poştei de scrisori
ART. 1
1. Pãrţile contractante efectueazã un schimb regulat reciproc, precum şi tranzitul obiectelor de corespondenta (cu excepţia micilor pachete şi a trimiterilor "fonopost") şi al coletelor poştale.
2. Scrisorile şi probele de mãrfuri pasibile de drepturi vamale nu sunt admise în ce priveşte Republica Populara Romana decât pentru instituţiile şi întreprinderile comerciale de stat; în ceea ce priveşte Republica Arabã Unita, aceste trimiteri vor trebui prevãzute cu o eticheta de vama C.I. Totodatã, valoarea obiectelor conţinute în aceste trimiteri nu va putea depãşi suma de 1,50 fr. aur în ţara de destinaţie.
ART. 2
1. Pentru transportul trimiterilor poştale destinate strainatati, fiecare ţara va utiliza în cea mai mare mãsura comunicaţiile de suprafata şi aeriene ale celeilalte tari, ţinând totuşi seama de viteza şi de cheltuielile de transport.
2. Utilizarea cãilor de transport se reglementeazã prin acordul celor doua Pãrţi contractante.
3. Corespondentele vor fi indrumate pe liniile aeriene interne fãrã cheltuieli de transport.
ART. 3
1. Pentru schimbul de depese poştale şi colete poştale expediate din Republica Populara Romana pentru Republica Arabã Unita sau invers se stabilesc urmãtoarele birouri de schimb:
a) pentru Republica Populara Romana, biroul de schimb "Bucureşti Gara de Nord" pentru depesele poştale şi biroul de schimb "Bucureşti-Vama" pentru coletele poştale;
b) Pentru Republica Arabã Unita, birourile poştale "Cairo Oraş" şi "Alexandria Oraş" pentru depesele poştale şi birourile poştale, "Cairo Oraş (colete-Vama)" şi "Alexandria (colete-Vama)", pentru colete poştale.
2. Birourile de schimb ulterioare pentru depesele închise vor fi determinate în viitor, prin acordul celor doua Pãrţi.
ART. 4
Depesele închise schimbate între una din cele doua tari şi o a treia ţara vor fi expediate de cãtre cealaltã ţara fãrã întârziere şi fãrã formalitãţi vamale, pe cãile cele mai rapide.
ART. 5
1. În corespondenta lor reciprocã privind serviciul poştal, Administraţiile poştale ale celor doua tari, precum şi birourile lor, vor întrebuinţa limba franceza. Ele vor întrebuinţa formularele corespunzãtoare din serviciul internaţional.
2. Vor fi admise în scutire de taxe poştale corespondentele şi coletele referitoare la serviciul poştal, schimbate între cele doua Administrati şi birourile lor; ele trebui sa poarte pe partea din fata menţiunea "Service des Postes".
ART. 6
Deconturile reciproce privind serviciile poştale vor fi stabilite pe baza francului aur fixatã de Convenţia Poştalã Universala.
ART. 7
1. Fiecare din cele doua Administraţii va procura celeilalte, informaţiile pe care aceasta din urma i le va cere, cu privire la organizarea şi executarea serviciului sau poştal.
2. Fiecare din Administraţii va procura celeilalte un numãr suficient de exemplare din noile sale emisiuni de timbre poştale.
ART. 8
Limita maxima a valorii pentru scrisorile cu valoare declarata este cea stabilitã şi comunicatã de Administraţia poştalã a fiecãrei Pãrţi Biroului Internaţional de la Berna, conform cu valoarea declarata.
ART. 9
Modalitatea schimbului scrisorilor cu valoare declarata
Modalitatea schimbului scrisorilor cu valoare declarata va fi reglementatã între cele doua Administraţii prin corespondenta.
CAP. 2
Colete poştale
ART. 10
1. În schimbul reciproc vor fi admise coletele ordinare cu valoare declarata, coletele avion expres şi cele cu aviz de primire.
2. Suma valorii declarate nu va trebui sa depãşeascã 1000 franci aur.
3. În schimbul reciproc dintre cele doua Administraţii, cotele pãrţi de plecare şi de sosire sunt fixate dupã cum urmeazã:
pana la 1kg .................................1,15 franci aur
de la 1kg pana la 3kg .......................1,45 franci aur
de la 3kg pana la 5kg .......................1,75 franci aur
de la 5kg pana la 10kg ......................3,25 franci aur.
Cotele pãrţi teritoriale de tranzit sunt fixate dupã cum urmeazã:
pana la 1kg ................................0,40 franci aur
de la 1kg pana la 3kg .......................0,50 franci aur
de la 3kg pana la 5kg .......................0,60 franci aur
de la 5kg pana la 10kg ......................1,30 franci aur
CAP. 3
Dispoziţii finale
ART. 11
Tot ceea ce nu este prevãzut în prezentul Aranjament va fi reglementat prin dispoziţiile Convenţiei Poştale Universale şi ale anexelor acesteia.
ART. 12
1. Acest aranjament va intra în vigoare în mod provizoriu în momentul semnãrii şi în mod definitiv la data când ambele Pãrţi contractante îşi vor fi notificat ca formalitãţile constituţionale necesare au fost îndeplinite.
2. Cele doua Pãrţi contractante pot, de comun acord sa modifice sau sa completeze dispoziţiile prezentului Aranjament.
3. Fiecare din cele doua Pãrţi contractante are dreptul de a denunta acest Aranjament prin aviz scris. Totuşi, Aranjamentul va ieşi din vigoare dupã 6 luni din ziua primirii acestui aviz.
Prezentul Aranjament a fost semnat la Cairo, la 18.VII.1963.
El este întocmit în doua exemplare, redactate fiecare în limbile romana, arabã şi franceza, cele trei texte având aceeaşi valabilitate. În caz de diferenţa de interpretare, textul francez este hotarator.
--------------
|
Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Arabe Unite,
în dorinta de a dezvolta şi perfectiona legãturile poştale între cele doua tari,
au hotãrât sa încheie urmãtorul Aranjament:
CAP. 1
Dispoziţii generale privind serviciul poştei de scrisori
ART. 1
1. Pãrţile contractante efectueazã un schimb regulat reciproc, precum şi tranzitul obiectelor de corespondenta (cu excepţia micilor pachete şi a trimiterilor "fonopost") şi al coletelor poştale.
2. Scrisorile şi probele de mãrfuri pasibile de drepturi vamale nu sunt admise în ce priveşte Republica Populara Romana decât pentru instituţiile şi întreprinderile comerciale de stat; în ceea ce priveşte Republica Arabã Unita, aceste trimiteri vor trebui prevãzute cu o eticheta de vama C.I. Totodatã, valoarea obiectelor conţinute în aceste trimiteri nu va putea depãşi suma de 1,50 fr. aur în ţara de destinaţie.
ART. 2
1. Pentru transportul trimiterilor poştale destinate strainatati, fiecare ţara va utiliza în cea mai mare mãsura comunicaţiile de suprafata şi aeriene ale celeilalte tari, ţinând totuşi seama de viteza şi de cheltuielile de transport.
2. Utilizarea cãilor de transport se reglementeazã prin acordul celor doua Pãrţi contractante.
3. Corespondentele vor fi indrumate pe liniile aeriene interne fãrã cheltuieli de transport.
ART. 3
1. Pentru schimbul de depese poştale şi colete poştale expediate din Republica Populara Romana pentru Republica Arabã Unita sau invers se stabilesc urmãtoarele birouri de schimb:
a) pentru Republica Populara Romana, biroul de schimb "Bucureşti Gara de Nord" pentru depesele poştale şi biroul de schimb "Bucureşti-Vama" pentru coletele poştale;
b) Pentru Republica Arabã Unita, birourile poştale "Cairo Oraş" şi "Alexandria Oraş" pentru depesele poştale şi birourile poştale, "Cairo Oraş (colete-Vama)" şi "Alexandria (colete-Vama)", pentru colete poştale.
2. Birourile de schimb ulterioare pentru depesele închise vor fi determinate în viitor, prin acordul celor doua Pãrţi.
ART. 4
Depesele închise schimbate între una din cele doua tari şi o a treia ţara vor fi expediate de cãtre cealaltã ţara fãrã întârziere şi fãrã formalitãţi vamale, pe cãile cele mai rapide.
ART. 5
1. În corespondenta lor reciprocã privind serviciul poştal, Administraţiile poştale ale celor doua tari, precum şi birourile lor, vor întrebuinţa limba franceza. Ele vor întrebuinţa formularele corespunzãtoare din serviciul internaţional.
2. Vor fi admise în scutire de taxe poştale corespondentele şi coletele referitoare la serviciul poştal, schimbate între cele doua Administrati şi birourile lor; ele trebui sa poarte pe partea din fata menţiunea "Service des Postes".
ART. 6
Deconturile reciproce privind serviciile poştale vor fi stabilite pe baza francului aur fixatã de Convenţia Poştalã Universala.
ART. 7
1. Fiecare din cele doua Administraţii va procura celeilalte, informaţiile pe care aceasta din urma i le va cere, cu privire la organizarea şi executarea serviciului sau poştal.
2. Fiecare din Administraţii va procura celeilalte un numãr suficient de exemplare din noile sale emisiuni de timbre poştale.
ART. 8
Limita maxima a valorii pentru scrisorile cu valoare declarata este cea stabilitã şi comunicatã de Administraţia poştalã a fiecãrei Pãrţi Biroului Internaţional de la Berna, conform cu valoarea declarata.
ART. 9
Modalitatea schimbului scrisorilor cu valoare declarata
Modalitatea schimbului scrisorilor cu valoare declarata va fi reglementatã între cele doua Administraţii prin corespondenta.
CAP. 2
Colete poştale
ART. 10
1. În schimbul reciproc vor fi admise coletele ordinare cu valoare declarata, coletele avion expres şi cele cu aviz de primire.
2. Suma valorii declarate nu va trebui sa depãşeascã 1000 franci aur.
3. În schimbul reciproc dintre cele doua Administraţii, cotele pãrţi de plecare şi de sosire sunt fixate dupã cum urmeazã:
pana la 1kg .................................1,15 franci aur
de la 1kg pana la 3kg .......................1,45 franci aur
de la 3kg pana la 5kg .......................1,75 franci aur
de la 5kg pana la 10kg ......................3,25 franci aur.
Cotele pãrţi teritoriale de tranzit sunt fixate dupã cum urmeazã:
pana la 1kg ................................0,40 franci aur
de la 1kg pana la 3kg .......................0,50 franci aur
de la 3kg pana la 5kg .......................0,60 franci aur
de la 5kg pana la 10kg ......................1,30 franci aur
CAP. 3
Dispoziţii finale
ART. 11
Tot ceea ce nu este prevãzut în prezentul Aranjament va fi reglementat prin dispoziţiile Convenţiei Poştale Universale şi ale anexelor acesteia.
ART. 12
1. Acest aranjament va intra în vigoare în mod provizoriu în momentul semnãrii şi în mod definitiv la data când ambele Pãrţi contractante îşi vor fi notificat ca formalitãţile constituţionale necesare au fost îndeplinite.
2. Cele doua Pãrţi contractante pot, de comun acord sa modifice sau sa completeze dispoziţiile prezentului Aranjament.
3. Fiecare din cele doua Pãrţi contractante are dreptul de a denunta acest Aranjament prin aviz scris. Totuşi, Aranjamentul va ieşi din vigoare dupã 6 luni din ziua primirii acestui aviz.
Prezentul Aranjament a fost semnat la Cairo, la 18.VII.1963.
El este întocmit în doua exemplare, redactate fiecare în limbile romana, arabã şi franceza, cele trei texte având aceeaşi valabilitate. În caz de diferenţa de interpretare, textul francez este hotarator.
--------------
|
1. Regulamentul pentru aplicarea <>Decretului nr. 292 din 30 iulie 1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1081/1959 , se modifica precum urmeazã:
La anexa nr. 2, tabelul nr. 2 cuprinzând angajaţii care lucreazã în muncile grele sau vãtãmãtoare, cãrora li se stabileşte pensia de batranete la împlinirea vârstei de 55 ani bãrbaţi şi 50 ani femei, se adauga urmãtoarele poziţii:
86. - Cioplitorii manuali sau mecanici în pietre, marmure şi granite.
87. - Gateristii care ferestruiesc mecanic pietre, marmure şi granite.
88. - Taietorii placaje şi masive de marmure, pietre şi granite la maşini de tãiat.
89. - Slefuitorii manuali de pietre, marmure şi granite.
90. - Muncitorii morari de la concasoare, mori cu ciocane, mori cu bile de marmure, pietre şi granite.
91. - Muncitorii de la secţia abrazive care fabrica saibe carborundum, rinichi şi diverse materiale abrazive.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
-----------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Membrii gospodariilor agricole colective precum şi ceilalţi crescatori individuali de animale, care încheie contracte cu statul pentru livrarea a cel puţin 150 litri lapte de fiecare vacã, vor putea cumpara pentru completarea necesarului de furaje prin unitãţile comerţului socialist, la preţ de vânzare cu amãnuntul, urmãtoarele cantitãţi de furaje concentrate: - 0,400 kg pentru fiecare litru de lapte cu procent de 3,5% grasime în perioada 1 noiembrie-30 aprilie; - 0,200 kg pentru fiecare litru de lapte cu procent de 3,5% grasime, în celelalte luni ale anului. Ministerul Industriei Alimentare va asigura în anul 1964 contractarea şi prelucrarea de la membrii gospodariilor agricole colective şi de la ceilalţi crescatori individuali de animale cel puţin 1.000.000 hl de lapte de vacã.
2. Membri gospodariilor agricole colective şi ceilalţi crescatori individuali din raioanele prevãzute în anexa, în mãsura în care nu au resurse suficiente pentru a creste şi contracta cu organizaţiile Ministerului Industriei Alimentare un numãr mai mare de porci, vor putea cumpara prin unitãţile comerţului socialist pentru completarea necesarului de furaje, câte 3 kg furaje concentrate pentru fiecare kilogram porc viu contractat şi livrat cãtre unitãţile Ministerului Industriei Alimentare. Ministerul Industriei Alimentare va asigura de la aceşti crescatori contractarea şi prelucrarea în anul 1964 a cel puţin 8.000 tone greutate vie carne porc.
3. Pentru completarea necesarului de furaje, crescatorii de furaje, crescatorii de animale cu gospodãrii individuale, din zonele de deal şi munte, care încheie contracte cu statul pentru livrarea de viţei, vor putea cumpara cantitãţi de porumb de la unitãţile comerţului socialist, la preţ de vânzare cu amãnuntul:
- pentru un vitel livrat la 150-200 kg greutate vie, câte 0,700 kg pentru fiecare kilogram greutate vie;
- pentru un vitel livrat peste 300 kg greutate vie, câte 1,500 kg pentru fiecare kilogram greutate vie.
Ministerul Industriei Alimentare va asigura de la aceşti crescatori contractarea şi preluarea în anul 1964 a 120.000 capete tineret bovin, corespunzãtor la 30.000 tone carne greutate vie.
4. Vânzarea de furaje concentrate potrivit prevederilor prezentei hotãrâri se va face pentru contractele de carne de porc şi lapte de vacã cu începere de la data apariţiei hotãrârii. Prevederile art. 3 se vor aplica pentru toate contractele de tineret bovin care vor fi executate dupã data de 1 februarie 1964.
5. Ministerul Industriei Alimentare va urmãri separat contractarea şi preluarea de tineret bovin, de carne de porc şi lapte de vacã, care se realizeazã pe baza vânzãrii de furaje concentrate şi va raporta trimestrial Consiliului de Miniştri, realizarea sarcinilor prevãzute în prezenta hotãrâre.
6. Crescatorii de animale cu gospodãrie individualã din zonele de deal şi munte care contracteazã cu statul lapte şi carne şi au asigurate condiţiile de cazare şi furaje, vor putea obţine cel mult 3.000 lei pentru o vacã sau juninca şi 1.200 lei pentru o vitea.
7. În vederea obţinerii unei producţii mãrite de carne şi lapte care sa asigure posibilitatea creşterii cantitãţilor ce se contracteazã cu statul, Consiliul Superior al Agriculturii, împreunã cu comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi al oraşului Bucureşti vor lua mãsuri corespunzãtoare pentru creşterea producţiei pe suprafeţele de izlaz, fanete şi pe suprafeţele cultivate cu plante furajere, pentru a asigura nutreturile necesare animalelor proprietatea obsteasca şi animalelor proprietatea membrilor gospodariilor agricole colective.
Plata pentru lucrãrile efectuate în vederea creşterii producţiei pe izlazuri, cãtre staţiunile de maşini şi tractoare, se va face în bani în anul urmãtor executãrii lor. Modul de folosinta al izlazurilor atribuite gospodariilor agricole colective nu va putea fi schimbat decât cu aprobarea Consiliului Superior al Agriculturii. Comitetele executive ale sfaturilor populare vor asigura posibilitãţile de pasunat pentru animalele proprietatea crescatorilor cu gospodãrii individuale din zonele de deal şi munte, pe pãşunile comunale, în goluri de munte şi pãdurile în care au acces la pasunat. Crescatorii de animale din aceasta zona sunt scutiţi de taxe de pasunat pentru vaci, dacã încheie contracte cu statul pentru cel puţin 150 litri lapte anual de fiecare vacã.
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Ion Gheorghe Maurer
-------
|
--------
*) Traducere.
ART. 1
Ţãrile contractante sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietãţii industriale.
Protecţia proprietãţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale, mãrcile de fabrica sau de comerţ, numele comercial şi indicaţiile de provenienta sau denumirile de origine, precum şi reprimarea concurentei neloiale. Proprietatea industriala se înţelege în sensul cel mai larg şi se aplica nu numai industriei şi comerţului propriu-zis, ci şi domeniului industriilor agricole (vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite etc.) şi al industriilor extractive (minereuri, ape minerale etc.).
Termenul de brevete industriale sunt admise de legislatiile ţãrilor contractante, ca brevete de import, brevete de perfecţionare, brevete şi certificate adiţionale etc.
ART. 2
Cetãţenii fiecãrei tari contractante se vor bucura în toate celelalte tari ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietãţii industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda de acum înainte cetãţenilor lor, aceasta fãrã a prejudicia drepturile în mod special prevãzute de prezenta Convenţie.
În consecinta, ei vor avea aceesi protecţie ca şi aceştia din urma şi aceleaşi mijloace legale impotriva oricãrei atingeri adusã drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalitãţilor impuse cetãţenilor tarii respective.
Totuşi nici o condiţie cu privire la domiciliu sau la stabilirea în ţara în care este cerutã protecţia nu poate fi impusa cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune, pentru a se bucura de vreun drept de proprietate industriala.
Sunt în mod expres rezervate dispoziţiile legislative fiecãrei tari contractante referitoare la procedura judiciarã şi administrativã şi la competenta, precum şi cu privire la alegerea de domiciliu sau la stabilirea unui mandatar, pe care le-ar cere legile asupra proprietãţilor industriale.
ART. 3
Sunt asimilaţi cetãţenilor ţãrilor contractante cetãţenii ţãrilor care fac parte din Uniune şi care sunt domiciliaţi sau au întreprinderi industriale şi comerciale efective şi serioase pe teritoriul uneia din ţãrile contractante.
ART. 4
a) Orice persoana care a fãcut în condiţii reglementare depozitul unei cereri de brevet de invenţie, al unui model de utilitate, al unui desen sau model industrial, al unei mãrci de fabrica sau de comerţ într-una din ţãrile contractante, sau reprezentantul sau (ayant cause) va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte tari şi sub rezerva drepturilor terţilor, de un drept de prioritate în termenele stabilite mai jos.
b) În consecinta, depozitul efectuat ulterior într-una din celelalte tari ale Uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va putea fi invalidat de fapte petrecute între timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea inventiei sau exploatarea sa, punerea în vânzare a unor exemplare ale desenului sau ale modelului, folosirea marcii.
c) Termenele de prioritate menţionate mai sus vor fi de douasprezece luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate şi de şase luni pentru desenele şi modelele industriale şi pentru mãrcile de fabrica sau de comerţ.
Aceste termene încep sa curgã de la data depozitului primei cereri într-una din ţãrile Uniunii; ziua depozitului nu este cuprinsã în termen.
Dacã ultima zi a termenului este o sãrbãtoare legalã în ţara în care se cere protecţia termenul va fi prelungit pana la prima zi lucrãtoare care urmeazã.
d) Oricine va voi sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa facã o declaraţie arãtând data şi ţara acestui depozit.
Fiecare ţara va stabili termenul pana la care va trebui facuta aceasta declaraţie.
Aceste indicaţii vor fi menţionate în publicaţiile care emana de la administraţia competenta, în special cele cu privire la brevete şi la descrierea acestora.
Ţãrile contractante vor putea pretinde de la cel care face o declaraţie de prioritate sa prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc.) depusa anterior. Copia, certificatã pentru conformitate de cãtre Administraţia care a primit aceasta cerere, va fi scurtita de orice legalizare şi va putea fi depusa în toate cazurile şi în orice moment în termen de trei luni de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie sa fie însoţitã de un certificat constatând data depozitului emis de aceasta Adminsitratie, şi de o traducere.
Alte formalitãţi nu vor putea fi cerute pentru declaraţia de prioritate, în momentul depozitului cererii. Fiecare ţara contractantã va stabili consecinţele omisiunii formalitãţilor prevãzute de prezentul articol, fãrã ca aceste consecinţe sa fie mai grave decât pierderea dreptului de prioritate.
Ulterior, vor putea fi cerute alte justificãri.
e) Când un desen sau model industrial a fost depus într-o ţara în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decât cel stabilit pentru desene şi modele industriale.
În afarã de acestea, este ingaduit sa se depunã într-o ţara un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, şi viceversa.
f) Dacã o cerere de brevet conţine revendicarea de prioritati multiple sau dacã examinarea dovedeşte ca o cerere este complexa, Administraţia va trebui, cel puţin, sa autorizeze, pe cel care a depus cererea, sa o divida în condiţiile pe care le va stabili legea interna, pãstrând ca data a fiecãrei cereri divizate data cererii iniţiale şi, dacã este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.
ART. 4 BIS
Brevetele cerute în diferitele tari contractante de cãtre cetãţeni ai ţãrilor care fac parte din Uniune vor fi independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte tari care au aderat sau nu la Uniune.
Aceasta dispoziţie trebuie inteleasa în mod absolut, mai ales în sensul ca brevetele cerute în termenul de prioritate sunt independente atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi de decãdere cat şi din punct de vedere al duratei normale.
Ea se aplica la toate brevetele care exista la data intrãrii sale în vigoare.
Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderãrii unor tari noi, brevetelor care exista de o parte şi de alta la data aderãrii.
ART. 5
Introducerea, de cãtre brevetat, în ţara unde a fost acordat brevetul de obiecte fabricate într-una din ţãrile Uniunii nu va avea ca urmare decãderea din drepturile conferite de brevet.
Totuşi, fiecare din ţãrile contractante va avea dreptul de a lua mãsurile legislative necesare pentru a preveni abuzurile care ar putea sa rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, cum ar fi de exemplu neexploatarea.
Aceste mãsuri nu vor putea sa prevadã decãderea din drepturile conferite de brevet decât dacã concesiunea de licenţe obligatorii nu ar fi suficienta pentru a preveni aceste abuzuri.
În orice caz, brevetul nu va putea face obiectul unor astfel de mãsuri decât dupã expirarea a cel puţin trei ani de la data acordãrii şi dacã brevetatul nu prezintã justificãri legitime.
Protecţia desenelor şi a modelelor industriale nu poate fi atinsa de vreo decãdere din cauza introducerii de obiecte întocmai celor care sunt protejate.
Pentru recunoaşterea dreptului nu se va pretinde nici un semn sau menţiune a înregistrãrii pe produse.
Dacã într-o ţara folosirea marcii înregistrate este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulatã decât dupã un termen echitabil şi dacã cel interesat nu justifica cauzele inacţiunii sale.
ART. 5 BIS
Un termen de graţie, care va trebui sa fie de minimum trei luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevãzute pentru menţinerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul plãţii unei taxe suplimentare dacã legislaţia nationala o impune.
Pentru brevetele de invenţie, ţãrile contractante se mai obliga fie sa prelungeascã termenul de graţie la cel puţin şase luni, fie sa prevadã restabilirea brevetului lipsit de valabilitate ca urmare a neplatii taxelor, aceste mãsuri rãmânând supuse condiţiilor prevãzute de legislaţia interna.
ART. 5 TER
În nici una din ţãrile contractante nu se va considera ca aducând atingere drepturilor brevetului:
1. folosirea, pe bordul navelor celorlalte tari ale Uniunii, a mijloacelor care formeazã obiectul brevetului sau în corpul navei, în maşini, aparate de manevrare, echipament de navigaţie şi alte accesorii, când aceste nave vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în apele tarii, cu condiţia ca aceste mijloace sa fie folosite acolo exclusiv pentru trebuinţele navei;
2. folosirea mijloacelor care formeazã obiectul brevetului în construcţia sau în funcţionarea aeronavelor sau vehiculelor terestre aparţinând altor tari ale Uniunii, sau a accesoriilor aeronavelor sau vehiculelor terestre, atunci când acestea vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în ţara respectiva.
ART. 6
Orice marca de fabrica sau de comerţ înregistratã reglementar în ţara de origine va fi admisã la depozit şi protejata, ca atare, în celelalte tari ale Uniunii.
Totuşi, vor putea fi refuzate sau invalidate:
1. mãrcile care sunt de natura sa aducã o atingere drepturilor dobândite de cãtre terţi în ţara în care este cerutã protecţia;
2. mãrcile lipsite de orice caracter distinctiv sau formate exclusiv din semne sau indicaţii putând servi, în comerţ, pentru a indica specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, locul de origine al produselor sau data producţiei, sau care au devenit uzuale în vorbirea curenta sau în obiceiurile de buna-credinţa şi constante ale comerţului din ţara în care este cerutã protecţia. În aprecierea caracterului distinctiv al unei mãrci va trebui sa se ţinã seama de toate circumstanţele de fapt, mai ales de durata de folosire a marcii;
3. mãrcile care sunt contrare moralei sau ordinii publice.
O marca nu va putea fi consideratã ca fiind contrarã ordinii publice pentru simplu fapt ca ea nu este în conformitate cu vreo dispoziţie a legislaţiei asupra marcilor, în afarã de cazul când însãşi dispoziţia priveşte ordinea publica.
Va fi consideratã ca ţara de origine:
Acea ţara a Uniunii în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercialã efectivã şi serioasã sau, dacã nu are o astfel de întreprindere, acea ţara a Uniunii în care îşi are domiciliul şi, dacã nu are domiciliul în cadrul Uniunii, ţara naţionalitãţii sale în cazul când este cetãţeanul unei tari a Uniunii.
În nici un caz reînnoirea înregistrãrii unei mãrci în ţara de origine nu va atrage obligaţia de a reînnoi înregistrarea în celelalte tari ale Uniunii în care marca a fost înregistratã.
Beneficiul prioritatii rãmâne câştigat depozitelor de mãrci efectuate în termenul prevãzut la articolul 4, chiar atunci când înregistrarea în ţara de origine nu intervine decât dupã expirarea acestui termen.
Dispoziţia alineatului 1 nu exclude dreptul de a pretinde de la depunator un certificat de înregistrare reglementara eliberat de cãtre autoritatea competenta a tarii de origine, însã nu va fi cerutã nici o legalizare pentru acest certificat.
ART. 6 BIS
Ţãrile contractante se obliga sa refuze sau sa invalideze, fie din oficiu, dacã legislaţia tarii o permite, fie la cererea celui interesat, înregistrarea unei mãrci de fabrica sau de comerţ care ar constitui reproducerea sau imitatia susceptibilã de a crea confuzie cu o marca pe care autoritatea competenta a tarii unde are loc înregistrarea o va considera ca este notoriu cunoscutã în acea ţara ca fiind deja marca unui cetãţean al unei alte tari contractante şi folositã pentru produse de acelaşi gen sau de un gen similar.
Un termen de minimum trei ani va trebui sa fie acordat pentru a cere radierea acestor mãrci. Termenul va curge de la data înregistrãrii marcii.
Nu se va stabili nici un termen pentru a cere radierea marcilor înregistrate cu rea-credinţa.
ART. 6 TER
Ţãrile contractante convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea şi sa interzicã prin mãsuri corespunzãtoare folosirea fãrã autorizaţia autoritãţilor competente, fie ca mãrci de fabrica sau de comerţ, fie ca elemente ale acestor mãrci, a stemelor, a drapelelor şi a altor embleme de stat ale ţãrilor contractante, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanţie adoptate de cãtre acestea, precum şi a oricãrei imitatii de blazoane.
Interzicerea semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie se va aplica numai în cazul când mãrcile care le vor cuprinde vor fi destinate folosirii pe mãrfurile de acelaşi gen sau de un gen similar.
Pentru aplicarea acestor dispoziţii, ţãrile contractante convin sa-şi comunice reciproc, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna, lista emblemelor de stat, a semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie pe care doresc sau vor dori sa le punã, în mod absolut sau în anumite limite, sub protecţia prezentului articol precum şi orice modificãri ulterioare aduse acestei liste. Fiecare ţara contractantã va pune la dispoziţia publicului, în timp util, listele notificate.
Orice ţara contractantã va putea sa transmitã tarii interesate, în termen de douasprezece luni de la primirea notificãrii, eventualele sale obiecţiuni, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna. Pentru emblemele de stat notoriu cunoscute, mãsurile prevãzute la alineatului 1 se vor aplica numai marcilor înregistrare dupã semnarea prezentului Act.
Pentru emblemele de stat care nu ar fi notoriu cunoscute şi pentru semnele şi sigiliile oficiale, aceste dispoziţii nu se vor aplica decât marcilor înregistrate dupã doua luni de la primirea notificãrii prevãzute la alineatul 3.
În caz de rea-credinţa, ţãrile vor avea dreptul sa radieze chiar şi mãrcile înregistrate înainte de semnarea prezentului Act şi care comporta embleme de stat, semne şi sigilii.
Cetãţenii fiecare tari care vor fi autorizaţi sa foloseascã embleme de stat, semne şi sigilii ale tarii lor vor putea sa le foloseascã, chiar dacã exista similitudine cu cele dintr-o alta ţara.
Ţãrile contractante se obliga sa interzicã folosirea neautorizata, în comerţ, a stemelor de stat ale celorlalte tari contractante, atunci când aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare asupra originii produselor.
Dispoziţiile precedente nu constituie o piedica pentru exercitarea de cãtre tari a dreptului de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea alineatului 2 şi pct. 3 al articolului 6, mãrcile care conţin, fãrã autorizaţie, steme, drapele, decoraţii şi alte embleme de stat sau semne şi sigilii oficiale adoptate de o ţara a Uniunii.
ART. 7
Natura produsului pe care trebuie sa fie aplicatã marca de fabrica sau de comerţ nu poate, în nici un caz, sa constituie un obstacol la înregistrarea marcii.
ART. 7 BIS
Ţãrile contractante se obliga sa admitã în depozit şi sa protejeze mãrcile aparţinând colectivitãţilor a cãror existenta nu este contrarã legii tarii de origine, chiar dacã aceste colectivitãţi nu poseda o întreprindere industriala sau comercialã.
Totuşi, fiecare ţara va decide asupra condiţiilor speciale în care o colectivitate va putea fi admisã sa-şi protejeze mãrcile sale.
ART. 8
Numele comercial va fi protejat în toate ţãrile Uniunii, fãrã obligaţia depozitului sau a înregistrãrii, indiferent dacã el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comerţ.
ART. 9
Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerţ sau un nume comercial va fi sechestrat la import în acele tari ale Uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial au dreptul la protecţia legalã.
Sechestrarea va fi de asemenea efectuatã în ţara în care a avut loc aplicarea ilicitã sau în ţara în care va fi importat produsul.
Sechestrarea va fi efectuatã la cererea fie a procuraturii, fie a oricãrei alte autoritãţii competente, fie a unei pãrţi interesate, persoana fizica sau juridicã, în conformitate cu legislaţia interna a fiecãrei tari.
Autoritãţile nu vor fi obligate sa efectueze sechestrarea în caz de tranzit.
Dacã legislaţia unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuitã cu prohibirea importului sau cu sechestrarea în interior.
Dacã legislaţia unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste mãsuri vor fi înlocuite, pana la modificarea corespunzãtoare a legislaţiei, cu acţiunile şi miloacele pe care legea acestei tarii le asigura, în asemenea caz, cetãţenilor sãi.
ART. 10
Dispoziţiile articolului precedent vor fi aplicabile oricãrui produs care poarta în mod fals, ca indicaţie de provenienta, numele unei localitãţi sau al unei tari determinate, când aceasta indicaţie va fi legatã de un nume comercial fictiv sau folositã cu intenţie frauduloasã.
Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesatã, fie ca este vorba de o persoana fizica sau juridicã, orice producãtor, fabricant sau comerciant, angajat în producţia, fabricarea sau comerţul acestui produs şi stabilit fie în localitatea indicatã în mod fals ca loc de provenienta, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în ţara indicatã în mod fals.
ART. 10 BIS
Ţãrile contractante sunt obligate sa asigure cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune protecţie efectivã impotriva concurentei neloiale.
Constituie un act de concurenta neloialã orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite în materie industriala sau comercialã.
Mai ales vor trebui interzise:
1. orice fapte de natura a crea confuzie, prin orice mijloc, cu produsele unui concurent;
2. afirmatiile false, în exercitarea comerţului, de natura a discredita produsele unui concurent.
ART. 10 TER
Ţãrile contractante se obliga sa asigure cetãţenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzãtoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevãzute la articolele 9, 10 şi 10 bis.
În afarã de aceasta, ele se obliga sa prevadã mãsuri care sa permitã sindicatelor şi asociaţiilor care reprezintã industria sau comerţul interesat şi a cãror existenta nu este contrarã legilor tarii lor, sa acţioneze în justiţie sau în fata autoritãţilor administrative, în scopul reprimãrii faptelor prevãzute de articolele 9, 10 şi 10 bis, în mãsura în care legea tarii în care este cerutã protecţia o permite sindicatelor şi asociaţiilor acestei tari.
ART. 11
Ţãrile contractante vor acorda în conformitate cu legislaţia lor interna, protecţie temporarã inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, ca şi marcilor de fabrica sau de comerţ pentru produsele care vor figura la expoziţiile internaţionale oficiale sau oficial recunoscute organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
Aceasta protecţie temporarã nu va prelungi termenele prevãzute la articolul 4. Dacã mai târziu este invocat dreptul de prioritate, Administraţia fiecãrei tari va putea stabili ca termenul sa curgã de la data introducerii produsului în expoziţie.
Fiecare ţara va putea cere ca dovada a identitãţii obiectului expus şi a datei introducerii, actele justificative pe care le va socoti necesare.
ART. 12
Fiecare din ţãrile contractante se obliga sa stabileascã un serviciu special al proprietãţii industriale şi un depozit central pentru comunicarea cãtre public a brevetelor de invenţie, a modelor de utilitate, a desenelor sau modelelor industriale şi a marcilor de fabrica sau de comerţ.
Acest serviciu va edita o publicaţie periodicã oficialã.
ART. 13
Oficiul internaţional instituit la Berna sub numele de Biroul internaţional pentru protecţia proprietãţii industriale este pus sub inalta autoritate a Guvernului Confederatiei elvetiene, care îi reglementeazã organizarea şi îi supravegheazã funcţionarea.
Limba oficialã a Biroului internaţional este limba franceza.
Biroul internaţional centralizeazã informaţiile de orice natura referitoare la protecţia proprietãţii industriale, le reuneste şi le publica. Ele procedeazã la efectuarea studiilor de utilitate comuna care intereseazã Uniunea şi redacteazã, pe baza documentelor care îi sunt puse la dispoziţie de cãtre diferitele Administraţii, o publicaţie periodicã, în limba franceza, asupra problemelor care privesc obiectul Uniunii.
Fiecare numãr al acestei publicaţii precum şi toate documentele publicate de Biroul internaţional sunt repartizate Administraţiilor ţãrilor Uniunii în proporţia numãrului unitãţilor de contribuţie menţionate mai jos. Exemplarele şi documentele suplimentare care ar fi cerute, fie de Administraţiile menţionate, fie de societãţi sau de particulari, vor fi plãtite separat.
Biroul internaţional trebuie sa fie oricând la dispoziţia ţãrilor Uniunii pentru a le da informaţiile speciale de care ar putea avea nevoie asupra chestiunilor privind serviciul internaţional al proprietãţii industriale. Directorul Biroului internaţional face un raport anual asupra gestiunii sale, care este comunicat tuturor ţãrilor Uniunii.
Cheltuielile Biroului internaţional vor fi suportate în comun de ţãrile contractante. Pana la o noua dispoziţie, ele nu vor putea depãşi suma de o suta douãzeci de mii de franci elvetieni anual. Acesta suma va putea fi marita, la nevoie, prin hotãrârea unanima a uneia din Conferinţele prevãzute la articolul 14.
Pentru a determina contribuţia fiecãrei tari la totalul cheltuielilor, ţãrile contractante şi cele care vor adera ulterior la Uniune sunt împãrţite în şase clase, contribuind fiecare în proporţia unui anumit numãr de unitãţi şi anume:
Clasa 1 ....................... 25 unitãţi
Clasa a 2-a ................... 20 unitãţi
Clasa a 3-a ................... 15 unitãţi
Clasa a 4-a ................... 10 unitãţi
Clasa a 5-a ................... 5 unitãţi
Clasa a 6-a ................... 3 unitãţi
Aceşti coeficienţi se inmultesc cu numãrul de tari din fiecare clasa şi suma produselor astfel obţinute da numãrul de unitãţi la care trebuie sa fie împãrţit totalul cheltuielilor. Catul reprezintã cuantumul unitãţii de cheltuiala.
Fiecare din ţãrile contractante va desemna, în momentul aderãrii sale, clasa în care doreşte sa fie incadrata.
Guvernul Confederatiei elvetiene supravegheazã cheltuielile Biroului internaţional, acorda avansurile necesare şi stabileşte bilanţul anual care va fi comunicat tuturor celorlalte Administraţii.
ART. 14
Prezenta Convenţie va fi supusã revizuirii periodice, în vederea introducerii imbunatatirilor de natura a perfectiona sistemul Uniunii.
În acest scop, vor avea loc succesiv, în câte una din ţãrile contractante, Conferinţe ale delegatiilor acestor tari.
Administraţia tarii unde va avea loc Conferinţa va pregati, cu concursul Biroului internaţional, lucrãrile acestei Conferinţe.
Directorul Biroului internaţional va asista la şedinţele Conferinţelor şi va lua parte la discuţii fãrã vot deliberativ.
ART. 15
Ţãrile contractante îşi rezerva dreptul de a încheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pentru protecţia proprietãţii industriale, în mãsura în care aceste aranjamente nu ar conveni dispoziţiilor prezentei Convenţii.
ART. 16
Ţãrile care nu au participat la prezenta Convenţie vor fi admise, la cerere, sa adere la ea.
Aceasta aderare va fi notificatã pe cale diplomaticã Guvernului Confederatiei elvetiene şi de cãtre aceasta tuturor celorlate tari.
Ea va atrage, de plin drept, accesiunea la toate clauzele şi admiterea la toate avantajele stipulate prin prezenta Convenţie şi va produce efecte la o luna dupã notificarea facuta de cãtre Guvernul elvetian celorlalte tari ale Uniunii, afarã de cazul când ţara care a aderat nu a indicat o data posterioarã.
ART. 16 BIS
Ţãrile contractante au dreptul sa adere oricând la prezenta Convenţie pentru coloniile, posesiunile, ţãrile dependente şi protectoratelor lor, sau pentru teritoriile administrate în virtutea unui mandat al Societãţii Naţiunilor, sau pentru unele din ele.
În acest scop, ele pot face, fie o declaraţie generalã prin care sunt cuprinse la aderare toate coloniile, posesiunile, ţãrile dependente şi protectoratele lor şi teritoriile prevãzute în alineatul 1, fie sa numeascã în mod expres pe cele care sunt cuprinse în declaraţie, fie sa se limiteze la indicarea celor care sunt excluse.
Aceasta declaraţie va fi notificatã în scris Guvernului Confederatiei elvetiene şi, de cãtre aceasta, tuturor celorlalte tari.
Ţãrile contractante vor putea, în aceleaşi condiţii, sa denunţe Convenţia pentru coloniile, posesiunile, ţãrile dependente şi protectoratele lor, sau pentru teritoriile prevãzute în alineatul 1, sau pentru unele din ele.
ART. 17
Executarea obligaţiilor reciproce cuprinse în prezenta Convenţie este subordonata, în mãsura în care acest lucru este necesar, îndeplinirii formalitãţilor şi regulilor stabilite de legile constituţionale ale acestor tari contractante care sunt ţinute sa le punã în aplicare, ceea ce ele se obliga sa facã în cel mai scurt termen posibil.
ART. 17 BIS
Convenţia va rãmâne în vigoare un timp nedeterminat, pana la expirarea unui an din ziua când se va face denunţarea ei.
Aceasta denunţare va fi adresatã Guvernului Confederatiei elvetiene. Ea nu va produce efect decât fata de ţara care o va fi fãcut, Convenţia rãmânând executorie pentru celelalte tari contractante.
ART. 18
Prezentul Act va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Haga cel mai târziu la 1 mai 1928. Ele vor intra în vigoare la o luna dupã aceasta data între ţãrile care l-au ratificat. Totuşi, dacã actul va fi ratificat mai înainte de aceasta data de cel puţin şase tari, el va intra în vigoare între aceste tari la o luna dupã ce Guvernul Confederatiei elvetiene le va notifica depunerea celei de-a sasea ratificãri, iar pentru ţãrile care îl vor ratifica dupã aceea, la o luna dupã notificarea fiecãreia din aceste ratificãri.
Acest Act va înlocui, în raporturile dintre ţãrile care îl vor ratifica, Convenţia Uniunii de la Paris din 1883, revizuitã la Waschington la 2 iunie 1911 şi Protocolul de încheiere, care vor rãmâne în vigoare în raporturile cu ţãrile care nu vor ratifica prezentul Act.
ART. 19
Prezentul Act va fi semnat într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei. O copie certificatã va fi remisã de cãtre aceasta fiecãruia dintre guvernele ţãrilor contractante.
Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezetul Act.
Fãcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925.
---------
|
--------
*) Traducere.
ART. 1
Cetãţenii fiecãrei tari contractante vor putea sa-şi asigure în toate celelalte tari protecţia marcilor lor de fabrica sau de comerţ înregistrate în ţara de origine, pe baza depozitului acestor mãrci la Biroul internaţional de la Berna, fãcut prin intermediul Administraţiei tarii de origine respective.
Definitia tarii de origine este cea cuprinsã în articolul 6 al Convenţiei generale a Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale.
ART. 2
Sunt asimilaţi cetãţenii ţãrilor contractante cetãţenii ţãrilor care nu au aderat la prezentul Aranjament şi care pe teritoriul Uniunii restrânse constituitã de acesta îndeplinesc condiţiile stabilite prin acordul 3 al Convenţiei generale.
ART. 3
Orice cerere de înregistrare internationala va fi prezentatã pe formularul stabilit prin Regulamentul de aplicare; Administraţia tarii de origine a marcii va certifica ca indicaţiile care figureazã pe cerere corespund celor din registrul naţional.
Dacã depunatorul reclama o culoare ca element distinctiv al marcii sale, el va fi obligat:
1. sa declare acest lucru şi sa însoţeascã depozitul sau de o menţiune care sa indice culoarea sau combinatia de culori reclamata;
2. sa ataseze la cererea sa un numãr de exemplare ale acestei mãrci în culori, care vor fi anexate la notificãrile fãcute de cãtre Biroul internaţional. Numãrul acestor exemplare va fi fixat prin Regulamentul de aplicare.
Biroul internaţional va inregistra imediat mãrcile depuse conform articolului 1. El va notifica aceasta înregistrare fãrã întârziere diverselor Administraţii. Mãrcile înregistrate vor fi inserate într-o publicaţie periodicã editata de cãtre Biroul internaţional, pe baza indicaţiilor conţinute în cererea de înregistrare şi a unui cliseu procurat de depunator.
În vederea publicitãţii ce trebuie facuta în ţãrile contractante marcilor înregistrate, fiecare Administraţie va primi gratuit de la Biroul internaţional numãrul de exemplare pe care îl va cere din publicaţia menţionatã mai sus. Aceasta publicitate va fi consideratã în toate ţãrile contractante ca deplin satisfãcãtoare şi nici o alta publicitate nu va putea fi cerutã de la depunator.
ART. 4
Din momentul înregistrãrii astfel facuta la Biroul internaţional, marca va fi protejata în fiecare din ţãrile contractante în aceeaşi mãsura în care ar fi protejata dacã ar fi fost înregistratã direct în fiecare ţara.
Orice mãsura care a fãcut obiectul unei înregistrãri internaţionale se va bucura de dreptul de prioritate stabilit prin articolul 4 al Convenţiei generale, fãrã ca sa fie necesarã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute la litera D a acestui articol.
ART. 4 BIS
Când o marca depusa într-una sau în mai multe din ţãrile contractante a fost ulterior înregistratã de cãtre Biroul internaţional pe numele aceluiaşi titular sau al reprezentantului sau (ayant cause), înregistrarea internationala va fi consideratã ca substituitã înregistrãrilor naţionale anterioare, fãrã prejudiciul drepturilor dobândite pe baza acestora din urma.
ART. 5
În ţãrile în care legislaţia autoriza acest lucru, Administraţiile cãrora Biroul internaţional le va notifica înregistrarea unei mãrci vor avea dreptul sa declare ca protecţia nu poate fi acordatã acestei mãrci pe teritoriul lor. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât condiţiilor care s-ar aplica, în virtutea Convenţiei generale, unei mãrci depuse pentru înregistrarea nationala.
Administraţiile care ar dori sa exercite acest drept vor trebui sa notifice refuzul lor, cu indicarea motivelor, Biroului internaţional, în termenul prevãzut prin legea lor nationala, şi cel mai târziu în termen de un an de la data înregistrãrii internaţionale a marcii.
Biroul internaţional va transmite fãrã întârziere Administraţiei tarii de origine şi proprietarului marcii sau mandatarului acestuia, dacã el a fost indicat Biroului de cãtre Administraţie, cererea de refuz astfel notificatã. Cel interesat va avea aceleaşi mijloace legale ca şi în cazul când el însuşi ar fi depus marca în ţara în care s-a refuzat protecţia.
Administraţiile care, în termenul maxim de un an indicat mai sus, nu vor face nici o comunicare Biroului internaţional, vor fi considerate ca au acceptat marca.
ART. 5 BIS
Actele care justifica legitimitatea folosirii unor elemente ale marcilor, cum ar fi steme, blazoane, portrete, distincii onorifice, titluri, nume comerciale sau nume de persoane, altele decât cel al depunatorului sau alte inscripţii analoage care ar putea sa fie reclamate de cãtre Administraţiile ţãrilor contractante, vor fi scutite de orice certificare sau legalizare alta decât acea a Administraţiei tarii de origine.
ART. 5 TER
Biroul internaţional va elibera oricãrei persoane care face cerere, în schimbul unei taxe fixate de Regulamentul de aplicare, o copie a mentiunilor înscrise în registru cu privire la o marca determinata.
El va putea de asemenea, în schimbul unei remuneraţii, sa se angajeze sa facã examinari de prioritate printre mãrcile internaţionale.
ART. 6
Protecţia care rezulta din înregistrarea la Biroul internaţional va avea o durata de 20 ani începând de la aceasta înregistrare (sub rezerva celor prevãzute la articolul 8 în cazul în care depunatorul nu ar fi plãtit decât o fracţiune din taxa internationala), dar ea nu va putea fi invocatã în favoarea unei mãrci care nu ar mai beneficia de protecţia legalã în ţara de origine.
ART. 7
Înregistrarea va putea fi reînnoitã oricând, conform dispoziţiilor articolelor 1 şi 3, pentru o noua perioada de 20 ani de la data reînnoirii.
Cu şase luni înainte de expirarea termenului de protecţie, Biroul internaţional va reaminti proprietarului marcii, prin trimiterea unui aviz oficios, data exactã a expirãrii.
Dacã marca prezentatã pentru reînnoirea depozitului precedent a suferit o modificare de forma, Administraţiile vor putea sa refuze înregistrarea cu titlu de reinnoire şi ele vor avea acelaşi drept şi în cazul unei schimbãri în indicarea produselor cãrora trebuie sa se aplice marca, afarã de cazul când, la notificarea obiectiei prin intermediul Biroului internaţional, cel interesat declara ca renunţa la protecţia produselor, altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare.
Când reînnoirea marcii nu este admisã, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare.
Când reînnoirea marcii nu este admisã, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de alte drepturi obţinute prin înregistrarea anteriora.
ART. 8
Administraţia tarii de origine va fixa dupã voia sa şi va percepe în folosul sau o taxa nationala pe care o va cere proprietarului marcii a carei înregistrare internationala este solicitatã.
La aceasta taxa se va adauga o taxa internationala (în franci elvetieni) de o suta cincizeci franci pentru prima marca şi de o suta cincizeci franci pentru fiecare din mãrcile urmãtoare, depuse în acelaşi timp la Biroul internaţional în numele aceluiaşi proprietar.
Depunatorul va avea dreptul sa nu achite în momentul depozitului internaţional decât o taxa de o suta franci pentru prima marca şi de şaptezeci şi cinci franci pentru fieacare din mãrcile depuse în acelaşi timp cu prima.
Dacã depunatorul face uz de acest drept, el va trebui ca, în termen de zece ani de la înregistrarea internationala, sa plãteascã Biroului internaţional o diferenţa de taxa de şaptezeci şi cinci franci pentru prima marca şi de cincizeci franci pentru fiecare din mãrcile depuse în acelaşi timp cu prima, fãrã care, la expirarea acestui termen, el va pierde beneficiul înregistrãrii sale. Cu şase luni înainte de expirarea termenului, Biroul internaţional va reaminti depunatorului data exactã a expirãrii, prin trimiterea unui aviz oficios, pentru ca el sa-şi ia mãsurile necesare. Dacã înainte de expirarea termenului diferenţa de taxa nu este plãtitã Biroului internaţional, acesta va radia marca, va notifica aceasta operaţie Administraţiilor şi o va insera în publicaţia sa.
Dacã lista produselor pentru care este cerutã protecţia conţine mai mult de o suta de cuvinte, marca nu va fi înregistratã decât dupã plata unei taxe suplimentare ce se va fixa prin Reglulamentul de aplicare.
Venitul anual provenit din diferitele încasãri ale înregistrãrii internaţionale va fi repartizat în pãrţi egale între ţãrile contractante, prin grija Biroului internaţional, dupã scãderea cheltuielilor comune necesitate de aplicarea prezentului Aranjament.
Dacã, în momentul intrãrii în vigoare a prezentului Aranjament revizuit, el nu a fost încã ratificat de cãtre o ţara, aceasta nu va avea dreptul pana la data aderãrii sale posterioare, decât la o repartizare a excedentului de venituri calculat pe baza vechilor taxe.
ART. 8 BIS
Proprietarul unei mãrci internaţionale poate oricând renunţa la protecţie în una sau în mai multe din ţãrile contractante, printr-o declaraţie remisã Administraţiei tarii de origine a marcii pentru a fi comunicatã Biroului internaţional, care o ratifica ţãrilor la care se referã aceasta renunţare.
ART. 9
Administraţia tarii de origine va notifica Biroului internaţional anularile, radierile, renunţãrile, transmiterile şi alte schimbãri aduse înregistrãrii marcii.
Biroul va înscrie aceste schimbãri în registrul internaţional, le va notifica la rândul sau administraţiilor ţãrilor contractante şi le va insera în publicaţia sa.
Se va proceda în acelaşi fel în cazul când proprietarul marcii va cere reducerea listei produselor la care ea se aplica.
Aceste operaţiuni pot fi supuse unei taxe care va fi fixatã prin Regulamentul de aplicare.
Adaugirea ulterioara a unui nou produs pe lista nu poate fi obţinutã decât printr-un depozit efectuat în conformitate cu prevederile articolului 3.
Substituirea unui produs prin altul este asimilatã cu adaugirea.
ART. 9 BIS
În cazul când o marca înscrisã în registrul internaţional va fi transmisã unei persoane stabilitã într-o ţara contractantã, alta decât ţara de origine a marcii, transmiterea va fi notificatã Biroului internaţional, dupã primirea asentimentului Administraţiei cãreia îi aparţine noul titular, va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte Administraţii şi o va insera în publicaţia sa, menţionând, dacã este posibil, data şi numãrul de înregistrare a marcii în noua sa ţara de origine.
Nu va fi înregistratã nici o transmitere de marca înscrisã în registrul internaţional, facuta în favoarea unei persoane cãreia nu-i este permisã depunerea unei mãrci internaţionale.
ART. 9 TER
Dispoziţiile articolelor 9 şi 9 bis privind transmiterile nu au ca efect modificarea legislatiilor ţãrilor contractante care interzic transmiterea marcii fãrã cesiunea simultanã a întreprinderii industriale sau comerciale ale carei produse le distinge marca.
ART. 10
Administraţiile vor reglementa de comun acord detaliile referitoare la aplicarea prezentului Aranjament.
ART. 11
Ţãrile Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale care nu sunt parte la prezentul Aranjament vor fi admise sa adere la acesta, la cerere, în forma prevãzutã în Convenţia generalã.
De îndatã ce Biroul internaţional va fi informat ca o ţara sau una din coloniile acesteia a aderat la prezentul Aranjament, el va adresa Administraţiei acestei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivã a marcilor care, în acel moment, se bucura de protecţie internationala.
Aceasta notificare va asigura prin ea însãşi marcilor indicate, beneficiul dispoziţiilor precedente pe teritoriul tarii care a aderat şi va face sa curgã termenul de un an în timpul cãruia Administraţia interesatã poate face declaraţia prevãzutã la articolul 5.
Totuşi, fiecare ţara care adera la prezentul Aranjament va putea declara ca, în afarã de mãrcile internaţionale care au fãcut mai înainte în aceasta ţara obiectul unei înregistrãri naţionale identice încã în vigoare şi care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesaţi, aplicarea acestui Act va fi limitatã la mãrcile care vor fi înregistrate cu începere din ziua când aceasta aderare va deveni efectivã.
Aceasta declaraţie va scuti Biroul internaţional de a face notificarea colectivã indicatã mai sus. El se va limita sa notifice în termen de un an de la aderarea tarii noi, cu precizãrile necesare, mãrcile pentru care va primi cereri de admitere la beneficiul exceptiei prevãzute la alineatul precedent.
ART. 12
Prezentul Aranjament va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Haga, cel mai târziu la 1 mai 1928.
El va intra în vigoare la o luna dupã aceasta data şi va avea aceeaşi putere şi durata ca şi Convenţia generalã.
Acest Act va înlocui, în raporturile între ţãrile care îl vor ratifica, Aranjamentul de la Madrid din 1891, revizuit la Washington la 2 iunie 1911. Totuşi acesta din urma rãmâne în vigoare în raporturile cu ţãrile care nu vor ratifica prezentul Act.
Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul Aranjament.
Fãcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925.
--------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Republica Populara Romana adera la Convenţia Uniunii de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale din 20 martie 1883, în formele revizuite la Haga la 6 noiembrie 1925, la Londra la 2 iunie 1934 şi la Lisabona la 31 octombrie 1958.
ART. 2
Republica Populara Romana adera la Aranjamentul de la Madrid la 14 aprilie 1891 privind înregistrarea internationala a marcilor de fabrica sau de comerţ, în formele revizuite la Haga la 6 noiembrie 1925 şi la Londra la 2 iunie 1934.
Preşedintele
Consiliului de Stat
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
CONVENŢIA UNIUNII DE LA PARIS
Din 20 martie 1883
pentru protecţia proprietãţii industriale, revizuitã la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911 şi la Haga la 6 noiembrie 1925*
--------
*) Traducere.
ART. 1
Ţãrile contractante sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietãţii industriale.
Protecţia proprietãţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale, mãrcile de fabrica sau de comerţ, numele comercial şi indicaţiile de provenienta sau denumirile de origine, precum şi reprimarea concurentei neloiale. Proprietatea industriala se înţelege în sensul cel mai larg şi se aplica nu numai industriei şi comerţului propriu-zis, ci şi domeniului industriilor agricole (vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite etc.) şi al industriilor extractive (minereuri, ape minerale etc.).
Termenul de brevete industriale sunt admise de legislatiile ţãrilor contractante, ca brevete de import, brevete de perfecţionare, brevete şi certificate adiţionale etc.
ART. 2
Cetãţenii fiecãrei tari contractante se vor bucura în toate celelalte tari ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietãţii industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda de acum înainte cetãţenilor lor, aceasta fãrã a prejudicia drepturile în mod special prevãzute de prezenta Convenţie.
În consecinta, ei vor avea aceesi protecţie ca şi aceştia din urma şi aceleaşi mijloace legale impotriva oricãrei atingeri adusã drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalitãţilor impuse cetãţenilor tarii respective.
Totuşi nici o condiţie cu privire la domiciliu sau la stabilirea în ţara în care este cerutã protecţia nu poate fi impusa cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune, pentru a se bucura de vreun drept de proprietate industriala.
Sunt în mod expres rezervate dispoziţiile legislative fiecãrei tari contractante referitoare la procedura judiciarã şi administrativã şi la competenta, precum şi cu privire la alegerea de domiciliu sau la stabilirea unui mandatar, pe care le-ar cere legile asupra proprietãţilor industriale.
ART. 3
Sunt asimilaţi cetãţenilor ţãrilor contractante cetãţenii ţãrilor care fac parte din Uniune şi care sunt domiciliaţi sau au întreprinderi industriale şi comerciale efective şi serioase pe teritoriul uneia din ţãrile contractante.
ART. 4
a) Orice persoana care a fãcut în condiţii reglementare depozitul unei cereri de brevet de invenţie, al unui model de utilitate, al unui desen sau model industrial, al unei mãrci de fabrica sau de comerţ într-una din ţãrile contractante, sau reprezentantul sau (ayant cause) va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte tari şi sub rezerva drepturilor terţilor, de un drept de prioritate în termenele stabilite mai jos.
b) În consecinta, depozitul efectuat ulterior într-una din celelalte tari ale Uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va putea fi invalidat de fapte petrecute între timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea inventiei sau exploatarea sa, punerea în vânzare a unor exemplare ale desenului sau ale modelului, folosirea marcii.
c) Termenele de prioritate menţionate mai sus vor fi de douasprezece luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate şi de şase luni pentru desenele şi modelele industriale şi pentru mãrcile de fabrica sau de comerţ.
Aceste termene încep sa curgã de la data depozitului primei cereri într-una din ţãrile Uniunii; ziua depozitului nu este cuprinsã în termen.
Dacã ultima zi a termenului este o sãrbãtoare legalã în ţara în care se cere protecţia termenul va fi prelungit pana la prima zi lucrãtoare care urmeazã.
d) Oricine va voi sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa facã o declaraţie arãtând data şi ţara acestui depozit.
Fiecare ţara va stabili termenul pana la care va trebui facuta aceasta declaraţie.
Aceste indicaţii vor fi menţionate în publicaţiile care emana de la administraţia competenta, în special cele cu privire la brevete şi la descrierea acestora.
Ţãrile contractante vor putea pretinde de la cel care face o declaraţie de prioritate sa prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc.) depusa anterior. Copia, certificatã pentru conformitate de cãtre Administraţia care a primit aceasta cerere, va fi scurtita de orice legalizare şi va putea fi depusa în toate cazurile şi în orice moment în termen de trei luni de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie sa fie însoţitã de un certificat constatând data depozitului emis de aceasta Adminsitratie, şi de o traducere.
Alte formalitãţi nu vor putea fi cerute pentru declaraţia de prioritate, în momentul depozitului cererii. Fiecare ţara contractantã va stabili consecinţele omisiunii formalitãţilor prevãzute de prezentul articol, fãrã ca aceste consecinţe sa fie mai grave decât pierderea dreptului de prioritate.
Ulterior, vor putea fi cerute alte justificãri.
e) Când un desen sau model industrial a fost depus într-o ţara în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decât cel stabilit pentru desene şi modele industriale.
În afarã de acestea, este ingaduit sa se depunã într-o ţara un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, şi viceversa.
f) Dacã o cerere de brevet conţine revendicarea de prioritati multiple sau dacã examinarea dovedeşte ca o cerere este complexa, Administraţia va trebui, cel puţin, sa autorizeze, pe cel care a depus cererea, sa o divida în condiţiile pe care le va stabili legea interna, pãstrând ca data a fiecãrei cereri divizate data cererii iniţiale şi, dacã este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.
ART. 4 BIS
Brevetele cerute în diferitele tari contractante de cãtre cetãţeni ai ţãrilor care fac parte din Uniune vor fi independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte tari care au aderat sau nu la Uniune.
Aceasta dispoziţie trebuie inteleasa în mod absolut, mai ales în sensul ca brevetele cerute în termenul de prioritate sunt independente atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi de decãdere cat şi din punct de vedere al duratei normale.
Ea se aplica la toate brevetele care exista la data intrãrii sale în vigoare.
Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderãrii unor tari noi, brevetelor care exista de o parte şi de alta la data aderãrii.
ART. 5
Introducerea, de cãtre brevetat, în ţara unde a fost acordat brevetul de obiecte fabricate într-una din ţãrile Uniunii nu va avea ca urmare decãderea din drepturile conferite de brevet.
Totuşi, fiecare din ţãrile contractante va avea dreptul de a lua mãsurile legislative necesare pentru a preveni abuzurile care ar putea sa rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, cum ar fi de exemplu neexploatarea.
Aceste mãsuri nu vor putea sa prevadã decãderea din drepturile conferite de brevet decât dacã concesiunea de licenţe obligatorii nu ar fi suficienta pentru a preveni aceste abuzuri.
În orice caz, brevetul nu va putea face obiectul unor astfel de mãsuri decât dupã expirarea a cel puţin trei ani de la data acordãrii şi dacã brevetatul nu prezintã justificãri legitime.
Protecţia desenelor şi a modelelor industriale nu poate fi atinsa de vreo decãdere din cauza introducerii de obiecte întocmai celor care sunt protejate.
Pentru recunoaşterea dreptului nu se va pretinde nici un semn sau menţiune a înregistrãrii pe produse.
Dacã într-o ţara folosirea marcii înregistrate este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulatã decât dupã un termen echitabil şi dacã cel interesat nu justifica cauzele inacţiunii sale.
ART. 5 BIS
Un termen de graţie, care va trebui sa fie de minimum trei luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevãzute pentru menţinerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul plãţii unei taxe suplimentare dacã legislaţia nationala o impune.
Pentru brevetele de invenţie, ţãrile contractante se mai obliga fie sa prelungeascã termenul de graţie la cel puţin şase luni, fie sa prevadã restabilirea brevetului lipsit de valabilitate ca urmare a neplatii taxelor, aceste mãsuri rãmânând supuse condiţiilor prevãzute de legislaţia interna.
ART. 5 TER
În nici una din ţãrile contractante nu se va considera ca aducând atingere drepturilor brevetului:
1. folosirea, pe bordul navelor celorlalte tari ale Uniunii, a mijloacelor care formeazã obiectul brevetului sau în corpul navei, în maşini, aparate de manevrare, echipament de navigaţie şi alte accesorii, când aceste nave vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în apele tarii, cu condiţia ca aceste mijloace sa fie folosite acolo exclusiv pentru trebuinţele navei;
2. folosirea mijloacelor care formeazã obiectul brevetului în construcţia sau în funcţionarea aeronavelor sau vehiculelor terestre aparţinând altor tari ale Uniunii, sau a accesoriilor aeronavelor sau vehiculelor terestre, atunci când acestea vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în ţara respectiva.
ART. 6
Orice marca de fabrica sau de comerţ înregistratã reglementar în ţara de origine va fi admisã la depozit şi protejata, ca atare, în celelalte tari ale Uniunii.
Totuşi, vor putea fi refuzate sau invalidate:
1. mãrcile care sunt de natura sa aducã o atingere drepturilor dobândite de cãtre terţi în ţara în care este cerutã protecţia;
2. mãrcile lipsite de orice caracter distinctiv sau formate exclusiv din semne sau indicaţii putând servi, în comerţ, pentru a indica specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, locul de origine al produselor sau data producţiei, sau care au devenit uzuale în vorbirea curenta sau în obiceiurile de buna-credinţa şi constante ale comerţului din ţara în care este cerutã protecţia. În aprecierea caracterului distinctiv al unei mãrci va trebui sa se ţinã seama de toate circumstanţele de fapt, mai ales de durata de folosire a marcii;
3. mãrcile care sunt contrare moralei sau ordinii publice.
O marca nu va putea fi consideratã ca fiind contrarã ordinii publice pentru simplu fapt ca ea nu este în conformitate cu vreo dispoziţie a legislaţiei asupra marcilor, în afarã de cazul când însãşi dispoziţia priveşte ordinea publica.
Va fi consideratã ca ţara de origine:
Acea ţara a Uniunii în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercialã efectivã şi serioasã sau, dacã nu are o astfel de întreprindere, acea ţara a Uniunii în care îşi are domiciliul şi, dacã nu are domiciliul în cadrul Uniunii, ţara naţionalitãţii sale în cazul când este cetãţeanul unei tari a Uniunii.
În nici un caz reînnoirea înregistrãrii unei mãrci în ţara de origine nu va atrage obligaţia de a reînnoi înregistrarea în celelalte tari ale Uniunii în care marca a fost înregistratã.
Beneficiul prioritatii rãmâne câştigat depozitelor de mãrci efectuate în termenul prevãzut la articolul 4, chiar atunci când înregistrarea în ţara de origine nu intervine decât dupã expirarea acestui termen.
Dispoziţia alineatului 1 nu exclude dreptul de a pretinde de la depunator un certificat de înregistrare reglementara eliberat de cãtre autoritatea competenta a tarii de origine, însã nu va fi cerutã nici o legalizare pentru acest certificat.
ART. 6 BIS
Ţãrile contractante se obliga sa refuze sau sa invalideze, fie din oficiu, dacã legislaţia tarii o permite, fie la cererea celui interesat, înregistrarea unei mãrci de fabrica sau de comerţ care ar constitui reproducerea sau imitatia susceptibilã de a crea confuzie cu o marca pe care autoritatea competenta a tarii unde are loc înregistrarea o va considera ca este notoriu cunoscutã în acea ţara ca fiind deja marca unui cetãţean al unei alte tari contractante şi folositã pentru produse de acelaşi gen sau de un gen similar.
Un termen de minimum trei ani va trebui sa fie acordat pentru a cere radierea acestor mãrci. Termenul va curge de la data înregistrãrii marcii.
Nu se va stabili nici un termen pentru a cere radierea marcilor înregistrate cu rea-credinţa.
ART. 6 TER
Ţãrile contractante convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea şi sa interzicã prin mãsuri corespunzãtoare folosirea fãrã autorizaţia autoritãţilor competente, fie ca mãrci de fabrica sau de comerţ, fie ca elemente ale acestor mãrci, a stemelor, a drapelelor şi a altor embleme de stat ale ţãrilor contractante, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanţie adoptate de cãtre acestea, precum şi a oricãrei imitatii de blazoane.
Interzicerea semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie se va aplica numai în cazul când mãrcile care le vor cuprinde vor fi destinate folosirii pe mãrfurile de acelaşi gen sau de un gen similar.
Pentru aplicarea acestor dispoziţii, ţãrile contractante convin sa-şi comunice reciproc, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna, lista emblemelor de stat, a semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie pe care doresc sau vor dori sa le punã, în mod absolut sau în anumite limite, sub protecţia prezentului articol precum şi orice modificãri ulterioare aduse acestei liste. Fiecare ţara contractantã va pune la dispoziţia publicului, în timp util, listele notificate.
Orice ţara contractantã va putea sa transmitã tarii interesate, în termen de douasprezece luni de la primirea notificãrii, eventualele sale obiecţiuni, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna. Pentru emblemele de stat notoriu cunoscute, mãsurile prevãzute la alineatului 1 se vor aplica numai marcilor înregistrare dupã semnarea prezentului Act.
Pentru emblemele de stat care nu ar fi notoriu cunoscute şi pentru semnele şi sigiliile oficiale, aceste dispoziţii nu se vor aplica decât marcilor înregistrate dupã doua luni de la primirea notificãrii prevãzute la alineatul 3.
În caz de rea-credinţa, ţãrile vor avea dreptul sa radieze chiar şi mãrcile înregistrate înainte de semnarea prezentului Act şi care comporta embleme de stat, semne şi sigilii.
Cetãţenii fiecare tari care vor fi autorizaţi sa foloseascã embleme de stat, semne şi sigilii ale tarii lor vor putea sa le foloseascã, chiar dacã exista similitudine cu cele dintr-o alta ţara.
Ţãrile contractante se obliga sa interzicã folosirea neautorizata, în comerţ, a stemelor de stat ale celorlalte tari contractante, atunci când aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare asupra originii produselor.
Dispoziţiile precedente nu constituie o piedica pentru exercitarea de cãtre tari a dreptului de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea alineatului 2 şi pct. 3 al articolului 6, mãrcile care conţin, fãrã autorizaţie, steme, drapele, decoraţii şi alte embleme de stat sau semne şi sigilii oficiale adoptate de o ţara a Uniunii.
ART. 7
Natura produsului pe care trebuie sa fie aplicatã marca de fabrica sau de comerţ nu poate, în nici un caz, sa constituie un obstacol la înregistrarea marcii.
ART. 7 BIS
Ţãrile contractante se obliga sa admitã în depozit şi sa protejeze mãrcile aparţinând colectivitãţilor a cãror existenta nu este contrarã legii tarii de origine, chiar dacã aceste colectivitãţi nu poseda o întreprindere industriala sau comercialã.
Totuşi, fiecare ţara va decide asupra condiţiilor speciale în care o colectivitate va putea fi admisã sa-şi protejeze mãrcile sale.
ART. 8
Numele comercial va fi protejat în toate ţãrile Uniunii, fãrã obligaţia depozitului sau a înregistrãrii, indiferent dacã el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comerţ.
ART. 9
Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerţ sau un nume comercial va fi sechestrat la import în acele tari ale Uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial au dreptul la protecţia legalã.
Sechestrarea va fi de asemenea efectuatã în ţara în care a avut loc aplicarea ilicitã sau în ţara în care va fi importat produsul.
Sechestrarea va fi efectuatã la cererea fie a procuraturii, fie a oricãrei alte autoritãţii competente, fie a unei pãrţi interesate, persoana fizica sau juridicã, în conformitate cu legislaţia interna a fiecãrei tari.
Autoritãţile nu vor fi obligate sa efectueze sechestrarea în caz de tranzit.
Dacã legislaţia unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuitã cu prohibirea importului sau cu sechestrarea în interior.
Dacã legislaţia unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste mãsuri vor fi înlocuite, pana la modificarea corespunzãtoare a legislaţiei, cu acţiunile şi miloacele pe care legea acestei tarii le asigura, în asemenea caz, cetãţenilor sãi.
ART. 10
Dispoziţiile articolului precedent vor fi aplicabile oricãrui produs care poarta în mod fals, ca indicaţie de provenienta, numele unei localitãţi sau al unei tari determinate, când aceasta indicaţie va fi legatã de un nume comercial fictiv sau folositã cu intenţie frauduloasã.
Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesatã, fie ca este vorba de o persoana fizica sau juridicã, orice producãtor, fabricant sau comerciant, angajat în producţia, fabricarea sau comerţul acestui produs şi stabilit fie în localitatea indicatã în mod fals ca loc de provenienta, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în ţara indicatã în mod fals.
ART. 10 BIS
Ţãrile contractante sunt obligate sa asigure cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune protecţie efectivã impotriva concurentei neloiale.
Constituie un act de concurenta neloialã orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite în materie industriala sau comercialã.
Mai ales vor trebui interzise:
1. orice fapte de natura a crea confuzie, prin orice mijloc, cu produsele unui concurent;
2. afirmatiile false, în exercitarea comerţului, de natura a discredita produsele unui concurent.
ART. 10 TER
Ţãrile contractante se obliga sa asigure cetãţenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzãtoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevãzute la articolele 9, 10 şi 10 bis.
În afarã de aceasta, ele se obliga sa prevadã mãsuri care sa permitã sindicatelor şi asociaţiilor care reprezintã industria sau comerţul interesat şi a cãror existenta nu este contrarã legilor tarii lor, sa acţioneze în justiţie sau în fata autoritãţilor administrative, în scopul reprimãrii faptelor prevãzute de articolele 9, 10 şi 10 bis, în mãsura în care legea tarii în care este cerutã protecţia o permite sindicatelor şi asociaţiilor acestei tari.
ART. 11
Ţãrile contractante vor acorda în conformitate cu legislaţia lor interna, protecţie temporarã inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, ca şi marcilor de fabrica sau de comerţ pentru produsele care vor figura la expoziţiile internaţionale oficiale sau oficial recunoscute organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
Aceasta protecţie temporarã nu va prelungi termenele prevãzute la articolul 4. Dacã mai târziu este invocat dreptul de prioritate, Administraţia fiecãrei tari va putea stabili ca termenul sa curgã de la data introducerii produsului în expoziţie.
Fiecare ţara va putea cere ca dovada a identitãţii obiectului expus şi a datei introducerii, actele justificative pe care le va socoti necesare.
ART. 12
Fiecare din ţãrile contractante se obliga sa stabileascã un serviciu special al proprietãţii industriale şi un depozit central pentru comunicarea cãtre public a brevetelor de invenţie, a modelor de utilitate, a desenelor sau modelelor industriale şi a marcilor de fabrica sau de comerţ.
Acest serviciu va edita o publicaţie periodicã oficialã.
ART. 13
Oficiul internaţional instituit la Berna sub numele de Biroul internaţional pentru protecţia proprietãţii industriale este pus sub inalta autoritate a Guvernului Confederatiei elvetiene, care îi reglementeazã organizarea şi îi supravegheazã funcţionarea.
Limba oficialã a Biroului internaţional este limba franceza.
Biroul internaţional centralizeazã informaţiile de orice natura referitoare la protecţia proprietãţii industriale, le reuneste şi le publica. Ele procedeazã la efectuarea studiilor de utilitate comuna care intereseazã Uniunea şi redacteazã, pe baza documentelor care îi sunt puse la dispoziţie de cãtre diferitele Administraţii, o publicaţie periodicã, în limba franceza, asupra problemelor care privesc obiectul Uniunii.
Fiecare numãr al acestei publicaţii precum şi toate documentele publicate de Biroul internaţional sunt repartizate Administraţiilor ţãrilor Uniunii în proporţia numãrului unitãţilor de contribuţie menţionate mai jos. Exemplarele şi documentele suplimentare care ar fi cerute, fie de Administraţiile menţionate, fie de societãţi sau de particulari, vor fi plãtite separat.
Biroul internaţional trebuie sa fie oricând la dispoziţia ţãrilor Uniunii pentru a le da informaţiile speciale de care ar putea avea nevoie asupra chestiunilor privind serviciul internaţional al proprietãţii industriale. Directorul Biroului internaţional face un raport anual asupra gestiunii sale, care este comunicat tuturor ţãrilor Uniunii.
Cheltuielile Biroului internaţional vor fi suportate în comun de ţãrile contractante. Pana la o noua dispoziţie, ele nu vor putea depãşi suma de o suta douãzeci de mii de franci elvetieni anual. Acesta suma va putea fi marita, la nevoie, prin hotãrârea unanima a uneia din Conferinţele prevãzute la articolul 14.
Pentru a determina contribuţia fiecãrei tari la totalul cheltuielilor, ţãrile contractante şi cele care vor adera ulterior la Uniune sunt împãrţite în şase clase, contribuind fiecare în proporţia unui anumit numãr de unitãţi şi anume:
Clasa 1 ....................... 25 unitãţi
Clasa a 2-a ................... 20 unitãţi
Clasa a 3-a ................... 15 unitãţi
Clasa a 4-a ................... 10 unitãţi
Clasa a 5-a ................... 5 unitãţi
Clasa a 6-a ................... 3 unitãţi
Aceşti coeficienţi se inmultesc cu numãrul de tari din fiecare clasa şi suma produselor astfel obţinute da numãrul de unitãţi la care trebuie sa fie împãrţit totalul cheltuielilor. Catul reprezintã cuantumul unitãţii de cheltuiala.
Fiecare din ţãrile contractante va desemna, în momentul aderãrii sale, clasa în care doreşte sa fie incadrata.
Guvernul Confederatiei elvetiene supravegheazã cheltuielile Biroului internaţional, acorda avansurile necesare şi stabileşte bilanţul anual care va fi comunicat tuturor celorlalte Administraţii.
ART. 14
Prezenta Convenţie va fi supusã revizuirii periodice, în vederea introducerii imbunatatirilor de natura a perfectiona sistemul Uniunii.
În acest scop, vor avea loc succesiv, în câte una din ţãrile contractante, Conferinţe ale delegatiilor acestor tari.
Administraţia tarii unde va avea loc Conferinţa va pregati, cu concursul Biroului internaţional, lucrãrile acestei Conferinţe.
Directorul Biroului internaţional va asista la şedinţele Conferinţelor şi va lua parte la discuţii fãrã vot deliberativ.
ART. 15
Ţãrile contractante îşi rezerva dreptul de a încheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pentru protecţia proprietãţii industriale, în mãsura în care aceste aranjamente nu ar conveni dispoziţiilor prezentei Convenţii.
ART. 16
Ţãrile care nu au participat la prezenta Convenţie vor fi admise, la cerere, sa adere la ea.
Aceasta aderare va fi notificatã pe cale diplomaticã Guvernului Confederatiei elvetiene şi de cãtre aceasta tuturor celorlate tari.
Ea va atrage, de plin drept, accesiunea la toate clauzele şi admiterea la toate avantajele stipulate prin prezenta Convenţie şi va produce efecte la o luna dupã notificarea facuta de cãtre Guvernul elvetian celorlalte tari ale Uniunii, afarã de cazul când ţara care a aderat nu a indicat o data posterioarã.
ART. 16 BIS
Ţãrile contractante au dreptul sa adere oricând la prezenta Convenţie pentru coloniile, posesiunile, ţãrile dependente şi protectoratelor lor, sau pentru teritoriile administrate în virtutea unui mandat al Societãţii Naţiunilor, sau pentru unele din ele.
În acest scop, ele pot face, fie o declaraţie generalã prin care sunt cuprinse la aderare toate coloniile, posesiunile, ţãrile dependente şi protectoratele lor şi teritoriile prevãzute în alineatul 1, fie sa numeascã în mod expres pe cele care sunt cuprinse în declaraţie, fie sa se limiteze la indicarea celor care sunt excluse.
Aceasta declaraţie va fi notificatã în scris Guvernului Confederatiei elvetiene şi, de cãtre aceasta, tuturor celorlalte tari.
Ţãrile contractante vor putea, în aceleaşi condiţii, sa denunţe Convenţia pentru coloniile, posesiunile, ţãrile dependente şi protectoratele lor, sau pentru teritoriile prevãzute în alineatul 1, sau pentru unele din ele.
ART. 17
Executarea obligaţiilor reciproce cuprinse în prezenta Convenţie este subordonata, în mãsura în care acest lucru este necesar, îndeplinirii formalitãţilor şi regulilor stabilite de legile constituţionale ale acestor tari contractante care sunt ţinute sa le punã în aplicare, ceea ce ele se obliga sa facã în cel mai scurt termen posibil.
ART. 17 BIS
Convenţia va rãmâne în vigoare un timp nedeterminat, pana la expirarea unui an din ziua când se va face denunţarea ei.
Aceasta denunţare va fi adresatã Guvernului Confederatiei elvetiene. Ea nu va produce efect decât fata de ţara care o va fi fãcut, Convenţia rãmânând executorie pentru celelalte tari contractante.
ART. 18
Prezentul Act va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Haga cel mai târziu la 1 mai 1928. Ele vor intra în vigoare la o luna dupã aceasta data între ţãrile care l-au ratificat. Totuşi, dacã actul va fi ratificat mai înainte de aceasta data de cel puţin şase tari, el va intra în vigoare între aceste tari la o luna dupã ce Guvernul Confederatiei elvetiene le va notifica depunerea celei de-a sasea ratificãri, iar pentru ţãrile care îl vor ratifica dupã aceea, la o luna dupã notificarea fiecãreia din aceste ratificãri.
Acest Act va înlocui, în raporturile dintre ţãrile care îl vor ratifica, Convenţia Uniunii de la Paris din 1883, revizuitã la Waschington la 2 iunie 1911 şi Protocolul de încheiere, care vor rãmâne în vigoare în raporturile cu ţãrile care nu vor ratifica prezentul Act.
ART. 19
Prezentul Act va fi semnat într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei. O copie certificatã va fi remisã de cãtre aceasta fiecãruia dintre guvernele ţãrilor contractante.
Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezetul Act.
Fãcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925.
CONVENŢIA UNIUNII DE LA PARIS
Din 20 martie 1883
pentru protecţia proprietãţii industriale, revizuitã la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925 şi Londra la 2 iunie 1934*
----------
*) Traducere.
ART. 1
(1) Ţãrile cãrora li se aplica prezenta Convenţie sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietãţii industriale.
(2) Protecţia proprietãţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mãrcile de fabrica sau de comerţ, numele comercial şi indicaţiile de provenienta sau denumirile de origine, precum şi reprimarea concurentei neloiale.
(3) Proprietatea industriala se înţelege în sensul cel mai larg şi se aplica nu numai industriei şi comerţului propriu-zis, ci şi domeniului industriilor agricole şi extractive şi tuturor produselor fabricate sau naturale, ca de exemplu: vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale, bere, flori, fãina.
(4) Termenul de brevete de invenţie cuprinde diferitele feluri de brevete industriale admise de legislatiile ţãrilor Uniunii, ca brevete de import, brevete de perfecţionare, brevete şi certificate adiţionale etc.
ART. 2
(1) Cetãţenii fiecãrei tari a Uniunii se vor bucura în toate celelalte tari ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietãţii industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda de acum înainte cetãţenilor lor, aceasta fãrã a prejudicia drepturile în mod special prevãzute de prezenta Convenţie.
În consecinta, ei vor avea aceeaşi protecţie ca şi aceştia din urma şi aceleaşi mijloace legale impotriva oricãrei atingeri adusã drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalitãţilor impuse cetãţenilor tarii respective.
(2) Totuşi nici o condiţie cu privire la domiciliu sau la stabilirea în ţara în care este cerutã protecţia nu poate fi impusa cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune, pentru a se bucura de vreun drept de proprietate industriala.
(3) Sunt în mod expres rezervate dispoziţiile legislative fiecãrei tari contractante referitoare la procedura judiciarã şi administrativã şi la competenta, precum şi cu privire la alegerea de domiciliu sau la stabilirea unui mandatar, pe care le-ar cere legile asupra proprietãţii industriale.
ART. 3
Sunt asimilaţi cetãţenii ţãrilor Uniunii cetãţenii ţãrilor care fac parte din Uniune şi care sunt domiciliaţi sau au întreprinderi industriale şi comerciale efective şi serioase pe teritoriul uneia din ţãrile Uniunii.
ART. 4
A. (1) Orice persoana care a fãcut în condiţii reglementare depozitul unei cereri de brevet de invenţie, al unui model de utilitate, al unui desen sau model industrial, al unei mãrci de fabrica sau de comerţ într-una din ţãrile contractante, sau reprezentantul sau (ayant cause) va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte tari şi sub rezerva drepturilor terţilor, de un drept de prioritate în termenele stabilite mai jos.
(2) Se recunoaşte ca dând naştere dreptului de prioritate orice depozit care are valoarea unui depozit naţional regulat în virtutea legii interne a fiecãrei tari a Uniunii sau a tratatelor internaţionale încheiate între mai multe tari ale Uniunii.
B) În consecinta, depozitul efectuat ulterior într-una din celelalte tari ale Uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va putea invalidat de fapte petrecute între timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea inventiei sau exploatarea sa, punerea în vânzare a unor exemplare ale desenului sau ale modelului, folosirea marcii şi aceste fapte nu vor putea da naştere la nici un drept terţilor şi nici unei posesiuni personale. Drepturile câştigate de cãtre terţi înainte de ziua primei cereri, care serveşte ca baza dreptului de prioritate, sunt rezervate prin efectul legislaţiei interne a fiecãrei tari a Uniunii.
C. (1) Termenele de prioritate menţionate mai sus vor fi de douasprezece luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate şi de şase luni pentru desenele şi modelele industriale şi pentru mãrcile de fabrica sau de comerţ.
(2) Aceste termene încep sa curgã de la data depozitului primei cereri; ziua depozitului nu este cuprinsã în termen.
(3) Dacã ultima zi a termenului este o sãrbãtoare legalã sau zi în care biroul nu este deschis pentru a primi depozite de cereri în ţara în care se cere protecţia termenul va fi prelungit pana la prima zi lucrãtoare care urmeazã.
D. (1) Oricine va voi sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa facã o declaraţie arãtând data şi ţara acestui depozit. Fiecare ţara va stabili termenul pana la care va trebui facuta aceasta declaraţie.
(2) Aceste indicaţii vor fi menţionate în publicaţiile care emana de la administraţia competenta, în special cele cu privire la brevete şi la descrierea acestora.
(3) Ţãrile Uniunii vor putea pretinde de la cel care face o declaraţie de prioritate sa prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc.) depusa anterior. Copia, certifica pentru conformitate de cãtre Administraţia care a primit aceasta cerere, va fi scutitã de orice legalizare şi va putea fi depusa în toate cazurile şi în orice moment în termen de trei luni de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie sa fie însoţitã de un certificat constatând data depozitului emis de aceasta Adminsitratie, şi de o traducere.
(4) Alte formalitãţi nu vor putea fi cerute pentru declaraţia de prioritate, în momentul depozitului cererii. Fiecare ţara a Uniunii va stabili consecinţele omisiunii formalitãţilor prevãzute de prezentul articol, fãrã ca aceste consecinţe sa fie mai grave decât pierderea dreptului de prioritate.
(5) Ulterior, vor putea fi cerute alte justificãri.
E. (1) Când un desen sau model industrial a fost depus într-o ţara în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decât cel stabilit pentru desene şi modele industriale.
(2) În afarã de acestea, este ingaduit sa se depunã într-o ţara un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, şi viceversa.
F. Nici o ţara a Uniunii nu va putea refuza o cerere de brevet pentru motivul ca ea conţine revendicarea de prioritati multiple, cu condiţia ca sa existe o unitate a inventiei în sensul legii tarii respective.
G. Dacã la examinare se dovedeşte ca o cerere de brevet este complexa, cel care a depus cererea, va putea sa o împartã într-un anumit numãr de cereri divizate, pãstrând ca data a fiecãrei cereri divizate data cererii iniţiale şi, dacã este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.
H. Prioritatea nu poate fi refuzatã pentru motivul ca anumite elemente ale inventiei pentru care se revendica prioritatea nu figureazã printre revendicarile formulate în cerere în ţara de origine, cu condiţia ca ansamblul actelor cererii sa arate în mod precis elementele menţionate.
ART. 4 BIS
(1) Brevetele cerute în diferitele tari contractante de cãtre cetãţeni ai ţãrilor care fac parte din Uniune vor fi independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte tari care au aderat sau nu la Uniune.
(2) Aceasta dispoziţie trebuie inteleasa în mod absolut, mai ales în sensul ca brevetele cerute în termenul de prioritate sunt independente atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi de decãdere cat şi din punct de vedere al duratei normale.
(3) Ea se aplica la toate brevetele care exista la data intrãrii sale în vigoare.
(4) Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderãrii unor tari noi, brevetelor care exista de o parte şi de alta la data aderãrii.
(5) Brevetele obţinute cu beneficiul prioritatii se vor bucura, în diferitele tari ale Uniunii, de o durata egala aceleia de care s-ar bucura dacã ar fi cerute sau eliberate fãrã beneficiul prioritatii.
ART. 4 TER
Inventatorul are dreptul sa fie menţionat ca atare în brevet.
ART. 5
A. (1) Introducerea, de cãtre brevetat, în ţara unde a fost acordat brevetul de obiecte fabricate într-una din ţãrile Uniunii nu va avea ca urmare decãdere din drepturile conferite de brevet.
(2) Totuşi, fiecare din ţãrile contractante va avea dreptul de a lua mãsurile legislative necesare pentru a preveni abuzurile care ar putea sa rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, cum ar fi de exemplu neexploatarea.
(3) Aceste mãsuri nu vor putea sa prevadã decãderea din drepturile conferite de brevet decât dacã concesiunea de licenţe obligatorii nu ar fi suficienta pentru a preveni aceste abuzuri.
(4) În orice caz, concesiunea unei licenţe obligatorii nu va putea fi cerutã înainte de expirarea a trei ani de la data acordãrii brevetului şi aceasta licenta nu va putea fi acordatã decât brevetatului nu prezintã justificãri legitime. Nici o acţiune în decãdere sau în revocarea unui brevet nu va putea fi introdusã înainte de expirarea a doi ani de la concesiunea primei licenţe obligatorii.
(5) Dispoziţiile precedente vor fi aplicabile modelelor de utilitate, sub rezerva modificãrilor necesare.
B. Protecţia desenelor şi a modelelor industriale nu poate fi atinsa de vreo decãdere din cauza introducerii de obiecte întocmai celor care sunt protejate.
C. (1) Dacã într-o ţara folosirea înregistrãrii este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulatã decât dupã un termen echitabil şi dacã cel interesat nu justifica cauzele inacţiunii sale.
(2) Folosirea unei mãrci de fabrica sau de comerţ de cãtre proprietar, sub o forma care diferã prin elemente care nu schimba caracterul distinctiv al marcii, în forma sub care a fost înregistratã într-una din ţãrile Uniunii, nu va avea ca urmare invalidarea înregistrãrii şi nu va micşora protecţia acordatã marcii.
(3) Folosirea simultanã a aceleiaşi mãrci pe produse identice sau similare de cãtre întreprinderi industriale sau comerciale considerate copropietare ale marcii conform dispoziţiilor legii naţionale a tarii în care este cerutã protecţia nu va impiedica înregistrarea şi nu va micşora în nici un chip protecţia acordatã marcii respective în oricare din ţãrile Uniunii, cu condiţia ca folosirea respectiva sa nu aibã ca efect inducerea în eroare a publicului şi sa nu fie contrarã interesului public.
D. Pentru recunosterea dreptului nu se va pretinde pe produs nici un semn sau vreo menţiune a brevetului, a modelului de utilitate, a înregistrãrii marcii de fabrica sau de comerţ, sau a depozitului desenat sau modelul industrial.
ART. 5 BIS
(1) Un termen de graţie, care va trebui sa fie de minimum trei luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevãzute pentru menţinerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul plãţii unei taxe suplimentare dacã legatia nationala o impune.
(2) Pentru brevetele de invenţie, ţãrile contractante se mai obliga fie sa prelungeascã termenul de graţie la cel puţin şase luni, fie sa prevadã restabilirea brevetului lipsit de valabilitate ca urmare a neplatii taxelor, aceste mãsuri rãmânând supuse condiţiilor prevãzute de legislaţia interna.
ART. 5 TER
În nici una din ţãrile contractante nu se va considera ca aducând atingere drepturilor brevetului:
1. folosirea, pe bordul navelor celorlalte tari ale Uniunii, a mijloacelor care formeazã obiectul brevetului sau în corpul navei, în maşini, aparate de manevrare, echipament de navigaţie şi alte accesorii, când aceste nave vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în apele tarii, cu condiţia ca aceste mijloace sa fie folosite acolo exclusiv pentru trebuinţele navei;
2. folosirea mijloacelor care formeazã obiectul brevetului în construcţia sau în funcţionarea aeronavelor sau vehiculelor terestre aparţinând altor tari ale Uniunii, sau a accesoriilor aeronavelor sau vehiculelor terestre, atunci când acestea vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în ţara respectiva.
ART. 6
A. Orice marca de fabrica, de comerţ înregistratã reglementar în ţara de origine va fi admisã la depozit şi protejata, ca atare, în celelalte tari ale Uniunii sub rezervele indicate mai jos. Aceste tari vor putea cere, înainte de a proceda la înregistrare în ţara de origine, certificat eliberat de autoritatea competenta. Nu se va cere nici o legalizare a acestui certificat.
B. (1) Totuşi, vor putea fi refuzate sau invaliditate:
1. mãrcile care sunt de natura sa aducã o atingere drepturilor dobândite de cãtre terţi în ţara în care este cerutã protecţia;
2. mãrcile lipsite de orice caracter distinctiv sau formate exclusiv din semne sau indicaţii putând servi, în comerţ, pentru a indica specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, locul de origine al produselor sau data producţiei, sau care au devenit uzuale în vorbirea curenta sau în obiceiurile de buna-credinţa şi constante ale comerţului din ţara în care este cerutã protecţia. În aprecierea caracterului distinctiv al unei mãrci va trebui sa se ţinã seama de toate circumstanţele de fapt, mai ales de durata de folosire a marcii;
3. mãrcile care sunt contrare moralei sau ordinii publice mai ales cele care sunt de natura sa însele publicul. O marca nu va putea fi consideratã ca fiind contrarã ordinii publice pentru simplu fapt ca ea nu este în conformitate cu vreo dispoziţie a legislaţiei asupra marcilor, în afarã de cazul când însãşi dispoziţia priveşte ordinea publica.
(2) Nu vor putea fi refuzate în celelalte tari ale Uniunii mãrcile de fabrica sau de comerţ pentru singurul motiv ca ele nu diferã de mãrcile protejate în ţara de origine decât prin elemente care nu altereaza caracterul distinctiv şi nu au legatura cu identitatea marcilor în forma sub care acestea au fost inregistrarte în ţara de origine respectiva.
C. Va fi consideratã ca ţara de origine acea ţara a Uniunii în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercialã efectivã şi serioasã sau, dacã nu are o astfel de întreprindere, acea ţara a Uniunii în care îşi are domiciliul şi, dacã nu are domiciliul în cadrul Uniunii, ţara naţionalitãţii sale în cazul când este cetãţeanul unei tari a Uniunii.
D. Când o marca de fabrica sau de comerţ va fi înregistratã reglementar în ţara de origine, apoi într-una sau mai multe tari ale Uniunii, fiecare din aceste mãrci naţionale va fi consideratã de la data înregistrãrii ca independenta de marca din ţara de origine, cu condiţia ca ea sa fie conformã legislaţiei interne a tarii de import.
E. În nici un caz reînnoirea înregistrãrii unei mãrci în ţara de origine nu va atrage obligaţia de a reînnoi înregistrarea în celelalte tari ale Uniunii în care marca a fost înregistratã.
F. Beneficiul prioritatii rãmâne câştigat depozitelor de mãrci efectuate în termenul prevãzut la articolul 4, chiar atunci când înregistrarea în ţara de origine nu intervine decât dupã expirarea acestui termen.
ART. 6 BIS
(1) Ţãrile Uniunii se obliga sa refuze sau sa invalideze, fie din oficiu, dacã legislaţia tarii o permite, fie la cerea celui interesat, înregistrarea unei mãrci de fabrica sau de comerţ care ar constitui reproducerea sau imitatia susceptibilã de a crea confuzie cu o marca pe care autoritatea competenta a tarii unde are loc înregistrarea o va considera ca este notoriu cunoscutã în acea ţara ca fiind deja marca unui cetãţean al unei alte tari contractante şi folositã pentru produse de acelaşi gen sau de un gen similar.
(2) Un termen de minimum trei ani va trebui sa fie acordat pentru a cere radierea acestor mãrci. Termenul va curge de la data înregistrãrii marcii.
(3) Nu se va stabili nici un termen pentru a cere radierea marcilor înregistrate cu rea-credinţa.
ART. 6 TER
(1) Ţãrile contractante convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea şi sa interzicã prin mãsuri corespunzãtoare folosirea fãrã autorizaţia autoritãţilor competente, fie ca mãrci de fabrica sau de comerţ, fie ca elemente ale acestor mãrci, a stemelor, a drapelelor şi a altor embleme de stat ale ţãrilor contractante, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanţie adoptate de cãtre acestea, precum şi a oricãrei imitatii de blazoane.
(2) Interzicerea semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie se va aplica numai în cazul când mãrcile care le vor cuprinde vor fi destinate folosirii pe mãrfurile de acelaşi gen sau de un gen similar.
(3) Pentru aplicarea acestor dispoziţii, ţãrile contractante convin sa-şi comunice reciproc, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna, lista emblemelor de stat, a semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie pe care doresc sau vor dori sa le punã, în mod absolut sau în anumite limite, sub protecţia prezentului articol precum şi orice modificãri ulterioare aduse acestei liste. Fiecare ţara a Uniunii va pune la dispoziţia publicului, în timp util, listele notificate.
(4) Orice ţara a Uniunii va putea sa transmitã tarii interesate, în termen de douasprezece luni de la primirea notificãrii, eventualele sale obiecţiuni, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna.
(5) Pentru emblemele de stat notoriu cunoscute, mãsurile prevãzute la alineatul 1 se vor aplica numai marcilor înregistrare dupã 6 noiembrie 1925.
(6) Pentru emblemele de stat care nu ar fi notoriu cunoscute şi pentru semnele şi sigiliile oficiale, aceste dispoziţii nu se vor aplica decât marcilor înregistrate dupã doua luni de la primirea notificãrii prevãzute la alineatul (3).
(7) În caz de rea-credinţa, ţãrile vor avea dreptul sa radieze chiar şi mãrcile înregistrate înainte de semnarea prezentului Act şi care coporta embleme de stat, semne şi sigilii.
(8) Cetãţenii fiecãrei tari care vor fi autorizaţi sa foloseascã embleme de stat, semne şi sigilii ale tarii lor vor putea sa le foloseascã, chiar dacã exista similitudine cu cele dintr-o alta ţara.
(9) Ţãrile contractante se obliga sa interzicã folosirea neutralizata, în comerţ, a stemelor de stat ale celorlalte tari contractante, atunci când aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare asupra originii produselor.
(10) Dispoziţiilor precedente nu constituie o piedica pentru exercitarea de cãtre tari a dreptului de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea alineatului 2 şi pct. 3 al articolului 6, mãrcile care conţin, fãrã autorizaţie, steme, drapele, decoraţii şi alte embleme de stat sau semne şi sigilii oficiale de o ţara a Uniunii.
ART. 6 QUARTER
(1) Când, în conformitate cu legislaţia unei tari a Uniunii, cesiunea unei mãrci nu este valabilã decât dacã este efectuatã în acelaşi timp cu transferul întreprinderii sau al fondului de comerţ cãruia aparţine marca, va fi de ajuns, pentru ca aceasta valabilitate sa fie admisã, ca partea întreprinderii sau a fondului de comerţ situata în acea ţara sa fie transmisã cesionarului cu dreptul exclusiv de a fabrica sau de a vinde în acea ţara produsele care poarta marca cedata.
(2) Aceasta dispoziţie nu impune ţãrilor Uniunii obligaţia de a considera ca valabil transferul unei mãrci a carei folosire de cãtre cesionar ar fi, de fapt, de natura a induce publicul în eroare, mai ales în ceea ce priveşte provenienta, natura sau calitãţile substanţiale ale produselor pe care este aplicatã marca.
ART. 7
Natura produsului pe care trebuie sa fie aplicatã marca de fabrica sau de comerţ nu poate, în nici un caz, sa constituie un obstacol la înregistrarea marcii.
ART. 7 BIS
(1) Ţãrile contractante se obliga sa admitã în depozit şi sa protejeze mãrcile aparţinând colectivitãţilor a cãror existenta nu este contrarã legii tarii de origine, chiar dacã aceste colectivitãţi nu poseda o întreprindere industriala sau comercialã.
(2) Fiecare ţara va decide asupra condiţiilor speciale în care o colectivitate va fi protejata şi va putea refuza protecţia, dacã aceasta marca este contrarã interesului public.
(3) Totuşi, protecţia acestor mãrci nu va putea fi refuzatã nici unei colectivitãţi a carei existenta nu este contrarã legilor tarii de origine pentru motivul ca aceasta nu este stabilitã în ţara în care se cere protecţia sau ca nu este constituitã în conformitate cu legislaţia acestei tari.
ART. 8
Numele comercial va fi protejat în toate ţãrile Uniunii, fãrã obligaţia depozitului sau a înregistrãrii, indiferent dacã el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comerţ.
ART. 9
(1) Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerţ sau un nume comercial va fi sechestrat la import în acele tari ale Uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial au dreptul la protecţia legalã.
(2) Sechestrarea va fi de asemenea efectuatã în ţara în care a avut loc aplicarea ilicitã sau în ţara în care va fi importat produsul.
(3) Sechestrarea va fi efectuatã la cererea fie a procuraturii, fie a oricãrei alte autoritãţii competente, fie a unei pãrţi interesate, persoana fizica sau juridicã, în conformitate cu legislaţia interna a fiecãrei tari.
(4) Autoritãţile nu vor fi obligate sa efectueze sechestrarea în caz de tranzit.
(5) Dacã legislaţia unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuitã cu prohibirea importului sau cu sechestrarea în interior.
(6) Dacã legislaţia unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste mãsuri vor fi înlocuite, pana la modificarea corespunzãtoare a legislaţiei, cu acţiunile şi mijloacele pe care legea acestei tarii le asigura, în asemenea caz, cetãţenilor sãi.
ART. 10
(1) Dispoziţiile articolului precedent vor fi aplicabile oricãrui produs care poarta în mod fals, ca indicaţie de provenienta, numele unei localitãţi sau al unei tari determinate, când aceasta indicaţie va fi legatã de un nume comercial fictiv sau folositã cu intenţie frauduloasã.
(2) Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesatã, fie ca este vorba de o persoana fizica sau juridicã, orice producãtor, fabricant sau comerciant, angajat în producţia, fabricarea sau comerţul acestui produs şi stabilit fie în localitatea indicatã în mod fals ca loc de provenienta, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în ţara indicatã în mod fals, fie în ţara în care este folositã falsa indicaţie de provenienta.
ART. 10 BIS
(1) Ţãrile contractante sunt obligate sa asigure cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune protecţie efectivã impotriva concurentei neloiale.
(2) Constituie un act de concurenta neloialã orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite în materie industriala sau comercialã.
(3) Mai ales vor trebui interzise:
1. orice fapte de natura a crea confuzie, prin orice mijloc, cu produsele unui concurent;
2. afirmatiile false, în exercitarea comerţului, de natura a discredita produsele unui concurent.
ART. 10 TER
(1) Ţãrile contractante se obliga sa asigure cetãţenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzãtoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevãzute la articolele 9, 10 şi 10 bis.
(2) În afarã de aceasta, ele se obliga sa prevadã mãsuri care sa permitã sindicatelor şi asociaţiilor care reprezintã industria sau comerţul interesat şi a cãror existenta nu este contrarã legilor tarii lor, sa acţioneze în justiţie sau în fata autoritãţilor administrative, în scopul reprimãrii faptelor prevãzute de articolele 9, 10 şi 10 bis, în mãsura în care legea tarii în care este cerutã protecţia o permite sindicatelor şi asociaţiilor acestei tari.
ART. 11
(1) Ţãrile contractante vor acorda în conformitate cu legislaţia lor interna, protecţie temporarã inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, ca şi marcilor de fabrica sau de comerţ pentru produsele care vor figura la expoziţiile internaţionale oficiale sau oficial recunoscute, organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
(2) Aceasta protecţie temporarã nu va prelungi termenele prevãzute la articolul 4. Dacã mai târziu este invocat dreptul de prioritate, Administraţia fiecãrei tari va putea stabili ca termenul sa curgã de la data introducerii produsului în expoziţie.
(3) Fiecare ţara va putea cere ca dovada a identitãţii obiectului expus şi a datei introducerii, actele justificative pe care le va socoti necesare.
ART. 12
(1) Fiecare din ţãrile Uniunii se obliga sa stabileascã un serviciu special al proprietãţii industriale şi un depozit central pentru comunicarea cãtre public a brevetelor de invenţie, a modelor de utilitate, a desenelor sau modelelor industriale şi a marcilor de fabrica sau de comerţ.
(2) Acest serviciu va edita o publicaţie periodicã oficialã. El va publica în mod regulat:
a) numele titularilor brevetelor acordate, cu o scurta descriere a inventiilor brevetate;
b) reproducerea marcilor înregistrate.
ART. 13
(1) Oficiul internaţional instituit la Berna sub numele de Biroul internaţional pentru protecţia proprietãţii industriale este pus sub inalta autoritate a Guvernului Confederatiei elvetiene, care îi reglementeazã organizarea şi îi supravegheazã funcţionarea.
(2) Limba oficialã a Biroului internaţional este limba franceza.
(3) Biroul internaţional centralizeazã informaţiile de orice natura referitoare la protecţia proprietãţii industriale, le reuneste şi le publica. Ele procedeazã la efectuarea studiilor de utilitate comuna care intereseazã Uniunea şi redacteazã, pe baza documentelor care îi sunt puse la dispoziţie de cãtre diferitele Administraţii, o publicaţie periodicã, în limba franceza, asupra problemelor care privesc obiectul Uniunii.
(4) Fiecare numãr al acestei publicaţii precum şi toate documentele publicate de Biroul internaţional sunt repartizate Administraţiilor ţãrilor Uniunii în proporţia numãrului unitãţilor de contribuţie menţionate mai jos. Exemplarele şi documentele suplimentare care ar fi cerute, fie de Administraţiile menţionate, fie de societãţi sau de particulari, vor fi plãtite separat.
(5) Biroul internaţional trebuie sa fie oricând la dispoziţia ţãrilor Uniunii pentru a le da informaţiile speciale de care ar putea avea nevoie asupra chestiunilor privind serviciul internaţional al proprietãţii industriale. Directorul Biroului internaţional face un raport anual asupra gestiunii sale, care este comunicat tuturor ţãrilor Uniunii.
(6) Cheltuielile Biroului internaţional vor fi suportate în comun de ţãrile contractante. Pana la o noua dispoziţie, ele nu vor putea depãşi suma de o suta douãzeci de mii de franci elvetieni anual. Acesta suma va putea fi marita, la nevoie, prin hotãrârea unanima a uneia din Conferinţele prevãzute la articolul 14.
(7) Cheltuielile curente nu cuprind cheltuielile aferente lucrãrilor Conferinţelor plenipotentiarilor sau Conferinţelor administrative, nici cheltuielile pe care le-ar putea antrena lucrãri speciale sau publicaţii efectuate în conformitate cu hotãrârile unei conferinţe. Aceste cheltuieli al cãror cuantum anual nu va putea depãşi 20.000 franci elvetieni, vor fi repartizate între ţãrile Uniunii proporţional cu contribuţia pe care ele o plãtesc pentru funcţionarea Biroului internaţional, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (8) de mai jos.
(8) Pentru a determina contribuţia fiecãrei tari la totalul cheltuielilor, ţãrile contractante şi cele care vor adera ulterior la Uniune sunt împãrţite în şase clase, contribuind fiecare în proporţia unui anumit numãr de unitãţi şi anume:
Clasa 1 ................. 25 unitãţi
Clasa a 2-a ............. 20 unitãţi
Clasa a 3-a ............. 15 unitãţi
Clasa a 4-a ............. 10 unitãţi
Clasa a 5-a ............. 5 unitãţi
Clasa a 6-a ............. 3 unitãţi
Aceşti coeficienţi se inmultesc cu numãrul de tari din fiecare clasa şi suma produselor astfel obţinute da numãrul de unitãţi la care trebuie sa fie împãrţit totalul cheltuielilor. Catul reprezintã cuantumul unitãţii de cheltuiala.
(9) Fiecare din ţãrile contractante va desemna, în momentul aderãrii sale, clasa în care doreşte sa fie incadrata. Totuşi, fiecare ţara a Uniunii va putea declara ulterior ca doreşte sa fie incadrata într-o alta clasa.
(10) Guvernul Confederatiei elvetiene supravegheazã cheltuielile Biroului internaţional, acorda avansurile necesare şi stabileşte bilanţul anual care va fi comunicat tuturor celorlalte Administraţii.
ART. 14
(1) Prezenta Convenţie va fi supusã la revizuiri periodice, în vederea introducerii imbunatatirilor de natura a perfectiona sistemul Uniunii.
(2) În acest scop, vor avea loc succesiv, în câte una din ţãrile contractante, Conferinţe ale delegatiilor acestor tari.
(3) Administraţia tarii unde va avea loc Conferinţa va pregati, cu concursul Biroului internaţional, lucrãrile acestei Conferinţe.
(4) Directorul Biroului internaţional va asista la şedinţele Conferinţelor şi va lua parte la discuţii fãrã vot deliberativ.
ART. 15
Ţãrile contractante îşi rezerva dreptul de a încheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pentru protecţia proprietãţii industriale, în mãsura în care aceste aranjamente nu ar contraveni dispoziţiilor prezentei Convenţii.
ART. 16
(1) Ţãrile care nu au participat la prezenta Convenţie vor fi admise, la cerere, sa adere la ea.
(2) Aceasta aderare va fi notificatã pe cale diplomaticã Guvernului Confederatiei elvetiene şi de cãtre aceasta tuturor celorlate tari.
(3) Ea va atrage, de plin drept, accesiunea la toate clauzele şi admiterea la toate avantajele stipulate prin prezenta Convenţie şi va produce efecte la o luna dupã notificarea facuta de cãtre Guvernul elvetian celorlalte tari ale Uniunii, afarã de cazul când ţara care a aderat nu a indicat o data posterioarã.
ART. 16 BIS
(1) Fiecare ţara a Uniunii poate oricând sa notifice în scris Guvernului Confederatiei elvetiene ca prezenta Convenţie se va aplica tuturor sau unei pãrţi a coloniilor, protectoratelor, teritoriilor sub mandat sau a oricãror altor teritorii supuse autoritãţii sale, sau oricãror teritorii aflate sub suzeranitatea sa şi Convenţia se va aplica tuturor teritoriilor desemnate în notificare la o luna dupã terminarea comunicãrii facuta de cãtre Guvernul Confederatiei elvetiene celorlalte tari ale Uniunii, afarã de cazul când în notificare s-a indicat o data posterioarã. În lipsa acestei notificãri, Convenţia nu se va aplica acestor teritorii.
(2) Fiecare din ţãrile Uniunii poate, oricând, sa notifice în scris Guvernului Confederatiei elvetiene ca prezenta Convenţie înceteazã a se aplica tuturor sau unei pãrţi a teritoriilor care au fãcut obiectul notificãrii prezentei la alineatul precedent şi Convenţia va inceta sa se aplice teritoriilor desemnate în aceasta notificare, dupã douasprezece luni de la primirea notificãrii adresatã Guvernului Confederatiei elvetiene.
(3) Toate notificãrile fãcute Guvernului Confederatiei elvetiene, în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) ale prezentului articol, vor fi comunicate de cãtre acest Guvern tuturor ţãrilor Uniunii.
ART. 17
Executarea obligaţiilor reciproce cuprinse în prezenta Convenţie este subordonata, în mãsura în care acest lucru este necesar, îndeplinirii formalitãţilor şi regulilor stabilite de legile constituţionale ale acestor tari contractante care sunt ţinute sa le punã în aplicare, ceea ce ele se obliga sa facã în cel mai scurt termen posibil.
ART. 17 BIS
(1) Convenţia va rãmâne în vigoare un timp nedeterminat, pana la expirarea unui an din ziua când se va face denunţarea ei.
(2) Aceasta denunţare va fi adresatã Guvernului Confederatiei elvetiene. Ea nu va produce efect decât fata de ţara în numele cãreia a fost facuta, Convenţia rãmânând executorie pentru celelalte tari ale Uniunii.
ART. 18
(1) Prezentul Act va fi ratificat şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Londra cel mai târziu la 1 iulie 1938. El va intra în vigoare la o luna dupã aceasta data între ţãrile care l-au ratificat. Totuşi, dacã actul va fi ratificat mai înainte de aceasta data de cel puţin şase tari, el va intra în vigoare între aceste tari la o luna dupã ce Guvernul Confederatiei elvetiene le va notifica depunerea celei de-a sasea ratificãri, iar pentru ţãrile care îl vor ratifica dupã aceea, la o luna dupã notificarea fiecãreia din aceste ratificãri.
(2) Ţãrile în al cãror nume nu se va depune instrumentul de ratificare în termenul arãtat la alineatul precedent, vor fi admise sa adere în condiţiile articolului 16.
(3) Prezentul Act va înlocui, în raporturile dintre ţãrile cãrora li se aplica, Convenţia Uniunii de la Paris din 1883, şi actele de revizuire ulterioare.
(4) În ceea ce priveşte ţãrile cãrora Actul de fata nu li se aplica dar cãrora li se aplica Convenţia Uniunii de la Paris din 1883 revizuitã la Haga în 1925, aceasta din urma va rãmâne în vigoare.
(5) De asemenea, în ceea ce priveşte ţãrile cãrora nu li se aplica nici prezentul Act, nici Convenţia Uniunii de la Paris revizuitã la Haga, Convenţia Uniunii de la Paris revizuitã la Washington în 1911 va rãmâne în vigoare.
ART. 19
(1) Prezentul Act va fi semnat într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Guvernului Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. O copie certificatã va fi remisã de cãtre aceasta fiecãrei tari a Uniunii.
Fãcut la Londra, într-un singur exemplar, la 2 iunie 1934.
CONVENŢIA UNIUNII DE LA PARIS
pentru protecţia proprietãţii industriale, revizuitã la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925 şi Londra la 2 iunie 1934 şi la Lisabona la 31 octombrie 1958*)
--------
*) Traducere.
ART. 1
(1) Ţãrile cãrora li se aplica prezenta Convenţie sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietãţii industriale.
(2) Protecţia proprietãţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mãrcile de fabrica sau de comerţ, numele comercial şi indicaţiile de provenienta sau denumirile de origine, precum şi reprimarea concurentei neloiale.
(3) Proprietatea industriala se înţelege în sensul cel mai larg şi se aplica nu numai industriei şi comerţului propriu-zis, ci şi în domeniul industriilor agricole şi extractive şi tuturor produselor fabricate sau naturale, ca de exemplu: vinuri, graunte, foi de tutun, fructe, vite, minereuri, ape minerale, bere, flori, fãina.
(4) Termenul de brevete de invenţie cuprinde diferitele feluri de brevete industriale admise de legislatiile ţãrilor Uniunii, ca brevete de import, brevete de perfecţionare, brevete şi certificate adiţionale etc.
ART. 2
(1) Cetãţenii fiecãrei tari a Uniunii se vor bucura în toate celelalte tari ale Uniunii, în ceea ce priveşte protecţia proprietãţii industriale, de avantajele pe care legile respective le acorda în prezent sau le vor acorda de acum înainte cetãţenilor lor, aceasta fãrã a prejudicia drepturile în mod special prevãzute de prezenta Convenţie.
În consecinta, ei vor avea aceeaşi protecţie ca şi aceştia din urma şi aceleaşi mijloace legale impotriva oricãrei atingeri adusã drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalitãţilor impuse cetãţenilor tarii respective.
(2) Totuşi nici o condiţie cu privire la domiciliu sau la stabilirea în ţara în care este cerutã protecţia nu poate fi impusa cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune, pentru a se bucura de vreun drept de proprietate industriala.
(3) Sunt în mod expres rezervate dispoziţiile legislaţiei fiecãrei tari a Uniunii referitoare la procedura judiciarã şi administrativã şi la competenta, precum şi cu privire la alegerea de domiciliu sau la stabilirea unui mandatar, pe care le-ar cere legile asupra proprietãţii industriale.
ART. 3
Sunt asimilaţi cetãţenilor ţãrilor Uniunii cetãţenii ţãrilor care fac parte din Uniune şi care sunt domiciliaţi sau au întreprinderi industriale şi comerciale efective şi serioase pe teritoriul uneia din ţãrile Uniunii.
ART. 4
A. (1) Orice persoana care a fãcut în condiţii reglementare depozitul unei cereri de brevet de invenţie, al unui model de utilitate, al unui desen sau model industrial, al unei mãrci de fabrica sau de comerţ într-una din ţãrile contractante, sau reprezentantul sau (ayant cause) va beneficia, pentru a efectua depozitul în celelalte tari şi sub rezerva drepturilor terţilor, de un drept de prioritate în termenele stabilite mai jos.
(2) Se recunoaşte ca dând naştere dreptului de prioritate orice depozit care are valoarea unui depozit naţional regulat în virtutea legii înterne a fiecãrei tari a Uniunii sau a tratatelor internaţionale încheiate între mai multe tari ale Uniunii.
(3) Prin depozit naţional regulat se va înţelege orice depozit care este suficient pentru a stabili data la care a fost depusa cererea în ţara respectiva, oricare ar fi soarta ulterioara a acestei cereri.
B. În consecinta, depozitul efectuat ulterior într-una din celelalte tari ale Uniunii înainte de expirarea acestor termene nu va putea fi invalidat de fapte petrecute între timp, cum ar fi mai ales un alt depozit, publicarea inventiei sau exploatarea sa, punerea în vânzare a unor exemplare ale desenului sau ale modelului, folosirea marcii, şi aceste fapte nu vor putea da naştere la nici un drept terţilor şi nici unei posesiuni personale. Drepturile câştigate de cãtre terţi înainte de ziua primei cereri, care serveşte ca baza dreptului de prioritate, sunt rezervate prin efectul legislaţiei interne a fiecãrei tari a Uniunii.
C. (1) Termenele de prioritate menţionate mai sus vor fi de douasprezece luni pentru brevetele de invenţie şi modelele de utilitate şi de şase luni pentru desenele şi modelele industriale şi pentru mãrcile de fabrica sau de comerţ.
(2) Aceste termene încep sa curgã de la data depozitului primei cereri; ziua depozitului nu este cuprinsã în termen.
(3) Dacã ultima zi a termenului este o sãrbãtoare legalã sau zi în care biroul nu este deschis pentru a primi depozite de cereri în ţara în care se cere protecţia, termenul va fi prelungit pana la prima zi lucrãtoare care urmeazã.
(4) Va fi consideratã ca prima cerere a carei data de depozit va fi punctul de plecare al termenului de prioritate, o cerere ulterioara având acelaşi obiect ca o prima cerere anterioarã în sensul alineatului (2) de mai sus, depusa în aceeaşi ţara a Uniunii, cu condiţia ca aceasta cerere anterioarã sa fi fost retrasã, abandonatã sau refuzatã la data depozitului cererii ulterioare, fãrã sa fi fost supusã controlului public şi fãrã a lasa sa subsiste drepturi, şi sa nu fi servit încã drept baza pentru revendicarea dreptului de prioritate. Cererea anterioarã nu va mai putea servi atunci ca baza pentru revendicarea dreptului de prioritate.
D. (1) Oricine va voi sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa facã o declaraţie arãtând data şi ţara acestui depozit. Fiecare ţara va stabili termenul pana la care va trebui facuta aceasta declaraţie.
(2) Aceste indicaţii vor fi menţionate în publicaţiile care emana de la administraţia competenta, în special cele cu privire la brevete şi la descrierea acestora.
(3) Ţãrile Uniunii vor putea pretinde de la cel care face o declaraţie de prioritate sa prezinte o copie a cererii (descriere, desene etc.) depusa anterior. Copia, certificatã pentru conformitate de cãtre Administraţia care a primit aceasta cerere, va fi scutitã de orice legalizare şi va putea fi depusa în toate cazurile şi în orice moment în termen de trei luni de la depozitul cererii ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie sa fie însoţitã de un certificat cu data depozitului emis de aceasta Adminsitratie, şi de o traducere.
(4) Alte formalitãţi nu vor putea fi cerute pentru declaraţia de prioritate, în momentul depozitului cererii. Fiecare ţara a Uniunii va stabili consecinţele omisiunii formalitãţilor prevãzute de prezentul articol, fãrã ca aceste consecinţe sa fie mai grave decât pierderea dreptului de prioritate.
(5) Ulterior, vor putea fi cerute alte justificãri.
Acela care se prevaleazã de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa indice numãrul acelui depozit; aceasta indicaţie va fi publicatã în condiţiile prevãzute de alineatul (2) de mai sus.
E. (1) Când un desen sau model industrial a fost depus într-o ţara în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decât cel stabilit pentru desene şi modele industriale.
(2) În afarã de acestea, este ingaduit sa se depunã într-o ţara un model de utilitate în virtutea unui drept de prioritate întemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, şi viceversa.
F. Nici o ţara a Uniunii nu va putea refuza o prioritate sau o cerere de brevet pentru motivul ca depunatorul revendica prioritati multiple, chiar când provin din tari diferite, sau pentru motivul ca o cerere care revendica una sau mai multe prioritati conţine unul sau mai multe elemente care nu erau cuprinse în cererea sau în cererile a cãror prioritate este revendicata, cu condiţia ca, în ambele cazuri, sa existe o unitate a inventiei în sensul legii tarii respective.
În ceea ce priveşte elementele care nu sunt cuprinse în cerere sau în cererile a cãror prioritate este revendicata, depozitul cererii ulterioare da naştere unui drept de prioritate în condiţiile obişnuite.
G. (1) Dacã la examinare se dovedeşte ca o cerere de brevet este complexa, cel care a depus cererea, va putea sa o împartã într-un anumit numãr de cereri divizate, pãstrând ca data a fiecãrei cereri divizate data cererii iniţiale şi, dacã este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.
(2) Cel care a fãcut cererea de brevet va putea de asemenea sa o împartã, din proprie initiativa, pãstrând ca data a fiecãrei cereri divizate data cererii iniţiale şi, dacã este cazul, beneficiul dreptului de prioritate. Fiecare ţara a Uniunii va avea facultatea sa stabileascã condiţiile în care va fi autorizata aceasta divizare.
H. Prioritatea nu poate fi refuzatã pentru motivul ca anumite elemente ale inventiei pentru care se revendica prioritatea nu figureazã printre revendicarile formulate în cerere în ţara de origine, cu condiţia ca ansamblul actelor cererii sa arate în mod precis elementele menţionate.
ART. 4 BIS
(1) Brevetele cerute în diferitele tari contractante de cãtre cetãţeni ai ţãrilor care fac parte din Uniune vor fi independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte tari care au aderat sau nu la Uniune.
(2) Aceasta dispoziţie trebuie inteleasa în mod absolut, mai ales în sensul ca brevetele cerute în termenul de prioritate sunt independente atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate şi de decãdere cat şi din punct de vedere al duratei normale.
(3) Ea se aplica la toate brevetele care exista la data intrãrii sale în vigoare.
(4) Ea se va aplica de asemenea, în cazul aderãrii unor tari noi, brevetelor care exista de o parte şi de alta la data aderãrii.
(5) Brevetele obţinute cu beneficiul prioritatii se vor bucura, în diferitele tari ale Uniunii, de o durata egala aceleia de care s-ar bucura dacã ar fi cerute sau eliberate fãrã beneficiul prioritatii.
ART. 4 TER
Inventatorul are dreptul sa fie menţionat ca atare în brevet.
ART. 4 QUARTER
Eliberarea unui brevet nu va putea fi refuzatã şi un brevet nu va putea fi invalidat pentru motivul ca vânzarea produsului brevetat sau obţinut printr-un procedeu brevetat este supusã unor restrictii sau îngrãdiri care rezulta din legislaţia nationala.
ART. 5
A. (1) Introducerea, de cãtre brevetat, în ţara unde a fost acordat brevetul, de obiecte fabricate într-una din ţãrile Uniunii nu va avea ca urmare decãdere din drepturile conferite de brevet.
(2) Fiecare din ţãrile Uniunii va avea dreptul de a lua mãsurile legislative necesare pentru a preveni abuzurile care ar putea sa rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, cum ar fi de exemplu neexploatarea.
(3) Decãderea din drepturile conferite de brevet decât dacã concesiunea de licenţe obligatorii nu ar fi suficienta pentru a preveni aceste abuzuri. Nici o acţiune în decãdere sau în anulare a unui brevet nu va putea fi introdusã înainte de expirarea a doi ani de la concesiunea primei licenţe obligatorii.
(4) O licenta obligatorie nu va putea fi cerutã pentru motiv de neexploatare sau de insuficienta exploatare înainte de expirarea unui termen de patru ani de la depozitul cererii de brevet sau de trei ani de la acordarea brevetului, termenul care expira cel mai târziu fiind acela care trebuie aplicat; ea va fi refuzatã dacã brevetatul îşi motiveaza inactiunea cu justificãri legitime. O astfel de licenta obligatorie nu va fi exclusiva şi nu va putea fi transmisã, nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenta, decât împreunã cu partea întreprinderii sau fondului de comerţ care o exploateazã.
(5) Dispoziţiile precedente vor fi aplicabile modelelor de utilitate, sub rezerva modificãrilor necesare.
B. Protecţia desenelor şi a modelelor industriale nu poate fi atinsa de vreo decãdere din cauza introducerii de obiecte întocmai celor care sunt protejate.
C. (1) Dacã într-o ţara folosirea marcii înregistrate este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulatã decât dupã un termen echitabil şi dacã cel interesat nu justifica cauzele inacţiunii sale.
(2) Folosirea unei mãrci de fabrica sau de comerţ de cãtre proprietar, sub o forma care diferã prin elemente care nu schimba caracterul distinctiv al marcii, în forma sub care a fost înregistratã într-una din ţãrile Uniunii, nu va avea ca urmare invalidarea înregistrãrii şi nu va micşora protecţia acordatã marcii.
(3) Folosirea simultanã a aceleiaşi mãrci pe produse identice sau similare de cãtre întreprinderi industriale sau comerciale considerate coproprietare ale marcii conform dispoziţiilor legii naţionale a tarii în care este cerutã protecţia nu va impiedica înregistrarea şi nu va micşora în nici un chip protecţia acordatã marcii respective în oricare din ţãrile Uniunii, cu condiţia ca folosirea respectiva sa nu aibã ca efect inducerea în eroare a publicului şi sa nu fie contrarã interesului public.
D. Pentru recunosterea dreptului nu se va pretinde pe produs nici un semn sau vreo menţiune a brevetului, a modelului de utilitate, a înregistrãrii marcii de fabrica sau de comerţ, sau a depozitului desenului sau modelul industrial.
ART. 5 BIS
(1) Un termen de graţie, care va trebui sa fie de minimum trei luni, va fi acordat pentru plata taxelor prevãzute pentru menţinerea drepturilor de proprietate industriala, în schimbul plãţii unei taxe suplimentare dacã legatia nationala o impune.
(2) Ţãrile Uniunii au dreptul sa prevadã restabilirea brevetelor de invenţie lipsite de valabilitate ca urmare a neplatii taxelor.
ART. 5 TER
În nici una din ţãrile contractante nu se va considera ca aducând atingere drepturile brevetului:
1. folosirea, pe bordul navelor celorlalte tari ale Uniunii, a mijloacelor care formeazã obiectul brevetului sau în corpul navei, în maşini, aparate de manevrare, echipament de navigaţie şi alte accesorii, când aceste nave vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în apele tarii, cu condiţia ca aceste mijloace sa fie folosite acolo exclusiv pentru trebuinţele navei;
2. folosirea mijloacelor care formeazã obiectul brevetului în construcţia sau în funcţionarea aeronavelor sau vehiculelor terestre aparţinând altor tari ale Uniunii, sau a accesoriilor aeronavelor sau vehiculelor terestre, atunci când acestea vor pãtrunde în mod temporar sau accidental în ţara respectiva.
ART. 5 QUARTER
Când un produs este introdus într-o ţara a Uniunii în care exista un brevet care protejeaza un procedeu de fabricaţie a produsului respectiv, brevetatul va avea fata de produsul introdus toate drepturile pe care legislaţia tarii de import i le acorda, în baza brevetului pentru procedeu, asupra produselor fabricate în acea ţara.
ART. 5 QUINQUIES
Desenele şi modelele industriale vor fi protejate în toate ţãrile Uniunii.
ART. 6
(1) Condiţiile depozitului şi ale înregistrãrii marcilor de fabrica sau de comerţ vor fi stabilite în fiecare ţara a Uniunii de legislaţia nationala.
(2) Totuşi, o marca depusa de un cetãţean al unei tari a Uniunii într-o alta ţara a Uniunii nu va putea fi refuzatã sau invalidata pentru motivul ca ea nu ar fi fost depusa, înregistratã sau reînnoitã în ţara de origine.
(3) O marca înregistratã reglementar într-una din ţãrile Uniunii va fi consideratã independenta de mãrcile înregistrate în celelalte tari ale Uniunii, inclusiv ţara de origine.
ART. 6 BIS
(1) Ţãrile Uniunii se obliga sa refuze sau sa invalideze, fie din oficiu, dacã legislaţia tarii o permite, fie la cererea celui interesat, înregistrarea unei mãrci de fabrica sau de comerţ care ar constitui reproducerea, imitatia sau traducerea susceptibilã de a crea confuzie cu o marca pe care autoritatea competenta a tarii unde are loc înregistrarea o va considera ca este notoriu cunoscutã în acea ţara ca fiind deja marca unei persoane admise sa beneficieze de prevederile Convenţiei şi folositã pentru produse identice sau similare. Se va proceda la fel atunci când partea esenţialã a marcii constituie reproducerea unei asemenea mãrci notoriu cunoscutã sau o imitaţie susceptibilã de a crea confuzie cu aceasta marca.
(2) Un termen de minimum cinci ani va trebui sa fie acordat de la data înregistrãrii pentru a cere radierea unei astfel de mãrci. Ţãrile Uniunii au dreptul sa prevadã un termen în care va trebui sa fie cerutã interzicerea folosirii.
(3) Nu se va stabili nici un termen pentru a cere radierea marcilor înregistrate cu rea-credinţa.
ART. 6 TER
(1) a) Ţãrile contractante convin sa refuze sau sa invalideze înregistrarea şi sa interzicã prin mãsuri corespunzãtoare folosirea fãrã autorizaţia autoritãţilor competente, fie ca mãrci de fabrica sau de comerţ, fie ca elemente ale acestor mãrci, a stemelor, a drapelelor şi a altor embleme de stat ale ţãrilor contractante, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanţie adoptate de cãtre acestea, precum şi a oricãrei imitatii de blazoane.
b) Dispoziţiile de sub litera a) de mai sus se aplica de asemenea stemelor, drapelelor şi altor embleme, initialelor sau denumirilor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii, cu excepţia stemelor, drapelelor şi altor embleme, iniţiale sau denumiri care au format deja obiectul unor acorduri internaţionale în vigoare destinate sa asigure protecţia lor.
c) Nici o ţara a Uniunii nu este obligatã sa aplice dispoziţiile de sub litera b) de mai sus în detrimentul titularilor de drepturi câştigate cu buna-credinţa înainte de intrarea în vigoare a prezentei Convenţii în ţara respectiva. Ţãrile Uniunii nu sunt obligate sa aplice aceste dispoziţii când folosirea sau înregistrarea prevãzutã sub litera a) de mai sus nu este de natura sa sugereze publicului o legatura între organizaţia în cauza şi stemele, drapelele, emblemele, initialele sau denumirile respective, sau dacã nu este verosimil ca aceasta folosire sau înregistrare ar putea sa însele publicul cu privire la existenta unei legãturi între cel care le foloseşte şi organizaţie.
(2) Interzicerea semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie se va aplica numai în cazul când mãrcile care le vor cuprinde vor fi destinate sa fie folosite pe mãrfuri de acelaşi gen sau de un gen similar.
(3) a) Pentru aplicarea acestor dispoziţii, ţãrile contractante convin sa-şi comunice reciproc, prin intermediul Biroului internaţional de la Berna, lista emblemelor de stat, a semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie pe care doresc sau vor dori sa le punã, în mod absolut sau în anumite limite, sub protecţia prezentului articol precum şi orice modificãri ulterioare aduse acestei liste. Fiecare ţara a Uniunii va pune la dispoziţia publicului, în timp util, listele notificate.
Totuşi, aceasta notificare nu este obligatorie, în ceea ce priveşte drapelele statelor.
b) Dispoziţiile de la litera b) a alineatului (1) al prezentului articol sunt aplicabile numai stemelor, drapelelor şi altor embleme, initialelor sau denumirilor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale pe care acestea le-au comunicat ţãrilor Uniunilor prin intermediul Biroului internaţional.
(4) Orice ţara a Uniunii va putea sa transmitã tarii sau organizaţiei internaţionale interguvernamentale interesate, în termen de douasprezece luni de la primirea notificãrii, eventualele sale obiecţiuni, prin intermediul Biroului internaţional.
(5) Pentru emblemele de stat, mãsurile prevãzute la alineatul 1 se vor aplica numai marcilor înregistrare dupã 6 noiembrie 1925.
(6) Pentru emblemele de stat altele decât drapelele pentru semnele şi sigiliile oficiale ale ţãrilor Uniunii şi pentru stemele, drapelele şi alte embleme, iniţiale sau denumirile organizaţiilor internaţionale interguvernamentale, aceste dispoziţii nu se vor aplica decât marcilor înregistrate dupã doua luni de la primirea notificãrii prevãzute la alineatul (3) de mai sus.
(7) În caz de rea-credinţa, ţãrile vor avea dreptul sa radieze chiar şi mãrcile înregistrate înainte de semnarea prezentului Act şi care coporta embleme de stat, semne şi sigilii.
(8) Cetãţenii fiecare tari care vor fi autorizaţi sa foloseascã embleme de stat, semne şi sigilii ale tarii lor vor putea sa le foloseascã, chiar dacã exista similitudine cu cele dintr-o alta ţara.
(9) Ţãrile Uniunii se obliga sa interzicã folosirea neutralizata, în comerţ, a stemelor de stat ale celorlalte tari contractante, atunci când aceasta folosire ar fi de natura sa induca în eroare asupra originii produselor.
(10) Dispoziţiile precedente nu constituie o piedica pentru exercitarea de cãtre tari a dreptului de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea punctului 3 de la litera B a articolului 6 quinquies, mãrcile care conţin, fãrã autorizaţie, steme, drapele şi alte embleme de stat sau semne şi sigilii oficiale de o ţara a Uniunii, precum şi semne distinctive ale organizaţiilor internaţionale interguvernamentale menţionate la alineatul (1) de mai sus.
ART. 6 QUARTER
(1) Când, în conformitate cu legislaţia unei tari a Uniunii, cesiunea unei mãrci nu este valabilã decât dacã este efectuatã în acelaşi timp cu transferul întreprinderii sau al fondului de comerţ cãruia aparţine marca, va fi de ajuns, pentru ca aceasta valabilitate sa fie admisã, ca partea întreprinderii sau a fondului de comerţ situata în acea ţara sa fie transmisã cesionarului cu dreptul exclusiv de a fabrica sau de a vinde în acea ţara produsele care poarta marca cedata.
(2) Aceasta dispoziţie nu impune ţãrilor Uniunii obligaţia de a considera ca valabil transferul unei mãrci a carei folosire de cãtre cesionar ar fi, de fapt, de natura a induce publicul în eroare, mai ales în ceea ce priveşte provenienta, natura sau calitãţile substanţiale ale produselor pe care este aplicatã marca.
ART. 6 QUINQUIES
A. (1) Orice marca de fabrica sau de comerţ înregistratã reglementar în ţara de origine va fi admisã la depozit şi protejata, ca atare, în celelalte tari ale Uniunii, sub rezervele indicate în prezentul articol. Aceste tari vor putea cere înainte de a proceda la înregistrarea definitiva, prezentarea unui certificat de înregistrare în ţara de origine, eliberat de autoritatea competenta.
Nu se va cere nici o legalizare a acestui certificat.
(2) Va fi consideratã ca ţara de origine acea ţara a Uniunii în care depunatorul are o întreprindere industriala sau comercialã efectivã şi serioasã şi, dacã nu are o astfel de întreprindere în Uniune, acea ţara a Uniunii în care îşi are domiciliul şi, dacã nu are domiciliul în cadrul Uniunii, ţara naţionalitãţii sale în cazul când este cetãţeanul unei tari a Uniunii.
B. Mãrcile de fabrica sau de comerţ la care se referã prezentul articol, nu vor putea fi refuzate la înregistrare sau invalidate decât în urmãtoarele cazuri:
1. când sunt de natura sa aducã o atingere drepturilor dobândite de cãtre terţi în ţara în care este cerutã protecţia;
2. când sunt lipsite de orice caracter distinctiv sau formate exclusiv din semne sau indicaţii putând servi, în comerţ, pentru a indica specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, locul de origine al produselor sau data producţiei, sau care au devenit uzuale în vorbirea curenta sau în obiceiurile de buna-credinţa şi constante ale comerţului din ţara în care este cerutã protecţia;
3. când sunt contrare moralei sau ordinii publice mai ales cele care sunt de natura sa însele publicul. O marca nu va putea fi consideratã ca fiind contrarã ordinii publice pentru simplu fapt ca ea nu este în conformitate cu vreo dispoziţie a legislaţiei asupra marcilor, în afarã de cazul când însãşi dispoziţia priveşte ordinea publica.
Cu toate acestea, dispoziţiile articolului 10 bis rãmân aplicabile.
C. (1) Pentru a aprecia dacã marca este susceptibilã de protecţie, va trebui sa se ţinã seama de toate circumstanţele de fapt, mai ales de durata de folosire a marcii.
(2) Nu vor putea fi refuzate în celelalte tari ale Uniunii mãrcile de fabrica sau de comerţ pentru singurul motiv ca ele nu diferã de mãrcile protejate în ţara de origine decât prin elemente care nu altereaza caracterul distinctiv şi nu au legatura cu identitatea marcilor în forma sub care acestea au fost înregistrate în ţara de origine respectiva.
D. Nimeni nu va putea beneficia de dispoziţiile prezentului articol dacã marca pentru care revendica protecţia nu este înregistratã în ţara de origine.
E. Totuşi, în nici un caz reînnoirea înregistrãrii unei mãrci în ţara de origine nu va atrage obligatã de a reînnoi înregistrarea în celelalte tari ale Uniunii în care marca a fost înregistratã.
F. Beneficiul prioritatii rãmâne câştigat depozitelor de mãrci efectuate în termenul prevãzut la articolul 4, chiar atunci când înregistrarea în ţara de origine nu intervine decât dupã expirarea acestui termen.
ART. 6 SIXIES
Ţãrile Uniunii se obliga sa protejeze mãrcile de serviciu. Ele nu sunt obligate sa prevadã înregistrarea acestor mãrci.
ART. 6 SEPTIES
(1) Dacã agentul sau reprezentantul titularului unei mãrci într-una din ţãrile Uniunii cere, fãrã autorizaţia acestui titular, înregistrarea în numele sau a marcii respective, în una sau mai multe din aceste tari, titularul va avea dreptul sa se opunã înregistrãrii cerute sau sa ceara radierea, sau dacã legea tarii permite, sa ceara transferul în favoarea sa a înregistrãrii respective, în afarã de cazul în care agentul sau reprezentantul justifica faptele sale.
(2) Titularul marcii va avea dreptul, sub rezerva prevederilor alineatului (1) de mai sus, sa se opunã folosirei marcii de cãtre agentul sau reprezentantul sau dacã nu a autorizat aceasta folosire.
(3) Legislatiile naţionale au dreptul sa prevadã un termen echitabil în care titularul unei mãrci va trebui sa valorifice drepturile prevãzute de prezentul articol.
ART. 7
Natura produsului pe care trebuie sa fie aplicatã marca de fabrica sau de comerţ nu poate, în nici un caz, sa constituie un obstacol la înregistrarea marcii.
ART. 7 BIS
(1) Ţãrile Uniunii se obliga sa admitã în depozit şi sa protejeze mãrcile aparţinând colectivitãţilor a cãror existenta nu este contrarã legii tarii de origine, chiar dacã aceste colectivitãţi nu poseda o întreprindere industriala sau comercialã.
(2) Fiecare ţara va decide asupra condiţiilor speciale în care o colectivitate va fi protejata şi va putea refuza protecţia, dacã aceasta marca este contrarã interesului public.
(3) Totuşi, protecţia acestor mãrci nu va putea fi refuza nici unei colectivitãţi a carei existenta nu este contrarã legilor tarii de origine pentru motivul ca aceasta nu este stabilitã în ţara în care se cere protecţia sau ca nu este constituitã în conformitate cu legislaţia acestei tari.
ART. 8
Numele comercial va fi protejat în toate ţãrile Uniunii, fãrã obligaţia depozitului sau a înregistrãrii, indiferent dacã el face sau nu parte dintr-o marca de fabrica sau de comerţ.
ART. 9
(1) Orice produs care poarta în mod ilicit o marca de fabrica sau de comerţ sau un nume comercial va fi sechestrat la import în acele tari ale Uniunii în care aceasta marca sau acest nume comercial au dreptul la protecţia legalã.
(2) Sechestrarea va fi de asemenea efectuatã în ţara în care a avut loc aplicarea ilicitã sau în ţara în care va fi importat produsul.
(3) Sechestrarea va fi efectuatã la cererea fie a procuraturii, fie a oricãrei alte autoritãţi competente, fie a unei pãrţi interesate, persoana fizica sau juridicã, în conformitate cu legislaţia interna a fiecãrei tari.
(4) Autoritãţile nu vor fi obligate sa efectueze sechestrarea în caz de tranzit.
(5) Dacã legislaţia unei tari nu admite sechestrarea la import, aceasta va fi înlocuitã cu prohibirea importului sau cu sechestrarea în interior.
(6) Dacã legislaţia unei tari nu admite nici sechestrarea la import, nici prohibirea importului, nici sechestrarea în interior, aceste mãsuri vor fi înlocuite, pana la modificarea corespunzãtoare a legislaţiei, cu acţiunile şi mijloacele pe care legea acestei tari le asigura, în asemenea caz, cetãţenilor sãi.
ART. 10
(1) Dispoziţiile articolului precedent vor fi aplicabile oricãrui produs care poarta în mod fals, ca indicaţie de provenienta, numele unei localitãţi sau al unei tari determinate, când aceasta indicaţie va fi legatã de un nume comercial fictiv sau folositã cu intenţie frauduloasã.
(2) Va fi în orice caz recunoscut ca parte interesatã, fie ca este vorba de o persoana fizica sau juridicã, orice producãtor, fabricant sau comerciant, angajat în producţia, fabricarea sau comerţul acestui produs şi stabilit fie în localitatea indicatã în mod fals ca loc de provenienta, fie în regiunea în care este situata aceasta localitate, fie în ţara indicatã în mod fals, fie în ţara în care este folositã falsa indicaţie de provenienta.
ART. 10 BIS
(1) Ţãrile contractante sunt obligate sa asigure cetãţenilor ţãrilor care fac parte din Uniune protecţie efectivã impotriva concurentei neloiale.
(2) Constituie un act de concurenta neloialã orice act de concurenta contrar uzantelor cinstite în materie industriala sau comercialã.
(3) Mai ales vor trebui interzise:
1. orice fapte de natura a crea confuzie, prin orice mijloc, cu produsele unui concurent;
2. afirmatiile false, în exercitarea comerţului, de natura a discredita produsele unui concurent;
3. indicaţiile sau afirmatiile a cãror folosire, în exercitarea comerţului, este susceptibilã sa induca publicul în eroare în ceea ce priveşte natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinea pentru întrebuinţare sau cantitatea mãrfurilor.
ART. 10 TER
(1) Ţãrile contractante se obliga sa asigure cetãţenilor celorlalte tari ale Uniunii mijloace legale corespunzãtoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor prevãzute la articolele 9, 10 şi 10 bis.
(2) În afarã de aceasta, ele se obliga sa prevadã mãsuri care sa permitã sindicatelor şi asociaţiilor care reprezintã industria sau comerţul interesat şi a cãror existenta nu este contrarã legilor tarii lor, sa acţioneze în justiţie sau în fata autoritãţilor administrative, în scopul reprimãrii faptelor prevãzute de articolele 9, 10 şi 10 bis, în mãsura în care legea tarii în care este cerutã protecţia o permite sindicatelor şi asociaţiilor acestei tari.
ART. 11
(1) Ţãrile Uniunii vor acorda în conformitate cu legislaţia lor interna, protecţie temporarã inventiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor sau modelelor industriale, ca şi marcilor de fabrica sau de comerţ pentru produsele care vor figura la expoziţiile internaţionale oficiale sau oficial recunoscute organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
(2) Aceasta protecţie temporarã nu va prelungi termenele prevãzute la articolul 4. Dacã mai târziu este invocat dreptul de prioritate, Administraţia fiecãrei tari va putea stabili ca termenul sa curgã de la data introducerii produsului în expoziţie.
(3) Fiecare ţara va putea cere ca dovada a identitãţii obiectului expus şi a datei introducerii, actele justificative pe care le va socoti necesare.
ART. 12
(1) Fiecare din ţãrile Uniunii se obliga sa stabileascã un serviciu special al proprietãţii industriale şi un depozit central pentru comunicarea cãtre public a brevetelor de invenţie, a modelor de utilitate, a desenelor sau modelelor industriale şi a marcilor de fabrica sau de comerţ.
(2) Acest serviciu va edita o publicaţie periodicã oficialã. El va publica în mod regulat:
a) numele titularilor brevetelor acordate, cu o scurta descriere a inventiilor brevetate;
b) reproducerea marcilor înregistrate.
ART. 13
(1) Oficiul internaţional instituit sub numele de Biroul internaţional pentru protecţia proprietãţii industriale este pus sub inalta autoritate a Guvernului Confederatiei elvetiene, care îi reglementeazã organizarea şi îi supravegheazã funcţionarea.
(2) a) Limbile franceza şi engleza vor fi folosite de cãtre Biroul internaţional în îndeplinirea sarcinilor prevãzute la alineatele (3) şi (5) ale prezentului articol.
b) Conferinţele şi întrunirile la care se referã articolul 14 se vor tine în limbile franceza, engleza şi spaniola.
(3) Biroul internaţional centralizeazã informaţiile de orice natura referitoare la protecţia proprietãţii industriale, le reuneste şi le publica. Ele procedeazã la efectuarea studiilor de utilitate comuna care intereseazã Uniunea şi redacteazã, pe baza documentelor care îi sunt puse la dispoziţie de cãtre diferitele Administraţii, o publicaţie periodicã, în limba franceza, asupra problemelor care privesc obiectul Uniunii.
(4) Fiecare numãr al acestei publicaţii precum şi toate documentele publicate de Biroul internaţional sunt repartizate Administraţiilor ţãrilor Uniunii în proporţia numãrului unitãţilor de contribuţie menţionate mai jos. Exemplarele şi documentele suplimentare care ar fi cerute, fie de administraţiile menţionate, fie de societãţi sau de particulari, vor fi plãtite separat.
(5) Biroul internaţional trebuie sa fie oricând la dispoziţia ţãrilor Uniunii pentru a le da informaţiile speciale de care ar putea avea nevoie asupra chestiunilor privind serviciul internaţional al proprietãţii industriale. Directorul Biroului internaţional face un raport anual asupra gestiunii sale, care este comunicat tuturor ţãrilor Uniunii.
(6) Cheltuielile curente ale Biroului internaţional vor fi suportate în comun de ţãrile Uniunii. Pana la o noua dispoziţie, ele nu vor putea depãşi suma de o suta douãzeci de mii de franci elvetieni anual. Aceasta suma va putea fi marita, la nevoie, prin hotãrârea unanima a uneia din Conferinţele prevãzute la articolul 14.
(7) Cheltuielile curente nu cuprind cheltuielile aferente lucrãrilor Conferinţelor plenipotentiarilor sau Conferinţelor administrative, nici cheltuielile pe care le-ar putea antrena lucrãri speciale sau publicaţii efectuate în conformitate cu hotãrârile unei conferinţe. Aceste cheltuieli al cãror cuantum anual nu va putea depãşi 20.000 franci elvetieni, vor fi repartizate între ţãrile Uniunii proporţional cu contribuţia pe care ele o plãtesc pentru funcţionarea Biroului internaţional, în conformitate cu dispoziţiile alineatului (8) de mai jos.
(8) Pentru a determina contribuţia fiecãrei tari la totalul cheltuielilor, ţãrile contractante şi cele care vor adera ulterior la Uniune sunt împãrţite în şase clase, contribuind fiecare în proporţia unui anumit numãr de unitãţi şi anume:
Clasa 1 ................. 25 unitãţi
Clasa a 2-a ............. 20 unitãţi
Clasa a 3-a ............. 15 unitãţi
Clasa a 4-a ............. 10 unitãţi
Clasa a 5-a ............. 5 unitãţi
Clasa a 6-a ............. 3 unitãţi
Aceşti coeficienţi se inmultesc cu numãrul de tari din fiecare clasa şi suma produselor astfel obţinute da numãrul de unitãţi la care trebuie sa fie împãrţit totalul cheltuielilor. Catul reprezintã cuantumul unitãţii de cheltuiala.
(9) Fiecare din ţãrile contractante va desemna, în momentul aderãrii sale, clasa în care doreşte sa fie incadrata. Totuşi, fiecare ţara a Uniunii va putea declara ulterior ca doreşte sa fie incadrata într-o alta clasa.
(10) Guvernul Confederatiei elvetiene supravegheazã cheltuielile Biroului internaţional, precum şi evidentele contabile ale acestuia şi acorda avansurile necesare.
(11) Bilanţul anual stabilit de cãtre Biroul internaţional va fi comunicat tuturor celorlalte Administraţii.
ART. 14
(1) Prezenta Convenţie va fi supusã la revizuirii periodice, în vederea introducerii imbunatatirilor de natura a perfectiona sistemul Uniunii.
(2) În acest scop, vor avea loc succesiv, în câte una din ţãrile contractante, Conferinţe ale delegatiilor acestor tari.
(3) Administraţia tarii unde va avea loc Conferinţa va pregati, cu concursul Biroului internaţional, lucrãrile acestei Conferinţe.
(4) Directorul Biroului internaţional va asista la şedinţele Conferinţelor şi va lua parte la discuţii fãrã vot deliberativ.
(5) a) În intervalul dintre Conferinţele diplomatice de revizuire, se vor întruni, la fieare trei ani, Conferinţe ale reprezentanţilor tuturor ţãrilor Uniunii, în scopul stabilirii unui raport asupra cheltuielilor previzibile ale Biroului internaţional pentru fiecare perioada trienala care urmeazã şi al studierii problemelor referitoare la apãrarea şi la dezvoltarea Uniunii.
b) În plus, aceste Conferinţe vor putea modifica prin hotãrâre luatã în unanimitate suma anuala maxima a cheltuielilor Biroului internaţional, cu condiţia ca ele sa fie întrunite în calitate de Conferinţe ale plenipotentiarilor tuturor ţãrilor Uniunii la convocarea Guvernului Confederatiei elvetiene.
c) În afarã de aceasta, Conferinţele prevãzute la litera a) de mai sus vor putea fi convocate în intervalul dintre întrunirile lor trienale la initiativa fie a Directorului Biroului internaţional, fie a Guvernului Confederatiei elvetiene.
ART. 15
Ţãrile Uniunii îşi rezerva dreptul de a încheia între ele, în mod separat, aranjamente speciale pentru protecţia proprietãţii industriale, în mãsura în care aceste aranjamete nu ar contraveni dispoziţiilor prezentei Convenţii.
ART. 16
(1) Ţãrile care nu au participat la prezenta Convenţie vor fi admise, la cerere, sa adere la ea.
(2) Aceasta aderare va fi notificatã pe cale diplomaticã Guvernului Confederatiei elvetiene şi de cãtre aceasta tuturor celorlate tari.
(3) Ea va atrage, de plin drept, accesiunea la toate clauzele şi admiterea la toate avantajele stipulate prin prezenta Convenţie şi va produce efecte la o luna dupã notificarea facuta de cãtre Guvernul elvetian celorlalte tari ale Uniunii, afarã de cazul când ţara care a aderat nu a indicat o data posterioarã.
ART. 16 BIS
(1) Fiecare ţara a Uniunii poate oricând sa notifice în scris Guvernului Confederatiei elvetiene ca prezenta Convenţie se va aplica tuturor sau unei pãrţi a coloniilor, protectoratelor, teritoriilor sub mandat sau a oricãror altor teritorii supuse autoritãţii sale, sau oricãror teritorii aflate sub suzeranitatea sa şi Convenţia se va aplica tuturor teritoriilor desemnate în notificare la o luna dupã terminarea comunicãrii facuta de cãtre Guvernul Confederatiei elvetiene celorlalte tari ale Uniunii, afarã de cazul când în notificare s-a indicat o data posterioarã. În lipsa acestei notificãri, Convenţia nu se va aplica acestor teritorii.
(2) Fiecare din ţãrile Uniunii poate, oricând, sa notifice în scris Guvernului Confederatiei elvetiene ca prezenta Convenţie înceteazã a se aplica tuturor sau unei pãrţi a teritoriilor care au fãcut obiectul notificãrii prezentei la alineatul pecedent şi Convenţia va inceta sa se aplice teritoriilor desemnate în aceasta notificare, dupã douasprezece luni de la primirea notificãrii adresatã Guvernului Confederatiei elvetiene.
(3) Toate notificãrile fãcute Guvernului Confederatiei elvetiene, în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) ale prezentului articol, vor fi comunicate de cãtre acest Guvern tuturor ţãrilor Uniunii.
ART. 17
Orice ţara parte la prezenta Convenţie se obliga sa adopte în conformitate cu Constituţia sa mãsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestei Convenţii.
S-a convenit ca în momentul depunerii unui instrument de ratificare sau de aderare în numele unei tari, aceasta ţara va fi în mãsura, în conformitate cu legislaţia sa interna, sa aplice dispoziţiile acestei Convenţii.
ART. 17 BIS
(1) Convenţia va rãmâne în vigoare un timp nedeterminat, pana la expirarea unui an din ziua când se va face denunţarea ei.
(2) Aceasta denunţare va fi adresatã Guvernului Confederatiei elvetiene. Ea nu va produce efect decât fata de ţara care o va fi fãcut, Convenţia rãmânând executorie pentru celelalte tari contractante.
ART. 18
(1) Prezentul Act va fi ratificat şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Berna cel mai târziu la 1 mai 1963. Ele vor intra în vigoare la o luna dupã aceasta data între ţãrile care l-au ratificat. Totuşi, dacã actul va fi ratificat mai înainte de aceasta data de cel puţin şase tari, el va intra în vigoare între aceste tari la o luna dupã ce Guvernul Confederatiei elvetiene le va notifica depunerea celei de-a sasea ratificãri, iar pentru ţãrile care îl vor ratifica dupã aceea, la o luna dupã notificarea fiecãreia din aceste ratificãri.
(2) Ţãrile în al cãror nume nu se va depune instrumentul de ratificare în termenul arãtat la alineatul precedent, vor fi admise sa adere în condiţiile articolului 16.
(3) Prezentul Act va înlocui, în raporturile dintre ţãrile cãrora li se aplica, Convenţia Uniunii de la Paris din 1883, şi actele de revizuire care au urmat.
(4) În ceea ce priveşte ţãrile cãrora Actul de fata nu li se aplica dar cãrora li se aplica Convenţia Uniunii de la Paris din 1883 revizuitã la Londra în 1934, aceasta din urma va rãmâne în vigoare.
(5) De asemenea, în ceea ce priveşte ţãrile cãrora nu li se aplica nici prezentul Act, nici Convenţia Uniunii de la Paris revizuitã la Londra, Convenţia Uniunii de la Paris revizuitã la Haga în 1925 va rãmâne în vigoare.
(6) De asemenea, în ceea ce priveşte ţãrile cãrora nu li se aplica nici prezentul Act, nici Convenţia de la Paris revizuitã la Haga, Convenţia de la Paris revizuitã la Washington în 1911 va rãmâne în vigoare.
ART. 19
(1) Prezentul Act va fi semnat într-un singur exemplar în limba franceza, care va fi depus în arhivele Guvernului Confederatiei elvetiene. O copie certificatã va fi remisã de cãtre aceasta fiecãrei tari a Uniunii.
(2) Prezentul Act va rãmâne deschis pentru semnare ţãrilor Uniunii pana la 30 aprilie 1959.
(3) Traduceri oficiale ale prezentului Act vor fi efectuate în limbile germanã, engleza, spaniola, italiana şi portughezã.
Drept care plenipotenţiarii subsemnati, dupã prezentarea deplinelor lor puteri, au semnat prezentul Act.
Fãcut la Lisabona, la 31 octombrie 1958.
ARANJAMENTUL DE LA MADRID
Din 14 aprilie
privind înregistrarea internationala a marcilor de fabrica sau de comerţ, revizuite la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911 şi la Haga la 6 noiembrie 1925*
--------
*) Traducere.
ART. 1
Cetãţenii fiecãrei tari contractante vor putea sa-şi asigure în toate celelalte tari protecţia marcilor lor de fabrica sau de comerţ înregistrate în ţara de origine, pe baza depozitului acestor mãrci la Biroul internaţional de la Berna, fãcut prin intermediul Administraţiei tarii de origine respective.
Definitia tarii de origine este cea cuprinsã în articolul 6 al Convenţiei generale a Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale.
ART. 2
Sunt asimilaţi cetãţenii ţãrilor contractante cetãţenii ţãrilor care nu au aderat la prezentul Aranjament şi care pe teritoriul Uniunii restrânse constituitã de acesta îndeplinesc condiţiile stabilite prin acordul 3 al Convenţiei generale.
ART. 3
Orice cerere de înregistrare internationala va fi prezentatã pe formularul stabilit prin Regulamentul de aplicare; Administraţia tarii de origine a marcii va certifica ca indicaţiile care figureazã pe cerere corespund celor din registrul naţional.
Dacã depunatorul reclama o culoare ca element distinctiv al marcii sale, el va fi obligat:
1. sa declare acest lucru şi sa însoţeascã depozitul sau de o menţiune care sa indice culoarea sau combinatia de culori reclamata;
2. sa ataseze la cererea sa un numãr de exemplare ale acestei mãrci în culori, care vor fi anexate la notificãrile fãcute de cãtre Biroul internaţional. Numãrul acestor exemplare va fi fixat prin Regulamentul de aplicare.
Biroul internaţional va inregistra imediat mãrcile depuse conform articolului 1. El va notifica aceasta înregistrare fãrã întârziere diverselor Administraţii. Mãrcile înregistrate vor fi inserate într-o publicaţie periodicã editata de cãtre Biroul internaţional, pe baza indicaţiilor conţinute în cererea de înregistrare şi a unui cliseu procurat de depunator.
În vederea publicitãţii ce trebuie facuta în ţãrile contractante marcilor înregistrate, fiecare Administraţie va primi gratuit de la Biroul internaţional numãrul de exemplare pe care îl va cere din publicaţia menţionatã mai sus. Aceasta publicitate va fi consideratã în toate ţãrile contractante ca deplin satisfãcãtoare şi nici o alta publicitate nu va putea fi cerutã de la depunator.
ART. 4
Din momentul înregistrãrii astfel facuta la Biroul internaţional, marca va fi protejata în fiecare din ţãrile contractante în aceeaşi mãsura în care ar fi protejata dacã ar fi fost înregistratã direct în fiecare ţara.
Orice mãsura care a fãcut obiectul unei înregistrãri internaţionale se va bucura de dreptul de prioritate stabilit prin articolul 4 al Convenţiei generale, fãrã ca sa fie necesarã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute la litera D a acestui articol.
ART. 4 BIS
Când o marca depusa într-una sau în mai multe din ţãrile contractante a fost ulterior înregistratã de cãtre Biroul internaţional pe numele aceluiaşi titular sau al reprezentantului sau (ayant cause), înregistrarea internationala va fi consideratã ca substituitã înregistrãrilor naţionale anterioare, fãrã prejudiciul drepturilor dobândite pe baza acestora din urma.
ART. 5
În ţãrile în care legislaţia autoriza acest lucru, Administraţiile cãrora Biroul internaţional le va notifica înregistrarea unei mãrci vor avea dreptul sa declare ca protecţia nu poate fi acordatã acestei mãrci pe teritoriul lor. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât condiţiilor care s-ar aplica, în virtutea Convenţiei generale, unei mãrci depuse pentru înregistrarea nationala.
Administraţiile care ar dori sa exercite acest drept vor trebui sa notifice refuzul lor, cu indicarea motivelor, Biroului internaţional, în termenul prevãzut prin legea lor nationala, şi cel mai târziu în termen de un an de la data înregistrãrii internaţionale a marcii.
Biroul internaţional va transmite fãrã întârziere Administraţiei tarii de origine şi proprietarului marcii sau mandatarului acestuia, dacã el a fost indicat Biroului de cãtre Administraţie, cererea de refuz astfel notificatã. Cel interesat va avea aceleaşi mijloace legale ca şi în cazul când el însuşi ar fi depus marca în ţara în care s-a refuzat protecţia.
Administraţiile care, în termenul maxim de un an indicat mai sus, nu vor face nici o comunicare Biroului internaţional, vor fi considerate ca au acceptat marca.
ART. 5 BIS
Actele care justifica legitimitatea folosirii unor elemente ale marcilor, cum ar fi steme, blazoane, portrete, distincii onorifice, titluri, nume comerciale sau nume de persoane, altele decât cel al depunatorului sau alte inscripţii analoage care ar putea sa fie reclamate de cãtre Administraţiile ţãrilor contractante, vor fi scutite de orice certificare sau legalizare alta decât acea a Administraţiei tarii de origine.
ART. 5 TER
Biroul internaţional va elibera oricãrei persoane care face cerere, în schimbul unei taxe fixate de Regulamentul de aplicare, o copie a mentiunilor înscrise în registru cu privire la o marca determinata.
El va putea de asemenea, în schimbul unei remuneraţii, sa se angajeze sa facã examinari de prioritate printre mãrcile internaţionale.
ART. 6
Protecţia care rezulta din înregistrarea la Biroul internaţional va avea o durata de 20 ani începând de la aceasta înregistrare (sub rezerva celor prevãzute la articolul 8 în cazul în care depunatorul nu ar fi plãtit decât o fracţiune din taxa internationala), dar ea nu va putea fi invocatã în favoarea unei mãrci care nu ar mai beneficia de protecţia legalã în ţara de origine.
ART. 7
Înregistrarea va putea fi reînnoitã oricând, conform dispoziţiilor articolelor 1 şi 3, pentru o noua perioada de 20 ani de la data reînnoirii.
Cu şase luni înainte de expirarea termenului de protecţie, Biroul internaţional va reaminti proprietarului marcii, prin trimiterea unui aviz oficios, data exactã a expirãrii.
Dacã marca prezentatã pentru reînnoirea depozitului precedent a suferit o modificare de forma, Administraţiile vor putea sa refuze înregistrarea cu titlu de reinnoire şi ele vor avea acelaşi drept şi în cazul unei schimbãri în indicarea produselor cãrora trebuie sa se aplice marca, afarã de cazul când, la notificarea obiectiei prin intermediul Biroului internaţional, cel interesat declara ca renunţa la protecţia produselor, altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare.
Când reînnoirea marcii nu este admisã, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare.
Când reînnoirea marcii nu este admisã, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de alte drepturi obţinute prin înregistrarea anteriora.
ART. 8
Administraţia tarii de origine va fixa dupã voia sa şi va percepe în folosul sau o taxa nationala pe care o va cere proprietarului marcii a carei înregistrare internationala este solicitatã.
La aceasta taxa se va adauga o taxa internationala (în franci elvetieni) de o suta cincizeci franci pentru prima marca şi de o suta cincizeci franci pentru fiecare din mãrcile urmãtoare, depuse în acelaşi timp la Biroul internaţional în numele aceluiaşi proprietar.
Depunatorul va avea dreptul sa nu achite în momentul depozitului internaţional decât o taxa de o suta franci pentru prima marca şi de şaptezeci şi cinci franci pentru fieacare din mãrcile depuse în acelaşi timp cu prima.
Dacã depunatorul face uz de acest drept, el va trebui ca, în termen de zece ani de la înregistrarea internationala, sa plãteascã Biroului internaţional o diferenţa de taxa de şaptezeci şi cinci franci pentru prima marca şi de cincizeci franci pentru fiecare din mãrcile depuse în acelaşi timp cu prima, fãrã care, la expirarea acestui termen, el va pierde beneficiul înregistrãrii sale. Cu şase luni înainte de expirarea termenului, Biroul internaţional va reaminti depunatorului data exactã a expirãrii, prin trimiterea unui aviz oficios, pentru ca el sa-şi ia mãsurile necesare. Dacã înainte de expirarea termenului diferenţa de taxa nu este plãtitã Biroului internaţional, acesta va radia marca, va notifica aceasta operaţie Administraţiilor şi o va insera în publicaţia sa.
Dacã lista produselor pentru care este cerutã protecţia conţine mai mult de o suta de cuvinte, marca nu va fi înregistratã decât dupã plata unei taxe suplimentare ce se va fixa prin Reglulamentul de aplicare.
Venitul anual provenit din diferitele încasãri ale înregistrãrii internaţionale va fi repartizat în pãrţi egale între ţãrile contractante, prin grija Biroului internaţional, dupã scãderea cheltuielilor comune necesitate de aplicarea prezentului Aranjament.
Dacã, în momentul intrãrii în vigoare a prezentului Aranjament revizuit, el nu a fost încã ratificat de cãtre o ţara, aceasta nu va avea dreptul pana la data aderãrii sale posterioare, decât la o repartizare a excedentului de venituri calculat pe baza vechilor taxe.
ART. 8 BIS
Proprietarul unei mãrci internaţionale poate oricând renunţa la protecţie în una sau în mai multe din ţãrile contractante, printr-o declaraţie remisã Administraţiei tarii de origine a marcii pentru a fi comunicatã Biroului internaţional, care o ratifica ţãrilor la care se referã aceasta renunţare.
ART. 9
Administraţia tarii de origine va notifica Biroului internaţional anularile, radierile, renunţãrile, transmiterile şi alte schimbãri aduse înregistrãrii marcii.
Biroul va înscrie aceste schimbãri în registrul internaţional, le va notifica la rândul sau administraţiilor ţãrilor contractante şi le va insera în publicaţia sa.
Se va proceda în acelaşi fel în cazul când proprietarul marcii va cere reducerea listei produselor la care ea se aplica.
Aceste operaţiuni pot fi supuse unei taxe care va fi fixatã prin Regulamentul de aplicare.
Adaugirea ulterioara a unui nou produs pe lista nu poate fi obţinutã decât printr-un depozit efectuat în conformitate cu prevederile articolului 3.
Substituirea unui produs prin altul este asimilatã cu adaugirea.
ART. 9 BIS
În cazul când o marca înscrisã în registrul internaţional va fi transmisã unei persoane stabilitã într-o ţara contractantã, alta decât ţara de origine a marcii, transmiterea va fi notificatã Biroului internaţional, dupã primirea asentimentului Administraţiei cãreia îi aparţine noul titular, va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte Administraţii şi o va insera în publicaţia sa, menţionând, dacã este posibil, data şi numãrul de înregistrare a marcii în noua sa ţara de origine.
Nu va fi înregistratã nici o transmitere de marca înscrisã în registrul internaţional, facuta în favoarea unei persoane cãreia nu-i este permisã depunerea unei mãrci internaţionale.
ART. 9 TER
Dispoziţiile articolelor 9 şi 9 bis privind transmiterile nu au ca efect modificarea legislatiilor ţãrilor contractante care interzic transmiterea marcii fãrã cesiunea simultanã a întreprinderii industriale sau comerciale ale carei produse le distinge marca.
ART. 10
Administraţiile vor reglementa de comun acord detaliile referitoare la aplicarea prezentului Aranjament.
ART. 11
Ţãrile Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale care nu sunt parte la prezentul Aranjament vor fi admise sa adere la acesta, la cerere, în forma prevãzutã în Convenţia generalã.
De îndatã ce Biroul internaţional va fi informat ca o ţara sau una din coloniile acesteia a aderat la prezentul Aranjament, el va adresa Administraţiei acestei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivã a marcilor care, în acel moment, se bucura de protecţie internationala.
Aceasta notificare va asigura prin ea însãşi marcilor indicate, beneficiul dispoziţiilor precedente pe teritoriul tarii care a aderat şi va face sa curgã termenul de un an în timpul cãruia Administraţia interesatã poate face declaraţia prevãzutã la articolul 5.
Totuşi, fiecare ţara care adera la prezentul Aranjament va putea declara ca, în afarã de mãrcile internaţionale care au fãcut mai înainte în aceasta ţara obiectul unei înregistrãri naţionale identice încã în vigoare şi care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesaţi, aplicarea acestui Act va fi limitatã la mãrcile care vor fi înregistrate cu începere din ziua când aceasta aderare va deveni efectivã.
Aceasta declaraţie va scuti Biroul internaţional de a face notificarea colectivã indicatã mai sus. El se va limita sa notifice în termen de un an de la aderarea tarii noi, cu precizãrile necesare, mãrcile pentru care va primi cereri de admitere la beneficiul exceptiei prevãzute la alineatul precedent.
ART. 12
Prezentul Aranjament va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Haga, cel mai târziu la 1 mai 1928.
El va intra în vigoare la o luna dupã aceasta data şi va avea aceeaşi putere şi durata ca şi Convenţia generalã.
Acest Act va înlocui, în raporturile între ţãrile care îl vor ratifica, Aranjamentul de la Madrid din 1891, revizuit la Washington la 2 iunie 1911. Totuşi acesta din urma rãmâne în vigoare în raporturile cu ţãrile care nu vor ratifica prezentul Act.
Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul Aranjament.
Fãcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925.
ARANJAMENTUL DE LA MADRID
Din 14 aprilie 1891
privind înregistrarea internationala a marcilor de fabrica sau de comerţ, revizuit la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925 şi la Londra la 2 iunie 1934*
---------
*) Traducere.
ART. 1
(1) Cetãţenii fiecãrei tari contractante vor putea sa-şi asigure în toate celelalte tari protecţia marcilor lor de fabrica sau de comerţ înregistrate în ţara de origine, pe baza depozitului acestor mãrci la Biroul internaţional de la Berna, fãcut prin intermediul Administraţiei tarii de origine respective.
(2) Definitia tarii de origine este cea cuprinsã în articolul 6 al Convenţiei generale a Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale.
ART. 2
Sunt asimilaţi cetãţenilor ţãrilor contractante cetãţenii ţãrilor care nu au aderat la prezentul Aranjament şi care pe teritoriul Uniunii restrânse constituitã de acesta îndeplinesc condiţiile stabilite prin acordul 3 al Convenţiei generale.
ART. 3
(1) Orice cerere de înregistrare internationala va fi prezentatã pe formularul stabilit prin Regulamentul de aplicare; Administraţia tarii de origine a marcii va certifica ca indicaţiile care figureazã pe cerere corespund celor din registrul naţional.
(2) Dacã depunatorul reclama o culoare ca element distinctiv al marcii sale, el va fi obligat:
1. sa declare acest lucru şi sa însoţeascã depozitul sau de o menţiune care sa indice culoarea sau combinatia de culori reclamata;
2. sa ataseze la cererea sa un numãr de exemplare ale acestei mãrci în culori, care vor fi anexate la notificãrile fãcute de cãtre Biroul internaţional. Numãrul acestor exemplare va fi fixat prin Regulamentul de aplicare.
(3) Biroul internaţional va inregistra imediat mãrcile depuse conform articolului 1. El va notifica aceasta înregistrare fãrã întârziere diverselor Administraţii. Mãrcile înregistrate vor fi inserate într-o publicaţie periodicã editata de cãtre Biroul internaţional, pe baza indicaţiilor conţinute în cererea de înregistrare şi a unui cliseu procurat de depunator.
(4) În vederea publicitãţii ce trebuie facuta în ţãrile contractante marcilor înregistrate, fiecare Administraţie va primi gratuit de la Biroul internaţional numãrul de exemplare pe care îl va cere din publicaţia menţionatã mai sus. Aceasta publicitate va fi consideratã în toate ţãrile contractante ca deplin satisfãcãtoare şi nici o alta publicitate nu va putea fi cerutã de la depunator.
ART. 4
(1) Din momentul înregistrãrii astfel facuta la Biroul internaţional, marca va fi protejata în fiecare din ţãrile contractante în aceeaşi mãsura în care ar fi protejata dacã ar fi fost înregistratã direct în fiecare ţara.
(2) Orice mãsura care a fãcut obiectul unei înregistrãri internaţionale se va bucura de dreptul de prioritate stabilit prin articolul 4 al Convenţiei generale, fãrã ca sa fie necesarã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute la litera D a acestui articol.
ART. 4 BIS
(1) Când o marca depusa într-una sau în mai multe din ţãrile contractante a fost ulterior înregistratã de cãtre Biroul internaţional pe numele aceluiaşi titular sau al reprezentantului sau (ayant cause), înregistrarea internationala va fi consideratã ca substituitã înregistrãrilor naţionale anterioare, fãrã prejudiciul drepturilor dobândite pe baza acestora din urma.
(2) Administraţia nationala este obligatã, la cerere, sa noteze în registrele sale înregistrarea internationala.
ART. 5
(1) În ţãrile în care legislaţia autoriza acest lucru, Administraţiile cãrora Biroul internaţional le va notifica înregistrarea unei mãrci vor avea dreptul sa declare ca protecţia nu poate fi acordatã acestei mãrci pe teritoriul lor. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât condiţiilor care s-ar aplica, în virtutea Convenţiei generale, unei mãrci depuse pentru înregistrarea nationala.
(2) Administraţiile care ar dori sa exercite acest drept vor trebui sa notifice refuzul lor, cu indicarea motivelor, Biroului internaţional, în termenul prevãzut prin legea lor nationala, şi cel mai târziu în termen de un an de la data înregistrãrii internaţionale a marcii.
(3) Biroul internaţional va transmite fãrã întârziere Administraţiei tarii de origine şi proprietarului marcii sau mandatarului acestuia, dacã el a fost indicat Biroului de cãtre Administraţie, cererea de refuz astfel notificatã. Cel interesat va avea aceleaşi mijloace legale ca şi în cazul când el însuşi ar fi depus marca în ţara în care s-a refuzat protecţia.
(4) Motivele refuzului unei mãrci vor trebui sa fie comunicate de Biroul internaţional persoanelor interesate care îi vor face o cerere în acest sens.
(5) Administraţiile care, în termenul maxim de un an indicat mai sus, nu vor face nici o comunicare Biroului internaţional, vor fi considerate ca au acceptat marca.
(6) Invalidarea unei mãrci internaţionale nu va putea fi pronunţatã de cãtre autoritãţile competente fãrã ca titularul marcii sa fi fost în mãsura sa-şi verifice drepturile sale în timp util. Ea va fi notificatã Biroului internaţional.
ART. 5 BIS
Actele care justifica legitimitatea folosirii unor elemente ale marcilor, cum ar fi steme, blazoane, portrete, distincii onorifice, titluri, nume comerciale sau nume de persoane, altele decât cel al depunatorului sau alte inscripţii analoage care ar putea sa fie reclamate de cãtre Administraţiile ţãrilor contractante, vor fi scutite de orice certificare sau legalizare alta decât acea a Administraţiei tarii de origine.
ART. 5 TER
(1) Biroul internaţional va elibera oricãrei persoane care face cerere, în schimbul unei taxe fixate de Regulamentul de aplicare, o copie a mentiunilor înscrise în registru cu privire la o marca determinata.
(2) Biroul internaţional va putea de asemenea, în schimbul unei remuneraţii, sa se angajeze sa facã examinari de prioritate printre mãrcile internaţionale.
(3) Extrasele din Registrul internaţional cerute în vederea folosirii lor într-una din ţãrile contractante vor fi scutite de orice legalizare.
ART. 6
Protecţia care rezulta din înregistrarea la Biroul internaţional va avea o durata de 20 ani începând de la aceasta înregistrare (sub rezerva celor prevãzute la articolul 8 în cazul în care depunatorul nu ar fi plãtit decât o fracţiune din taxa internationala), dar ea nu va putea fi invocatã în favoarea unei mãrci care nu ar mai beneficia de protecţia legalã în ţara de origine.
ART. 7
(1) Înregistrarea va putea fi reînnoitã oricând, conform dispoziţiilor articolelor 1 şi 3, pentru o noua perioada de 20 ani de la data reînnoirii.
(2) Cu şase luni înainte de expirarea termenului de protecţie, Biroul internaţional va reaminti proprietarului marcii, prin trimiterea unui aviz oficios, data exactã a expirãrii.
(3) Dacã marca prezentatã pentru reînnoirea depozitului precedent a suferit o modificare de forma, Administraţiile vor putea sa refuze înregistrarea cu titlu de reinnoire şi ele vor avea acelaşi drept şi cazul unei schimbãri în indicarea produselor cãrora trebuie sa se aplice marca, afarã de cazul când, la notificarea obiectiei prin intermediul Biroului internaţional, cel interesat declara ca renunţa la protecţia produselor, altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare.
(4) Când reînnoirea marcii nu este admisã, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare. Marca se va bucura mai ales de aceste drepturi de prioritate pentru partea produselor desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrãrii anterioare şi cu ocazia reînnoirii.
ART. 8
(1) Administraţia tarii de origine va fixa dupã voia sa şi va percepe în folosul sau o taxa nationala pe care o va cere proprietarul marcii a carei înregistrare internationala este solicitatã.
(2) La aceasta taxa se va adauga o taxa internationala (în franci elvetieni) de o suta cincizeci franci pentru prima marca şi de o suta cincizeci franci pentru fiecare din mãrcile urmãtoare, depuse în acelaşi timp la Biroul internaţional în numele aceluiaşi proprietar.
(3) Depunatorul va avea dreptul sa nu achite în momentul depozitului internaţional decât o taxa de o suta franci pentru prima marca şi de şaptezeci şi cinci franci pentru fieacare din mãrcile depuse în acelaşi timp cu prima, fãrã care, la expirarea acestui termen el va pierde beneficiul înregistrãrii sale. Cu şase luni înainte de expirarea termenului, Biroul internaţional va reaminti depunatorului data exactã a expirãrii, prin trimiterea unui aviz oficios, pentru ca el sa-şi ia mãsurile necesare.
(4) Dacã înainte de expirarea termenului diferenţa de taxa nu este plãtitã Biroului internaţional, acesta va radia marca, va notifica aceasta operaţie Administraţiilor şi o va insera în publicaţia sa. Dacã diferenţa de taxa datoratã pentru mãrcile cuprinse într-un depozit colectiv nu este plãtitã pentru toate mãrcile în acelaşi timp, depunatorul va trebui sa indice exact mãrcile pentru care el înţelege sa plãteascã diferenţa de taxa şi sa achite taxa de şaptezeci şi cinci franci pentru prima marca a fiecãrei serii.
(5) Dacã lista produselor pentru care este cerutã protecţia conţine mai mult de o suta de cuvinte, marca nu va fi înregistratã decât dupã plata unei taxe suplimentare ce se va fixa prin Reglulamentul de aplicare.
(6) Venitul anual provenit din diferitele încasãri ale înregistrãrii internaţionale va fi repartizat în pãrţi egale între ţãrile contractante, prin grija Biroului internaţional, dupã scãderea cheltuielilor comune necesitate de aplicarea prezentului Aranjament.
(7) Dacã, în momentul intrãrii în vigoare a prezentului Aranjament revizuit, el nu a fost încã ratificat de cãtre o ţara, aceasta nu va avea dreptul pana la data aderãrii sale posterioare, decât la o repartizare a excedentului de venituri calculat pe baza vechilor taxe.
ART. 8 BIS
Proprietarul unei mãrci internaţionale poate oricând renunţa la protecţie în una sau în mai multe din ţãrile contractante, printr-o declaraţie remisã Administraţiei tarii de origine a marcii pentru a fi comunicatã Biroului internaţional, care o va notifica ţãrilor la care se referã aceasta renunţare. Aceasta nu este supusã nici unei taxe.
ART. 9
(1) Administraţia tarii de origine va notifica Biroului internaţional anularile, radierile, renunţãrile, transmiterile şi alte schimbãri aduse înscrierii marcii în registrul naţional, dacã aceste schimbãri afecteazã şi înregistrarea internationala.
(2) Biroul va înscrie aceste schimbãri în registrul internaţional, le va notifica la rândul sau administraţiilor ţãrilor contractante şi le va insera în publicaţia sa.
(3) Se va proceda în acelaşi fel în cazul când proprietarul marcii va cere reducerea listei produselor la care ea se aplica.
(4) Aceste operaţiuni pot fi supuse unei taxe care va fi fixatã prin Regulamentul de aplicare.
(5) Adaugirea ulterioara a unui nou produs pe lista nu poate fi obţinutã decât printr-un depozit efectuat în conformitate cu prevederile articolului 3.
(6) Substituirea unui produs prin altul este asimilatã cu adaugirea.
ART. 9 BIS
(1) În cazul când o marca înscrisã în registrul internaţional va fi transmisã unei persoane stabilitã într-o ţara contractantã, alta decât ţara de origine a marcii, transmiterea va fi notificatã Biroului internaţional, dupã primirea asentimentului Administraţiei cãreia îi aparţine noul titular, va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte Administraţii şi o va insera în publicaţia sa, menţionând, dacã este posibil, data şi numãrul de înregistrare a marcii în noua sa ţara de origine.
(2) Nu va fi înregistratã nici o transmitere de marca înscrisã în registrul internaţional, facuta în favoarea unei persoane cãreia nu-i este permisã depunerea unei mãrci internaţionale.
(3) Când o transmitere nu va putea fi înscrisã în Registrul internaţional, fie ca urmare a refuzului de consimţãmânt al noii tari de origine, fie pentru ca ea a fost facuta în favoarea unei persoane care nu poate cere o înregistrare internationala, Administraţia fostei tari de origine va avea dreptul sa ceara Biroului internaţional sa procedeze la radierea marcii din registrul sau.
ART. 9 TER
(1) Dacã cesiunea unei mãrci internaţionale numai pentru o parte din produsele înregistrate este notificatã Biroului internaţional, acesta o va înscrie în registrele sale. Fiecare din ţãrile contractante va avea dreptul sa nu admitã valabilitatea acestei cesiuni, dacã produsele cuprinse în partea astfel cedata sunt similare cu cele pentru care marca rãmâne înregistratã în folosul cedentului.
(2) Biroul internaţional va înscrie şi cesiunea marcii internaţionale facuta numai pentru una sau mai multe tari contractante.
(3) Dacã în cazurile precedente intervine o schimbare a tarii de origine, Administraţia de care tine cesionarul va trebui sa-şi dea consimţãmântul, cerut conform articolului 9 bis.
(4) Dispoziţiile alineatelor precedente nu sunt aplicabile decât sub rezerva articolelor 6 quarter al Convenţiei generale.
ART. 10
Administraţiile vor reglementa de comun acord detaliile referitoare la aplicarea prezentului Aranjament.
ART. 11
(1) Ţãrile Uniunii pentru protecţia proprietãţii industriale care nu sunt parte la prezentul Aranjament vor fi admise sa adere la acesta, la cerere, în forma prevãzutã în Convenţia generalã.
(2) De îndatã ce Biroul internaţional va fi informat ca o ţara sau una din coloniile acesteia a aderat la prezentul Aranjament, el va adresa Administraţiei acestei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivã a marcilor care, în acel moment, se bucura de protecţie internationala.
(3) Aceasta notificare va asigura prin ea însãşi marcilor indicate, beneficiul dispoziţiilor precedente pe teritoriul tarii care a aderat şi va face sa curgã termenul de un an în timpul cãruia Administraţia interesatã poate face declaraţia prevãzutã la articolul 5.
(4) Totuşi, fiecare ţara care adera la prezentul Aranjament va putea declara ca, în afarã de mãrcile internaţionale care au fãcut mai înainte în aceasta ţara obiectul unei înregistrãri naţionale identice încã în vigoare şi care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesaţi, aplicarea acestui Act va fi limitatã la mãrcile care vor fi înregistrate cu începere din ziua când aceasta aderare va deveni efectivã.
(5) Aceasta declaraţie va scuti Biroul internaţional de a face notificarea colectivã indicatã mai sus. El se va limita sa notifice în termen de un an de la aderarea tarii noi, cu precizãrile necesare, mãrcile pentru care va primi cereri de admitere la beneficiul exceptiei prevãzute la alineatul precedent.
(6) Înregistrãrile de mãrci care au fãcut obiectul uneia din notificãrile prevãzute de acest articol vor fi considerate ca substituite înregistrãrilor fãcute direct în noua ţara contractantã, înaintea datei efective a aderãrii sale.
(7) Prevederile articolului 16 bis al Convenţiei generale se aplica prezentului Aranjament.
ART. 11 BIS
În caz de denunţare a prezentului Aranjament se aplica articolul 17 bis al Convenţiei generale. Mãrcile internaţionale înregistrate pana la data la care denunţarea devine efectivã şi care nu au fost refuzate în intervalul de un an prevãzut la articolul 5 vor continua, pe timpul cat dureazã protecţia internationala, sa beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi cum ele ar fi fost depuse direct în acea ţara.
ART. 12
(1) Prezentul Aranjament va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Londra, cel mai târziu la 1 iulie 1938.
(2) El va intra în vigoare la o luna dupã aceasta data şi va avea aceeaşi putere şi durata ca şi Convenţia generalã.
(3) Acest Act va înlocui, în raporturile între ţãrile care îl vor ratifica, Aranjamentul de la Madrid din 1891, revizuit la Haga la 6 noiembrie 1925. Totuşi acesta din urma rãmâne în vigoare în raporturile cu ţãrile care nu vor ratifica prezentul Act. În ce priveşte ţãrile care nu au ratificat încã Actul de la Haga, Aranjamentul revizuit la Washington în 1911 va rãmâne în vigoare.
Fãcut la Londra, într-un singur exemplar, la 2 iunie 1934.
---------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul Comercial de plati şi cooperare economicã, între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Statelor Unite ale Braziliei, semnat la Bucureşti, la 5 mai 1961.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
-------------
|
Pãrţile Contractante,
Dornice sa contribuie la securitatea circulaţiei rutiere internaţionale prin uniformizarea semnelor rutiere,
Au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. În sensul prezentului Acord, se înţelege:
a) prin "semne rutiere", semnele aplicate pe suprafata soselei sau a lucrãrilor sale anexe, cum ar fi borduri, trotuare, pãrţile laterale ale drumurilor (acostamente), în scopul de a reglementa circulaţia;
b) prin "semne pe sosea", semnele rutiere fãcute pe suprafata soselei. 2. În sensul prezentului Acord, semnele de pe sosea sunt clasificate în:
a) semne longitudinale;
b) semne transversale;
c) alte semne.
ART. 2
1. Semnele longitudinale se compun din linii continue şi linii discontinue.
2. Semnul longitudinal constând dintr-o linie continua arata ca este interzis oricãrui vehicul de a-l trece sau de a-l incalca cu rotile. Fiecare Parte Contractantã poate autoriza o derogare de la aceasta interdicţie atunci când ea este necesarã pentru acces la proprietãţile riverane.
3. Semnul longitudinal constând într-o linie discontinua poate fi încãlcat de cãtre vehicule, sub rezerva aplicãrii dispoziţiilor de circulaţie. Liniilor discontinue li se pot da forme diferite, dupã caz.
4. Semnul longitudinal constând dintr-o linie continua reunita cu o linie discontinua are semnificatia liniei celei mai apropiate de vehicul la începutul manevrei.
ART. 3
1. Semnele transversale se compun din linii continue şi linii discontinue.
2. Semnul transversal constând dintr-o linie transversala continua trasata pe largimea uneia sau mai multor cai de circulaţie indica linia de oprire impusa fie prin semnalul "oprire la intersectie", fie printr-un semnal luminos sau un semnal dat de cãtre un agent de circulaţie, fie, în general, prin reglementarea circulaţiei.
3. Semnele transversale constând din linii transversale discontinue pot fi întrebuinţate în cazurile prevãzute în recomandãrile care vor fi adoptate în cursul intalnirilor la care iau parte sau sunt convocaţi reprezentanţi ai Pãrţilor Contractante.
ART. 4
Alte semne pe sosea, cum ar fi sageti, linii paralele oblice sau inscripţii fãcute pe sosea, pot fi întrebuinţate pentru a repeta indicaţiile date prin semne verticale sau pentru a da celor ce folosesc drumul indicaţii care nu pot fi date în mod corespunzãtor prin semne verticale.
ART. 5
Fiecare Parte Contractantã poate sa prevadã ca semnele rutiere pot fi formate din jaloane, dar în ceea ce priveşte semnele pe sosea ea va prevedea atunci, în scopul evitãrii oricãrui risc de confuzie, ca distanta între jaloane va fi diferita, dupã cum va trebui materializata o linie continua sau o linie discontinua.
ART. 6
1. Semnele pe sosea vor fi de culoare galbena sau alba; aceasta din urma va putea fi însã înlocuitã printr-o culoare de nuanta argintie sau gri deschis.
2. Când într-o ţara vor fi întrebuinţate ambele culori, una din ele va fi utilizata pentru semnele destinate vehiculelor în mişcare, cu excepţia liniilor care delimiteaza soseaua, iar cealaltã va fi utilizata pentru semnele care indica reglementarea parcarii şi stationarii şi pentru liniile care delimiteaza soseaua; semnele destinate pietonilor sau ciclistilor vor fi însã toate de aceeaşi culoare.
ART. 7
1. Semnele de pe lucrãrile anexe ale drumului, în special de pe borduri şi pãrţile laterale ale drumului (acostamente), pot fi întrebuinţate pentru a îmbunãtãţi, îndeosebi noaptea, vizibilitatea bordurilor sau obstacolelor de pe drum. Ele pot fi de asemenea utilizate pentru a indica zonele de stationare interzisã sau pentru a da alte indicaţii similare.
2. Fiecare Parte Contractantã va utiliza, pentru fiecare categorie de semne rutiere de pe lucrãrile anexe ale soselei, o aceeaşi culoare sau o aceeaşi combinatie de culori.
ART. 8
Pãrţile Contractante se vor strãdui sa aplice, în momentul asezarii sau în momentul reînnoirii semnelor rutiere, recomandãrile care vor fi adoptate în cursul intalnirilor la care iau parte sau sunt convocaţi reprezentanţii Pãrţilor Contractante.
ART. 9
1. Ţãrile membre ale Comisiei economice pentru Europa şi ţãrile admise la Comisie cu titlu consultativ, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi Contractante la prezentul Acord:
a) semnandu-l;
b) ratificandu-l dupã ce l-au semnat sub rezerva ratificãrii;
c) aderand la el.
2. Ţãrile care ar putea participa la anumite lucrãri ale Comisiei economice pentru Europa, în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi Contractante la prezentul Acord aderand la acesta dupã intrarea sa în vigoare.
3. Acordul va fi deschis pentru semnare pana la 28 februarie 1958 inclusiv. Dupã aceasta data, el va fi deschis pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 10
1. Prezentul Acord va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi dupã ce cinci tari din cele menţionate la paragraful 1 al art. 9 îl vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentul lor de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare ţara care îl va ratifica sau va adera dupã ce cinci tari îl vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezentul Acord va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma dupã depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare a acelei tari.
ART. 11
1. Fiecare Parte Contractantã va putea denunta prezentul Acord printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va produce efect dupã 15 luni de la data la care Secretarul General a primit notificarea.
ART. 12
Prezentul Acord va inceta sa producã efecte dacã, dupã intrarea sa invigoare, numãrul Pãrţilor Contractante va fi inferior numãrului de cinci în timpul unei perioade oarecare de 12 luni consecutive.
ART. 13
1. Orice ţara va putea, la semnarea prezentului Acord fãrã rezerva ratificãrii sau la depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare sau în orice moment ulterior, sa declare printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca prezentul Acord va fi aplicabil tuturor teritoriilor sau unei pãrţi din teritoriile pe care ea le reprezintã pe plan internaţional. Acordul va fi aplicabil pe teritoriul sau pe teritoriile menţionate în notificare începând cu cea de-a 90-a zi dupã primirea acestei notificãri de cãtre Secretarul General sau, dacã în acea zi Acordul nu a intrat încã în vigoare, începând de la intrarea sa în vigoare.
2. Orice ţara care va face, potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, o declaraţie având ca scop aplicarea prezentului Acord unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional, va putea, conform art. 11 din Acord, sa denunţe Acordul în ceea ce priveşte teritoriul respectiv.
ART. 14
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi Contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentului Acord va fi, pe cat posibil, reglementat pe calea negocierilor între pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend care nu va fi reglementat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului, dacã oricare din Pãrţile Contractante în litigiu cere aceasta, şi va fi, în consecinta, trimis unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord cu Pãrţile Contractante în litigiu. Dacã, în termen de trei luni de la data cererii de arbitraj, Pãrţile în litigiu nu se vor înţelege asupra alegerii unui arbitru sau a arbitrilor, oricare din aceste Pãrţi Contractante va putea cere Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic în fata cãruia diferendul va fi trimis pentru hotãrâre.
3. Sentinta arbitrului sau a arbitrilor desemnaţi conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi obligatorie pentru Pãrţile Contractante în litigiu.
ART. 15
1. Fiecare Parte Contractantã va putea, în momentul când va semna sau va ratifica prezentul Acord sau va adera la el, sa declare ca nu se considera legatã de articolul 14 al Acordului. Celelalte Pãrţi Contractante nu vor fi legate prin art. 14 fata de orice Parte Contractantã care va formula o astfel de rezerva.
2. Orice Parte Contractantã care va formula o rezerva conform paragrafului 1 din prezentul articol va putea în orice moment sa renunţe la rezerva, printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
3. La prezentul Acord nu va fi admisã nici o alta rezerva.
ART. 16
1. Orice Parte Contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezentul Acord. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va comunica tuturor Pãrţilor Contractante şi îl va aduce la cunostinta celorlalte tari menţionate la paragraful 1 al articolului 9.
2. Orice proiect de amendament, care va fi transmis potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, va fi considerat acceptat dacã nici una din Pãrţile Contractante nu va formula obiecţii în termen de 6 luni de la data la care Secretarul General va transmite proiectul de amendament. În acest caz, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Pãrţile Contractante la trei luni dupã expirarea acestui termen de şase luni.
3. Dacã, în termenul de şase luni prevãzut de paragraful 2 din prezentul articol, va fi formulatã vreo obiectie impotriva proiectului de amendament, amendamentul va fi considerat ca neacceptat şi fãrã de nici un efect.
ART. 17
În afarã de notificãrile prevãzute la articolul 16 al Acordului, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor menţionate la paragraful 1 al articolului 9, precum şi ţãrilor devenite Pãrţi Contractante conform paragrafului 2 al articolului 9:
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile în baza articolului 9;
b) datele la care prezentul Acord va intra în vigoare conform articolului 10;
c) denuntarile în baza articolului 11;
d) abrogarea prezentului Acord conform articolului 12;
e) notificãrile primite conform articolului 13;
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 15;
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament sau obiecţiile formulate impotriva unui proiect de amendament, conform articolului 16.
ART. 18
Dupã data de 28 februarie 1958, originalul prezentului Acord va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate de pe acesta fiecãreia din ţãrile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 9.
Drept care, subsemnaţii, în mod legal autorizaţi pentru aceasta, au semnat prezentul Acord.
Întocmit la geneva, la 13 decembrie 1957, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, cele doua texte având aceeaşi valabilitate.
---------------
|
ART. 1
Republica Populara Romana adera la Acordul european referitor la semnele rutiere, adoptat la Geneva, la 13 decembrie 1957.
ART. 2
Republica Populara Romana nu se considera legatã de prevederile articolului 14 paragrafele 2 şi 3 din acest Acord.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
ACORD EUROPEAN
referitor la semnele rutiere*)
*) Traducere din limba franceza.
Pãrţile Contractante,
Dornice sa contribuie la securitatea circulaţiei rutiere internaţionale prin uniformizarea semnelor rutiere,
Au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. În sensul prezentului Acord, se înţelege:
a) prin "semne rutiere", semnele aplicate pe suprafata soselei sau a lucrãrilor sale anexe, cum ar fi borduri, trotuare, pãrţile laterale ale drumurilor (acostamente), în scopul de a reglementa circulaţia;
b) prin "semne pe sosea", semnele rutiere fãcute pe suprafata soselei. 2. În sensul prezentului Acord, semnele de pe sosea sunt clasificate în:
a) semne longitudinale;
b) semne transversale;
c) alte semne.
ART. 2
1. Semnele longitudinale se compun din linii continue şi linii discontinue.
2. Semnul longitudinal constând dintr-o linie continua arata ca este interzis oricãrui vehicul de a-l trece sau de a-l incalca cu rotile. Fiecare Parte Contractantã poate autoriza o derogare de la aceasta interdicţie atunci când ea este necesarã pentru acces la proprietãţile riverane.
3. Semnul longitudinal constând într-o linie discontinua poate fi încãlcat de cãtre vehicule, sub rezerva aplicãrii dispoziţiilor de circulaţie. Liniilor discontinue li se pot da forme diferite, dupã caz.
4. Semnul longitudinal constând dintr-o linie continua reunita cu o linie discontinua are semnificatia liniei celei mai apropiate de vehicul la începutul manevrei.
ART. 3
1. Semnele transversale se compun din linii continue şi linii discontinue.
2. Semnul transversal constând dintr-o linie transversala continua trasata pe largimea uneia sau mai multor cai de circulaţie indica linia de oprire impusa fie prin semnalul "oprire la intersectie", fie printr-un semnal luminos sau un semnal dat de cãtre un agent de circulaţie, fie, în general, prin reglementarea circulaţiei.
3. Semnele transversale constând din linii transversale discontinue pot fi întrebuinţate în cazurile prevãzute în recomandãrile care vor fi adoptate în cursul intalnirilor la care iau parte sau sunt convocaţi reprezentanţi ai Pãrţilor Contractante.
ART. 4
Alte semne pe sosea, cum ar fi sageti, linii paralele oblice sau inscripţii fãcute pe sosea, pot fi întrebuinţate pentru a repeta indicaţiile date prin semne verticale sau pentru a da celor ce folosesc drumul indicaţii care nu pot fi date în mod corespunzãtor prin semne verticale.
ART. 5
Fiecare Parte Contractantã poate sa prevadã ca semnele rutiere pot fi formate din jaloane, dar în ceea ce priveşte semnele pe sosea ea va prevedea atunci, în scopul evitãrii oricãrui risc de confuzie, ca distanta între jaloane va fi diferita, dupã cum va trebui materializata o linie continua sau o linie discontinua.
ART. 6
1. Semnele pe sosea vor fi de culoare galbena sau alba; aceasta din urma va putea fi însã înlocuitã printr-o culoare de nuanta argintie sau gri deschis.
2. Când într-o ţara vor fi întrebuinţate ambele culori, una din ele va fi utilizata pentru semnele destinate vehiculelor în mişcare, cu excepţia liniilor care delimiteaza soseaua, iar cealaltã va fi utilizata pentru semnele care indica reglementarea parcarii şi stationarii şi pentru liniile care delimiteaza soseaua; semnele destinate pietonilor sau ciclistilor vor fi însã toate de aceeaşi culoare.
ART. 7
1. Semnele de pe lucrãrile anexe ale drumului, în special de pe borduri şi pãrţile laterale ale drumului (acostamente), pot fi întrebuinţate pentru a îmbunãtãţi, îndeosebi noaptea, vizibilitatea bordurilor sau obstacolelor de pe drum. Ele pot fi de asemenea utilizate pentru a indica zonele de stationare interzisã sau pentru a da alte indicaţii similare.
2. Fiecare Parte Contractantã va utiliza, pentru fiecare categorie de semne rutiere de pe lucrãrile anexe ale soselei, o aceeaşi culoare sau o aceeaşi combinatie de culori.
ART. 8
Pãrţile Contractante se vor strãdui sa aplice, în momentul asezarii sau în momentul reînnoirii semnelor rutiere, recomandãrile care vor fi adoptate în cursul intalnirilor la care iau parte sau sunt convocaţi reprezentanţii Pãrţilor Contractante.
ART. 9
1. Ţãrile membre ale Comisiei economice pentru Europa şi ţãrile admise la Comisie cu titlu consultativ, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi Contractante la prezentul Acord:
a) semnandu-l;
b) ratificandu-l dupã ce l-au semnat sub rezerva ratificãrii;
c) aderand la el.
2. Ţãrile care ar putea participa la anumite lucrãri ale Comisiei economice pentru Europa, în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi Contractante la prezentul Acord aderand la acesta dupã intrarea sa în vigoare.
3. Acordul va fi deschis pentru semnare pana la 28 februarie 1958 inclusiv. Dupã aceasta data, el va fi deschis pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 10
1. Prezentul Acord va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi dupã ce cinci tari din cele menţionate la paragraful 1 al art. 9 îl vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentul lor de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare ţara care îl va ratifica sau va adera dupã ce cinci tari îl vor semna fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezentul Acord va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma dupã depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare a acelei tari.
ART. 11
1. Fiecare Parte Contractantã va putea denunta prezentul Acord printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea va produce efect dupã 15 luni de la data la care Secretarul General a primit notificarea.
ART. 12
Prezentul Acord va inceta sa producã efecte dacã, dupã intrarea sa invigoare, numãrul Pãrţilor Contractante va fi inferior numãrului de cinci în timpul unei perioade oarecare de 12 luni consecutive.
ART. 13
1. Orice ţara va putea, la semnarea prezentului Acord fãrã rezerva ratificãrii sau la depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare sau în orice moment ulterior, sa declare printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca prezentul Acord va fi aplicabil tuturor teritoriilor sau unei pãrţi din teritoriile pe care ea le reprezintã pe plan internaţional. Acordul va fi aplicabil pe teritoriul sau pe teritoriile menţionate în notificare începând cu cea de-a 90-a zi dupã primirea acestei notificãri de cãtre Secretarul General sau, dacã în acea zi Acordul nu a intrat încã în vigoare, începând de la intrarea sa în vigoare.
2. Orice ţara care va face, potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, o declaraţie având ca scop aplicarea prezentului Acord unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional, va putea, conform art. 11 din Acord, sa denunţe Acordul în ceea ce priveşte teritoriul respectiv.
ART. 14
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi Contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentului Acord va fi, pe cat posibil, reglementat pe calea negocierilor între pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend care nu va fi reglementat pe calea negocierilor va fi supus arbitrajului, dacã oricare din Pãrţile Contractante în litigiu cere aceasta, şi va fi, în consecinta, trimis unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord cu Pãrţile Contractante în litigiu. Dacã, în termen de trei luni de la data cererii de arbitraj, Pãrţile în litigiu nu se vor înţelege asupra alegerii unui arbitru sau a arbitrilor, oricare din aceste Pãrţi Contractante va putea cere Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic în fata cãruia diferendul va fi trimis pentru hotãrâre.
3. Sentinta arbitrului sau a arbitrilor desemnaţi conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi obligatorie pentru Pãrţile Contractante în litigiu.
ART. 15
1. Fiecare Parte Contractantã va putea, în momentul când va semna sau va ratifica prezentul Acord sau va adera la el, sa declare ca nu se considera legatã de articolul 14 al Acordului. Celelalte Pãrţi Contractante nu vor fi legate prin art. 14 fata de orice Parte Contractantã care va formula o astfel de rezerva.
2. Orice Parte Contractantã care va formula o rezerva conform paragrafului 1 din prezentul articol va putea în orice moment sa renunţe la rezerva, printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
3. La prezentul Acord nu va fi admisã nici o alta rezerva.
ART. 16
1. Orice Parte Contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezentul Acord. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va comunica tuturor Pãrţilor Contractante şi îl va aduce la cunostinta celorlalte tari menţionate la paragraful 1 al articolului 9.
2. Orice proiect de amendament, care va fi transmis potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, va fi considerat acceptat dacã nici una din Pãrţile Contractante nu va formula obiecţii în termen de 6 luni de la data la care Secretarul General va transmite proiectul de amendament. În acest caz, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Pãrţile Contractante la trei luni dupã expirarea acestui termen de şase luni.
3. Dacã, în termenul de şase luni prevãzut de paragraful 2 din prezentul articol, va fi formulatã vreo obiectie impotriva proiectului de amendament, amendamentul va fi considerat ca neacceptat şi fãrã de nici un efect.
ART. 17
În afarã de notificãrile prevãzute la articolul 16 al Acordului, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor menţionate la paragraful 1 al articolului 9, precum şi ţãrilor devenite Pãrţi Contractante conform paragrafului 2 al articolului 9:
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile în baza articolului 9;
b) datele la care prezentul Acord va intra în vigoare conform articolului 10;
c) denuntarile în baza articolului 11;
d) abrogarea prezentului Acord conform articolului 12;
e) notificãrile primite conform articolului 13;
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 15;
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament sau obiecţiile formulate impotriva unui proiect de amendament, conform articolului 16.
ART. 18
Dupã data de 28 februarie 1958, originalul prezentului Acord va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate de pe acesta fiecãreia din ţãrile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 9.
Drept care, subsemnaţii, în mod legal autorizaţi pentru aceasta, au semnat prezentul Acord.
Întocmit la geneva, la 13 decembrie 1957, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, cele doua texte având aceeaşi valabilitate.
---------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se conferã ordinul Steaua Republicii Populare Romane clasa a II-a tovarasului Mircea Biji.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
------------
|
Cu prilejul aniversarii a 20 de ani de la apariţia primului numãr ilegal al ziarului "România libera"
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Se conferã Ordinul Muncii clasa a III-a tovarasilor:
Manolescu Constantin Lucia
Marcarov Theodor Theodor
Phoebus Alexandru Eugen
Marcovici Aizic Aron
ART. 2
Se conferã ordinul Steaua Republicii Populare Romane clasa a V-a tovarasilor:
Vlad Tudorache Stan
Sarbu Ştefan Constantin
ART. 3
Se conferã Medalia Muncii tovarasilor:
Bassero Hristache Larion
Becheru Gheorghe Ion
Cojocaru Ion Iacob
Costea Dimitrie Viorica
Friedberg Moritz Ulrich
Kiss Iosif Alexandru
Iosefovici Isac Isidor
Visu Ştefan Ana
Preşedintele Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
|
Pentru activitate îndelungatã în miscarea muncitoreasca şi merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul implinirii a 50 de ani de la naştere
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se conferã "Ordinul Muncii" Clasa I tovarasului Anton Tatu Jianu.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul comercial de lungã durata şi Acordul de plati de lungã durata între Guvernul Republicii Populare Romane şi Guvernul Republicii Arabe Unite, semnate la Bucureşti, la 15 octombrie 1962.
Preşedintele
Consiliului de Stat.
GHEORGHE GHEORGIU-DEJ
-----------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Articolul 7 din Legea nr. 1/1962 cu privire la înfiinţarea Consiliului Superior al Agriculturii şi a Consiliilor agricole regionale şi raionale, se modifica şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 7. - Comitetul executiv al Consiliului Superior al Agriculturii este alcãtuit din preşedinte, prim-vicepreşedinţi, vicepreşedinţi şi membri, în total 15-25 persoane.
Preşedintele Consiliului Superior al Agriculturii este şi preşedinte al Comitetului executiv.
Prim-vicepreşedinţii, vicepreşedinţii şi membrii Comitetului executiv sunt numiţi prin Hotãrâre a Consiliului de Miniştri."
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
------------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
CAP. 1
Organizarea activitãţii de proiectare
1. Activitatea de proiectare se desfãşoarã în urmãtoarele organizaţii:
a) institute de proiectare în subordinea ministerelor, a celorlalte organe centrale şi a Sfatului popular al oraşului Bucureşti;
b) direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor în subordinea sfaturilor populare regionale şi al oraşului Constanta;
c) servicii, secţii, birouri şi ateliere de proiectare ale ministerelor, ale celorlalte organe centrale, ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, precum şi ale organizaţiilor socialiste aflate în subordinea acestora (inclusiv serviciul tehnolog şef, metalurg şef şi constructor şef din cadrul întreprinderilor constructoare de maşini, pentru proiectarea de utilaj).
Aceste organizaţii de proiectare pot lua fiinta şi în cazul cînd în cadrul organelor prevãzute la literele a şi b funcţioneazã institute de proiectare sau direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor.
2. Institutele de proiectare şi direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor se înfiinţeazã prin hotãrîri ale Consiliului de Miniştri şi funcţioneazã pe baza Decretului nr. 199/1949 .
Serviciile, secţiile, birourile şi atelierele de proiectare se pot infiinta dupã cum urmeazã:
a) Prin hotãrîri ale Consiliului de Miniştri pentru cele care elaboreazã documentaţii tehnice privind:
- partea tehnologicã specifica unei ramuri sau sector de activitate a economiei naţionale pentru care nu este profilat un institut de proiectare; în acest caz serviciile, secţiile, birourile şi atelierele de proiectare tehnologice îndeplinesc şi rolul de proiectant general pentru investiţiile specifice ramurilor sau sectoarelor respective;
- lucrãri de construcţii-montaj de a anumitã specialitate al cãror volum nu justifica înfiinţarea unui institut de proiectare;
b) Pe baza aprobãrilor date de conducãtorii ministerelor, ai celorlalte organe centrale şi de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta - în limita fondurilor de salarii şi a indicatorilor financiari aprobaţi - pentru elaborarea documentaţiilor tehnice privind: lucrãri de reparaţii de orice valoare, lucrãri de amenajãri, dezvoltãri şi lucrãri noi cu valori pînã la 5 milioane lei cu excepţia construcţiilor de locuinţe şi a lucrãrilor social-culturale şi administrative, precum şi proiecte de execuţie pentru obiecte cu valori pînã la 5 milioane lei, în cadrul unor complexe industriale noi sau existente care au proiecte de ansamblu aprobate, întocmite de institute de proiectare sau direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor.
Aprobarea prevãzutã la litera b se va da, de la caz la caz, în principal întreprinderilor mari şi uzinelor constructoare de maşini, în funcţie de volumul sarcinilor de întocmire a documentaţiilor tehnice şi în urma unei analize a tuturor factorilor care asigura elaborarea unor documentaţii tehnice de buna calitate: personalul de proiectare (calificarea, specialitatea şi experienta în proiectare), natura lucrãrilor (specificul, complexitatea şi volumul lucrãrilor), asigurarea desfãşurãrii normale a procesului de proiectare (întocmirea, verificarea şi controlul calitãţii proiectelor) precum şi a altor factori care conditioneaza buna calitate a proiectelor.
Miniştrii şi conducãtorii celorlalte organe centrale, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor stabili în mod diferenţiat atribuţiile de proiectare ale serviciilor, secţiilor, birourilor şi atelierelor, atît ca valoare, în limita plafonului stabilit la art. 2, litera b, cît şi ca natura (categorii) de lucrãri pentru care pot elabora documentaţii tehnice.
3. În afarã organizaţiilor de proiectare prevãzute la art. 1, activitatea de proiectare se mai poate desfasura şi în:
- institute de cercetãri, pentru partea de tehnologie, din specificul activitãţii lor de cercetare, pe baza aprobãrii conducerii organelor în subordinea cãrora se afla.
Institutele de cercetãri în domeniul construcţiilor pot elabora documentaţii tehnice pentru lucrãri de investiţii proprii de orice valori;
- institute de învãţãmînt tehnic superior pentru lucrãri de orice valori din specialitatea respectiva, pe baza aprobãrii Ministerului Învãţãmîntului şi a contractelor încheiate cu institutele de proiectare şi direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor.
4. Activitatea organizaţiilor de proiectare înfiinţate prin hotãrîri ale Consiliului de Miniştri se desfãşoarã pe baza programelor de proiectare, avizate de Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de elaborare a programului de proiectare.
Celelalte organizaţii de proiectare lucreazã pe baza de programe de proiectare aprobate de organele în subordinea cãrora se afla.
CAP. 2
Profilarea organizaţiilor de proiectare
5. Institutele de proiectare şi direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor elaboreazã în mod complex documentaţii tehnice conform profilului aprobat, în afarã unor documentaţii tehnice care se asigura pe plan republican prin organizaţii de proiectare specializate, conform prevederilor prezentului capitol.
6. Documentaţiile tehnice pentru locuinţe, clãdiri social-culturale şi pentru lucrãrile de sistematizare se elaboreazã de direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, iar pentru oraşul Bucureşti de cãtre Institutul Proiect Bucureşti. Proiectele pentru sistematizari teritoriale şi cele pentru localitãţile importante, exclusiv oraşul Bucureşti, precum şi documentaţiile tehnice pentru ansambluri orãşeneşti de importanta deosebita, se elaboreazã de Institutul de studii şi proiectari în construcţii, arhitectura şi sistematizare.
Documentaţiile tehnice pentru clãdirile social-culturale din incinta unor complexe industriale, pot fi elaborate de institutele de proiectare care proiecteazã complexele industriale respective, utilizînd în principal proiecte tip şi refolosibile.
7. Documentaţiile tehnice pentru centrale de energie electrica-termo şi centrale electrice de termoficare se elaboreazã de cãtre Institutul de studii şi proiectari energetice, cu excepţia documentaţiilor pentru centrale electrice noi pînã la 1.000 kW şi sporirea capacitãţii centralelor termo existente cu maximum 1.000 kW, care se elaboreazã de întreprinderile regionale de electricitate.
Documentaţiile tehnice pentru centrale de energie electrica-hidro se elaboreazã de Institutul de studii şi proiectari hidroenergetice.
Institutele de proiectare pot elabora, cu avizul Ministerului Minelor şi Energiei Electrice, pentru fiecare caz în parte, documentaţii tehnice pentru centrale electrice uzinale de termoficare avînd putere şi debit de aburi pînã la 10 MW şi 100 tone abur/ora, dacã procesul tehnologic al întreprinderii proiectate este strins legat de gospodãria termica. Dacã sînt şi alţi consumatori urbani sau industriali în localitatea respectiva, studiul tehnico-economic pentru întregul ansamblu se va asigura de Ministerul Minelor şi Energiei Electrice.
8. Documentaţiile tehnice pentru reţele-drumuri şi cai ferate cu lucrãrile de arta aferente, telecomunicalii, electrice, termoficare, alimentari cu apa, canalizare, gaze, transport în comun etc. - din afarã complexelor industriale, social-culturale şi a cartierelor de locuinţe în construcţie - se elaboreazã de cãtre organizaţiile de proiectare de specialitate, ţinînd seama de interesul general, de nevoile în perspectiva ale tuturor organelor interesate şi de necesitãţile determinate de dezvoltarea localitãţilor respective.
Documentaţiile tehnice pentru reţelele din interiorul cartierelor de locuinţe şi a complexelor industriale şi social-culturale se elaboreazã de organizaţiile de proiectare care întocmesc documentaţiile tehnice pentru locuinţe sau complexele industriale şi social-culturale respective, cu excepţia celor pentru reţelele electrice din cadrul cartierelor de locuinţe şi ansamblurilor social-culturale, care se elaboreazã de organizaţiile de proiectare ale Ministerului Minelor şi Energiei Electrice, ţinînd seama de sistematizarea localitãţilor.
9. Documentaţiile tehnice pentru lucrãrile de alimentari cu apa şi de canalizari, din afarã centrelor populate urbane şi a incintelor industriale, precum şi pentru lucrãrile importante de alimentari cu apa şi canalizari din interiorul centrelor populate urbane, cu excepţia reţelelor de distribuţie a apei şi a reţelelor secundare de canalizare, se elaboreazã de cãtre organizaţiile de proiectare din cadrul Comitetului de Stat al Apelor, în conformitate cu prevederile programului de proiectare.
Documentaţiile tehnice pentru reţelele de distribuţie pentru alimentari cu apa şi pentru reţelele secundare de canalizare a1e centrelor populate urbane, precum şi documentaţiile tehnice pentru lucrãrile de mai mica importanta privind alimentarile cu apa şi canalizarile din interiorul centrelor populate urbane, se elaboreazã de Institutul de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodãrie comunalã (I.P.G.C.) din cadrul Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi de cãtre direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, - conform programului de proiectare.
10. Documentaţiile tehnice pentru lucrãrile de investiţii cu caracter industrial din planul ministerelor şi a celorlalte organe centrale, care nu au în subordine institute de proiectare şi care nu sînt cuprinse în profilul organizaţiilor de proiectare existente, se elaboreazã de Institutul de proiectare a construcţiilor şi materialelor de construcţii şi de cercetãri pentru materialele de construcţii. Partea tehnologicã a acestor documentaţii tehnice se elaboreazã de cãtre serviciile de proiectari tehnologice ale titularilor de investiţii, care îndeplinesc şi rolul de proiectant general.
11. Documentaţiile tehnice pentru utilajele tehnologice, utilajele auxiliare şi de întreţinere, specifice investiţiilor ce se proiecteazã, vor fi elaborate de cãtre institutele de proiectare numai pînã la faza de proiect tehnic, inclusiv. Elaborarea desenelor de execuţie pentru aceste utilaje se asigura de cãtre întreprinderile producãtoare, în afarã celor prevãzute în anexa nr. 1, care se elaboreazã de institutele de proiectare respective.
Proiectarea utilajelor independente şi de serie (maşini unelte, maşini agricole, de construcţii, transporturi şi alte maşini şi utilaje ce nu necesita montaj) se asigura în întregime de cãtre întreprinderile specializate pentru producerea acestor utilaje, prin serviciul tehnolog şef, metalurg şef şi constructor şef, care în cazul cînd primesc programe de proiectare din partea ministerului sau organului central în subordinea cãruia se afla, pot fi asimilate ca organizaţii de proiectare.
Pentru reglementarea şi simplificarea modului în care trebuie desfasurata activitatea de proiectare a maşinilor, utilajelor, aparatelor şi instalaţiilor tehnologice, se aproba mãsurile cuprinse în anexa nr. 2.
12. Documentaţiile tehnice pentru automatizarea proceselor tehnologice, a maşinilor şi agregatelor din toate ramurile industriale - în afarã de sectoarele electro-energetic, transporturi şi telecomunicaţii - inclusiv studiile şi cercetãrile experimentale necesare, atît pentru nevoile interne cît şi pentru instalaţiile ce se exporta, se elaboreazã în principal de Institutul pentru proiectarea aparatajului electrotehnic şi instalaţiilor de automatizare din subordinea Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini.
Automatizarile de mica importanta pot fi proiectate de celelalte institute de proiectari sau de beneficiarii respectivi.
Proiectele de ansamblu pentru automatizãri elaborate de celelalte institute de proiectari se supun expertizarii Institutului pentru proiectarea aparatajului electrotehnic şi instalaţiilor de automatizare.
Proiectarea elementelor de automatizare se face de întreprinderile producãtoare ale acestora, iar cele de o tehnicitate deosebita pot fi proiectate prin Institutul pentru proiectarea aparatajului electro-tehnic şi instalaţiilor de automatizare.
Proiectarea şi cercetarea privind elementele de automatizare, bazatã pe folosirea de izotopi radioactivi, se fac de Institutul de fizica atomica.
13. Prospectiunile geologice, studiile geotehnice topografice şi hidrologice pentru elaborarea documentaţiilor tehnice, precum şi studiile necesare întreţinerii navigaţiei maritime şi fluviale, se executa de unitãţile specializate pentru aceste lucrãri, iar studiile de mica importanta se pot executa de cãtre organizaţiile de proiectare.
Fotografierea aerianã şi prelucrarea fotografiilor necesare planurilor topografice ale centrelor populate se executa de Ministerul Forţelor Armate.
14. Proiectele tip şi secţiunile tip pentru locuinţe, clãdiri social-culturale şi cele pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale, se elaboreazã de Institutul de proiectare a construcţiilor tip; celelalte proiecte tip se întocmesc de organizaţiile de proiectare în a cãror profil intra proiectarea investiţiilor respective.
15. Proiectele de mobilier tip pentru construcţiile de locuinţe şi social-culturale se elaboreazã de Institutul de proiectare a construcţiilor tip, cu excepţia adaptãrii acestor proiecte la tehnologia de fabricaţie (proiectele de execuţie) care se întocmesc de întreprinderile producãtoare.
Institutul de cercetãri forestiere proiecteazã prototipurile de mobilier tip pentru construcţii de locuinţe şi social-culturale rezultate din cercetãrile ştiinţifice privind tehnologia şi materialele noi în sectorul lemnului, iar întreprinderile producãtoare pot proiecta mobilier de serie; proiectarea acestui mobilier se face pe baza caracteristicilor stabilite împreunã cu Institutul de proiectare a construcţiilor tip, ţinînd seama de proiectele ce se elaboreazã pentru construcţiile de locuinţe şi clãdiri social-culturale.
16. Institutele de proiectare acorda asistenta tehnica necesarã direcţiilor de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, pentru activitãţile corespunzãtoare profilelor lor. De asemenea pentru lucrãrile de specialitate, institutele de proiectare sînt obligate sa-şi asigure reciproc asistenta tehnica necesarã, în conformitate cu profilul aprobat.
Institutele de cercetãri acorda asistenta tehnica organizaţiilor de proiectare pentru rezolvarea problemelor legate de specificul lor de cercetare.
CAP. 3
Organizaţiile de proiectare
17. Organizaţiile de proiectare şi profilul acestora sînt cele prevãzute în anexa nr. 1 care face parte integrantã din prezenta hotãrîre.
18. Documentaţiile tehnice pentru lucrãrile care nu se încadreazã în profilul organizaţiilor de proiectare prevãzute în anexa nr. 1, se elaboreazã de cãtre acele organizaţii ce se vor stabili de Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare.
CAP. 4
Mãsuri pentru mãrirea capacitãţii de lucru a organizaţiilor de proiectare şi pentru îmbunãtãţirea activitãţii de proiectare
19. Pe data de 1 aprilie 1963, se înfiinţeazã urmãtoarele institute de proiectare:
a) La Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini:
- Institutul de proiectare pentru uzine şi instalaţii din industria construcţiilor de maşini (IPCM), cu sediul în Bucureşti şi cu filiala la Timişoara, organizatã pe baza de gospodãrire socialistã interna, prin preluarea activitãţilor respective de la Institutul de studii, cercetãri şi proiectari tehnologice pentru industria constructoare de maşini şi utilaje şi industria electrotehnica (ITCME) şi de la filiala acestuia din Timişoara, împreunã cu sarcinile şi personalul aferent;
- Institutul de cercetare şi proiectare pentru industria electrotehnica (ICPE), cu sediul în Bucureşti, prin reorganizarea Institutului de cercetãri electrotehnice (ICET) şi preluarea activitãţii respective de la Institutul de studii, cercetãri şi proiectari tehnologice pentru industria constructoare de maşini şi utilaje şi industria electrotehnica (ITCME) împreunã cu sarcinile şi personalul aferent.
Pe aceiaşi data se reorganizeazã Institutul de studii, cercetãri şi proiectari tehnologice pentru industria constructoare de maşini şi utilaje şi industria electrotehnica (ITCME) ca Institut de cercetare tehnologicã pentru procese tehnologice specifice industriei construcţiilor de maşini - ICTCM -, şi va fi dotat cu laboratoare şi atelier de prototipuri, prin preluarea acestora de la Întreprinderea Prototip, cu sediul în Bucureşti, care se desfiinţeazã.
b) La Ministerul Minelor şi Energiei Electrice:
- Institutul de studii şi proiectari hidroenergetice (ISPH), cu sediul în Bucureşti, prin preluarea Întreprinderii de cercetãri şi studii de teren pentru lucrãri energetice (ICSE) şi a activitãţii de proiectare hidroenergetica de la Institutul de studii şi proiectari energetice (ISPE).
c) La Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei:
- Institutul de proiectare pentru industria chimica anorganica şi a metalurgiei neferoase (IPRAN), cu sediul în Bucureşti, prin preluarea activitãţii de proiectare în domeniul industriei chimice anorganice şi metalurgiei neferoase de la Institutul de proiectari chimice (IPROCHIM), împreunã cu sarcinile şi personalul aferent;
- Institutul de proiectare pentru foraje, extracţie, transportul şi depozitarea ţiţeiului, gazelor şi produselor petrolifere (IPETTG), cu sediul în oraşul Ploiesti, prin comasarea Institutului de proiectari schele (IPS) cu Grupa de proiectare din Braşov a Direcţiei generale a gazului metan din cadrul Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei.
d) La Consiliul Superior al Agriculturii:
- Institutul de studii şi proiectari pentru organizarea teritoriului agricol (ISPOTA), cu sediul în Bucureşti.
e) La Comitetul de Stat al Apelor:
- Institutul de studii şi prospecţiuni (ISP), cu sediul în Bucureşti, prin dezvoltarea activitãţii Întreprinderii de cercetãri, studii şi prospecţiuni pentru construcţii din cadrul Comitetului de Stat al Apelor, care îşi desfãşoarã activitatea pe baza de program de lucru avizat de Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare.
f) La Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare:
- Institutul de proiectare a construcţiilor tip (IPCT), cu sediul în Bucureşti, prin preluarea activitãţii de proiectare tip de la Institutul de studii şi proiectari în construcţii, arhitectura şi sistematizare (ISCAS) şi de la Institutul Proiect - Bucureşti (IPB), împreunã cu sarcinile, inventarul şi personalul aferent.
20. Pe data de 1 iulie 1963 se înfiinţeazã sub îndrumarea şi controlul Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, Institutul de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodãrie comunalã (IPGC), cu sediul în Bucureşti.
21. Institutele prevãzute la <>art. 19 şi 20 funcţioneazã în conformitate cu prevederile Decretului nr. 199/1949 , cu excepţia Institutului de studii şi proiectare pentru organizarea teritoriului agricol (ISPOTA) şi a Institutului de proiectare a construcţiilor tip (IPCT), care funcţioneazã ca unitãţi bugetare.
22. Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor lua mãsuri de intarire a organizaţiilor de proiectare, pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor ce le revin în realizarea lucrãrilor de investiţii, prin concentrarea forţelor de proiectare în cadrul acestor organizaţii de proiectare, transferind cei mai buni specialişti din producţie în proiectare.
23. Pentru reducerea volumului proiectelor de execuţie şi pentru îmbunãtãţirea lucrãrilor de montaj a instalaţiilor complexe:
a) Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor elabora şi prezenta spre avizare la Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare - în termen de 90 zile de la data aprobãrii prezentei hotãrîri - propuneri privind gradul de detaliere a proiectelor de execuţie pentru lucrãri de construcţii-montaj, întocmite în colaborare cu organizaţiile de proiectare şi de execuţie, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 3.
Aceste propuneri vor avea în vedere reducerea volumului proiectelor de execuţie necesare lucrãrilor de investiţii, astfel, încît conţinutul acestora sa cuprindã numai elemente - strict necesare şi se vor face diferenţiat, pe genuri de lucrãri, în specificul fiecãrei ramuri.
b) Se va extinde metoda de proiectare pe machete la institutele de proiectare care elaboreazã documentaţii tehnice pentru instalaţii tehnologice complexe şi pentru montajul prefabricatelor.
În acest scop, ministerele şi celelalte organe centrale care au în subordine institute de proiectare, vor lua mãsuri de organizare a atelierelor de proiectare pe machete, dotindu-le cu aparatura necesarã - inclusiv aparatura foto pentru reproducerea detaliilor de pe machete - precum şi de pregãtire a cadrelor necesare. Cadrele tehnice de proiectare care vor lucra în atelierele de macheta vor fi încadrate pe funcţiuni specifice necesare întocmirii proiectelor.
24. La elaborarea documentaţiilor tehnice necesare lucrãrilor de investiţii, organizaţiile de proiectare vor utiliza proiectele, secţiunile şi elementele tip şi refolosibile, precum şi proiectele şi pãrţile de proiecte unicale cu nivel corespunzãtor tehnicii moderne.
Proiectele tip, directive şi refolosibile, precum şi proiectele şi pãrţile de proiecte unicale, se vor utiliza în elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãri de investiţii chiar şi în cazul în care sînt diferenţe între dimensiunile şi capacitatile obiectelor pentru care exista proiecte şi cele necesare a fi proiectate, dacã acest lucru se justifica din punct de vedere al eficientei economice, prin reducerea duratei şi a costului proiectãrii, prin reducerea duratei de execuţie, prin obţinerea unor indicatori tehnici-economici ridicati etc.
Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va transmite la începutul fiecãrui an ministerelor, celorlalte organe centrale, comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta precum şi institutelor de proiectare, lista proiectelor tip care urmeazã a se elabora în anul respectiv.
Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va completa semestrial catalogul de prezentare a proiectelor tip, directive şi refolosibile, astfel încît acesta sa conţinã toate proiectele tip, directive şi refolosibile în vigoare.
25. Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va intensifica activitatea de tipizare a detaliilor de construcţii-montaj de folosinta generalã şi va iniţia în cadrul fiecãrei organizaţii de proiectare o acţiune de tipizare interna a detaliilor, controlind totodatã folosirea acestora de cãtre organizaţiile de proiectare.
Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, care au în subordine organizaţii de proiectare, vor lua mãsuri pentru analizarea şi trierea detaliilor de construcţii-montaj - existente în cadrul fiecãrei organizaţii de proiectare, întocmind în termen de 80 zile de la data prezentei hotãrîri, cataloage interne de detalii.
Aceste cataloage se vor revizui şi completa periodic şi vor fi înaintate semestrial la Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare însoţite de propuneri privind îmbunãtãţirea cataloagelor cu detalii tip republicane.
Pe baza analizei acestor propuneri şi a detaliilor primite, Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va completa semestrial cataloagele de detalii tip republicane.
26. Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini va continua şi perfectiona centralizarea şi îndrumarea metodologicã a întocmirii evidentei proiectelor de maşini, utilaje, pãrţi de utilaje şi aparataje diverse, elaborate în ţara sau primite din strãinãtate, prin institutele prevãzute în anexa nr. 4.
Ministerele şi celelalte organe centrale care au în subordine organizaţii de proiectare vor lua urmãtoarele mãsuri:
- în termen de 90 zile de la data prezentei hotãrîri, vor analiza şi tria proiectele de utilaje, pãrţi de utilaje şi aparataje specifice elaborate în institutele respective;
- vor trimite, în acelaşi termen, institutelor coordonatoare arãtate în anexa nr. 4 fişele tehnice pentru toate proiectele existente care corespund nivelului tehnic actual;
- vor trimite, trimestrial, institutelor coordonatoare, fişele tehnice pentru toate proiectele elaborate dupã aprobarea prezentei hotãrîri.
Fişele tehnice pentru proiectele prevãzute în alineatele precedente se vor întocmi conform modelului de fise care se va da de Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini.
Institutele coordonatoare vor difuza trimestrial, tuturor organizaţiilor de proiectare interesate, completãri la evidentele difuzate anterior.
Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini va coordona din punct de vedere metodologic, toatã activitatea de întocmire, ţinere la curent şi difuzare a evidentei proiectelor de maşini, utilaje, pãrţi de utilaje şi aparataje diverse, realizate în ţara sau obţinute din alte tari, urmãrind pãstrarea în evidenta pentru refolosire numai a proiectelor de maşini şi utilaje corespunzãtoare din punct de vedere al nivelului tehnic.
27. Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini va organiza difuzarea trimestriala a listelor de utilaje, maşini şi instalaţii, ce se produc de cãtre uzine şi întreprinderi cu indicarea principalelor date tehnice şi a preţurilor cu ridicatã, apãrute dupã editarea cataloagelor preţurilor cu ridicatã reasezate.
28. Ministerele şi celelalte organe centrale care au în subordine institute de proiectare vor infiinta, în cazurile în care se justifica, cu avizul Comitetului de Stat al Planificarii şi Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, servicii de utilaje.
Aceste servicii vor tine evidenta utilajelor necesare liniilor tehnologice proiectate, vor întocmi listele separatoare pentru instalaţiile din import, vor impulsiona refolosirea proiectelor de utilaje existente care corespund din punct de vedere al nivelului tehnic, vor întocmi teme de proiectare pentru furnizorii de utilaje şi studii tehnico-economice pentru asimilarea de utilaje şi linii tehnologice şi vor tine evidenta modului de comportare a utilajelor în exploatare şi a realizãrii indicatorilor tehnici-economici.
29. Refolosirea în proiectare a documentaţiilor tehnice existente pentru maşini, utilaje, pãrţi de utilaje şi aparataje diverse, cuprinse în evidentele centralizatoare întocmite sub îndrumarea Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, este obligatorie. Reproiectarea acestor maşini, utilaje, pãrţi de utilaje şi aparataje diverse, se va putea face numai în cazul în care proiectele existente nu sînt de nivel tehnic corespunzãtor sau cînd se justifica economic introducerea anumitor modificãri.
30. Pentru a stimula scurtarea duratei de elaborare a proiectelor prin refolosirea în mai mare mãsura a documentaţiilor tehnice existente (proiecte, secţiuni şi elemente tip, precum şi proiecte unicate corespunzãtoare din punct de vedere al nivelului tehnic) şi pentru elaborarea unor proiecte tip de importanta sau calitate deosebita, se aloca pentru anul 1963 un fond de 5 milioane lei la dispoziţia Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, care va fi atribuit semestrial institutelor de proiectare şi direcţiilor de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, la cererea organelor în subordinea cãrora se afla acestea, pentru acordarea de premii suplimentare.
Acordarea premiilor suplimentare se va face pe baza unui regulament de premiere elaborat de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii, cu avizul Consiliului Central al Sindicatelor.
Începînd din anul 1964, premierea pentru refolosirea în mãsura cît mai mare a documentaţiilor tehnice existente va fi cuprinsã în regulamentul de premiere a organizaţiilor de proiectare. În acest scop, în trimestrul III/1963 Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii vor introduce completãrile necesare în regulamentul de premiere în vigoare al organizaţiilor de proiectare.
Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini va face propuneri Comitetului de Stat al Planificarii şi Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii, pentru anul 1963, în termen de 90 zile de la data prezentei hotãrîri, în vederea stimulãrii personalului de proiectare care contribuie la scurtarea duratei de elaborare a proiectelor de maşini, utilaje, pãrţi de utilaje şi aparataje diverse, prin refolosirea documentaţiilor tehnice existente, precum şi pentru elaborarea de proiecte tip în acest domeniu.
Pentru a stimula elaborarea proiectelor tip, ministerele şi celelalte organizaţii centrale vor încadra în aceasta activitate cadre cu o buna pregãtire profesionalã, asigurind o salarizare şi o premiere preferentiala pentru acest personal de proiectare.
31. La elaborarea programului activitãţii de proiectare, Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare vor putea aviza introducerea în programele de proiectare anuale, a unor lucrãri privind îmbunãtãţirea calitativã a documentaţiilor tehnice existente, costul proiectãrii acestora urmînd a se suporta din regia organizaţiilor de proiectare respective, în cazul în care nu exista un titular al acestor lucrãri.
32. Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, vor stabili în termen de 6 luni de la data prezentei hotãrîri, pe baza propunerilor fãcute de organele în subordinea cãrora se afla institutele de proiectare şi direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, raportul optim ce trebuie sa existe în aceste unitãţi de proiectare între cadrele tehnice cu pregãtire superioarã şi cele cu pregãtire medie, pe specialitãţi.
Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta care au în subordine institute de proiectare şi direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, vor lua mãsuri de pregãtire a cadrelor medii tehnice în cadrul organizaţiilor de proiectare respective, pentru a îmbunãtãţi treptat raportul între cadrele tehnice cu pregãtire superioarã şi cele cu pregãtire medie, astfel încît la sfîrşitul anului 1965, sa se realizeze raportul optim stabilit de Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, în conformitate cu alineatul precedent.
33. Repartizarea şi perioada de activitate nemijlocitã în producţie a absolvenţilor ingineri şi arhitecti, ce vor fi folosiţi în activitatea de proiectare, se va face - pînã la sfîrşitul anului 1965 - dupã cum urmeazã:
Perioada de activitate nemijlocitã în producţie va putea fi redusã la cel puţin un an pentru absolvenţii institutelor de învãţãmînt tehnic superior şi la cel puţin 6 luni pentru absolvenţii Institutului de Arhitectura. Aceste prevederi se aplica începînd cu seriile de absolvenţi ale anului 1958-1959. Se interzice fractionarea perioadelor de stagiu în producţie.
Repartizarea acestor absolvenţi se va putea face direct organizatiilor de proiectare, în cazurile în care necesitatea maririi capacitãţii de lucru impune aceasta mãsura.
Absolvenţii astfel repartizaţi organizaţiilor de proiectare vor fi trimişi în producţie în primul an dupã absolvire de cãtre organizaţiile de proiectare la care au fost repartizaţi, în vederea efectuãrii perioadei de stagiu în producţie.
În primul an de activitate absolvenţii vor fi salarizaţi cu salariul tarifar de stagiar.
34. Personalul de proiectare care intra în calculul capacitãţii de proiectare şi membrii permanenţi ai Comisiei tehnice interne din institutele de proiectare şi din direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, precum şi personalul de proiectare din servicii, secţii, birouri şi ateliere de proiectare, inclusiv serviciul tehnolog şef, metalurg şef şi constructor şef din cadrul întreprinderilor constructoare de maşini, poate lucra, pînã la sfîrşitul anului 1965, pe timpul perioadelor de virf, în regim prelungit de lucru pînã la maximum 10 ore pe zi în medie trimestriala de fiecare salariat, fãrã a depãşi 12 ore pe zi.
Orele efectuate în regim prelungit de lucru se plãtesc ca ore normale, din urmãtoarele fonduri:
- pentru personalul de proiectare al institutelor de proiectare şi al direcţiilor de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, din fondul de salarii tarifar aferent personalului care intra în calculul capacitãţii de proiectare;
- pentru personalul de proiectare din celelalte organizaţii de proiectare, din fondul de salarii aferent numãrului de posturi "personal de proiectare", aprobat de cãtre miniştri, conducãtorii celorlalte organe centrale, de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta.
Aprobarea regimului prelungit de lucru se va da semestrial de cãtre miniştri, conducãtorii celorlalte organe centrale şi de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, de comun acord cu organul sindical corespunzãtor, în caz de necesitate şi ţinînd seama de gradul de încãrcare al organizaţiilor de proiectare respective stabilit pe baza programelor de proiectare aprobate.
Pe baza acestor aprobãri, conducãtorii institutelor de proiectare, direcţiilor de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor şi a celorlalte organe care au în subordine secţii, servicii, birouri şi ateliere de proiectare, inclusiv serviciul tehnolog şef, metalurg şef şi constructor şef din cadrul întreprinderilor constructoare de maşini, de comun acord cu comitetul sindicatului din cadrul unitãţilor, vor stabili nominal şi pe perioade delimitate, personalul care lucreazã în regim prelungit de lucru.
35. Ministerele şi celelalte organe centrale precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, în mod excepţional, vor putea angaja pînã la sfîrşitul anului 1965, în institutele de proiectare, direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor precum şi în celelalte organizaţii de proiectare (secţii, servicii, birouri şi ateliere de proiectare, inclusiv serviciile tehnolog şef, metalurg şef şi constructor şef din cadrul întreprinderilor constructoare de maşini), prin cumul, cu pînã la o jumãtate de norma, personal de proiectare dintre cadrele cu studii superioare tehnice din organele centrale ale administraţiei de stat, din instituţiile de învãţãmînt, din aparatul comitetelor executive ale sfaturilor populare, din institute de cercetãri şi din întreprinderi.
În serviciile, secţiile, birourile şi atelierele de proiectare se pot angaja prin cumul cu pînã la o jumãtate de norma şi personalul cu studii superioare tehnice din celelalte secţii şi servicii ale unitãţii respective. În cadrul serviciilor de proiectare din uzinele constructoare de maşini, inclusiv serviciile tehnolog şef, metalurg şef şi constructor şef, pot fi angajaţi în aceleaşi condiţiuni maistrii şi tehnicienii I cu îndelungatã experienta în producţie.
Angajarea de personal de proiectare prin cumul se va putea face numai în limita numãrului de posturi "personal de proiectare" stabilit de cãtre Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, odatã cu avizarea programului de proiectare şi a fondului de salarii tarifare aferent acestui personal.
Pentru organizaţiile de proiectare care nu au programe de proiectare avizate de Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, inclusiv serviciul tehnolog şef, metalurg şef şi constructor şef din cadrul întreprinderilor constructoare de maşini, angajarea de personal de proiectare prin cumul se va putea face numai în limita numãrului de posturi "personal de proiectare" şi a fondului de salarii tarifare aferent acestui personal, stabilit pe baza programelor de proiectare şi aprobat de cãtre miniştri, conducãtorii celorlalte organizaţii centrale şi de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta.
Cumulul în activitatea de proiectare nu poate depãşi 1/2 norma în afarã normei pe care o efectueazã salariatul respectiv la locul de munca unde îndeplineşte funcţia de baza, în cadrul regimului normal de lucru.
Se interzice angajarea prin cumul a personalului de proiectare din aceeaşi organizaţie de proiectare sau de la o organizaţie de proiectare la alta organizaţie de proiectare, precum şi personalului care avizeazã documentaţiile tehnice.
În cazuri justificate, pentru specialitãţi care nu intra în profilul organizaţiilor de proiectare şi numai cu aprobarea conducerii organelor în subordinea cãrora se afla aceste organizaţii, se poate angaja, prin cumul, personalul de proiectare de la o organizaţie de proiectare la alta organizaţie de proiectare.
36. Pentru a asigura elaborarea proiectelor de anumite specialitãţi pentru care nu se justifica angajarea de salariaţi permanenţi, organizaţiile de proiectare vor putea folosi angajaţi plãtiţi cu ora dintre cadrele cu calificare superioarã tehnica sau ştiinţificã.
Utilizarea acestor angajaţi se va putea face numai cu aprobarea ministrului, conducatorului organului central sau a comitetului executiv al sfatului popular regional şi al oraşului Bucureşti şi Constanta, în subordinea cãrora se afla organizaţia de proiectare.
Modul de plata al acestor specialişti se va stabili de cãtre Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii, în termen de 60 zile de la data prezentei hotãrîri.
37. Salarizarea personalului de proiectare din serviciile, secţiile, birourile şi atelierele de proiectare, precum şi din serviciile constructor şef, metalurg şef şi tehnolog şef din întreprinderile constructoare de maşini, care lucreazã pe baza de programe de proiectare aprobate de organul ierarhic superior, se va putea face conform anexei I/9 A, la Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1053 din 1960 .
În acest caz premierea personalului de proiectare mai sus arãtat se va face pe aceleaşi criterii ce se aplica institutelor de proiectare, pe baza realizãrii sarcinilor proprii, independent de realizarea condiţiilor şi criteriilor de premiere specifice unitãţii din care face parte. Fondul de premiere pentru acest personal de proiectare se va constitui separat, pe baza cotelor de premiere avizate de Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii şi va fi asigurat de cãtre organele în subordinea cãrora se gãsesc unitãţile din care fac parte aceste organizaţii de proiectare.
Pentru contribuţia adusã la întocmirea proiectelor efectuate pe baza de contracte de cãtre institutele de învãţãmînt tehnic superior, cadrele care au participat la elaborarea acestor proiecte vor beneficia de premii în condiţiile stabilite prin anexa nr. 2 la H.C.M. nr. 1924/1960 , privind aprobarea unor forme de premiere cu caracter limitat.
38. Comitetul de Stat al Planificarii şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare vor pune de acord capacitatea de proiectare cu sarcinile ce rezulta din normele legale, majorind în caz de necesitate numãrul proiectanţilor şi fondul de salarii al organizaţiilor de proiectare a cãror programe de lucru se avizeazã de cãtre aceste organe. Numãrul salariaţilor şi fondul de salarii al acestor organizaţii de proiectare se vor putea modifica numai cu avizul Comitetului de Stat al Planificarii şi Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare.
39. Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, care au în subordine institute de proiectare şi direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, vor lua mãsuri de dotare a acestora cu aparatura tehnica de mecanizare a muncii de proiectare, pentru obţinerea scurtarii timpului de efectuare a calculelor tehnice şi economice, pentru trecerea la aplicarea metodei moderne de proiectare pe modele de montaj (machete), pentru mãrirea capacitãţii de lucru a atelierelor de studii de teren şi asigurarea activitãţii speciale de studii şi cercetãri geotehnice (determinarea cotei de fundare a lucrãrilor vechi ce nu mai au proiecte, urmãrirea deplasarii terenurilor în cazul alunecarilor etc.), pentru mãrirea capacitãţii de editare a documentaţiilor tehnice, pentru organizarea arhivelor tehnice (filmoteci şi altele).
Comitetul de Stat al Planificarii va prevedea în planurile anuale de investiţii pe titulari, fondurile necesare pentru asigurarea din ţara şi din import a acestei aparaturi, la propunerea Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare care va coordona şi centraliza cererile ministerelor, organelor centrale şi comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, pentru institutele de proiectare şi direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor pe care le au în subordine.
40. Ministerul Forţelor Armate şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor lua mãsuri pentru executarea ridicarilor topografice a oraşelor, comunelor resedinte de raion, centrelor muncitoresti şi staţiunilor balneo-climaterice, în vederea elaborãrii schitelor de sistematizare ale acestora.
În termen de 60 zile de la data prezentei hotãrîri, Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi Comitetul de Stat al Planificarii vor stabili ordinea de urgenta în elaborarea schitelor de sistematizare a localitãţilor şi a zonelor industriale, în funcţie de necesitãţile de realizare în perspectiva a lucrãrilor de investiţii, pe baza cãreia Ministerul Forţelor Armate va întocmi programul ridicarilor topografice.
41. Pentru asigurarea locuinţelor necesare proiectanţilor ce se transfera din alte localitãţi la institutele de proiectare din Bucureşti, Comitetul executiv al sfatului popular al oraşului Bucureşti va pãstra anual, începînd cu anul 1963, o rezerva de 200 apartamente la dispoziţia ministerelor, pe care le va repartiza la cererea justificatã a acestora.
42. Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei va lua mãsuri de a produce treptat detalii din masa plastica ce se folosesc în serie mare la aplicarea metodei de proiectare pe machete, pe baza comenzilor de la ministere şi de la celelalte organizaţii centrale care au în subordine institute de proiectare.
Dispoziţiuni comune şi finale
43. Decontarea cheltuielilor de proiectare se face astfel:
a) la institutele de proiectare şi direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, pe baza de norme aprobate de conducerea organelor în subordinea cãrora se afla, avizate de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare şi a tarifelor stabilite prin hotãrîri ale Consiliului de Miniştri;
b) la celelalte organizaţii de proiectare, pe baza de norme aprobate de conducerea organului în subordinea cãruia se afla şi tarif orar aprobat de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, cu avizul Comitetului pentru Preţuri;
c) la institutele de cercetãri şi institutele de învãţãmînt tehnic superior, pe baza de ore efectiv prestate - în limita orelor normate existente la institutele de proiectare pentru lucrãri respective - şi tarif orar, stabilit de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, cu avizul Comitetului pentru Preţuri.
Cheltuielile de proiectare aferente documentaţiilor tehnice pentru lucrãri proprii elaborate de cãtre serviciile, secţiile, birourile şi atelierele de proiectare din subordinea unitãţilor bugetare, nu se deconteazã, iar sumele încasate drept cote de proiectare de la terţi se vor depune ca venit la buget.
Cheltuielile privind elaborarea documentaţiilor tehnice pentru producţia întreprinderilor (tehnologie, maşini, utilaje şi aparataje diverse) se suporta din cheltuielile de producţie ale întreprinderilor respective.
44. În scopul reducerii costului proiectãrii, Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor şi Comitetul pentru Preţuri, vor face propuneri Consiliului de Miniştri în termen de 90 zile de la data prezentei hotãrîri, pentru noi tarife ale orei de proiectare la institutele de proiectare şi la direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, ţinînd seama de reducerea normelor de proiectare, de cheltuielile efective ale orei de proiectare şi de un beneficiu maxim de 1,5%.
Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, care au în subordine institute de proiectare şi direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, vor lua mãsuri sa intensifice - prin organizaţiile de proiectare respective şi în baza instrucţiunilor metodologice întocmite de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare elaborarea normelor de proiectare globale, pe obiecte sau capacitãţi, specifice ramurilor şi sectoarelor respective.
Pe mãsura verificãrii în practica a justetei acestor norme, Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va stabili - cu avizul Comitetului pentru Preţuri - preţuri curente de plata a proiectelor, începînd din anul 1963.
De asemenea, Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va lua mãsuri de reducere a tarifelor unice existente pentru lucrãri accesorii efectuate de cãtre organizaţiile de proiectare, cum sînt: copiile de pe proiectele tip şi refolosibile, copiile la maşini de scris şi reprodus etc. şi va stabili noi tarife pentru alte lucrãri asemãnãtoare.
45. Documentaţiile tehnice pentru lucrãrile noi necesare beneficiarilor particulari se elaboreazã de cãtre serviciile de sistematizare şi arhitectura din cadrul sfaturilor populare, iar cele de reparaţii, amenajãri şi transformãri, de cãtre întreprinderile de stat sau cooperatiste care fac reparaţii şi intretineri la imobile. Aceste întreprinderi pot elabora, cu aprobarea organului în subordinea cãrora se afla, şi documentaţii pentru lucrãri noi. Cu autorizarea comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, aceste lucrãri pot fi proiectate şi de tehnicienii cu calificare superioarã, salariaţi ai organizaţiilor de stat sau pensionari.
Plata cheltuielilor de proiectare se face pe baza de tarife stabilite de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, la propunerea comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta şi cu avizul Comitetului pentru Preţuri.
46. Pentru înfiinţarea noilor institute de proiectare în conformitate cu prevederile art. 19 şi 20 din prezenta hotãrîre, ministerele şi celelalte organe centrale interesate, precum şi Comitetul executiv al sfatului popular al oraşului Bucureşti, vor efectua în termen de 30 zile de la data aprobãrii prezentei hotãrîri - pe baza de protocoale, transferul inventarului şi a personalului corespunzãtor existent la data de 31 decembrie 1962.
Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini va transfera de la Institutul de studii, cercetãri şi proiectari tehnologice pentru industria constructoare de maşini şi utilaje şi industria electrotehnica - treptat şi cel mai tirziu pînã la 31 decembrie 1963 - sarcinile, personalul şi inventarul aferent întocmirii studiilor tehnico-economice şi proiectelor tehnice, pentru utilajele petroliere, la Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei pentru utilajele tehnologice din industria cimentului la Ministerul Industriei Construcţiilor şi pentru utilaje tehnologice de exploatare şi transport din industria lemnului, la Ministerul Economiei Forestiere. Transmiterea sarcinilor, a personalului şi a inventarului mai sus arãtat se va face pe baza de protocol semnat de conducãtorii organelor centrale respective, în condiţiile prevãzute de normele legale.
47. Ministerele şi celelalte organizaţii centrale care au în subordine institute de proiectare ce întocmesc în prezent desene de execuţie pentru maşini şi utilaje, iar potrivit profilului aprobat prin prezenta hotãrîre nu vor mai elabora aceste documentaţii, vor transfera - treptat şi cel mai tirziu pînã la 31 decembrie 1963 - sarcina de elaborare a desenelor de execuţie pentru maşini şi utilaje tehnologice, auxiliare şi de întreţinere, cu personalul de proiectare aferent existent la data de 31 decembrie 1962, de la institutele de proiectare respective la Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini.
Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini va raporta trimestrial Consiliului de Miniştri modul de aducere la îndeplinire a acestei prevederi şi va lua mãsuri pentru întãrirea organizaţiilor de proiectare din uzinele constructoare de maşini prin încadrarea acestora cu personalul de proiectare necesar asigurãrii desenelor de execuţie pentru maşini şi utilaje.
La cererea Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, comitetele executive ale sfaturilor populare vor repartiza cu prioritate locuintele necesare personalului de proiectare transferat în conformitate cu prevederile prezentului articol.
48. Se autoriza Comitetul de Stat al Planificarii sa suplimenteze fondul de salarii al Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare necesar pentru angajarea de personal de coordonare şi îndrumare a problemelor de proiectare a lucrãrilor de gospodãrie comunalã.
Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va face propuneri Consiliului de Miniştri privind concentrarea la Institutul de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodãrie comunalã (I.P.G.C.) a specialiştilor în probleme de gospodãrie comunalã care lucreazã în alte organe centrale.
49. Comitetul de Stat al Apelor va asigura prin Institutul pentru planuri de amenajare şi construcţii hidrotehnice elaborarea în continuare, pînã la înfiinţarea Institutului de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodãrie comunalã, a documentaţiilor tehnice necesare lucrãrilor de investiţii, în conformitate cu profilul aprobat prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 393/1959 .
50. Se abroga:
- Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 946 din 9 iulie 1950 privind unele mãsuri în vederea întocmirii la timp a documentaţiilor tehnice necesare lucrãrilor de investiţii, prelungitã prin Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 665 din 13 octombrie 1961;
- Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1741 din 30 octombrie 1957 privind organizarea şi profilarea unitãţilor de proiectare;
- Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1231 din 2 septembrie 1958 privind modificarea şi completarea Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 1741/1957 ;
- Anexa nr. 2 la Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1678 din 20 noiembrie 1959 privind îmbunãtãţirea activitãţii de sistematizare şi de proiectarea construcţiilor în cadrul sfaturilor populare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei hotãrîri.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
ANEXA 1
Organizaţiile de proiectare şi profilul acestora
Organizaţiile de proiectare şi profilul acestora sînt urmãtoarele:
I. Institute de proiectare şi direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor.
1. Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini.
a) Institutul pentru proiectarea uzinelor şi instalaţiilor metalurgice (IPROMET), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile din ramurile industriei metalurgiei feroase, industriei cocsochimice şi pentru lucrãrile necesare industriei refractare, cu excepţia documentaţiilor tehnice pentru laminoare;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului, precum şi elaborarea desenelor de execuţie pentru utilajele specifice cu caracter unical din profilul institutului: pentru furnale, instalaţii de aglomerare, cuptoare, otelarii şi fabrici de refractare;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale.
b) Institutul de proiectare pentru uzine şi instalaţii din industria construcţiilor de maşini (IPCM), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile din ramura industriei construcţiilor de maşini;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilaje tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului, precum şi pentru utilaje de ridicat şi transportat;
- elaborarea de studii, cercetãri şi experimentari, în domeniul maşinilor şi utilajelor de ridicat şi transportat;
- elaborarea de proiecte tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului.
c) Institutul pentru proiectarea de laminare (IPL), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru laminoare, tragatorii şi trefilarii în ramurile industriei metalurgiei feroase şi industriei metalurgiei neferoase;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului, precum şi elaborarea desenelor de execuţie pentru utilajele specifice cu caracter unica din profilul institutului: laminoare şi cuptoare;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale.
d) Institutul de proiectari de aparataj electrotehnic şi instalaţii de automatizare (IPA), cu urmãtorul profil:
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru seriile unitare de elemente de automatizare şi acţionari şi pentru aparatele din profilul întreprinderilor care formeazã "Grupul de uzine de aparataj electrotehnic şi instalaţii de automatizare";
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru instalaţii complexe de automatizãri şi acţionari electrice;
- elaborarea proiectelor tip specifice sectorului de automatizãri.
e) Institutul de cercetare şi proiectare pentru industria electrotehnica (ICPE), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile de investiţii din industria electrotehnica;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilaje tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului şi pentru produse noi cu caracter deosebit de cele din producţia curenta a uzinelor, în domeniul industriei electrotehnice;
- elaborarea de studii, cercetãri, proiectari şi experimentari pentru perfecţionarea procedeelor tehnologice folosite şi pentru omologarea şi introducerea în uzinele electrotehnice a unor procedee tehnologice noi;
- elaborarea de proiecte tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului.
f) Institutul de Cercetãri tehnologice pentru procese tehnologice specifice industriei construcţiilor de maşini (ICTCM), cu urmãtorul profil:
- cercetarea, experimentarea şi elaborarea de studii de procedee şi procese tehnologice noi în ramura constructoare de maşini;
- elaborarea de studii de tipizare şi proiecte tip pentru maşini şi utilaje aferente procedeelor tehnologice studiate şi experimentate;
- proiectarea, executarea şi experimentarea prototipurilor de maşini şi utilaje specifice tehnologiei din industria constructoare de maşini şi SDV-uri ce nu pot fi încadrate în profilul uzinelor.
2. Ministerul Minelor şi Energiei Electrice
a) Institutul de proiectari miniere (IPROMIN), cu urmãtorul profil:
- elaborarea în mod complex a documentaţiei tehnice necesare industriei miniere (ramurile: cãrbuni, sare, minereuri feroase, neferoase, nemetalifere, aurifere şi metale rare);
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru funiculare miniere;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate a pãrţilor de documentaţii tehnice, pentru lucrãrile din profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare.
b) Institutul de studii şi proiectari energetice (ISPE), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru centrale termoelectrice cu caracter republican, centrale industriale de termoficare, staţii electrice de transformare şi conexiuni, linii de transport şi reţele electrice, sisteme energetice şi reţele de termoficari industriale şi orãşeneşti;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii, comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale.
c) Institutul de studii şi proiectari hidroenergetice (ISPH), cu urmãtorul profil:
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru amenajarea de complexe hidroenergetice şi pentru centrale hidroelectrice;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a obiectivelor din profilul sau (baraje, tunele, galerii şi canale pentru lucrãri hidroenergetice, clãdiri de centrale hidroelectrice), necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare;
- cercetãri pe teren şi de laborator cu caracter geotehnic pentru lianti, betoane, chimismul apelor, pe modele hidraulice şi modele structurale etc., necesare elaborãrii şi fundamentarii documentaţiilor tehnico-economice, precum şi pentru alte obiecte energetice, necesare activitãţii proprii şi Institutului de studii şi proiectari energetice;
- studii de teren geologice, geotehnice, hidrologice, geodezice şi topografice, precum şi alte studii şi cercetãri necesare activitãţii proprii şi Institutului de studii şi proiectari energetice.
3. Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei
a) Institutul de proiectare pentru industria chimiei organice şi petrochimice (IPROCHIM), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile industriei chimiei organice şi petrochimice;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile din profilul institutului, necesare proiectelor complexe ale altor organizaţii de proiectare.
b) Institutul de proiectare pentru industria chimiei anorganice şi metalelor neferoase (IPRAN), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile industriei chimiei anorganice şi metalurgiei neferoase;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile din profilul institutului, necesare proiectelor complexe ale altor organizaţii de proiectare.
c) Institutul de studii, experimentari şi proiectare pentru industria celulozei, hirtiei, fibrelor artificiale şi valorificarea stufului (IPCFS), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea studiilor şi efectuarea experimentarilor necesare industriei celulozei, hirtiei, fibrelor şi firelor artificiale, precum şi exploatãrii şi valorificãrii stufului;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile industriei de celuloza, hirtie, fire şi fibre artificiale şi pentru exploatarea şi valorificarea stufului;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii, comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor de documentaţii tehnice pentru lucrãrile din profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare.
d) Institutul de proiectare pentru instalaţiile petrolifere (IPIP), cu urmãtorul profil:
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile industriei de prelucrare a ţiţeiului;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului precum şi elaborarea desenelor de execuţie pentru utilajele specifice cu caracter unical necesare rafinariilor de ţiţei;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale.
e) Institutul de proiectare pentru foraje, extracţie, transportul şi depozitarea ţiţeiului, gazelor şi produselor petrolifere (IPETTG), cu urmãtorul profil:
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice necesare pentru foraje, industriei extractiei, transportului şi depozitarii ţiţeiului, gazelor şi produselor petrolifere, inclusiv lucrãrile de arta aferente;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului, precum şi pentru utilajul petrolier;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii, comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor de documentaţii tehnice pentru lucrãrile din profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare.
4. Ministerul Industriei Uşoare
Institutul de proiectari al industriei uşoare (IPIU), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile necesare industriei uşoare;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor de documentaţii tehnice pentru lucrãrile din profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare.
5. Ministerul Industriei Alimentare
Institutul de proiectari pentru industria alimentara (IPIA), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile necesare industriei alimentare, industriei de morarit şi pentru frigorifere;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor de documentaţii tehnice pentru lucrãri din profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare.
6. Ministerul Industriei Construcţiilor
- Institutul de proiectari a construcţiilor şi materialelor de construcţii şi de cercetãri pentru materiale de construcţii (IPCMC), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile din ramura industriei materialelor de construcţii;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere (inclusiv utilajele tehnologice din industria cimentului), necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, pentru lucrãri de construcţii-montaj, a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile industriale ale altor titulari de investiţii care nu au institute de proiectare, partea tehnologicã a acestor documentaţii tehnice elaborindu-se de cãtre serviciile de proiectare tehnologicã ale titularilor de investiţii respectivi, care îndeplinesc şi rolul de proiectant general;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru carierele şi balastierele cu caracter republican şi asigurarea asistenţei tehnice pentru celelalte organizaţii de proiectare care elaboreazã documentaţii tehnice pentru cariere şi balastiere;
- elaborarea de studii şi cercetãri privind materialele de construcţii;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a documentaţiilor tehnice pentru obiectele din profilul institutului, necesare proiectelor complexe ale altor organizaţii de proiectare.
7. Ministerul Economiei Forestiere.
Institutul de studii şi proiectari forestiere (ISPF), cu urmãtorul profil:
- elaborarea detaliilor de sistematizare a zonelor industriale pentru care ministerul este coordonator;
- elaborarea de studii tehnico-economice privind cultura, exploatarea, transportul şi prelucrarea lemnului, precum şi studii privind ridicarea în plan şi amenajarea pãdurilor;
- prelucrarea fotogramelor necesare planurilor topografice aferente studiilor şi proiectelor Ministerului Economiei Forestiere;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru combaterea eroziunii solului şi stingerea torenţilor în patrimoniul forestier precum şi pentru protecţia lucrãrilor hidrotehnice;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru exploatarea şi transportul lemnului şi pentru investiţiile cu caracter specific industriei lemnului;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru funiculare, exclusiv cele pentru ramura miniera;
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului, cu excepţia celor pentru obiecte sau elemente de construcţii comune mai multor ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor de documentaţii tehnice pentru obiectele din profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare;
8. Consiliul Superior al Agriculturii
a) Institutul de studii şi proiectari agricole (ISPA), cu urmãtorul profil:
- elaborarea normativelor privind sistematizarea şi proiectarea construcţiilor centrelor de producţie din unitãţile agricole;
- elaborarea proiectelor tip şi directive pentru construcţii agrozootehnice, elaborarea schemelor tehnologice directive pentru investiţii cu caracter agricol şi a schemelor directive pentru sistematizarea unitãţilor agricole;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru investiţiile importante agrozootehnice, pentru instalaţiile de producţie a furajelor concentrate (inclusiv instalaţiile industriale aferente), precum şi pentru alimentarile cu apa şi canalizarile din unitãţile agricole socialiste;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor din documentaţii tehnice pentru lucrãri de profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare;
- acordarea asistenţei tehnice de specialitate direcţiilor de sistematizare; arhitectura şi proiectare a construcţiilor şi trusturilor GOSTAT.
b) Institutul de studii şi proiectare pentru organizarea teritoriului agricol (ISPOTA), cu urmãtorul profil:
- elaborarea de studii, instrucţiuni şi normative tehnice privind lucrãrile de geodezie, topografie şi fotogrametrie, pentru agricultura;
- executarea de lucrãri geodezice, topografice şi fotogrametrice, de mai mare dificultate, pentru oficiile regionale de proiectare şi de organizarea teritoriului agricol precum şi pentru alte necesitaţi ale agriculturii;
- întocmirea planurilor topografice necesare sistematizãrii centrelor populate rurale (reţele de sprijin, exploatare fotogrametrica şi multiplicare), pe baza operaţiilor de descifrare executate de cei interesaţi, atunci cînd acestea intra în zonele ridicate pentru nevoile agricole;
- elaborarea de studii şi normative tehnice pentru cartarea şi clasificarea solurilor;
- elaborarea de proiecte model şi tip, instrucţiuni şi normative tehnice de proiectare pentru proiectele de organizarea inter-gospodareasca, de organizarea interioarã a teritoriului unitãţilor agricole socialiste şi de combatere a eroziunii solului, ţinînd seama de buna gospodãrire a fondului funciar, de sporirea şi folosirea raţionalã a suprafeţelor agricole şi de conservarea şi ridicarea continua a fertilitatii solului;
- elaborarea schemelor de sistematizare a teritoriului agricol, în cadrul raioanelor sau pe zone economice;
- acordarea de asistenta tehnica de specialitate oficiilor regionale de proiectare şi de organizarea teritoriului agricol;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor de documentaţii tehnice pentru lucrãri de profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe ale altor organizaţii de proiectare.
9. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor
Institutul de proiectare a transporturilor şi telecomunicatiilor (IPTTc), cu urmãtorul profil:
- elaborarea studiilor de perspectiva în vederea dezvoltãrii capacitãţii de transport a cãilor ferate, a reţelelor rutiere, navale şi aeriene, precum şi în vederea dezvoltãrii capacitãţii reţelelor complexe de telecomunicaţii;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru cai ferate şi drumuri naţionale, inclusiv lucrãrile de arta aferente, precum şi a documentaţiilor tehnice pentru lucrãri de telecomunicaţii;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru construcţiile, instalaţiile şi clãdirile de pe zona cãilor ferate, legate de reţeaua cãilor ferate;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a documentaţiilor tehnice pentru racordurile la reţelele existente de cale feratã pînã la intrarea în incintele complexelor industriale, inclusiv lucrãrile de arta aferente;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru amenajãri şi regularizari ale cursurilor de apa navigabile, pentru lucrãri portuare, fluviale şi maritime şi pentru consolidãrile legate de cãile de comunicaţii;
- elaborarea studiilor tehnico-economice pentru materialul rulant de cale feratã;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi a proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, necesare lucrãrilor care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile specifice transporturilor aeriene şi navale (aerodromuri, porturi-cheiuri etc.);
- elaborarea proiectelor tip pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului;
- elaborarea, în calitate de proiectant de specialitate, a pãrţilor de documentaţii tehnice pentru obiectele din profilul institutului, necesare documentaţiilor tehnice complexe şi ale altor organizaţii de proiectare.
10. Comitetul de Stat al Apelor
a) Institutul pentru planurile de amenajare şi construcţii hidrotehnice (IPACH), cu urmãtorul profil:
- elaborarea planurilor de amenajare a apelor;
- elaborarea studiilor de bilanţ şi de gospodãrire a apelor, precum şi asupra regimului de scurgere a acestora;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru sistemele hidrotehnice de folosinta complexa, în colaborare cu organizaţiile de proiectare ale titularilor acestor folosinţe;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile de alimentari cu apa (surse, aductiuni, staţii de tratare, rezervoare de acumulare) şi pentru lucrãrile de canalizare a apelor uzate şi meteorice (staţii de epurare, canalul de evacuare pînã la emisar) - din afarã centrelor populate urbane şi a incintelor industriale, - precum şi pentru lucrãrile importante de alimentari cu apa şi canalizari din interiorul centrelor populate urbane, cu excepţia reţelelor de distribuţie a apei şi a reţelelor secundare de canalizare;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile importante de combatere a efectelor distructive ale apelor (îndiguiri, apãrãri şi consolidãri de maluri, acumulari pentru atenuarea undelor de viitura) precum şi pentru consolidarea litoralului Marii Negre;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile importante hidroameliorative (desecãri, drenaje, irigaţii, desaraturi) şi pentru amenajãrile piscicole importante;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile importante de regularizare a cursurilor de apa;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile de valorificare a unor noi resurse (acumulari şi derivatii) şi pentru obiectele componente ale acestora (baraje, descarcatori, prize, canale, galerii etc.);
- elaborarea proiectelor tip, normativelor şi instrucţiunilor pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul institutului.
b) Institutul de studii şi prospecţiuni (ISP) cu urmãtorul profil:
- elaborarea studiilor şi prospectiunilor geotehnice, hidrologice, topografice şi geologice necesare întocmirii documentaţiilor tehnice pentru investiţii.
11. Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare
a) Institutul de studii şi proiectare pentru construcţii, arhitectura şi sistematizare (ISCAS), cu urmãtorul profil:
- elaborarea de studii în problemele teoretice şi practice ale sistematizãrii;
- elaborarea studiilor de sistematizari teritoriale, a schitelor şi planurilor de sistematizare a localitãţilor importante şi a detaliilor de sistematizare pentru ansambluri de importanta deosebita;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru ansambluri orãşeneşti de importanta deosebita (stabilite prin programul de proiectare).
b) Institutul de proiectare a construcţiilor tip (IPCT), cu urmãtorul profil:
- elaborarea de studii legate de activitatea de tipizare;
- elaborarea de elemente, secţiuni şi proiecte tip pentru clãdiri de locuinţe, social-culturale, administrative şi comerciale;
- elaborarea de elemente, secţiuni şi obiecte tip industriale, comune la mai multe ramuri sau sectoare ale economiei naţionale;
- elaborarea de cataloage pentru proiecte, secţiuni, detalii şi elemente tip;
- elaborarea proiectelor pentru clãdirile experimentale şi urmãrirea execuţiei şi comportãrii lor dupã darea în folosinta;
- elaborarea proiectelor de mobilier tip pentru locuinţe şi clãdiri social-culturale, cu excepţia adaptãrii acestor proiecte la tehnologia de fabricaţie respectiva, care se face de întreprinderile producãtoare.
De asemenea elaboreazã caracteristicile pentru prototipurile de mobilier tip pentru construcţii de locuinţe şi social-culturale ce se întocmesc de Institutul de cercetãri forestiere;
- elaborarea de normative, standarde şi instrucţiuni privind proiectarea tip;
- urmãrirea comportãrii dupã darea în folosinta a construcţiilor executate pe baza de proiecte tip;
- multiplicarea şi difuzarea proiectelor, secţiunilor, detaliilor şi elementelor tip.
c) Institutul de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodãrie comunalã (IPGC), cu urmãtorul profil:
- elaborarea de studii în probleme de gospodãrie comunalã (alimentari cu apa şi canalizari de ape uzate şi meteorice din interiorul centrelor populate urbane, transport orasenesc de cãlãtori şi mãrfuri, reţele de gaze, ecarisaj, salubritate, strãzi etc.);
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile de gospodãrie comunalã ale centrelor populate urbane (exclusiv cele pentru oraşul Bucureşti), privind: reţelele de distribuţie pentru alimentari cu apa şi reţelele secundare de canalizare ale centrelor populate urbane, inclusiv construcţiile aferente, precum şi lucrãrile de mai mica importanta privind alimentarile cu apa (surse, staţii de tratare etc.) şi canalizarile (staţii de pompare, staţii de epurare localã etc.) din interiorul centrelor populate urbane - conform prevederilor programului de proiectare -, transporturi orãşeneşti (linii de transport exclusiv cai ferate, substatii electrice de tracţiune, reţele de alimentare, baze de exploatare etc.) strãzi cu lucrãrile de arta aferente reţelei principale de gaze, salubrizarea centrelor populate (crematorii de gunoi, staţii de compostare, centre de salubrizare, rampe de gunoi etc.).
Proiectarea surselor de alimentare cu apa din interiorul centrelor populate urbane se face pe baza studiilor hidrologice întocmite de organizaţiile de specialitate ale Comitetului de Stat al Apelor;
- elaborarea de proiecte tip pentru obiectele care se încadreazã în profilul institutului şi documentaţii tehnice (studii tehnico-economice şi proiecte tehnice) pentru prototipurile utilajelor de salubrizare;
- expertizarea documentaţiilor tehnice de profilul sau, elaborate de direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, pentru lucrãrile care necesita o tehnicitate ridicatã.
12. Sfatul popular al oraşului Bucureşti
Institutul Proiect-Bucureşti (IPB), cu urmãtorul profil:
- elaborarea proiectelor de sistematizare şi elaborarea complexa a documentaţiilor tehnice pentru clãdiri de locuit, social-culturale, administrative şi comerciale;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru reţele de alimentare cu apa şi canalizare, gaze naturale şi termoficari;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile industriei locale;
- elaborarea în mod complex a studiilor tehnico-economice şi proiectelor tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere necesare industriei locale şi pentru ascensoarele clãdirilor de locuit şi a celor social-culturale;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru restaurari, reparaţii şi consolidãri de monumente istorice de mai mica importanta;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru salubrizare (crematorii pentru gunoi, staţii de compostare, rampe de gunoi etc.);
- elaborarea şi ţinerea evidentei fondului topogeotehnic şi geodezic.
Institutul Proiect-Bucureşti elaboreazã studiile şi documentaţiile prevãzute în alineatele precedente, pentru acoperirea necesitãţilor oraşului Bucureşti.
13. Direcţiile de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor (DSAPC), din cadrul sfaturilor populare regionale şi al oraşului Constanta, cu urmãtorul profil:
- elaborarea proiectelor de sistematizare a centrelor populate din regiune şi a proiectelor de sistematizare teritorialã, conform prevederilor programului de proiectare;
- elaborarea în mod complex a documentaţiilor tehnice pentru: clãdiri de locuit şi social-culturale, inclusiv instalaţiile aferente, reţele de alimentari cu apa şi canalizari precum şi alimentari cu apa şi canalizari din interiorul centrelor populate, transporturi în comun, reţele de gaze naturale exploatate de sfaturile populare, îndiguiri ale cursurilor de apa şi apãrãri de maluri din interiorul centrelor populate urbane, drumurile şi podurile exploatate de sfaturile populare, spaţii verzi, pieţe etc., lucrãri de reparaţii capitale, precum şi lucrãri necesare industriei locale (inclusiv studiile tehnico-economice şi proiectele tehnice pentru utilajele tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere), conform prevederilor programelor de proiectare;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru reţele de termoficare, cu avizul, de la caz la caz, al Institutului de studii şi proiectari energetice;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru construcţiile agrozootehnice ale unitãţilor agricole de stat şi colective (sistematizari de unitãţi agricole pe baza schemelor directive elaborate de Institutul de studii şi proiectari agricole, adaptari la teren ale proiectelor tip agro-zootehnice, proiecte pentru magazii, remize, sere, crame, alimentari cu apa şi energie electrica, cai de acces etc.);
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru restaurari, reparaţii şi consolidãri de monumente istorice de mai mica importanta;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãrile care se executa prin contribuţia voluntara a cetãţenilor;
- ţinerea evidentei fondului topogeotehnic şi geodezic al centrelor populate;
- elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrãri din profilul direcţiilor de sistematizare, arhitectura şi proiectarea construcţiilor, necesare altor titulari de investiţii.
14. Institutele de proiectare care elaboreazã studii tehnico-economice şi proiecte tehnice pentru utilaje tehnologice, în conformitate cu profilul aprobat:
- pot elabora proiecte de execuţie pentru utilaje tehnologice specifice, auxiliare şi de întreţinere, în cazul în care acestea se confectioneaza direct pe santiere;
- vor asigura asistenta tehnica necesarã uzinelor constructoare de maşini, care elaboreazã proiectele de execuţie a utilajelor respective.
II. Alte organizaţii de proiectare ale ministerelor, celorlalte organe centrale şi ale sfaturilor populare
15. Ministerul Învãţãmîntului, Comitetul de Stat pentru Cultura şi Arta, Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole, Direcţia Generalã a Rezervelor de Stat, Uniunea pentru Cultura Fizica şi Sport, Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum, pot elabora prin serviciile proprii de proiectare, documentaţii tehnice pentru partea tehnologicã specifica ramurii sau sectorului respectiv, pentru lucrãri de orice valoare.
Aceste servicii de proiectare pot elabora şi documentaţii tehnice în condiţiile prevãzute în prezenta hotãrîre.
16. Serviciul de proiectare din Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de orice valoare privind partea tehnologicã a construcţiilor sanitare şi de prevederi sociale, pentru mobilierul şi utilajul sanitar şi documentaţii tehnice pentru adaptari la teren a proiectelor tip şi a celor refolosibile necesare reţelei sanitare şi de prevederi sociale.
De asemenea poate elabora documentaţii tehnice pentru dezvoltãri, transformãri, amenajãri şi reparaţii de orice valoare la unitãţile sanitare şi de prevederi sociale şi lucrãri de construcţii-montaj pentru investiţii noi de profilul sau, cu valori pînã la 5 milioane lei.
17. Serviciul de studii şi proiectare din Ministerul Comerţului Interior elaboreazã documentaţii tehnice cuprinzînd soluţii tip şi directive pentru procesele tehnologice specifice comerţului şi pentru mobilierul necesar unitãţilor comerciale, pentru lucrãri de orice valoare.
De asemenea poate elabora documentaţii tehnice pentru reparaţii de orice valori şi lucrãri de investiţii cu valori pînã la 5 milioane lei pentru comerţ, în condiţiile prevãzute în prezenta hotãrîre.
18. Serviciul de proiectare de drumuri din secţiunea de gospodãrie comunalã a Sfatului popular al oraşului Bucureşti elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de drumuri de orice valoare din planul Sfatului popular al oraşului Bucureşti.
19. Serviciile de proiectare ale întreprinderilor de electricitate din cadrul Ministerului Minelor şi Energiei Electrice elaboreazã - pe baza normativelor în vigoare şi cu asistenta tehnica a Institutului de studii şi proiectari energetice - documentaţii tehnice pentru lucrãri pe care le exploateazã acest minister, dupã urmãtorul profil:
- studii tehnico-economice de perspectiva privind sistematizarea, modernizarea şi dezvoltarea instalaţiilor electro-energetice;
- documentaţii tehnice pentru lucrãri de electrificari rurale; sistematizari şi dezvoltãri ale reţelelor de distribuţie orãşeneşti, racorduri şi bransamente electrice, linii de transport şi distribuţie, posturi şi staţii de transformare pînã la tensiunea de 110 kV inclusiv;
- studii pentru alimentarea cu energie electrica a consumatorilor industriali care nu necesita consum de aburi;
- centrale termoelectrice pînã la puterea de 1000 kW precum şi extinderi în centralele existente de 1000 kW;
- documentaţii tehnice de protecţie prin relee şi automatizãri pentru instalaţii pînã la tensiunea 110 kV inclusiv.
20. Serviciul de proiectare al Întreprinderii de transporturi Bucureşti (ITB) a Sfatului popular al oraşului Bucureşti, elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de orice valoare necesare transportului în comun în oraşul Bucureşti, precum şi studii tehnico-economice şi proiecte tehnice pentru utilajele şi maşinile respective.
În condiţiile prevãzute în prezenta hotãrîre, poate elabora şi documentaţii tehnice pentru reparaţii, amenajãri şi transformãri necesare lucrãrilor industriale specifice transportului în comun.
21. Serviciul de proiectare al Întreprinderii de stat "Decorativa" a Comitetului de Stat pentru Cultura şi Arta, elaboreazã documentaţii tehnice pentru amenajarea expozitiilor importante şi pentru instalaţii mecanice şi electrice de scena, de orice valoare.
22. Trusturile şi întreprinderile de construcţii-montaj elaboreazã documentaţii tehnice pentru organizarea santierelor (faza II-a), construcţii provizorii de şantier, detalii de execuţie care nu sînt legate de stabilitatea şi plastica construcţiilor, precum şi documentaţii tehnice pentru modernizarea procesului de producţie al trusturilor şi întreprinderilor respective.
Trusturile şi întreprinderile de construcţii-montaj vor trece treptat, pe mãsura intaririi lor cu cadre tehnice, la elaborarea proiectelor de execuţie pentru lucrãri de orice valoare din planul lor de producţie - în cazul elaborãrii documentaţiilor tehnice în doua faze de proiectare, cu asistenta tehnica a organizaţiei de proiectare care a elaborat proiectul de ansamblu, sau în cazul adaptãrii la teren a proiectelor tip şi refolosibile - pentru acele categorii de obiecte care se vor stabili de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare.
În termen de 90 de zile de la data prezentei hotãrîri, Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare va întocmi Regulamentul privind reglementarea elaborãrii documentaţiilor tehnice de cãtre organizaţiile de execuţie.
23. Întreprinderile pentru fabricarea şi montarea ascensoarelor ale Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini elaboreazã proiecte de execuţie pentru lucrãri de orice valoare privind execuţia şi montarea ascensoarelor.
24. Întreprinderile pentru extragerea, prelucrarea şi montarea marmorei şi pietrei de construcţii - Bucureşti şi Simeria - ale Ministerului Industriei Construcţiilor, elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de orice valoare privind releveele necesare construcţiilor la care se executa lucrãri de piatra sau marmora, detaliile de stereotomie, planurile de montaj şi cataloagele de piese pentru lucrãrile de piatra sau marmura.
25. Combinatele, trusturile şi întreprinderile miniere ale Ministerului Minelor şi Energiei Electrice elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de orice valoare, în baza studiilor tehnico-economice, respectiv a proiectelor de ansamblu elaborate de Institutul de proiectari miniere şi Direcţia metale rare, dupã urmãtoarele profile:
a) Combinatul carbonifer Valea Jiului:
- elaboreazã în mod complex documentaţiile tehnice pentru lucrãrile aferente bazinului carbonifer Valea Jiului, inclusiv studiile tehnico-economice, precum şi instalaţiile industriale aferente;
- elaboreazã documentaţii tehnice pentru utilajul tehnologic şi prototipurile de maşini miniere;
- elaboreazã proiecte de funiculare miniere.
b) Trustul minier Baia Mare, Trustul minier Deva şi Trustul minier Oltenia, elaboreazã documentaţii tehnice dupã cum urmeazã:
- studii tehnico-economice şi proiecte de ansamblu pentru secţii noi în minele existente sau sectoare independente mici;
- proiecte de execuţie pentru lucrãri miniere;
- proiecte de execuţie pentru obiective de la suprafata care nu presupun o specialitate deosebita.
Celelalte trusturi şi întreprinderi miniere ale Ministerului Minelor şi Energiei Electrice, neprevãzute la alineatele a şi b de mai sus, vor putea elabora proiecte de execuţie pentru lucrãrile miniere în subteran, de orice valoare, în baza studiilor tehnico-economice, respectiv a proiectelor de ansamblu, precum şi proiectele de execuţie pentru reparaţii şi obiecte care se construiesc la suprafata.
c) Direcţia metale rare elaboreazã în mod complex documentaţii tehnice pentru lucrãrile aferente sectorului sau de activitate, inclusiv instalaţiile industriale.
d) În afarã organizaţiilor de proiectare arãtate la punctele a, b şi c de mai sus, Ministerul Minelor şi Energiei Electrice poate autoriza, potrivit necesitãţilor şi posibilitãţilor - cu avizul Comitetului de Stat al Planificarii şi al Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare - ca şi alte trusturi şi întreprinderi sa elaboreze documentaţii tehnice, dupã profilul celor arãtate la punctul b.
26. Direcţiile de gospodãrire a apelor şi districtele hidrotehnice ale Comitetului de Stat al Apelor elaboreazã documentaţiile tehnice şi studiile aferente pentru lucrãri de profilul IPACH, în conformitate cu delimitarile stabilite de Comitetul de Stat al Apelor prin programele de proiectare departamentale ale acestor unitãţi, precum şi documentaţii tehnice pentru alimentarea cu apa şi canalizarea localitãţilor rurale şi unitãţilor agricole socialiste.
Trustul de construcţii hidrotehnice şi amenajãri hidroameliorative (TCH) elaboreazã documentaţii tehnice de execuţie şi adaptari la teren pentru lucrãrile care se încadreazã în profilul sau de activitate.
27. Birourile de proiectare din direcţiile regionale de cai ferate, direcţiile regionale PTTR şi Direcţia PTTR a Capitalei şi regiunii Bucureşti, elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de orice valoare necesare titularilor de investiţii, dupã urmãtorul profil:
a) Racorduri de cai ferate cu instalaţiile aferente ca:
- modificãri şi instalaţii noi de centralizare electromecanica:
- instalaţii de asigurare cu încuietori, cu şi fãrã bloc;
- instalaţii de telecomunicaţii feroviare numai pînã la valoarea de 200.000 lei;
- modificãri la instalaţiile de centralizare electrodinamica, cu avizul Direcţiei centralizare şi telecomunicaţii;
b) Racorduri de telecomunicaţii:
- instalaţii de posturi telefonice;
- construcţii de trasee şi circuite pentru abonati;
- instalaţii de centrale telefonice manuale cu baterie localã şi baterie centrala (exclusiv baterie centrala multiplu) de orice capacitate;
- instalãri de centrale telefonice automate pînã la 50 linii, iar Direcţia PTTR a Capitalei şi regiunii Bucureşti pînã la 100 linii;
- extensii de reţele de radioficare de la 40 V pînã la 240 V;
- mutari de trasee telefonice şi telegrafice de categoria II-a şi a III-a, în afarã acelora care sînt legate de modernizãrile de drumuri;
- alte lucrãri legate de racorduri de telecomunicaţii.
Birourile de proiectare din direcţiile regionale de cai ferate, direcţiile regionale PTTR şi Direcţia PTTR a Capitalei şi regiunii Bucureşti pot elabora - în condiţiile prevãzute în prezenta hotãrîre - documentaţii tehnice pentru reparaţii şi lucrãri de investiţii din planul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor.
28. Oficiile de proiectare şi de organizare a teritoriului ale sfaturilor populare regionale şi al oraşului Bucureşti elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de orice valoare privind organizarea teritoriului agricol şi combaterea eroziunii solului, pe baza directivelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Consiliul Superior al Agriculturii. De asemenea ţin evidenta fondului geodezic şi topografic pentru întregul teritoriu agricol al regiunii.
29. Secţiunile de arhitectura şi sistematizare (SAS) ale sfaturilor populare al oraşului Bucureşti şi al regiunii Dobrogea, precum şi serviciile de sistematizare şi arhitectura (SSA) ale sfaturilor populare raionale şi orãşeneşti pot elabora în condiţiile prevederilor prezentei hotãrîri - cu asistenta tehnica a direcţiilor de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor respective - documentaţii tehnice pentru urmãtoarele categorii de lucrãri:
- teme, studii, schite şi detalii de sistematizare a localitãţilor şi în special cele pentru sate;
- studii de amplasament;
- adaptari la teren a proiectelor-tip de locuinţe şi social-culturale, lucrãri edilitare, intretineri şi reparaţii de strãzi şi podeţe, pieţe comerciale, spaţii verzi, lucrãri noi pentru beneficiarii particulari şi lucrãri ce se executa din fondurile de contribuţie voluntara a cetãţenilor.
30. Institutul de Cercetãri şi Proiectari Piscicole din Ministerul Industriei Alimentare elaboreazã documentaţii tehnice pentru lucrãri de interes republican, privind amenajãrile piscicole şi asigura asistenta tehnica în acest domeniu, pentru lucrãrile sfaturilor populare.
31. Secţiile de proiectari ale Ministerului Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor Interne, elaboreazã documentaţii, tehnice pentru lucrãri de orice valoare din incinta unitãţilor militare precum şi pentru lucrãrile privind crearea unor unitãţi sau obiective militare în interiorul sau în afarã localitãţilor.
De asemenea aceste secţii pot elabora documentaţii tehnice numai pentru localitãţile şi clãdirile social-culturale din incintele unitãţilor militare.
32. Direcţia monumentelor istorice a Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare elaboreazã documentaţii tehnice pentru restaurari de monumente istorice şi de arhitectura, indiferent de valoarea lucrãrilor.
33. Proiectarea expozitiilor pentru strãinãtate se face prin serviciul de proiectare al Camerei de Comerţ, indiferent de valoarea lucrãrilor.
34. Organizaţiile economice socialiste pot elabora, prin serviciile sau birourile de proiectare proprii, cu aprobarea conducerii organului central în subordinea cãruia se afla, atît pentru nevoi proprii cît şi pentru alte unitãţi aparţinînd aceluiaşi organ central, documentaţii tehnice pentru piese de schimb, dispozitive mecanice şi accesorii, amenajãri şi reparaţii capitale ale utilajelor şi mici mecanizari.
Întreprinderile de specialitate ale Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini pot elabora, prin serviciile sau birourile de proiectare proprii, cu aprobarea conducerii ministerului, atît pentru nevoi proprii cît şi pentru alte unitãţi din cadrul aceluiaşi minister, documentaţii tehnice pentru construcţii navale de orice valoare.
Aceste întreprinderi şi organizaţii economice pot elabora, cu aprobarea conducerii ministerului respectiv şi documentaţiile tehnice de profilul prevãzut mai sus, necesare unitãţilor subordonate altor ministere.
35. Serviciile de proiectare pentru investiţii, existente la Uzinele Steagul Roşu şi Uzina de tractoare din Braşov vor putea proiecta în continuare investiţiile proprii pînã la terminarea lucrãrilor în curs.
ANEXA 2
Mãsuri privind reglementarea şi simplificarea activitãţii de proiectare pentru maşini, utilaje, aparate şi instalaţii
Activitatea de proiectare de maşini, utilaje, aparate şi instalaţii în organizaţiile de proiectare şi în uzinele constructoare de maşini va fi coordonata şi indrumata din punct de vedere metodologic - pentru toate ramurile economiei - de cãtre Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, ţinînd seama de urmãtoarele:
A. Cu privire la fazele în care trebuie realizatã documentaţia tehnica
1. Documentaţii tehnice şi faze de proiectare pentru maşini, utilaje, aparate şi instalaţii care se produc de cãtre industria constructoare de maşini sînt urmãtoarele:
a) Documentaţia de proiectare constructivã avînd ca faze:
- studiul tehnico-economic (inclusiv tema de proiectare);
- proiect tehnic;
- desene de execuţie.
b) Documentaţia de proiectare tehnologicã avînd ca faze:
- fise şi desene de execuţie pentru tehnologia de fabricaţie;
- desene de execuţie pentru echipamentul tehnologic (SDV);
2. Studiul tehnico-economic, inclusiv tema de proiectare, desenele de execuţie şi documentaţia de proiectare tehnologicã reprezintã elemente obligatorii pentru asimilarea maşinilor, utilajelor, aparatelor şi instalaţiilor de serie, precum şi a unicatelor importante.
3. Pentru maşinile, utilajele şi aparatele de mare complexitate şi pentru liniile tehnologice de fabricaţie şi instalaţiile complexe este obligatorie şi faza de proiect tehnic.
În toate cazurile în care este necesarã elaborarea proiectului tehnic, aceasta se va preciza prin studiul tehnico-economic care se supune spre aprobare.
4. Pentru utilajele unicate care nu se încadreazã la pct. 2 (nu sînt utilaje de serie şi nici unicate importante) şi pentru care justificarea asimilarii şi caracteristicile tehnice rezulta din proiectele investiţiilor respective, asimilarea se va putea face pe baza temei de proiectare şi a desenelor de execuţie.
B. Cu privire la conţinutul fazelor de proiectare
1. Conţinutul studiului tehnico-economic este cel definit prin Hotãrîrea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman şi a Consiliului de Miniştri nr. 877/1960.
În cazul utilajelor menţionate la Capitolul A, pct. 4, pentru care nu se întocmeşte studii tehnico-economice (STE), se va elabora numai tema de proiectare care va cuprinde toate caracteristicile tehnice şi constructive necesare pentru a se putea trece la elaborarea desenelor de execuţie.
2. Proiectul tehnic trebuie sa determine toate elementele principale de calcul şi constructive, necesare întocmirii desenelor de execuţie.
Proiectul tehnic trebuie sa cuprindã:
- elementele principale de calcul pentru produsul sau instalatia respectiva;
- desenul de ansamblu cu secţiuni şi la nevoie desene pentru subansamblele principale (în orice caz pentru subansamblele independente ale instalaţiilor complexe) inclusiv cotele principale şi planurile de pozitionare ale diverselor pãrţi componente ale instalaţiilor şi utilajelor;
- caietul de sarcini;
- memoriul de prezentare.
Conţinutul amãnunţit şi modul de întocmire al proiectelor tehnice pentru maşinile, utilajele şi instalaţiile specifice diverselor ramuri economice se vor stabili prin normative elaborate de cãtre institutele de proiectare ale ministerelor respective şi celorlalte organe centrale în subordinea cãrora se afla aceste institute, cu avizul Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini.
3. Desenele de execuţie trebuie sa cuprindã toate elementele necesare pentru elaborarea tehnologiei şi realizarea produsului în uzina precum şi:
- notite tehnice pentru deservire şi întreţinere;
- caietul de sarcini şi memoriu de prezentare, dacã nu se executa faza de proiect tehnic.
C. Cu privire la stabilirea sarcinilor de elaborare şi avizare a fazelor de proiectare
1. Studiile tehnico-economice se vor elabora şi aviza în conformitate cu prevederile Hotãrîrii Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman şi a Consiliului de Miniştri nr. 877/1960.
2. Temele de proiectare, în cazurile în care asimilarea produselor se poate face fãrã studiu tehnico-economic, conform prevederilor prezentei hotãrîri, se întocmesc şi se avizeazã în aceleaşi condiţii ca şi studiile tehnico-economice.
3. Proiectele tehnice se vor elabora de cãtre:
- producãtor, pentru toate utilajele de serie de utilizare comuna;
- beneficiari, prin organizaţiile de proiectare de ramura, pentru utilajele destinate liniilor tehnologice şi instalaţiilor complexe specifice, precum şi pentru utilajele individuale specifice de mare complexitate.
Uzinele constructoare de maşini în al cãror profil intra maşini şi agregate din categoria celor de uz general, care fac parte din instalaţiile complexe şi liniile tehnologice pentru care organizaţiile de proiectare urmeazã sa întocmeascã proiecte tehnice, sînt obligate sa punã la dispoziţia acestora toate datele şi caracteristicile produselor respective, inclusiv în cazurile referitoare la produse noi pentru care uzina este specializatã.
În cazul în care în proiectele tehnice ale liniilor tehnologice şi instalaţiilor complexe se cuprind maşini şi agregate care nu se încadreazã în categoria celor de uz general, organizaţiile de proiectare, care au calitatea de proiectant general, sînt obligate sa precizeze prin proiectul tehnic toate caracteristicile acestora, astfel încît uzinele producãtoare sa poatã elabora desenele de execuţie şi tehnologia corespunzãtoare.
Proiectele tehnice ale utilajelor de serie de uz general se vor aviza de cãtre Consiliul Tehnic al ministerului producãtor şi se vor aproba de cãtre ministru.
Proiectele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor specifice diverselor ramuri economice se vor aviza de cãtre Consiliile Tehnice ale ministerului beneficiar şi ale ministerului producãtor şi se vor aproba de cãtre conducãtorii ministerelor respective.
4. Desenele de execuţie se vor întocmi de cãtre uzinele care produc maşinile, utilajele, aparatele şi instalaţiile respective, în afarã de cele prevãzute la anexa nr. 1 la prezenta hotãrîre, care se elaboreazã de institutele de proiectare respective.
5. În vederea realizãrii utilajelor, liniilor tehnologice şi instalaţiilor complexe, la nivelul tehnicii mondiale, la elaborarea proiectelor tehnice şi a desenelor de execuţie ministerele în subordinea cãrora se afla întreprinderile producãtoare şi beneficiare de utilaje sînt obligate sa urmãreascã realizarea unei strinse colaborãri între institutele de proiectare şi întreprinderi producãtoare, astfel încît sa se asigure promovarea soluţiilor tehnice cele mai moderne, economicitatea producţiei şi posibilitãţile reale de execuţie, în conformitate cu dotarea tehnologicã a uzinelor respective.
Ministerele şi celelalte organe centrale vor lua mãsuri pentru interzicerea elaborãrii în cadrul institutelor de proiectare a desenelor de execuţie pentru utilaje care se încadreazã în profilul şi specializarea uzinelor producãtoare, în afarã de cele prevãzute la anexa nr. 1.
D. Cu privire la asimilarea produselor noi pe baza de licenţe şi modele
1. Asimilarea liniilor tehnologice de fabricaţie şi a instalaţiilor complexe care urmeazã a se produce în stricta conformitate cu instalaţiile similare existente în ţara şi verificate în exploatare, se poate face fãrã faza de studiu tehnico-economic, prin introducerea directa în planul de producţie, pe baza analizarii posibilitãţilor de execuţie. De acelaşi regim pot beneficia şi utilajele unicale de mare complexitate pentru care s-a hotãrît asimilarea conform unor modele existente în ţara şi verificate în exploatare (de exemplu: utilaje energetice, maşini unelte de mare complexitate, nave maritime etc).
2. În cazurile în care asimilarea produselor se face pe baza de licenţe sau documentaţii tehnice achiziţionate din strãinãtate sau puse la dispoziţie în cadrul convenţiilor de colaborare sau pe alte cai, etapele de proiectare constructivã vor fi:
- studiul tehnico-economic, inclusiv tema de proiectare;
- desenele de execuţie.
Achiziţionarea licenţei sau documentaţiei tehnice este în sarcina ministerului sau a organului central beneficiar ai cãrui reprezentanţi vor fi asistaţi de specialişti ai Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini.
Ministerul beneficiar este integral rãspunzãtor de alegerea tipului şi nivelului tehnic al produsului care formeazã obiectul licenţei sau documentaţiei respective.
Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini urmãreşte şi rãspunde integral asupra felului în care sînt cuprinse în licentele şi documentaţiile care se achiziţioneazã toate elementele necesare realizãrii în perfecte condiţiuni a produsului respectiv. În acest scop Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini va aviza fişele tehnice de import, cererile de colaborare pentru obţinerea de documentaţii tehnice sau alte forme de acorduri şi protocoale care au drept rezultat achiziţionarea sau obţinerea de documentaţii tehnice pentru produse noi care urmeazã a se executa în întreprinderile sale.
3. Modelele determinate prin studiile tehnico-economice pentru a sta la baza asimilarii unor produse noi, se vor achizitiona de cãtre beneficiari, acoperindu-se din fondul valutar prevãzut în acest scop prin planul centralizat la dispoziţia Comitetului de Stat al Planificarii. Beneficiarii de modele îşi vor prevedea modelele necesare, în planul de investiţii, plata lor urmînd a se face conform normelor legale în vigoare. Costul modelelor care prin specificul lor nu pot fi folosite ca mijloace de producţie, ci servesc exclusiv pentru asimilare, se va suporta din fondurile prevãzute pentru introducerea tehnicii noi.
Pe baza studiilor tehnico-economice beneficiarii de utilaje vor introduce fişele tehnice de import, urmînd ca la primirea modelelor acestea sa fie puse la dispoziţie de îndatã Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini care le va înapoia ulterior beneficiarilor pentru a fi date în folosinta, în toate cazurile în care acest lucru este posibil.
Achiziţionarea modelelor înainte de elaborarea studiilor tehnice economice pentru a servi la fundumentarea acestora, cînd nu exista în ţara produse similare pentru experimentari, procurarea lor se face de cãtre beneficiari din fondurile valutare proprii de import, respectiv investiţii, urmînd ca utilajele sa fie ulterior date în exploatare.
În cazurile în care asimilarea produselor pe baza de modele face necesarã dezmembrarea sau distrugerea acestora astfel încît nu mai pot fi date ulterior în exploatare, beneficiarii modelelor vor face formele de casare, conform prevederilor în vigoare.
În cazul în care acţiunea de asimilare face necesarã distrugerea unor piese componente ale modelelor de referinta în vederea studiului amãnunţit al realizãrii lor, cheltuielile necesare pentru confecţionarea acestor piese, în scopul completãrii şi dãrii în funcţiune a utilajelor respective, se vor suporta de cãtre întreprinderile care asimileazã produsul în cauza, din fondurile prevãzute pentru introducerea tehnicii noi.
Modelele pentru produsele noi de uz comun, necesare mai multor beneficiari se vor achizitiona de cãtre Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini care este beneficiarul lor în înţelesul prevederilor prezentului articol. Dupã asimilare, modelele produselor din aceasta categorie, care nu au fost scoase din uz prin acţiunea de asimilare, pot fi transferate diversilor beneficiari specifici, în vederea folosirii în exploatare.
4. La asimilarea produselor pe baza de modele existente în ţara, care sînt în exploatare, beneficiarii de produse sînt obligaţi a le tine la dispoziţia Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini, în termenele şi condiţiile care se vor stabili de conducãtorii ministerelor respective, în conformitate cu termenele planificate pentru însuşirea produselor.
5. Beneficiarii de linii tehnologice de fabricaţie şi instalaţii complexe, care urmeazã a se asimila în ţara pe baza de modele încã nesosite sau nedate în exploatare, vor încheia cu Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini convenţii, prin care se obliga sa punã la dispoziţie acestuia, la termenele şi în condiţiile stabilite de comun acord, utilajele respective, în vederea proiectãrii înaintea dãrii lor în funcţiune şi - pe cît posibil - înaintea sau în timpul montajului lor definitiv. Documentele respective vor fi aprobate de conducãtorii ministerelor interesate.
ANEXA 3
Repartizarea sarcinilor privind gradul de detaliere a proiectelor de execuţie
Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, care au în subordine institute de proiectare şi direcţii de sistematizare, arhitectura şi proiectare a construcţiilor, vor prezenta propuneri privind gradul de detaliere a proiectelor de execuţie, pentru categoriile de proiecte din profilul organizaţiei de proiectare respective, cu excepţia urmãtoarelor categorii de lucrãri, pentru care se vor prezenta propuneri centralizate dupã cum urmeazã:
1. Comitetul executiv al Sfatului popular al oraşului Bucureşti şi Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectura şi Sistematizare, pentru construcţii de locuinţe, clãdiri social-culturale şi transport în comun.
2. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, pentru drumuri, cai ferate, poduri, tunele, telecomunicaţii.
3. Ministerul Minelor şi Energiei Electrice, pentru centrale electrice, centrale electrice de termoficare, reţele de termoficare şi staţii de transformare.
4. Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei, pentru reţele de gaze şi staţii de reglare a presiunii gazelor.
5. Comitetul de Stat al Apelor, pentru alimentari cu apa, canalizari şi epurarea apelor reziduale.
ANEXA 4
Institutele de proiectare şi cercetare care vor centraliza evidenta proiectelor de maşini, utilaje, pãrţi de utilaje şi aparataje diverse
- Institutul de proiectare a uzinelor şi instalaţiilor metalurgice (IPROMET)
- pentru utilaje specifice industriei siderurgice şi materialelor refractare (exclusiv laminoare);
- Institutul pentru proiectarea de laminoare (IPL) - pentru utilaje de laminoare şi foraje inclusiv cuptoarele aferente;
- Institutul de proiectari miniere (IPROMIN), pentru utilaje specifice miniere;
- Institutul de cercetare şi proiectare pentru industria electrotehnica (ICPE), pentru maşini electrice, utilaje şi aparatura electrica;
- Întreprinderea de prototipuri maşini agricole (IPMA), pentru maşini agricole, utilaje, aparate şi unelte agricole;
- Institutul de proiectare pentru industria chimiei organice şi petrochimice (IPROCHIM) şi Institutul de proiectare pentru industria chimiei anorganice şi metalelor neferoase (IPRAN) - pentru utilaje specifice industriei chimice;
- Institutul de proiectare pentru foraje, extracţie, transportul şi depozitarea ţiţeiului, gazelor şi produselor petrolifere (IPETG) şi Institutul de proiectare al instalaţiilor petrolifere (IPIP), pentru utilaje petroliere;
- Institutul de cercetare tehnologicã pentru procese tehnologice specifice industriei construcţiilor de maşini (ICTCM), pentru maşinile, utilajele şi aparatele de uz general şi specifice, necuprinse la punctele de mai sus.
Organizaţiile de proiectare şi cercetare arãtate mai sus vor revizui şi completa evidentele întocmite şi le vor difuza, în termen de 90 zile de la data prezentei hotãrîri, tuturor organizaţiilor de proiectare interesate.
-------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romine hotãrãşte:
1. Cu începere de la 1 aprilie 1963, veniturile policlinicilor speciale, serviciilor şi cabinetelor speciale cu plata şi ale unitãţilor sanitare care efectueazã întreruperi de sarcina la cerere, se repartizeazã astfel:
a) Policlinicile speciale, serviciile şi cabinetele speciale cu plata:
- 25 % se vãrsa la bugetul republican sau la bugetele locale, dupã cum unitãţile care le realizeazã sînt de interes republican sau local;
- 50 % pentru stimularea personalului care a contribuit la realizarea veniturilor şi pentru plata contribuţiei de asigurãri sociale aferente;
- 25 % pentru acoperirea cu precãdere a cheltuielilor de întreţinere, reparaţii curente şi capitale, dotarea, dezvoltarea şi infrumusetarea policlinicilor respective şi a unitãţilor sanitare care au organizate servicii sau cabinete cu plata, procurarea autoturismelor pentru asigurarea asistenţei medicale cu plata la domiciliu, precum şi a medicamentelor şi materialelor sanitare necesare consultatiilor, tratamentelor medicale şi analizelor ce se efectueazã în cadrul acestor unitãţi. Modul de procurare şi acordare a medicamentelor şi materialelor sanitare pentru tratamente se va stabili de Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale.
b) Unitãţile sanitare care efectueazã întreruperi de sarcina la cerere:
- 65 % pentru stimularea personalului care a contribuit la realizarea veniturilor şi pentru plata contribuţiei de asigurãri sociale aferente;
- 35 % pentru plata medicamentelor şi materialelor sanitare necesare executãrii acestor intervenţii precum şi pentru executarea de reparaţii curente şi capitale, procurarea inventarului moale şi gospodãresc şi repararea acestuia, procurarea autoturismelor pentru asigurarea asistenţei medicale la domiciliu precum şi procurari şi montari de utilaje speciale necesare unitãţilor care efectueazã întreruperi de sarcina.
2. Înfiinţarea şi desfiinţarea policlinicilor cu plata, a serviciilor şi cabinetelor speciale cu plata, precum şi a cabinetelor pentru efectuarea întreruperii de sarcina la cerere, se va face conform normelor legale în vigoare pentru înfiinţarea şi desfiinţarea unitãţilor sanitare.
3. Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale, cu avizul Ministerului Finanţelor va întocmi în termen de 30 zile, instrucţiuni de aplicare a prezentei hotãrîri.
4. Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrîri, se abroga <>art. 17 din Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 840/1961 şi punctele 10 şi 11 din tabelul anexa la Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1674/1960 .
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romine hotãrãşte:
1. Valoarea pagubelor cauzate avutului obştesc pentru bunurile care nu au preţuri cu amãnuntul legal stabilite, dar au stabilite preţuri cu ridicatã ale întreprinderii sau ale industriei, ori preţuri de contractare sau de achiziţie, se calculeazã prin aplicarea asupra acestor preţuri a coeficienţilor prevãzuţi în anexa la prezenta hotãrîre.
Valoarea pagubelor cauzate avutului obştesc pentru arborii pe picior şi puieţi, se stabileşte potrivit prevederilor Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 1396, publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 3 din 18 ianuarie 1963.
2. Pentru bunurile semifabricate care nu au preţuri cu amãnuntul, dar au preţuri cu ridicatã legal stabilite, valoarea pagubelor se stabileşte prin aplicarea asupra acestor preţuri a coeficienţilor prevãzuţi în anexa.
Pentru bunurile semifabricate care nu au nici preţuri cu ridicatã legal stabilite, valoarea pagubelor se determina pe baza preţului de cost realizat potrivit înregistrãrilor din evidenta contabila -inclusiv cotele de regie- cu adaugirea rentabilitatii medii planificate pe întreprindere, la care se aplica coeficienţii prevãzuţi în anexa la prezenta hotãrîre.
3. Pentru bunurile în stare de producţie neterminatã, valoarea pagubelor se determina pe baza preţului de cost realizat potrivit înregistrãrilor din evidenta contabila - inclusiv cotele de regie - cu adaugirea rentabilitatii medii planificata pe întreprindere, la care se aplica coeficienţii prevãzuţi în anexa.
4. Pentru bunurile care formeazã obiectul unor comenzi speciale, izolate sau intimplatoare, ce se executa într-un singur exemplar sau în numãr restrîns de exemplare şi a cãror preţuri cu ridicatã - pentru livrãrile în cadrul sectorului socialist - se stabilesc în condiţiile Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 1087 din 3 august 1960 privind modul de stabilire a preţurilor cu ridicatã şi cu amãnuntul la produsele ce se fabrica într-un numãr restrîns de exemplare, valoarea pagubelor se calculeazã prin aplicarea asupra acestor preţuri a coeficienţilor prevãzuţi în anexa.
5. În cazul în care paguba s-a produs prin degradarea sau deteriorarea unor bunuri care pot fi reparate, valoarea pagubelor se stabileşte astfel:
a) dacã repararea bunurilor se face de cãtre unitatea cãreia îi aparţin bunurile deteriorate, valoarea pagubei se stabileşte luindu-se de baza valoarea materialelor necesare pentru reparatie, calculatã în conformitate cu prevederile <>art. 2 sau 3 din Decretul nr. 220/1960 privind stabilirea valorii pagubelor cauzate avutului obştesc, la care se adauga cheltuielile de manopera, cheltuielile de regie şi rentabilitatea medie planificata pe întreprindere;
b) dacã repararea bunurilor se face de alta unitate decît cea cãreia îi aparţin bunurile deteriorate, valoarea pagubei se stabileşte luindu-se de baza valoarea facturii emise de întreprinderea care a efectuat reparaţia, la care se adauga diferenţa dintre preţul materialelor utilizate în reparatie avut în vedere la întocmirea facturii şi preţul acestora calculat conform <>art. 2 sau 3 din Decretul nr. 220/1960 .
6. În cazul bunurilor prevãzute la art. 2, al. 2 şi 3 ale prezentei hotãrîri şi a reparaţiilor prevãzute la art. 5, lit. a), fabricate sau executate de întreprinderi care lucreazã cu dotatii de stat, la stabilirea valorii pagubelor se va lua în calcul o rentabilitate de 50 %.
7. Prezenta hotãrîre se aplica dupã 10 zile de la data publicãrii.
Pe aceeaşi data Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 1505/1960 privind modul de stabilire a valorii pagubelor cauzate avutului obştesc pentru bunurile care nu au preţuri cu amãnuntul legal fixate, publicatã în Colecţia de Hotãrîri şi Dispoziţii ale Consiliului de Miniştri nr. 39 din 20 octombrie 1960, se abroga.
Dispoziţiile prezentei hotãrîri, în mãsura în care sînt mai favorabile celui tras la rãspundere decît cele anterioare, se aplica ori de cîte ori nu exista pînã la intrarea în vigoare a prezentei hotãrîri, un titlu executoriu definitiv privind repararea pagubei pricinuite.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
ANEXA 1
LISTA
coeficienţilor pentru stabilirea valorii pagubelor cauzate asupra bunurilor, care nu au stabilite preţuri cu amãnuntul legal stabilite
1. Se aplica coeficientul 1,5 asupra preţurilor cu ridicatã ale întreprinderii la:
- produsele din industria petrolului (extractia şi prelucrarea ţiţeiului);
- produsele din industria metalurgiei feroase şi neferoase;
- produsele din industria linei;
- minereurile de orice fel, altele decît cele auro-argintifere;
- busteni, lemn rotund şi orice alte materiale lemnoase brute;
- esente foioase.
NOTA:
a) Pentru ţiţei coeficientul se aplica asupra preţului de decontare cãtre rafinarii;
b) Pentru produsele petrolifere coeficientul se aplica asupra preţurilor de livrare ale organizaţiei comerciale.
2. Se aplica coeficientul 2 asupra preţurilor cu ridicatã ale întreprinderii la:
- produsele din industria celulozei şi hirtiei;
- produsele din industria alimentara;
- produsele din industria bumbacului, inului şi cinepii;
- produsele din industria pielariei şi cauciucului;
- produsele din industria sticlei, portelanului şi ceramicei fine;
- produsele din industria tricotajelor şi confecţiilor;
- produsele din industria carbunelui;
- produsele din industria cocso-chimica.
3. Se aplica coeficientul 2,5 asupra preţurilor cu ridicatã ale întreprinderii la:
- produsele din industria matasii,
4. Se aplica coeficientul 3 asupra preţurilor cu ridicatã ale întreprinderii la:
- produsele din industria chimica;
- produsele din industria constructoare de maşini;
- produsele din industria materialelor de construcţii.
5. Se aplica coeficientul 4 asupra preţurilor cu ridicatã ale întreprinderii la:
- produsele din industria tutunului;
- minereurile auro-argintifere;
- busteni, lemn rotund şi orice alte materiale lemnoase brute;
- esente rasinoase.
6. Se aplica coeficientul 2,5 asupra preţurilor cu ridicatã ale întreprinderii, pentru toate celelalte bunuri care nu sînt cuprinse la pct. 1-5 inclusiv, de mai sus.
7. Se aplica coeficientul 1,5 asupra preţurilor cu ridicatã ale industriei pentru bunurile care au stabilite astfel de preţuri şi nu au stabilite preţuri cu ridicatã ale întreprinderii. Acelaşi coeficient se aplica şi pentru bunurile al cãror preţ cu ridicatã al întreprinderii este egal cu preţul cu ridicatã al industriei.
8. Se aplica coeficientul 6 asupra preţurilor legale stabilite pentru livrãrile fãcute de Banca de Stat cãtre organizaţiile socialiste pentru aur, argint, platina, paladiu, osmiu, iridiu, rodiu, şi ruteniu.
9. Pentru produsele agricole se aplica coeficienţii de mai jos asupra preţurilor de contractare, iar în lipsa acestora asupra preţurilor de achiziţie:
- coeficientul 1,5 pentru plante oleaginoase, orez nedecorticatat, mazare boabe uscata, furaje, animale vii, gogosi de mãtase;
- coeficientul 2 pentru cereale panificabile, cinepa pentru fuior, fuior de cinepa, în pentru fuior, lina nespalata, paiele şi seminţele de sorg;
- coeficientul 2,5 pentru sfecla de zahãr;
- coeficientul 3 pentru plantele medicinale şi aromatice în stare proaspãta sau uscata;
- coeficientul 3,5 pentru bumbacul puf.
NOTA:
Coeficienţii pentru produsele industriale, prevãzuţi în prezenta lista la punctele 1-7 inclusiv, se aplica asupra preţurilor cu ridicatã ale întreprinderii, sau - dupã caz - asupra preţurilor cu ridicatã ale industriei cuprinse în actele normative de stabilire a preţurilor sau în cataloagele de preţuri cu ridicatã.
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Se aproba regulamentul privind constituirea şi funcţionarea comisiilor tehnice de încadrare a muncitorilor în categoriile de calificare.
2. Se recomanda organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti sa aplice regulamentul prevãzut la art. 1.
3. Se autoriza Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii ca împreunã cu ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare, care au în subordine întreprinderi în oraşele Bucureşti şi Braşov, sa experimenteze încadrarea muncitorilor din toate întreprinderile din aceste oraşe, prin comisii tehnice unice în categoria 6-a de calificare pentru muncitorii ale cãror meserii sînt specifice ramurii construcţii de maşini şi în categoria 5-a de calificare pentru muncitorii ale cãror meserii sînt specifice ramurii construcţii-montaj.
Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii în colaborare cu ministerele interesate şi cu consultarea Consiliului Central al Sindicatelor, va emite în termen de 60 de zile de la data prezentei hotãrîri, instrucţiuni pentru constituirea şi funcţionarea comisiilor tehnice unice de încadrare a muncitorilor. Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare care au în întreprinderile subordonate, muncitori ale cãror meserii sînt specifice ramurilor construcţii de maşini şi construcţii-montaj, sînt obligate sa asigure aplicarea prevederilor acestor instrucţiuni.
Pe baza analizarii rezultatelor obţinute în decursul unui an de funcţionare a comisiilor tehnice unice de încadrare a muncitorilor, Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii va informa Consiliul de Miniştri şi va face propuneri corespunzãtoare.
4. Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 2882/1952 pentru aprobarea instrucţiunilor Confederatiei Generale a Muncii şi ale Comisiei de Stat pentru Norme de Munca şi Salarii privind constituirea şi funcţionarea comisiilor tarifare de calificare şi încadrare a muncitorilor, precum şi orice alte dispoziţii contrare, se abroga.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
REGULAMENT
privind constituirea şi funcţionarea comisiilor tehnice de încadrare a muncitorilor în categoriile de calificare
1. În întreprinderi se constituie şi funcţioneazã comisii tehnice de încadrare a muncitorilor în categoriile de calificare.
Comisiile tehnice de încadrare a muncitorilor trebuie sa asigure aplicarea justa a indicatoarelor tarifare de calificare, contribuind astfel la înfãptuirea principiului socialist al repartiţiei dupã cantitatea şi calitatea muncii.
2. Comisiile tehnice de încadrare stabilesc categoria de încadrare a muncitorilor în funcţie de nivelul de calificare al acestora, pe baza de proba practica şi în conformitate cu prevederile indicatoarelor tarifare de calificare, pentru muncitorii întreprinderii ce vor fi încadraţi, promovati sau reincadrati, dupã cum urmeazã:
a) noii angajaţi în întreprindere, cu excepţia celor transferati în interes de serviciu;
b) absolvenţii unor forme de învãţãmînt profesional (şcoli profesionale de ucenici, şcoli tehnice etc.);
c) cei propuşi a fi încadraţi într-o categorie sau funcţie superioarã;
d) cei propuşi a fi încadraţi la o categorie inferioarã deoarece nu corespund categoriei la care sînt încadraţi;
e) cei reincadrati ca urmare a introducerii unor indicatoare tarifare de calificare imbunatatite;
f) muncitorii altor întreprinderi ce solicita examinarea în condiţiile prevãzute la art. 5.
În competenta acestor comisii nu intra încadrarea muncitorilor în categoria intiia din reţeaua tarifara şi a muncitorilor necalificati conform listelor de lucrãri necalificate.
3. Comisia tehnica de încadrare a muncitorilor în categoriile de calificare are urmãtoarea componenta:
În cazuri justificate, inginerul şef, şeful serviciului personal şi formarea cadrelor şi şeful sectiei pot fi înlocuiţi cu delegaţii acestora.
În unitãţile în care statul de funcţiuni prevede alte funcţiuni decît cele de mai sus, în componenta comisiilor vor intra cei ce ocupa funcţii similare.
4. În funcţie de necesitaţi, vor putea fi constituite şi comisii pe secţii pentru încadrarea muncitorilor în categoriile de calificare cu urmãtoarea componenta:
Pentru acele meserii care se regãsesc în mai multe secţii, încadrarea muncitorilor se va face de cãtre comisia constituitã în secţia în care lucreazã majoritatea muncitorilor din meseria respectiva.
În întreprinderile în care sînt constituite comisii şi în unele secţii, comisia tehnica de încadrare pe întreprindere încadreazã muncitorii din celelalte secţii şi asigura îndrumarea metodologicã şi controlul activitãţii comisiilor pe secţii. În cazul cînd în toate secţiile sînt constituite comisii de încadrare, comisia pe întreprindere are numai atribuţii de îndrumare metodologicã şi de control a activitãţii comisiilor pe secţii.
În cazul introducerii unor noi indicatoare tarifare de calificare, potrivit cãrora urmeazã a fi reincadrati toţi muncitorii sau o parte din aceştia, se vor putea constitui subcomisii pe secţii sau ateliere, pentru a face reincadrarea în timp util; aceste subcomisii vor funcţiona numai pentru perioada cît dureazã acţiunea de reincadrare;
5. Prezentarea unui muncitor la comisie în vederea promovãrii într-o categorie superioarã de calificare se poate face atît la propunerea maistrului în al cãrui sector lucreazã şi a şefului sectiei respective, cît şi la cererea muncitorului cu acordul maistrului şi şefului de secţie, cu respectarea urmãtoarelor condiţiuni:
a) sa fi efectuat în ultimele trei luni, în majoritatea timpului, lucrãri superioare categoriei lui de încadrare;
b) sa fi îndeplinit normele de munca sau sarcinile de producţie stabilite, cu respectarea calitãţii prescrise;
c) sa îndeplineascã condiţiile de stagiu prevãzute în indicatoarele tarifare de calificare.
În propunerile lor de promovare, maistrii şi şefii de secţie se vor orienta îndeosebi asupra muncitorilor care au vechime în meserie, experienta necesarã în producţie şi executa produse de buna calitate.
Pentru a admite prezentarea unui muncitor la comisie, este obligatoriu ca întreprinderea sa aibã în planul sau un volum de lucrãri corespunzãtor categoriei de calificare la care acesta solicita sa fie încadrat.
În cazul cînd întreprinderea nu are lucrãri de categoria corespunzãtoare, ea are obligaţia sa-i dea muncitorului - la cerere - acordul sau pentru a se prezenta la proba practica în fata comisiei la o alta întreprindere, care are lucrãri de categoria la care solicita sa dea proba practica, urmînd ca în cazul în care acesta este admis în categoria de calificare respectiva, sa i se aprobe transferul la cerere.
Muncitorul care solicita sa dea proba practica în vederea transferãrii, trebuie sa îndeplineascã numai condiţiile prevãzute la literele "b" şi "c" de mai sus, dovedite prin adeverinta eliberata de întreprinderea în care lucreazã.
6. Comisia tehnica de încadrare poate admite prezentarea la proba practica a muncitorilor care nu îndeplinesc condiţiile de stagiu prevãzute în indicator pentru categoria de calificare pe care o solicita, dar au o vechime în meserie mai mare decît suma stagiilor cerute în categoriile de calificare precedente categoriei pe care o solicita. În cazuri excepţionale, cînd muncitorul nu îndeplineşte condiţiile de stagiu prevãzute în indicator, dar a dat dovada de o calificare deosebita, directorul întreprinderii cu consultarea comitetului sindicatului poate aproba prezentarea lui la proba practica, cu condiţia ca muncitorul sa aibã cel puţin jumãtate din stagiul minim prevãzut în indicatoarele tarifare de calificare pentru meseria respectiva.
Îndeplinirea condiţiei de stagiu este obligatorie şi în cazul încadrãrii muncitorilor noi angajaţi sau transferati.
7. Muncitorii care îndeplinesc funcţii simple, instruiti sa lucreze numai la anumite utilaje sau locuri de munca specializate pentru anumite operaţii dintr-o categorie de calificare, care nu cunosc şi nu pot executa toate lucrãrile prevãzute în categoria respectiva sau la categoriile precedente, vor fi încadraţi în categorii de calificare inferioare aceleia în care sînt încadraţi muncitorii ce executa cu competenta toatã gama de lucrãri a tehnologiei meseriei lor pînã la nivelul de calificare la care au ajuns, conform prevederilor din indicatorul tarifar de calificare.
8. În cazul cînd un muncitor a fost promovat într-o categorie de calificare superioarã şi se constata într-o perioada de timp de cel mult un an, ca acesta nu poate executa gama de lucrãri corespunzãtoare categoriei în care a fost încadrat, la propunerea şefului de secţie, directorul cu consultarea comitetului sindicatului poate hotãrî prezentarea lui la o noua proba practica în fata comisiei tehnice de încadrare, pentru a fi încadrat conform pregãtirii sale.
9. La introducerea unor indicatoare tarifare de calificare noi sau imbunatatite care necesita efectuarea unei reincadrari a muncitorilor, ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta vor întocmi instrucţiuni de reincadrare care vor fi avizate de Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii cu consultarea Consiliului Central al Sindicatelor. În acest caz pentru muncitorii cu o vechime îndelungatã în aceeaşi meserie şi a cãror calificare profesionalã este bine cunoscutã, comisiile tehnice de încadrare vor putea stabili categoria de încadrare a acestora fãrã a le mai cere efectuarea probei practice.
10. Dupã trecerea termenului de încercare pentru angajare prevãzut în Codul Muncii, muncitorul primeşte o încadrare provizorie stabilitã de şeful de secţie la propunerea maistrului şi cu consultarea organului sindical.
În termen de cel mult o luna de la angajare, Comisia tehnica de încadrare va stabili categoria corespunzãtoare nivelului sau de calificare. Pînã la încadrarea de cãtre comisie, muncitorul va fi plãtit la categoria provizorie acordatã.
11. Absolvenţii şcolilor profesionale şi ai şcolilor tehnice de muncitori calificaţi, la repartizarea în întreprinderi, vor fi încadraţi provizoriu în categoriile de calificare ce se vor stabili de cãtre ministere, celelalte organe centrale, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, cu avizul Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii şi cu consultarea Consiliului Central al Sindicatelor.
Aceste categorii vor fi prevãzute în indicatoarele tarifare de calificare imbunatatite pentru fiecare meserie şi nivel de salarizare.
Dupã trei luni de activitate în producţie, ei se vor prezenta la comisia tehnica de încadrare şi vor fi încadraţi conform prevederilor din indicatoarele tarifare de calificare.
12. Încadrarea muncitorilor necalificati se face în stricta conformitate cu listele de lucrãri necalificate, direct de şeful sectiei cu consultarea delegatului sindicatului, la propunerea maistrului care a verificat în practica capacitatea lor de a corespunde sarcinilor ce le revin.
13. Baza încadrãrii şi promovãrii muncitorilor în categoriile de calificare, o constituie proba practica data în conformitate cu prevederile indicatoarelor tarifare de calificare.
Comisia trebuie sa se convingã prin modul în care a fost executatã proba practica şi prin întrebãri legate de munca sa în producţie, ca muncitorul poseda deprinderile şi cunoştinţele necesare executãrii corecte atît a lucrãrilor din meseria şi categoria respectiva, cît şi a celor de la categoriile inferioare.
Lucrarea aleasã de comisie pentru proba practica, trebuie sa fie reprezentativa din punct de vedere al complexitatii şi sa se încadreze pe cît posibil în lucrãrile care se executa în mod obişnuit la categoria respectiva de calificare în întreprindere.
Este recomandabil ca lucrarea sa nu fie din acelea pe care muncitorul le-a executat curent în ultimele trei luni.
14. Pentru o justa apreciere asupra nivelului de calificare a muncitorilor, comisia poate consulta tehnicieni şi muncitori fruntasi în producţie, care cunosc activitatea profesionalã a candidatului.
15. Componenta comisiei tehnice de încadrare a muncitorilor şi a comisiilor pe secţii, se stabileşte nominal pentru titulari şi delegaţii lor prin ordinul directorului întreprinderii, cu consultarea comitetului sindicatului.
16. Comisia tehnica de încadrare a muncitorilor poate funcţiona numai în prezenta majoritãţii membrilor ei şi numai dacã în comisie au participat preşedintele şi secretarul sau delegaţii acestora. Hotãrîrile comisiei sînt valabile numai dacã au fost luate de majoritatea membrilor prezenţi.
17. Comisiile tehnice de încadrare a muncitorilor se întrunesc cel puţin o data pe luna, dacã exista cel puţin un singur caz.
18. Hotãrîrile comisiilor tehnice de încadrare se consemneazã într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii prezenţi ai comisiei şi se supun spre aprobare directorului întreprinderii.
La procesul-verbal se anexeazã cererile şi propunerile de încadrare.
Hotãrîrile comisiei vor fi aplicate de la întîi a lunii urmãtoare datei de încheiere a procesului-verbal, pe baza aprobãrii ce se va da de directorul întreprinderii cu consultarea comitetului sindicatului.
19. Muncitorii care sînt nemultumiti de încadrarea ce li s-a stabilit, se pot adresa directorului întreprinderii care cu consultarea comitetului sindicatului va decide dacã este cazul sa se prezinte la o noua proba practica.
20. Secretarul comisiei tehnice de încadrare are sarcina de a verifica înainte de prezentarea, muncitorilor la proba practica, îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 5 şi poarta rãspunderea pentru respectarea acestora.
21. Procesele-verbale ale comisiilor de încadrare a muncitorilor se pãstreazã la serviciul personal şi formarea cadrelor, care este obligat sa înscrie în cartea de munca a muncitorului, meseria, categoria atribuitã şi salariul tarifar corespunzãtor, eliberind muncitorului o adeverinta.
Centralizarea lucrãrilor de încadrare a muncitorilor cade de asemenea în sarcina serviciului personal şi formarea cadrelor.
22. În întreprinderile în care nu exista servicii de personal şi formarea cadrelor sau organizarea muncii, sarcinile ce revin acestor servicii potrivit prezentului regulament vor fi îndeplinite de cei care au atribuţiunile respective conform regulamentelor de organizare şi funcţionare.
--------
|
1. În întreprinderi se constituie şi funcţioneazã comisii tehnice de încadrare a muncitorilor în categoriile de calificare.
Comisiile tehnice de încadrare a muncitorilor trebuie sa asigure aplicarea justa a indicatoarelor tarifare de calificare, contribuind astfel la înfãptuirea principiului socialist al repartiţiei dupã cantitatea şi calitatea muncii.
2. Comisiile tehnice de încadrare stabilesc categoria de încadrare a muncitorilor în funcţie de nivelul de calificare al acestora, pe baza de proba practica şi în conformitate cu prevederile indicatoarelor tarifare de calificare, pentru muncitorii întreprinderii ce vor fi încadraţi, promovati sau reincadrati, dupã cum urmeazã:
a) noii angajaţi în întreprindere, cu excepţia celor transferati în interes de serviciu;
b) absolvenţii unor forme de învãţãmînt profesional (şcoli profesionale de ucenici, şcoli tehnice etc.);
c) cei propuşi a fi încadraţi într-o categorie sau funcţie superioarã;
d) cei propuşi a fi încadraţi la o categorie inferioarã deoarece nu corespund categoriei la care sînt încadraţi;
e) cei reincadrati ca urmare a introducerii unor indicatoare tarifare de calificare imbunatatite;
f) muncitorii altor întreprinderi ce solicita examinarea în condiţiile prevãzute la art. 5.
În competenta acestor comisii nu intra încadrarea muncitorilor în categoria intiia din reţeaua tarifara şi a muncitorilor necalificati conform listelor de lucrãri necalificate.
3. Comisia tehnica de încadrare a muncitorilor în categoriile de calificare are urmãtoarea componenta:
În cazuri justificate, inginerul şef, şeful serviciului personal şi formarea cadrelor şi şeful sectiei pot fi înlocuiţi cu delegaţii acestora.
În unitãţile în care statul de funcţiuni prevede alte funcţiuni decît cele de mai sus, în componenta comisiilor vor intra cei ce ocupa funcţii similare.
4. În funcţie de necesitaţi, vor putea fi constituite şi comisii pe secţii pentru încadrarea muncitorilor în categoriile de calificare cu urmãtoarea componenta:
Pentru acele meserii care se regãsesc în mai multe secţii, încadrarea muncitorilor se va face de cãtre comisia constituitã în secţia în care lucreazã majoritatea muncitorilor din meseria respectiva.
În întreprinderile în care sînt constituite comisii şi în unele secţii, comisia tehnica de încadrare pe întreprindere încadreazã muncitorii din celelalte secţii şi asigura îndrumarea metodologicã şi controlul activitãţii comisiilor pe secţii. În cazul cînd în toate secţiile sînt constituite comisii de încadrare, comisia pe întreprindere are numai atribuţii de îndrumare metodologicã şi de control a activitãţii comisiilor pe secţii.
În cazul introducerii unor noi indicatoare tarifare de calificare, potrivit cãrora urmeazã a fi reincadrati toţi muncitorii sau o parte din aceştia, se vor putea constitui subcomisii pe secţii sau ateliere, pentru a face reincadrarea în timp util; aceste subcomisii vor funcţiona numai pentru perioada cît dureazã acţiunea de reincadrare;
5. Prezentarea unui muncitor la comisie în vederea promovãrii într-o categorie superioarã de calificare se poate face atît la propunerea maistrului în al cãrui sector lucreazã şi a şefului sectiei respective, cît şi la cererea muncitorului cu acordul maistrului şi şefului de secţie, cu respectarea urmãtoarelor condiţiuni:
a) sa fi efectuat în ultimele trei luni, în majoritatea timpului, lucrãri superioare categoriei lui de încadrare;
b) sa fi îndeplinit normele de munca sau sarcinile de producţie stabilite, cu respectarea calitãţii prescrise;
c) sa îndeplineascã condiţiile de stagiu prevãzute în indicatoarele tarifare de calificare.
În propunerile lor de promovare, maistrii şi şefii de secţie se vor orienta îndeosebi asupra muncitorilor care au vechime în meserie, experienta necesarã în producţie şi executa produse de buna calitate.
Pentru a admite prezentarea unui muncitor la comisie, este obligatoriu ca întreprinderea sa aibã în planul sau un volum de lucrãri corespunzãtor categoriei de calificare la care acesta solicita sa fie încadrat.
În cazul cînd întreprinderea nu are lucrãri de categoria corespunzãtoare, ea are obligaţia sa-i dea muncitorului - la cerere - acordul sau pentru a se prezenta la proba practica în fata comisiei la o alta întreprindere, care are lucrãri de categoria la care solicita sa dea proba practica, urmînd ca în cazul în care acesta este admis în categoria de calificare respectiva, sa i se aprobe transferul la cerere.
Muncitorul care solicita sa dea proba practica în vederea transferãrii, trebuie sa îndeplineascã numai condiţiile prevãzute la literele "b" şi "c" de mai sus, dovedite prin adeverinta eliberata de întreprinderea în care lucreazã.
6. Comisia tehnica de încadrare poate admite prezentarea la proba practica a muncitorilor care nu îndeplinesc condiţiile de stagiu prevãzute în indicator pentru categoria de calificare pe care o solicita, dar au o vechime în meserie mai mare decît suma stagiilor cerute în categoriile de calificare precedente categoriei pe care o solicita. În cazuri excepţionale, cînd muncitorul nu îndeplineşte condiţiile de stagiu prevãzute în indicator, dar a dat dovada de o calificare deosebita, directorul întreprinderii cu consultarea comitetului sindicatului poate aproba prezentarea lui la proba practica, cu condiţia ca muncitorul sa aibã cel puţin jumãtate din stagiul minim prevãzut în indicatoarele tarifare de calificare pentru meseria respectiva.
Îndeplinirea condiţiei de stagiu este obligatorie şi în cazul încadrãrii muncitorilor noi angajaţi sau transferati.
7. Muncitorii care îndeplinesc funcţii simple, instruiti sa lucreze numai la anumite utilaje sau locuri de munca specializate pentru anumite operaţii dintr-o categorie de calificare, care nu cunosc şi nu pot executa toate lucrãrile prevãzute în categoria respectiva sau la categoriile precedente, vor fi încadraţi în categorii de calificare inferioare aceleia în care sînt încadraţi muncitorii ce executa cu competenta toatã gama de lucrãri a tehnologiei meseriei lor pînã la nivelul de calificare la care au ajuns, conform prevederilor din indicatorul tarifar de calificare.
8. În cazul cînd un muncitor a fost promovat într-o categorie de calificare superioarã şi se constata într-o perioada de timp de cel mult un an, ca acesta nu poate executa gama de lucrãri corespunzãtoare categoriei în care a fost încadrat, la propunerea şefului de secţie, directorul cu consultarea comitetului sindicatului poate hotãrî prezentarea lui la o noua proba practica în fata comisiei tehnice de încadrare, pentru a fi încadrat conform pregãtirii sale.
9. La introducerea unor indicatoare tarifare de calificare noi sau imbunatatite care necesita efectuarea unei reincadrari a muncitorilor, ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta vor întocmi instrucţiuni de reincadrare care vor fi avizate de Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii cu consultarea Consiliului Central al Sindicatelor. În acest caz pentru muncitorii cu o vechime îndelungatã în aceeaşi meserie şi a cãror calificare profesionalã este bine cunoscutã, comisiile tehnice de încadrare vor putea stabili categoria de încadrare a acestora fãrã a le mai cere efectuarea probei practice.
10. Dupã trecerea termenului de încercare pentru angajare prevãzut în Codul Muncii, muncitorul primeşte o încadrare provizorie stabilitã de şeful de secţie la propunerea maistrului şi cu consultarea organului sindical.
În termen de cel mult o luna de la angajare, Comisia tehnica de încadrare va stabili categoria corespunzãtoare nivelului sau de calificare. Pînã la încadrarea de cãtre comisie, muncitorul va fi plãtit la categoria provizorie acordatã.
11. Absolvenţii şcolilor profesionale şi ai şcolilor tehnice de muncitori calificaţi, la repartizarea în întreprinderi, vor fi încadraţi provizoriu în categoriile de calificare ce se vor stabili de cãtre ministere, celelalte organe centrale, comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, cu avizul Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii şi cu consultarea Consiliului Central al Sindicatelor.
Aceste categorii vor fi prevãzute în indicatoarele tarifare de calificare imbunatatite pentru fiecare meserie şi nivel de salarizare.
Dupã trei luni de activitate în producţie, ei se vor prezenta la comisia tehnica de încadrare şi vor fi încadraţi conform prevederilor din indicatoarele tarifare de calificare.
12. Încadrarea muncitorilor necalificati se face în stricta conformitate cu listele de lucrãri necalificate, direct de şeful sectiei cu consultarea delegatului sindicatului, la propunerea maistrului care a verificat în practica capacitatea lor de a corespunde sarcinilor ce le revin.
13. Baza încadrãrii şi promovãrii muncitorilor în categoriile de calificare, o constituie proba practica data în conformitate cu prevederile indicatoarelor tarifare de calificare.
Comisia trebuie sa se convingã prin modul în care a fost executatã proba practica şi prin întrebãri legate de munca sa în producţie, ca muncitorul poseda deprinderile şi cunoştinţele necesare executãrii corecte atît a lucrãrilor din meseria şi categoria respectiva, cît şi a celor de la categoriile inferioare.
Lucrarea aleasã de comisie pentru proba practica, trebuie sa fie reprezentativa din punct de vedere al complexitatii şi sa se încadreze pe cît posibil în lucrãrile care se executa în mod obişnuit la categoria respectiva de calificare în întreprindere.
Este recomandabil ca lucrarea sa nu fie din acelea pe care muncitorul le-a executat curent în ultimele trei luni.
14. Pentru o justa apreciere asupra nivelului de calificare a muncitorilor, comisia poate consulta tehnicieni şi muncitori fruntasi în producţie, care cunosc activitatea profesionalã a candidatului.
15. Componenta comisiei tehnice de încadrare a muncitorilor şi a comisiilor pe secţii, se stabileşte nominal pentru titulari şi delegaţii lor prin ordinul directorului întreprinderii, cu consultarea comitetului sindicatului.
16. Comisia tehnica de încadrare a muncitorilor poate funcţiona numai în prezenta majoritãţii membrilor ei şi numai dacã în comisie au participat preşedintele şi secretarul sau delegaţii acestora. Hotãrîrile comisiei sînt valabile numai dacã au fost luate de majoritatea membrilor prezenţi.
17. Comisiile tehnice de încadrare a muncitorilor se întrunesc cel puţin o data pe luna, dacã exista cel puţin un singur caz.
18. Hotãrîrile comisiilor tehnice de încadrare se consemneazã într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii prezenţi ai comisiei şi se supun spre aprobare directorului întreprinderii.
La procesul-verbal se anexeazã cererile şi propunerile de încadrare.
Hotãrîrile comisiei vor fi aplicate de la întîi a lunii urmãtoare datei de încheiere a procesului-verbal, pe baza aprobãrii ce se va da de directorul întreprinderii cu consultarea comitetului sindicatului.
19. Muncitorii care sînt nemultumiti de încadrarea ce li s-a stabilit, se pot adresa directorului întreprinderii care cu consultarea comitetului sindicatului va decide dacã este cazul sa se prezinte la o noua proba practica.
20. Secretarul comisiei tehnice de încadrare are sarcina de a verifica înainte de prezentarea, muncitorilor la proba practica, îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 5 şi poarta rãspunderea pentru respectarea acestora.
21. Procesele-verbale ale comisiilor de încadrare a muncitorilor se pãstreazã la serviciul personal şi formarea cadrelor, care este obligat sa înscrie în cartea de munca a muncitorului, meseria, categoria atribuitã şi salariul tarifar corespunzãtor, eliberind muncitorului o adeverinta.
Centralizarea lucrãrilor de încadrare a muncitorilor cade de asemenea în sarcina serviciului personal şi formarea cadrelor.
22. În întreprinderile în care nu exista servicii de personal şi formarea cadrelor sau organizarea muncii, sarcinile ce revin acestor servicii potrivit prezentului regulament vor fi îndeplinite de cei care au atribuţiunile respective conform regulamentelor de organizare şi funcţionare.
--------
|
CAP. 1
Dispoziţii generale
1. Trecerea frontierei de stat a Republicii Populare Romane se face în baza actului oficial eliberat de autoritãţile Republicii Populare Romane cetãţenilor romani şi persoanelor fãrã cetãţenie pentru a cãlãtori sau locui în afarã graniţelor Republicii Populare Romane, precum şi în baza actului oficial recunoscut sau acceptat de Republica Populara Romana, eliberat de autoritãţile competente ale unui stat.
Documentele de trecere a frontierei de stat prevãzute la alineatul precedent trebuie sa poarte viza care da dreptul de a ieşi, de a intra sau tranzita teritoriul Republicii Populare Romane, cu excepţia cazurilor ce vor fi reglementate astfel prin tratate şi convenţii.
În Republica Populara Romana documentele de trecere a frontierei de stat se elibereazã de Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile stabilite prin prezenta hotãrâre.
2. Organizaţiile socialiste şi oricare alte organizaţii care trimit delegaţii în strãinãtate în interes de serviciu, se vor adresa pentru obţinerea documentului şi a vizei de trecere a frontierei de stat - Ministerului Afacerilor Interne - Comisia pentru paşapoarte şi vize.
Persoanele fizice care doresc sa calatoreasca în strãinãtate, în interes personal, se vor adresa pentru obţinerea documentului şi a vizei de trecere a frontierei de stat, organelor de militie raionale sau regionale pe raza cãrora domiciliazã, iar cele domiciliate în oraşul Bucureşti se vor adresa Direcţiei Militiei Capitalei.
Ofiţerii şi subofiterii aparţinând Forţelor Armate şi Ministerului Afacerilor Interne vor solicita eliberarea documentelor şi a vizelor pentru trecerea frontierei de stat, în interes personal, numai prin ministerele de care aparţin.
Ministerul Afacerilor Interne este autorizat sa stabileascã şi alte categorii de persoane fizice care pot solicita obţinerea documentului şi a vizei de trecere a frontierei de stat, prin organizaţii socialiste.
Cetãţenii romani precum şi foştii cetãţeni romani aflaţi în strãinãtate se vor adresa pentru obţinerea documentului şi a vizei de trecere a frontierei, oficiilor diplomatice sau consulare ale Republicii Populare Romane.
CAP. 2
Organele care aproba eliberarea documentelor şi a vizelor pentru trecerea frontierei de stat
3. Organele care aproba eliberarea documentelor şi a vizelor pentru trecerea frontierei de stat sunt:
a) Comisia guvernamentalã pentru paşapoarte şi vize care se compune din:
- preşedinte
- locţiitorul preşedintelui
- trei membrii
Numirea persoanelor ce fac parte din Comisia guvernamentalã pentru paşapoarte şi vize se face prin hotãrâre a Consiliului de Miniştri.
b) Comisia pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne care se compune din:
- un adjunct al Ministrului Afacerilor Interne, care va fi preşedintele comisiei;
- locţiitorul preşedintelui comisiei
- cinci membri.
Numirea personalului ce fac parte din Comisia pentru paşapoarte şi vize se face prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne.
c) Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Consularã.
4. Atribuţiunile organelor care aproba eliberarea documentelor şi a vizelor pentru trecerea frontierei de stat sînt urmãtoarele:
Comisia guvernamentalã pentru paşapoarte şi vize:
- indruma, controleazã şi coordoneazã toate organele ce au sarcini în legatura cu eliberarea documentelor şi acordarea vizelor pentru trecerea frontierei de stat;
- reexamineaza cererile pentru acordarea de vize prezentate de organizaţiile socialiste şi oricare alte organizaţii, care au fost respinse de cãtre Comisia pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne; reexamineaza contestaţiile persoanelor fizice în legatura cu respingerea acordãrii vizei de cãtre comisia pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne.
Comisia pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne:
- rezolva cererile pentru eliberarea documentelor şi acordarea vizelor de trecere a frontierei de stat, prezentate de organizaţiile socialiste şi oricare alte organizaţii care solicita trimiterea de delegaţi în strãinãtate, precum şi cererile persoanelor fizice care doresc sa calatoreasca în strãinãtate în interes personal;
- rezolva cererile cetãţenilor romani domiciliaţi în strãinãtate şi cetãţenilor strãini care solicita sa vina temporar sau sa se stabileascã definitiv în Republica Populara Romana;
- prezintã spre examinare comisiei guvernamentale pentru paşapoarte şi vize: cererile organizaţiilor socialiste şi oricãror alte organizaţii pentru acordarea de vize ce au fost respinse; contestaţiile persoanelor fizice la hotãrârile de respingere a acordãrii vizei; alte cereri privitoare la trecerea frontierei de stat a cãror rezolvare depãşeşte competenta;
- elibereazã documentele de trecere a frontierei prevãzute la art. 14 alin. 2.
Ministerul Afacerilor Externe:
- elibereazã documentele pentru trecerea frontierei de stat prevãzute la art. 14 alin. 1;
- trimite spre rezolvare Comisiei pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne, cererile pentru eliberarea de documente şi vize de trecere a frontierei, primite direct şi prin oficiile diplomatice şi consulare ale R.P.R., a cãror rezolvare nu intra în competenta sa;
- acorda vize pentru:
a) personalul oficiilor diplomatice şi consulare strãine numit la post în Republica Populara Romana, precum şi persoanelor care vin la aceste oficii sau la membrii acestora;
b) curierii diplomatici care vin la oficiile diplomatice şi consulare din Republica Populara Romana;
c) reprezentanţii şi functionarii strãini şi organizaţiile internaţionale care au sediul sau îşi desfãşoarã activitatea pe teritoriul Republicii Populare Romane, precum şi persoanele care vin la aceste organizaţii sau organisme;
d) insotitorii şi membrii de familie ai persoanelor prevãzute la punctele a şi c;
e) cetãţenii romani stabiliţi în strãinãtate care cãlãtoresc în alte tari, cu excepţia celor stabiliţi în ţãrile socialiste şi care cãlãtoresc în tari capitaliste;
f) persoanele care tranziteaza teritoriul Republicii Populare Romane;
g) turistii strãini care cãlãtoresc în Republica Populara Romana în baza înţelegerilor cu Oficiul Naţional de Turism "Carpaţi";
h) cetãţeni care vin la diferite instituţii şi organizaţii din Republica Populara Romana, la cererea sau cu avizul conducatorului instituţiei sau al organizaţiei centrale de resort;
i) alte persoane ale cãror aprobãri de cãlãtorie vor fi comunicate în scris de Secţia Externe şi Direcţia Treburilor a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman sau de Secretariatul General al Consiliului de Miniştri pentru titularii de paşapoarte diplomatice şi de serviciu, prin Comisia pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne.
Pentru categoriile prevãzute la aliniatele a, c, d, e şi h, vizele se vor elibera cu avizul Ministerului Afacerilor Interne.
Eliberarea şi viza documentelor de trecere a frontierei de stat pentru persoanele care cãlãtoresc cu aprobarea Secretariatului C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romane se face de cãtre Direcţia Consularã din Ministerul Afacerilor Externe.
CAP. 3
Documentele şi vizele pentru trecerea frontierei de stat
5. Documentele romane de trecere a frontierei de stat a Republicii Populare Romane sunt: pasaportul diplomatic, pasaportul de serviciu, pasaportul pentru cetãţeni romani stabiliţi în strãinãtate, certificatul de cãlãtorie pentru persoane fãrã cetãţenie, alte documente de cãlãtorie stabilite prin înţelegerile internaţionale ale Republicii Populare Romane.
6. Au dreptul la pasaport diplomatic urmãtoarele persoane:
a) Membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman;
b) Preşedintele şi vicepreşedinţii Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane;
c) Preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane;
d) Preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului de Miniştrii al Republicii Populare Romane;
e) Şefii Secţiilor Comitetului Central, adjunctii lor şi prim secretari ai comitetelor regionale P.M.R.
f) Miniştrii şi persoanele asimilate ministrilor;
g) Procurorul general al Republicii Populare Romane şi Preşedintele Tribunalului Suprem;
h) Membrii de familie ai persoanelor prevãzute la punctele a-g;
i) Adjunctii ministrilor şi persoanele asimilate adjunctilor ministrilor;
j) Secretarii generali de ministere;
k) Preşedintele Academiei Romane;
l) Deputaţii Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane;
m) Preşedinţii comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale;
n) Conducãtorii şi membrii delegatiilor guvernamentale;
o) Membrii de familie ai persoanelor prevãzute la punctele i-n, dacã însoţesc aceste persoane;
p) Personalul cu grad diplomatic sau consular al oficiilor diplomatice şi consulare, inclusiv al agenţilor economici ale Republici Populare Romine;
r) Atasatii militari şi aeronautici, precum şi alţi atasati pentru probleme de specialitate, cat şi adjunctii lor;
s) Reprezentanţii permanenţi ai guvernului Republicii Populare Romane la organizaţiile şi organismele internaţionale;
s,) Membrii de familie ai persoanelor prevãzute la punctele p-s, dacã cãlãtoresc la sau de la aceste persoane;
t) Functionarii Ministerului Afacerilor Externe cu grad diplomatic sau consular precum şi cei care îndeplinesc funcţiuni echivalente în Ministerul Afacerilor Externe, trimişi temporar în misiuni oficiale;
t,) Curieri diplomatici;
u) Persoanele trimise de Ministerul Afacerilor Externe în inspecţie la oficiile diplomatice şi consulare ale Republicii Populare Romane;
v) Unii directori, directori adjunctii şi consilieri economici din Ministerul Comerţului Exterior, la cererea ministrului;
x) Alte persoane, cu aprobarea Comisiei Guvernamentale pentru paşapoarte şi vize.
În aplicarea punctului h al acestui articol, prin termenul "membrii de familie" se înţelege: soţul, sotia, copii minori şi fiicele majore necasatorite.
În celelalte cazuri prevãzute în prezenta hotãrâre, prin termenul "membrii de familie" se înţelege: soţul, sotia şi copii minori.
7. Au dreptul la pasaport de serviciu urmãtoarele persoane:
a) Functionarii fãrã grad diplomatic sau consular ai oficiilor diplomatice şi consulare, inclusiv ai agentiilor economice;
b) Functionarii permanenţi ai Republicii Populare Romane la organizaţiile şi organismele internaţionale guvernamentale;
c) Corespondenţii permanenţi de presa în strãinãtate;
d) Membrii de familie ai persoanelor prevãzute la punctele a-c din prezentul articol, dacã cãlãtoresc la sau de la aceste persoane;
e) Conducãtorii organizaţiilor centrale obşteşti pentru cãlãtorii în interes de serviciu;
f) Delegaţii ministerelor şi celorlalte organe centrale care cãlãtoresc în interes de serviciu;
g) Persoanele care însoţesc delegatiile guvernamentale şi ale Marii Adunãri Naţionale;
h) Membrii echipajelor de avioane, nave, precum şi insotitorii de transporturi pe cãile ferate şi rutiere, în mãsura în care prin convenţii internaţionale nu sunt prevãzute alte documente de cãlãtorie;
i) Alte persoane, cu aprobarea Comisiei pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne.
8. Pasaportul (simplu) se elibereazã urmãtoarelor categorii de persoane:
a) Membrilor formatiilor cultural-artistice şi sportive, precum şi celor care cãlãtoresc pentru studii, specializare, tratamente medicale şi alte asemenea situaţii.
b) Persoanele care cãlãtoresc în strãinãtate temporar şi în interes personal.
9. Pasaportul pentru cetãţenii romani în strãinãtate se elibereazã persoanelor care pleacã definitiv în strãinãtate sau se gãsesc în strãinãtate, fãrã a renunţa la cetãţenia romana. Posesorii acestor paşapoarte sunt obligaţi sa se înregistreze la oficiul diplomatic sau consular al R.P.R., din ţara de resedinta.
10. Certificatul de cãlãtorie se elibereazã cetãţenilor romani care cãlãtoresc temporar în strãinãtate în interes personal, precum şi cetãţenilor romani şi foştilor cetãţeni romani care se repatriaza în Republica Populara Romana.
11. Certificatul de cãlãtorie pentru persoane fãrã cetãţenie se elibereazã persoanelor fãrã cetãţenie, care pleacã temporar sau definitiv din Republica Populara Romana.
12. Documentele romane de trecere a frontierei pot fi individuale, familiale sau colective.
13. Potrivit convenţiilor internaţionale la care Republica Populara Romana este parte sau a aderat, documentele strãine de trecere a frontierei trebuie sa fie stampilate şi semnate de organul emitent, iar pe fotografia titularului şi a insotitorilor sa fie aplicatã ştampila sau timbrul sec. În cazul când documentele colective de trecere a frontierei, emise de state strãine, nu sunt prevãzute cu fotografiile insotitorilor, aceştia trebuie sa posede legitimatii personale prevãzute cu fotografie, inclusiv copii minori în varsta de peste 5 ani.
14. Pasapoartele diplomatice, de serviciu, precum şi pasapoartele pentru categoriile de persoane prevãzute la art. 8, alin. A se vor elibera de cãtre Ministerul Afacerilor Externe. Pasapoartele pentru cetãţenii romani stabiliţi în strãinãtate şi certificatele de cãlãtorie în scopul repatrierii, se vor elibera de cãtre oficiile diplomatice sau consulare ale Republicii Populare Romane.
Pasaportul (simplu) pentru categoriile de persoane prevãzute la art. 8 alin. b, pasaportul pentru cetãţenii romani care se stabilesc în strãinãtate cu pãstrarea cetateniei romane, certificatul de cãlãtorie pentru persoane fãrã cetãţenie, se vor elibera de cãtre Ministerul Afacerilor Interne.
15. Documentele de trecere a frontierei vor fi emise pentru o perioada, dupã cum urmeazã:
Pasapoartele diplomatice, de serviciu şi cele pentru cetãţenii romani stabiliţi în strãinãtate vor putea fi prelungite pentru o noua perioada, fãrã a depãşi 10 ani de la data emiterii lor.
Pasapoartele (simple) vor putea fi prelungite o singura data pe o durata de încã un an; certificatele de cãlãtorie şi certificatele de cãlãtorie pentru persoane fãrã cetãţenie, vor putea fi prelungite pana la efectuarea cãlãtoriei la care acestea au dreptul.
16. Transportul cadavrelor peste frontiera de stat a Republicii Populare Romane se face în baza pasaportului mortuar, eliberat în ţara de cãtre organele sanitare regionale cu acordul organelor regionale de militie, iar în strãinãtate de cãtre oficiile diplomatice sau consulare, în mãsura în care aceasta nu este în contradictie cu acordurile la care Republica Populara Romana este parte, precum şi cu legile statului respectiv.
Închiderea şi sigilarea sicriului se va face în ţara în prezenta reprezentantului organului regional de militie, iar în strãinãtate în prezenta reprezentantului oficiului diplomatic sau consular al Republicii Populare Romane.
17. Documentele romane şi strãine de trecere a frontierei de stat dau dreptul posesorilor acestora la trecerea frontierei de stat a R.P.R. şi cu autovehicule, cu condiţia ca acestea sa fie înscrise în documentul de trecere a frontierei al conducatorului auto sau al posesorului autovehiculului. Fac excepţie posesorii sau conducãtorii auto scutiţi de viza romana şi posesorii de documente de circulaţie emise de asociaţiile naţionale de automobilism care fac parte din Federaţia Internationala Automobilistica sau alte federaţii internaţionale, recunoscute de Republica Populara Romana.
18. Documentele romane şi strãine dau dreptul la trecerea frontierei de stat cu arme de vanatoare sau sportive şi munitiile corespunzãtoare numai dacã acestea au fost înscrise în documentele de trecere a frontierei de stat de organul care a acordat viza romana. Fac excepţie persoanele scutite de viza romana.
19. Documentele de trecere a frontierei, romane sau strãine, dau dreptul de a intra, ieşi sau tranzita teritoriul R.P.R. dacã sunt cu viza romana corespunzãtoare.
Viza romana poate fi: diplomaticã, de serviciu, simpla sau turistica, în raport cu natura documentului de trecere a frontierei şi cu calitatea titularului documentului.
Vizele romane vor cuprinde:
- organul care acorda viza;
- numãrul, natura şi felul vizei;
- numele şi prenumele titularului;
- prenumele insotitorilor membri de familie ai titularului documentului de cãlãtorie;
- numãrul insotitorilor titularului documentului colectiv de cãlãtorie;
- ţara în care cãlãtoreşte;
- valabilitatea vizei şi durata şederii în ţara sau strãinãtate;
- numãrul cãlãtorilor;
- punctele de frontiera;
- data aplicãrii vizei;
- semnatura şi ştampila organului emitent.
Vizele romane de intrare şi intrare-ieşire, pentru persoanele care cãlãtoresc în interes personal, vor cuprinde şi localitatea de destinaţie.
20. Pentru grupurile de turişti strãini, care în cadrul unor croaziere doresc sa viziteze Republica Populara Romana prin Oficiul Naţional de Turism "Carpaţi" pentru un timp de maxim 48 ore, vor acorda viza colectivã. Aceste grupuri vor cãlãtori pe baza tabelelor colective întocmite de agenţiile turistice, tabele ce vor fi vizate de oficiul diplomatic sau consular care a acordat viza. Tabelele vor cuprinde datele de identitate ale membrilor grupului şi vor fi anexate la documentul de trecere a frontierei al conducatorului de grup turistic. La trecerea frontierei, legitimarea turistilor se va face individual pe baza pasaportului personal şi a tabelului de grup.
Se autorizeaza Comisia guvernamentalã pentru paşapoarte şi vize sa stabileascã şi alte modalitãţi de acordare a vizei turistice.
21. Sunt exceptaţi de obligativitatea vizelor romane posesorii acelor documente de trecere a frontierei care, conform înţelegerilor şi convenţiilor Republicii Populare Romane cu alte state, dau dreptul la trecerea frontierei de stat a Republicii Populare Romane fãrã viza.
22. Trecerea frontierei de stat se face prin punctele de frontiera înscrise în viza romana. Persoanele exceptate de la obligativitatea vizei romane, pot trece frontiera prin orice punct deschis traficului de cãlãtori.
23. Modificãrile aduse vizei romane se vor aproba de cãtre organul care a aprobat viza.
Se excepteazã:
a) turişti strãini aflaţi pe teritoriul Republicii Populare Romane, care solicita prelungirea vizei,
b) turistii strãini aflaţi pe teritoriul Republicii Populare Romane, care în limitele valabilitãţii vizei doresc sa participe la excursiile organizate în grup de O.N.T. "Carpaţi" dincolo de frontierele de stat ale Republicii Populare Romane.
În aceste cazuri prelungirea vizei turistice sau acordarea unei vize colective de ieşire-intrare în Republica Populara Romana, se va acorda de Ministerul Afacerilor Interne, la cererea O.N.T. "Carpaţi".
Grupurile de turişti prevãzute la alineatul b, vor cãlãtori pe baza tabelelor colective întocmite de O.N.T. "Carpaţi", care vor cuprinde datele de identitate ale membrilor grupului şi vor fi anexate la documentul de trecere a frontierei al conducatorului de grup turistic. La trecerea frontierei, legitimarea turistilor se va face individual pe baza pasaportului personal şi a tabelului de grup.
24. Vizele strãine se obţin de Ministerul Afacerilor Externe sau oficiile diplomatice şi consulare ale R.P.R. Persoanele care cãlãtoresc în strãinãtate în interes personal, pot obţine vizele şi direct de la oficiile diplomatice şi consulare strãine.
25. Declaraţiile-chemare pentru cetãţenii ţãrilor cu care Republica Populara Romana a convenit sa foloseascã aceste documente ca mijloc de acordare a vizelor de intrare-ieşire, în interes personal, vor fi vizate de organele regionale de militie ale Ministerului Afacerilor Interne.
26. Ministerele şi celelalte organe centrale vor îndeplini în timp util formalitãţile necesare pentru obţinerea vizelor romane şi strãine.
CAP. 4
Înmânarea şi pãstrarea documentelor romane de trecere a frontierei
27. Documentele de trecere a frontierei vor fi înmânate titularului de cãtre organele care le elibereazã în schimbul buletinului de identitate. Se excepteazã persoanele prevãzute la art. 6, punctele a-h inclusiv, ale cãror documente de trecere a frontierei vor fi eliberate delegatului autorizat sa ridice documentele respective, precum şi persoanele cãrora buletinele de identitate le servesc pentru legitimare la trecerea frontierei.
28. La înapoierea în ţara, documentele de trecere a frontierei vor fi predate organelor emitente.
29. Pierderea documentelor de trecere a frontierei va fi anunţatã, în termen de 24 de ore, în ţara organelor emitente şi în strãinãtate oficiilor diplomatice şi consulare ale Republicii Populare Romane, care le vor declara nule şi vor elibera alte documente. Despre pierderea şi gãsirea documentelor vor fi informate organele graniceresti.
30. Este interzisã efectuarea de corecturi sau ştersãturi în documentele de trecere a frontierei şi în vizele romane.
CAP. 5
Organizarea şi funcţionarea punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat
31. Punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se organizeazã de cãtre Ministerul Forţelor Armate în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Comerţului Exterior, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, Ministerul Sãnãtãţii şi Prevederilor Sociale şi Consiliul Suprem al Agriculturii, pe cãile de comunicaţii care deservesc traficul internaţional şi funcţioneazã ziua şi noaptea fãrã întrerupere.
Şefii punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat sunt ofiţeri de graniceri numit de Ministerul Forţelor Armate.
32. Punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sunt:
a) rutiere: Bors, Stamora- Moravita, Giurgiu, Vama-Ostrov, Negru-Voda, Vama-Veche, Galaţi, Albita, Siret, Sculeni;
b) feroviare: Carei, Valea lui Mihai, Episcopia Bihor, Salonta, Curtici, Jimbolia, Stamora-Moravita, Giurgiu, Negru Voda, Galaţi, Iaşi, Vicsani, Valea Viseului, Cimpulung la Tisa (Sighet), Halmeu;
c) portuare: Otelec, Moldova Veche, Drencova, Liubotina, Orşova, Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenita, Cernavoda, Hîrşova, Brãila, Galaţi, Tulcea, Sulina, Constanta;
d) aeroportuare: Bucureşti-Baneasa, Arad, Oradea, Constanta.
33. Trecerea cãlãtorilor peste frontiera de stat este permisã prin urmãtoarele puncte de frontiera: Valea lui Mihai, Episcopia Bihor, Bors, Salonta, Curtici, Arad, Jimbolia, Stamora-Moravita, Giurgiu, Negru Voda, Constanta, Tulcea, Galaţi, Brãila, Albita, Iaşi, Siret, Vicsani, Cimpulung la Tisa (Sighet), Sculeni şi Bucureşti-Baneasa.
Ministerele şi celelalte organe centrale prevãzute la art. 31, de comun acord, vor putea deschide pentru trecerea cãlãtorilor şi alte puncte, însã numai dintre cele prevãzute în prezenta hotãrâre.
Trecerea peste frontiera de stat a persoanelor care au de îndeplinit sarcini de serviciu în fasia de frontiera este permisã prin punctele de frontiera stabilite prin convenţiile încheiate de Republica Populara Romana cu statele vecine şi în condiţiile prevãzute de acestea.
Trecerea bunurilor peste frontiera de stat se permite în toate punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
CAP. 6
Dispoziţii finale
34. Hotãrârile Comisiei guvernamentale pentru paşapoarte şi vize şi ale Comisiei pentru paşapoarte şi vize din Ministerul Afacerilor Interne în legatura cu eliberarea de documente şi acordarea de vize pentru trecerea frontierei, vor fi aduse la îndeplinire de cãtre Direcţia Control strãini şi paşapoarte din Ministerul Afacerilor Interne, precum şi de cãtre Direcţia Consularã din Ministerul Afacerilor Externe.
35. Ministerele şi celelalte organe centrale ale cãror organe în subordine îşi desfãşoarã activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat vor asigura încadrarea acestora cu personal necesar, verificat, calificat care de preferinta sa cunoascã limba statului vecin şi o limba de uz internaţional.
36. Comunicarea telefonica între punctele de control deschise traficului de cãlãtori care nu au asigurata o legatura prin reţeaua guvernamentalã "TO" şi Comandamentul trupelor de graniceri se face prin fir M.T.Tc. Între punctele de control feroviar şi Comandamentul trupelor de graniceri, aceasta va fi asigurata şi prin fir C.F.R.
Organele Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor vor asigura cu prioritate legatura telefonica între organele prevãzute la alineatul precedent.
37. Se aproba Regulamentul privind modul de funcţionare a punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat şi rezolvarea litigiilor de trafic.
38. Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1830 din 22 noiembrie 1957 privind reglementarea eliberãrii actelor de cãlãtorie pentru strãinãtate şi acordãrii vizelor pe actele de cãlãtorie, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 185 din 23 februarie 1960 privind funcţionarea punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat şi Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 567 din 12 mai 1960 privind aprobarea Regulamentului de funcţionare a punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei hotãrâri, se abroga.
Preşedintele Consiliului
de Miniştri
Ion Gheorghe Maurer
---------
|
ARTICOL UNIC
Legatia Republicii Populare Romane din Paris se ridica la rangul de Ambasada.
Preşedintele Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
----------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul pentru reglementarea problemelor financiare în suspensie, între Republica Populara Romana şi Republica Austria, semnat la Bucureşti, la 3 iulie 1963.
Preşedintele Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
-----------
|
ARTICOL UNIC
Legatia Republicii Populare Romane din Bruxelles se ridica la rangul de Ambasada.
Preşedintele Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
----------
|
ARTICOL UNIC
Legatia Republicii Populare Romane din Londra se ridica la rangul de Ambasada.
Preşedintele Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Articolele 1 şi 8 ale Decretului nr. 332 din 29 iulie 1958 privind reglementarea condiţiilor de executare a unor lucrãri de fotografiere, filmare şi de arte plastice pe teritoriul Republicii Populare Romane, se modifica dupã cum urmeazã:
1. Art. 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 1. - Fotografierea, filmarea sau executarea de lucrãri de arte plastice pe teritoriul Republicii Populare Romane, fãrã autorizaţie specialã eliberata de cãtre Ministerul Afacerilor Interne, este interzisã dacã priveşte:
a) întreprinderile industriale care executa produse interesind apãrarea nationala sau secţii ale unor asemenea întreprinderi;
b) armamentul militar şi tehnica de lupta, cu excepţia celor scoase la paradele militare;
c) construcţiile militare de orice natura, poligoane, aerodroame şi porturi militare.
Aceste dispoziţii se aplica şi în cazul în care obiectivele enumerate mai sus sînt în curs de construire".
2. Art. 8 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 8. - Ministerul Afacerilor Interne va emite instrucţiuni de sancţionare a contravenţiilor la prezentul decret cu amenzi administrative pînã la 1000 lei".
ART. 2
Decretul nr. 332/1958 privind reglementarea condiţiilor de executare a unor lucrãri de fotografiere, filmare şi de arte plastice pe teritoriul Republicii Populare Romane, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 86/1960 şi prin prezentul decret, se va republica.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
-------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ART. 1
Deţinerea maşinilor de scris de cãtre persoanele fizice este permisã numai pe baza autorizaţiei organelor locale de militie ale Ministerului Afacerilor Interne.
Deţinerea sau folosirea de cãtre persoanele fizice a multiplicatoarelor, ca ghestetnere, sapirografe, heliografe şi altele asemenea, precum şi a materialelor necesare reproducerii diferitelor scrieri, ca matrite şi litere de cauciuc, este interzisã.
ART. 2
Persoanele fizice care deţin maşini de scris sunt obligate ca în termenul ce se va stabili prin hotãrâre a Consiliului de Miniştri, sa ceara organelor locale de militie ale Ministerului Afacerilor Interne, vizarea sau eliberarea autorizaţiei de deţinere a masinii de scris.
ART. 3
Se excepteazã de la dispoziţiile cuprinse în articolele precedente, maşinile de scris, multiplicatoarele şi materialele necesare reproducerii diferitelor scrieri aparţinând strãinilor veniti temporar în Republica Populara Romana.
ART. 4
Organizaţiile socialiste şi oricare alte organizati care deţin maşini şi multiplicatoare, sunt obligate sa le înregistreze la organele locale de militie ale Ministerului Afacerilor Interne.
ART. 5
Normele de aplicare a prezentului decret se vor stabili prin hotãrâre a Consiliului de Miniştri.
Preşedintele
Consiliului de stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
-----
|
Republica Populara Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia,
în dorinta de a reglementa şi dezvolta relaţiile consulare între cele doua state în spiritul prieteniei şi colaborãrii reciproce,
au hotãrât sa încheie o convenţie consularã, în care scop au numit ca împuterniciţi ai lor:
Guvernul Republicii Populare Romane pe Gheorghe Pele, Adjunct al Ministrului Afacerilor Externe,
Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia pe Arso Milatovici, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Populare Federative Iugoslavia în Republica Populara Romana,
care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra urmãtoarelor:
CAP. 1
Definiţii
ART. 1
În prezenta Convenţie:
1. Prin termenul de "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat şi agenţie consularã.
2. Prin termenul de "consul" se înţelege consul general, viceconsul şi agent consular, care sunt conducatori ai consulatelor.
3. Prin termenul de "persoane oficiale ale consulatului" se înţelege acele persoane care nu au rang consular şi nu sunt conducatori de consulate, precum şi persoanele care exercita funcţii consulare în cadrul consulatului.
4. Prin termenul de "colaboratori ai consulatului" se înţelege persoanele care îndeplinesc funcţii tehnico-administrative în cadrul consulatelor, precum şi personalul de serviciu al consulatelor.
5. Prin termenul de "personalul consulatului" se înţelege consulii, persoanelor oficiale ale consulatelor şi colaboratorii consulatelor.
6. Prin termenul de "cetãţean" se înţelege atât persoanele fizice cat şi persoanele juridice.
CAP. 2
Înfiinţarea consulatelor şi intrarea în funcţie a consulilor
ART. 2
1. Fiecare Parte Contractantã are dreptul ca, în conformitate cu prezenta Convenţie, sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
2. Înfiinţarea consulatelor, sediul lor şi circumscripţiile consulare, vor fi stabilite printr-o înţelegere între Pãrţile Contractante, în fiecare caz în parte.
ART. 3
1. Consulatele pot fi încadrate cu numãrul necesar de persoane. Datele personale şi funcţiile acestora vor fi comunicate organelor statului de resedinta.
2. Consulii şi persoanele oficiale ale Consulatelor trebuie sa fie cetãţeni ai statului trimiţãtor.
Ei nu au dreptul sa facã comerţ sau sa exercite vreo profesiune pe teritoriul statului de resedinta.
3. Pãrţile Contractante nu vor trimite şi nu vor primi consuli onorifici.
ART. 4
Înaintea numirii consulului, statul trimiţãtor va cere pe cale diplomaticã acordul stat cu privire la persoana acestuia.
ART. 5
1. Consulii îşi vor putea începe activitatea dupã ce vor prezenta statului de resedinta patenta consularã şi dupã eliberarea de cãtre acesta a execvaturului.
Patenta consularã va cuprinde numele şi prenumele consulului, rangul sau consular, localitatea de resedinta şi circumscripţia sa consularã.
2. Statul de resedinta poate acorda consulului o autorizaţie temporarã pentru îndeplinirea activitãţii sale oficiale pana la obţinerea execvaturului.
3. Dupã eliberarea execvaturului sau a autorizaţiei prevãzutã la punctul 2, organele statului de resedinta vor lua toate mãsurile pentru a asigura consulului posibilitatea de a-şi exercita activitatea oficialã şi de a se bucura de imunitãţile şi privilegiile ce i se cuvin.
ART. 6
1. Activitatea consulilor înceteazã prin rechemare, retragerea execvaturului şi în caz de deces.
2. În caz de rechemare, de retragere a execvaturului, absenta, boala sau deces al consulului, ori din alte motive, statul trimiţãtor poate imputernici pentru conducerea temporarã a consulatului o persoana oficialã din cadrul consulatului respectiv ori din alt consulat sau o persoana din cadrul reprezentantei diplomatice din ţara de resedinta. Numele acestei persoane va fi comunicat în prealabil Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta.
3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulatului se va bucura de drepturile, privilegiile şi imunitãţile cuvenite consulilor.
CAP. 3
Drepturi, privilegii şi imunitãţi
ART. 7
Consulii au dreptul sa aseze pe scutul cu stema statului trimiţãtor şi inscripţia cu denumirea consulatului pe clãdirile în care se afla birourile oficiale ale consulatului.
Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului lor pe aceste clãdiri, precum şi pe mijloacele lor de transport folosite în interes de serviciu.
ART. 8
1. Încãperile oficiale ale consulatelor sunt inviolabile. Organele statului de resedinta nu pot sa întreprindã nici o mãsura în încãperile consulatelor fãrã acordul consulatelor. De asemenea, nu pot fi întreprinse mãsuri în locuintele consulilor fãrã acordul acestora, în afarã cazului aplicãrii prevederilor punctului 2 al articolului 9 din prezenta Convenţie. Mãsurile întreprinse în locuintele consulilor, trebuie sa se facã cu respectarea obligatorie a principiului inviolabilitatii arhivelor şi corespondentei consulatelor, conform punctelor 2 şi 3 din prezentul articol.
2. Arhiva consulatelor este inviolabilã. În arhiva consulatelor nu pot fi pãstrate documente şi obiecte personale.
3. Corespondenta oficialã a consulatelor este inviolabilã şi nu poate fi reţinutã.
4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã cifrul şi curierul diplomatic.
ART. 9
1. Consulii, persoanele oficiale ale consulatelor, precum şi colaboratorii consulatelor, în mãsura în care aceştia din urma sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor, nu vor fi supuşi jurisprundentei statului de resedinta, în ceea ce priveşte activitatea lor oficialã.
2. Pentru alte acţiuni, consulii şi persoanele oficiale ale consulatelor nu pot fi reţinuţi, arestaţi sau supuşi unei alte mãsuri de privatiune de libertate, cu excepţia cazurilor privind executara unei hotãrâri judecãtoreşti definitive sau a cazurilor privind infracţiuni penale pentru care dispoziţiile legale ale statului de resedinta prevãd pedeapsa privarii de libertate pentru cel puţin 5 ani sau mai mult.
3. În cazul pornirii procesului penal, reţinerii sau arestãrii unei persoane prevãzute la punctul 2 din prezentul articol, organele statului de resedinta vor informa imediat despre aceasta reprezentanta diplomaticã a statului trimiţãtor.
ART. 10
1. Consulii, persoanele oficiale ale consulatelor şi colaboratorii consulatelor, pot fi invitaţi de organele statului de resedinta pentru a depune în calitate de martori. Ei pot refuza sa facã depozitii în legatura cu orice problema privind activitatea lor oficialã şi sa prezinte documente referitoare la aceasta activitate.
2. Citaţiile adresate consulilor, persoanelor oficiale ale consulatelor şi colaboratorilor consulatelor, cetãţeni ai statului trimiţãtor, vor fi întocmite în scris şi nu vor prevedea mãsuri de constrângere. În caz de neprezentare, organele respective nu vor putea aplica sancţiuni impotriva acestor persoane.
3. Organele care au emis citaţiile vor lua mãsurile necesare pentru ca, prin audiere, sa nu provoace perturbari în îndeplinirea activitãţii oficiale a persoanelor prevãzute la punctul 2 din prezentul articol.
4. În cazul când consulii sau persoanele oficiale ale consulatelor, din motive întemeiate, nu pot sa se prezinte sa depunã mãrturii, ei trebuie sa înştiinţeze despre aceasta organele statului de resedinta, cerând ca audierea lor sa aibã loc la o alta data la sediul consulatului sau la locuinta acestora. De asemenea, în astfel de cazuri, ei pot cere sa depunã marturiile în scris.
5. Consulii, persoanele oficiale ale consulatelor şi colaboratorii consulatelor, cetãţeni ai statului trimiţãtor, sunt scutiţi de a depune jurãmânt în calitate de martori.
ART. 11
Consulii şi ceilalţi membri ai personalului consulatelor, precum şi sotiile şi copiii lor minori care locuiesc împreunã cu aceştia şi poseda cetãţenia statului trimiţãtor, nu sunt supuşi dispoziţiilor statului de resedinta în ceea ce priveşte şederea, înregistrarea şi controlul strãinilor. Sosirea şi plecarea lor vor fi aduse la cunostinta Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta.
ART. 12
1. Imobilele aparţinând statului trimiţãtor, destinate activitãţii oficiale a consulatelor sau care servesc ca locuinţe pentru membrii personalului consulatelor sunt scutite de impozite şi alte prestaţii publice.
2. Mijloacele de transport, aparatele de radio, televizoarele şi alte bunuri mobile aparţinând statului trimiţãtor şi care servesc nevoilor consulatelor sunt scutite de impozite, taxe şi prestaţii în scopuri publice.
3. Consulii şi ceilalţi membri ai personalului consulatelor, precum şi sotiile şi copiii lor minori, cetãţeni ai statului trimiţãtor sunt scutiţi de impozite directe, de toate obligaţiile cu caracter banesc sau de alta natura, la care sunt supuşi cetãţenii statului de resedinta, dacã de asemenea obligaţii sunt scutite şi categoriile corespunzãtoare de colaboratori ai reprezentantelor diplomatice.
4. Scutirile prevãzute la punctele 1-3 din prezentul articol nu se referã la plata serviciilor prestate de cãtre instituţii, întreprinderi, organizaţii şi nici la veniturile realizate în afarã activitãţii oficiale consulare.
ART. 13
1. Consulii şi ceilalţi membri ai personalului consulatelor, precum şi sotiile şi copiii lor minori, cetãţeni ai statului trimiţãtor, se bucura pe baza de reciprocitate, de aceleaşi scutiri de taxe vamale, pe care statul de resedinta le acorda categoriilor corespunzãtoare de colaboratori ai reprezentantelor diplomatice.
2. Obiectele necesare activitãţii oficiale ale consulatelor sunt scutite de taxe vamale.
CAP. 4
Funcţiile consulilor
ART. 14
1. Consulii au dreptul sa apere în circumscripţiile lor consulare drepturile şi interesele statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia.
2. În exercitarea funcţiilor prevãzute în prezenta Convenţie, consulii au dreptul sa se adreseze direct organelor locale din circumscripţiile lor consulare.
ART. 15
1. Consulii au dreptul ca, fãrã împuternicire specialã, sa reprezinte în fata organelor statului de resedinta pe cetãţenii statului trimiţãtor care din cazua absentei sau din alte motive nu au posibilitatea sa-şi apere la timp drepturile şi interesele lor.
Reprezentarea înceteazã în cazul când persoanele în cauza îşi vor numi împuterniciţii lor sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor proprii.
2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale ale satatului de resedinta cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi.
ART. 16
1. Consulii au dreptul sa înregistreze cetãţenii statului trimiţãtor, sa le elibereze sau prelungeascã pasapoartele şi alte documente personale ale acestora.
2. Prevederile de la punctul 1 nu scutesc pe cetãţenii statului trimiţãtor de obligaţia de a respecta dispoziţiile legale ale statului de resedinta cu privire la înregistrarea cetãţenilor strãini.
3. Consulii au dreptul sa acorde cetãţenilor statului trimiţãtor, cetãţenilor strãini, precum şi apatrizilor, vize de cãlãtorie în statul trimiţãtor.
ART. 17
1. Consulii au dreptul sa înregistreze cazurile de naştere şi deces ale cetãţenilor statului lor, sa oficieze cãsãtorii, în cazul când ambele persoane care se casatoresc sunt cetãţeni ai statului lor, înregistrarea desfacerii cãsãtoriei dintre cetãţenii statului trimiţãtor şi sa elibereze certificatele de stare civilã corespunzãtoare.
2. Prevederile de la punctul 1 nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a face declaraţiile respective sau sa efectueze înregistrãrile cerute de legile statului de resedinta.
ART. 18
Consulii au dreptul sa îndeplineascã în consulate, în locuintele lor, în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi pe bordul navelor sau aeronavelor care poarta pavilionul sau semnul distinctiv al acestui stat, urmãtoarele activitãţi, în mãsura în care acestea sunt permise de legile statului de resedinta:
a) Sa întocmeascã, sa legalizeze ori sa autentifice declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor;
b) Sa întocmeascã, sa autentifice şi sa pãstreze dispoziţii testamentare sau alte acte juridice unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor;
c) Sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor, cu excepţia actelor juridice privind constituirea, modificarea, transmiterea şi stingerea de drepturi asupra imobilelor situate pe teritoriul statului de resedinta;
d) Sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi cetãţenii statului de resedinta sau ai unui stat terţ dacã aceste acte urmeazã sa producã efecte juridice exclusiv pe teritoriul statului trimiţãtor;
e) Sa legalizeze, respectiv sa autentifice, semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor de pe orice fel de acte, sa legalizeze documente care emana de la organele statului trimiţãtor sau de resedinta şi sa legalizeze copiile, traducerile şi extrasele de pe acestea;
f) Sa primeascã în pãstrare bunuri sau documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora. Bunurile şi documentele primite în pãstrare de consul pot fi scoase de pe teritoriul statului de resedinta numai cu respectarea dispoziţiilor legale ale acestui stat:
g) Sa efectueze orice alte activitãţi care le sunt încredinţate de cãtre statul trimiţãtor.
ART. 19
Documentele menţionate în articolul 18 vor avea în statul de resedinta aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca şi documentele întocmite, autentificate şi legalizate de cãtre organele acestui stat.
ART. 20
Drepturile consulilor în legatura cu problemele de tutela, curatela şi succesiune sunt cele prevãzute în Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia privind asistenta juridicã, încheiat la Belgrad la 18 octombrie 1960.
ART. 21
1. Consulii au dreptul sa acorde asistenta navelor care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor şi care se afla în porturile din circumscripţia lor consularã. La cererea consulilor, organele statului de resedinta le vor acorda ajutorul necesar.
2. Consulii au dreptul sa ia legatura cu echipajul navelor şi cu cãlãtorii, sa viziteze nava, sa verifice documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura, scopul cãlãtoriei şi incidentele survenite pe nava. De asemenea, au dreptul sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea ordinei şi disciplinei pe nava.
3. Consulii au dreptul, în mãsura în care este permis prin legile statului de resedinta, sa însoţeascã pe membrii echipajului în fata organelor acestui stat, sa le acorde asistenta şi sa îndeplineascã oficiul de traducãtor în raporturile acestor persoane cu organele respective.
ART. 22
1. În caz de catastrofa sau avarie a unei nave a statului trimiţãtor, organele statului de resedinta vor înştiinţa neîntârziat pe consul şi îl vor informa despre mãsurile întreprinse pentru salvarea şi ocrotirea navei, echipajului, pasagerilor şi încãrcãturii. De asemenea, aceste organe vor acorda consulului sprijinul necesar în luarea mãsurilor ce se impun ca urmare a catastrofei sau avariei şi îl vor invita sa asiste la constatarea cauzelor catastrofei sau avariei şi la strângerea dovezilor.
2. Consulii au dreptul sa ceara organelor statului de resedinta, ca acestea sa ia mãsuri în scopul salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor şi încãrcãturii.
ART. 23
1. În cazul când organele statului de resedinta intenţioneazã sa ia mãsuri de constrângere pe o nava a statului trimiţãtor, consulul va fi informat în prealabil despre aceasta pentru a i se da posibilitate sa asiste la luarea acestor mãsuri.
2. Prevederea de la punctul 1 se referã şi la cazul în care membrii echipajului navei urmeazã sa fie interogati pe uscat de cãtre organele statului de resedinta.
3. Dacã din cauza urgenţei, informarea prevãzutã la punctele 1 şi 2 nu poate fi facuta pana la începerea acţiunii, ea va fi facuta o data cu începerea sau în cursul acţiunii.
4. Dacã consulul nu a participat şi nici nu a fost reprezentat la acţiunea respectiva, deşi a fost informat despre aceasta, organele statului de resedinta îi vor trimite de urgenta o informare cat mai detaliatã, cu indicarea caracterului acţiunii.
5. Prevederile din prezentul articol nu se referã la controlul vamal, graniceresc sau sanitar al navei, membrilor echipajului sau pasagerilor.
ART. 24
Prevederile din articolele 21-23 din prezenta Convenţie se vor aplica în mod corespunzãtor şi aeronavelor.
ART. 25
Consulii au dreptul ca în exercitarea atribuţiilor oficiale sa perceapã taxele prevãzute prin dispoziţiile legale ale statului trimiţãtor.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 26
Prevederile capitolului IV din prezenta Convenţie cu privire la funcţiile consulilor se vor aplica în mod corespunzãtor şi colaboratorilor reprezentantelor diplomatice, însãrcinaţi sa îndeplineascã funcţii consulare, în mãsura în care Ministerul Afacerilor Externe al statului de resedinta a fost informat despre aceasta însãrcinare. Aceasta nu aduce atingerea imunitãţilor şi privilegiilor diplomatice ale acestor colaboratori.
ART. 27
Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii şi va intra în vigoare la 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare care va avea loc la Belgrad.
Convenţia va rãmâne în vigoare pana la expirarea unui termen de 6 luni de la data când una din Pãrţile Contractante îşi va manifesta dorinta sa de a renunţa la aceasta Convenţie.
Facuta la Bucureşti la 8 noiembrie 1962, în 2 exemplare, fiecare în limbile romana şi sârbo-croatã, ambele texte având valoare egala.
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Romane,
Gheorghe Pele
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Federative
Iugoslavia,
Arso Milatovici
-----
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia Consularã între Republica Populara Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia, încheiatã la Bucureşti la 8 noiembrie 1962.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
CONVENŢIE CONSULARĂ
între Republica Populara Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia
Republica Populara Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia,
în dorinta de a reglementa şi dezvolta relaţiile consulare între cele doua state în spiritul prieteniei şi colaborãrii reciproce,
au hotãrât sa încheie o convenţie consularã, în care scop au numit ca împuterniciţi ai lor:
Guvernul Republicii Populare Romane pe Gheorghe Pele, Adjunct al Ministrului Afacerilor Externe,
Guvernul Republicii Populare Federative Iugoslavia pe Arso Milatovici, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Populare Federative Iugoslavia în Republica Populara Romana,
care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra urmãtoarelor:
CAP. 1
Definiţii
ART. 1
În prezenta Convenţie:
1. Prin termenul de "consulat" se înţelege consulat general, consulat, viceconsulat şi agenţie consularã.
2. Prin termenul de "consul" se înţelege consul general, viceconsul şi agent consular, care sunt conducatori ai consulatelor.
3. Prin termenul de "persoane oficiale ale consulatului" se înţelege acele persoane care nu au rang consular şi nu sunt conducatori de consulate, precum şi persoanele care exercita funcţii consulare în cadrul consulatului.
4. Prin termenul de "colaboratori ai consulatului" se înţelege persoanele care îndeplinesc funcţii tehnico-administrative în cadrul consulatelor, precum şi personalul de serviciu al consulatelor.
5. Prin termenul de "personalul consulatului" se înţelege consulii, persoanelor oficiale ale consulatelor şi colaboratorii consulatelor.
6. Prin termenul de "cetãţean" se înţelege atât persoanele fizice cat şi persoanele juridice.
CAP. 2
Înfiinţarea consulatelor şi intrarea în funcţie a consulilor
ART. 2
1. Fiecare Parte Contractantã are dreptul ca, în conformitate cu prezenta Convenţie, sa înfiinţeze consulate pe teritoriul celeilalte Pãrţi Contractante.
2. Înfiinţarea consulatelor, sediul lor şi circumscripţiile consulare, vor fi stabilite printr-o înţelegere între Pãrţile Contractante, în fiecare caz în parte.
ART. 3
1. Consulatele pot fi încadrate cu numãrul necesar de persoane. Datele personale şi funcţiile acestora vor fi comunicate organelor statului de resedinta.
2. Consulii şi persoanele oficiale ale Consulatelor trebuie sa fie cetãţeni ai statului trimiţãtor.
Ei nu au dreptul sa facã comerţ sau sa exercite vreo profesiune pe teritoriul statului de resedinta.
3. Pãrţile Contractante nu vor trimite şi nu vor primi consuli onorifici.
ART. 4
Înaintea numirii consulului, statul trimiţãtor va cere pe cale diplomaticã acordul stat cu privire la persoana acestuia.
ART. 5
1. Consulii îşi vor putea începe activitatea dupã ce vor prezenta statului de resedinta patenta consularã şi dupã eliberarea de cãtre acesta a execvaturului.
Patenta consularã va cuprinde numele şi prenumele consulului, rangul sau consular, localitatea de resedinta şi circumscripţia sa consularã.
2. Statul de resedinta poate acorda consulului o autorizaţie temporarã pentru îndeplinirea activitãţii sale oficiale pana la obţinerea execvaturului.
3. Dupã eliberarea execvaturului sau a autorizaţiei prevãzutã la punctul 2, organele statului de resedinta vor lua toate mãsurile pentru a asigura consulului posibilitatea de a-şi exercita activitatea oficialã şi de a se bucura de imunitãţile şi privilegiile ce i se cuvin.
ART. 6
1. Activitatea consulilor înceteazã prin rechemare, retragerea execvaturului şi în caz de deces.
2. În caz de rechemare, de retragere a execvaturului, absenta, boala sau deces al consulului, ori din alte motive, statul trimiţãtor poate imputernici pentru conducerea temporarã a consulatului o persoana oficialã din cadrul consulatului respectiv ori din alt consulat sau o persoana din cadrul reprezentantei diplomatice din ţara de resedinta. Numele acestei persoane va fi comunicat în prealabil Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta.
3. Persoana insarcinata temporar cu conducerea consulatului se va bucura de drepturile, privilegiile şi imunitãţile cuvenite consulilor.
CAP. 3
Drepturi, privilegii şi imunitãţi
ART. 7
Consulii au dreptul sa aseze pe scutul cu stema statului trimiţãtor şi inscripţia cu denumirea consulatului pe clãdirile în care se afla birourile oficiale ale consulatului.
Ei au dreptul sa arboreze drapelul statului lor pe aceste clãdiri, precum şi pe mijloacele lor de transport folosite în interes de serviciu.
ART. 8
1. Încãperile oficiale ale consulatelor sunt inviolabile. Organele statului de resedinta nu pot sa întreprindã nici o mãsura în încãperile consulatelor fãrã acordul consulatelor. De asemenea, nu pot fi întreprinse mãsuri în locuintele consulilor fãrã acordul acestora, în afarã cazului aplicãrii prevederilor punctului 2 al articolului 9 din prezenta Convenţie. Mãsurile întreprinse în locuintele consulilor, trebuie sa se facã cu respectarea obligatorie a principiului inviolabilitatii arhivelor şi corespondentei consulatelor, conform punctelor 2 şi 3 din prezentul articol.
2. Arhiva consulatelor este inviolabilã. În arhiva consulatelor nu pot fi pãstrate documente şi obiecte personale.
3. Corespondenta oficialã a consulatelor este inviolabilã şi nu poate fi reţinutã.
4. În relaţiile cu autoritãţile statului trimiţãtor, consulii au dreptul sa foloseascã cifrul şi curierul diplomatic.
ART. 9
1. Consulii, persoanele oficiale ale consulatelor, precum şi colaboratorii consulatelor, în mãsura în care aceştia din urma sunt cetãţeni ai statului trimiţãtor, nu vor fi supuşi jurisprundentei statului de resedinta, în ceea ce priveşte activitatea lor oficialã.
2. Pentru alte acţiuni, consulii şi persoanele oficiale ale consulatelor nu pot fi reţinuţi, arestaţi sau supuşi unei alte mãsuri de privatiune de libertate, cu excepţia cazurilor privind executara unei hotãrâri judecãtoreşti definitive sau a cazurilor privind infracţiuni penale pentru care dispoziţiile legale ale statului de resedinta prevãd pedeapsa privarii de libertate pentru cel puţin 5 ani sau mai mult.
3. În cazul pornirii procesului penal, reţinerii sau arestãrii unei persoane prevãzute la punctul 2 din prezentul articol, organele statului de resedinta vor informa imediat despre aceasta reprezentanta diplomaticã a statului trimiţãtor.
ART. 10
1. Consulii, persoanele oficiale ale consulatelor şi colaboratorii consulatelor, pot fi invitaţi de organele statului de resedinta pentru a depune în calitate de martori. Ei pot refuza sa facã depozitii în legatura cu orice problema privind activitatea lor oficialã şi sa prezinte documente referitoare la aceasta activitate.
2. Citaţiile adresate consulilor, persoanelor oficiale ale consulatelor şi colaboratorilor consulatelor, cetãţeni ai statului trimiţãtor, vor fi întocmite în scris şi nu vor prevedea mãsuri de constrângere. În caz de neprezentare, organele respective nu vor putea aplica sancţiuni impotriva acestor persoane.
3. Organele care au emis citaţiile vor lua mãsurile necesare pentru ca, prin audiere, sa nu provoace perturbari în îndeplinirea activitãţii oficiale a persoanelor prevãzute la punctul 2 din prezentul articol.
4. În cazul când consulii sau persoanele oficiale ale consulatelor, din motive întemeiate, nu pot sa se prezinte sa depunã mãrturii, ei trebuie sa înştiinţeze despre aceasta organele statului de resedinta, cerând ca audierea lor sa aibã loc la o alta data la sediul consulatului sau la locuinta acestora. De asemenea, în astfel de cazuri, ei pot cere sa depunã marturiile în scris.
5. Consulii, persoanele oficiale ale consulatelor şi colaboratorii consulatelor, cetãţeni ai statului trimiţãtor, sunt scutiţi de a depune jurãmânt în calitate de martori.
ART. 11
Consulii şi ceilalţi membri ai personalului consulatelor, precum şi sotiile şi copiii lor minori care locuiesc împreunã cu aceştia şi poseda cetãţenia statului trimiţãtor, nu sunt supuşi dispoziţiilor statului de resedinta în ceea ce priveşte şederea, înregistrarea şi controlul strãinilor. Sosirea şi plecarea lor vor fi aduse la cunostinta Ministerului Afacerilor Externe al statului de resedinta.
ART. 12
1. Imobilele aparţinând statului trimiţãtor, destinate activitãţii oficiale a consulatelor sau care servesc ca locuinţe pentru membrii personalului consulatelor sunt scutite de impozite şi alte prestaţii publice.
2. Mijloacele de transport, aparatele de radio, televizoarele şi alte bunuri mobile aparţinând statului trimiţãtor şi care servesc nevoilor consulatelor sunt scutite de impozite, taxe şi prestaţii în scopuri publice.
3. Consulii şi ceilalţi membri ai personalului consulatelor, precum şi sotiile şi copiii lor minori, cetãţeni ai statului trimiţãtor sunt scutiţi de impozite directe, de toate obligaţiile cu caracter banesc sau de alta natura, la care sunt supuşi cetãţenii statului de resedinta, dacã de asemenea obligaţii sunt scutite şi categoriile corespunzãtoare de colaboratori ai reprezentantelor diplomatice.
4. Scutirile prevãzute la punctele 1-3 din prezentul articol nu se referã la plata serviciilor prestate de cãtre instituţii, întreprinderi, organizaţii şi nici la veniturile realizate în afarã activitãţii oficiale consulare.
ART. 13
1. Consulii şi ceilalţi membri ai personalului consulatelor, precum şi sotiile şi copiii lor minori, cetãţeni ai statului trimiţãtor, se bucura pe baza de reciprocitate, de aceleaşi scutiri de taxe vamale, pe care statul de resedinta le acorda categoriilor corespunzãtoare de colaboratori ai reprezentantelor diplomatice.
2. Obiectele necesare activitãţii oficiale ale consulatelor sunt scutite de taxe vamale.
CAP. 4
Funcţiile consulilor
ART. 14
1. Consulii au dreptul sa apere în circumscripţiile lor consulare drepturile şi interesele statului trimiţãtor şi ale cetãţenilor acestuia.
2. În exercitarea funcţiilor prevãzute în prezenta Convenţie, consulii au dreptul sa se adreseze direct organelor locale din circumscripţiile lor consulare.
ART. 15
1. Consulii au dreptul ca, fãrã împuternicire specialã, sa reprezinte în fata organelor statului de resedinta pe cetãţenii statului trimiţãtor care din cazua absentei sau din alte motive nu au posibilitatea sa-şi apere la timp drepturile şi interesele lor.
Reprezentarea înceteazã în cazul când persoanele în cauza îşi vor numi împuterniciţii lor sau vor lua asupra lor apãrarea drepturilor şi intereselor proprii.
2. Prevederile punctului 1 nu aduc atingere dispoziţiilor legale ale satatului de resedinta cu privire la reprezentarea obligatorie prin avocaţi.
ART. 16
1. Consulii au dreptul sa înregistreze cetãţenii statului trimiţãtor, sa le elibereze sau prelungeascã pasapoartele şi alte documente personale ale acestora.
2. Prevederile de la punctul 1 nu scutesc pe cetãţenii statului trimiţãtor de obligaţia de a respecta dispoziţiile legale ale statului de resedinta cu privire la înregistrarea cetãţenilor strãini.
3. Consulii au dreptul sa acorde cetãţenilor statului trimiţãtor, cetãţenilor strãini, precum şi apatrizilor, vize de cãlãtorie în statul trimiţãtor.
ART. 17
1. Consulii au dreptul sa înregistreze cazurile de naştere şi deces ale cetãţenilor statului lor, sa oficieze cãsãtorii, în cazul când ambele persoane care se casatoresc sunt cetãţeni ai statului lor, înregistrarea desfacerii cãsãtoriei dintre cetãţenii statului trimiţãtor şi sa elibereze certificatele de stare civilã corespunzãtoare.
2. Prevederile de la punctul 1 nu scutesc persoanele interesate de obligaţia de a face declaraţiile respective sau sa efectueze înregistrãrile cerute de legile statului de resedinta.
ART. 18
Consulii au dreptul sa îndeplineascã în consulate, în locuintele lor, în locuintele cetãţenilor statului trimiţãtor, precum şi pe bordul navelor sau aeronavelor care poarta pavilionul sau semnul distinctiv al acestui stat, urmãtoarele activitãţi, în mãsura în care acestea sunt permise de legile statului de resedinta:
a) Sa întocmeascã, sa legalizeze ori sa autentifice declaraţii ale cetãţenilor statului trimiţãtor;
b) Sa întocmeascã, sa autentifice şi sa pãstreze dispoziţii testamentare sau alte acte juridice unilaterale ale cetãţenilor statului trimiţãtor;
c) Sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor, cu excepţia actelor juridice privind constituirea, modificarea, transmiterea şi stingerea de drepturi asupra imobilelor situate pe teritoriul statului de resedinta;
d) Sa întocmeascã şi sa autentifice acte juridice între cetãţenii statului trimiţãtor şi cetãţenii statului de resedinta sau ai unui stat terţ dacã aceste acte urmeazã sa producã efecte juridice exclusiv pe teritoriul statului trimiţãtor;
e) Sa legalizeze, respectiv sa autentifice, semnãturile cetãţenilor statului trimiţãtor de pe orice fel de acte, sa legalizeze documente care emana de la organele statului trimiţãtor sau de resedinta şi sa legalizeze copiile, traducerile şi extrasele de pe acestea;
f) Sa primeascã în pãstrare bunuri sau documente de la cetãţenii statului trimiţãtor sau destinate acestora. Bunurile şi documentele primite în pãstrare de consul pot fi scoase de pe teritoriul statului de resedinta numai cu respectarea dispoziţiilor legale ale acestui stat:
g) Sa efectueze orice alte activitãţi care le sunt încredinţate de cãtre statul trimiţãtor.
ART. 19
Documentele menţionate în articolul 18 vor avea în statul de resedinta aceeaşi valoare juridicã şi forta probanta ca şi documentele întocmite, autentificate şi legalizate de cãtre organele acestui stat.
ART. 20
Drepturile consulilor în legatura cu problemele de tutela, curatela şi succesiune sunt cele prevãzute în Tratatul dintre Republica Populara Romana şi Republica Populara Federativã Iugoslavia privind asistenta juridicã, încheiat la Belgrad la 18 octombrie 1960.
ART. 21
1. Consulii au dreptul sa acorde asistenta navelor care navigheaza sub pavilionul statului trimiţãtor şi care se afla în porturile din circumscripţia lor consularã. La cererea consulilor, organele statului de resedinta le vor acorda ajutorul necesar.
2. Consulii au dreptul sa ia legatura cu echipajul navelor şi cu cãlãtorii, sa viziteze nava, sa verifice documentele de bord, precum şi documentele cu privire la incarcatura, scopul cãlãtoriei şi incidentele survenite pe nava. De asemenea, au dreptul sa ia mãsurile necesare pentru asigurarea ordinei şi disciplinei pe nava.
3. Consulii au dreptul, în mãsura în care este permis prin legile statului de resedinta, sa însoţeascã pe membrii echipajului în fata organelor acestui stat, sa le acorde asistenta şi sa îndeplineascã oficiul de traducãtor în raporturile acestor persoane cu organele respective.
ART. 22
1. În caz de catastrofa sau avarie a unei nave a statului trimiţãtor, organele statului de resedinta vor înştiinţa neîntârziat pe consul şi îl vor informa despre mãsurile întreprinse pentru salvarea şi ocrotirea navei, echipajului, pasagerilor şi încãrcãturii. De asemenea, aceste organe vor acorda consulului sprijinul necesar în luarea mãsurilor ce se impun ca urmare a catastrofei sau avariei şi îl vor invita sa asiste la constatarea cauzelor catastrofei sau avariei şi la strângerea dovezilor.
2. Consulii au dreptul sa ceara organelor statului de resedinta, ca acestea sa ia mãsuri în scopul salvãrii şi ocrotirii navei, echipajului, pasagerilor şi încãrcãturii.
ART. 23
1. În cazul când organele statului de resedinta intenţioneazã sa ia mãsuri de constrângere pe o nava a statului trimiţãtor, consulul va fi informat în prealabil despre aceasta pentru a i se da posibilitate sa asiste la luarea acestor mãsuri.
2. Prevederea de la punctul 1 se referã şi la cazul în care membrii echipajului navei urmeazã sa fie interogati pe uscat de cãtre organele statului de resedinta.
3. Dacã din cauza urgenţei, informarea prevãzutã la punctele 1 şi 2 nu poate fi facuta pana la începerea acţiunii, ea va fi facuta o data cu începerea sau în cursul acţiunii.
4. Dacã consulul nu a participat şi nici nu a fost reprezentat la acţiunea respectiva, deşi a fost informat despre aceasta, organele statului de resedinta îi vor trimite de urgenta o informare cat mai detaliatã, cu indicarea caracterului acţiunii.
5. Prevederile din prezentul articol nu se referã la controlul vamal, graniceresc sau sanitar al navei, membrilor echipajului sau pasagerilor.
ART. 24
Prevederile din articolele 21-23 din prezenta Convenţie se vor aplica în mod corespunzãtor şi aeronavelor.
ART. 25
Consulii au dreptul ca în exercitarea atribuţiilor oficiale sa perceapã taxele prevãzute prin dispoziţiile legale ale statului trimiţãtor.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 26
Prevederile capitolului IV din prezenta Convenţie cu privire la funcţiile consulilor se vor aplica în mod corespunzãtor şi colaboratorilor reprezentantelor diplomatice, însãrcinaţi sa îndeplineascã funcţii consulare, în mãsura în care Ministerul Afacerilor Externe al statului de resedinta a fost informat despre aceasta însãrcinare. Aceasta nu aduce atingerea imunitãţilor şi privilegiilor diplomatice ale acestor colaboratori.
ART. 27
Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii şi va intra în vigoare la 30 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare care va avea loc la Belgrad.
Convenţia va rãmâne în vigoare pana la expirarea unui termen de 6 luni de la data când una din Pãrţile Contractante îşi va manifesta dorinta sa de a renunţa la aceasta Convenţie.
Facuta la Bucureşti la 8 noiembrie 1962, în 2 exemplare, fiecare în limbile romana şi sârbo-croatã, ambele texte având valoare egala.
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Romane,
Gheorghe Pele
Din împuternicirea
Guvernului Republicii
Populare Federative
Iugoslavia,
Arso Milatovici
-----
|
ARTICOL UNIC
Articolul 1 din Decretul nr. 96/1962 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Industriei Construcţiilor se modifica şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 1. - Se înfiinţeazã Ministerul Industriei Construcţiilor care are sarcina realizãrii politicii Guvernului Republicii Populare Romane, stabilitã pe baza directivelor Partidului Muncitoresc Roman, în ramura industriei materialelor de construcţii, a materialelor tehnico-sanitare din ceramica şi portelan, a industriei geamurilor şi executa lucrãrile de construcţii-montaj stabilite prin planul de stat.
În activitatea sa Ministerul Industriei Construcţiilor va introduce şi dezvolta tehnica cea mai înaintatã în producţie şi în organizarea şi executarea industriala a lucrãrilor de construcţii-montaj.
Ministerul Industriei Construcţiilor asigura dezvoltarea producţiei materialelor şi elementelor de construcţii, de geamuri, de materiale tehnico-sanitare din ceramica şi portelan şi producerea de noi sortimente în scopul aprovizionarii santierelor cu materiale eficiente, de calitate superioarã şi la preţuri cît mai reduse".
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
În interesul promovãrii legalitãţii populare, impunindu-se o identificare a actelor normative care şi-au încetat aplicarea, se stabileşte ca au fost şi rãmîn abrogate urmãtoarele legi şi decrete, cu modificãrile ulterioare:
1. Legea nr. 353, publicatã în Monitorul Oficial nr. 150 din 30 iunie 1944, privind prevenirea şi combaterea turbarii.
2. Legea nr. 285, publicatã în Monitorul Oficial nr. 90 din 15 aprilie 1946, privind organizarea şi funcţionarea Institutului Farmaceutic.
3. Legea nr. 921, publicatã în Monitorul Oficial nr. 268 din 18 noiembrie 1946, privind reglementarea profesiunii de opticieni medicali.
4. Decretul nr. 256, publicat în Monitorul Oficial nr. 220 din 22 septembrie 1948, privind suspendarea aplicãrii Statutului Societãţii Naţionale de Cruce Roşie a României şi stabilirea normelor pentru convocarea Adunãrii Generale în scopul elaborãrii unui nou statut.
5. Decretul nr. 219, publicat în Buletinul Oficial nr. 33 din 26 mai 1949, privind stabilirea normelor de acordare liberei practici medicilor, farmacistilor, dentistilor, tehnicienilor dentari şi moaşelor.
6. Decretul nr. 14, publicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 31 ianuarie 1951, privind înfiinţarea Direcţiei Generale Farmaceutice în cadrul Ministerului Sãnãtãţii.
7. Decretul nr. 335, publicat în Buletinul Oficial nr. 29 din 5 septembrie 1953, privind sancţionarea abaterilor de la normele igienico-sanitare.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
---------------
|
___________
*) Traducere din limba rusa.
Pãrţile Contractante, calauzite de dorinta de a dezvolta şi întãri pe mai departe relaţiile prieteneşti şi pe calea colaborãrii în domeniul vamal, au hotãrît sa încheie prezenta Convenţie şi în acest scop au desemnat pe împuterniciţii lor mai jos semnati, care dupã prezentarea împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra celor ce urmeazã.
ART. 1
În scopul celei mai depline asigurãri a controlului asupra respectãrii normelor vamale şi valutare ale statelor participante la prezenta Convenţie, precum şi în scopul creãrii înlesnirilor maxime în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal între aceste state, Pãrţile Contractante vor colabora multilateral şi îşi vor acorda reciproc ajutorul necesar în probleme vamale.
ART. 2
1. Pentru atingerea scopurilor prevãzute în prezenta Convenţie, Pãrţile Contractante vor lua toate mãsurile necesare în vederea accelerarii controlului vamal în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal, a perfecţionãrii formelor şi metodelor acestui control, precum şi pentru prevenirea importului, exportului şi tranzitului ilegal al mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare şi pentru evitarea prejudiciilor care pot fi aduse intereselor economice şi altor interese ale statelor participante la prezenta Convenţie.
2. Fiecare Parte Contractantã asigura efectuarea controlului vamal în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal, ţinînd seama nu numai de interesele statului sau, ci şi de interesele celorlalte state participante la prezenta Convenţie.
ART. 3
Pãrţile Contractante asigura:
a) ca mijloacele de transport, mãrfurile, bagajele, trimiterile poştale, valuta, alte mijloace de plata şi valorile valutare care trec peste granita, sa fie însoţite de documente corespunzãtoare normelor vamale şi valutare ale statelor participante la prezenta Convenţie şi care sînt întrebuinţate în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal;
b) ca mijloacele de transport, mãrfurile, bagajele şi trimiterile poştale, care sînt tranzitate de pe teritoriul unui stat participant la prezenta Convenţie prin teritoriul altui stat participant la prezenta Convenţie, sa fie supuse de regula numai controlului vamal exterior. În caz de necesitate, dacã legislaţia statului participant la prezenta Convenţie permite aceasta, din motive de securitate, igiena, sau alte motive importante, poate fi efectuat controlul interior total sau parţial al acestora.
ART. 4
Organele competente ale Pãrţilor Contractante vor recunoaşte reciproc documentele vamale întrebuinţate, plumburile vamale, sigiliile şi semnele oficiale aplicate pe mijloacele de transport, mãrfuri şi trimiteri poştale. Ele pot de asemenea sa recunoascã reciproc plumburile şi sigiliile organizaţiilor de stat de expediţie şi transport, aplicate pe mijloacele de transport.
ART. 5
În limita posibilitãţilor lor, organele competente ale Pãrţilor Contractante vor lua mãsuri în scopul:
a) simplificarii formalitãţilor pentru grupurile de turişti şi grupurile care merg la odihna, precum şi pentru delegatiile sportive;
b) efectuãrii controlului vamal în traficul de cãlãtori în timpul circulaţiei mijloacelor de transport;
c) unificãrii treptate a normelor vamale, în special în ceea ce priveşte cantitatea obiectelor admise a fi transportate de cãtre persoanele care trec frontiera, precum şi cantitatea obiectelor permise la expediere în schimbul poştal;
d) întocmirii şi întrebuinţãrii documentelor vamale unice, precum şi simplificarii lor;
e) egalarii înlesnirilor vamale acordate cetãţenilor unuia din statele participante la prezenta Convenţie, care lucreazã pe teritoriul unui alt stat participant la prezenta Convenţie.
ART. 6
Organele competente ale Pãrţilor Contractante interesate pot, dacã acest lucru va fi considerat de ele posibil şi util, sa infaptuiasca pe baza unei înţelegeri corespunzãtoare între ele:
a) activitatea comuna a organelor vamale şi a altor organe de control pe teritoriul unuia din statele participante la prezenta Convenţie, inclusiv controlul vamal în traficul de cãlãtori în timpul circulaţiei mijloacelor de transport pe teritoriul statului vecin. Organele menţionate vor exercita funcţiile lor pe teritoriul altui stat în conformitate cu legile şi regulile statului lor. Acţiunile lor vor avea aceleaşi urmãri juridice ca şi cînd ar fi fost efectuate pe teritoriul statului lor;
b) controlul vamal unilateral al mãrfurilor, bagajelor şi trimiterilor poştale.
ART. 7
1. Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie iau mãsuri comune pentru prevenirea incalcarilor normelor vamale şi valutare în vigoare în aceste state.
2. În acest scop ele:
a) vor informa pe cetãţenii statelor lor, care pleacã peste granita sau expediazã trimiteri poştale, despre prevederile fundamentale ale normelor vamale şi valutare ale acelui stat participant la prezenta Convenţie spre care se îndreaptã aceşti cetãţeni, pe al cãrui teritoriu vor trece sau în care ei expediazã trimiteri poştale, precum şi despre urmãrile nerespectãrii acestor norme;
b) vor comunica direcţiilor vamale interesate ale statelor participante la Convenţia de fata, datele pe care le deţin şi care pot contribui la descoperirea sau combaterea incalcarilor normelor vamale şi valutare în vigoare în aceste state;
c) îşi vor acorda ajutor reciproc în efectuarea controlului asupra traficului mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare, precum şi în ce priveşte combaterea incalcarilor normelor vamale şi valutare.
ART. 8
1. În ce priveşte mijloacele de transport, mãrfurile, bagajele, trimiterile poştale, valuta, alte mijloace de plata şi valorile valutare introduse ilegal de pe teritoriul unuia din statele participante la prezenta Convenţie pe teritoriul altui stat participant la prezenta Convenţie, se vor aplica legile şi regulile acelui stat, pe teritoriul cãruia se gãsesc obiectele menţionate. Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie îşi vor transmite, totuşi, una alteia urmãtoarele obiecte aflate în posesia lor:
a) obiectele introduse ilegal de pe teritoriul unui stat participant la prezenta Convenţie, pe teritoriul altui stat participant la aceasta Convenţie, dacã au fost obţinute ca rezultat al unor fapte incriminate pe teritoriul statului de unde au fost scoase;
b) obiectele de valoare istorica şi artisticã deosebita, dacã au fost trecute peste frontierele statelor participante la prezenta Convenţie cu încãlcarea normelor vamale, valutare şi a altor norme.
2. Transmiterea obiectelor indicate la punctul 1 lit. a şi b din acest articol se va efectua numai la cererea direcţiei vamale interesate a statului participant la prezenta Convenţie.
3. De asemenea, direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie:
a) vor informa direcţiile vamale interesate ale statelor participante la prezenta Convenţie despre încãlcãrile normelor vamale şi valutare care reglementeazã trecerea peste frontiera a mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare, sãvîrşite de cãtre persoane care locuiesc pe teritoriul unuia din statele participante la aceasta Convenţie;
b) vor întreprinde, la cererea direcţiilor vamale interesate ale statelor participante la prezenta Convenţie, alte acţiuni care ajuta la combaterea incalcarilor normelor vamale şi valutare ce reglementeazã trecerea peste frontiera a mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare, dacã astfel de acţiuni sînt permise de legislaţia statului participant la prezenta Convenţie, cãtre a cãrui direcţie vamalã este adresatã cererea de a întreprinde aceste acţiuni.
ART. 9
1. Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie organizeazã încunoştiinţarea sistematica a lucrãtorilor din aparatul vamal cu privire la dispoziţiile legale şi instrucţiunile de serviciu în probleme vamale ale celorlalte state participante la prezenta Convenţie a cãror respectare trebuie supravegheatã de cãtre organele vamale în aplicarea prezentei Convenţii.
2. În acest scop direcţiile vamale îşi vor transmite textele dispoziţiilor legale în vigoare şi ale instrucţiunilor de serviciu în probleme vamale, precum şi formularele documentelor vamale, folosite în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal.
3. Direcţiile vamale îşi vor comunica în timp util modificãrile şi completãrile aduse dispoziţiilor legale, instrucţiunilor de serviciu şi formularelor documentelor vamale, menţionate în punctul 2 al acestui articol.
ART. 10
Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie vor infaptui, în scris sau verbal, un schimb de experienta sistematic şi cît mai cuprinzator în ceea ce priveşte aplicarea prezentei Convenţii.
ART. 11
1. Pentru realizarea scopurilor şi principiilor cuprinse în prezenta Convenţie, organele competente ale Pãrţilor Contractante pot încheia între ele înţelegeri în probleme speciale.
2. Problemele privind aplicarea prezentei Convenţii vor fi rezolvate de cãtre direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie. În rezolvarea acestor probleme, precum şi în acordarea ajutorului reciproc, direcţiile vamale vor lua în principiu contact nemijlocit.
ART. 12
Direcţiile vamale şi organele vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie îşi vor acorda ajutor reciproc gratuit.
ART. 13
1. Pot fi aduse modificãri sau completãri prezentei Convenţii numai cu acordul tuturor Pãrţilor Contractante. Propunerile de modificãri sau completãri vor fi comunicate depozitarului Convenţiei care în termen de 30 de zile de la data primirii acestora le transmite tuturor Pãrţilor Contractante. Hotãrîrile Pãrţilor Contractante în legatura cu propunerile de modificãri sau completãri trebuie comunicate depozitarului în termen de 60 de zile de la data primirii unei asemenea propuneri.
2. Fiecare modificare sau completare intra în vigoare dupã expirarea a 90 de zile de la data primirii de cãtre depozitar a ultimei confirmãri a acordului fata de propunerea de modificare sau completare.
ART. 14
1. Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii sau aprobãrii în conformitate cu legislaţia statelor participante la prezenta Convenţie.
2. Instrumentele de ratificare sau documentele privind aprobarea prezentei Convenţii vor fi date spre pãstrare Guvernului Republicii Democrate Germane, care este depozitarul acestei Convenţii.
3. Prezenta Convenţie intra în vigoare dupã expirarea a 90 de zile de la data predãrii celui de-al treilea instrument de ratificare sau document de aprobare a prezentei Convenţii în pãstrarea depozitarului. Pentru fiecare din celelalte Pãrţi Contractante, prezenta Convenţie intra în vigoare dupã expirarea a 90 de zile de la data predãrii cãtre depozitar a instrumentului de ratificare sau a documentului de aprobare a Convenţiei.
ART. 15
1. La prezenta Convenţie pot adera, cu acordul tuturor Pãrţilor Contractante, guvernele altor state interesate. Declaraţia de aderare trebuie transmisã depozitarului Convenţiei de fata.
2. Convenţia intra în vigoare pentru guvernul statului care adera, dupã expirarea a 90 de zile de la data primirii de cãtre depozitarul prezentei Convenţii a ultimei confirmãri a acordului statelor participante la aceasta Convenţie fata de aderare.
ART. 16
Fiecare din Pãrţile Contractante poate denunta prezenta Convenţie, prin notificare scrisã trimisa depozitarului acestei Convenţii. Convenţia îşi pierde valabilitatea pentru aceasta Parte Contractantã dupã un an de la primirea de cãtre depozitar a notificãrii de denunţare.
ART. 17
Depozitarul prezentei Convenţii va informa Pãrţile Contractante despre data depunerii spre pãstrare a instrumentelor de ratificare sau a documentelor de aprobare a acestei Convenţii, despre data intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru guvernele statelor care au aderat, despre intrarea în vigoare a modificãrilor sau completãrilor aduse prezentei Convenţii, precum şi despre denunţarea Convenţiei de fata de cãtre una din Pãrţile Contractante. Depozitarul va remite Pãrţilor Contractante copii certificate în mod corespunzãtor ale Convenţiei de fata.
ART. 18
Prezenta Convenţie este întocmitã într-un exemplar, în limbile germanã şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Convenţia va fi data spre pãstrare Guvernului Republicii Democrate Germane.
Întocmitã la Berlin, la 5 iulie 1962.
-----------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia privind colaborarea şi ajutorul reciproc în probleme vamale, încheiatã la Berlin, la 5 iulie 1962.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
CONVENŢIE
privind colaborarea şi ajutorul reciproc în probleme vamale*)
___________
*) Traducere din limba rusa.
Pãrţile Contractante, calauzite de dorinta de a dezvolta şi întãri pe mai departe relaţiile prieteneşti şi pe calea colaborãrii în domeniul vamal, au hotãrît sa încheie prezenta Convenţie şi în acest scop au desemnat pe împuterniciţii lor mai jos semnati, care dupã prezentarea împuternicirilor lor, gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra celor ce urmeazã.
ART. 1
În scopul celei mai depline asigurãri a controlului asupra respectãrii normelor vamale şi valutare ale statelor participante la prezenta Convenţie, precum şi în scopul creãrii înlesnirilor maxime în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal între aceste state, Pãrţile Contractante vor colabora multilateral şi îşi vor acorda reciproc ajutorul necesar în probleme vamale.
ART. 2
1. Pentru atingerea scopurilor prevãzute în prezenta Convenţie, Pãrţile Contractante vor lua toate mãsurile necesare în vederea accelerarii controlului vamal în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal, a perfecţionãrii formelor şi metodelor acestui control, precum şi pentru prevenirea importului, exportului şi tranzitului ilegal al mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare şi pentru evitarea prejudiciilor care pot fi aduse intereselor economice şi altor interese ale statelor participante la prezenta Convenţie.
2. Fiecare Parte Contractantã asigura efectuarea controlului vamal în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal, ţinînd seama nu numai de interesele statului sau, ci şi de interesele celorlalte state participante la prezenta Convenţie.
ART. 3
Pãrţile Contractante asigura:
a) ca mijloacele de transport, mãrfurile, bagajele, trimiterile poştale, valuta, alte mijloace de plata şi valorile valutare care trec peste granita, sa fie însoţite de documente corespunzãtoare normelor vamale şi valutare ale statelor participante la prezenta Convenţie şi care sînt întrebuinţate în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal;
b) ca mijloacele de transport, mãrfurile, bagajele şi trimiterile poştale, care sînt tranzitate de pe teritoriul unui stat participant la prezenta Convenţie prin teritoriul altui stat participant la prezenta Convenţie, sa fie supuse de regula numai controlului vamal exterior. În caz de necesitate, dacã legislaţia statului participant la prezenta Convenţie permite aceasta, din motive de securitate, igiena, sau alte motive importante, poate fi efectuat controlul interior total sau parţial al acestora.
ART. 4
Organele competente ale Pãrţilor Contractante vor recunoaşte reciproc documentele vamale întrebuinţate, plumburile vamale, sigiliile şi semnele oficiale aplicate pe mijloacele de transport, mãrfuri şi trimiteri poştale. Ele pot de asemenea sa recunoascã reciproc plumburile şi sigiliile organizaţiilor de stat de expediţie şi transport, aplicate pe mijloacele de transport.
ART. 5
În limita posibilitãţilor lor, organele competente ale Pãrţilor Contractante vor lua mãsuri în scopul:
a) simplificarii formalitãţilor pentru grupurile de turişti şi grupurile care merg la odihna, precum şi pentru delegatiile sportive;
b) efectuãrii controlului vamal în traficul de cãlãtori în timpul circulaţiei mijloacelor de transport;
c) unificãrii treptate a normelor vamale, în special în ceea ce priveşte cantitatea obiectelor admise a fi transportate de cãtre persoanele care trec frontiera, precum şi cantitatea obiectelor permise la expediere în schimbul poştal;
d) întocmirii şi întrebuinţãrii documentelor vamale unice, precum şi simplificarii lor;
e) egalarii înlesnirilor vamale acordate cetãţenilor unuia din statele participante la prezenta Convenţie, care lucreazã pe teritoriul unui alt stat participant la prezenta Convenţie.
ART. 6
Organele competente ale Pãrţilor Contractante interesate pot, dacã acest lucru va fi considerat de ele posibil şi util, sa infaptuiasca pe baza unei înţelegeri corespunzãtoare între ele:
a) activitatea comuna a organelor vamale şi a altor organe de control pe teritoriul unuia din statele participante la prezenta Convenţie, inclusiv controlul vamal în traficul de cãlãtori în timpul circulaţiei mijloacelor de transport pe teritoriul statului vecin. Organele menţionate vor exercita funcţiile lor pe teritoriul altui stat în conformitate cu legile şi regulile statului lor. Acţiunile lor vor avea aceleaşi urmãri juridice ca şi cînd ar fi fost efectuate pe teritoriul statului lor;
b) controlul vamal unilateral al mãrfurilor, bagajelor şi trimiterilor poştale.
ART. 7
1. Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie iau mãsuri comune pentru prevenirea incalcarilor normelor vamale şi valutare în vigoare în aceste state.
2. În acest scop ele:
a) vor informa pe cetãţenii statelor lor, care pleacã peste granita sau expediazã trimiteri poştale, despre prevederile fundamentale ale normelor vamale şi valutare ale acelui stat participant la prezenta Convenţie spre care se îndreaptã aceşti cetãţeni, pe al cãrui teritoriu vor trece sau în care ei expediazã trimiteri poştale, precum şi despre urmãrile nerespectãrii acestor norme;
b) vor comunica direcţiilor vamale interesate ale statelor participante la Convenţia de fata, datele pe care le deţin şi care pot contribui la descoperirea sau combaterea incalcarilor normelor vamale şi valutare în vigoare în aceste state;
c) îşi vor acorda ajutor reciproc în efectuarea controlului asupra traficului mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare, precum şi în ce priveşte combaterea incalcarilor normelor vamale şi valutare.
ART. 8
1. În ce priveşte mijloacele de transport, mãrfurile, bagajele, trimiterile poştale, valuta, alte mijloace de plata şi valorile valutare introduse ilegal de pe teritoriul unuia din statele participante la prezenta Convenţie pe teritoriul altui stat participant la prezenta Convenţie, se vor aplica legile şi regulile acelui stat, pe teritoriul cãruia se gãsesc obiectele menţionate. Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie îşi vor transmite, totuşi, una alteia urmãtoarele obiecte aflate în posesia lor:
a) obiectele introduse ilegal de pe teritoriul unui stat participant la prezenta Convenţie, pe teritoriul altui stat participant la aceasta Convenţie, dacã au fost obţinute ca rezultat al unor fapte incriminate pe teritoriul statului de unde au fost scoase;
b) obiectele de valoare istorica şi artisticã deosebita, dacã au fost trecute peste frontierele statelor participante la prezenta Convenţie cu încãlcarea normelor vamale, valutare şi a altor norme.
2. Transmiterea obiectelor indicate la punctul 1 lit. a şi b din acest articol se va efectua numai la cererea direcţiei vamale interesate a statului participant la prezenta Convenţie.
3. De asemenea, direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie:
a) vor informa direcţiile vamale interesate ale statelor participante la prezenta Convenţie despre încãlcãrile normelor vamale şi valutare care reglementeazã trecerea peste frontiera a mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare, sãvîrşite de cãtre persoane care locuiesc pe teritoriul unuia din statele participante la aceasta Convenţie;
b) vor întreprinde, la cererea direcţiilor vamale interesate ale statelor participante la prezenta Convenţie, alte acţiuni care ajuta la combaterea incalcarilor normelor vamale şi valutare ce reglementeazã trecerea peste frontiera a mijloacelor de transport, mãrfurilor, bagajelor, trimiterilor poştale, valutei, altor mijloace de plata şi valorilor valutare, dacã astfel de acţiuni sînt permise de legislaţia statului participant la prezenta Convenţie, cãtre a cãrui direcţie vamalã este adresatã cererea de a întreprinde aceste acţiuni.
ART. 9
1. Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie organizeazã încunoştiinţarea sistematica a lucrãtorilor din aparatul vamal cu privire la dispoziţiile legale şi instrucţiunile de serviciu în probleme vamale ale celorlalte state participante la prezenta Convenţie a cãror respectare trebuie supravegheatã de cãtre organele vamale în aplicarea prezentei Convenţii.
2. În acest scop direcţiile vamale îşi vor transmite textele dispoziţiilor legale în vigoare şi ale instrucţiunilor de serviciu în probleme vamale, precum şi formularele documentelor vamale, folosite în traficul de mãrfuri şi cãlãtori şi în schimbul poştal.
3. Direcţiile vamale îşi vor comunica în timp util modificãrile şi completãrile aduse dispoziţiilor legale, instrucţiunilor de serviciu şi formularelor documentelor vamale, menţionate în punctul 2 al acestui articol.
ART. 10
Direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie vor infaptui, în scris sau verbal, un schimb de experienta sistematic şi cît mai cuprinzator în ceea ce priveşte aplicarea prezentei Convenţii.
ART. 11
1. Pentru realizarea scopurilor şi principiilor cuprinse în prezenta Convenţie, organele competente ale Pãrţilor Contractante pot încheia între ele înţelegeri în probleme speciale.
2. Problemele privind aplicarea prezentei Convenţii vor fi rezolvate de cãtre direcţiile vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie. În rezolvarea acestor probleme, precum şi în acordarea ajutorului reciproc, direcţiile vamale vor lua în principiu contact nemijlocit.
ART. 12
Direcţiile vamale şi organele vamale ale statelor participante la prezenta Convenţie îşi vor acorda ajutor reciproc gratuit.
ART. 13
1. Pot fi aduse modificãri sau completãri prezentei Convenţii numai cu acordul tuturor Pãrţilor Contractante. Propunerile de modificãri sau completãri vor fi comunicate depozitarului Convenţiei care în termen de 30 de zile de la data primirii acestora le transmite tuturor Pãrţilor Contractante. Hotãrîrile Pãrţilor Contractante în legatura cu propunerile de modificãri sau completãri trebuie comunicate depozitarului în termen de 60 de zile de la data primirii unei asemenea propuneri.
2. Fiecare modificare sau completare intra în vigoare dupã expirarea a 90 de zile de la data primirii de cãtre depozitar a ultimei confirmãri a acordului fata de propunerea de modificare sau completare.
ART. 14
1. Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii sau aprobãrii în conformitate cu legislaţia statelor participante la prezenta Convenţie.
2. Instrumentele de ratificare sau documentele privind aprobarea prezentei Convenţii vor fi date spre pãstrare Guvernului Republicii Democrate Germane, care este depozitarul acestei Convenţii.
3. Prezenta Convenţie intra în vigoare dupã expirarea a 90 de zile de la data predãrii celui de-al treilea instrument de ratificare sau document de aprobare a prezentei Convenţii în pãstrarea depozitarului. Pentru fiecare din celelalte Pãrţi Contractante, prezenta Convenţie intra în vigoare dupã expirarea a 90 de zile de la data predãrii cãtre depozitar a instrumentului de ratificare sau a documentului de aprobare a Convenţiei.
ART. 15
1. La prezenta Convenţie pot adera, cu acordul tuturor Pãrţilor Contractante, guvernele altor state interesate. Declaraţia de aderare trebuie transmisã depozitarului Convenţiei de fata.
2. Convenţia intra în vigoare pentru guvernul statului care adera, dupã expirarea a 90 de zile de la data primirii de cãtre depozitarul prezentei Convenţii a ultimei confirmãri a acordului statelor participante la aceasta Convenţie fata de aderare.
ART. 16
Fiecare din Pãrţile Contractante poate denunta prezenta Convenţie, prin notificare scrisã trimisa depozitarului acestei Convenţii. Convenţia îşi pierde valabilitatea pentru aceasta Parte Contractantã dupã un an de la primirea de cãtre depozitar a notificãrii de denunţare.
ART. 17
Depozitarul prezentei Convenţii va informa Pãrţile Contractante despre data depunerii spre pãstrare a instrumentelor de ratificare sau a documentelor de aprobare a acestei Convenţii, despre data intrãrii în vigoare a Convenţiei pentru guvernele statelor care au aderat, despre intrarea în vigoare a modificãrilor sau completãrilor aduse prezentei Convenţii, precum şi despre denunţarea Convenţiei de fata de cãtre una din Pãrţile Contractante. Depozitarul va remite Pãrţilor Contractante copii certificate în mod corespunzãtor ale Convenţiei de fata.
ART. 18
Prezenta Convenţie este întocmitã într-un exemplar, în limbile germanã şi rusa, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Convenţia va fi data spre pãstrare Guvernului Republicii Democrate Germane.
Întocmitã la Berlin, la 5 iulie 1962.
-----------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
Decretul nr. 284/1962 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Comerţului Exterior se modifica dupã cum urmeazã:
1. La art. 2, dupã lit. f, se introduce lit. f^1, care va avea urmãtorul cuprins:
"f^1) asigura, la cererea ministerelor şi a altor organizaţii socialiste, documentarea cu privire la mãrfurile şi firmele strãine, preţurile şi situaţia conjuncturala a pieţelor";
2. La art. 4, alineatul 1, în locul "Oficiului de studii şi documentare", se introduce "Direcţia de studii şi conjunctura".
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
------------
|
1. Cumpãrãrile de fasole boabe la fondul de stat se vor efectua de cãtre Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole prin contracte, încheiate pe un an sau mai mulţi cu gospodãriile agricole colective care cultiva fasole în ogor propriu sau intercalat şi de Centrocoop, prin achiziţii.
2. Începând cu recolta anului 1963, preţurile de contractare la fasole boabe se stabilesc dupã cum urmeazã:
- 3,70 lei/kg pentru fasole boabe din soiul alba mare (boamba)
- 3,50 lei/kg pentru fasolea boabe din soiurile ousoara, Ceali, Michigan, ICA. 416;
- 3,30 lei/kg pentru fasole boabe din soiul Ialomita, Banat şi marunta de Transilvania;
- 3,15 lei/kg pentru fasole boabe amestec de soiuri (comuna)
Preţurile de mai sus se înţeleg în condiţiile de calitate 14 % umiditate şi 5 % corpuri strãine.
3. Soiurile de fasole necuprinse în prezenta hotãrâre se vor putea încadra de cãtre Consiliul Superior al Agriculturii cu acordul Comitetului de Stat pentru valorificarea Produselor Agricole şi Ministerul Comerţului Interior şi pe baza avizului Comitetului pentru Preţuri, în grupele arãtate la articolul 2.
4. Gospodãriile agricole colective vor primi, la cerere, în momentul încheieri contractului, un avans de 100 lei pentru fiecare 100 kg fasole boabe contractatã. Avansul se va plati de unitatea contractantã din fondurile puse la dispoziţie în acest scop de Banca R.P.R.
Gospodãriile agricole colective care încheie contracte pe mai mulţi ani vor putea primi, la cerere, avansul cuvenit pentru anul imediat urmãtor dupã data de 1 octombrie a fiecãrui an.
5. Cantitãţile de fasole boabe care se predau pe baza de contract, vor fi transportate de gospodãriile agricole colective la bazele de recepţie ale centrelor de receptionare. Gospodãriile agricole colective situate la o distanta de peste 10 km de la satul de resedinta şi pana la baza de receptionare, vor primi pentru transportul cantitãţilor de fasole boabe urmãtoarele sume:
- între 10 - 15 km 20 lei/tona
- între 15 - 20 km 30 lei/tona
- peste 20 km 40 lei/tona.
Sumele primite drept plata pentru transportul produselor livrate, pe baza de contract, nu sunt supuse nici unui impozit sau taxe.
6. Contractele pentru fasole, încheiate în condiţiile prezentei hotãrâri, se scutesc de taxa de timbru cuvenitã pentru certificarea bazei materiale a contractelor de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare.
7. Preţurile de achiziţie pentru fasolea boabe se vor stabili anual, înainte de recoltare, de cãtre Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole şi Centrocoop cu avizul Comitetului pentru Preţuri.
8. Preţurile pentru fasolea boabe livrata de unitãţile agricole din sectorul de stat, se stabilesc la nivelul preţurilor de contractare prevãzute la articolul 2 din prezenta hotãrâre în condiţia de livrare loco gospodãrie.
9. Cu începere de la 1 septembrie 1963, se stabilesc pentru Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole, urmãtoarele preţuri de înregistrare şi de livrare:
Preţurile de mai sus se înţeleg în condiţiile de calitate 14% umiditate şi 5% corpuri strãine.
10. Preţurile de vânzare cu amãnuntul pentru fasolea boabe desfãcutã prin reţeaua comerţului de stat şi cooperatist se stabilesc dupã cum urmeazã:
- 4,70 lei/kg fasole din soiul alba mare (boamba);
- 4,50 lei/kg fasole din soiurile ousoara, Ceali, Michigan, ICA.332 şi ICA.416;
- 4,30 lei/kg fasole din soiurile Ialomita, Banat şi marunta de Transilvania;
- 3,80 lei/kg fasole boabe amestec de soiuri (comuna).
Data punerii în aplicare a acestor preţuri se va stabili de Ministerul Comerţului Interior împreunã cu Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole şi cu avizul Comitetului pentru Preţuri.
11. Rabatul comercial se stabileşte la 0,32 lei/kg pentru fasolea soiuri şi 0,27 lei/kg pentru fasolea amestec şi soiuri (comuna) în condiţia de livrare franco vagon statia de destinaţie exclusiv ambalajul de transport.
12. Consiliul Superior al Agriculturii va lua urmãtoarele mãsuri:
- împreunã cu Comitetul de Stat al Planificarii va repartiza cultura fasolei în ogor propriu, începând cu anul 1964 şi în mãsura posibilitãţilor chiar din 1963, în regiunile cele mai favorabile pentru cultura acestei plante în ogor propriu;
- va asigura în fiecare an cantitãţile de seminţe de fasole boabe necesare culturilor în ogor propriu, din soiurile cele mai valoroase care se vor pune la dispoziţia unitãţilor contractante. Schimbul de fasole samanta soiuri se va face în echivalenta cu fasole şi alte produse, conform instrucţiunilor ce se vor elabora de Consiliul Superior al Agriculturii şi Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole;
- va identifica şi studia liniile valoroase din soiurile şi populatiile locale de fasole şi va intensifica cercetãrile ştiinţifice pentru crearea de soiuri noi cu productivitate ridicatã;
- va elabora recomandãri agrotehnice în legatura cu modul în care trebuie cultivatã fasolea în ogor propriu şi cea intercalata, pentru obţinerea de recolte optime corespunzãtoare soiurilor de fasole folosite;
- va indruma gospodãriile agricole colective pentru stabilirea unor norme de lucru diferenţiate pentru cultura porumbului intercalat cu fasole, fata de porumbul în cultura pura.
13. În termen de 10 zile de la data apariţiei prezentei Hotãrâri, Consiliul Superior al Agriculturii şi Comitetul de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole, vor elabora instrucţiuni comune de aplicarea prevederilor prezentei Hotãrâri.
14. Pe data intrãrii în vigoare a prevederilor prezentei Hotãrâri se abroga H.C.M. nr. 29 din 23 ianuarie 1961 .
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. În ziua de 20 octombrie 1963, se va efectua recensamintul copiilor în virsta de 1-15 ani inclusiv, de pe întreg teritoriul Republicii Populare Romane.
Recensamintul va începe în toatã ţara la orele 7 dimineata şi se va termina în aceeaşi zi cel mai tirziu la orele 21.
Vor fi recenzati toţi copiii nãscuţi între 1 ianuarie 1948 - 31 decembrie 1962, aflaţi în viata în ziua recensamintului.
2. Înregistrarea datelor se va asigura de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, ale raioanelor, raioanelor de oraş, oraşelor şi comunelor, care vor conduce şi rãspunde de efectuarea lucrãrilor în raza lor de activitate.
În acest scop se vor constitui comisii de recensamint regionale, şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, raionale, ale raioanelor de oraş, orãşeneşti şi comunale. În componenta comisiei de recensamint regionale, şi a oraşului Bucureşti, va intra cîte un reprezentant al direcţiei respective de statistica, iar în componenta Comisiei oraşului Constanta şi a comisiilor raionale, ale raioanelor de oraş şi orãşeneşti va intra cîte un reprezentant al Inspectoratului statistic raional sau orasenesc.
3. Sarcina îndrumãrii metodologice a lucrãrilor de recensamint revine Ministerului Învãţãmîntului care va emite instrucţiuni organizatorice şi tehnice cu caracter obligatoriu.
De asemenea, Ministerul Învãţãmîntului va emite instrucţiunile de recensamint şi formularul statistic, cu avizul conform al Direcţiei Centrale de Statistica.
4. Comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, ale sfaturilor populare raionale, ale raioanelor de oraş, orãşeneşti şi comunale sînt obligate sa asigure personalul necesar recensamintului, prezentarea acestuia la centrele de instructaj, precum şi mijloacele de transport şi cazare pentru cei ce vor participa la efectuarea, îndrumarea şi controlul lucrãrilor de recensamint.
5. Cheltuielile privind imprimatele necesare efectuãrii recensamintului, precum şi pentru instruirea, îndrumarea şi controlul personalului care participa la recensamint, vor fi suportate de Ministerul Învãţãmîntului, din planul sau de cheltuieli aprobat pe anul în curs.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
--------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
I. Ministerul Industriei Alimentare prin unitãţile sale va contracta şi achizitiona toate animalele oferite spre vînzare de gospodãriile agricole colective, intovarasirile de crescatori de animale, membrii gospodariilor agricole colective şi producãtorii individuali.
1. Contractarea tineretului bovin
Se vor încheia contracte de creştere şi ingrasare pentru intreaga oferta de tineret bovin mascul şi femel în virsta de la 0-2 ani.
Producãtorii care predau statului prin contract tineret bovin beneficiazã de urmãtoarele preţuri şi avantaje:
a) Preţurile care se acorda la predarea animalelor:
Tineretul bovin contractat care la predare nu corespunde condiţiilor calitãţii a II-a, va fi plãtit cu 1 leu per kg viu mai puţin decît preţul calitãţii a II-a al fiecãrei grupe de greutate, lichidindu-se contractul.
b) Pentru tineretui bovin în greutate de peste 150 kg viu predat în perioada 1.I-30.IV la calitatea I-a şi a II-a, se va acorda un spor de 0,50 lei per kg viu, peste preţurile prevãzute la art. 1 alineatul a.
c) Producãtorii care încheie contracte de creştere şi ingrasare de tineret bovin vor putea primi prin Banca de Stat un avans diferenţiat în funcţie de greutatea angajata prin contract, de pînã la 1000 lei pe cap de animal.
d) Ministerul Industriei Alimentare, prin unitãţile sale va putea contracta cu membrii gospodariilor agricole colective şi crescatorii individuali şi tineret bovin mascul şi femel în greutate de pînã la 150 kg viu la predare, la preţul plafon de 6,50 lei pe kg viu.
Consiliul Superior al Agriculturii şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor organiza plasarea acestui tineret bovin, identificindu-se din timp unitãţile agricole socialiste care-l vor prelua în vederea creşterii şi ingrasarii în continuare pînã la greutatile economice de tãiere prevãzute la pct. 1 alineatul a sau pentru reţinerea lui în vederea reproductiei.
Consiliul Superior al Agriculturii şi comitetele executive ale sfaturilor populare regionale şi ale oraşelor Bucureşti şi Constanta, vor lua mãsuri pentru a se face de doua ori pe an, primavara şi toamna, clasarea tineretului bovin femel, contractat de Ministerul Industriei Alimentare, în vederea stabilirii destinaţiei lui, pentru prasila sau sacrificare.
Gospodariilor agricole de stat şi gospodariilor agricole colective care vor prelua pentru creştere şi ingrasare tineret bovin sub virsta de 4 luni li se vor putea reduce din cantitãţile de lapte de vacã contractate cu statul, cîte 150 litri lapte pentru fiecare vitel contractat şi livrat cãtre Ministerul Industriei Alimentare.
Tineretul bovin care din punct de vedere fiziologic este necorespunzãtor pentru prasila, creştere sau ingrasare şi este clasat de organele sanitare veterinare pentru sacrificare, precum şi tineretul pentru care comitetele executive ale sfaturilor populare regionale nu pot asigura plasarea pentru creştere şi ingrasare în continuare, Ministerul Industriei Alimentare este autorizat sa-l sacrifice.
2. Contractarea de bovine adulte
Producãtorii care predau statului prin contract bovine adulte, beneficiazã de urmãtoarele preţuri şi avantaje:
a) Preţurile care se acorda la predarea animalelor:
- calitatea extra grasa 6,75 lei/kg viu;
- calitatea I 6,30 lei/kg viu;
- calitatea a II-a 5,60 lei/kg viu.
Bovinele adulte contractate care la predare nu corespund condiţiilor calitãţii a II-a vor fi plãtite cu 1 leu per kg viu mai puţin decît preţul calitãţii a II-a, lichidindu-se contractul.
b) Pentru bovinele adulte de calitate extra grasa, I-a şi a II-a predate în perioada 1.I-30.IV se acorda un spor de 0,50 lei per kg viu.
c) Producãtorii care încheie contracte de ingrasare de bovine adulte, vor putea primi prin Banca de Stat la încheierea contractului, un avans de pînã la 450 lei pentru fiecare animal contractat.
3. Contractarea de porcine
Producatoii care predau statului prin contract porci în greutate de peste 90 kg viu, beneficiazã de urmãtoarele preţuri şi avantaje:
a) Preţurile care se acorda la predarea porcilor:
Porcii contractati care la predare sînt sub greutatea de 90 kg viu, dar nu sub 80 kg viu, vor fi plãtiţi cu 0,70 lei per kg viu mai puţin decît preţul de contractare al calitãţii de carne, lichidindu-se contractul.
b) Pentru porcii preluati din contracte la greutatea de 90 kg şi peste aceasta greutate, se acorda în perioada 1 martie - 30 iunie un spor de 1 leu per kg viu.
c) Producãtorii care încheie contracte de porci vor putea primi prin Banca de Stat la încheierea contractului un avans de pînã la 500 lei.
4. Contractarea de oi
Producãtorii care predau statului oi prin contract, vor beneficia de urmãtoarele preţuri şi avantaje:
a) Preţurile care se acorda la predarea oilor:
- calitatea I-a 5,50 lei per kg viu;
- calitatea a II-a 4,50 lei per kg viu.
Oile contractate care la preluare nu corespund calitãţii a II-a, vor fi plãtite cu 1 leu per kg viu mai puţin decît preţul de contractare al calitãţii a II-a, lichidindu-se contractul.
b) Producãtorii care încheie contracte de livrare de oi vor putea primi la încheierea contractului prin Banca de Stat un avans de pînã la 40 lei pentru fiecare oaie contractatã.
5. Contractarea de batali
Producãtorii care predau statului batali pe baza de contract beneficiazã de urmãtoarele preţuri şi avantaje:
a) Preţurile care se acorda la preluarea animalelor:
- calitatea I-a 6 lei per kg viu;
- calitatea II-a 5,50 lei per kg viu.
Batalii contractati care la preluare nu corespund calitãţii a II-a, vor fi plãtiţi cu 1 leu per kg viu mai puţin decît preţul de contractare al calitãţii a II-a, lichidindu-se contractul.
b) Producãtorii care încheie contracte de livrare de batali vor putea primi la încheierea contractului prin Banca de Stat un avans de pînã la 50 lei pentru fiecare batal contractat.
II. Termene de contractare
6. Ministerul Industriei Alimentare este autorizat sa încheie contracte pentru creşterea şi ingrasarea de animale cu termene scadente sub 1 an şi pînã la 2 1/2 ani, în funcţie de durata de creştere şi ingrasare a animalelor contractate.
Ministerul Industriei Alimentare va putea încheia contracte cu gospodãriile agricole colective pe o durata de pînã la 5 ani.
Contractele de lungã durata se vor încheia pe baza planurilor de dezvoltare zootehnica a fiecãrei gospodãrii agricole colective cu acordul Consiliului Agricol Raional.
Contractele de lungã durata vor cuprinde numãrul animalelor pe specii şi categorii, care vor fi livrate în fiecare an de cãtre gospodãriile agricole colective contractante.
Comitetele executive ale sfaturilor populare regionale, în baza indicaţiilor Consiliului Superior al Agriculturii vor indruma gospodãriile agricole colective pentru încheierea contractelor de lungã durata, sprijinind întreprinderile Ministerului Industriei Alimentare în realizarea acestor contracte.
Pe baza contractelor de durata se vor încheia pînã la sfîrşitul fiecãrui an cu gospodãriile agricole colective, contracte anuale adiţionale pe specii şi categorii, pe baza numãrului de animale existente în gospodãrie, esalonind livrãrile pe trimestre. Trimestrial se vor întocmi grafice de livrare lunarã de cãtre organele Ministerului Industriei Alimentare, cu sprijinul consiliilor agricole raionale.
III. Alte dispoziţiuni
7. Producãtorii cu gospodãrie individualã care vor contracta şi preda o cantitate de carne echivalenta cu de doua ori cantitatea de carne la care sînt impusi la cota obligatorie, vor primi preţul de contractare corespunzãtor speciei şi calitãţii animalului predat şi pentru cantitatea de carne la care au fost impusi.
8. Ministerul Industriei Alimentare este autorizat sa vinda gospodariilor agricole de stat, gospodariilor agricole colective, membrilor gospodariilor agricole colective şi taranilor cu gospodãrie individualã, animale pentru creştere, ingrasare şi reproducţie, la preţul de cumpãrare plus 5%.
Livrarea acestor animale se va face loco unitatea furnizoare.
9. Ministerul Industriei Alimentare prin unitãţile sale va putea achizitiona animale pentru tãiere conform pct. 1 din prezenta hotãrîre la preţurile şi în condiţiile prevãzute în anexa nr. 1.
10. Ministerul Industriei Alimentare prin unitãţile sale va putea contracta şi achizitiona cai de la gospodãriile agricole colective şi producãtori individuali, la preţuri ce se vor stabili de Ministerul Industriei Alimentare şi Consiliul Superior al Agriculturii cu avizul Comitetului pentru Preţuri.
11. Centrocoop, prin unitãţile sale va putea contracta şi achizitiona iepuri de casa de la gospodãriile agricole colective, membrii gospodariilor agricole colective şi producãtori individuali, la preţurile şi în condiţiile ce se vor stabili de Consiliul Superior al Agriculturii cu avizul Comitetului pentru Preţuri.
14. Neîndeplinirea obligaţiunilor contractuale de cãtre contractanţi atrage rãspunderea prevãzutã în legislaţia în vigoare.
Pãrţile contractante vor stabili prin contract penalizãrile pentru cazurile de intirziere în predarea sau preluarea animalelor contractate. Penalizãrile de intirziere nu vor depãşi 3% din valoarea animalelor predate sau nepreluate cu o intirziere de pînã la 40 zile şi 5% în cazul cînd animalele se predau sau se preiau cu o intirziere de peste 40 de zile.
15. Sporurile de preţ prevãzute în prezenta hotãrîre pentru fiecare specie şi categorie de animale în parte, cu excepţia cazurilor de forta majorã, nu se vor acorda pentru animalele predate cu intirziere şi a cãror scadenta era înaintea perioadelor pentru care se acorda sporul de preţ.
16. Ministerul Industriei Alimentare şi Consiliul Superior al Agriculturii, cu avizul Comitetului pentru Preţuri vor stabili preţuri de cumpãrare pentru animalele tarate şi rãmase în creştere, în funcţie de cantitatea şi calitatea carnii ce se obţine de la aceasta categorie de animale.
17. Animalele la predare vor fi aduse în stare normalã de hranire. Recepţia se va efectua dupã un timp de nehranire de 12 ore pentru vite mari, minzati şi oi şi de 10 ore pentru porci.
Pentru a compensa în parte conţinutul stomacal, se va scãdea din greutatea animalelor la preluare un procent de 3% cu excepţia mieilor şi viteilor de lapte.
18. Comitetele executive ale sfaturilor populare vor asigura cu prioritate pãşuni pentru animalele contractate cu statul.
19. Începînd cu data prezentei hotãrîri se scutesc de plata taxei de timbru certificatele de proprietate asupra animalelor, care se elibereazã producãtorilor în vederea vinzarii animalelor cãtre stat.
20. Cu începere de la 1 august 1963, veniturile salariaţilor şi pensionarilor provenite din creşterea şi ingrasarea animalelor nu se iau în considerare în plafonul veniturilor din sursele agricole stabilit pentru acordarea alocaţiei de stat pentru copii.
21. Comitetele executive ale sfaturilor populare şi Ministerul Industriei Alimentare ca titulare de plan, vor lua mãsuri pentru realizarea pînã la sfîrşitul fiecãrui an, a planului de încheiere de contracte de animale cu gospodãriile agricole colective pentru anul urmãtor.
22. Comitetele executive ale sfaturilor populare vor lua mãsuri pentru respectarea datelor stabilite pentru ţinerea tirgurilor de animale trimestriale, lunare şi saptaminale.
De asemeni sînt obligate sa elibereze, la cererea producãtorilor, biletele de adeverire a proprietãţii animalelor.
23. Ministerul Industriei Alimentare, cu avizul Consiliului Superior al Agriculturii, Ministerului Finanţelor, Bãncii de Stat, Comitetului de Stat al Planificarii şi Comitetului pentru Preţuri, va întocmi instrucţiuni de aplicare în termen de 15 zile de la apariţia prezentei hotãrîri.
În acelaşi termen se vor întocmi de cãtre Ministerul Industriei Alimentare, Consiliul Superior al Agriculturii şi Comitetul de Stat al Planificarii, norme pentru recepţia şi stabilirea calitãţii animalelor pentru tãiere.
24. Pentru animalele contractate cu gospodãriile agricole colective, membrii gospodariilor agricole colective şi producãtorii individuali pînã la apariţia prezentei hotãrîri, care au termen de predare dupã aceasta data, se vor aplica preţurile şi sporurile de preţuri cuprinse în pct. 1, 2, 3, 4, precum şi prevederea pct. 14 din prezenta hotãrîre.
25. Dispoziţiunile privind contractarea şi achiziţionarea de animale prevãzute în H.C.M. nr. 1173/1959 , H.C.M. nr. 180/1961 , H.C.M. nr. 676/1959 , H.C.M. nr. 350/1962 , H.C.M. nr. 187/1963 contrare prezentei hotãrîri, se abroga.
Preşedintele Consiliului
de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
-----
|
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele semnatare ale prezentei Convenţii,
Reunite sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã, cu concursul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite (CEE) şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO),
Avînd în vedere dorinta exprimatã de cãtre reprezentanţii comerţului internaţional şi de cãtre alte cercuri interesate,
Dornice de a acorda înlesniri mãrfurilor destinate sa fie prezentate la expoziţii, tîrguri, congrese sau la manifestãri similare cu caracter comercial, tehnic, religios, educativ, ştiinţific, cultural sau filantropic,
Convinse ca adoptarea unor reguli generale referitoare la regimul vamal al acestor mãrfuri va aduce avantaje substanţiale comerţului internaţional şi va favoriza schimbul, pe plan internaţional, al ideilor şi al cunoştinţelor,
Au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Definiţii
ART. 1
Pentru aplicarea prezentei Convenţii se înţelege:
a) prin "manifestare":
1. expoziţiile, titlurile, saloanele şi manifestãrile similare ale comerţului, industriei, agriculturii şi artizanatului;
2. expoziţiile sau manifestãrile organizate în principal cu un scop filantropic;
3. expoziţiile sau manifestãrile organizate în principal cu un scop ştiinţific, tehnic, artizanal, artistic, educativ sau cultural, sportiv, religios sau de cult, sau spre a ajuta popoarele sa se cunoascã mai bine;
4. reuniunile reprezentanţilor unor organizaţii sau grupãri internaţionale;
5. ceremoniile şi manifestãrile cu caracter oficial sau comemorativ;
cu excepţia expozitiilor organizate cu titlu particular în magazine sau localuri comerciale, în vederea vinzarii mãrfurilor strãine;
b) prin "drepturi de import": drepturile de vama şi toate celelalte drepturi şi taxe percepute la import sau cu ocazia importului, ca şi toate drepturile de acciza şi taxele interioare la care sînt supuse mãrfurile importate, cu excluderea redevenţelor şi impunerilor limitate la costul aproximativ al serviciilor prestate şi care nu constituie o protecţie indirecta a produselor naţionale sau taxe cu caracter fiscal la import;
c) prin "admitere temporarã": importul temporar scutit de taxele de import, fãrã prohibiţii şi restrictii de import, cu obligaţia de reexport;
d) prin "Consiliu": organizaţia instituitã de Convenţia privind crearea Consiliului de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950;
e) prin "persoana": atît o persoana fizica cît şi una juridicã, afarã de cazul cînd contextul prevede altfel,
CAP. 2
Admiterea temporarã
ART. 2
1. Beneficiazã de admitere temporarã:
a) mãrfurile destinate a fi expuse sau a face obiectul unei demonstrari la o manifestare;
b) mãrfurile destinate a fi utilizate pentru nevoile prezentãrii produselor strãine la o manifestare, ca:
i) mãrfurile necesare pentru demonstrarea maşinilor sau a aparatelor strãine expuse;
ii) materialul de construcţie şi de decorare, inclusiv echipamentul electric, pentru standurile provizorii ale expozantilor strãini;
iii) materialul de publicitate şi de demonstrare destinat în mod evident a fi utilizat cu titlu de publicitate pentru mãrfurile strãine expuse, ca înregistrãrile sonore, filmele şi diapozitivele, precum şi aparatajul necesar folosirii lor;
c) materialul - inclusiv instalaţiile de interpretare, aparatele de înregistrare a sunetului şi filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural - destinat a fi utilizat la reuniuni, conferinţe şi congrese internaţionale.
2. înlesnirile prevãzute în paragraful 1 de mai sus vor fi acordate cu condiţia ca:
a) mãrfurile sa poatã fi identificate la reexportul lor;
b) numãrul sau cantitatea articolelor identice importate sa fie rezonabil, tinindu-se seama de destinaţia lor;
c) autoritãţile vamale ale tarii de import temporar sa considere ca vor fi îndeplinite condiţiile puse de prezenta Convenţie.
ART. 3
Atita timp cît mãrfurile admise temporar beneficiazã de înlesnirile prevãzute prin prezenta Convenţie şi în afarã de cazul cînd legile şi regulamentele tarii unde sînt importate temporar permit acest lucru, ele nu vor putea fi:
a) împrumutate, închiriate sau ulilizate în schimbul unei retribuţii;
b) transportate în afarã locului manifestãrii.
ART. 4
1. Mãrfurile admise temporar vor trebui sa fie reexportate într-un termen de şase luni de la data importului lor. Totuşi, autoritãţile vamale ale tarii de import temporar vor putea pretinde, ţinînd seama de împrejurãri şi în special de durata şi natura manifestãrii, ca mãrfurile sa fie reexportate într-un termen mai scurt, dar care trebuie sa cuprindã cel puţin o perioada de o luna dupã terminarea manifestãrii.
2. Prin excepţie de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, autoritãţile vamale vor autoriza pe cei interesaţi sa lase în ţara de import temporar mãrfurile destinate a fi prezentate sau utilizate la o manifestare ulterioara, cu condiţia ca ei sa se conformeze prevederilor legilor şi regulamentelor acestei tari şi ca mãrfurile sa fie reexportate într-un termen de un an de la data importului lor.
3. Pentru motive întemeiate, autoritãţile vamale vor putea, în limitele prevãzute de legile şi regulamentele în vigoare în ţara de import temporar, fie sa acorde termene mai lungi decît cele prevãzute în paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol, fie sa prelungeascã termenul iniţial.
4. Cînd mãrfurile admise temporar nu vor putea fi reexportate, ca urmare a unui sechestru care nu a fost instituit la cererea unor particulari, obligaţia de reexport prevãzutã de prezentul articol va fi suspendatã pe timpul cît dureazã sechestrul.
ART. 5
1. Prin excepţie de la obligaţia de reexport prevãzutã în prezenta Convenţie, reexportul mãrfurilor perisabile, grav avariate sau de o valoare scãzutã nu va fi cerut, cu condiţia ca ele, conform deciziei autoritãţilor vamale, sa fie:
a) supuse drepturilor de import datorate în speta;
sau
b) abandonate, libere de orice cheltuieli, în folosul bugetului de stat al tarii de import temporar; sau
c) distruse, sub control oficial, fãrã ca sa poatã rezulta cheltuieli pentru bugetul de stat al tarii de import temporar.
2. Mãrfurile admise temporar vor putea primi o alta destinaţie decît reexportul şi, în special vor putea fi date consumului intern, sub rezerva ca sa fie îndeplinite condiţiile şi formalitãţile care s-ar aplica, potrivit legilor şi regulamentelor tarii de import temporar, dacã ele ar fi importate direct din strãinãtate.
CAP. 3
Scutirea de plata taxelor de import
ART. 6
1. Cu excepţia mãrfurilor care au fãcut obiectul rezervelor notificate în condiţiile prevãzute în art. 23 al prezentei Convenţii, drepturile de import nu vor fi percepute, prohibitiile sau restricţiile la import nu vor fi aplicate şi, dacã admiterea temporarã a fost acordatã, reexportul nu va fi pretins în cazurile urmãtoare:
a) Mici esantioane reprezentative ale mãrfurilor strãine expuse la o manifestare, inclusiv esantioanele de produse alimentare şi de bãuturi, importate ca atare sau obţinute la manifestare din mãrfurile importate în vrac, cu condiţia ca:
i) sa fie vorba de produse strãine furnizate gratuit şi care servesc numai la distribuiri gratuite publicului la manifestare, pentru a fi utilizate sau consumate de cãtre persoanele cãrora le sînt distribuite,
ii) aceste produse sa fie identificabile ca esantioane cu caracter publicitar neprezentind decît o mica valoare unitarã,
iii) sa nu se preteze la comercializare şi sa fie, atunci cînd este cazul, ambalate în cantitãţi apreciabil mai mici decît cele conţinute în cel mai mic ambalaj vîndut în detaliu,
iv) esantioanele de produse alimentare şi de bãuturi care nu sînt distribuite în ambalaje conform cu alineatul iii) de mai sus, sa fie consumate la manifestare, şi
v) valoarea globalã şi cantitatea mãrfurilor sa fie rezonabile, dupã aprecierea autoritãţilor vamale ale tarii de import, avînd în vedere natura manifestãrii, numãrul vizitatorilor şi importanta participãrii expozantului la manifestare;
b) Mãrfuri importate numai pentru demonstrarea lor, sau pentru a face demonstratii cu maşini şi aparate strãine prezentate la manifestare, şi care sînt consumate sau distruse în cursul acestor demonstrari, cu condiţia ca valoarea globalã şi cantitatea mãrfurilor sa fie rezonabile, dupã aprecierea autoritãţilor vamale ale tarii de import, avînd în vedere natura manifestãrii, numãrul vizitatorilor şi importanta participãrii expozantului la manifestare;
c) Produse de mica valoare utilizate pentru construirea, amenajarea şi decorarea standurilor provizorii ale strãinilor expozanti la manifestare (picturi, verniuri, tapete etc.), distruse prin utilizarea lor;
d) Imprimate, cataloage, prospecte, liste de preţuri, afişe de reclama, calendare (ilustrate sau nu) şi fotografii neincadrate, destinate în mod evident a fi utilizate cu titlu de publicitate pentru mãrfurile strãine expuse la manifestare, cu condiţia ca:
i) sa fie vorba de produse strãine furnizate gratuit şi care servesc numai pentru a fi distribuite gratuit publicului la locul manifestãrii,
ii) valoarea globalã şi cantitatea mãrfurilor sa fie rezonabile, dupã aprecierea autoritãţilor vamale ale tarii de import, avînd în vedere natura manifestãrii, numãrul vizitatorilor şi importanta participãrii expozantului la manifestare.
2. Prevederile paragrafului 1 de mai sus nu sînt aplicabile bãuturilor alcoolice, tutunurilor şi combustibililor.
ART. 7
Sînt scutite de drepturile de import şi nu vor fi supuse nici unei prohibiţii sau restrictii de import dosarele, arhivele, formularele şi alte documente destinate a fi utilizate ca atare în cursul sau cu ocazia reuniunilor, conferinţelor sau congreselor internaţionale.
CAP. 4
Simplificarea formalitãţilor
ART. 8
Fiecare Parte Contractantã va reduce la minimum formalitãţile vamale privind înlesnirile prevãzute de prezenta Convenţie şi va publica, în cel mai scurt termen, regulamentele pe care le va adopta în legatura cu aceste formalitãţi.
ART. 9
1. În cazul cînd o Parte Contractantã va pretinde constituirea unei garanţii pentru asigurarea îndeplinirii condiţiilor cerute spre a beneficia de înlesnirile prevãzute prin prezenta Convenţie, aceasta garanţie nu va putea fi mai mare de 10% din drepturile de import exigibile.
2. Partea Contractantã în cauza se va strãdui însã sa accepte, în toate cazurile cînd aceasta va fi posibil, o garanţie globalã furnizatã de organizatorii manifestãrii sau de orice alta persoana acceptatã de autoritãţile vamale, în locul garanţiilor individuale care ar putea fi pretinse în aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent.
ART. 10
1. Atît la import cît şi la export, verificarea şi vamuirea mãrfurilor care vor fi sau care au fost prezentate sau utilizate la o manifestare vor fi efectuate la locul manifestãrii, în toate cazurile cînd aceasta este posibil şi oportun.
2. Fiecare Parte Contractantã se va strãdui, în toate cazurile cînd va aprecia acest lucru ca util, ţinînd seama de importanta manifestãrii, sa deschidã pentru o durata rezonabila un birou vamal la locul manifestãrii organizate pe teritoriul sau.
3. Reexportul mãrfurilor admise temporar poate sa se efectueze dintr-o data sau în mai multe rinduri şi prin orice birou vamal deschis pentru asemenea operaţii, chiar dacã el este diferit de biroul de import, în afarã de cazul cînd importatorul se va angaja, pentru a beneficia de o procedura simplificata, sa reexporte mãrfurile prin biroul de import.
CAP. 5
Dispoziţii diverse
ART. 11
Produsele obţinute în mod accesoriu în cursul manifestãrii, din mãrfurile importate temporar, cu ocazia demonstrarilor fãcute cu maşini sau cu aparate expuse, sînt supuse prevederilor prezentei Convenţii.
ART. 12
Prevederile prezentei Convenţii stabilesc înlesniri minimale şi nu impiedica acordarea unor înlesniri mai mari pe care unele Pãrţi Contractante le acorda sau le-ar acorda fie prin dispoziţii unilaterale, fie în baza acordurilor bilaterale sau multilaterale.
ART. 13
Pentru aplicarea prezentei Convenţii, teritoriile Pãrţilor Contractante care formeazã o uniune vamalã sau economicã pot fi considerate ca un singur teritoriu.
ART. 14
Prevederile prezentei Convenţii nu impiedica aplicarea:
a) prevederilor naţionale sau convenţionale care nu au caracter vamal cu privire la organizarea manifestãrilor;
b) prohibitiilor şi restrictiilor decurgind din legile şi regulamentele naţionale şi întemeiate pe consideratii de moralitate sau de origine publica, de securitate publica, de igiena sau de sãnãtate publica sau pe consideratii de ordin veterinar sau fitopatologic, sau care au legatura cu protecţia brevetelor, a marcilor de fabrica sau a drepturilor de autor şi de reproducere.
ART. 15
Orice infracţiune la prevederile prezentei Convenţii, orice substituire, declaraţie falsa sau manevra avînd efectul de a face ca o persoana sau un obiect sa beneficieze pe nedrept de înlesnirile prevãzute prin prezenta Convenţie, expune pe contravenienti, în ţara în care infracţiunea a fost comisã, la sancţiunile prevãzute de legile şi regulamentele acestei tari şi, dacã este cazul, la plata drepturilor de import exigibile,
CAP. 6
Clauze finale
ART. 16
1. Pãrţile Contractante se vor reuni cînd va fi necesar pentru a examina condiţiile în care prezenta Convenţie este aplicatã pentru ca, în special, sa caute mãsurile potrivite spre a asigura interpretarea şi aplicarea ei uniforma.
2. Aceste reuniuni vor fi convocate de cãtre Secretarul General al Consiliului, la cererea unei Pãrţi Contractante, şi, afarã de cazul cînd va exista o hotãrîre contrarã a Pãrţilor Contractante, ele se vor tine la sediul Consiliului.
3. Pãrţile Contractante vor stabili regulamentul interior al reuniunilor lor. Hotãrîrile Pãrţilor Contractante vor fi luate cu majoritatea de doua treimi a acelora dintre ele care sînt prezente şi care iau parte la vot.
4. Pãrţile Contractante nu vor putea sa se pronunţe în mod valabil asupra unei chestiuni decît dacã sînt prezente mai mult de jumãtate din ele.
ART. 17
1. Orice diferend între Pãrţile Contractante în ceea ce priveşte interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi, pe cît posibil, reglementat pe calea negocierilor directe între numitele pãrţi.
2. Orice diferend care nu este reglementat pe calea negocierilor directe va fi adus, de cãtre pãrţile în cauza, în fata Pãrţilor Contractante, reunite în condiţiile prevãzute în articolul 16 al prezentei Convenţii, care vor examina diferendul şi vor face recomandãri în vederea reglementãrii lui.
3. Pãrţile în diferend vor putea conveni dinainte sa accepte recomandãrile Pãrţilor Contractante.
ART. 18
1. Orice Stat membru al Consiliului şi orice Stat, membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni parte contractantã la prezenta Convenţie:
a) semnind-o fãrã rezerva ratificãrii;
b) depunind instrumentul de ratificare dupã ce a semnat-o sub rezerva ratificãrii; sau
c) aderind la ea.
2. Prezenta Convenţie va fi deschisã pînã la 31 martie 1962, la sediul Consiliului, la Bruxelles, pentru semnare Statelor la care se referã paragraful 1 al prezentului articol. Dupã aceasta data, ea le va fi deschisã pentru aderare.
3. În cazul prevãzut la paragraful 1 b) al prezentului articol, Convenţia va fi supusã ratificãrii Statelor semnatare, conform procedurii lor constituţionale.
4. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol, cãruia la cererea Pãrţilor Contractante îi este adresatã o invitaţie în acest scop de cãtre Secretarul General al Consiliului, va putea deveni Parte Contractantã la prezenta Convenţie aderind la ea dupã intrarea ei în vigoare.
5. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului.
ART. 19
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni dupã ce cinci din Statele menţionate în paragraful 1 al articolului 18 al prezentei Convenţii vor semna-o fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentele lor de ratificare sau de aderare.
2. Fata de orice stat care va ratifica prezenta Convenţie sau va adera la ea, dupã ce cinci State vor semna Convenţia fãrã rezerva ratificãrii, sau vor depune instrumentele lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni dupã depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare de cãtre statul respectiv.
ART. 20
1. Prezenta Convenţie este încheiatã pentru o durata nelimitatã. Cu toate acestea, orice Parte Contractantã o poate denunta în orice moment dupã data intrãrii ei în vigoare, asa cum aceasta este stabilitã în articolul 19 al prezentei Convenţii.
2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris depus la Secretarul General al Consiliului.
3. Denunţarea va produce efecte dupã trecerea a şase luni de la primirea instrumentului de denunţare de cãtre Secretarul General al Consiliului.
ART. 21
1. Pãrţile Contractante, reunite în condiţiile prevãzute în articolul 16 de mai sus, vor putea recomanda amendamente la prezenta Convenţie.
2. Textul oricãrui amendament astfel recomandat va fi comunicat de Secretarul General al Consiliului tuturor Pãrţilor Contractante, tuturor celorlalte State semnatare sau aderente, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor unite şi Organizaţiei naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO).
3. Într-un termen de şase luni de la data comunicãrii amendamentului recomandat, orice Parte Contractantã va putea face cunoscut Secretarului General al Consiliului:
a) fie ca are o obiectie la amendamentul recomandat,
b) fie ca, deşi are intenţia sa accepte amendamentul recomandat, condiţiile necesare acestei acceptãri nu sînt încã îndeplinite în ţara sa.
4. Atît timp cît Partea Contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã la paragraful 3 b) nu a notificat Secretarului General al Consiliului acceptarea sa, ea va putea, timp de noua luni începînd de la expirarea termenului de şase luni prevãzut în paragraful 3 al prezentului articol, sa prezinte obiecţii la amendamentul recomandat.
5. Dacã obiecţia la amendamentul recomandat va fi formulatã în condiţiile prevãzute în paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca nefiind acceptat şi va rãmîne fãrã efect.
6. Dacã nici o obiectie la amendamentul recomandat nu va fi formulatã în condiţiile prevãzute în paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca acceptat la urmãtoarea data:
a) cînd nici o Parte Contractantã nu a adresat vreo comunicare conform paragrafului 3 b) al prezentului articol, la expirarea termenului de şase luni prevãzut în acest paragraf 3;
b) cînd una sau mai multe Pãrţi Contractante au adresat o comunicare conform paragrafului 3 b) al prezentului articol, la cea mai apropiatã dintre urmãtoarele doua date:
i) data la care toate Pãrţile Contractante care au adresat o astfel de comunicare au notificat Secretarului General al Consiliului acceptarea de cãtre ele a amendamentului recomandat, aceasta data fiind totuşi raportatã la expirarea termenului de şase luni prevãzut în paragraful 3 al prezentului articol dacã toate acceptarile au fost notificate anterior acestei expirari;
ii) data expirãrii termenului de noua luni prevãzut în paragraful 4 al prezentului articol.
7. Orice amendament considerat ca acceptat va intra în vigoare la şase luni dupã data la care el a fost considerat ca acceptat.
8. Secretarul General al Consiliului va notifica cît mai curînd posibil tuturor Pãrţilor Contractante orice obiectie formulatã conform paragrafului 3 a) al prezentului articol, precum şi orice comunicare adresatã conform paragrafului 3 b). El va face cunoscut ulterior tuturor Pãrţilor Contractante dacã Partea sau Pãrţile Contractante care au adresat o astfel de comunicare vor ridica vreo obiectie impotriva amendamentului recomandat sau îl vor accepta.
9. Orice Stat care va ratifica prezenta Convenţie sau va adera la ea, va fi considerat ca a acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 22
1. Orice stat va putea, fie în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, al ratificãrii sau aderãrii, fie ulterior, sa notifice Secretarului General al Consiliului ca prezenta Convenţie se extinde la toate sau la anumite teritorii ale cãror relaţii internaţionale se afla sub responsabilitatea sa; Convenţia va fi aplicabilã teritoriilor în cauza, la trei luni dupã data primirii notificãrii de cãtre Secretarul General al Consiliului, dar nu înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii fata de acest stat.
2. Orice stat care, în baza paragrafului 1 al prezentului articol, va accepta prezenta Convenţie pentru un teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale se afla sub responsabilitatea sa, va putea notifica Secretarului General al Consiliului, conform prevederilor articolului 20 al prezentei Convenţii, ca acest teritoriu va inceta sa aplice Convenţia.
ART. 23
1. Orice stat va putea declara, în momentul semnãrii sau al ratificãrii prezentei Convenţii sau al aderãrii la ea, sau va putea notifica Secretarului General al Consiliului, dupã ce a devenit Parte Contractantã la Convenţie, ca nu se considera legat de dispoziţiile articolului 6 paragraful 1 a) al prezentei Convenţii. Aceste declaraţii şi notificãri vor trebui sa indice explicit mãrfurile fata de care este formulatã rezerva. Notificãrile adresate Secretarului General vor capata efect a 90-a zi dupã ce vor fi primite de Secretarul General.
2. Dacã o Parte Contractantã va formula o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol, celelalte Pãrţi Contractante nu vor fi legate de dispoziţiile articolului 6 paragraful 1 a) al prezentei Convenţii fata de aceasta Parte Contractantã în ceea ce priveşte mãrfurile specificate în rezerva.
3. Orice Parte Contractantã care a formulat o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol va putea retrage în orice moment aceasta rezerva prin notificare cãtre Secretarul General al Consiliului.
4. Nu va fi admisã nici o alta rezerva la prezenta Convenţie.
ART. 24
Secretarul General al Consiliului va notifica tuturor Pãrţilor Contractante precum şi celorlalte State semnatare şi aderente, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO):
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile menţionate în articolul 18;
b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 19;
c) denuntarile şi anularile notificãrilor conform articolului 20;
d) amendamentele considerate acceptate conform articolului 21 precum şi data intrãrii lor în vigoare;
e) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 22;
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 23 paragrafele 1 şi 3, precum şi data la care rezervele vor intra în vigoare sau de la care ele vor fi retrase,
ART. 25
Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea Secretarului General al Consiliului.
Drept care subsemnaţii plenipotentiari au semnat prezenta Convenţie.
Facuta la Bruxelles, la 8 iunie 1961, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valoare, într-un singur exemplar ce va fi depus la Secretarul General al Consiliului, care va transmite copii certificate tuturor statelor prevãzute în paragraful 1 al articolului 18 al prezentei Convenţii.
---------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteazã:
ARTICOL UNIC
Republica Populara Romina adera la Convenţia vamalã privind înlesnirile acordate pentru importul mãrfurilor destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziţii, tîrguri, congrese sau la manifestãri similare, încheiatã la Bruxelles la 8 iunie 1961.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
CONVENŢIE VAMALĂ
privind înlesnirile acordate pentru importul mãrfurilor destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziţii, tîrguri, congrese sau la manifestãri similare*)
___________
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele semnatare ale prezentei Convenţii,
Reunite sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã, cu concursul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite (CEE) şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO),
Avînd în vedere dorinta exprimatã de cãtre reprezentanţii comerţului internaţional şi de cãtre alte cercuri interesate,
Dornice de a acorda înlesniri mãrfurilor destinate sa fie prezentate la expoziţii, tîrguri, congrese sau la manifestãri similare cu caracter comercial, tehnic, religios, educativ, ştiinţific, cultural sau filantropic,
Convinse ca adoptarea unor reguli generale referitoare la regimul vamal al acestor mãrfuri va aduce avantaje substanţiale comerţului internaţional şi va favoriza schimbul, pe plan internaţional, al ideilor şi al cunoştinţelor,
Au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Definiţii
ART. 1
Pentru aplicarea prezentei Convenţii se înţelege:
a) prin "manifestare":
1. expoziţiile, titlurile, saloanele şi manifestãrile similare ale comerţului, industriei, agriculturii şi artizanatului;
2. expoziţiile sau manifestãrile organizate în principal cu un scop filantropic;
3. expoziţiile sau manifestãrile organizate în principal cu un scop ştiinţific, tehnic, artizanal, artistic, educativ sau cultural, sportiv, religios sau de cult, sau spre a ajuta popoarele sa se cunoascã mai bine;
4. reuniunile reprezentanţilor unor organizaţii sau grupãri internaţionale;
5. ceremoniile şi manifestãrile cu caracter oficial sau comemorativ;
cu excepţia expozitiilor organizate cu titlu particular în magazine sau localuri comerciale, în vederea vinzarii mãrfurilor strãine;
b) prin "drepturi de import": drepturile de vama şi toate celelalte drepturi şi taxe percepute la import sau cu ocazia importului, ca şi toate drepturile de acciza şi taxele interioare la care sînt supuse mãrfurile importate, cu excluderea redevenţelor şi impunerilor limitate la costul aproximativ al serviciilor prestate şi care nu constituie o protecţie indirecta a produselor naţionale sau taxe cu caracter fiscal la import;
c) prin "admitere temporarã": importul temporar scutit de taxele de import, fãrã prohibiţii şi restrictii de import, cu obligaţia de reexport;
d) prin "Consiliu": organizaţia instituitã de Convenţia privind crearea Consiliului de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950;
e) prin "persoana": atît o persoana fizica cît şi una juridicã, afarã de cazul cînd contextul prevede altfel,
CAP. 2
Admiterea temporarã
ART. 2
1. Beneficiazã de admitere temporarã:
a) mãrfurile destinate a fi expuse sau a face obiectul unei demonstrari la o manifestare;
b) mãrfurile destinate a fi utilizate pentru nevoile prezentãrii produselor strãine la o manifestare, ca:
i) mãrfurile necesare pentru demonstrarea maşinilor sau a aparatelor strãine expuse;
ii) materialul de construcţie şi de decorare, inclusiv echipamentul electric, pentru standurile provizorii ale expozantilor strãini;
iii) materialul de publicitate şi de demonstrare destinat în mod evident a fi utilizat cu titlu de publicitate pentru mãrfurile strãine expuse, ca înregistrãrile sonore, filmele şi diapozitivele, precum şi aparatajul necesar folosirii lor;
c) materialul - inclusiv instalaţiile de interpretare, aparatele de înregistrare a sunetului şi filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural - destinat a fi utilizat la reuniuni, conferinţe şi congrese internaţionale.
2. înlesnirile prevãzute în paragraful 1 de mai sus vor fi acordate cu condiţia ca:
a) mãrfurile sa poatã fi identificate la reexportul lor;
b) numãrul sau cantitatea articolelor identice importate sa fie rezonabil, tinindu-se seama de destinaţia lor;
c) autoritãţile vamale ale tarii de import temporar sa considere ca vor fi îndeplinite condiţiile puse de prezenta Convenţie.
ART. 3
Atita timp cît mãrfurile admise temporar beneficiazã de înlesnirile prevãzute prin prezenta Convenţie şi în afarã de cazul cînd legile şi regulamentele tarii unde sînt importate temporar permit acest lucru, ele nu vor putea fi:
a) împrumutate, închiriate sau ulilizate în schimbul unei retribuţii;
b) transportate în afarã locului manifestãrii.
ART. 4
1. Mãrfurile admise temporar vor trebui sa fie reexportate într-un termen de şase luni de la data importului lor. Totuşi, autoritãţile vamale ale tarii de import temporar vor putea pretinde, ţinînd seama de împrejurãri şi în special de durata şi natura manifestãrii, ca mãrfurile sa fie reexportate într-un termen mai scurt, dar care trebuie sa cuprindã cel puţin o perioada de o luna dupã terminarea manifestãrii.
2. Prin excepţie de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, autoritãţile vamale vor autoriza pe cei interesaţi sa lase în ţara de import temporar mãrfurile destinate a fi prezentate sau utilizate la o manifestare ulterioara, cu condiţia ca ei sa se conformeze prevederilor legilor şi regulamentelor acestei tari şi ca mãrfurile sa fie reexportate într-un termen de un an de la data importului lor.
3. Pentru motive întemeiate, autoritãţile vamale vor putea, în limitele prevãzute de legile şi regulamentele în vigoare în ţara de import temporar, fie sa acorde termene mai lungi decît cele prevãzute în paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol, fie sa prelungeascã termenul iniţial.
4. Cînd mãrfurile admise temporar nu vor putea fi reexportate, ca urmare a unui sechestru care nu a fost instituit la cererea unor particulari, obligaţia de reexport prevãzutã de prezentul articol va fi suspendatã pe timpul cît dureazã sechestrul.
ART. 5
1. Prin excepţie de la obligaţia de reexport prevãzutã în prezenta Convenţie, reexportul mãrfurilor perisabile, grav avariate sau de o valoare scãzutã nu va fi cerut, cu condiţia ca ele, conform deciziei autoritãţilor vamale, sa fie:
a) supuse drepturilor de import datorate în speta;
sau
b) abandonate, libere de orice cheltuieli, în folosul bugetului de stat al tarii de import temporar; sau
c) distruse, sub control oficial, fãrã ca sa poatã rezulta cheltuieli pentru bugetul de stat al tarii de import temporar.
2. Mãrfurile admise temporar vor putea primi o alta destinaţie decît reexportul şi, în special vor putea fi date consumului intern, sub rezerva ca sa fie îndeplinite condiţiile şi formalitãţile care s-ar aplica, potrivit legilor şi regulamentelor tarii de import temporar, dacã ele ar fi importate direct din strãinãtate.
CAP. 3
Scutirea de plata taxelor de import
ART. 6
1. Cu excepţia mãrfurilor care au fãcut obiectul rezervelor notificate în condiţiile prevãzute în art. 23 al prezentei Convenţii, drepturile de import nu vor fi percepute, prohibitiile sau restricţiile la import nu vor fi aplicate şi, dacã admiterea temporarã a fost acordatã, reexportul nu va fi pretins în cazurile urmãtoare:
a) Mici esantioane reprezentative ale mãrfurilor strãine expuse la o manifestare, inclusiv esantioanele de produse alimentare şi de bãuturi, importate ca atare sau obţinute la manifestare din mãrfurile importate în vrac, cu condiţia ca:
i) sa fie vorba de produse strãine furnizate gratuit şi care servesc numai la distribuiri gratuite publicului la manifestare, pentru a fi utilizate sau consumate de cãtre persoanele cãrora le sînt distribuite,
ii) aceste produse sa fie identificabile ca esantioane cu caracter publicitar neprezentind decît o mica valoare unitarã,
iii) sa nu se preteze la comercializare şi sa fie, atunci cînd este cazul, ambalate în cantitãţi apreciabil mai mici decît cele conţinute în cel mai mic ambalaj vîndut în detaliu,
iv) esantioanele de produse alimentare şi de bãuturi care nu sînt distribuite în ambalaje conform cu alineatul iii) de mai sus, sa fie consumate la manifestare, şi
v) valoarea globalã şi cantitatea mãrfurilor sa fie rezonabile, dupã aprecierea autoritãţilor vamale ale tarii de import, avînd în vedere natura manifestãrii, numãrul vizitatorilor şi importanta participãrii expozantului la manifestare;
b) Mãrfuri importate numai pentru demonstrarea lor, sau pentru a face demonstratii cu maşini şi aparate strãine prezentate la manifestare, şi care sînt consumate sau distruse în cursul acestor demonstrari, cu condiţia ca valoarea globalã şi cantitatea mãrfurilor sa fie rezonabile, dupã aprecierea autoritãţilor vamale ale tarii de import, avînd în vedere natura manifestãrii, numãrul vizitatorilor şi importanta participãrii expozantului la manifestare;
c) Produse de mica valoare utilizate pentru construirea, amenajarea şi decorarea standurilor provizorii ale strãinilor expozanti la manifestare (picturi, verniuri, tapete etc.), distruse prin utilizarea lor;
d) Imprimate, cataloage, prospecte, liste de preţuri, afişe de reclama, calendare (ilustrate sau nu) şi fotografii neincadrate, destinate în mod evident a fi utilizate cu titlu de publicitate pentru mãrfurile strãine expuse la manifestare, cu condiţia ca:
i) sa fie vorba de produse strãine furnizate gratuit şi care servesc numai pentru a fi distribuite gratuit publicului la locul manifestãrii,
ii) valoarea globalã şi cantitatea mãrfurilor sa fie rezonabile, dupã aprecierea autoritãţilor vamale ale tarii de import, avînd în vedere natura manifestãrii, numãrul vizitatorilor şi importanta participãrii expozantului la manifestare.
2. Prevederile paragrafului 1 de mai sus nu sînt aplicabile bãuturilor alcoolice, tutunurilor şi combustibililor.
ART. 7
Sînt scutite de drepturile de import şi nu vor fi supuse nici unei prohibiţii sau restrictii de import dosarele, arhivele, formularele şi alte documente destinate a fi utilizate ca atare în cursul sau cu ocazia reuniunilor, conferinţelor sau congreselor internaţionale.
CAP. 4
Simplificarea formalitãţilor
ART. 8
Fiecare Parte Contractantã va reduce la minimum formalitãţile vamale privind înlesnirile prevãzute de prezenta Convenţie şi va publica, în cel mai scurt termen, regulamentele pe care le va adopta în legatura cu aceste formalitãţi.
ART. 9
1. În cazul cînd o Parte Contractantã va pretinde constituirea unei garanţii pentru asigurarea îndeplinirii condiţiilor cerute spre a beneficia de înlesnirile prevãzute prin prezenta Convenţie, aceasta garanţie nu va putea fi mai mare de 10% din drepturile de import exigibile.
2. Partea Contractantã în cauza se va strãdui însã sa accepte, în toate cazurile cînd aceasta va fi posibil, o garanţie globalã furnizatã de organizatorii manifestãrii sau de orice alta persoana acceptatã de autoritãţile vamale, în locul garanţiilor individuale care ar putea fi pretinse în aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent.
ART. 10
1. Atît la import cît şi la export, verificarea şi vamuirea mãrfurilor care vor fi sau care au fost prezentate sau utilizate la o manifestare vor fi efectuate la locul manifestãrii, în toate cazurile cînd aceasta este posibil şi oportun.
2. Fiecare Parte Contractantã se va strãdui, în toate cazurile cînd va aprecia acest lucru ca util, ţinînd seama de importanta manifestãrii, sa deschidã pentru o durata rezonabila un birou vamal la locul manifestãrii organizate pe teritoriul sau.
3. Reexportul mãrfurilor admise temporar poate sa se efectueze dintr-o data sau în mai multe rinduri şi prin orice birou vamal deschis pentru asemenea operaţii, chiar dacã el este diferit de biroul de import, în afarã de cazul cînd importatorul se va angaja, pentru a beneficia de o procedura simplificata, sa reexporte mãrfurile prin biroul de import.
CAP. 5
Dispoziţii diverse
ART. 11
Produsele obţinute în mod accesoriu în cursul manifestãrii, din mãrfurile importate temporar, cu ocazia demonstrarilor fãcute cu maşini sau cu aparate expuse, sînt supuse prevederilor prezentei Convenţii.
ART. 12
Prevederile prezentei Convenţii stabilesc înlesniri minimale şi nu impiedica acordarea unor înlesniri mai mari pe care unele Pãrţi Contractante le acorda sau le-ar acorda fie prin dispoziţii unilaterale, fie în baza acordurilor bilaterale sau multilaterale.
ART. 13
Pentru aplicarea prezentei Convenţii, teritoriile Pãrţilor Contractante care formeazã o uniune vamalã sau economicã pot fi considerate ca un singur teritoriu.
ART. 14
Prevederile prezentei Convenţii nu impiedica aplicarea:
a) prevederilor naţionale sau convenţionale care nu au caracter vamal cu privire la organizarea manifestãrilor;
b) prohibitiilor şi restrictiilor decurgind din legile şi regulamentele naţionale şi întemeiate pe consideratii de moralitate sau de origine publica, de securitate publica, de igiena sau de sãnãtate publica sau pe consideratii de ordin veterinar sau fitopatologic, sau care au legatura cu protecţia brevetelor, a marcilor de fabrica sau a drepturilor de autor şi de reproducere.
ART. 15
Orice infracţiune la prevederile prezentei Convenţii, orice substituire, declaraţie falsa sau manevra avînd efectul de a face ca o persoana sau un obiect sa beneficieze pe nedrept de înlesnirile prevãzute prin prezenta Convenţie, expune pe contravenienti, în ţara în care infracţiunea a fost comisã, la sancţiunile prevãzute de legile şi regulamentele acestei tari şi, dacã este cazul, la plata drepturilor de import exigibile,
CAP. 6
Clauze finale
ART. 16
1. Pãrţile Contractante se vor reuni cînd va fi necesar pentru a examina condiţiile în care prezenta Convenţie este aplicatã pentru ca, în special, sa caute mãsurile potrivite spre a asigura interpretarea şi aplicarea ei uniforma.
2. Aceste reuniuni vor fi convocate de cãtre Secretarul General al Consiliului, la cererea unei Pãrţi Contractante, şi, afarã de cazul cînd va exista o hotãrîre contrarã a Pãrţilor Contractante, ele se vor tine la sediul Consiliului.
3. Pãrţile Contractante vor stabili regulamentul interior al reuniunilor lor. Hotãrîrile Pãrţilor Contractante vor fi luate cu majoritatea de doua treimi a acelora dintre ele care sînt prezente şi care iau parte la vot.
4. Pãrţile Contractante nu vor putea sa se pronunţe în mod valabil asupra unei chestiuni decît dacã sînt prezente mai mult de jumãtate din ele.
ART. 17
1. Orice diferend între Pãrţile Contractante în ceea ce priveşte interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii va fi, pe cît posibil, reglementat pe calea negocierilor directe între numitele pãrţi.
2. Orice diferend care nu este reglementat pe calea negocierilor directe va fi adus, de cãtre pãrţile în cauza, în fata Pãrţilor Contractante, reunite în condiţiile prevãzute în articolul 16 al prezentei Convenţii, care vor examina diferendul şi vor face recomandãri în vederea reglementãrii lui.
3. Pãrţile în diferend vor putea conveni dinainte sa accepte recomandãrile Pãrţilor Contractante.
ART. 18
1. Orice Stat membru al Consiliului şi orice Stat, membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni parte contractantã la prezenta Convenţie:
a) semnind-o fãrã rezerva ratificãrii;
b) depunind instrumentul de ratificare dupã ce a semnat-o sub rezerva ratificãrii; sau
c) aderind la ea.
2. Prezenta Convenţie va fi deschisã pînã la 31 martie 1962, la sediul Consiliului, la Bruxelles, pentru semnare Statelor la care se referã paragraful 1 al prezentului articol. Dupã aceasta data, ea le va fi deschisã pentru aderare.
3. În cazul prevãzut la paragraful 1 b) al prezentului articol, Convenţia va fi supusã ratificãrii Statelor semnatare, conform procedurii lor constituţionale.
4. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol, cãruia la cererea Pãrţilor Contractante îi este adresatã o invitaţie în acest scop de cãtre Secretarul General al Consiliului, va putea deveni Parte Contractantã la prezenta Convenţie aderind la ea dupã intrarea ei în vigoare.
5. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului.
ART. 19
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni dupã ce cinci din Statele menţionate în paragraful 1 al articolului 18 al prezentei Convenţii vor semna-o fãrã rezerva ratificãrii sau vor depune instrumentele lor de ratificare sau de aderare.
2. Fata de orice stat care va ratifica prezenta Convenţie sau va adera la ea, dupã ce cinci State vor semna Convenţia fãrã rezerva ratificãrii, sau vor depune instrumentele lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare la trei luni dupã depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare de cãtre statul respectiv.
ART. 20
1. Prezenta Convenţie este încheiatã pentru o durata nelimitatã. Cu toate acestea, orice Parte Contractantã o poate denunta în orice moment dupã data intrãrii ei în vigoare, asa cum aceasta este stabilitã în articolul 19 al prezentei Convenţii.
2. Denunţarea va fi notificatã printr-un instrument scris depus la Secretarul General al Consiliului.
3. Denunţarea va produce efecte dupã trecerea a şase luni de la primirea instrumentului de denunţare de cãtre Secretarul General al Consiliului.
ART. 21
1. Pãrţile Contractante, reunite în condiţiile prevãzute în articolul 16 de mai sus, vor putea recomanda amendamente la prezenta Convenţie.
2. Textul oricãrui amendament astfel recomandat va fi comunicat de Secretarul General al Consiliului tuturor Pãrţilor Contractante, tuturor celorlalte State semnatare sau aderente, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor unite şi Organizaţiei naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO).
3. Într-un termen de şase luni de la data comunicãrii amendamentului recomandat, orice Parte Contractantã va putea face cunoscut Secretarului General al Consiliului:
a) fie ca are o obiectie la amendamentul recomandat,
b) fie ca, deşi are intenţia sa accepte amendamentul recomandat, condiţiile necesare acestei acceptãri nu sînt încã îndeplinite în ţara sa.
4. Atît timp cît Partea Contractantã care a adresat comunicarea prevãzutã la paragraful 3 b) nu a notificat Secretarului General al Consiliului acceptarea sa, ea va putea, timp de noua luni începînd de la expirarea termenului de şase luni prevãzut în paragraful 3 al prezentului articol, sa prezinte obiecţii la amendamentul recomandat.
5. Dacã obiecţia la amendamentul recomandat va fi formulatã în condiţiile prevãzute în paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca nefiind acceptat şi va rãmîne fãrã efect.
6. Dacã nici o obiectie la amendamentul recomandat nu va fi formulatã în condiţiile prevãzute în paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, amendamentul va fi considerat ca acceptat la urmãtoarea data:
a) cînd nici o Parte Contractantã nu a adresat vreo comunicare conform paragrafului 3 b) al prezentului articol, la expirarea termenului de şase luni prevãzut în acest paragraf 3;
b) cînd una sau mai multe Pãrţi Contractante au adresat o comunicare conform paragrafului 3 b) al prezentului articol, la cea mai apropiatã dintre urmãtoarele doua date:
i) data la care toate Pãrţile Contractante care au adresat o astfel de comunicare au notificat Secretarului General al Consiliului acceptarea de cãtre ele a amendamentului recomandat, aceasta data fiind totuşi raportatã la expirarea termenului de şase luni prevãzut în paragraful 3 al prezentului articol dacã toate acceptarile au fost notificate anterior acestei expirari;
ii) data expirãrii termenului de noua luni prevãzut în paragraful 4 al prezentului articol.
7. Orice amendament considerat ca acceptat va intra în vigoare la şase luni dupã data la care el a fost considerat ca acceptat.
8. Secretarul General al Consiliului va notifica cît mai curînd posibil tuturor Pãrţilor Contractante orice obiectie formulatã conform paragrafului 3 a) al prezentului articol, precum şi orice comunicare adresatã conform paragrafului 3 b). El va face cunoscut ulterior tuturor Pãrţilor Contractante dacã Partea sau Pãrţile Contractante care au adresat o astfel de comunicare vor ridica vreo obiectie impotriva amendamentului recomandat sau îl vor accepta.
9. Orice Stat care va ratifica prezenta Convenţie sau va adera la ea, va fi considerat ca a acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 22
1. Orice stat va putea, fie în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, al ratificãrii sau aderãrii, fie ulterior, sa notifice Secretarului General al Consiliului ca prezenta Convenţie se extinde la toate sau la anumite teritorii ale cãror relaţii internaţionale se afla sub responsabilitatea sa; Convenţia va fi aplicabilã teritoriilor în cauza, la trei luni dupã data primirii notificãrii de cãtre Secretarul General al Consiliului, dar nu înainte de data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii fata de acest stat.
2. Orice stat care, în baza paragrafului 1 al prezentului articol, va accepta prezenta Convenţie pentru un teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale se afla sub responsabilitatea sa, va putea notifica Secretarului General al Consiliului, conform prevederilor articolului 20 al prezentei Convenţii, ca acest teritoriu va inceta sa aplice Convenţia.
ART. 23
1. Orice stat va putea declara, în momentul semnãrii sau al ratificãrii prezentei Convenţii sau al aderãrii la ea, sau va putea notifica Secretarului General al Consiliului, dupã ce a devenit Parte Contractantã la Convenţie, ca nu se considera legat de dispoziţiile articolului 6 paragraful 1 a) al prezentei Convenţii. Aceste declaraţii şi notificãri vor trebui sa indice explicit mãrfurile fata de care este formulatã rezerva. Notificãrile adresate Secretarului General vor capata efect a 90-a zi dupã ce vor fi primite de Secretarul General.
2. Dacã o Parte Contractantã va formula o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol, celelalte Pãrţi Contractante nu vor fi legate de dispoziţiile articolului 6 paragraful 1 a) al prezentei Convenţii fata de aceasta Parte Contractantã în ceea ce priveşte mãrfurile specificate în rezerva.
3. Orice Parte Contractantã care a formulat o rezerva conform paragrafului 1 al prezentului articol va putea retrage în orice moment aceasta rezerva prin notificare cãtre Secretarul General al Consiliului.
4. Nu va fi admisã nici o alta rezerva la prezenta Convenţie.
ART. 24
Secretarul General al Consiliului va notifica tuturor Pãrţilor Contractante precum şi celorlalte State semnatare şi aderente, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura (UNESCO):
a) semnãturile, ratificarile şi aderarile menţionate în articolul 18;
b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 19;
c) denuntarile şi anularile notificãrilor conform articolului 20;
d) amendamentele considerate acceptate conform articolului 21 precum şi data intrãrii lor în vigoare;
e) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 22;
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform articolului 23 paragrafele 1 şi 3, precum şi data la care rezervele vor intra în vigoare sau de la care ele vor fi retrase,
ART. 25
Conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, prezenta Convenţie va fi înregistratã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea Secretarului General al Consiliului.
Drept care subsemnaţii plenipotentiari au semnat prezenta Convenţie.
Facuta la Bruxelles, la 8 iunie 1961, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valoare, într-un singur exemplar ce va fi depus la Secretarul General al Consiliului, care va transmite copii certificate tuturor statelor prevãzute în paragraful 1 al articolului 18 al prezentei Convenţii.
---------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
1. Pentru pregãtirea cadrelor de specialitate de nivel mediu (contabili şi merceologi) necesare cooperaţiei de consum, începînd cu anul şcolar 1963-1964, se vor organiza şcoli tehnice de cooperatie, cu durata de 4 ani, în care vor fi primiţi absolvenţi ai şcolii de 7 (8) ani din mediul rural.
Elevii şcolilor tehnice de cooperatie pot primi burse, echivalente cu valoarea lunarã a alocaţiei de hrana, în raport cu situaţia la învãţãtura. Plata burselor se va face din fondurile proprii ale cooperaţiei de consum.
2. Absolvenţii şcolilor tehnice sînt obligaţi sa lucreze, pe baza angajamentului semnat la admiterea în şcoala, cel puţin 5 ani dupã absolvirea şcolii, la locurile de munca unde vor fi repartizaţi în aceasta perioada.
3. Ministerul Învãţãmîntului va aproba reţeaua şi profilul şcolilor tehnice de cooperatie la propunerea Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum - CENTROCOOP - şi va exercita, cu privire la funcţionarea acestor şcoli, toate atribuţiile ce-i revin potrivit prevederilor Hotãrîrii Consiliului de Miniştri nr. 728/1962 .
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Ion Gheorghe Maurer
------------
|
I. Drepturile angajaţilor trimişi în delegare
1. Angajaţilor trimişi în delegaţie la distanţe mai mari de 10 km, în afarã localitãţii unde se afla sediul unitãţii sau în care îşi au locul de munca obişnuit, li se compenseazã cheltuielile personale legate de efectuarea delegarii, prin plata urmãtoarelor diurne fixe (lei pe zi):
Angajaţilor cu salariul În afarã În cadrul
tarifar lunar raionului raionului
-------------------------------------------------------
pînã la 600 lei 12 7
între 601-800 lei 14 7
între 801-1000 lei 16 7
între 1001-1200 lei 17 8
între 1201-2700 lei 18 8
peste 2700 lei 20 10
-------------------------------------------------------
2. În cazul cînd delegarea dureazã mai mult de 30 zile neîntrerupte în aceeaşi localitate, angajaţii vor primi o indemnizaţie lunarã de 20% din salariul tarifar lunar, care nu va putea depãşi 400 lei lunar pentru delegarile în afarã raionului şi 240 lei lunar pentru delegarile în cadrul raionului.
II. Drepturile angajaţilor detasati
3. Angajaţilor detasati în unitãţi ce se afla la distanţe mai mari de 10 km în afarã perimetrului localitãţii în care se afla sediul unitãţii la care lucreazã în mod obişnuit li se acorda, în cazul cînd nu se înapoiazã la sfîrşitul zilei de lucru, pe lîngã drepturile de salariu, o indemnizaţie de detaşare calculatã astfel:
- în afarã raionului, pe primele 30 zile, o indemnizaţie zilnica egala cu diurna de delegare în afarã raionului prevãzutã de art. 1 din prezenta hotãrîre, iar pe timpul ce depãşeşte primele 30 zile, o indemnizaţie lunarã de 20% din salariul tarifar lunar, care nu va putea depãşi 400 lei lunar;
- în cadrul raionului, pe primele 30 zile o indemnizaţie zilnica egala cu diurna pentru delegare în cadrul raionului prevãzutã la art. 1 din prezenta hotãrîre, iar pe timpul ce depãşeşte primele 30 zile, o indemnizaţie lunar de 20% din salariul tarifar lunar, care nu va putea depãşi 240 lei lunar.
4. Indemnizaţia de detaşare se plãteşte lunar şi se calculeazã la salariul tarifar de încadrare realizat pe timpul detaşãrii în limita programului normal de 8 ore pe zi.
III. Drepturile angajaţilor care sînt trimişi la lucrãri de montaje
5. Prin lucrãri de montaje în sensul prezentei hotãrîri se înţeleg: lucrãrile de montaje-conducte, telemontaje şi reţele electrice pe santiere în continua mişcare, lucrãrile de montaje, punere în funcţiune, revizuire sau reparatie a instalaţiilor, maşinilor sau agregatelor în întreprinderi sau organizaţii din sectorul socialist, lucrãrile de montaj industrial pe santiere de construcţii, precum şi altele similare ce vor putea fi stabilite cu avizul Ministerului Finanţelor şi Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi salarii.
6. Angajaţii trimişi în mod temporar sa efectueze asemenea lucrãri în locuri situate la o distanta de peste 10 km, în afarã perimetrului localitãţii unde ei îşi au locul de munca obişnuit, fãrã a avea posibilitatea sa se înapoieze la sfîrşitul zilei de lucru şi sînt în situaţia sa efectueze cheltuieli personale suplimentare, beneficiazã de compensarea acestor cheltuieli.
Compensarea cheltuielilor personale ale angajaţilor mentionati mai sus se face astfel:
a) pentru angajaţii trimişi pe santiere în continua mişcare sa execute lucrãri de montaje-conducte, telemontaje sau reţele electrice: prin plata unei indemnizaţii lunare de 35% din salariul tarifar de încadrare, însã nu mai puţin de 240 lei şi nu mai mult de 450 lei lunar;
b) pentru angajaţii trimişi sa execute lucrãri de montaje, punere în funcţiune, revizuire sau de reparaţii de instalaţii, maşini ori agregate în întreprinderi sau organizaţii din sectorul socialist, sau lucrãri de montaje industriale pe santiere de construcţii: prin plata urmãtoarelor indemnizaţii lunare:
- pentru primele 15 zile în aceeaşi localitate o indemnizaţie lunarã de 60% din salariul tarifar de încadrare) însã nu mai puţin de 400 lei şi nu mai mult de 600 lei lunar;
- pe timpul ce depãşeşte primele 15 zile: o indemnizaţie lunarã de 35% din salariul tarifar de încadrare, însã nu mai puţin de 240 lei şi nu mai mult de 450 lei lunar.
De indemnizaţiile prevãzute în prezentul articol nu pot beneficia muncitorii necalificati, întreprinderile avînd obligaţia sa-i recruteze dintre localnici.
7. Indemnizaţia de deplasare la lucrãrile de montaje specificate la art. 6 se plãteşte lunar şi se calculeazã la salariul tarifar de încadrare realizat pe timpul deplasarii în limita programului normal de 8 ore pe zi.
IV. Rambursarea cheltuielilor de transport
8. Angajaţii trimişi în delegare sau la lucrãrile de montaje prevãzute de art. 5 şi cei detasati în alte localitãţi situate la peste 5 km în afarã perimetrului localitãţii unde lucreazã în mod obişnuit, au dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru transport, la plecare şi inapoiere, astfel:
a) cu avionul;
b) pe calea feratã cu tren automotor rapid dupã tariful clasa II-a, numai pe distanţe mai mari de 300 km, iar cu celelalte feluri de tren dupã tariful clasa I pe distanţe mai mari de 300 km.
Decontarea cheltuielilor fãcute cu utilizarea vagonului de dormit se admit numai în cazul cãlãtorilor de noapte şi cu aprobarea prealabilã a conducatorului unitãţii;
c) pe cai de navigaţie fluviala dupã tariful de clasa I, iar pe cai de navigaţie maritima dupã tariful de clasa II-a;
d) cu mijloace de transport în comun interurbane sau rurale de stat dupã tarife stabilite pentru aceste transporturi;
e) cu mijloace de transport particulare (altele decît autoturismele) pe trasee unde nu exista reţea de cale feratã sau de transporturi în comun ale statului şi pe distanţe mai mari de 5 km, potrivit tarifelor locale şi în limitele stabilite de dispoziţiunile legale în vigoare.
9. Au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport pe calea feratã dupã tariful clasa I pe orice fel de tren şi indiferent de distanta şi pe cai de navigaţie maritima dupã tariful clasa I directorii generali, directorii generali adjuncţi şi asimilaţii acestora potrivit normelor Ministerului Finanţelor.
V. Rambursarea cheltuielilor de cazare
10. Angajaţii trimişi în delegare în localitãţi situate la peste 10 km în afarã localitãţii unde lucreazã în mod obişnuit şi care nu se pot înapoia la sfîrşitul zilei de lucru au dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, în limita tarifelor legale stabilite pentru una camera cu un pat la hotelurile de categoria I-IV.
Cazarea angajaţilor aflaţi în delegare în comune se asigura prin grija comitetelor executive ale sfaturilor populare.
Cînd cazarea nu poate fi asigurata la hoteluri sau de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare, potrivit alineatului precedent, angajaţilor li se acorda 10 lei în oraşe şi 5 lei în comune pentru fiecare noapte.
Compensarea cheltuielilor de cazare la comune se face pe baza certificãrii date de comitetul executiv al sfatului popular respectiv ca nu s-a putut asigura cazarea.
11. Angajaţilor detasati, precum şi celor trimişi la lucrãrile de montaje prevãzute la art. 5, li se va asigura cazarea, de cãtre unitãţile, la care sînt trimişi, în baracamente sau clãdiri proprii, iar în cazul, cînd aceasta nu este posibil, prin închirierea spaţiului locativ necesar, în limita tarifelor legal aprobate.
VI. Dispoziţii speciale
12. Diurna de delegare se plãteşte în raport cu numãrul zilelor calendaristice în deplasare şi anume de la ora plecãrii pînã la ora înapoierii, socotindu-se fiecare 24 ore cîte, o zi de deplasare.
Angajaţii au dreptul la diurna (indemnizaţie) numai în cazul cînd deplasarea lor dureazã minimum 12 ore.
În cazul deplasarii de mai multe zile, diurna (indemnizaţia) pe ultima zi de deplasare se calculeazã potrivit prevederilor alineatului precedent.
13. Angajaţilor aflaţi în delegare, detaşare sau la lucrãrile de montaj prevãzute la art. 5 li se asigura, în afarã de diurnele sau indemnizaţiile prevãzute în hotãrîrea de fata, urmãtoarele drepturi de salarii:
a) pe timpul delegarii:
- muncitorilor: salariul mediu zilnic realizat în ultimele trei luni la locul lor permanent de munca, în calculul cãruia intra: salariul tarifar, adaosul de acord, premiile, precum şi sporurile de: calificare, pentru exercitarea unei funcţii suplimentare, de şef de echipa sau brigada şi de vechime (acolo unde sporul de vechime se plãteşte lunar);
- personalului tehnic-administrativ: salariul tarifar de încadrare cuvenit pentru timpul lucrat în program normal de 8 ore pe zi şi celelalte drepturi legate de acesta, în afarã de cele acordate pentru condiţii deosebite de munca sau de trai;
b) Pe timpul delegarii angajaţilor care prin natura funcţiei lor sînt trimişi în delegare cu regularitate: salariul tarifar de încadrare cuvenit pe timpul lucrat în program normal de 8 ore pe zi şi celelalte drepturi legate de acesta, în afarã de cele acordate pentru condiţii deosebite de munca sau de trai;
c) pe timpul detaşãrii sau al trimiterii la lucrãrile de montaje prevãzute la art. 5: drepturile de salariu aferente muncii efectiv prestate la locul de munca unde sînt trimişi.
14. Angajaţii aflaţi în delegare îşi vor executa sarcinile în timpul programului normal de lucru de 8 ore pe zi.
15. Angajaţii trimişi sa execute lucrãri de montaje pe santiere de construcţii unde se plãteşte indemnizaţie de şantier pot primi fie indemnizaţia pentru deplasãri la lucrãri de montaje, fie indemnizaţia de şantier. Ei au dreptul sa opteze pentru acela din drepturi care îi avantajeaza.
Angajaţii aflaţi sau trimişi pentru executarea unor lucrãri unde primesc indemnizaţii pentru lucrãri de montaje, indemnizaţie de şantier sau spor de izolare pentru condiţii speciale, nu au dreptul la diurna de delegare pe timpul cît se afla la aceste lucrãri.
Angajaţii care beneficiazã de diurna de delegare nu pot primi şi spor de şantier, indemnizaţie pentru lucrãri de montaje, spor de izolare sau spor pentru condiţii speciale pe timpul cît sînt trimişi în delegare pe santiere sau locuri de munca unde se plãtesc asemenea drepturi, sau se deplaseaza la aceste santiere sau locuri de munca pe baza sarcinilor de deplasare permanenta pe care le au potrivit funcţiei pe care o îndeplinesc.
16. Angajaţii care pe timpul cît se afla în deplasare sau detaşare îşi pierd temporar capacitatea de munca, primesc pe perioada acestei incapacitãţi atît diurna cît şi cheltuielile de cazare. Ei nu primesc aceste drepturi în cazul internãrii lor în spital, cu excepţia salariaţilor detasati care beneficiazã în continuare şi pe timpul spitalizarii de cazare.
17. Angajaţii ai cãror loc de munca obişnuit se afla în alta localitate decît cea în care îşi au domiciliul permanent nu beneficiazã, pe timpul cît sînt trimişi în deplasare sau detaşare în localitatea domiciliului lor, de diurna (indemnizaţie) şi cheltuieli de cazare, ci numai de rambursarea cheltuielilor de transport.
18. Este interzisã fractionarea deplasarilor şi detasarilor prin rechemarea nejustificatã a angajaţilor înainte de îndeplinirea sarcinii sau prin fixarea de la început a duratei deplasarii sau pe o perioada mai mica decît cea efectiv necesarã pentru executarea sarcinii respective.
19. Angajaţii în delegare vor putea lua masa la cantinele unitãţilor la care sînt trimişi, contra cost.
VII. Dispoziţii finale
20. Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare precum şi unitãţile subordonate vor lua toate mãsurile pentru rationalizarea delegarilor şi detasarilor în asa fel ca acestea sa se efectueze în cadrul fondurilor aprobate.
În acest scop, conducerile ministerelor, celorlalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor lua mãsuri tehnico-organizatorice pentru întãrirea disciplinei de plan în întreprinderile subordonate, în vederea restringerii delegarilor cu caracter de îndrumare precum şi pentru cele legate de impulsionarea livrãrilor şi comenzilor.
21. Dispoziţiile prezentei hotãrîri nu se aplica cetãţenilor strãini angajaţi pe baza convenţiilor încheiate şi angajaţilor insotitori ai delegatiilor strãine.
Prevederile cuprinse la art. 8 şi 9 nu sînt aplicabile militarilor; rambursarea cheltuielilor de transport ale acestora se face potrivit ordinelor speciale în vigoare.
22. Ministerul Finanţelor şi Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii vor întocmi în termen de 15 zile de la data publicãrii prezentei hotãrîri norme tehnice de decontare şi control a cheltuielilor de deplasare şi detaşare.
23. Nerespectarea prevederilor prezentei hotãrîri constituie încãlcãri ale disciplinei financiare şi atrage dupã caz rãspunderea disciplinarã sau materialã.
În cazul cînd aceste încãlcãri întrunesc elementele unei infracţiuni de serviciu, ele se pedepsesc potrivit legii penale.
24. Prezenta hotãrîre intra în vigoare pe data de 1 iulie 1959.
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrîri se abroga Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 484 din 2 aprilie 1952 , publicatã în Buletinul Oficial nr. 19/1952.
-----------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane hotãrãşte:
I. Drepturile angajaţilor trimişi în delegare
1. Angajaţilor trimişi în delegaţie la distanţe mai mari de 10 km, în afarã localitãţii unde se afla sediul unitãţii sau în care îşi au locul de munca obişnuit, li se compenseazã cheltuielile personale legate de efectuarea delegarii, prin plata urmãtoarelor diurne fixe (lei pe zi):
2. În cazul cînd delegarea dureazã mai mult de 30 zile neîntrerupte în aceeaşi localitate, angajaţii vor primi o indemnizaţie lunarã de 20% din salariul tarifar lunar, care nu va putea depãşi 400 lei lunar pentru delegarile în afarã raionului şi 240 lei lunar pentru delegarile în cadrul raionului.
II. Drepturile angajaţilor detasati
3. Angajaţilor detasati în unitãţi ce se afla la distanţe mai mari de 10 km în afarã perimetrului localitãţii în care se afla sediul unitãţii la care lucreazã în mod obişnuit li se acorda, în cazul cînd nu se înapoiazã la sfîrşitul zilei de lucru, pe lîngã drepturile de salariu, o indemnizaţie de detaşare calculatã astfel:
- în afarã raionului, pe primele 30 zile, o indemnizaţie zilnica egala cu diurna de delegare în afarã raionului prevãzutã de art. 1 din prezenta hotãrîre, iar pe timpul ce depãşeşte primele 30 zile, o indemnizaţie lunarã de 20% din salariul tarifar lunar, care nu va putea depãşi 400 lei lunar;
- în cadrul raionului, pe primele 30 zile o indemnizaţie zilnica egala cu diurna pentru delegare în cadrul raionului prevãzutã la art. 1 din prezenta hotãrîre, iar pe timpul ce depãşeşte primele 30 zile, o indemnizaţie lunar de 20% din salariul tarifar lunar, care nu va putea depãşi 240 lei lunar.
4. Indemnizaţia de detaşare se plãteşte lunar şi se calculeazã la salariul tarifar de încadrare realizat pe timpul detaşãrii în limita programului normal de 8 ore pe zi.
III. Drepturile angajaţilor care sînt trimişi la lucrãri de montaje
5. Prin lucrãri de montaje în sensul prezentei hotãrîri se înţeleg: lucrãrile de montaje-conducte, telemontaje şi reţele electrice pe santiere în continua mişcare, lucrãrile de montaje, punere în funcţiune, revizuire sau reparatie a instalaţiilor, maşinilor sau agregatelor în întreprinderi sau organizaţii din sectorul socialist, lucrãrile de montaj industrial pe santiere de construcţii, precum şi altele similare ce vor putea fi stabilite cu avizul Ministerului Finanţelor şi Comitetului de Stat pentru Problemele de Munca şi salarii.
6. Angajaţii trimişi în mod temporar sa efectueze asemenea lucrãri în locuri situate la o distanta de peste 10 km, în afarã perimetrului localitãţii unde ei îşi au locul de munca obişnuit, fãrã a avea posibilitatea sa se înapoieze la sfîrşitul zilei de lucru şi sînt în situaţia sa efectueze cheltuieli personale suplimentare, beneficiazã de compensarea acestor cheltuieli.
Compensarea cheltuielilor personale ale angajaţilor mentionati mai sus se face astfel:
a) pentru angajaţii trimişi pe santiere în continua mişcare sa execute lucrãri de montaje-conducte, telemontaje sau reţele electrice: prin plata unei indemnizaţii lunare de 35% din salariul tarifar de încadrare, însã nu mai puţin de 240 lei şi nu mai mult de 450 lei lunar;
b) pentru angajaţii trimişi sa execute lucrãri de montaje, punere în funcţiune, revizuire sau de reparaţii de instalaţii, maşini ori agregate în întreprinderi sau organizaţii din sectorul socialist, sau lucrãri de montaje industriale pe santiere de construcţii: prin plata urmãtoarelor indemnizaţii lunare:
- pentru primele 15 zile în aceeaşi localitate o indemnizaţie lunarã de 60% din salariul tarifar de încadrare, însã nu mai puţin de 400 lei şi nu mai mult de 600 lei lunar;
- pe timpul ce depãşeşte primele 15 zile: o indemnizaţie lunarã de 35% din salariul tarifar de încadrare, însã nu mai puţin de 240 lei şi nu mai mult de 450 lei lunar.
De indemnizaţiile prevãzute în prezentul articol nu pot beneficia muncitorii necalificati, întreprinderile avînd obligaţia sa-i recruteze dintre localnici.
7. Indemnizaţia de deplasare la lucrãrile de montaje specificate la art. 6 se plãteşte lunar şi se calculeazã la salariul tarifar de încadrare realizat pe timpul deplasarii în limita programului normal de 8 ore pe zi.
IV. Rambursarea cheltuielilor de transport
8. Angajaţii trimişi în delegare sau la lucrãrile de montaje prevãzute de art. 5 şi cei detasati în alte localitãţi situate la peste 5 km în afarã perimetrului localitãţii unde lucreazã în mod obişnuit, au dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru transport, la plecare şi inapoiere, astfel:
a) cu avionul;
b) pe calea feratã cu tren automotor rapid dupã tariful clasa II-a, numai pe distanţe mai mari de 300 km, iar cu celelalte feluri de tren dupã tariful clasa I pe distanţe mai mari de 300 km.
Decontarea cheltuielilor fãcute cu utilizarea vagonului de dormit se admit numai în cazul cãlãtoriilor de noapte şi cu aprobarea prealabilã a conducatorului unitãţii;
c) pe cai de navigaţie fluviala dupã tariful de clasa I, iar pe cai de navigaţie maritima dupã tariful de clasa II-a;
d) cu mijloace de transport în comun interurbane sau rurale de stat dupã tarife stabilite pentru aceste transporturi;
e) cu mijloace de transport particulare (altele decît autoturismele) pe trasee unde nu exista reţea de cale feratã sau de transporturi în comun ale statului şi pe distanţe mai mari de 5 km, potrivit tarifelor locale şi în limitele stabilite de dispoziţiunile legale în vigoare.
9. Au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport pe calea feratã dupã tariful clasa I pe orice fel de tren şi indiferent de distanta şi pe cai de navigaţie maritima dupã tariful clasa I directorii generali, directorii generali adjuncţi şi asimilaţii acestora potrivit normelor Ministerului Finanţelor.
V. Rambursarea cheltuielilor de cazare
10. Angajaţii trimişi în delegare în localitãţi situate la peste 10 km în afarã localitãţii unde lucreazã în mod obişnuit şi care nu se pot înapoia la sfîrşitul zilei de lucru au dreptul la decontarea cheltuielilor de cazare efectuate, în limita tarifelor legale stabilite pentru una camera cu un pat la hotelurile de categoria I-IV.
Cazarea angajaţilor aflaţi în delegare în comune se asigura prin grija comitetelor executive ale sfaturilor populare.
Cînd cazarea nu poate fi asigurata la hoteluri sau de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare, potrivit alineatului precedent, angajaţilor li se acorda 10 lei în oraşe şi 5 lei în comune pentru fiecare noapte.
Compensarea cheltuielilor de cazare la comune se face pe baza certificãrii date de comitetul executiv al sfatului popular respectiv ca nu s-a putut asigura cazarea.
11. Angajaţilor detasati, precum şi celor trimişi la lucrãrile de montaje prevãzute la art. 5, li se va asigura cazarea, de cãtre unitãţile, la care sînt trimişi, în baracamente sau clãdiri proprii, iar în cazul, cînd aceasta nu este posibil, prin închirierea spaţiului locativ necesar, în limita tarifelor legal aprobate.
VI. Dispoziţii speciale
12. Diurna de delegare se plãteşte în raport cu numãrul zilelor calendaristice în deplasare şi anume de la ora plecãrii pînã la ora înapoierii, socotindu-se fiecare 24 ore cîte, o zi de deplasare.
Angajaţii au dreptul la diurna (indemnizaţie) numai în cazul cînd deplasarea lor dureazã minimum 12 ore.
În cazul deplasarii de mai multe zile, diurna (indemnizaţia) pe ultima zi de deplasare se calculeazã potrivit prevederilor alineatului precedent.
13. Angajaţilor aflaţi în delegare, detaşare sau la lucrãrile de montaj prevãzute la art. 5 li se asigura, în afarã de diurnele sau indemnizaţiile prevãzute în hotãrîrea de fata, urmãtoarele drepturi de salarii:
a) pe timpul delegarii:
- muncitorilor: salariul mediu zilnic realizat în ultimele trei luni la locul lor permanent de munca, în calculul cãruia intra: salariul tarifar, adaosul de acord, premiile, precum şi sporurile de: calificare, pentru exercitarea unei funcţii suplimentare, de şef de echipa sau brigada şi de vechime (acolo unde sporul de vechime se plãteşte lunar);
- personalului tehnic-administrativ: salariul tarifar de încadrare cuvenit pentru timpul lucrat în program normal de 8 ore pe zi şi celelalte drepturi legate de acesta, în afarã de cele acordate pentru condiţii deosebite de munca sau de trai;
b) Pe timpul delegarii angajaţilor care prin natura funcţiei lor sînt trimişi în delegare cu regularitate: salariul tarifar de încadrare cuvenit pe timpul lucrat în program normal de 8 ore pe zi şi celelalte drepturi legate de acesta, în afarã de cele acordate pentru condiţii deosebite de munca sau de trai;
c) pe timpul detaşãrii sau al trimiterii la lucrãrile de montaje prevãzute la art. 5: drepturile de salariu aferente muncii efectiv prestate la locul de munca unde sînt trimişi.
14. Angajaţii aflaţi în delegare îşi vor executa sarcinile în timpul programului normal de lucru de 8 ore pe zi.
15. Angajaţii trimişi sa execute lucrãri de montaje pe santiere de construcţii unde se plãteşte indemnizaţie de şantier pot primi fie indemnizaţia pentru deplasãri la lucrãri de montaje, fie indemnizaţia de şantier. Ei au dreptul sa opteze pentru acela din drepturi care îi avantajeaza.
Angajaţii aflaţi sau trimişi pentru executarea unor lucrãri unde primesc indemnizaţii pentru lucrãri de montaje, indemnizaţie de şantier sau spor de izolare pentru condiţii speciale, nu au dreptul la diurna de delegare pe timpul cît se afla la aceste lucrãri.
Angajaţii care beneficiazã de diurna de delegare nu pot primi şi spor de şantier, indemnizaţie pentru lucrãri de montaje, spor de izolare sau spor pentru condiţii speciale pe timpul cît sînt trimişi în delegare pe santiere sau locuri de munca unde se plãtesc asemenea drepturi, sau se deplaseaza la aceste santiere sau locuri de munca pe baza sarcinilor de deplasare permanenta pe care le au potrivit funcţiei pe care o îndeplinesc.
16. Angajaţii care pe timpul cît se afla în deplasare sau detaşare îşi pierd temporar capacitatea de munca, primesc pe perioada acestei incapacitãţi atît diurna cît şi cheltuielile de cazare. Ei nu primesc aceste drepturi în cazul internãrii lor în spital, cu excepţia salariaţilor detasati care beneficiazã în continuare şi pe timpul spitalizarii de cazare.
17. Angajaţii ai cãror loc de munca obişnuit se afla în alta localitate decît cea în care îşi au domiciliul permanent nu beneficiazã, pe timpul cît sînt trimişi în deplasare sau detaşare în localitatea domiciliului lor, de diurna (indemnizaţie) şi cheltuieli de cazare, ci numai de rambursarea cheltuielilor de transport.
18. Este interzisã fractionarea deplasarilor şi detasarilor prin rechemarea nejustificatã a angajaţilor înainte de îndeplinirea sarcinii sau prin fixarea de la început a duratei deplasarii sau pe o perioada mai mica decît cea efectiv necesarã pentru executarea sarcinii respective.
19. Angajaţii în delegare vor putea lua masa la cantinele unitãţilor la care sînt trimişi, contra cost.
VII. Dispoziţii finale
20. Ministerele, celelalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare precum şi unitãţile subordonate vor lua toate mãsurile pentru rationalizarea delegarilor şi detasarilor în asa fel ca acestea sa se efectueze în cadrul fondurilor aprobate.
În acest scop, conducerile ministerelor, celorlalte organe centrale şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor lua mãsuri tehnico-organizatorice pentru întãrirea disciplinei de plan în întreprinderile subordonate, în vederea restringerii delegarilor cu caracter de îndrumare precum şi pentru cele legate de impulsionarea livrãrilor şi comenzilor.
21. Dispoziţiile prezentei hotãrîri nu se aplica cetãţenilor strãini angajaţi pe baza convenţiilor încheiate şi angajaţilor insotitori ai delegatiilor strãine.
Prevederile cuprinse la art. 8 şi 9 nu sînt aplicabile militarilor; rambursarea cheltuielilor de transport ale acestora se face potrivit ordinelor speciale în vigoare.
22. Ministerul Finanţelor şi Comitetul de Stat pentru Problemele de Munca şi Salarii vor întocmi în termen de 15 zile de la data publicãrii prezentei hotãrîri norme tehnice de decontare şi control a cheltuielilor de deplasare şi detaşare.
23. Nerespectarea prevederilor prezentei hotãrîri constituie încãlcãri ale disciplinei financiare şi atrage dupã caz rãspunderea disciplinarã sau materialã.
În cazul cînd aceste încãlcãri întrunesc elementele unei infracţiuni de serviciu, ele se pedepsesc potrivit legii penale.
24. Prezenta hotãrîre intra în vigoare pe data de 1 iulie 1959.
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrîri se abroga Hotãrîrea Consiliului de Miniştri nr. 484 din 2 aprilie 1952, publicatã în Buletinul Oficial nr. 19/1952.
--------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:
ARTICOL UNIC
<>Decretul nr. 292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul Asigurãrilor Sociale de Stat, republicat în Buletinul Oficial al Marii Adunãrii Naţionale nr. 25 din 17 decembrie 1962, se modifica dupã cum urmeazã:
Articolul 10 alineatul 5 va avea urmãtorul cuprins:
"(5) Muncile care se încadreazã în cele patru grupe se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentului decret. Pentru unele munci dintr-o grupa Consiliul de Miniştri va putea hotãrî aplicarea condiţiilor de varsta şi vechime în munca prevãzute pentru una din celelalte grupe".
Preşedintele
Consiliului de Stat,
GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ
--------
|
*) Traducere din limba franceza.
Subsemnaţii, autorizaţi în cuvenitã forma, reuniti sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite,
Constatind ca la 10 iunie 1958, în urma Conferintei Naţiunilor Unite privind Arbitrajul Comercial Internaţional, a fost semnatã la New York Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine.
În dorinta de a contribui la dezvoltarea comerţului european, prin înlãturarea, în mãsura posibilitãţilor, a unor dificultãţi susceptibile de a impiedica organizarea şi funcţionarea arbitrajului comercial internaţional în relaţiile dintre persoanele fizice sau juridice din diferite tari ale Europei,
Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Domeniul de aplicare a Convenţiei
1. Prezenta Convenţie se aplica:
a) convenţiilor de arbitraj încheiate, pentru reglementarea litigiilor nãscute sau care se vor naşte din operaţii de comerţ internaţional, între persoanele fizice sau juridice avînd, în momentul încheierii Convenţiei, resedinta lor obişnuitã sau sediul în State Contractante diferite;
b) procedurilor şi sentinţelor arbitrale întemeiate pe convenţiile arãtate la paragraful 1 lit. a din acest articol.
2. În sensul prezentei Convenţii se înţelege prin:
a) "convenţie de arbitraj", fie o clauza compromisorie înscrisã într-un contract, fie un compromis, contractul sau compromisul fiind semnate de pãrţi sau conţinute într-un schimb de scrisori, de telegrame sau de comunicãri prin telex şi, în raporturile între tari ale cãror legi nu impun forma scrisã pentru convenţia de arbitraj, orice convenţie încheiatã în formele permise de aceste legi;
b) "arbitraj", reglementarea litigiilor nu numai de cãtre arbitrii numiţi pentru cazuri determinate (arbitraj ad-hoc), ci şi de cãtre instituţii permanente de arbitraj;
c) "sediu", locul unde este situata întreprinderea care a încheiat convenţia de arbitraj.
ART. 2
Capacitatea persoanelor juridice de drept public de a se supune arbitrajului
1. În cazurile prevãzute de articolul I, paragraful 1 al prezentei Convenţii, persoanele juridice calificate, prin legea care le este aplicabilã, drept "persoane juridice de drept public", au facultatea de a încheia în mod valabil convenţii de arbitraj.
2. În momentul semnãrii sau ratificãrii prezentei Convenţii ori aderãrii la ea, orice stat va putea declara ca limiteazã aceasta facultate, în condiţiile precizate în declaraţia sa.
ART. 3
Capacitatea strãinilor de a fi arbitri
În arbitrajele supuse prezentei Convenţii, strãinii pot fi desemnaţi ca arbitri.
ART. 4
Organizarea arbitrajului
1. Pãrţile la o convenţie de arbitraj sînt libere sa prevadã:
a) ca litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj; în acest caz, arbitrajul se va desfasura în conformitate cu Regulamentul instituţiei desemnate; sau
b) ca litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc; în acest caz, pãrţile vor avea în special facultatea
i. de a desemna arbitrii sau de a stabili modalitãţile potrivit cãrora vor fi desemnaţi arbitrii în caz de litigiu;
îi. de a determina locul arbitrajului;
iii. de a fixa regulile de procedura pe care le vor urma arbitrii.
2. Dacã pãrţile au înţeles sa supunã reglementarea litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc şi dacã într-un termen de 30 de zile de la data notificãrii cererii de arbitraj cãtre pîrît, una din pãrţi nu şi-a desemnat arbitrul sau, acesta va fi desemnat, dacã nu exista înţelegere contrarã, la cererea celeilalte pãrţi, de cãtre Preşedintele Camerei de Comerţ competente a tarii în care partea în culpa are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul. Prezentul paragraf se aplica şi la înlocuirea arbitrilor desemnaţi de cãtre o parte sau de cãtre Preşedintele Camerei de Comerţ mai sus vizata.
3. Dacã pãrţile au hotãrît sa supunã reglementarea litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc printr-unul sau mai mulţi arbitri fãrã ca convenţia de arbitraj sa conţinã indicaţii în legatura cu mãsurile necesare pentru organizarea arbitrajului, cum ar fi cele prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, aceste mãsuri vor fi luate, dacã pãrţile nu se înţeleg în aceasta privinta şi sub rezerva cazului menţionat la paragraful 2 de mai sus, de cãtre arbitrul sau arbitrii deja desemnaţi. În lipsa unui acord între pãrţi asupra desemnãrii arbitrului unic sau în lipsa acordului între arbitri asupra mãsurilor de luat, reclamantul va putea sa se adreseze, pentru luarea acestor mãsuri, dacã pãrţile au hotãrît locul arbitrajului, la alegerea sa, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii unde se afla locul ales de pãrţi, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii în care pîrîtul îşi are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul sau; dacã pãrţile nu s-au înţeles asupra locului arbitrajului, reclamantul se va putea adresa, la alegerea sa, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii în care pîrîtul îşi are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul sau, fie Comitetului Special a cãrui compunere şi modalitate de funcţionare sînt determinate prin anexa la prezenta Convenţie. Dacã reclamantul nu-şi exercita drepturile care-i sînt acordate prin prezentul paragraf, aceste drepturi vor putea fi exercitate de cãtre pîrît sau de cãtre arbitri.
4. Preşedintele sau Comitetul Special sesizati vor putea proceda, dupã caz,
a) la desemnarea arbitrului unic, a arbitrului preşedinte, a suprrbitrului sau a arbitrului terţ;
b) la înlocuirea unuia sau a mai multor arbitri desemnaţi dupã o alta procedura decît cea prevãzutã la paragraful 2 al prezentului articol;
c) la determinarea locului arbitrajului, subintelegindu-se ca arbitrii pot sa aleagã un alt loc de arbitraj;
d) la stabilirea directa, sau prin referire la regulamentul unei instituţii arbitrale permanente, a regulilor de procedura care trebuie respectate de arbitri, dacã aceştia nu şi-au fixat regulile lor de procedura, în lipsa unui acord între pãrţi în aceasta privinta.
5. Dacã pãrţile au convenit sa supunã reglementarea litigiilor unei instituţii arbitrale permanente fãrã a desemna aceasta instituţie şi nu se înţeleg asupra acestei desemnari, reclamantul va putea sa ceara aceasta desemnare în conformitate cu procedura prevãzutã la paragraful 3 de mai sus.
6. Dacã convenţia de arbitraj nu conţine nici o indicaţie asupra modului de arbitraj (arbitraj printr-o instituţie permanenta de arbitraj sau arbitraj ad-hoc) cãruia pãrţile s-au înţeles sa supunã litigiul lor şi dacã pãrţile nu cad de acord asupra acestei chestiuni, reclamantul va avea facultatea de a recurge, în aceasta privinta, la procedura prevãzutã la paragraful 3 de mai sus. Preşedintele Camerei de Comerţ competente sau Comitetul Special pot, fie sa îndrepte pãrţile la o instituţie permanenta de arbitraj, fie sa le invite sa-şi desemneze arbitrii, într-un termen pe care îl vor fixa pãrţilor, şi sa convinã în acelaşi termen asupra mãsurilor necesare functionarii arbitrajului. În acest din urma caz, vor fi aplicabile paragrafele 2, 3 şi 4 din prezentul articol.
7. Dacã în termen de 60 de zile din momentul în care a fost sesizat cu una din cererile enumerate la paragrafele 2, 3, 4, 5 şi 6 ale acestui articol, Preşedintele Camerei de Comerţ desemnat în baza unuia din aceste paragrafe, n-a dat urmare cererii, reclamantul va putea sa se adreseze Comitetului Special pentru ca acesta sa-şi asume funcţiile care nu au fost îndeplinite.
ART. 5
Declinarea competentei arbitrale
1. Partea care înţelege sa ridice o excepţie intemeiata pe incompetenta arbitrului trebuie, cînd este vorba de excepţii întemeiate pe inexistenta, nulitatea sau caducitatea convenţiei de arbitraj, sa facã acest lucru în cursul procedurii arbitrale, cel mai tirziu în momentul prezentãrii apararilor sale în fond, iar cînd este vorba de excepţii întemeiate pe faptul ca chestiunea litigioasa ar depãşi împuternicirile arbitrului, de îndatã ce va fi ridicatã, în procedura arbitralã, problema care ar depãşi aceste împuterniciri. Cînd intirzierea pãrţilor în ridicarea exceptiei este datoratã unei cauze socotitã intemeiata de cãtre arbitru, acesta va declara excepţia admisibilã.
2. Excepţiile de incompetenta arãtate la paragraful 1 de mai sus şi care nu au fost ridicate în termenele fixate în acest paragraf 1, nu vor mai putea fi ridicate în cursul procedurii arbitrale, dacã este vorba de excepţii pe care, în virtutea legii aplicabile de cãtre arbitru, pãrţile au singure facultatea de a le invoca, nici în cursul unei proceduri judiciare ulterioare asupra fondului sau executãrii sentinţei, dacã este vorba de excepţii lãsate la facultatea pãrţilor în virtutea legii determinate de norma conflictuala a instanţei judecãtoreşti sesizate cu fondul sau cu executarea sentinţei. Judecãtorul va putea totuşi controla decizia prin care arbitrul a constatat tardivitatea exceptiei.
3. Sub rezerva controlului judiciar ulterior prevãzut prin legea forului, arbitrul a cãrui competenta este contestatã nu trebuie sa se desesizeze de proces; el are dreptul de a hotãrî asupra propriei sale competente şi asupra existenţei sau valabilitãţii convenţiei de arbitraj sau a contractului din care aceasta convenţie face parte.
ART. 6
Competenta judiciarã
1. Excepţia intemeiata pe existenta unei convenţii de arbitraj şi prezentatã în fata instanţei judecãtoreşti sesizate de cãtre una din pãrţi la convenţia de arbitraj, trebuie sa fie ridicatã de cãtre pîrît, sub pedeapsa decãderii, înaintea sau în momentul prezentãrii apararilor sale asupra fondului, dupã cum legea instanţei sesizate considera excepţia de incompetenta ca o chestiune de procedura sau de fond.
2. Cînd vor trebui sa se pronunţe asupra existenţei sau valabilitãţii unei convenţii de arbitraj, tribunalele Statelor Contractante vor hotãrî, în ceea ce priveşte capacitatea pãrţilor, potrivit legii care este aplicabilã, iar în ceea ce priveşte celelalte probleme:
a) conform legii cãreia pãrţile au supus convenţia de arbitraj;
b) în lipsa unei indicaţii în aceasta privinta, conform legii tarii unde sentinta trebuie sa fie pronunţatã;
c) în lipsa indicaţiilor asupra legii la care pãrţile au supus convenţia şi dacã, în momentul în care problema este supusã unei instanţe judecãtoreşti, nu este posibil sa se prevadã care este ţara în care se va da sentinta, conform legii competente în virtutea normelor conflictuale ale tribunalului sesizat.
Judecãtorul sesizat poate sa nu recunoascã convenţia de arbitraj dacã, dupã legea forului, litigiul nu este susceptibil de arbitraj.
3. Cînd, înaintea oricãrui recurs la o instanta judecãtoreascã, a fost introdusã o procedura de arbitraj, instanţele judecãtoreşti ale Statelor Contractante, sesizate ulterior cu o cerere referitoare la acelaşi litigiu, între aceleaşi pãrţi, sau cu o cerere în constatarea inexistentei, a nulitãţii sau a caducitatii convenţiei de arbitraj, vor suspenda, afarã de cazul cînd exista motive grave, judecata asupra competentei arbitrului pînã la pronunţarea sentinţei arbitrale.
4. Cererea de mãsuri provizorii sau conservatorii adresatã unei autoritãţi judiciare nu trebuie sa fie consideratã ca incompatibilã cu convenţia de arbitraj, şi nici ca o supunere a litigiului, în ceea ce priveşte fondul sau, instanţei judecãtoreşti.
ART. 7
Legea aplicabilã
1. Pãrţile sînt libere sa determine legea pe care arbitrii trebuie sa o aplice fondului litigiului. În lipsa indicarii de cãtre pãrţi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea desemnatã de norma conflictuala pe care ei o vor considera potrivita în speta. În amindoua cazurile, arbitrii vor tine seama de stipulaţiile contractului şi de uzanţele comerciale.
2. Arbitrii vor hotãrî ca mediatori amiabili*), dacã aceasta este vointa pãrţilor şi dacã legea care reglementeazã arbitrajul permite acest lucru.
-----------------
*) ("en amiables compositeurs").
ART. 8
Motivarea sentinţei
Se considera ca pãrţile s-au înţeles ca sentinta arbitralã sa fie motivatã, afarã de cazul cînd:
a) pãrţile au declarat în mod expres ca sentinta nu trebuie sa fie motivatã; sau
b) ele s-au supus unei proceduri arbitrale în cadrul cãreia nu este obiceiul de a se motiva sentinta şi în mãsura în care, în acest caz, pãrţile sau una din ele nu cer în mod expres înainte de încheierea dezbaterilor sau, dacã nu au fost dezbateri, înainte de redactarea sentinţei, ca sentinta sa fie motivatã.
ART. 9
Anularea sentinţei arbitrale
1. Anularea într-unul din Statele Contractante a unei sentinţe arbitrale ce cade sub prevederile prezentei Convenţii nu va constitui un motiv de refuz de recunoaştere sau de executare într-un alt Stat Contractant decît dacã aceasta anulare a fost pronunţatã în Statul în care, sau dupã legea cãruia, sentinta a fost data şi aceasta pentru unul din urmãtoarele motive:
a) pãrţile la convenţia de arbitraj erau, conform legii care le este aplicabilã, lovite de incapacitate, sau zisa convenţie nu este valabilã potrivit legii cãreia pãrţile au supus-o sau, în lipsa indicaţiilor în aceasta privinta, potrivit legii tarii unde sentinta a fost pronunţatã; sau
b) partea care cere anularea nu a fost informatã în mod cuvenit despre desemnarea arbitrului sau despre procedura arbitralã, sau i-a fost imposibil dintr-un alt motiv sa-şi susţinã cauza; sau
c) sentinta se referã la un diferend nementionat în compromis sau care nu intra în prevederile clauzei compromisorii; sau conţine hotãrîri care depãşesc termenii compromisului sau ai clauzei compromisorii; totuşi, dacã dispoziţiile sentinţei care se referã la probleme supuse arbitrajului pot fi separate de cele care se referã la probleme nesupuse arbitrajului, primele vor putea sa nu fie anulate; sau
d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformã cu convenţia pãrţilor sau, în lipsa convenţiei, cu dispoziţiile articolului IV din prezenta Convenţie.
2. În raporturile între Statele Contractante care sînt Pãrţi şi la Convenţia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, paragraful 1 din prezentul articol are drept efect de a limita numai la cauzele de anulare pe care el le enumera, aplicarea articolului V, paragraful 1 lit. e din Convenţia de la New York.
ART. 10
Dispoziţii finale
1. Prezenta Convenţie este deschisã pentru semnare sau aderare ţãrilor membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţãrilor admise la Comisie cu titlu consultativ conform paragrafului 8 din mandatul acestei Comisii.
2. Ţãrile susceptibile de a participa la anumite lucrãri ale Comisiei Economice pentru Europa, în baza paragrafului 11 din mandatul acestei Comisii, pot deveni Pãrţi Contractante la prezenta Convenţie prin aderare dupã intrarea ei în vigoare.
3. Convenţia va fi deschisã pentru semnare pînã la 31 decembrie 1961 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va rãmîne deschisã pentru aderare.
4. Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii.
5. Instrumentele de ratificare sau aderare vor fi depuse la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
6. La semnarea prezentei Convenţii, la ratificarea ei sau la aderare, Pãrţile Contractante vor comunica Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite lista Camerelor de Comerţ sau a altor instituţii din ţara lor ale cãror Presedinti îşi asuma funcţiile încredinţate de articolul IV din prezenta Convenţie preşedinţilor Camerelor de Comerţ competente.
7. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere valabilitãţii acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate sau care vor fi încheiate de cãtre Statele Contractante în materie de arbitraj.
8. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate la paragraful 1 din prezentul articol vor depune instrumentele lor de ratificare sau aderare. Pentru fiecare ţara care va ratifica sau adera ulterior, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã depunerea instrumentului de ratificare sau aderare a acestei tari.
9. Fiecare Parte Contractantã va putea sa denunţe prezenta Convenţie printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea îşi va produce efectul la 12 luni dupã data la care Secretarul General a primit notificarea.
10. Dacã dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, numãrul Pãrţilor Contractante va fi, ca urmare a denuntarilor, redus la mai puţin de cinci, prezenta Convenţie va inceta de a fi în vigoare începînd de la data la care ultima din aceste denuntari îşi va produce efectul.
11. Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor prevãzute la paragraful 1, ca şi ţãrilor devenite Pãrţi Contractante prin aplicarea paragrafului 2 din prezentul articol:
a) declaraţiile fãcute în baza paragrafului 2 din articolul II;
b) ratificarile şi aderarile în baza paragrafului 1 şi 2 din prezentul articol;
c) comunicãrile primite conform paragrafului 6 din prezentul articol;
d) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform paragrafului 8 din prezentul articol;
e) denuntarile în baza paragrafului 9 din prezentul articol;
f) abrogarea prezentei Convenţii conform paragrafului 10 din prezentul articol.
12. Dupã 31 decembrie 1961, originalul prezentei Convenţii va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate fiecãrei tari prevãzute de paragraful 1 şi 2 din prezentul articol.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în cuvenitã forma, au semnat prezenta Convenţie.
Facuta la Geneva, la douazecisiunu aprilie 1961, într-un singur exemplar, în limbile franceza, engleza şi rusa, toate trei textele avînd aceeaşi valabilitate.
ANEXA 1
Compunerea şi modul de funcţionare a Comitetului Special prevãzut de articolul IV al Convenţiei*)
*) Traducere din limba franceza.
1. Comitetul Special prevãzut de articolul IV al Convenţiei va fi compus din doi membri titulari şi dintr-un Preşedinte. Unul din membrii titulari va fi ales de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate, conform articolului X paragraful 6 al Convenţiei, de cãtre Statele în care, în momentul deschiderii pentru semnare a Convenţiei, exista Comitete naţionale ale Camerei de Comerţ Internaţionale şi care, în momentul alegerii, vor fi Pãrţi la Convenţie. Celãlalt membru va fi ales de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate, conform articolului X paragraful 6 al Convenţiei, de cãtre Statele în care, în momentul deschiderii pentru semnare a Convenţiei, nu exista Comitete naţionale ale Camerei de Comerţ Internaţionale şi care, în momentul alegerii, vor fi pãrţi la Convenţie.
2. Persoanele chemate sa exercite, în condiţiile prevãzute de paragraful 7 de mai jos, funcţiile de Preşedinte al Comitetului Special vor fi de asemenea alese de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii, asa cum este prevãzut la paragraful 1 din prezenta anexa.
3. Camerele de Comerţ sau celelalte instituţii prevãzute la paragraful 1 din prezenta anexa vor alege, în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii ca şi pe Preşedinţii şi membrii titulari, supleanţi pentru cazurile de împiedicare temporarã a Preşedinţilor sau a membrilor titulari mentionati. În caz de împiedicare permanenta sau de demisie a unui Preşedinte sau a unui membru titular, supleantul ales pentru a-l înlocui devine, dupã caz, Preşedinte sau membru titular şi grupul de Camere de Comerţ sau de alte instituţii care alesese pe supleantul devenit Preşedinte sau membru titular, va proceda la alegerea unui nou supleant.
4. Primele alegeri ale Comitetului vor avea loc în timp de 90 de zile de la depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare sau aderare. Vor putea de asemenea participa la aceste alegeri Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate de cãtre Statele care, fiind semnatare, nu sînt încã Pãrţi la Convenţie. Dacã nu este posibil sa se procedeze la alegeri în termenul indicat, aplicarea paragrafelor 3-7 din articolul IV al Convenţiei va fi suspendatã pînã cînd se va proceda la alegeri în condiţiile prevãzute mai sus.
5. Sub rezerva prevederilor paragrafului 7 de mai jos, membrii Comitetului Special vor fi aleşi pentru o perioada de patru ani. Noi alegeri vor trebui sa aibã loc în primele şase luni ale celui de-al patrulea an de la alegerile precedente. Dacã o noua procedura de alegere a membrilor Comitetului Special nu a dat rezultate, membrii aleşi în alegerile precedente vor continua sa-şi exercite funcţiile pînã la alegerea noilor membri.
6. Rezultatele alegerilor membrilor Comitetului Special vor fi comunicate Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite care le va notifica Statelor prevãzute în paragraful 1 al articolului X al prezentei Convenţii, ca şi Statelor devenite Pãrţi Contractante în baza paragrafului 2 al articolului X. Secretarul General va notifica de asemenea aceloraşi State eventuala suspendare şi punerea în aplicare a paragrafelor 3-7 ale articolului IV din Convenţie, în baza paragrafului 4 din prezenta anexa.
7. Persoanele alese cu titlu de Preşedinte îşi vor exercita funcţiile pe rind, fiecare timp de doi ani. Atribuirea funcţiei de Preşedinte uneia din aceste doua persoane în timpul primei perioade de doi ani dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, va fi hotarita prin tragere la sorţi. Preşedinţia va fi dupã aceea atribuitã de fiecare data, pentru o noua perioada de doi ani, persoanei aleasã ca Preşedinte de cãtre grupul de tari altul decît acela care l-a ales pe Preşedintele care şi-a exercitat funcţiile în perioada de doi ani imediat precedenta.
8. Cererile cãtre Comitetul Special prevãzute în paragrafele 3-7 ale articolului IV al Convenţiei vor fi adresate Secretarului Executiv al Comisiei Economice pentru Europa. Secretarul Executiv va sesiza mai întîi pe membrul Comitetului Special ales de cãtre grupul de tari altul decît cel care a ales pe Preşedintele în exerciţiu în momentul introducerii cererii. Soluţia propusã de cãtre membrul sesizat în primul rind va fi transmisã de cãtre Secretarul Executiv celuilalt membru al Comitetului şi, dacã acesta o accepta, aceasta soluţie va fi consideratã ca o hotãrîre a Comitetului şi comunicatã, ca atare, de cãtre Secretarul Executiv reclamantului.
9. Dacã cei doi membri ai Comitetului Special, sesizati de cãtre Secretarul Executiv, nu se înţeleg asupra unei soluţii pe cale de corespondenta, Secretarul Executiv va convoca o reuniune a Comitetului Special la Geneva spre a incerca sa se ajungã la o hotãrîre unanima asupra cererii. În lipsa unanimitatii, hotãrîrea Comitetului va fi luatã cu majoritate de voturi şi comunicatã de cãtre Secretarul Executiv reclamantului.
10. Cheltuielile legate de intervenţia Comitetului Special într-un litigiu supus prezentei Convenţii vor fi efectuate de cãtre reclamant şi considerate drept cheltuieli de procedura.
---------
|
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romine decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia europeanã de arbitraj comercial internaţional, încheiatã la Geneva, la 21 aprilie 1961.
CONVENŢIA EUROPEANĂ DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAŢIONAL*)
*) Traducere din limba franceza.
Subsemnaţii, autorizaţi în cuvenitã forma, reuniti sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite,
Constatind ca la 10 iunie 1958, în urma Conferintei Naţiunilor Unite privind Arbitrajul Comercial Internaţional, a fost semnatã la New York Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine.
În dorinta de a contribui la dezvoltarea comerţului european, prin înlãturarea, în mãsura posibilitãţilor, a unor dificultãţi susceptibile de a impiedica organizarea şi funcţionarea arbitrajului comercial internaţional în relaţiile dintre persoanele fizice sau juridice din diferite tari ale Europei,
Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Domeniul de aplicare a Convenţiei
1. Prezenta Convenţie se aplica:
a) convenţiilor de arbitraj încheiate, pentru reglementarea litigiilor nãscute sau care se vor naşte din operaţii de comerţ internaţional, între persoanele fizice sau juridice avînd, în momentul încheierii Convenţiei, resedinta lor obişnuitã sau sediul în State Contractante diferite;
b) procedurilor şi sentinţelor arbitrale întemeiate pe convenţiile arãtate la paragraful 1 lit. a din acest articol.
2. În sensul prezentei Convenţii se înţelege prin:
a) "convenţie de arbitraj", fie o clauza compromisorie înscrisã într-un contract, fie un compromis, contractul sau compromisul fiind semnate de pãrţi sau conţinute într-un schimb de scrisori, de telegrame sau de comunicãri prin telex şi, în raporturile între tari ale cãror legi nu impun forma scrisã pentru convenţia de arbitraj, orice convenţie încheiatã în formele permise de aceste legi;
b) "arbitraj", reglementarea litigiilor nu numai de cãtre arbitrii numiţi pentru cazuri determinate (arbitraj ad-hoc), ci şi de cãtre instituţii permanente de arbitraj;
c) "sediu", locul unde este situata întreprinderea care a încheiat convenţia de arbitraj.
ART. 2
Capacitatea persoanelor juridice de drept public de a se supune arbitrajului
1. În cazurile prevãzute de articolul I, paragraful 1 al prezentei Convenţii, persoanele juridice calificate, prin legea care le este aplicabilã, drept "persoane juridice de drept public", au facultatea de a încheia în mod valabil convenţii de arbitraj.
2. În momentul semnãrii sau ratificãrii prezentei Convenţii ori aderãrii la ea, orice stat va putea declara ca limiteazã aceasta facultate, în condiţiile precizate în declaraţia sa.
ART. 3
Capacitatea strãinilor de a fi arbitri
În arbitrajele supuse prezentei Convenţii, strãinii pot fi desemnaţi ca arbitri.
ART. 4
Organizarea arbitrajului
1. Pãrţile la o convenţie de arbitraj sînt libere sa prevadã:
a) ca litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj; în acest caz, arbitrajul se va desfasura în conformitate cu Regulamentul instituţiei desemnate; sau
b) ca litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc; în acest caz, pãrţile vor avea în special facultatea
i. de a desemna arbitrii sau de a stabili modalitãţile potrivit cãrora vor fi desemnaţi arbitrii în caz de litigiu;
îi. de a determina locul arbitrajului;
iii. de a fixa regulile de procedura pe care le vor urma arbitrii.
2. Dacã pãrţile au înţeles sa supunã reglementarea litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc şi dacã într-un termen de 30 de zile de la data notificãrii cererii de arbitraj cãtre pîrît, una din pãrţi nu şi-a desemnat arbitrul sau, acesta va fi desemnat, dacã nu exista înţelegere contrarã, la cererea celeilalte pãrţi, de cãtre Preşedintele Camerei de Comerţ competente a tarii în care partea în culpa are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul. Prezentul paragraf se aplica şi la înlocuirea arbitrilor desemnaţi de cãtre o parte sau de cãtre Preşedintele Camerei de Comerţ mai sus vizata.
3. Dacã pãrţile au hotãrît sa supunã reglementarea litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc printr-unul sau mai mulţi arbitri fãrã ca convenţia de arbitraj sa conţinã indicaţii în legatura cu mãsurile necesare pentru organizarea arbitrajului, cum ar fi cele prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, aceste mãsuri vor fi luate, dacã pãrţile nu se înţeleg în aceasta privinta şi sub rezerva cazului menţionat la paragraful 2 de mai sus, de cãtre arbitrul sau arbitrii deja desemnaţi. În lipsa unui acord între pãrţi asupra desemnãrii arbitrului unic sau în lipsa acordului între arbitri asupra mãsurilor de luat, reclamantul va putea sa se adreseze, pentru luarea acestor mãsuri, dacã pãrţile au hotãrît locul arbitrajului, la alegerea sa, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii unde se afla locul ales de pãrţi, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii în care pîrîtul îşi are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul sau; dacã pãrţile nu s-au înţeles asupra locului arbitrajului, reclamantul se va putea adresa, la alegerea sa, fie Preşedintelui Camerei de Comerţ competente a tarii în care pîrîtul îşi are, în momentul introducerii cererii de arbitraj, resedinta sa obişnuitã sau sediul sau, fie Comitetului Special a cãrui compunere şi modalitate de funcţionare sînt determinate prin anexa la prezenta Convenţie. Dacã reclamantul nu-şi exercita drepturile care-i sînt acordate prin prezentul paragraf, aceste drepturi vor putea fi exercitate de cãtre pîrît sau de cãtre arbitri.
4. Preşedintele sau Comitetul Special sesizati vor putea proceda, dupã caz,
a) la desemnarea arbitrului unic, a arbitrului preşedinte, a suprrbitrului sau a arbitrului terţ;
b) la înlocuirea unuia sau a mai multor arbitri desemnaţi dupã o alta procedura decît cea prevãzutã la paragraful 2 al prezentului articol;
c) la determinarea locului arbitrajului, subintelegindu-se ca arbitrii pot sa aleagã un alt loc de arbitraj;
d) la stabilirea directa, sau prin referire la regulamentul unei instituţii arbitrale permanente, a regulilor de procedura care trebuie respectate de arbitri, dacã aceştia nu şi-au fixat regulile lor de procedura, în lipsa unui acord între pãrţi în aceasta privinta.
5. Dacã pãrţile au convenit sa supunã reglementarea litigiilor unei instituţii arbitrale permanente fãrã a desemna aceasta instituţie şi nu se înţeleg asupra acestei desemnari, reclamantul va putea sa ceara aceasta desemnare în conformitate cu procedura prevãzutã la paragraful 3 de mai sus.
6. Dacã convenţia de arbitraj nu conţine nici o indicaţie asupra modului de arbitraj (arbitraj printr-o instituţie permanenta de arbitraj sau arbitraj ad-hoc) cãruia pãrţile s-au înţeles sa supunã litigiul lor şi dacã pãrţile nu cad de acord asupra acestei chestiuni, reclamantul va avea facultatea de a recurge, în aceasta privinta, la procedura prevãzutã la paragraful 3 de mai sus. Preşedintele Camerei de Comerţ competente sau Comitetul Special pot, fie sa îndrepte pãrţile la o instituţie permanenta de arbitraj, fie sa le invite sa-şi desemneze arbitrii, într-un termen pe care îl vor fixa pãrţilor, şi sa convinã în acelaşi termen asupra mãsurilor necesare functionarii arbitrajului. În acest din urma caz, vor fi aplicabile paragrafele 2, 3 şi 4 din prezentul articol.
7. Dacã în termen de 60 de zile din momentul în care a fost sesizat cu una din cererile enumerate la paragrafele 2, 3, 4, 5 şi 6 ale acestui articol, Preşedintele Camerei de Comerţ desemnat în baza unuia din aceste paragrafe, n-a dat urmare cererii, reclamantul va putea sa se adreseze Comitetului Special pentru ca acesta sa-şi asume funcţiile care nu au fost îndeplinite.
ART. 5
Declinarea competentei arbitrale
1. Partea care înţelege sa ridice o excepţie intemeiata pe incompetenta arbitrului trebuie, cînd este vorba de excepţii întemeiate pe inexistenta, nulitatea sau caducitatea convenţiei de arbitraj, sa facã acest lucru în cursul procedurii arbitrale, cel mai tirziu în momentul prezentãrii apararilor sale în fond, iar cînd este vorba de excepţii întemeiate pe faptul ca chestiunea litigioasa ar depãşi împuternicirile arbitrului, de îndatã ce va fi ridicatã, în procedura arbitralã, problema care ar depãşi aceste împuterniciri. Cînd intirzierea pãrţilor în ridicarea exceptiei este datoratã unei cauze socotitã intemeiata de cãtre arbitru, acesta va declara excepţia admisibilã.
2. Excepţiile de incompetenta arãtate la paragraful 1 de mai sus şi care nu au fost ridicate în termenele fixate în acest paragraf 1, nu vor mai putea fi ridicate în cursul procedurii arbitrale, dacã este vorba de excepţii pe care, în virtutea legii aplicabile de cãtre arbitru, pãrţile au singure facultatea de a le invoca, nici în cursul unei proceduri judiciare ulterioare asupra fondului sau executãrii sentinţei, dacã este vorba de excepţii lãsate la facultatea pãrţilor în virtutea legii determinate de norma conflictuala a instanţei judecãtoreşti sesizate cu fondul sau cu executarea sentinţei. Judecãtorul va putea totuşi controla decizia prin care arbitrul a constatat tardivitatea exceptiei.
3. Sub rezerva controlului judiciar ulterior prevãzut prin legea forului, arbitrul a cãrui competenta este contestatã nu trebuie sa se desesizeze de proces; el are dreptul de a hotãrî asupra propriei sale competente şi asupra existenţei sau valabilitãţii convenţiei de arbitraj sau a contractului din care aceasta convenţie face parte.
ART. 6
Competenta judiciarã
1. Excepţia intemeiata pe existenta unei convenţii de arbitraj şi prezentatã în fata instanţei judecãtoreşti sesizate de cãtre una din pãrţi la convenţia de arbitraj, trebuie sa fie ridicatã de cãtre pîrît, sub pedeapsa decãderii, înaintea sau în momentul prezentãrii apararilor sale asupra fondului, dupã cum legea instanţei sesizate considera excepţia de incompetenta ca o chestiune de procedura sau de fond.
2. Cînd vor trebui sa se pronunţe asupra existenţei sau valabilitãţii unei convenţii de arbitraj, tribunalele Statelor Contractante vor hotãrî, în ceea ce priveşte capacitatea pãrţilor, potrivit legii care este aplicabilã, iar în ceea ce priveşte celelalte probleme:
a) conform legii cãreia pãrţile au supus convenţia de arbitraj;
b) în lipsa unei indicaţii în aceasta privinta, conform legii tarii unde sentinta trebuie sa fie pronunţatã;
c) în lipsa indicaţiilor asupra legii la care pãrţile au supus convenţia şi dacã, în momentul în care problema este supusã unei instanţe judecãtoreşti, nu este posibil sa se prevadã care este ţara în care se va da sentinta, conform legii competente în virtutea normelor conflictuale ale tribunalului sesizat.
Judecãtorul sesizat poate sa nu recunoascã convenţia de arbitraj dacã, dupã legea forului, litigiul nu este susceptibil de arbitraj.
3. Cînd, înaintea oricãrui recurs la o instanta judecãtoreascã, a fost introdusã o procedura de arbitraj, instanţele judecãtoreşti ale Statelor Contractante, sesizate ulterior cu o cerere referitoare la acelaşi litigiu, între aceleaşi pãrţi, sau cu o cerere în constatarea inexistentei, a nulitãţii sau a caducitatii convenţiei de arbitraj, vor suspenda, afarã de cazul cînd exista motive grave, judecata asupra competentei arbitrului pînã la pronunţarea sentinţei arbitrale.
4. Cererea de mãsuri provizorii sau conservatorii adresatã unei autoritãţi judiciare nu trebuie sa fie consideratã ca incompatibilã cu convenţia de arbitraj, şi nici ca o supunere a litigiului, în ceea ce priveşte fondul sau, instanţei judecãtoreşti.
ART. 7
Legea aplicabilã
1. Pãrţile sînt libere sa determine legea pe care arbitrii trebuie sa o aplice fondului litigiului. În lipsa indicarii de cãtre pãrţi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea desemnatã de norma conflictuala pe care ei o vor considera potrivita în speta. În amindoua cazurile, arbitrii vor tine seama de stipulaţiile contractului şi de uzanţele comerciale.
2. Arbitrii vor hotãrî ca mediatori amiabili*), dacã aceasta este vointa pãrţilor şi dacã legea care reglementeazã arbitrajul permite acest lucru.
-----------------
*) ("en amiables compositeurs").
ART. 8
Motivarea sentinţei
Se considera ca pãrţile s-au înţeles ca sentinta arbitralã sa fie motivatã, afarã de cazul cînd:
a) pãrţile au declarat în mod expres ca sentinta nu trebuie sa fie motivatã; sau
b) ele s-au supus unei proceduri arbitrale în cadrul cãreia nu este obiceiul de a se motiva sentinta şi în mãsura în care, în acest caz, pãrţile sau una din ele nu cer în mod expres înainte de încheierea dezbaterilor sau, dacã nu au fost dezbateri, înainte de redactarea sentinţei, ca sentinta sa fie motivatã.
ART. 9
Anularea sentinţei arbitrale
1. Anularea într-unul din Statele Contractante a unei sentinţe arbitrale ce cade sub prevederile prezentei Convenţii nu va constitui un motiv de refuz de recunoaştere sau de executare într-un alt Stat Contractant decît dacã aceasta anulare a fost pronunţatã în Statul în care, sau dupã legea cãruia, sentinta a fost data şi aceasta pentru unul din urmãtoarele motive:
a) pãrţile la convenţia de arbitraj erau, conform legii care le este aplicabilã, lovite de incapacitate, sau zisa convenţie nu este valabilã potrivit legii cãreia pãrţile au supus-o sau, în lipsa indicaţiilor în aceasta privinta, potrivit legii tarii unde sentinta a fost pronunţatã; sau
b) partea care cere anularea nu a fost informatã în mod cuvenit despre desemnarea arbitrului sau despre procedura arbitralã, sau i-a fost imposibil dintr-un alt motiv sa-şi susţinã cauza; sau
c) sentinta se referã la un diferend nementionat în compromis sau care nu intra în prevederile clauzei compromisorii; sau conţine hotãrîri care depãşesc termenii compromisului sau ai clauzei compromisorii; totuşi, dacã dispoziţiile sentinţei care se referã la probleme supuse arbitrajului pot fi separate de cele care se referã la probleme nesupuse arbitrajului, primele vor putea sa nu fie anulate; sau
d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformã cu convenţia pãrţilor sau, în lipsa convenţiei, cu dispoziţiile articolului IV din prezenta Convenţie.
2. În raporturile între Statele Contractante care sînt Pãrţi şi la Convenţia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, paragraful 1 din prezentul articol are drept efect de a limita numai la cauzele de anulare pe care el le enumera, aplicarea articolului V, paragraful 1 lit. e din Convenţia de la New York.
ART. 10
Dispoziţii finale
1. Prezenta Convenţie este deschisã pentru semnare sau aderare ţãrilor membre ale Comisiei Economice pentru Europa şi ţãrilor admise la Comisie cu titlu consultativ conform paragrafului 8 din mandatul acestei Comisii.
2. Ţãrile susceptibile de a participa la anumite lucrãri ale Comisiei Economice pentru Europa, în baza paragrafului 11 din mandatul acestei Comisii, pot deveni Pãrţi Contractante la prezenta Convenţie prin aderare dupã intrarea ei în vigoare.
3. Convenţia va fi deschisã pentru semnare pînã la 31 decembrie 1961 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va rãmîne deschisã pentru aderare.
4. Prezenta Convenţie este supusã ratificãrii.
5. Instrumentele de ratificare sau aderare vor fi depuse la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
6. La semnarea prezentei Convenţii, la ratificarea ei sau la aderare, Pãrţile Contractante vor comunica Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite lista Camerelor de Comerţ sau a altor instituţii din ţara lor ale cãror Presedinti îşi asuma funcţiile încredinţate de articolul IV din prezenta Convenţie preşedinţilor Camerelor de Comerţ competente.
7. Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere valabilitãţii acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate sau care vor fi încheiate de cãtre Statele Contractante în materie de arbitraj.
8. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate la paragraful 1 din prezentul articol vor depune instrumentele lor de ratificare sau aderare. Pentru fiecare ţara care va ratifica sau adera ulterior, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi dupã depunerea instrumentului de ratificare sau aderare a acestei tari.
9. Fiecare Parte Contractantã va putea sa denunţe prezenta Convenţie printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea îşi va produce efectul la 12 luni dupã data la care Secretarul General a primit notificarea.
10. Dacã dupã intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, numãrul Pãrţilor Contractante va fi, ca urmare a denuntarilor, redus la mai puţin de cinci, prezenta Convenţie va inceta de a fi în vigoare începînd de la data la care ultima din aceste denuntari îşi va produce efectul.
11. Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor prevãzute la paragraful 1, ca şi ţãrilor devenite Pãrţi Contractante prin aplicarea paragrafului 2 din prezentul articol:
a) declaraţiile fãcute în baza paragrafului 2 din articolul II;
b) ratificarile şi aderarile în baza paragrafului 1 şi 2 din prezentul articol;
c) comunicãrile primite conform paragrafului 6 din prezentul articol;
d) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform paragrafului 8 din prezentul articol;
e) denuntarile în baza paragrafului 9 din prezentul articol;
f) abrogarea prezentei Convenţii conform paragrafului 10 din prezentul articol.
12. Dupã 31 decembrie 1961, originalul prezentei Convenţii va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate fiecãrei tari prevãzute de paragraful 1 şi 2 din prezentul articol.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în cuvenitã forma, au semnat prezenta Convenţie.
Facuta la Geneva, la douazecisiunu aprilie 1961, într-un singur exemplar, în limbile franceza, engleza şi rusa, toate trei textele avînd aceeaşi valabilitate.
ANEXA 1
Compunerea şi modul de funcţionare a Comitetului Special prevãzut de articolul IV al Convenţiei*)
*) Traducere din limba franceza.
1. Comitetul Special prevãzut de articolul IV al Convenţiei va fi compus din doi membri titulari şi dintr-un Preşedinte. Unul din membrii titulari va fi ales de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate, conform articolului X paragraful 6 al Convenţiei, de cãtre Statele în care, în momentul deschiderii pentru semnare a Convenţiei, exista Comitete naţionale ale Camerei de Comerţ Internaţionale şi care, în momentul alegerii, vor fi Pãrţi la Convenţie. Celãlalt membru va fi ales de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate, conform articolului X paragraful 6 al Convenţiei, de cãtre Statele în care, în momentul deschiderii pentru semnare a Convenţiei, nu exista Comitete naţionale ale Camerei de Comerţ Internaţionale şi care, în momentul alegerii, vor fi pãrţi la Convenţie.
2. Persoanele chemate sa exercite, în condiţiile prevãzute de paragraful 7 de mai jos, funcţiile de Preşedinte al Comitetului Special vor fi de asemenea alese de cãtre Camerele de Comerţ sau alte instituţii, asa cum este prevãzut la paragraful 1 din prezenta anexa.
3. Camerele de Comerţ sau celelalte instituţii prevãzute la paragraful 1 din prezenta anexa vor alege, în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii ca şi pe Preşedinţii şi membrii titulari, supleanţi pentru cazurile de împiedicare temporarã a Preşedinţilor sau a membrilor titulari mentionati. În caz de împiedicare permanenta sau de demisie a unui Preşedinte sau a unui membru titular, supleantul ales pentru a-l înlocui devine, dupã caz, Preşedinte sau membru titular şi grupul de Camere de Comerţ sau de alte instituţii care alesese pe supleantul devenit Preşedinte sau membru titular, va proceda la alegerea unui nou supleant.
4. Primele alegeri ale Comitetului vor avea loc în timp de 90 de zile de la depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare sau aderare. Vor putea de asemenea participa la aceste alegeri Camerele de Comerţ sau alte instituţii desemnate de cãtre Statele care, fiind semnatare, nu sînt încã Pãrţi la Convenţie. Dacã nu este posibil sa se procedeze la alegeri în termenul indicat, aplicarea paragrafelor 3-7 din articolul IV al Convenţiei va fi suspendatã pînã cînd se va proceda la alegeri în condiţiile prevãzute mai sus.
5. Sub rezerva prevederilor paragrafului 7 de mai jos, membrii Comitetului Special vor fi aleşi pentru o perioada de patru ani. Noi alegeri vor trebui sa aibã loc în primele şase luni ale celui de-al patrulea an de la alegerile precedente. Dacã o noua procedura de alegere a membrilor Comitetului Special nu a dat rezultate, membrii aleşi în alegerile precedente vor continua sa-şi exercite funcţiile pînã la alegerea noilor membri.
6. Rezultatele alegerilor membrilor Comitetului Special vor fi comunicate Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite care le va notifica Statelor prevãzute în paragraful 1 al articolului X al prezentei Convenţii, ca şi Statelor devenite Pãrţi Contractante în baza paragrafului 2 al articolului X. Secretarul General va notifica de asemenea aceloraşi State eventuala suspendare şi punerea în aplicare a paragrafelor 3-7 ale articolului IV din Convenţie, în baza paragrafului 4 din prezenta anexa.
7. Persoanele alese cu titlu de Preşedinte îşi vor exercita funcţiile pe rind, fiecare timp de doi ani. Atribuirea funcţiei de Preşedinte uneia din aceste doua persoane în timpul primei perioade de doi ani dupã intrarea în vigoare a Convenţiei, va fi hotarita prin tragere la sorţi. Preşedinţia va fi dupã aceea atribuitã de fiecare data, pentru o noua perioada de doi ani, persoanei aleasã ca Preşedinte de cãtre grupul de tari altul decît acela care l-a ales pe Preşedintele care şi-a exercitat funcţiile în perioada de doi ani imediat precedenta.
8. Cererile cãtre Comitetul Special prevãzute în paragrafele 3-7 ale articolului IV al Convenţiei vor fi adresate Secretarului Executiv al Comisiei Economice pentru Europa. Secretarul Executiv va sesiza mai întîi pe membrul Comitetului Special ales de cãtre grupul de tari altul decît cel care a ales pe Preşedintele în exerciţiu în momentul introducerii cererii. Soluţia propusã de cãtre membrul sesizat în primul rind va fi transmisã de cãtre Secretarul Executiv celuilalt membru al Comitetului şi, dacã acesta o accepta, aceasta soluţie va fi consideratã ca o hotãrîre a Comitetului şi comunicatã, ca atare, de cãtre Secretarul Executiv reclamantului.
9. Dacã cei doi membri ai Comitetului Special, sesizati de cãtre Secretarul Executiv, nu se înţeleg asupra unei soluţii pe cale de corespondenta, Secretarul Executiv va convoca o reuniune a Comitetului Special la Geneva spre a incerca sa se ajungã la o hotãrîre unanima asupra cererii. În lipsa unanimitatii, hotãrîrea Comitetului va fi luatã cu majoritate de voturi şi comunicatã de cãtre Secretarul Executiv reclamantului.
10. Cheltuielile legate de intervenţia Comitetului Special într-un litigiu supus prezentei Convenţii vor fi efectuate de cãtre reclamant şi considerate drept cheltuieli de procedura.
---------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Federale a Germaniei,
animate de dorinta de a adinci relaţiile reciproce printr-o promovare a cooperãrii tehnico-economice,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
1) Ambele guverne vor promova cooperarea tehnico-economicã între întreprinderile din Republica Socialistã România şi întreprinderile din Republica Federala a Germaniei în toate domeniile care se preteaza la aceasta.
2) În acest sens, ele vor sprijini în special cooperarea în producerea şi desfacerea mãrfurilor, în care una din Pãrţi poate livra utilaje şi procedee tehnice. O deosebita importanta revine, printre altele, cooperãrii în producerea de maşini, utilaje şi echipamente, la care fiecare partener fabrica anumite pãrţi. Sprijinul se va extinde şi asupra cooperãrii în ceea ce priveşte livrãrile pe pieţe terţe, asupra cooperãrii la dezvoltarea de procedee tehnice noi, obţinerii de licenţe, precum şi cedarii de documentaţii, mostre, modele şi altele.
ART. 2
Condiţiile în care se va realiza cooperarea tehnico-economicã pentru fiecare caz în parte vor fi stabilite de întreprinderile participante respective.
ART. 3
Pentru livrarea mãrfurilor realizate în cadrul cooperãrii, precum şi pentru livrarea materiilor prime, materialelor şi maşinilor necesare producerii acestor mãrfuri, ambele guverne, fãrã a tine seama de contingentele convenite, vor crea posibilitãţi de import în cadrul legislaţiei lor interne.
ART. 4
Se va forma o Comisie mixtã, compusa din reprezentanţi ai ambelor guverne, care va examina toate problemele care se vor ivi referitoare la cooperarea tehnico-economicã şi care va supune guvernelor propuneri de soluţionare şi recomandãri. Comisia mixtã se întruneşte la cererea uneia din Pãrţi; la dezbateri, aceasta poate atrage reprezentanţi ai cercurilor economice interesate. Pentru unele domenii pot funcţiona şi grupe de lucru.
ART. 5
Acest Acord înlocuieşte schimbul de scrisori referitor la cooperarea tehnico-economicã, efectuat cu ocazia semnãrii la 6 septembrie 1966 a celui de-al doilea Protocol anexa la Acordul privind schimbul de mãrfuri între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Federale a Germaniei din 24 decembrie 1963 şi care este parte integrantã a acestuia.
ART. 6
1) Data intrãrii în vigoare a acestui Acord va fi stabilitã între cele doua guverne printr-un schimb de note.
2) Acordul poate fi denunţat de fiecare din cele doua Pãrţi contractante, cu un preaviz de 6 luni.
Încheiat la Bucureşti la 3 august 1967, în patru exemplare originale, cîte doua în limba romana şi în limba germanã, fiecare text avînd aceeaşi valabilitate.
--------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria,
în dorinta de a întãri şi dezvolta în continuare relaţiile de prietenie dintre cele doua state, precum şi pentru a facilita în mod reciproc cãlãtoriile cetãţenilor lor în scop oficial, particular şi turistic, precum şi în tranzit au convenit sa încheie urmãtoarea Convenţie.
În acest scop, Pãrţile au numit împuterniciţii lor:
Guvernul Republicii Socialiste România, pe Ioan C. Nistor, director adjunct în Ministerul Afacerilor Externe,
Guvernul Republicii Populare Bulgaria, pe Stoian Karaslavov, director în Ministerul Afacerilor Externe, care, dupã schimbul împuternicirilor gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra urmãtoarelor:
ART. 1
Cetãţenii unei Pãrţi contractante pot intra pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pentru şedere temporarã sau trecere în tranzit fãrã viza acesteia.
Prevederile alineatului precedent nu aduc atingere obligaţiei cetãţenilor Pãrţilor contractante de a poseda viza tarii lor dacã acest lucru este cerut de legislaţia statului ai cãrui cetãţeni sînt.
ART. 2
Cetãţenii unei Pãrţi contractante beneficiari ai prezentei Convenţii pot cãlãtori pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pentru şedere temporarã sau în trannzit cu unul din documentele pentru trecerea frontierei, menţionate în anexa nr. 1 la aceasta Convenţie.
Fiecare Parte contractantã va pune la dispoziţia celeilalte Pãrţi contractante modelele documentelor de trecerea frontierei, iar în cazul schimbãrii sau introducerii unor noi tipuri de documente, şi le vor notifica pe cale diplomaticã anexind şi modelele acestora. Noile documente de trecerea frontierei, care vor fi întocmite conform practicii internaţionale, vor putea fi folosite numai dupã 30 de zile de la data notificãrii şi predãrii modelelor acestora.
ART. 3
Intrarea şi ieşirea, precum şi trecerea în tranzit a cetãţenilor unei Pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante se pot face prin orice punct de frontiera deschis traficului internaţional de cãlãtori.
ART. 4
Copiii care nu poseda un document personal de trecerea frontierei se înscriu în documentul de trecerea frontierei al unuia din pãrinţi sau al persoanei care îi însoţeşte, în conformitate cu legislaţia statului ai cãrui cetãţeni sînt:
În cazul cînd copii cãlãtoresc singuri, trebuie sa posede documente personale de trecerea frontierei, la care au dreptul în conformitate cu legislaţia statului lor.
ART. 5
Ieşirea şi înapoierea cetãţenilor unei Pãrţi contractante cu domiciliul permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, pentru a cãlãtori în statul ai cãrui cetãţeni sînt sau într-un stat terţ, se vor face în conformitate cu prevederile legislaţiei statului în care îşi au domiciliul permanent.
ART. 6
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în scop oficial au dreptul sa ramina pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pe toatã durata misiunii lor.
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în scop particular şi turistic au dreptul la o şedere pînã la 30 de zile pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, cu posibilitatea de a li se prelungi şederea pînã la 90 de zile de la data trecerii frontierei de stat.
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în tranzit pot sa ramina pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante în conformitate cu legislaţia acesteia.
ART. 7
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în scop particular pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, pentru a rãmîne mai mult de 3 luni sau pentru a-şi stabili domiciliul permanent, au nevoie de viza statului primitor în conformitate cu prevederile legislaţiei acestuia.
ART. 8
Cetãţenii unei Pãrţi contractante nu au dreptul sa se angajeze în munca, în perioada şederii temporare, pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante.
ART. 9
Cetãţenii unei Pãrţi contractante, care îşi pierd documentele de trecerea frontierei de stat pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, sînt obligaţi sa informeze despre aceasta organele locale competente. În aceste cazuri, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului sau va elibera noi documente de trecerea frontierei. Aceste documente trebuie sa aibã viza de ieşire a statului pe teritoriul cãruia şi-au pierdut documentele.
ART. 10
Cetãţenii unei Pãrţi contractante sînt obligaţi ca în timpul şederii pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante sa respecte prevederile legislaţiei statului pe teritoriul cãruia se afla.
ART. 11
Fiecare Parte contractantã va trata pe cetãţenii celeilalte Pãrţi contractante, aflaţi temporar pe teritoriul ei, cu toatã curtuoazia, în ceea ce priveşte şederea şi deplasarea strãinilor pe teritoriul sau.
Prevederile prezentei Convenţii nu ingradesc dreptul fiecãrei Cetãţenii unei Pãrţi contractante de a interzice intrarea, de a reduce sau de a întrerupe şederea pe teritoriul sau a persoanelor indezirabile - cetãţeni ai celeilalte Pãrţi contractante.
ART. 12
Condiţiile de plata între cele doua state privind cheltuielile efectuate de cãtre cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, precum şi volumul anual al cãlãtoriilor sînt stabilite în Protocolul la prezenta Convenţie*).
NOTA
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ARTICOL UNIC
Se aproba Acordul de cooperare economicã, industriala şi tehnica între Republica Socialistã România şi Regatul Danemarcei, încheiat la Bucureşti la 29 august 1967.
ACORD
de cooperare economicã, industriala şi tehnica între Republica Socialistã România şi Regatul Danemarcei*)
------------
*) Traducere.
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Danemarcei, referindu-se la articolul 5 al Acordului comercial pe termen lung dintre cele doua tari, semnat la 14 aprilie 1966,
dorind sa promoveze şi sa dezvolte, pe baza avantajului reciproc, cooperarea economicã, industriala şi tehnica în diferite sectoare ale vieţii economice şi sa întãreascã, în continuare, relaţiile prieteneşti între cele doua tari,
au încheiat urmãtorul acord:
ART. 1
Pãrţile contractante vor cauta sa incurajeze şi sa întãreascã cooperarea între organizaţiile economice, asociaţiile şi întreprinderile interesate din cele doua tari în domeniul industriei, agriculturii, pescuitului, comerţului şi în alte domenii ce ar prezenta un interes reciproc.
În acest scop, Pãrţile contractante vor stimula şi facilita cooperarea între întreprinderile din cele doua tari şi pe terţe pieţe.
Pãrţile contractante vor facilita, de asemenea, schimbul de specialişti în scopul realizãrii unui schimb de experienta şi perfecţionare, organizarea de cursuri şi conferinţe pentru specialişti, schimbul de documentaţie tehnica şi informaţii, iniţierea de studii în vederea realizãrii împreunã de diverse proiecte.
ART. 2
Condiţiile tehnice şi comerciale ale cooperãrii, la care se face referire în articolul 1, precum şi condiţiile şi formele de plata vor fi stabilite, pentru fiecare caz în parte, în contractele ce se vor încheia între întreprinderile şi organizaţiile respective din cele doua tari.
ART. 3
Aranjamentele şi contractele, care vor fi încheiate în cadrul prezentului Acord între organizaţiile economice, asociaţiile şi întreprinderile din cele doua tari, vor fi întocmite în conformitate cu prevederile legilor şi reglementãrilor în vigoare în fiecare din cele doua tari.
ART. 4
Va fi formatã o Comisie mixtã, care va fi compusa din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale celor doua tari şi reprezentanţi ai organizaţiilor economice şi asociaţiilor interesate.
La cererea oricãreia din Pãrţi, comisia se va întruni alternativ la Copenhaga şi Bucureşti.
Comisia mixtã poate, dacã considera indicat, sa stabileascã grupe de lucru cu scopul de a lua în examinare probleme specifice.
Comisia mixtã va supraveghea şi analiza îndeplinirea acestui Acord şi va putea supune propuneri celor doua guverne cu privire la noi posibilitãţi de cooperare.
ART. 5
Ţara care va trimite specialiştii la care se face referire în articolul 1 va plati toate cheltuielile ocazionate de cãlãtoria în şi din ţara primitoare, precum şi întreţinerea şi cazarea pe timpul deplasarii acestora, dar nu şi transportul intern, spezele de învãţãmînt şi laborator etc., care vor fi plãtite de cãtre ţara primitoare.
În conformitate cu acest Acord, fiecare din Pãrţile contractante va acorda persoanelor trimise de cãtre cealaltã Parte asistenta de care acestea ar avea nevoie în ţara primitoare, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le-au fost încredinţate.
ART. 6
În vederea asigurãrii unui avantaj reciproc cît mai mare posibil, programele de lucru pentru specialişti şi programele cursurilor şi conferinţelor pentru specialişti vor trebui sa fie comunicate înaintea vizitei sau cursurilor ori conferinţelor respective. În plus, ţara care trimite specialiştii prevãzuţi în articolul 1 va asigura ca aceştia sa posede cunoştinţele necesare de limbi strãine.
ART. 7
Pãrţile contractante, pe cale diplomaticã cît şi prin Comisia mixtã, se vor informa pe cît posibil despre contractele şi aranjamentele încheiate separat între organizaţiile economice, asociaţiile şi întreprinderile din cele doua tari, în domeniile cuprinse în prezentul Acord.
ART. 8
Prezentul Acord va intra în vigoare la data schimbului de note confirmind ca normele constituţionale din cele doua tari privind acest Acord au fost îndeplinite.
Acordul rãmîne în vigoare atît timp cît nu va fi denunţat de una din Pãrţile contractante, cu un preaviz de 6 luni.
Contractele şi aranjamentele încheiate în baza prezentului Acord vor rãmîne valabile în conformitate cu propriile lor prevederi, pînã la completa lor executare, chiar în cazul în care prezentul Acord este denunţat.
Fãcut la Bucureşti la 29 august 1967, în doua exemplare originale în limba engleza.
-------
|
------------
*) Traducere.
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Danemarcei, referindu-se la articolul 5 al Acordului comercial pe termen lung dintre cele doua tari, semnat la 14 aprilie 1966,
dorind sa promoveze şi sa dezvolte, pe baza avantajului reciproc, cooperarea economicã, industriala şi tehnica în diferite sectoare ale vieţii economice şi sa întãreascã, în continuare, relaţiile prieteneşti între cele doua tari,
au încheiat urmãtorul acord:
ART. 1
Pãrţile contractante vor cauta sa incurajeze şi sa întãreascã cooperarea între organizaţiile economice, asociaţiile şi întreprinderile interesate din cele doua tari în domeniul industriei, agriculturii, pescuitului, comerţului şi în alte domenii ce ar prezenta un interes reciproc.
În acest scop, Pãrţile contractante vor stimula şi facilita cooperarea între întreprinderile din cele doua tari şi pe terţe pieţe.
Pãrţile contractante vor facilita, de asemenea, schimbul de specialişti în scopul realizãrii unui schimb de experienta şi perfecţionare, organizarea de cursuri şi conferinţe pentru specialişti, schimbul de documentaţie tehnica şi informaţii, iniţierea de studii în vederea realizãrii împreunã de diverse proiecte.
ART. 2
Condiţiile tehnice şi comerciale ale cooperãrii, la care se face referire în articolul 1, precum şi condiţiile şi formele de plata vor fi stabilite, pentru fiecare caz în parte, în contractele ce se vor încheia între întreprinderile şi organizaţiile respective din cele doua tari.
ART. 3
Aranjamentele şi contractele, care vor fi încheiate în cadrul prezentului Acord între organizaţiile economice, asociaţiile şi întreprinderile din cele doua tari, vor fi întocmite în conformitate cu prevederile legilor şi reglementãrilor în vigoare în fiecare din cele doua tari.
ART. 4
Va fi formatã o Comisie mixtã, care va fi compusa din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale celor doua tari şi reprezentanţi ai organizaţiilor economice şi asociaţiilor interesate.
La cererea oricãreia din Pãrţi, comisia se va întruni alternativ la Copenhaga şi Bucureşti.
Comisia mixtã poate, dacã considera indicat, sa stabileascã grupe de lucru cu scopul de a lua în examinare probleme specifice.
Comisia mixtã va supraveghea şi analiza îndeplinirea acestui Acord şi va putea supune propuneri celor doua guverne cu privire la noi posibilitãţi de cooperare.
ART. 5
Ţara care va trimite specialiştii la care se face referire în articolul 1 va plati toate cheltuielile ocazionate de cãlãtoria în şi din ţara primitoare, precum şi întreţinerea şi cazarea pe timpul deplasarii acestora, dar nu şi transportul intern, spezele de învãţãmînt şi laborator etc., care vor fi plãtite de cãtre ţara primitoare.
În conformitate cu acest Acord, fiecare din Pãrţile contractante va acorda persoanelor trimise de cãtre cealaltã Parte asistenta de care acestea ar avea nevoie în ţara primitoare, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le-au fost încredinţate.
ART. 6
În vederea asigurãrii unui avantaj reciproc cît mai mare posibil, programele de lucru pentru specialişti şi programele cursurilor şi conferinţelor pentru specialişti vor trebui sa fie comunicate înaintea vizitei sau cursurilor ori conferinţelor respective. În plus, ţara care trimite specialiştii prevãzuţi în articolul 1 va asigura ca aceştia sa posede cunoştinţele necesare de limbi strãine.
ART. 7
Pãrţile contractante, pe cale diplomaticã cît şi prin Comisia mixtã, se vor informa pe cît posibil despre contractele şi aranjamentele încheiate separat între organizaţiile economice, asociaţiile şi întreprinderile din cele doua tari, în domeniile cuprinse în prezentul Acord.
ART. 8
Prezentul Acord va intra în vigoare la data schimbului de note confirmind ca normele constituţionale din cele doua tari privind acest Acord au fost îndeplinite.
Acordul rãmîne în vigoare atît timp cît nu va fi denunţat de una din Pãrţile contractante, cu un preaviz de 6 luni.
Contractele şi aranjamentele încheiate în baza prezentului Acord vor rãmîne valabile în conformitate cu propriile lor prevederi, pînã la completa lor executare, chiar în cazul în care prezentul Acord este denunţat.
Fãcut la Bucureşti la 29 august 1967, în doua exemplare originale în limba engleza.
-------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ARTICOL UNIC
Se aproba Convenţia între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria privind desfiinţarea vizelor de intrare-ieşire pentru cãlãtoriile oficiale, particulare şi turistice, precum şi a vizelor de tranzit, încheiatã la Sofia la 22 august 1967.
CONVENŢIE
între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria privind desfiinţarea vizelor de intrare-ieşire pentru cãlãtoriile oficiale, particulare şi turistice, precum şi a vizelor de tranzit
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Bulgaria,
în dorinta de a întãri şi dezvolta în continuare relaţiile de prietenie dintre cele doua state, precum şi pentru a facilita în mod reciproc cãlãtoriile cetãţenilor lor în scop oficial, particular şi turistic, precum şi în tranzit au convenit sa încheie urmãtoarea Convenţie.
În acest scop, Pãrţile au numit împuterniciţii lor:
Guvernul Republicii Socialiste România, pe Ioan C. Nistor, director adjunct în Ministerul Afacerilor Externe,
Guvernul Republicii Populare Bulgaria, pe Stoian Karaslavov, director în Ministerul Afacerilor Externe, care, dupã schimbul împuternicirilor gãsite în buna şi cuvenitã forma,
au convenit asupra urmãtoarelor:
ART. 1
Cetãţenii unei Pãrţi contractante pot intra pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pentru şedere temporarã sau trecere în tranzit fãrã viza acesteia.
Prevederile alineatului precedent nu aduc atingere obligaţiei cetãţenilor Pãrţilor contractante de a poseda viza tarii lor dacã acest lucru este cerut de legislaţia statului ai cãrui cetãţeni sînt.
ART. 2
Cetãţenii unei Pãrţi contractante beneficiari ai prezentei Convenţii pot cãlãtori pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pentru şedere temporarã sau în trannzit cu unul din documentele pentru trecerea frontierei, menţionate în anexa nr. 1 la aceasta Convenţie.
Fiecare Parte contractantã va pune la dispoziţia celeilalte Pãrţi contractante modelele documentelor de trecerea frontierei, iar în cazul schimbãrii sau introducerii unor noi tipuri de documente, şi le vor notifica pe cale diplomaticã anexind şi modelele acestora. Noile documente de trecerea frontierei, care vor fi întocmite conform practicii internaţionale, vor putea fi folosite numai dupã 30 de zile de la data notificãrii şi predãrii modelelor acestora.
ART. 3
Intrarea şi ieşirea, precum şi trecerea în tranzit a cetãţenilor unei Pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante se pot face prin orice punct de frontiera deschis traficului internaţional de cãlãtori.
ART. 4
Copiii care nu poseda un document personal de trecerea frontierei se înscriu în documentul de trecerea frontierei al unuia din pãrinţi sau al persoanei care îi însoţeşte, în conformitate cu legislaţia statului ai cãrui cetãţeni sînt:
În cazul cînd copii cãlãtoresc singuri, trebuie sa posede documente personale de trecerea frontierei, la care au dreptul în conformitate cu legislaţia statului lor.
ART. 5
Ieşirea şi înapoierea cetãţenilor unei Pãrţi contractante cu domiciliul permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, pentru a cãlãtori în statul ai cãrui cetãţeni sînt sau într-un stat terţ, se vor face în conformitate cu prevederile legislaţiei statului în care îşi au domiciliul permanent.
ART. 6
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în scop oficial au dreptul sa ramina pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pe toatã durata misiunii lor.
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în scop particular şi turistic au dreptul la o şedere pînã la 30 de zile pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, cu posibilitatea de a li se prelungi şederea pînã la 90 de zile de la data trecerii frontierei de stat.
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în tranzit pot sa ramina pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante în conformitate cu legislaţia acesteia.
ART. 7
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc în scop particular pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, pentru a rãmîne mai mult de 3 luni sau pentru a-şi stabili domiciliul permanent, au nevoie de viza statului primitor în conformitate cu prevederile legislaţiei acestuia.
ART. 8
Cetãţenii unei Pãrţi contractante nu au dreptul sa se angajeze în munca, în perioada şederii temporare, pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante.
ART. 9
Cetãţenii unei Pãrţi contractante, care îşi pierd documentele de trecerea frontierei de stat pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, sînt obligaţi sa informeze despre aceasta organele locale competente. În aceste cazuri, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al statului sau va elibera noi documente de trecerea frontierei. Aceste documente trebuie sa aibã viza de ieşire a statului pe teritoriul cãruia şi-au pierdut documentele.
ART. 10
Cetãţenii unei Pãrţi contractante sînt obligaţi ca în timpul şederii pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante sa respecte prevederile legislaţiei statului pe teritoriul cãruia se afla.
ART. 11
Fiecare Parte contractantã va trata pe cetãţenii celeilalte Pãrţi contractante, aflaţi temporar pe teritoriul ei, cu toatã curtuoazia, în ceea ce priveşte şederea şi deplasarea strãinilor pe teritoriul sau.
Prevederile prezentei Convenţii nu ingradesc dreptul fiecãrei Cetãţenii unei Pãrţi contractante de a interzice intrarea, de a reduce sau de a întrerupe şederea pe teritoriul sau a persoanelor indezirabile - cetãţeni ai celeilalte Pãrţi contractante.
ART. 12
Condiţiile de plata între cele doua state privind cheltuielile efectuate de cãtre cetãţenii unei Pãrţi contractante care cãlãtoresc pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, precum şi volumul anual al cãlãtoriilor sînt stabilite în Protocolul la prezenta Convenţie*).
NOTA
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ARTICOL UNIC
Se aproba Acordul între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Federale Germania asupra cooperãrii tehnico-economice, încheiat la Bucureşti la 3 august 1967.
ACORD
între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Federale a Germaniei asupra cooperãrii tehnico-economice
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Federale a Germaniei,
animate de dorinta de a adinci relaţiile reciproce printr-o promovare a cooperãrii tehnico-economice,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
1) Ambele guverne vor promova cooperarea tehnico-economicã între întreprinderile din Republica Socialistã România şi întreprinderile din Republica Federala a Germaniei în toate domeniile care se preteaza la aceasta.
2) În acest sens, ele vor sprijini în special cooperarea în producerea şi desfacerea mãrfurilor, în care una din Pãrţi poate livra utilaje şi procedee tehnice. O deosebita importanta revine, printre altele, cooperãrii în producerea de maşini, utilaje şi echipamente, la care fiecare partener fabrica anumite pãrţi. Sprijinul se va extinde şi asupra cooperãrii în ceea ce priveşte livrãrile pe pieţe terţe, asupra cooperãrii la dezvoltarea de procedee tehnice noi, obţinerii de licenţe, precum şi cedarii de documentaţii, mostre, modele şi altele.
ART. 2
Condiţiile în care se va realiza cooperarea tehnico-economicã pentru fiecare caz în parte vor fi stabilite de întreprinderile participante respective.
ART. 3
Pentru livrarea mãrfurilor realizate în cadrul cooperãrii, precum şi pentru livrarea materiilor prime, materialelor şi maşinilor necesare producerii acestor mãrfuri, ambele guverne, fãrã a tine seama de contingentele convenite, vor crea posibilitãţi de import în cadrul legislaţiei lor interne.
ART. 4
Se va forma o Comisie mixtã, compusa din reprezentanţi ai ambelor guverne, care va examina toate problemele care se vor ivi referitoare la cooperarea tehnico-economicã şi care va supune guvernelor propuneri de soluţionare şi recomandãri. Comisia mixtã se întruneşte la cererea uneia din Pãrţi; la dezbateri, aceasta poate atrage reprezentanţi ai cercurilor economice interesate. Pentru unele domenii pot funcţiona şi grupe de lucru.
ART. 5
Acest Acord înlocuieşte schimbul de scrisori referitor la cooperarea tehnico-economicã, efectuat cu ocazia semnãrii la 6 septembrie 1966 a celui de-al doilea Protocol anexa la Acordul privind schimbul de mãrfuri între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Federale a Germaniei din 24 decembrie 1963 şi care este parte integrantã a acestuia.
ART. 6
1) Data intrãrii în vigoare a acestui Acord va fi stabilitã între cele doua guverne printr-un schimb de note.
2) Acordul poate fi denunţat de fiecare din cele doua Pãrţi contractante, cu un preaviz de 6 luni.
Încheiat la Bucureşti la 3 august 1967, în patru exemplare originale, cîte doua în limba romana şi în limba germanã, fiecare text avînd aceeaşi valabilitate.
--------
|
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul cultural între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Italiene, încheiat la Bucureşti la 8 august 1967.
ACORD
cultural între Guvernul Republicii
Socialiste România şi Guvernul Republicii Italiene
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Italiene,
animate de dorinta de a întãri şi dezvolta legãturile traditionale şi prieteneşti existente între popoarele celor doua tari,
dorind sa stabileascã o mai strinsa colaborare şi o mai buna cunoaştere reciprocã a afinitatilor existente şi realizarilor obţinute de cele doua popoare în domeniile culturii, artei, ştiinţei, învãţãmîntului, mijloacelor de informare culturalã, sportului şi turismului,
convinse ca o astfel de colaborare şi o astfel de cunoaştere aprofundata vor contribui la întãrirea bunelor lor relaţii,
ţinînd seama de colaborarea realizatã în mod fericit prin Acordul de cooperare tehnica şi ştiinţificã, semnat la Bucureşti la 16 iunie 1964,
au hotãrît ca în baza respectãrii principiilor suveranitãţii, neamestecului în afacerile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, sa încheie prezentul Acord:
ART. 1
Cele doua Pãrţi contractante vor promova colaborarea culturalã şi ştiinţificã între academii, universitãţi, şi alte instituţii de cercetare şi învãţãmînt superior, cu scopul de a realiza schimburi de experienta, informaţii şi documentare. Ele vor incuraja de asemenea conferinţe, consultaţii, studii şi cursuri de perfecţionare în cele doua tari prin vizite reciproce de profesori, cercetãtori şi oameni de ştiinţa.
ART. 2
Cele doua Pãrţi contractante, ţinînd seama de afinitatile lingvistice dintre cele doua popoare şi de legãturile lor culturale traditionale, vor dezvolta colaborarea în domeniul ştiinţei şi învãţãmîntului, favorizind îndeosebi învãţãmîntul limbii şi literaturii romane în Italia şi al limbii şi literaturii italiene în România, prin:
a) vizite ale unor oameni de ştiinţa, ale unor profesori, precum şi ale altor experţi din domeniile ştiinţific şi didactic;
b) trimiteri reciproce, dupã posibilitãţi, de lectori pe lîngã catedrele de limba şi literatura romana, respectiv italiana, sau filologie romanica;
c) participarea unor profesori şi specialişti la cursurile de perfecţionare organizate pe teritoriul celeilalte Pãrţi;
d) trimiterea de profesori şi studenţi la cursurile de vara de limba şi literatura organizate de cãtre cealaltã ţara;
e) donaţii periodice de cãrţi şi publicaţii specializate catedrelor de limba şi literatura din cealaltã ţara şi schimb de material bibliografic şi informativ, tehnic şi documentar din domeniile ştiinţei şi învãţãmîntului.
ART. 3
Fiecare Parte contractantã va oferi burse de perfecţionare absolvenţilor şi specialiştilor celeilalte Pãrţi, care doresc sa continue studiile sau cercetãrile lor pentru a-şi completa pregãtirea culturalã, ştiinţificã şi artisticã pe lîngã institute, universitãţi şi alte instituţii culturale, ştiinţifice şi artistice din cealaltã ţara.
ART. 4
Pãrţile contractante vor dezvolta colaborarea în domeniile urbanisticii, arheologiei, al conservãrii şi restaurarii de centre şi monumente istorice, pe baza de înţelegeri între autoritãţile competente, precum şi între instituţiile specializate din cele doua tari.
ART. 5
Cele doua Pãrţi contractante vor promova, pe baza de reciprocitate, colaborarea în domeniile literaturii, teatrului, muzicii, cinematografiei şi artelor plastice, incurajind:
a) vizite reciproce de studiu pentru reprezentanţi ai culturii (scriitori, artişti, cineasti şi alţii);
b) schimburi de discuri, precum şi de cãrţi şi publicaţii periodice în limba originala şi în traducere;
c) organizarea de expoziţii artistice, culturale şi ştiinţifice;
d) organizarea de manifestãri teatrale şi muzicale şi îndeosebi a reprezentaţiilor unor formaţii artistice, orchestre şi artişti individuali, acordind în acest scop toate facilitãţile posibile.
Toate problemele practice privind aceste manifestãri vor fi stabilite de organizaţiile competente ale celor doua tari.
e) intensificarea relaţiilor în domeniul cinematografiei în spiritul dispoziţiilor Acordului de coproductie cinematografica, care urmeazã a fi încheiat între cele doua Pãrţi.
De asemenea, se va incuraja schimbul de informaţii, de materiale documentare şi de filme informative (filme documentare din domeniile ştiinţei, învãţãmîntului, tehnicii şi artei) între instituţiile interesate din cele doua tari.
ART. 6
Pãrţile contractante vor favoriza schimburi de cãrţi, publicaţii, periodice, diapozitive, microfilme şi microfise cu caracter cultural, ştiinţific şi artistic între bibliotecile specializate, universitãţile, instituţiile şi institutele din cele doua tari.
ART. 7
Fiecare Parte contractantã va facilita în cadrul cooperãrii culturale accesul oamenilor de ştiinţa şi cercetatorilor din cealaltã ţara în propriile biblioteci, arhive, muzee şi instituţii culturale şi ştiinţifice.
Fiecare Parte contractantã va favoriza, de asemenea, schimbul de materiale şi de fotocopii, microfilme şi microfise de pe documente de arhiva care intereseazã istoria şi cultura celeilalte Pãrţi.
Aceste facilitãţi se vor acorda pe baza de reciprocitate şi în conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare din fiecare ţara.
ART. 8
Fiecare Parte contractantã va facilita participarea oamenilor de ştiinţa, a experţilor şi a personalitatilor din viata culturalã şi artisticã a celeilalte Pãrţi la congrese, conferinţe şi alte manifestãri cu caracter internaţional organizate pe propriul teritoriu.
ART. 9
Pãrţile contractante vor favoriza cooperarea directa între organizaţiile de radio şi televiziunile din cele doua tari prin schimbul de ştiri şi materiale de informaţii despre cealaltã ţara, de filme de televiziune, de programe ştiinţifice, literare, muzicale şi de alta natura.
Aceasta cooperare se va efectua pe baza de înţelegeri directe în societãţile de radio şi televiziune ale celor doua tari.
ART. 10
Cele doua Pãrţi contractante vor sprijini colaborarea între agenţiile de presa şi vor înlesni vizite de ziarişti din cele doua tari.
ART. 11
Cele doua Pãrţi contractante vor favoriza dezvoltarea schimburilor turistice, incurajind contactele şi înţelegerile între organizaţiile specializate ale celor doua tari.
ART. 12
Pãrţile contractante vor facilita şi dezvolta schimburile de informare şi de experţi în domeniul protecţiei muncii şi al prevederilor sociale.
ART. 13
Cele doua Pãrţi contractante vor promova colaborarea între organizaţiile şi federaţiile sportive ale celor doua tari.
ART. 14
Pentru aplicarea prezentului Acord, cele doua Pãrţi contractante vor constitui, pe baza de paritate, o comisie mixtã romano-italiana care se va reuni alternativ în România şi Italia: la Bucureşti, sub preşedinţia şefului delegaţiei romane, la Roma, sub preşedinţia şefului delegaţiei italiene.
Comisia mixtã va avea sarcina de a elabora şi încheia programele periodice pentru punerea în aplicare a prezentului Acord, precum şi de a urmãri cu atentie realizarea lui şi a propune orice alt mijloc privind dezvoltarea cooperãrii între cele doua tari în domeniile culturii, învãţãmîntului, ştiinţei şi artei.
ART. 15
Cele doua Pãrţi contractante au convenit ca programele pentru aplicarea prezentului Acord, elaborate de Comisia mixtã romano-italiana, sa nu excludã alte iniţiative, care vor trebui sa fie din timp supuse aprobãrii guvernelor celor doua tari.
Comisia mixtã, cu ocazia intilnirilor pentru stabilirea programelor periodice, va analiza initiativele sus-amintite şi va face propuneri noi pentru a realiza o reciprocitate de ansamblu, în conformitate cu spiritul prevederilor prezentului Acord.
ART. 16
Probleme financiare care deriva din executarea prezentului Acord vor fi reglementate în programele de schimburi culturale elaborate de Comisia mixtã.
ART. 17
Prezentul Acord va intra în vigoare dupã 15 zile de la schimbarea instrumentelor de ratificare şi va rãmîne în vigoare pe o perioada de 5 ani.
Dacã nici una din Pãrţile contractante nu-şi manifesta în scris, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea Acordului, intenţia de a-l denunta, valabilitatea lui se va prelungi automat de fiecare data pe noi perioade de 5 ani.
Drept care subscrişii plenipotentiari au semnat prezentul Acord.
Încheiat la Bucureşti la 8 august 1967, în doua exemplare originale în limbile romana şi italiana, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
------------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Imperial al Iranului, dornice sa întãreascã şi sa dezvolte relaţiile şi colaborarea lor în domeniile cultural, ştiinţific, artistic, educativ şi sportiv şi considerind ca aceasta cooperare va contribui la consolidarea legãturilor de prietenie între cele doua tari,
au hotãrît, potrivit principiilor enunţate în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi statutul UNESCO, sa încheie prezentul Acord cultural şi au desemnat în acest scop plenipotenţiarii lor:
Guvernul Republicii Socialiste România, pe Exceleneta Sa domnul Corneliu Manescu ministrul afacerilor externe;
Guvernul Imperial al Iranului, pe Excelenta Sa domnul Ardechir Zahedi, ministrul afacerilor externe,
care, dupã ce şi-au schimbat deplinele lor puteri gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Pãrţile contractante vor depune eforturile necesare, prin autoritãţile lor competente, pe baza respectului reciproc şi al neamestecului în treburile interne, pentru dezvoltarea relaţiilor lor culturale îndeosebi în domeniile urmãtoare:
a) colaborarea între universitãţi şi instituţii ştiinţifice şi de cercetare;
b) schimb de informaţii şi de publicaţii culturale, ştiinţifice şi artistice;
c) organizarea de conferinţe şi schimburi de specialişti în domeniile ştiinţific, educativ şi artistic;
d) schimb de filme documentare, organizarea de concerte şi reprezentaţii teatrale, expoziţii ştiinţifice şi artistice şi de competitii sportive, pe baza de reciprocitate şi în condiţii egale din punct de vedere al stabilirii programelor şi locului lor de realizare.
ART. 2
Pãrţile contractante vor facilita schimbul de profesori universitari, din instituţii de studii superioare şi de savanti ai celor doua tari, în conformitate cu reglementãrile lor respective, ţinînd seama de posibilitãţi şi la propunerea autoritãţilor lor competente.
ART. 3
Pãrţile contractante vor facilita, în limitele legislatiilor lor respective, studiile de specialitate în universitãţile şi instituţiile lor de studii superioare, precum şi în arhivele, bibliotecile şi muzeele lor, pentru cetãţenii celeilalte Pãrţi, la propunerea autoritãţilor competente din cele doua tari.
ART. 4
Pãrţile contractante vor asigura, prin acordarea de burse de studii şi de cercetare, mijloace pentru savantii şi artiştii celeilalte Pãrţi, la propunerea autoritãţilor competente din cele doua tari.
ART. 5
Pãrţile contractante vor studia condiţiile în care ar putea fi recunoscuta echivalenta diplomelor eliberate de cãtre instituţiile lor de învãţãmînt şi vor încheia în acest scop un acord special.
ART. 6
Pãrţile contractante vor face tot ce este necesar pentru dezvoltarea cooperãrii lor în domeniile radio-televiziunii şi schimbului de filme ştiinţifice şi artistice, prin intermediul autoritãţilor lor competente şi ţinînd seama de reglementãrile respective ale celor doua tari.
ART. 7
Pãrţile contractante vor facilita traducerea şi publicarea de opere ştiinţifice, literare şi artistice ale celeilalte Pãrţi, precum şi schimbul acestor publicaţii între bibliotecile celor doua tari, prin intermediul autoritãţilor lor competente.
ART. 8
Pentru aplicarea acestui Acord, Pãrţile contractante convin sa creeze o comisie mixtã compusa din reprezentanţi ai celor doua Pãrţi. Aceasta comisie se va întruni în mod alternativ, o data pe an, în România şi Iran, şi va stabili programele de schimburi culturale pentru o durata determinata.
ART. 9
Prezentul Acord va fi ratificat potrivit prevederilor constituţionale ale celor doua tari şi va intra în vigoare începînd cu data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 10
Prezentul Acord este valabil pe o perioada de 3 ani şi se va reînnoi automat pentru alţi 3 ani, în afarã de cazul în care una din cele doua Pãrţi nu îl denunta cu un preaviz de 3 luni.
Prezentul Acord este redactat în doua exemplare originale în limbile romana, persana şi franceza, care au aceeaşi valabilitate. În caz de diferenţe asupra interpretãrii clauzelor Acordului, se va considera hotaritor textul în limba franceza.
Încheiat la Bucureşti la 15 august 1967.
-----------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Italiene,
animate de dorinta de a întãri şi dezvolta legãturile traditionale şi prieteneşti existente între popoarele celor doua tari,
dorind sa stabileascã o mai strinsa colaborare şi o mai buna cunoaştere reciprocã a afinitatilor existente şi realizarilor obţinute de cele doua popoare în domeniile culturii, artei, ştiinţei, învãţãmîntului, mijloacelor de informare culturalã, sportului şi turismului,
convinse ca o astfel de colaborare şi o astfel de cunoaştere aprofundata vor contribui la întãrirea bunelor lor relaţii,
ţinînd seama de colaborarea realizatã în mod fericit prin Acordul de cooperare tehnica şi ştiinţificã, semnat la Bucureşti la 16 iunie 1964,
au hotãrît ca în baza respectãrii principiilor suveranitãţii, neamestecului în afacerile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc, sa încheie prezentul Acord:
ART. 1
Cele doua Pãrţi contractante vor promova colaborarea culturalã şi ştiinţificã între academii, universitãţi, şi alte instituţii de cercetare şi învãţãmînt superior, cu scopul de a realiza schimburi de experienta, informaţii şi documentare. Ele vor incuraja de asemenea conferinţe, consultaţii, studii şi cursuri de perfecţionare în cele doua tari prin vizite reciproce de profesori, cercetãtori şi oameni de ştiinţa.
ART. 2
Cele doua Pãrţi contractante, ţinînd seama de afinitatile lingvistice dintre cele doua popoare şi de legãturile lor culturale traditionale, vor dezvolta colaborarea în domeniul ştiinţei şi învãţãmîntului, favorizind îndeosebi învãţãmîntul limbii şi literaturii romane în Italia şi al limbii şi literaturii italiene în România, prin:
a) vizite ale unor oameni de ştiinţa, ale unor profesori, precum şi ale altor experţi din domeniile ştiinţific şi didactic;
b) trimiteri reciproce, dupã posibilitãţi, de lectori pe lîngã catedrele de limba şi literatura romana, respectiv italiana, sau filologie romanica;
c) participarea unor profesori şi specialişti la cursurile de perfecţionare organizate pe teritoriul celeilalte Pãrţi;
d) trimiterea de profesori şi studenţi la cursurile de vara de limba şi literatura organizate de cãtre cealaltã ţara;
e) donaţii periodice de cãrţi şi publicaţii specializate catedrelor de limba şi literatura din cealaltã ţara şi schimb de material bibliografic şi informativ, tehnic şi documentar din domeniile ştiinţei şi învãţãmîntului.
ART. 3
Fiecare Parte contractantã va oferi burse de perfecţionare absolvenţilor şi specialiştilor celeilalte Pãrţi, care doresc sa continue studiile sau cercetãrile lor pentru a-şi completa pregãtirea culturalã, ştiinţificã şi artisticã pe lîngã institute, universitãţi şi alte instituţii culturale, ştiinţifice şi artistice din cealaltã ţara.
ART. 4
Pãrţile contractante vor dezvolta colaborarea în domeniile urbanisticii, arheologiei, al conservãrii şi restaurarii de centre şi monumente istorice, pe baza de înţelegeri între autoritãţile competente, precum şi între instituţiile specializate din cele doua tari.
ART. 5
Cele doua Pãrţi contractante vor promova, pe baza de reciprocitate, colaborarea în domeniile literaturii, teatrului, muzicii, cinematografiei şi artelor plastice, incurajind:
a) vizite reciproce de studiu pentru reprezentanţi ai culturii (scriitori, artişti, cineasti şi alţii);
b) schimburi de discuri, precum şi de cãrţi şi publicaţii periodice în limba originala şi în traducere;
c) organizarea de expoziţii artistice, culturale şi ştiinţifice;
d) organizarea de manifestãri teatrale şi muzicale şi îndeosebi a reprezentaţiilor unor formaţii artistice, orchestre şi artişti individuali, acordind în acest scop toate facilitãţile posibile.
Toate problemele practice privind aceste manifestãri vor fi stabilite de organizaţiile competente ale celor doua tari.
e) intensificarea relaţiilor în domeniul cinematografiei în spiritul dispoziţiilor Acordului de coproductie cinematografica, care urmeazã a fi încheiat între cele doua Pãrţi.
De asemenea, se va incuraja schimbul de informaţii, de materiale documentare şi de filme informative (filme documentare din domeniile ştiinţei, învãţãmîntului, tehnicii şi artei) între instituţiile interesate din cele doua tari.
ART. 6
Pãrţile contractante vor favoriza schimburi de cãrţi, publicaţii, periodice, diapozitive, microfilme şi microfise cu caracter cultural, ştiinţific şi artistic între bibliotecile specializate, universitãţile, instituţiile şi institutele din cele doua tari.
ART. 7
Fiecare Parte contractantã va facilita în cadrul cooperãrii culturale accesul oamenilor de ştiinţa şi cercetatorilor din cealaltã ţara în propriile biblioteci, arhive, muzee şi instituţii culturale şi ştiinţifice.
Fiecare Parte contractantã va favoriza, de asemenea, schimbul de materiale şi de fotocopii, microfilme şi microfise de pe documente de arhiva care intereseazã istoria şi cultura celeilalte Pãrţi.
Aceste facilitãţi se vor acorda pe baza de reciprocitate şi în conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare din fiecare ţara.
ART. 8
Fiecare Parte contractantã va facilita participarea oamenilor de ştiinţa, a experţilor şi a personalitatilor din viata culturalã şi artisticã a celeilalte Pãrţi la congrese, conferinţe şi alte manifestãri cu caracter internaţional organizate pe propriul teritoriu.
ART. 9
Pãrţile contractante vor favoriza cooperarea directa între organizaţiile de radio şi televiziunile din cele doua tari prin schimbul de ştiri şi materiale de informaţii despre cealaltã ţara, de filme de televiziune, de programe ştiinţifice, literare, muzicale şi de alta natura.
Aceasta cooperare se va efectua pe baza de înţelegeri directe în societãţile de radio şi televiziune ale celor doua tari.
ART. 10
Cele doua Pãrţi contractante vor sprijini colaborarea între agenţiile de presa şi vor înlesni vizite de ziarişti din cele doua tari.
ART. 11
Cele doua Pãrţi contractante vor favoriza dezvoltarea schimburilor turistice, incurajind contactele şi înţelegerile între organizaţiile specializate ale celor doua tari.
ART. 12
Pãrţile contractante vor facilita şi dezvolta schimburile de informare şi de experţi în domeniul protecţiei muncii şi al prevederilor sociale.
ART. 13
Cele doua Pãrţi contractante vor promova colaborarea între organizaţiile şi federaţiile sportive ale celor doua tari.
ART. 14
Pentru aplicarea prezentului Acord, cele doua Pãrţi contractante vor constitui, pe baza de paritate, o comisie mixtã romano-italiana care se va reuni alternativ în România şi Italia: la Bucureşti, sub preşedinţia şefului delegaţiei romane, la Roma, sub preşedinţia şefului delegaţiei italiene.
Comisia mixtã va avea sarcina de a elabora şi încheia programele periodice pentru punerea în aplicare a prezentului Acord, precum şi de a urmãri cu atentie realizarea lui şi a propune orice alt mijloc privind dezvoltarea cooperãrii între cele doua tari în domeniile culturii, învãţãmîntului, ştiinţei şi artei.
ART. 15
Cele doua Pãrţi contractante au convenit ca programele pentru aplicarea prezentului Acord, elaborate de Comisia mixtã romano-italiana, sa nu excludã alte iniţiative, care vor trebui sa fie din timp supuse aprobãrii guvernelor celor doua tari.
Comisia mixtã, cu ocazia intilnirilor pentru stabilirea programelor periodice, va analiza initiativele sus-amintite şi va face propuneri noi pentru a realiza o reciprocitate de ansamblu, în conformitate cu spiritul prevederilor prezentului Acord.
ART. 16
Probleme financiare care deriva din executarea prezentului Acord vor fi reglementate în programele de schimburi culturale elaborate de Comisia mixtã.
ART. 17
Prezentul Acord va intra în vigoare dupã 15 zile de la schimbarea instrumentelor de ratificare şi va rãmîne în vigoare pe o perioada de 5 ani.
Dacã nici una din Pãrţile contractante nu-şi manifesta în scris, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea Acordului, intenţia de a-l denunta, valabilitatea lui se va prelungi automat de fiecare data pe noi perioade de 5 ani.
Drept care subscrişii plenipotentiari au semnat prezentul Acord.
Încheiat la Bucureşti la 8 august 1967, în doua exemplare originale în limbile romana şi italiana, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul cultural între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Imperial al Iranului, semnat la Bucureşti la 15 august 1967.
ACORD
cultural între Guvernul Republicii
Socialiste România şi Guvernul Imperial al Iranului
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Imperial al Iranului, dornice sa întãreascã şi sa dezvolte relaţiile şi colaborarea lor în domeniile cultural, ştiinţific, artistic, educativ şi sportiv şi considerind ca aceasta cooperare va contribui la consolidarea legãturilor de prietenie între cele doua tari,
au hotãrît, potrivit principiilor enunţate în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi statutul UNESCO, sa încheie prezentul Acord cultural şi au desemnat în acest scop plenipotenţiarii lor:
Guvernul Republicii Socialiste România, pe Exceleneta Sa domnul Corneliu Manescu ministrul afacerilor externe;
Guvernul Imperial al Iranului, pe Excelenta Sa domnul Ardechir Zahedi, ministrul afacerilor externe,
care, dupã ce şi-au schimbat deplinele lor puteri gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Pãrţile contractante vor depune eforturile necesare, prin autoritãţile lor competente, pe baza respectului reciproc şi al neamestecului în treburile interne, pentru dezvoltarea relaţiilor lor culturale îndeosebi în domeniile urmãtoare:
a) colaborarea între universitãţi şi instituţii ştiinţifice şi de cercetare;
b) schimb de informaţii şi de publicaţii culturale, ştiinţifice şi artistice;
c) organizarea de conferinţe şi schimburi de specialişti în domeniile ştiinţific, educativ şi artistic;
d) schimb de filme documentare, organizarea de concerte şi reprezentaţii teatrale, expoziţii ştiinţifice şi artistice şi de competitii sportive, pe baza de reciprocitate şi în condiţii egale din punct de vedere al stabilirii programelor şi locului lor de realizare.
ART. 2
Pãrţile contractante vor facilita schimbul de profesori universitari, din instituţii de studii superioare şi de savanti ai celor doua tari, în conformitate cu reglementãrile lor respective, ţinînd seama de posibilitãţi şi la propunerea autoritãţilor lor competente.
ART. 3
Pãrţile contractante vor facilita, în limitele legislatiilor lor respective, studiile de specialitate în universitãţile şi instituţiile lor de studii superioare, precum şi în arhivele, bibliotecile şi muzeele lor, pentru cetãţenii celeilalte Pãrţi, la propunerea autoritãţilor competente din cele doua tari.
ART. 4
Pãrţile contractante vor asigura, prin acordarea de burse de studii şi de cercetare, mijloace pentru savantii şi artiştii celeilalte Pãrţi, la propunerea autoritãţilor competente din cele doua tari.
ART. 5
Pãrţile contractante vor studia condiţiile în care ar putea fi recunoscuta echivalenta diplomelor eliberate de cãtre instituţiile lor de învãţãmînt şi vor încheia în acest scop un acord special.
ART. 6
Pãrţile contractante vor face tot ce este necesar pentru dezvoltarea cooperãrii lor în domeniile radio-televiziunii şi schimbului de filme ştiinţifice şi artistice, prin intermediul autoritãţilor lor competente şi ţinînd seama de reglementãrile respective ale celor doua tari.
ART. 7
Pãrţile contractante vor facilita traducerea şi publicarea de opere ştiinţifice, literare şi artistice ale celeilalte Pãrţi, precum şi schimbul acestor publicaţii între bibliotecile celor doua tari, prin intermediul autoritãţilor lor competente.
ART. 8
Pentru aplicarea acestui Acord, Pãrţile contractante convin sa creeze o comisie mixtã compusa din reprezentanţi ai celor doua Pãrţi. Aceasta comisie se va întruni în mod alternativ, o data pe an, în România şi Iran, şi va stabili programele de schimburi culturale pentru o durata determinata.
ART. 9
Prezentul Acord va fi ratificat potrivit prevederilor constituţionale ale celor doua tari şi va intra în vigoare începînd cu data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 10
Prezentul Acord este valabil pe o perioada de 3 ani şi se va reînnoi automat pentru alţi 3 ani, în afarã de cazul în care una din cele doua Pãrţi nu îl denunta cu un preaviz de 3 luni.
Prezentul Acord este redactat în doua exemplare originale în limbile romana, persana şi franceza, care au aceeaşi valabilitate. În caz de diferenţe asupra interpretãrii clauzelor Acordului, se va considera hotaritor textul în limba franceza.
Încheiat la Bucureşti la 15 august 1967.
-----------
|
ART. 1
În cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii funcţioneazã Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor privind inventiile, denumita prescurtat în cuprinsul prezentului regulament "Comisia".
ART. 2
Comisia se compune din:
a) preşedinte, care va fi desemnat de directorul general al Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii dintre directorii generali adjuncţi sau directorii din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii;
b) specialişti în probleme de invenţii, inovaţii şi rationalizari din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, în calitate de membri.
Secretariatul comisiei este asigurat de angajaţi, absolvenţi ai facultãţii de drept, cu examen de stat, din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, numiţi de directorul general.
Specialiştii prevãzuţi la lit. b) vor fi înscrişi într-o lista aprobatã de directorul general al Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.
ART. 3
Comisia examineazã contestaţiile şi cererile care, potrivit legii, intra în competenta sa, în complet format din preşedinte şi 4 membri.
Preşedintele desemneazã pe membrii completului dintre specialiştii prevãzuţi de art. 2 lit. b) şi pe secretar, dintre persoanele prevãzute de art. 2 alin. 2).
La desemnarea specialiştilor se va tine seama de domeniul din care face parte obiectul inventiei, inovatiei sau rationalizarii privitor la care s-a ivit litigiul.
În compunerea completului nu vor putea intra specialiştii care au participat la examinarea şi rezolvarea cererii de brevet de invenţie cu privire la care s-a fãcut contestaţia.
ART 4
Contestaţiile, cererile de anulare şi de repunere în termen se depun la registratura Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, care le trimite în aceeaşi zi secretariatului comisiei, iar acesta le înregistreazã în ordine cronologicã în registrul de contestaţii.
ART. 5
Preşedintele comisiei fixeazã termenele de judecata.
Cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, secretarul comisiei trimite pãrţilor citaţii cu confirmarea de primire, însoţite de copia cererii introduse.
Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii va fi citata prin Oficiul de stat pentru invenţii.
ART. 6
La termenul fixat, dacã pãrţile sînt prezente sau dacã se constata ca procedura de citare a fost legal îndeplinitã, preşedintele deschide dezbaterile dind cuvintul partii care a introdus contestaţia sau cererea, apoi celorlalte pãrţi.
Prezenta pãrţilor acoperã neregularitãţile referitoare la procedura de citare.
ART. 7
În fata comisiei pãrţile pot fi asistate sau reprezentate, potrivit normelor de drept comun, de specialişti în diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ori de avocaţi.
ART. 8
La cererea temeinic justificatã a pãrţilor sau cînd din dezbateri rezulta necesitatea producerii unor noi dovezi, examinarea cauzei poate fi amînatã cu cel mult 30 de zile, pãrţile prezente luind noul termen în cunostinta.
Amînarea cauzei se consemneazã într-o încheiere care se semneazã de preşedinte şi de secretar.
ART. 9
Comisia poate dispune efectuarea de expertize de cãtre specialişti din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii sau din alte organizaţii socialiste, ori de cîte ori este necesar pentru justa soluţionare a cauzei.
ART. 10
Dupã închiderea dezbaterilor, completul delibereazã şi pronunţa hotãrîrea. Dacã deliberarea nu se poate face de îndatã, pronunţarea poate fi amînatã cel mult 10 zile de la închiderea dezbaterilor.
ART. 11
Hotãrîrea se ia cu majoritate de voturi, intocmindu-se de îndatã, pe scurt, dispozitivul hotãrîrii, care se semneazã de preşedinte, membri şi secretari.
În cazul în care nu se întruneşte majoritatea, membrii completului, ale cãror pãreri se apropie mai mult, sînt datori sa se uneascã într-o singura pãrere.
În cazul în care exista o pãrere deosebita, ea se va mentiona în dispozitiv.
ART. 12
Comisia, solutionind contestaţia sau cererea:
a) admite contestaţia sau cererea de anulare, dacã hotãrîrea este nelegalã sau netemeinica şi, dupã caz, modifica sau desfiinţeazã hotãrîrea, atacatã în întregul ei sau în parte şi rejudeca ea însãşi fondul;
b) respinge contestaţia sau cererea de anulare şi menţine hotãrîrea atacatã, dacã aceasta este legalã şi temeinica;
c) trimite dosarul organului competent, dacã se declara necompetentã în examinarea contestaţiei sau cererii cu care a fost sesizatã.
În cazul cererii de repunere în termen, comisia admite cererea cînd constata ca motive temeinice au determinat pierderea termenului şi procedeazã la examinarea contestaţiei sau cererii de anulare; respinge cererea de repunere în termen în celelalte cazuri.
ART. 13
Hotãrîrea se întocmeşte în doua exemplare, din care unul se depune la dosarul cauzei, iar al doilea la dosarul de hotãrîri.
Hotãrîrea motivatã va fi comunicatã pãrţilor, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.
ART. 14
Hotãrîrea comisiei poate fi atacatã cu recurs la Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România, de cãtre pãrţi, în termen de 2 luni de la comunicare.
Hotãrîrea comisiei neatacata cu recurs în termenul prevãzut la alineatul precedent este definitiva şi constituie titlul executoriu.
ART. 15
Prevederile prezentului regulament se completeazã în mod corespunzãtor cu dispoziţiile Codului de procedura civilã.
ART. 16
Contestaţiile şi cererile în curs de rezolvare la comisie la data intrãrii în vigoare a <>Decretului nr. 884/1967 privind inventiile, inovatiile şi rationalizarile se soluţioneazã în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament.
|
Consiliul de Miniştri al Republicii socialiste România hotãrãşte:
ARTICOL UNIC
Se aproba Regulamentul privind compunerea, organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor privind inventiile din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.
p.Preşedintele Consiliul de Miniştri
ILIE VERDET
REGULAMENT
privind compunerea, organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea contestaţiilor privind inventiile din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii
ART. 1
În cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii funcţioneazã Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor privind inventiile, denumita prescurtat în cuprinsul prezentului regulament "Comisia".
ART. 2
Comisia se compune din:
a) preşedinte, care va fi desemnat de directorul general al Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii dintre directorii generali adjuncţi sau directorii din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii;
b) specialişti în probleme de invenţii, inovaţii şi rationalizari din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, în calitate de membri.
Secretariatul comisiei este asigurat de angajaţi, absolvenţi ai facultãţii de drept, cu examen de stat, din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, numiţi de directorul general.
Specialiştii prevãzuţi la lit. b) vor fi înscrişi într-o lista aprobatã de directorul general al Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii.
ART. 3
Comisia examineazã contestaţiile şi cererile care, potrivit legii, intra în competenta sa, în complet format din preşedinte şi 4 membri.
Preşedintele desemneazã pe membrii completului dintre specialiştii prevãzuţi de art. 2 lit. b) şi pe secretar, dintre persoanele prevãzute de art. 2 alin. 2).
La desemnarea specialiştilor se va tine seama de domeniul din care face parte obiectul inventiei, inovatiei sau rationalizarii privitor la care s-a ivit litigiul.
În compunerea completului nu vor putea intra specialiştii care au participat la examinarea şi rezolvarea cererii de brevet de invenţie cu privire la care s-a fãcut contestaţia.
ART 4
Contestaţiile, cererile de anulare şi de repunere în termen se depun la registratura Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii, care le trimite în aceeaşi zi secretariatului comisiei, iar acesta le înregistreazã în ordine cronologicã în registrul de contestaţii.
ART. 5
Preşedintele comisiei fixeazã termenele de judecata.
Cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, secretarul comisiei trimite pãrţilor citaţii cu confirmarea de primire, însoţite de copia cererii introduse.
Direcţia Generalã pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii va fi citata prin Oficiul de stat pentru invenţii.
ART. 6
La termenul fixat, dacã pãrţile sînt prezente sau dacã se constata ca procedura de citare a fost legal îndeplinitã, preşedintele deschide dezbaterile dind cuvintul partii care a introdus contestaţia sau cererea, apoi celorlalte pãrţi.
Prezenta pãrţilor acoperã neregularitãţile referitoare la procedura de citare.
ART. 7
În fata comisiei pãrţile pot fi asistate sau reprezentate, potrivit normelor de drept comun, de specialişti în diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ori de avocaţi.
ART. 8
La cererea temeinic justificatã a pãrţilor sau cînd din dezbateri rezulta necesitatea producerii unor noi dovezi, examinarea cauzei poate fi amînatã cu cel mult 30 de zile, pãrţile prezente luind noul termen în cunostinta.
Amînarea cauzei se consemneazã într-o încheiere care se semneazã de preşedinte şi de secretar.
ART. 9
Comisia poate dispune efectuarea de expertize de cãtre specialişti din cadrul Direcţiei Generale pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii sau din alte organizaţii socialiste, ori de cîte ori este necesar pentru justa soluţionare a cauzei.
ART. 10
Dupã închiderea dezbaterilor, completul delibereazã şi pronunţa hotãrîrea. Dacã deliberarea nu se poate face de îndatã, pronunţarea poate fi amînatã cel mult 10 zile de la închiderea dezbaterilor.
ART. 11
Hotãrîrea se ia cu majoritate de voturi, intocmindu-se de îndatã, pe scurt, dispozitivul hotãrîrii, care se semneazã de preşedinte, membri şi secretari.
În cazul în care nu se întruneşte majoritatea, membrii completului, ale cãror pãreri se apropie mai mult, sînt datori sa se uneascã într-o singura pãrere.
În cazul în care exista o pãrere deosebita, ea se va mentiona în dispozitiv.
ART. 12
Comisia, solutionind contestaţia sau cererea:
a) admite contestaţia sau cererea de anulare, dacã hotãrîrea este nelegalã sau netemeinica şi, dupã caz, modifica sau desfiinţeazã hotãrîrea, atacatã în întregul ei sau în parte şi rejudeca ea însãşi fondul;
b) respinge contestaţia sau cererea de anulare şi menţine hotãrîrea atacatã, dacã aceasta este legalã şi temeinica;
c) trimite dosarul organului competent, dacã se declara necompetentã în examinarea contestaţiei sau cererii cu care a fost sesizatã.
În cazul cererii de repunere în termen, comisia admite cererea cînd constata ca motive temeinice au determinat pierderea termenului şi procedeazã la examinarea contestaţiei sau cererii de anulare; respinge cererea de repunere în termen în celelalte cazuri.
ART. 13
Hotãrîrea se întocmeşte în doua exemplare, din care unul se depune la dosarul cauzei, iar al doilea la dosarul de hotãrîri.
Hotãrîrea motivatã va fi comunicatã pãrţilor, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.
ART. 14
Hotãrîrea comisiei poate fi atacatã cu recurs la Tribunalul Capitalei Republicii Socialiste România, de cãtre pãrţi, în termen de 2 luni de la comunicare.
Hotãrîrea comisiei neatacata cu recurs în termenul prevãzut la alineatul precedent este definitiva şi constituie titlul executoriu.
ART. 15
Prevederile prezentului regulament se completeazã în mod corespunzãtor cu dispoziţiile Codului de procedura civilã.
ART. 16
Contestaţiile şi cererile în curs de rezolvare la comisie la data intrãrii în vigoare a <>Decretului nr. 884/1967 privind inventiile, inovatiile şi rationalizarile se soluţioneazã în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament.
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ARTICOL UNIC
Se aproba Acordul comercial între Republica Socialistã România şi Republica Kenya, încheiat la Nairobi la 18 decembrie 1965.
p. Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
ILIE VERDET
ACORD COMERCIAL
între Republica Socialistã România şi Republica Kenya
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Kenya,
dorind sa dezvolte şi sa întãreascã relaţiile comerciale între cele doua tari, pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. Pentru a incuraja şi facilita relaţiile comerciale între Republica Socialistã România şi Republica Kenya, cele doua Pãrţi contractante îşi acorda reciproc tratamentul naţiunii celei mai favorizate în tot ceea ce priveşte comerţul între cele doua tari; tratamentul naţiunii celei mai favorizate se va aplica în special în legatura cu taxele vamale şi alte taxe şi impozite privind exportul şi importul de mãrfuri, modalitãţilor de percepere a taxelor şi impozitelor susmenţionate, precum şi reglementãrilor şi formalitãţilor la care sînt supuse mãrfurile de vamuit.
2. Dispoziţiile acestui articol nu se vor aplica totuşi:
a) mãrfurilor provenind din Republica Socialistã România dar originare dintr-o terta ţara, care nu se bucura de tratamentul naţiunii celei mai favorizate în Republica Kenya, nici, similar, mãrfurilor provenind din Republica Kenya dar originare dintr-o terta ţara, care nu se bucura de tratamenul naţiunii celei mai favorizate în Republica Socialistã România;
b) avantajelor pe care oricare dintre Pãrţile contractante le-a acordat sau le va acorda statelor vecine, pentru a facilita traficul de frontiera;
c) avantajelor ce vor rezulta dintr-o uniune vamalã sau zona a comerţului liber, la care oricare Parte contractantã poate fi sau poate deveni membra.
ART. 2
1. Ambele Pãrţi contractante, în cadrul legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, se vor strãdui sa promoveze comerţul cel mai larg posibil între cele doua tari şi în special comerţul cu mãrfurile enumerate în listele A şi B, anexate la acest Acord. Pãrţile contractante pot modifica listele A şi B, prin înţelegere reciprocã.
2. Prevederile acestui articol, totuşi, nu exclud posibilitatea tranzacţiilor comerciale pentru importul sau exportul mãrfurilor neincluse în listele A şi B de mai sus.
3. Pe baza principiului tratamentului naţiunii celei mai favorizate, cele doua Pãrţi contractante îşi vor acorda reciproc licenţe de import şi export pentru mãrfurile enumerate în listele A şi B, precum şi pentru alte mãrfuri neincluse în aceste liste şi în conformitate cu legile şi celelalte reglementãri în vigoare în fiecare ţara.
ART. 3
1. În cadrul acestui Acord, mãrfurile originare din Republica Socialistã România vor fi considerate mãrfuri româneşti şi mãrfurile originare din Republica Kenya, mãrfuri kenyene.
2. Ţara de origine va fi consideratã ţara unde marfa a fost produsã şi fabricata sau a fost supusã ultimei sale prelucrari substanţiale, sau în cazul produselor agricole neprelucrate, ţara unde acestea au fost într-adevãr produse. Ambele Pãrţi contractante îşi rezerva dreptul sa supunã importul oricãror mãrfuri prezentãrii unui certificat de origine, emis de o organizaţie autorizata pentru aceasta de guvernul tarii de origine.
ART. 4
Importul şi exportul mãrfurilor menţionate în articolul 2 vor fi efectuate pe baza de contracte încheiate între organele de comerţ exterior ale Republicii Socialiste România, pe de o parte, şi persoanele fizice sau juridice din Republica Kenya, pe de alta parte.
ART. 5
1. Vasele comerciale ale ambelor tari şi incarcaturile de pe ele, în timpul intrãrii, stationarii sau pãrãsirii porturilor celeilalte Pãrţi contractante, se vor bucura de tratamentul naţiunii celei mai favorizate în toate privintele.
2. Principiul de mai sus nu se va aplica totuşi vaselor comerciale angajate în navigaţia de coasta.
ART. 6
Cele doua Pãrţi contractante vor lua mãsurile necesare pentru ca preţurile mãrfurilor ce urmeazã a fi livrate în cadrul prezentului Acord sa fie stabilite pe baza preţurilor mondiale şi anume a preţurilor dominante pe principalele pieţe pentru produse similare.
ART. 7
Pentru facilitarea dezvoltãrii comerţului între cele doua tari, Pãrţile contractante, în cadrul legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, vor permite reciproc organizarea pe teritoriile lor de tîrguri comerciale şi expoziţii temporare şi permanente şi îşi vor acorda una alteia asistenta necesarã pentru organizarea şi buna funcţionare a unor astfel de tîrguri şi expoziţii.
ART. 8
Conform legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, Pãrţile contractante îşi vor acorda una alteia tratamentul naţiunii celei mai favorizate în privinta scutirii de taxe vamale, taxe şi alte speze similare la urmãtoarele:
a) mostre de mãrfuri şi materiale publicitare cerute în scopuri comerciale;
b) articole şi unelte cerute pentru montare şi asamblare, cu condiţia ca ele sa fie importate de sau în numele celor care executa operaţiunea de montare şi asamblare şi cu condiţia ca aceste articole şi unelte sa fie reexportate;
c) produse şi mãrfuri pentru tîrguri comerciale, expoziţii temporare şi permanente, cu condiţia ca aceste produse sa nu fie vîndute.
ART. 9
Toate plãţile rezutind din contractele şi tranzacţiile încheiate în cadrul acestui Acord, precum şi alte plati între cele doua tari, vor fi efectuate în lire sterline sau în orice alta moneda liber convertibilã, în conformitate cu reglementãrile valutare în vigoare în ţãrile respective.
ART. 10
1. Mãrfurile uneia din Pãrţile contractante, importate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, pot fi reexportate unei terţe tari, fãrã aprobarea prealabilã a autoritãţilor Partii contractante de pe al cãrui teritoriu mãrfurile au fost cumpãrate.
2. Fiecare Parte contractantã poate, totuşi, în cazul anumitor mãrfuri, sa-şi rezerve dreptul de aprobare pentru reexport sau sa revinã asupra rezervei privind aprobarea, conform condiţiilor sau restrictiilor pe care acea Parte le poate considera necesare.
ART. 11
Cele doua Pãrţi contractante, conform legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, vor acorda libertate de tranzit pe teritoriul lor pentru mãrfurile celeilalte Pãrţi contractante.
ART. 12
Pãrţile contractante se vor consulta reciproc, la cererea oricãreia dintre Pãrţile contractante, asupra mãsurilor pentru dezvoltarea relaţiilor economice şi pentru rezolvarea problemelor legate de îndeplinirea acestui Acord.
ART. 13
Prevederile prezentului Acord se vor aplica tuturor contractelor încheiate în timpul valabilitãţii sale şi care au rãmas neexecutate la data expirãrii sale.
ART. 14
1. Prezentul Acord va fi aprobat în conformitate cu procedura constituţionalã a fiecãrei Pãrţi contractante şi va intra în vigoare la data schimbãrii instrumentelor confirmind aprobarea Acordului, care va avea loc cît mai curînd posibil.
2. Acordul va rãmîne valabil o perioada de doi ani, începînd cu a doua zi de la data intrãrii în vigoare a acestuia şi va continua sa ramina valabil dupã aceasta perioada, pînã la expirarea a trei luni de la data la care oricare Parte contractantã primeşte de la cealaltã Parte notificare scrisã de intenţia sa de a denunta prezentul Acord.
3. Pãrţile contractante convin totuşi ca prevederile Acordului sa fie aplicate provizoriu din ziua semnãrii.
Drept care, pleniipotentiarii celor doua Pãrţi contractante au semnat acest Acord şi au aplicat sigiliile lor în acest scop.
Fãcut la Nairobi, astãzi 18 decembrie 1965, în doua exemplare originale în limba engleza, ambele texte fiind egal autentice.
------------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Kenya,
dorind sa dezvolte şi sa întãreascã relaţiile comerciale între cele doua tari, pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. Pentru a incuraja şi facilita relaţiile comerciale între Republica Socialistã România şi Republica Kenya, cele doua Pãrţi contractante îşi acorda reciproc tratamentul naţiunii celei mai favorizate în tot ceea ce priveşte comerţul între cele doua tari; tratamentul naţiunii celei mai favorizate se va aplica în special în legatura cu taxele vamale şi alte taxe şi impozite privind exportul şi importul de mãrfuri, modalitãţilor de percepere a taxelor şi impozitelor susmenţionate, precum şi reglementãrilor şi formalitãţilor la care sînt supuse mãrfurile de vamuit.
2. Dispoziţiile acestui articol nu se vor aplica totuşi:
a) mãrfurilor provenind din Republica Socialistã România dar originare dintr-o terta ţara, care nu se bucura de tratamentul naţiunii celei mai favorizate în Republica Kenya, nici, similar, mãrfurilor provenind din Republica Kenya dar originare dintr-o terta ţara, care nu se bucura de tratamenul naţiunii celei mai favorizate în Republica Socialistã România;
b) avantajelor pe care oricare dintre Pãrţile contractante le-a acordat sau le va acorda statelor vecine, pentru a facilita traficul de frontiera;
c) avantajelor ce vor rezulta dintr-o uniune vamalã sau zona a comerţului liber, la care oricare Parte contractantã poate fi sau poate deveni membra.
ART. 2
1. Ambele Pãrţi contractante, în cadrul legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, se vor strãdui sa promoveze comerţul cel mai larg posibil între cele doua tari şi în special comerţul cu mãrfurile enumerate în listele A şi B, anexate la acest Acord. Pãrţile contractante pot modifica listele A şi B, prin înţelegere reciprocã.
2. Prevederile acestui articol, totuşi, nu exclud posibilitatea tranzacţiilor comerciale pentru importul sau exportul mãrfurilor neincluse în listele A şi B de mai sus.
3. Pe baza principiului tratamentului naţiunii celei mai favorizate, cele doua Pãrţi contractante îşi vor acorda reciproc licenţe de import şi export pentru mãrfurile enumerate în listele A şi B, precum şi pentru alte mãrfuri neincluse în aceste liste şi în conformitate cu legile şi celelalte reglementãri în vigoare în fiecare ţara.
ART. 3
1. În cadrul acestui Acord, mãrfurile originare din Republica Socialistã România vor fi considerate mãrfuri româneşti şi mãrfurile originare din Republica Kenya, mãrfuri kenyene.
2. Ţara de origine va fi consideratã ţara unde marfa a fost produsã şi fabricata sau a fost supusã ultimei sale prelucrari substanţiale, sau în cazul produselor agricole neprelucrate, ţara unde acestea au fost într-adevãr produse. Ambele Pãrţi contractante îşi rezerva dreptul sa supunã importul oricãror mãrfuri prezentãrii unui certificat de origine, emis de o organizaţie autorizata pentru aceasta de guvernul tarii de origine.
ART. 4
Importul şi exportul mãrfurilor menţionate în articolul 2 vor fi efectuate pe baza de contracte încheiate între organele de comerţ exterior ale Republicii Socialiste România, pe de o parte, şi persoanele fizice sau juridice din Republica Kenya, pe de alta parte.
ART. 5
1. Vasele comerciale ale ambelor tari şi incarcaturile de pe ele, în timpul intrãrii, stationarii sau pãrãsirii porturilor celeilalte Pãrţi contractante, se vor bucura de tratamentul naţiunii celei mai favorizate în toate privintele.
2. Principiul de mai sus nu se va aplica totuşi vaselor comerciale angajate în navigaţia de coasta.
ART. 6
Cele doua Pãrţi contractante vor lua mãsurile necesare pentru ca preţurile mãrfurilor ce urmeazã a fi livrate în cadrul prezentului Acord sa fie stabilite pe baza preţurilor mondiale şi anume a preţurilor dominante pe principalele pieţe pentru produse similare.
ART. 7
Pentru facilitarea dezvoltãrii comerţului între cele doua tari, Pãrţile contractante, în cadrul legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, vor permite reciproc organizarea pe teritoriile lor de tîrguri comerciale şi expoziţii temporare şi permanente şi îşi vor acorda una alteia asistenta necesarã pentru organizarea şi buna funcţionare a unor astfel de tîrguri şi expoziţii.
ART. 8
Conform legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, Pãrţile contractante îşi vor acorda una alteia tratamentul naţiunii celei mai favorizate în privinta scutirii de taxe vamale, taxe şi alte speze similare la urmãtoarele:
a) mostre de mãrfuri şi materiale publicitare cerute în scopuri comerciale;
b) articole şi unelte cerute pentru montare şi asamblare, cu condiţia ca ele sa fie importate de sau în numele celor care executa operaţiunea de montare şi asamblare şi cu condiţia ca aceste articole şi unelte sa fie reexportate;
c) produse şi mãrfuri pentru tîrguri comerciale, expoziţii temporare şi permanente, cu condiţia ca aceste produse sa nu fie vîndute.
ART. 9
Toate plãţile rezutind din contractele şi tranzacţiile încheiate în cadrul acestui Acord, precum şi alte plati între cele doua tari, vor fi efectuate în lire sterline sau în orice alta moneda liber convertibilã, în conformitate cu reglementãrile valutare în vigoare în ţãrile respective.
ART. 10
1. Mãrfurile uneia din Pãrţile contractante, importate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, pot fi reexportate unei terţe tari, fãrã aprobarea prealabilã a autoritãţilor Partii contractante de pe al cãrui teritoriu mãrfurile au fost cumpãrate.
2. Fiecare Parte contractantã poate, totuşi, în cazul anumitor mãrfuri, sa-şi rezerve dreptul de aprobare pentru reexport sau sa revinã asupra rezervei privind aprobarea, conform condiţiilor sau restrictiilor pe care acea Parte le poate considera necesare.
ART. 11
Cele doua Pãrţi contractante, conform legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în ţãrile lor, vor acorda libertate de tranzit pe teritoriul lor pentru mãrfurile celeilalte Pãrţi contractante.
ART. 12
Pãrţile contractante se vor consulta reciproc, la cererea oricãreia dintre Pãrţile contractante, asupra mãsurilor pentru dezvoltarea relaţiilor economice şi pentru rezolvarea problemelor legate de îndeplinirea acestui Acord.
ART. 13
Prevederile prezentului Acord se vor aplica tuturor contractelor încheiate în timpul valabilitãţii sale şi care au rãmas neexecutate la data expirãrii sale.
ART. 14
1. Prezentul Acord va fi aprobat în conformitate cu procedura constituţionalã a fiecãrei Pãrţi contractante şi va intra în vigoare la data schimbãrii instrumentelor confirmind aprobarea Acordului, care va avea loc cît mai curînd posibil.
2. Acordul va rãmîne valabil o perioada de doi ani, începînd cu a doua zi de la data intrãrii în vigoare a acestuia şi va continua sa ramina valabil dupã aceasta perioada, pînã la expirarea a trei luni de la data la care oricare Parte contractantã primeşte de la cealaltã Parte notificare scrisã de intenţia sa de a denunta prezentul Acord.
3. Pãrţile contractante convin totuşi ca prevederile Acordului sa fie aplicate provizoriu din ziua semnãrii.
Drept care, pleniipotentiarii celor doua Pãrţi contractante au semnat acest Acord şi au aplicat sigiliile lor în acest scop.
Fãcut la Nairobi, astãzi 18 decembrie 1965, în doua exemplare originale în limba engleza, ambele texte fiind egal autentice.
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul comercial între Republica Socialistã România şi Regatul Suediei, încheiat la Stockholm la 7 martie 1967.
EXPUNERE DE MOTIVE
la Decretul nr. 512/1967 pentru ratificarea Acordului comercial între
Republica Socialistã România şi Regatul Suediei
La 7 martie 1967 a fost semnat la Stockholm Acordul comercial pe termen lung între Republica Socialistã România şi Regatul Suediei privind schimburile comerciale între cele doua tari, pe perioada 1 ianuarie 1967-31 decembrie 1971.
Listele de mãrfuri anexe la Acord sunt valabile pe timp de un an, putând fi revizuite de Comisia mixtã, prevãzutã la art. 7 din Acord. Comisia se întruneşte la cererea uneia din Pãrţi, alternativ la Stockholm şi Bucureşti.
Lista I cuprinde mãrfurile care se exporta de Republica Socialistã România în Suedia, în anul 1967, iar lista II, mãrfurile care se exporta din Suedia în România, în aceeaşi perioada.
Potrivit schimbului de scrisori intervenit, Suedia a procedat la o importanta liberalizare a importurilor mãrfurilor româneşti. De aceea, lista I conţine numai produse pentru care importul în Suedia este supus licenţelor de import.
Guvernele celor doua Pãrţi se angajeazã sa faciliteze, prin autoritãţile competente, eliberarea licenţelor sau permiselor de import şi export pentru mãrfuri în cantitãţi şi valori mai mari decât acelea fixate prin contingente sau depasind conţinutul listelor anexe.
De asemenea, pe baza de reciprocitate, se stipuleazã acordarea tratamentului cat mai favorabil posibil în problemele legate de schimburile comerciale.
Cele doua guverne au convenit în Acord sa promoveze toate formele de cooperare între comerţul şi industria din cele doua tari şi pe terţe pieţe.
Acordul, prin prevederile sale, constituie un instrument de natura sa asigure un cadru juridic adecvat pentru dezvoltarea relaţiilor economice între Republica Socialistã România şi Regatul Suediei
ACORD COMERCIAL
între Republica Socialistã România şi Regatul Suediei
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Suediei,
în dorinta de a facilita şi promova dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice între cele doua tari,
au convenit sa încheie acest Acord comercial pe termen lung
ART. 1
Acordul va fi valabil pe perioada 1 ianuarie 1967-31 decembrie 1971. Acordul se va prelungi în mod automat de fiecare data pentru o perioada de 12 luni, dacã nu va fi denunţat de una din Pãrţile contractante printr-o notificare, data în scris, cu cel puţin 3 luni înainte de data expirãrii.
ART. 2
Schimbul anual de mãrfuri se va efectua pe baza listei anexa I, pentru exporturile româneşti în Suedia şi a listei anexa II, pentru exporturile suedeze în România.
Cu privire la exporturile româneşti în Suedia, este înţeles ca în afarã de mãrfurile menţionate în lista I, exporturile româneşti includ şi alte mãrfuri necuprinse în lista, pentru care importul în Suedia nu este supus la vreo restrictie şi licenta de import.
Listele vor putea fi supuse unor revizuiri anuale de cãtre Comisia mixtã menţionatã la articolul 7. Luând în considerare dorinta celor doua tari pentru dezvoltarea şi creşterea pe mai departe a schimburilor de mãrfuri, Comisia mixtã va tinde sa mãreascã contingentele iniţiale, când acest lucru va fi considerat de dorit şi justificat, în lumina condiţiilor pieţei şi a perspectivelor comerciale.
ART. 3
Autoritãţile competente ale celor doua tari vor elibera licenţe sau alte permise de import şi export necesare mãrfurilor menţionate în listele I şi II, pana la concurenta cantitãţilor sau valorilor menţionate în acestea.
ART. 4
Autoritãţile competente ale celor doua tari se vor strãdui sa permitã importuri şi exporturi de mãrfuri în cantitãţi sau valori mai mari decât acelea fixate prin contingente sau pentru mãrfuri nemenţionate în numitele liste.
Acordand aceste licenţe sau permise, autoritãţile vor tine seama, pe cat posibil, de necesitãţile comerţului pentru continuitatea în schimburile de mãrfuri, avându-se în vedere caracterul sezonier al unor produse.
ART. 5
Cele doua guverne se angajeazã, pe baza de reciprocitate, sa-şi acorde unul altuia un tratament cat mai favorabil posibil în problemele privind comerţul.
ART. 6
Cele doua guverne se declara gata sa faciliteze toate formele de cooperare între comerţul şi industria din cele doua tari şi pe terţe pieţe.
ART. 7
O Comisie mixtã, constituitã din reprezentanţi ai celor doua guverne, urmeazã sa fie desemnatã în scopul de a supraveghea aplicarea acestui Acord.
Aceasta comisie va face propuneri tinzând sa faciliteze funcţionarea acestui Acord şi dezvoltarea relaţiilor comerciale între cele doua tari.
Comisia se va întruni la cererea unuia din cele doua guverne, alternativ, la Stockholm şi Bucureşti.
ART. 8
Acest Acord, care înlocuieşte Acordul comercial semnat la 19 decembrie 1963, va fi ratificat şi va intra în vigoare la data schimbului scrisorilor de ratificare.
Acest schimb va avea loc la Stockholm.
Fãcut în doua exemplare, în limba engleza, la Stockholm la 7 martie 1967.
---------------
*) Cu posibilitãţi de augmentare.
------------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Suediei,
în dorinta de a facilita şi promova dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice între cele doua tari,
au convenit sa încheie acest Acord comercial pe termen lung
ART. 1
Acordul va fi valabil pe perioada 1 ianuarie 1967-31 decembrie 1971. Acordul se va prelungi în mod automat de fiecare data pentru o perioada de 12 luni, dacã nu va fi denunţat de una din Pãrţile contractante printr-o notificare, data în scris, cu cel puţin 3 luni înainte de data expirãrii.
ART. 2
Schimbul anual de mãrfuri se va efectua pe baza listei anexa I, pentru exporturile româneşti în Suedia şi a listei anexa II, pentru exporturile suedeze în România.
Cu privire la exporturile româneşti în Suedia, este înţeles ca în afarã de mãrfurile menţionate în lista I, exporturile româneşti includ şi alte mãrfuri necuprinse în lista, pentru care importul în Suedia nu este supus la vreo restrictie şi licenta de import.
Listele vor putea fi supuse unor revizuiri anuale de cãtre Comisia mixtã menţionatã la articolul 7. Luând în considerare dorinta celor doua tari pentru dezvoltarea şi creşterea pe mai departe a schimburilor de mãrfuri, Comisia mixtã va tinde sa mãreascã contingentele iniţiale, când acest lucru va fi considerat de dorit şi justificat, în lumina condiţiilor pieţei şi a perspectivelor comerciale.
ART. 3
Autoritãţile competente ale celor doua tari vor elibera licenţe sau alte permise de import şi export necesare mãrfurilor menţionate în listele I şi II, pana la concurenta cantitãţilor sau valorilor menţionate în acestea.
ART. 4
Autoritãţile competente ale celor doua tari se vor strãdui sa permitã importuri şi exporturi de mãrfuri în cantitãţi sau valori mai mari decât acelea fixate prin contingente sau pentru mãrfuri nemenţionate în numitele liste.
Acordand aceste licenţe sau permise, autoritãţile vor tine seama, pe cat posibil, de necesitãţile comerţului pentru continuitatea în schimburile de mãrfuri, avându-se în vedere caracterul sezonier al unor produse.
ART. 5
Cele doua guverne se angajeazã, pe baza de reciprocitate, sa-şi acorde unul altuia un tratament cat mai favorabil posibil în problemele privind comerţul.
ART. 6
Cele doua guverne se declara gata sa faciliteze toate formele de cooperare între comerţul şi industria din cele doua tari şi pe terţe pieţe.
ART. 7
O Comisie mixtã, constituitã din reprezentanţi ai celor doua guverne, urmeazã sa fie desemnatã în scopul de a supraveghea aplicarea acestui Acord.
Aceasta comisie va face propuneri tinzând sa faciliteze funcţionarea acestui Acord şi dezvoltarea relaţiilor comerciale între cele doua tari.
Comisia se va întruni la cererea unuia din cele doua guverne, alternativ, la Stockholm şi Bucureşti.
ART. 8
Acest Acord, care înlocuieşte Acordul comercial semnat la 19 decembrie 1963, va fi ratificat şi va intra în vigoare la data schimbului scrisorilor de ratificare.
Acest schimb va avea loc la Stockholm.
Fãcut în doua exemplare, în limba engleza, la Stockholm la 7 martie 1967.
---------------
*) Cu posibilitãţi de augmentare.
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1
Republica Socialistã România adera la Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, încheiatã la Geneva la 18 mai 1956, cu urmãtoarea rezerva:
"Republica Socialistã România nu se considera legatã de prevederile articolului 10 alineatul 2 şi 3 din Convenţie. Poziţia Republicii Socialiste România este aceea ca un diferend privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei ar putea fi supus arbitrajului numai cu consimţãmântul tuturor pãrţilor în litigiu".
ART. 2
La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România la Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, se va face o declaraţie cu urmãtorul conţinut:
"Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România considera ca menţinerea stãrii de dependenta a unor teritorii, la care se referã reglementarea din articolul 9 al Convenţiei, nu este în concordanta cu Declaraţia asupra acordãrii independentei ţãrilor şi popoarelor coloniale adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1960, cu Rezoluţia nr. 1514 (XV), prin care se proclama necesitatea de a se pune în mod rapid şi necondiţionat capãt colonialismului sub toate formele şi în toate manifestãrile sale".
ART. 3
Republica Socialistã România denunta Convenţia asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine, încheiatã la Geneva la 30 martie 1931.
EXPUNERE DE MOTIVE
La Decretul nr. 511/1967 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, încheiatã la Geneva la 18 mai 1956, şi denunţarea Convenţiei asupra regimului fiscal al vehiculelor strãine, încheiatã la Geneva la 30 martie 1931
În scopul de a facilita dezvoltarea turismului internaţional, la 18 mai 1956 a fost încheiatã la Geneva, sub auspiciile Comisiei Economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Europa, Convenţia relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala.
La aceasta Convenţie, care a intrat în vigoare la 18 august 1959, participa în prezent 18 state.
Potrivit prevederilor Convenţiei, vehiculele rutiere de uz particular înmatriculate pe teritoriul unei Pãrţi contractante vor fi scutite, pe teritoriul altei Pãrţi contractante, de impozite şi taxe privind circulaţia şi deţinerea, dacã sînt importate temporar şi folosite, fãrã plata sau alt avantaj material, pentru transportul de persoane şi dacã vor fi îndeplinite condiţiile stabilite de dispoziţiile vamale în vigoare pe acest teritoriu, pentru admiterea cu scutire de plata drepturilor şi taxelor de import.
Reglementarea actuala înlocuieşte Convenţia privitoare la regimul fiscal al vehiculelor automobile strãine, încheiatã la Geneva la 30 martie 1931, la care participa şi Republica Socialistã România, şi în care se prevedea posibilitatea scutirii de impozite şi taxe pentru o perioada de cel mult 90 de zile în timpul unui an, pe baza unui carnet fiscal internaţional, valabil timp de un an.
Ţinându-se seama de faptul ca Republica Socialistã România întreţine -relaţii turistice cu majoritatea ţãrilor participante la Convenţie, aderarea la aceasta constituie o reafirmare a interesului pentru promovarea turismului internaţional, iar din punct de vedere juridic, aspectul uneia din mãsurile pentru transpunerea în viata a Rezoluţiei nr. 2148 din 4 noiembrie 1966, intitulata "Anul internaţional al turismului", adoptatã la cea de-a XXI-a sesiune a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, rezoluţie la care Republica Socialistã România este coautoare.
Întrucât articolul 10 din Convenţie, la punctele 2 şi 3, cuprinde procedura arbitrajului obligatoriu, ţinând seama de poziţia de principiu a României în aceasta problema, decretul cuprinde o rezerva în sensul arãtat.
De asemenea, dat fiind faptul ca articolul 9 din Convenţie conţine prevederi care contravin dreptului internaţional contemporan şi Rezoluţiei nr. 1514 (XV) din 14 decembrie 1960 a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în decretul de aderare se reafirma, sub forma unei declaraţii, poziţia Republicii Socialiste România în aceasta problema.
CONVENŢIE
relativã la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, încheiatã la Geneva la 18 mai 1956*)
Pãrţile contractante,
Luând în considerare ca unele state europene au încheiat acorduri bilaterale sau au luat mãsuri de instituire a unui regim mai larg decât cel prevãzut în Convenţia din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine,
Dorind sa faciliteze dezvoltarea turismului internaţional,
Au convenit asupra celor ce urmeazã :
ART. 1
În sensul prezentei Convenţii, se înţelege:
a) prin "vehicul", oricare ciclu, oricare vehicul prevãzut cu un dispozitiv mecanic de propulsie, circulând pe drum prin propriile sale mijloace şi oricare remorca destinatã a fi ataşatã la un asemenea vehicul şi importata odatã cu vehiculul sau separat, cu excepţia totuşi a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule cuplate, destinate transporturilor de persoane şi având, în afarã de locul conducatorului, mai mult de opt locuri pe scaune;
b) prin "uz particular", folosirea în alte scopuri decât transportul de persoane contra remunerare, prima sau alt avantaj material, şi altele decât transportul industrial ori comercial de mãrfuri cu sau fãrã remunerare.
ART. 2
Vehiculele care sînt înmatriculate pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, precum şi vehiculele puse în circulaţie pe un asemenea teritoriu şi scutite pe acest teritoriu de obligaţia înmatriculãrii, vor fi scutite, în condiţiile arãtate mai jos, dacã sînt importate temporar şi folosite pentru uz particular pe teritoriul altei Pãrţi contractante, de impozitele şi taxele asupra circulaţiei sau deţinerii vehiculelor pe teritoriul acestei din urma Pãrţi contractante.
Aceasta scutire nu se va extinde asupra peajelor şi nici asupra impozitelor sau taxelor de consumaţie.
ART. 3
1. Aceasta scutire va fi acordatã pe teritoriul fiecãrei Pãrţi contractante atât timp cat vor fi îndeplinite condiţiile stabilite prin dispoziţiile vamale în vigoare pe acest teritoriu pentru admiterea cu scutire temporarã de drepturile şi taxele de import a vehiculelor menţionate la articolul 2.
2. Totuşi, fiecare Parte contractantã va putea sa limiteze durata acestei scutiri la trei sute sasezeci şi cinci zile consecutive, chiar dacã vehiculul este admis cu scutire temporarã de drepturi şi taxe de import pe o perioada mai îndelungatã.
ART. 4
De îndatã ce o Parte contractantã la Convenţia din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine va deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie, va lua mãsurile prevãzute la articolul 17 al Convenţiei din 1931, pentru a o denunta.
ART. 5
1. Ţãrile membre ale Comisiei economice pentru Europa şi cele admise, cu titlu consultativ, la Comisie, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi contractante la prezenta Convenţie :
a) prin semnare;
b) prin ratificare, dupã ce o vor fi semnat sub rezerva ratificãrii;
c) prin aderare
2. Ţãrile care pot sa participe la anumite lucrãri ale Comisiei economice pentru Europa, în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi contractante la prezenta Convenţie prin aderare, dupã intrarea acesteia în vigoare.
3. Convenţia va fi deschisã pentru semnare pana la 31 august 956 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea instrumentului corespunzãtor la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 6
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate la paragraful 1 al articolului 5 o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare ţara care o va ratifica sau va adera la ea dupã ce cinci tari vor fi semnat-o fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi urmãtoare depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare a acestei tari.
ART. 7
1. Fiecare Parte contractantã va putea denunta prezenta Convenţie prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţie Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea îşi va produce efectele dupã cincisprezece luni de la data la care secretarul general va fi primit notificarea.
ART. 8
Prezenta Convenţie va inceta sa-şi producã efectele dacã, dupã intrarea ei în vigoare, numãrul Pãrţilor contractante este mai mic de cinci în decursul oricãrei perioade de douasprezece luni consecutive.
ART. 9
1. Oricare ţara va putea, fie în momentul semnãrii ţara rezerva şi ratificãrii, fie cu ocazia depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie în orice alt moment ulterior, sa declare, prin, notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta Convenţie va fi aplicabilã tuturor sau numai unei pãrţi din teritoriile pe care le reprezintã pe plan internaţional.
Convenţia va fi aplicabilã teritoriului sub teritoriilor menţionate fi notificate, de la a nouazecea zi dupã primirea acestei notificãri de cãtre secretarul general sau dacã în acea zi Convenţia nu a intrat, încã în vigoare, de la intrarea ei în vigoare.
2. Oricare ţara care, în conformitate cu paragraful precedent, a fãcut o declaraţie pentru extinderea aplicãrii prezentei Convenţii asupra unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional, va putea, potrivit articolul 7, sa denunţe Convenţia în ce priveşte acel teritoriu.
ART. 10
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei Convenţii va fi, în mãsura posibilului soluţionat pe calea negocierilor între Pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend, care nu va fi soluţionat pe calea negocierilor, va fi supus arbitrajului, dacã oricare dintre Pãrţile contractante în litigiu va cere, va fi în consecinta trimis în fata unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de Pãrţile în litigiu. Dacã în termen de trei luni de la data cererii de arbitraj, Pãrţile în litigiu nu ajung sa se înţeleagã cu privire la alegerea unuia sau unor arbitri, oricare dintre aceste Pãrţi va putea se ceara secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic, cãruia îi va fi trimis litigiul spre a decide.
3. Hotãrârea arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Pãrţile contractante în litigiu.
ART. 11
I. Fiecare Parte contractantã va putea, în momentul semnãrii prezentei Convenţii, al ratificãrii sau al aderãrii, sau în orice alt moment ulterior, sa declare ca ea exclude de la aplicarea Convenţiei ciclurile fãrã motor.
2. Fiecare Parte contractantã va putea, în momentul semnãrii prezentei Convenţii, al ratificãri sau al aderãrii, sa declare ca nu se considera legatã prin articolul 10 al Convenţiei. Celelalte Pãrţi contractante nu vor fi legate prin articolul 10 fata de oricare Parte contractantã care va fi formulat o asemenea rezerva.
9. Oricare Parte contractantã care va fi formulat o rezerva potrivit paragrafului 1 sau paragrafului 2, va putea, în orice moment, sa retragã aceasta rezerva, printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4 Nici o alta rezerve la prezenta Convenţie nu va fi admisã.
ART. 12
1. Dupã trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii oricare Parte contractantã va putea sa ceara, prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, convocarea unei conferinţe în vederea revizuirii prezentei Convenţii. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor Pãrţilor contractante şi va convoca o conferinţa de revizuire dacã, în termen de patru luni socotit de la notificarea trimisa de el o treime din Pãrţile contractante îl vor înştiinţa ca sînt de acord cu aceasta cerere.
2. Dacã o conferinţa este convocatã în conformitate cu paragraful precedent, secretarul general va înştiinţa toate Pãrţile contractante şi le va invita sa prezinte, în termen de trei luni, propunerile pe care ele le-ar dori examinate de conferinţa. Secretarul general va comunica tuturor Pãrţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înainte de data deschiderii conferintei.
3 Secretarul general va invita, la orice conferinţa convocatã în conformitate cu prezentul articol, toate ţãrile menţionate la paragraful 1 al articolului 5, precum şi ţãrile devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5.
ART. 13
Oricare Parte contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenţie. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va transmite tuturor Pãrţilor contractante şi îl va aduce la cunostinta celorlalte tari menţionate la paragraful 1 al articolului 5.
2. Orice proiect de amendament care va fi fost transmis în conformitate cu paragraful precedent va fi considerat acceptat, dacã nici o Parte contractantã nu va fi formulat vreo obiectie în, termen de şase luni de le data la care secretul general îi va fi transmis proiectul de amendament.
3. Secretarul general va notifica cît mai curând posibil tuturor Pãrţilor contractante, pentru a le înştiinţa dacã a fost formulatã vreo obiectie la proiectul de amendament. Dacã la proiectul de amendament a fost formulatã vreo obiectie, amendamentul va fi considerat ca neacceptat şi nu va produce nici un efect. În lipsa vreunei obiecţii, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Pãrţile contractante la trei luni de la expirarea termenului de şase luni prevãzut în paragraful precedent.
ART. 14
În afarã de notificãrile prevãzute în articolele 12 şi 13, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor menţionate la paragraful 1 al articolului 5, precum şi ţãrilor devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5:
a) semnarile, ratificarile şi aderarile în baza articolului 5;
b) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 6;
c) denuntarile în baza articolului 7;
d) abrogarea prezentei Convenţii conform articolului 8;
e) notificãrile primite conform articolului 9;
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 11;
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament conform articolului 13
ART. 15
Protocolul de semnare a prezentei Convenţii va avea aceeaşi putere, valoare şi durata ca însãşi Convenţia, fiind considerat ca fãcând parte integrantã din ea.
ART. 16
Dupã 31 august 1956 originalul prezentei Convenţii va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate pentru conformitatea fiecãreia din ţãrile menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 5.
Drept care subscrişii, având cuvenitã împuternicire, au semnat prezenta Convenţie.
Întocmitã la Geneva la optsprezece mai una mie noua sute cincizeci şi şase, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
PROTOCOLUL DE SEMNARE*)
În momentul procedarii la semnarea Convenţiei relative la regimul fiscal al vehiculelor rutiere de uz particular în circulaţie internationala, cu data de azi,
subscrisi având cuvenitã împuternicire,
au convenit asupra precizãrilor şi au luat nota de rezervele urmãtoare
|
Pãrţile contractante,
Luând în considerare ca unele state europene au încheiat acorduri bilaterale sau au luat mãsuri de instituire a unui regim mai larg decât cel prevãzut în Convenţia din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine,
Dorind sa faciliteze dezvoltarea turismului internaţional,
Au convenit asupra celor ce urmeazã :
ART. 1
În sensul prezentei Convenţii, se înţelege:
a) prin "vehicul", oricare ciclu, oricare vehicul prevãzut cu un dispozitiv mecanic de propulsie, circulând pe drum prin propriile sale mijloace şi oricare remorca destinatã a fi ataşatã la un asemenea vehicul şi importata odatã cu vehiculul sau separat, cu excepţia totuşi a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule cuplate, destinate transporturilor de persoane şi având, în afarã de locul conducatorului, mai mult de opt locuri pe scaune;
b) prin "uz particular", folosirea în alte scopuri decât transportul de persoane contra remunerare, prima sau alt avantaj material, şi altele decât transportul industrial ori comercial de mãrfuri cu sau fãrã remunerare.
ART. 2
Vehiculele care sînt înmatriculate pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, precum şi vehiculele puse în circulaţie pe un asemenea teritoriu şi scutite pe acest teritoriu de obligaţia înmatriculãrii, vor fi scutite, în condiţiile arãtate mai jos, dacã sînt importate temporar şi folosite pentru uz particular pe teritoriul altei Pãrţi contractante, de impozitele şi taxele asupra circulaţiei sau deţinerii vehiculelor pe teritoriul acestei din urma Pãrţi contractante.
Aceasta scutire nu se va extinde asupra peajelor şi nici asupra impozitelor sau taxelor de consumaţie.
ART. 3
1. Aceasta scutire va fi acordatã pe teritoriul fiecãrei Pãrţi contractante atât timp cat vor fi îndeplinite condiţiile stabilite prin dispoziţiile vamale în vigoare pe acest teritoriu pentru admiterea cu scutire temporarã de drepturile şi taxele de import a vehiculelor menţionate la articolul 2.
2. Totuşi, fiecare Parte contractantã va putea sa limiteze durata acestei scutiri la trei sute sasezeci şi cinci zile consecutive, chiar dacã vehiculul este admis cu scutire temporarã de drepturi şi taxe de import pe o perioada mai îndelungatã.
ART. 4
De îndatã ce o Parte contractantã la Convenţia din 30 martie 1931 asupra regimului fiscal al vehiculelor automobile strãine va deveni Parte contractantã la prezenta Convenţie, va lua mãsurile prevãzute la articolul 17 al Convenţiei din 1931, pentru a o denunta.
ART. 5
1. Ţãrile membre ale Comisiei economice pentru Europa şi cele admise, cu titlu consultativ, la Comisie, conform paragrafului 8 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi contractante la prezenta Convenţie :
a) prin semnare;
b) prin ratificare, dupã ce o vor fi semnat sub rezerva ratificãrii;
c) prin aderare
2. Ţãrile care pot sa participe la anumite lucrãri ale Comisiei economice pentru Europa, în aplicarea paragrafului 11 al mandatului acestei Comisii, pot deveni Pãrţi contractante la prezenta Convenţie prin aderare, dupã intrarea acesteia în vigoare.
3. Convenţia va fi deschisã pentru semnare pana la 31 august 956 inclusiv. Dupã aceasta data, ea va fi deschisã pentru aderare.
4. Ratificarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea instrumentului corespunzãtor la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 6
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi dupã ce cinci din ţãrile menţionate la paragraful 1 al articolului 5 o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare ţara care o va ratifica sau va adera la ea dupã ce cinci tari vor fi semnat-o fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau de aderare, prezenta Convenţie va intra în vigoare în a nouazecea zi urmãtoare depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare a acestei tari.
ART. 7
1. Fiecare Parte contractantã va putea denunta prezenta Convenţie prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţie Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea îşi va produce efectele dupã cincisprezece luni de la data la care secretarul general va fi primit notificarea.
ART. 8
Prezenta Convenţie va inceta sa-şi producã efectele dacã, dupã intrarea ei în vigoare, numãrul Pãrţilor contractante este mai mic de cinci în decursul oricãrei perioade de douasprezece luni consecutive.
ART. 9
1. Oricare ţara va putea, fie în momentul semnãrii ţara rezerva şi ratificãrii, fie cu ocazia depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie în orice alt moment ulterior, sa declare, prin, notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta Convenţie va fi aplicabilã tuturor sau numai unei pãrţi din teritoriile pe care le reprezintã pe plan internaţional.
Convenţia va fi aplicabilã teritoriului sub teritoriilor menţionate fi notificate, de la a nouazecea zi dupã primirea acestei notificãri de cãtre secretarul general sau dacã în acea zi Convenţia nu a intrat, încã în vigoare, de la intrarea ei în vigoare.
2. Oricare ţara care, în conformitate cu paragraful precedent, a fãcut o declaraţie pentru extinderea aplicãrii prezentei Convenţii asupra unui teritoriu pe care îl reprezintã pe plan internaţional, va putea, potrivit articolul 7, sa denunţe Convenţia în ce priveşte acel teritoriu.
ART. 10
1. Orice diferend între doua sau mai multe Pãrţi contractante cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei Convenţii va fi, în mãsura posibilului soluţionat pe calea negocierilor între Pãrţile în litigiu.
2. Orice diferend, care nu va fi soluţionat pe calea negocierilor, va fi supus arbitrajului, dacã oricare dintre Pãrţile contractante în litigiu va cere, va fi în consecinta trimis în fata unuia sau mai multor arbitri aleşi de comun acord de Pãrţile în litigiu. Dacã în termen de trei luni de la data cererii de arbitraj, Pãrţile în litigiu nu ajung sa se înţeleagã cu privire la alegerea unuia sau unor arbitri, oricare dintre aceste Pãrţi va putea se ceara secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze un arbitru unic, cãruia îi va fi trimis litigiul spre a decide.
3. Hotãrârea arbitrului sau arbitrilor desemnaţi conform paragrafului precedent va fi obligatorie pentru Pãrţile contractante în litigiu.
ART. 11
I. Fiecare Parte contractantã va putea, în momentul semnãrii prezentei Convenţii, al ratificãrii sau al aderãrii, sau în orice alt moment ulterior, sa declare ca ea exclude de la aplicarea Convenţiei ciclurile fãrã motor.
2. Fiecare Parte contractantã va putea, în momentul semnãrii prezentei Convenţii, al ratificãri sau al aderãrii, sa declare ca nu se considera legatã prin articolul 10 al Convenţiei. Celelalte Pãrţi contractante nu vor fi legate prin articolul 10 fata de oricare Parte contractantã care va fi formulat o asemenea rezerva.
9. Oricare Parte contractantã care va fi formulat o rezerva potrivit paragrafului 1 sau paragrafului 2, va putea, în orice moment, sa retragã aceasta rezerva, printr-o notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4 Nici o alta rezerve la prezenta Convenţie nu va fi admisã.
ART. 12
1. Dupã trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii oricare Parte contractantã va putea sa ceara, prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, convocarea unei conferinţe în vederea revizuirii prezentei Convenţii. Secretarul general va notifica aceasta cerere tuturor Pãrţilor contractante şi va convoca o conferinţa de revizuire dacã, în termen de patru luni socotit de la notificarea trimisa de el o treime din Pãrţile contractante îl vor înştiinţa ca sînt de acord cu aceasta cerere.
2. Dacã o conferinţa este convocatã în conformitate cu paragraful precedent, secretarul general va înştiinţa toate Pãrţile contractante şi le va invita sa prezinte, în termen de trei luni, propunerile pe care ele le-ar dori examinate de conferinţa. Secretarul general va comunica tuturor Pãrţilor contractante ordinea de zi provizorie a conferintei, precum şi textul acestor propuneri, cu cel puţin trei luni înainte de data deschiderii conferintei.
3 Secretarul general va invita, la orice conferinţa convocatã în conformitate cu prezentul articol, toate ţãrile menţionate la paragraful 1 al articolului 5, precum şi ţãrile devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5.
ART. 13
Oricare Parte contractantã va putea propune unul sau mai multe amendamente la prezenta Convenţie. Textul oricãrui proiect de amendament va fi comunicat secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care îl va transmite tuturor Pãrţilor contractante şi îl va aduce la cunostinta celorlalte tari menţionate la paragraful 1 al articolului 5.
2. Orice proiect de amendament care va fi fost transmis în conformitate cu paragraful precedent va fi considerat acceptat, dacã nici o Parte contractantã nu va fi formulat vreo obiectie în, termen de şase luni de le data la care secretul general îi va fi transmis proiectul de amendament.
3. Secretarul general va notifica cît mai curând posibil tuturor Pãrţilor contractante, pentru a le înştiinţa dacã a fost formulatã vreo obiectie la proiectul de amendament. Dacã la proiectul de amendament a fost formulatã vreo obiectie, amendamentul va fi considerat ca neacceptat şi nu va produce nici un efect. În lipsa vreunei obiecţii, amendamentul va intra în vigoare pentru toate Pãrţile contractante la trei luni de la expirarea termenului de şase luni prevãzut în paragraful precedent.
ART. 14
În afarã de notificãrile prevãzute în articolele 12 şi 13, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica ţãrilor menţionate la paragraful 1 al articolului 5, precum şi ţãrilor devenite Pãrţi contractante prin aplicarea paragrafului 2 al articolului 5:
a) semnarile, ratificarile şi aderarile în baza articolului 5;
b) datele la care prezenta Convenţie va intra în vigoare conform articolului 6;
c) denuntarile în baza articolului 7;
d) abrogarea prezentei Convenţii conform articolului 8;
e) notificãrile primite conform articolului 9;
f) declaraţiile şi notificãrile primite conform paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 11;
g) intrarea în vigoare a oricãrui amendament conform articolului 13
ART. 15
Protocolul de semnare a prezentei Convenţii va avea aceeaşi putere, valoare şi durata ca însãşi Convenţia, fiind considerat ca fãcând parte integrantã din ea.
ART. 16
Dupã 31 august 1956 originalul prezentei Convenţii va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate pentru conformitatea fiecãreia din ţãrile menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 5.
Drept care subscrişii, având cuvenitã împuternicire, au semnat prezenta Convenţie.
Întocmitã la Geneva la optsprezece mai una mie noua sute cincizeci şi şase, într-un singur exemplar, în limbile engleza şi franceza, ambele texte având aceeaşi valabilitate.
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ART. 1
Se autoriza înfiinţarea asociaţiei cu scop nepatrimonial "Automobil Clubul Roman" (A.C.R.).
Automobil Clubul Roman va funcţiona conform statutului aprobat de adunarea generalã a membrilor sãi.
ART. 2
Automobil Clubul Roman va colabora în activitatea de turism auto cu Oficiul Naţional de Turism al Republicii Socialiste România.
ART. 3
Dacã adunãrile generale ale Asociaţiei Automobilistilor din Republica Socialistã România şi Automobil Clubul Roman vor hotãrî, potrivit legii, absorbirea Asociaţiei Automobilistilor din Republica Socialistã România de cãtre Automobil Clubul Roman, aceasta operaţie de reorganizare se va considera autorizata.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
ION GHEORGHE MAURER
------------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Norvegiei,
dorind sa promoveze şi sa faciliteze, pe baza avantajului reciproc, dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele doua tari,
au convenit asupra urmatorului Acord comercial pe termen lung:
ART. 1
Schimbul de mãrfuri prevãzut în prezentul Acord se va efectua în conformitate cu prevederile legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în cele doua tari.
ART. 2
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Norvegiei se obliga sa facã tot ce este posibil, în scopul de a facilita şi incuraja schimbul de mãrfuri între doua tari.
Cele doua Pãrţi contractante îşi vor acorda, pe baza de reciprocitate, un tratament cît mai favorabil posibil în problemele privind comerţul.
ART. 3
Listele anexe A - exporturi româneşti în Norvegia şi B - exporturi norvegiene în Republica Socialistã România fac parte integrantã din prezentul Acord.
Ţinînd cont ca listele A şi B sus-menţionate sînt orientative, cele doua Pãrţi contractante au convenit ca schimburile de mãrfuri între cele doua tari sa poatã include, de asemenea, oricare alt produs pe care îl exporta sau îl importa.
ART. 4
Plãţile dintre România şi Norvegia se vor efectua în devize liber convertibile, în conformitate cu prevederile legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în cele doua tari.
ART. 5
Cele doua guverne exprima interesul lor în promovarea şi facilitarea unei dezvoltãri pe termen lung a cooperãrii economice, industriale şi tehnice, între întreprinderi şi organizaţii din cele doua tari, în avantajul reciproc al ambelor Pãrţi.
ART. 6
În vederea facilitãrii cooperãrii economice şi schimburilor comerciale între cele doua tari, se va constitui o Comisie mixtã. Ea va fi compusa din reprezentanţi ai celor doua Pãrţi.
Comisia mixtã va analiza îndeplinirea prezentului Acord şi va studia noi posibilitãţi pentru dezvoltarea în continuare a cooperãrii economice şi relaţiilor comerciale dintre cele doua tari.
Comisia se va întruni, la cererea oricãreia dintre cele doua pãrţi, alternativ, la Bucureşti şi Oslo.
ART. 7
Prezentul Acord va fi valabil pe perioada 1 ianuarie 1968-31 decembrie 1970. Acordul va intra în vigoare la 1 ianuarie 1968, dupã ce va fi aprobat de autoritãţile competente, în conformitate cu legile şi celelalte reglementãri din cele doua tari.
Pãrţile contractante se vor informa reciproc, de îndatã ce autoritãţile lor au aprobat prezentul Acord.
Valabilitatea acestui Acord poate fi prelungitã, în mod automat, pentru o perioada de un an, dacã nici unul din cele doua guverne nu-l va denunta, printr-un preaviz, cu trei luni înainte de expirarea sa.
Acest Acord înlocuieşte Acordul comercial şi de plati pe termen lung, semnat la 14 noiembrie 1963 la Bucureşti.
Fãcut la Oslo la 21 octombrie 1967, în doua exemplare originale în limba engleza.
LISTA A
Exporturi româneşti
- Carne, conserve de carne şi specialitãţi (pentru aprovizionarea vaselor)
- Produse zaharoase
- Brinzeturi
- Fructe şi legume proaspete, congelate şi conservate, inclusiv pulpe de fructe, pasta de fructe şi sucuri (import sezonier)
- Legume deshidratate
- Nuci în coaja sau miez de nuca
- Vinuri şi alte bãuturi alcoolice
- Miere
- Pene şi fulgi
- Cereale, inclusiv porumb
- Tutun
- Produse petroliere: motorina, pacura, uleiuri lubrifiante, parafina, acizi naftenici, cocs de petrol etc.
- Produse chimice, printre care clorura de calciu, soda, acetona, coloranti, polistiren, toluen, xilen, acizi grasi, carbid, negru de fum activ, fenol, cauciuc sintetic, PVC, uleiuri de anilina, polietilena, dar nu limitat la acestea
- Produse farmaceutice şi plante medicinale
- Cherestea de fag şi stejar
- Furnir, placaj, materiale pentru parchete, panel, plãci aglomerate din lemn şi fibrolemnoase
- Mobila din lemn, scaune şi pãrţi ale acestora
- Geamuri trase mecanic
- Sticlarie şi articole de menaj
- Marmora
- Sare
- Covoare de mina şi de masina, inclusiv covoare innodate
- tesaturi de bumbac, fibre artificiale, în şi cinepa, confecţii şi tricotaje
- Incaltaminte
- Manusi din piele şi manusi industriale
- Diverse produse din cauciuc, inclusiv anvelope
- Materiale plastice şi produse din materiale plastice
- Produse siderurgice şi semifabricate din fier şi oţel
- Metale neferoase (aluminiu zinc, plumb), inclusiv semifabricate din metale neferoase
- Tractoare şi utilaje agricole
- Echipament industrial
- Maşini rutiere şi de construcţii
- Maşini-unelte pentru prelucrarea metalului şi a lemnului
- Pompe şi compresoare
- Produse electrotehnice, inclusiv motoare electrice
- Microscoape, binocluri, instrumente diferite, echipament şi aparatura medicalã şi chirurgicala, inclusiv pãrţi ale acestora
- Rulmenti
- Nave
- Impletituri şi articole de artizanat din lemn, jucarii din lemn
- Diverse alte produse
LISTA B
Exporturi norvegiene
- Fire, fibre şi topsuri din celofibra
- Celuloza
- Peste sarat şi congelat, inclusiv heringi
- Fãina de peste
- Conserve de peste
- Ulei de peste medicinal şi industrial
- Grãsimi de origine marina prelucrate
- Acizi grasi şi produse din ulei de casalot
- Produse chimice, printre care dioctilftalat, butanol, PVC, lacuri şi vopsele, dar nu limitat la acestea
- Hirtie şi diverse cartoane
- Pietre defibrator şi abrazive
- Piei brute şi pielicele
- Feroaliaje
- Cirlige de pescuit
- Maşini de francat
- Fierastraie mecanice
- Maşini şi aparate diferite
- Nave nou construite şi echipament naval
- Alginati
- Articole pentru sporturi de iarna
- Jucarii
- Fier şi oţel, inclusiv ţevi de oţel
- Metale neferoase, inclusiv produse din aluminiu şi magneziu
- Articole din materiale plastice
- Cupe din turba fertilizata pentru transplantari
- Diverse alte mãrfuri
-------------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotãrãşte:
ARTICOL UNIC
Se aproba Acordul comercial pe termen lung între Republica Socialistã România şi Regatul Norvegiei, încheiat la Oslo la 21 octombrie 1967.
ACORD COMERCIAL
pe termen lung între Republica Socialistã România şi Regatul Norvegiei*)
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Norvegiei,
dorind sa promoveze şi sa faciliteze, pe baza avantajului reciproc, dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele doua tari,
au convenit asupra urmatorului Acord comercial pe termen lung:
ART. 1
Schimbul de mãrfuri prevãzut în prezentul Acord se va efectua în conformitate cu prevederile legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în cele doua tari.
ART. 2
Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Norvegiei se obliga sa facã tot ce este posibil, în scopul de a facilita şi incuraja schimbul de mãrfuri între doua tari.
Cele doua Pãrţi contractante îşi vor acorda, pe baza de reciprocitate, un tratament cît mai favorabil posibil în problemele privind comerţul.
ART. 3
Listele anexe A - exporturi româneşti în Norvegia şi B - exporturi norvegiene în Republica Socialistã România fac parte integrantã din prezentul Acord.
Ţinînd cont ca listele A şi B sus-menţionate sînt orientative, cele doua Pãrţi contractante au convenit ca schimburile de mãrfuri între cele doua tari sa poatã include, de asemenea, oricare alt produs pe care îl exporta sau îl importa.
ART. 4
Plãţile dintre România şi Norvegia se vor efectua în devize liber convertibile, în conformitate cu prevederile legilor şi celorlalte reglementãri în vigoare în cele doua tari.
ART. 5
Cele doua guverne exprima interesul lor în promovarea şi facilitarea unei dezvoltãri pe termen lung a cooperãrii economice, industriale şi tehnice, între întreprinderi şi organizaţii din cele doua tari, în avantajul reciproc al ambelor Pãrţi.
ART. 6
În vederea facilitãrii cooperãrii economice şi schimburilor comerciale între cele doua tari, se va constitui o Comisie mixtã. Ea va fi compusa din reprezentanţi ai celor doua Pãrţi.
Comisia mixtã va analiza îndeplinirea prezentului Acord şi va studia noi posibilitãţi pentru dezvoltarea în continuare a cooperãrii economice şi relaţiilor comerciale dintre cele doua tari.
Comisia se va întruni, la cererea oricãreia dintre cele doua pãrţi, alternativ, la Bucureşti şi Oslo.
ART. 7
Prezentul Acord va fi valabil pe perioada 1 ianuarie 1968-31 decembrie 1970. Acordul va intra în vigoare la 1 ianuarie 1968, dupã ce va fi aprobat de autoritãţile competente, în conformitate cu legile şi celelalte reglementãri din cele doua tari.
Pãrţile contractante se vor informa reciproc, de îndatã ce autoritãţile lor au aprobat prezentul Acord.
Valabilitatea acestui Acord poate fi prelungitã, în mod automat, pentru o perioada de un an, dacã nici unul din cele doua guverne nu-l va denunta, printr-un preaviz, cu trei luni înainte de expirarea sa.
Acest Acord înlocuieşte Acordul comercial şi de plati pe termen lung, semnat la 14 noiembrie 1963 la Bucureşti.
Fãcut la Oslo la 21 octombrie 1967, în doua exemplare originale în limba engleza.
LISTA A
Exporturi româneşti
- Carne, conserve de carne şi specialitãţi (pentru aprovizionarea vaselor)
- Produse zaharoase
- Brinzeturi
- Fructe şi legume proaspete, congelate şi conservate, inclusiv pulpe de fructe, pasta de fructe şi sucuri (import sezonier)
- Legume deshidratate
- Nuci în coaja sau miez de nuca
- Vinuri şi alte bãuturi alcoolice
- Miere
- Pene şi fulgi
- Cereale, inclusiv porumb
- Tutun
- Produse petroliere: motorina, pacura, uleiuri lubrifiante, parafina, acizi naftenici, cocs de petrol etc.
- Produse chimice, printre care clorura de calciu, soda, acetona, coloranti, polistiren, toluen, xilen, acizi grasi, carbid, negru de fum activ, fenol, cauciuc sintetic, PVC, uleiuri de anilina, polietilena, dar nu limitat la acestea
- Produse farmaceutice şi plante medicinale
- Cherestea de fag şi stejar
- Furnir, placaj, materiale pentru parchete, panel, plãci aglomerate din lemn şi fibrolemnoase
- Mobila din lemn, scaune şi pãrţi ale acestora
- Geamuri trase mecanic
- Sticlarie şi articole de menaj
- Marmora
- Sare
- Covoare de mina şi de masina, inclusiv covoare innodate
- tesaturi de bumbac, fibre artificiale, în şi cinepa, confecţii şi tricotaje
- Incaltaminte
- Manusi din piele şi manusi industriale
- Diverse produse din cauciuc, inclusiv anvelope
- Materiale plastice şi produse din materiale plastice
- Produse siderurgice şi semifabricate din fier şi oţel
- Metale neferoase (aluminiu zinc, plumb), inclusiv semifabricate din metale neferoase
- Tractoare şi utilaje agricole
- Echipament industrial
- Maşini rutiere şi de construcţii
- Maşini-unelte pentru prelucrarea metalului şi a lemnului
- Pompe şi compresoare
- Produse electrotehnice, inclusiv motoare electrice
- Microscoape, binocluri, instrumente diferite, echipament şi aparatura medicalã şi chirurgicala, inclusiv pãrţi ale acestora
- Rulmenti
- Nave
- Impletituri şi articole de artizanat din lemn, jucarii din lemn
- Diverse alte produse
LISTA B
Exporturi norvegiene
- Fire, fibre şi topsuri din celofibra
- Celuloza
- Peste sarat şi congelat, inclusiv heringi
- Fãina de peste
- Conserve de peste
- Ulei de peste medicinal şi industrial
- Grãsimi de origine marina prelucrate
- Acizi grasi şi produse din ulei de casalot
- Produse chimice, printre care dioctilftalat, butanol, PVC, lacuri şi vopsele, dar nu limitat la acestea
- Hirtie şi diverse cartoane
- Pietre defibrator şi abrazive
- Piei brute şi pielicele
- Feroaliaje
- Cirlige de pescuit
- Maşini de francat
- Fierastraie mecanice
- Maşini şi aparate diferite
- Nave nou construite şi echipament naval
- Alginati
- Articole pentru sporturi de iarna
- Jucarii
- Fier şi oţel, inclusiv ţevi de oţel
- Metale neferoase, inclusiv produse din aluminiu şi magneziu
- Articole din materiale plastice
- Cupe din turba fertilizata pentru transplantari
- Diverse alte mãrfuri
-------------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România decreteazã:
ART. 1
În vederea extinderii capacitãţii de cazare pentru turişti, cetãţenii care deţin spaţii locative şi doresc sa le închirieze turistilor externi şi interni sunt autorizaţi sa le închirieze în condiţiile prezentei hotãrâri.
ART. 2
Tarifele pentru spaţiile locative închiriate turistilor se stabilesc de cãtre Oficiul Naţional de Turism al Republicii Socialiste România, cu avizul Comitetului pentru Preţuri.
ART. 3
Pentru spaţiile locative destinate a fi închiriate turistilor nu se vor emite ordine de repartizare de cãtre comitetele executive ale sfaturilor populare.
În rezolvarea cererilor pentru instalarea de posturi telefonice la domiciliu, se va da prioritate, pe cat posibil, cetãţenilor care cazeaza turişti strãini.
ART. 4
Pentru veniturile pe care cetãţenii le obţin din închirierea spaţiilor locative pentru turişti, se stabileşte un impozit de 5% din încasãrile realizate din chiria primitã.
ART. 5
Cetãţenii care închiriazã spaţii locative turistilor şi care doresc sa facã unele dotãri, amenajãri sau instalaţii pot obţine împrumuturi de la stat, în scopul creãrii de condiţii corespunzãtoare de confort.
Împrumuturile se acorda de cãtre Banca de Investiţii prin Casa de Economii şi Consemnaţiuni ca mandatar a acesteia, în suma de pana la 10.000 lei, cu dobanda de 2% pe an.
Împrumutul se acorda pe baza cererii deţinãtorului spaţiului locativ, certificatã de cãtre agenţiile sau filialele Oficiului Naţional de Turism, în ceea ce priveşte închirierea acestui spaţiu locativ pentru turişti şi cuantumul cheltuielilor din dotare, amenajare sau instalaţii pentru care se solicita împrumutul.
Împrumuturile se garanteazã cu orice venituri ale debitorilor, precum şi cu bunurile lor mobile şi imobile, urmaribile potrivit legii. La aprobarea împrumuturilor se va putea pretinde, de la caz la caz, şi garanţia altor persoane.
ART. 6
Împrumuturile se ramburseazã în cel mult 5 ani, în numãrul de rate şi la termenele stabilite prin contractele de împrumut.
Contractele se scutesc de orice impozite şi taxe şi constutuie titluri executorii în urmãrirea rambursarii împrumuturilor.
În cazul în care beneficiarul împrumutului nu respecta condiţiile contractului de împrumut, Casa de Economii şi Consemnaţiuni are dreptul sa ceara restituirea de îndatã a împrumutului acordat.
Pentru sumele nerambursate în termen se percepe o dobanda de 6% pe an.
ART. 7
Obiectele necesare dotãrilor, care se procura din împrumuturi, pot fi cumpãrate cu plata prin virament de la orice unitate comercialã de desfacere cu amãnuntul, considerându-se ca vânzãri cu plata în numerar.
ART. 8
Comitetele executive ale sfaturilor populare orãşeneşti şi comunale, împreunã cu agenţiile Oficiului Naţional de Turism vor stabili în ce categorie de confort se încadreazã fiecare din spaţiile locative oferite de cetãţeni pentru cazarea turistilor.
ART. 9
Evidenta spaţiilor locative oferite pentru închiriere turistilor va fi ţinuta de agenţiile Oficiului Naţional de Turism.
ART. 10
Preşedintele Colegiului Oficiului Naţional de Turism al Republicii Socialiste România, împreunã cu ministrul finanţelor vor emite instrucţiuni pentru aplicarea prezentei hotãrâri.
ART. 11
Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 230 din 12 aprilie 1965 pentru unele mãsuri privind cazarea turistilor în spaţii locative deţinute de cetãţeni, se abroga.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri,
ILIE VERDET
------------
|
CAP. 1
ART. 1
Titlurile ştiinţifice care se conferã în Republica Socialistã România sînt:
- doctor
- doctor-docent în ştiinţe
- doctor honoris causa.
Titlul de doctor se conferã persoanelor care absolvã doctoratul obtinind o inalta calificare ştiinţificã de specialitate.
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferã persoanelor care au titluri de doctor şi s-au distins printr-o activitate ştiinţificã îndelungatã, avînd lucrãri care sa reprezinte o contribuţie valoroasa la progresul ştiinţei.
Titlul de doctor honoris causa se poate conferi unor cetãţeni romani sau strãini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnãtate aduse patriei noastre şi umanitãţii.
ART. 2
Titlul de doctor se conferã de instituţiile de învãţãmînt superior şi de institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferã de instituţiile de învãţãmînt superior.
Instituţiile de învãţãmînt superior şi institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titluri ştiinţifice se stabilesc de Consiliul de Miniştri la propunerea Ministerului Învãţãmîntului facuta în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.
ART. 3
Coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activitãţi privind conferirea titlurilor ştiinţifice se exercita de Ministerul Învãţãmîntului.
CAP. 2
ART. 4
Doctoratul se organizeazã ca forma superioarã de învãţãmînt şi cercetare de specialitate, în diferite ramuri ale ştiinţei.
Ramurile de ştiinţa în care se organizeazã doctoratul se stabilesc de Consiliul de Miniştri la propunerea Ministerului Învãţãmîntului.
Specialitatile pentru fiecare ramura de ştiinţa se stabilesc de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.
ART. 5
Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregãtire şi din susţinerea tezei de doctorat.
Pe durata stagiului de pregãtire, persoanele care efectueazã acest stagiu sînt doctoranzi.
Stagiul de pregãtire poate avea durata de cel mult 4 ani.
Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru aceşti doctoranzi constituie stagiu de pregãtire.
Numãrul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de ştiinţa, de Consiliul de Miniştri. Repartizarea pe specialitãţi se face de Ministerul Învãţãmîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România şi cu acordul Consiliului Naţional al Cercetãrii Ştiinţifice şi Comitetului de Stat al Planificarii.
Un conducãtor ştiinţific nu poate indruma în acelaşi timp mai mult de 10 doctoranzi.
ART. 6
Admiterea la doctorat a candidaţilor care vor efectua stagiul de pregãtire ca bursieri se face pe baza unui examen, iar admiterea la doctorat a celorlalţi candidaţi se face pe baza unui colocviu.
Examenul sau colocviul de admitere se susţine în fata unei comisii de Ministerul Învãţãmîntului.
Organizarea examenului şi a colocviului de admitere se stabileşte de Ministerul Învãţãmîntului.
ART. 7
Pentru admiterea la doctorat pot candida, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, persoanele care au absolvit instituţii de învãţãmînt superior.
ART. 8
Candidaţii sînt admişi la doctorat în limita locurilor fixate şi în ordinea aprecierii la examen sau colocviu.
ART. 9
Stagiul de pregãtire se organizeazã în instituţii de învãţãmînt superior şi în institute de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.
ART. 10
Stagiul de pregãtire se desfãşoarã sub îndrumarea unui conducãtor ştiinţific de specialitate.
În timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pînã la 4 examene de verificare temeinica a pregãtirii sale de specialitate, şi pe baza cercetãrilor ştiinţifice efectuate, sa lucreze la întocmirea tezei de doctorat.
ART. 11
În timpul stagiului de pregãtire, doctoranzii bursieri beneficiazã de drepturile recunoscute angajaţilor. Ei primesc în loc de salariu bursa lunarã.
Cuantumul bursei se stabileşte prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 12
Doctorandul care a promovat examenele de verificare a pregãtirii sale de specialitate susţine teza de doctorat, în şedinţa publica, în fata unei comisii de doctorat numita de Ministerul Învãţãmîntului, la propunerea, dupã caz, a instituţiei de învãţãmînt superior sau a sectiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.
Comisia funcţioneazã la facultatea sau la institutul de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România unde doctorandul şi-a efectuat stagiul de pregãtire.
Comisia este alcãtuitã din preşedinte şi membri. Preşedintele este, dupã caz, decanul facultãţii ori directorul institutului de cercetare sau reprezentanţii acestora. Membrii comisiei sînt conducãtorul ştiinţific şi trei specialişti din domeniul corespunzãtor tezei, care au titluri ştiinţifice.
Teza de doctorat va fi examinata de specialiştii din comisie, intocmindu-se de fiecare în parte aprecieri generale şi analitice, precum şi concluzii temeinic motivate asupra admisibilitãţii tezei la sustinere pentru conferirea titlului de doctor.
Teza de doctorat trebuie sa reprezinte o valorificare a studiilor şi cercetãrilor efectuate de doctorand şi sa constituie o contribuţie meritorie personalã la rezolvarea unei probleme teoretice sau tehnico-ştiinţifice.
ART. 13
Comisia de doctorat dezbate, în şedinţa publica, teza de doctorat, dupã care se pronunţa şi asupra valorii ştiinţifice a tezei, ca şi asupra importantei practice a rezultatelor obţinute.
Dupã încheierea dezbaterilor cu privire la teza de doctorat, comisia delibereazã şi hotãrãşte, prin vot deschis, asupra conferirii titlului de doctor.
Rectorul instituţiei de învãţãmînt superior sau preşedintele sectiei de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România verifica îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la obligaţiile doctorandului în cadrul stagiului de pregãtire şi la susţinerea tezei de doctorat.
Titlul de doctor se conferã în ramura de ştiinţa din care face parte specialitatea în care s-a pregãtit doctorandul.
CAP. 3
ART. 14
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se conferã persoanelor care au titlul de doctor şi care fac dovada pe baza unui memoriu de activitate ca a desfãşurat o activitate ştiinţificã îndelungatã şi au efectuat lucrãri de mare valoare, reprezentind contribuţii de seama la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.
Titlul de doctor-docent în ştiinţa se conferã de o comisie de doctorat numita de Ministerul Învãţãmîntului la propunerea instituţiei de învãţãmînt superior.
Comisia de doctorat este formatã dintr-un numãr 5-7 specialişti din domeniul respectiv, cu un deosebit prestigiu ştiinţific, dintre care unul îndeplineşte calitatea de preşedinte.
Comisia de doctorat dezbate în şedinţa publica activitatea ştiinţificã a persoanei care a solicitat acordarea titlului de doctor-docent în ştiinţe, întocmind concluzii temeinic motivate, prin care se pronunţa asupra valorii acestei activitãţi şi asupra contribuţiei aduse de persoana a carei activitate se dezbate, la progresul ştiinţei, tehnicii sau culturii.
Dupã încheierea dezbaterilor, comisia delibereazã şi hotãrãşte, prin vot deschis asupra acordãrii titlului de doctor-docent în ştiinţe.
Hotãrîrea comisiei de doctorat se supune spre aprobare consiliului ştiinţific al facultãţii, dupã care rectorul instituţiei de învãţãmînt superior verifica îndeplinirea cerinţelor legale privitoare la acordarea acestui titlu.
CAP. 4
ART. 15
Instituţiile de învãţãmînt superior care au dreptul de a conferi titlul de doctor-docent în ştiinţe pot conferi şi titlul de doctor honoris causa, pe baza hotãrîrii consiliului ştiinţific al instituţiei de învãţãmînt superior respectiv.
CAP. 5
ART. 16
Titlurile ştiinţifice se supun spre confirmare Comisiei superioare de diplome.
ART. 17
Profesorii şi conferentiarii din învãţãmîntul superior, directorii, directorii adjuncţi, şefii de secţii, şefi de sectoare şi cercetatorii principali din institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România şi din institutele de cercetare departamentale, care la data de 18.XI.1965 ocupau aceste posturi prin atestare sau prin concurs şi au lucrãri ştiinţifice, pot susţine teza de doctorat fãrã examen sau colocviu de admitere şi fãrã îndeplinirea obligaţiilor din timpul stagiului de pregãtire.
ART. 18
Foştii aspiranti care au promovat toate examenele se pot prezenta pentru susţinerea tezei de doctorat în condiţiile stabilite în prezentul decret.
Doctoranzii care la data prezentului decret efectueazã stagiul de pregãtire cu scoaterea de la locul de munca vor putea continua doctoratul ca doctoranzi bursieri; cei care efectueazã stagiul de pregãtire fãrã scoatere de la locul de munca vor putea continua doctoratul ca doctoranzi nebursieri.
În cazul persoanelor care la data publicãrii prezentului decret au obţinut, în urma sustinerii tezei în fata consiliului ştiinţific al facultãţii sau al institutului de cercetare, hotãrîri favorabile de conferire a titlului de doctor, se vor efectua lucrãrile de verificare în conformitate cu normele stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
Propunerile favorabile fãcute, pînã la data prezentului decret, de comisiile ştiinţifice ale facultãţilor, precum şi de comisiile ştiinţifice ale institutelor de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România aprobate de secţiile respective de specialitate, pentru conferirea titlului de doctor-docent în ştiinţe, vor fi supuse consiliilor ştiinţifice ale instituţiilor de învãţãmînt superior care hotãrãsc prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumãtate plus unu voturi din numãrul membrilor lor.
Instituţia de învãţãmînt superior al carei consiliu ştiinţific hotãrãşte asupra propunerii fãcute de consiliul ştiinţific al institutului de cercetare se stabileşte de comun acord de Ministerul Învãţãmîntul şi Prezidiul Academiei Republicii Socialiste România.
ART. 19
Titlul de candidat în ştiinţe confirmat sau recunoscut de Comisia superioarã de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor în ştiinţe este echivalat de drept cu titlul de doctor docent în ştiinţe.
ART. 20
Titlurile de doctor obţinute în ţara pînã în anul 1952 şi nerecunoscute de Comisia superioarã de diplome pînã la data de 18 noiembrie 1965, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute în strãinãtate vor putea fi echivalate de Comisia superioarã de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent în, ştiinţe ţinînd seama de activitatea ştiinţificã desfasurata dupã obţinerea titlului.
ART. 21
Academia de ştiinţe social-politice "Ştefan Gheorghiu" şi Institutul de studii istorice şi social-politice, de pe lîngã Comitetul Central al PCR se asimileazã, în ce priveşte drepturile de acordare a titlurilor ştiinţifice şi de organizarea doctoratului, cu instituţiile de învãţãmînt superior.
ART. 22
Modul de aplicare a prezentului decret se stabileşte prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 23
Decretul nr. 880/1965 privind titlurile ştiinţifice în Republica Socialistã România, publicat în Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga.
------------
|
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul comercial de lungã durata şi Acordul de plati de lungã durata, între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Unite, semnate la Bucureşti la 14 noiembrie 1966.
Preşedintele
Consiliului de Stat,
CHIVU STOICA
ACORD
comercial de lungã durata între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Unite
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Unite,
calauzite de principiile coexistentei paşnice şi animate de dorinta de a promova cooperarea prieteneasca şi dezvoltarea relaţiilor comerciale existente între cele doua tari,
pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Schimbul de mãrfuri şi produse dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita se va efectua întotdeauna în conformitate cu toate legile şi reglementãrile respective privind importul şi exportul, care sunt în vigoare în ambele tari la data intrãrii în vigoare a acestui acord, sau care pot intra în vigoare în timpul valabilitãţii sale.
ART. 2
Livrãrile de mãrfuri din Republica Socialistã România cãtre Republica Arabã Unita şi din Republica Arabã Unita cãtre Republica Socialistã România vor fi efectuate, în timpul valabilitãţii acestui acord, în conformitate cu listele de contingente, ce urmeazã a se fixa pentru fiecare an calendaristic cu cel mult trei luni înainte de începerea fiecãrui an, şi anume:
Lista A - pentru exporturile din Republica Arabã Unita cãtre Republica Socialistã România;
Lista B - pentru exporturile din Republica Socialistã România cãtre Republica Arabã Unita.
În acest scop, cele doua Pãrţi contractante sunt de acord ca o Comisie mixtã sa se întruneascã cu trei luni înainte de începerea fiecãrui an al acordului, pentru a încheia un protocol, care sa fixeze contingentele pentru mãrfurile ce urmeazã a fi schimbate între cele doua tari în timpul anului urmãtor.
La fixarea listelor de contingente anuale, Comisia mixtã va face tot ceea ce va fi posibil pentru a mari volumul schimburilor comerciale dintre cele doua tari, pentru fiecare an, fata de anul precedent.
ART. 3
Ambele Pãrţi se angajeazã sa elibereze la timp şi pentru intreaga valoare a contingentelor fixate pentru mãrfurile şi produsele prevãzute în listele A şi B, convenite pentru anul respectiv, licentele şi permisele necesare pentru import, export şi oricare alte licenţe şi permise, şi vor lua toate mãsurile necesare pentru asigurarea îndeplinirii întocmai a livrãrilor, în conformitate cu listele menţionate.
ART. 4
Ambele guverne vor promova dezvoltarea comercialã dintre cele doua tari privind, de asemenea, schimbul de mãrfuri neprevãzute în listele A şi B, menţionate în articolul II al acestui acord.
Autoritãţile competente ale ambelor guverne vor examina, în spiritul unei reale colaborãri, problemele privind eliberarea licenţelor respective pentru importul şi exportul unor astfel de mãrfuri.
ART. 5
Ambele Pãrţi se angajeazã ca mãrfurile şi produsele imporate de una din Pãrţi de la cealaltã sa nu fie reexportate fãrã aprobarea prealabilã a tarii de origine a mãrfurilor şi produselor, Parte a acestui acord.
Operaţiunile de compensaţii comerciale nu pot fi permise decât cu acordul prealabil al autoritãţilor competente din ambele tari.
ART. 6
Ambele Pãrţi îşi vor aplica una alteia pe baza de reciprocitate, clauza naţiunii celei mai favorizate în toate problemele legate de importul şi exportul mãrfurilor, inclusiv: reglementãrile vamale, plãţile, impozitele şi alte feluri de plati, acordarea de licenţe, formalitãţi privind vamuirea mãrfurilor şi alte feluri de formalitãţi.
Aceasta clauza va fi, de asemenea, aplicatã navigaţiei maritime şi aeriene, folosirii porturilor şi aeroporturilor, facilitãţilor portuare şi ale aeroporturilor, aprovizionarii vaselor şi avioanelor, precum şi tratamentul echipajelor lor.
Pãrţile îşi vor acorda, de asemenea, reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate şi în privinta problemelor de tranzit, inclusiv manipularea şi transbordarea mãrfurilor uneia din Pãrţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi.
Sus-mentionatele prevederi nu se vor aplica la:
a) avantajele şi facilitãţile acordate sau care urmeazã sa fie acordate de Republica Arabã Unita ţãrilor arabe şi ţãrilor membre ale Pactului de la Casablanca;
b) avantajele şi facilitãţile acordate sau care urmeazã sa fie acordate de fiecare din cele doua tari, ţãrilor limitrofe.
ART. 7
Ambele Pãrţi vor promova dezvoltarea comerţului de tranzit, care intereseazã ambele tari, prin teritoriile lor respective, acesta fiind supus legilor şi reglementãrilor respective în vigoare în cele doua tari.
ART. 8
Fiecare Parte va permite organizarea de tîrguri şi expoziţii permanente sau temporare de cãtre cealaltã Parte, acordindu-i - cu respectarea legilor şi reglementãrilor ei în general aplicabile - toate facilitãţile pentru organizarea unor astfel de tîrguri sau expoziţii.
ART. 9
Ambele Pãrţi vor permite importul şi exportul urmãtoarelor articole libere de taxe vamale, impozite, taxe şi alte speze similare, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în ţãrile lor respective:
a) mostre de mãrfuri şi materiale de reclama necesare numai în scopul obţinerii comenzilor şi publicitãţii;
b) articole trimise în scopul înlocuirii, dacã mãrfurile ce urmeazã a fi înlocuite vor fi reexportate (cu excepţia cazului cînd autoritãţile competente aproba ca mãrfurile înlocuite sa nu fie reexportate);
c) articole şi unelte pentru montaj şi asamblare, în cazul în care sînt importate de montori sau trimise acestora, cu condiţia ca astfel de articole şi unelte sa fie reexportate;
d) articole destinate pentru efectuare de probe sau încercãri, sau pentru reparaţii, cu condiţia ca astfel de articole sa fie reexportate de îndatã ce reparaţiile sau probele sau incercarile necesare au fost efectuate;
e) articole şi mãrfuri pentru tîrguri şi expoziţii permanente sau temporare, cu condiţia ca aceste articole şi mãrfuri sa nu fie vîndute;
f) ambalaje marcate, importate pentru umplere, ca şi ambalaje conţinînd articole importate, care trebuie sa fie reexportate dupã expirarea unei perioade fixe de timp.
ART. 10
În problemele privind operaţiunile bancare, asigurarea şi transportul mãrfurilor schimbate între cele doua tari, se va da preferinta bãncilor naţionale, societãţilor de asigurare şi de transport, aparţinând fiecãrei tari şi de care oferã tarife şi condiţii satisfãcãtoare.
Alegerea agenţilor comerciali va fi limitatã la cetãţenii ambelor tari.
ART. 11
Plãţile decurgând din executarea acestui acord vor fi executate în conformitate cu prevederile Acordului de plati de lungã durata între Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita, semnat la 14 noiembrie 1966.
ART. 12
Toate valorile din contractele şi facturile privind comerţul dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita, ca şi documentele de plata şi ordinele de plata dintre cele doua tari, vor fi exprimate în lire sterline.
ART. 13
Livrãrile de mãrfuri stipulate în acest acord vor fi efectuate la preţuri competitive, stabilite pe baza preţurilor principalelor pieţe mondiale pentru mãrfuri similare.
ART. 14
Ambele Pãrţi sunt de acord ca în fiecare contract distinct sa fie specificate condiţiile de control ale mãrfurilor şi condiţiile de arbitraj.
ART. 15
În scopul facilitãrii executãrii acestui acord, ambele Pãrţi convin sa se consulte reciproc în legatura cu orice problema decurgând din sau în legatura cu acest acord.
În acest scop, se va forma o Comisie mixtã, care se va întruni la cererea uneia din Pãrţi, la o data convenabila.
ART. 16
Modificãri şi completãri la acest acord pot fi convenite de ambele Pãrţi contractante, în forma scrisã.
ART. 17
Dupã expirarea valabilitãţii acestui acord, prevederile lui se vor aplica la toate contractele încheiate în timpul valabilitãţii sale şi neindeplinite înainte de expirarea sa.
ART. 18
Acest acord înlocuieşte Acordul comercial de lungã durata, încheiat la 15 octombrie 1962, între guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Republicii Arabe Unite şi toate modificãrile sau completãrile în legatura cu acesta.
ART. 19
Acest acord va fi valabil începând de la 1 ianuarie 1967 pînã la 31 decembrie 1970, va fi supus ratificãrii la cea mai apropiatã data posibila şi va intra în vigoare în mod definitiv la data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 20
Acest acord va fi reinlocuit în mod tacit pentru noi perioade de câte un an, dacã nu se va da de cãtre una din Pãrţi un preaviz scris în sens contrariu, cu 90 zile înainte de data expirãrii sale.
Drept care reprezentanţii legal autorizaţi de guvernele respective au semnat acest acord.
Fãcut şi semnat în Bucureşti, astãzi 14 noiembrie 1966, în dublu exemplar, în limba engleza, ambele texte fiind egal autentice.
ACORD
de plati de lungã durata între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Unite
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Unite,
în vederea facilitãrii şi reglementãrii plãţilor directe dintre cele doua tari,
pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Plãţile curente, menţionate în articolul II al acestui acord, între persoane fizice sau juridice, având domiciliul în Republica Socialistã România şi persoane fizice sau juridice, având domiciliul în Republica Arabã Unita vor fi efectuate în conformitate cu legile şi reglementãrile asupra controlului valutar, în vigoare în cele doua tari, cu condiţia ca nici una din Pãrţi sa nu aplice celeilalte Pãrţi vreo restrictie sau prohibitie, în afarã de cazul ca acelaşi tratament se aplica altor tari.
Prevederile acestui acord nu se vor aplica totuşi plãţii taxelor Canalului Suez, care vor continua sa fie efectuate în afarã conturilor menţionate în articolul III, în devize convertibile, asa cum este prevãzut de reglementãrile controlului valutar în vigoare în Republica Arabã Unita.
ART. 2
Urmãtoarele plati vor fi considerate ca plati curente:
1. plãţile pentru mãrfurile schimbate între cele doua tari şi toate cheltuielile legate de acestea, adicã: navluri, asigurãri şi alte cheltuieli incidentale;
2. plãţile legate de tranzitul mãrfurilor;
3. spezele bancare, comisioanele etc.;
4. cheltuielile ambasadelor şi consulatelor ambelor tari;
5. taxele consulare;
6. cheltuielile în legatura cu reprezentanta guvernamentalã şi comercialã, cu orice alte reprezentante sau delegaţii ale ambelor tari;
7. cheltuielile referitoare la activitãţi sociale şi culturale: târguri şi expoziţii, competitii sportive, reprezentaţii artistice şi alte activitãţi similare;
8. cheltuielile pentru filme, cãrţi şi periodice;
9. cheltuielile de cãlãtorie şi întreţinere, inclusiv cheltuielile pentru studenţi şi practicanti;
10. taxele şi redevenţele asupra patentelor, marcilor comerciale, licenţelor, drepturilor de autor şi alte drepturi similare;
11. primele şi despãgubirile de asigurare şi reasigurare;
12. salariile, pensiile, indemnizaţiile şi onorariile;
13. reglementãrile periodice ale organizaţiilor de posta, telegraf şi telefon;
14. reparaţiile vaselor, debursarile, cheltuielile de transport şi aprovizionare uzuale ale vaselor;
15. taxele portuare;
16. venitul net decurgând din transporturile aeriene şi alte mijloace de comunicaţie;
17. plãţile rezultând din colaborarea ştiinţificã şi tehnica; instruirea cetãţenilor şi delegatiilor de experţi;
18. cotizaţiile legale, taxele, amenzile şi alte cheltuieli legate de acestea;
19. Alte plati ce urmeazã a fi convenite între Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Centrala a Egiptului.
ART. 3
Plãţile curente menţionate în articolul II al acestui acord vor fi efectuate, în Republica Socialistã România, prin Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi în Republica Arabã Unita, prin Banca Centrala a Egiptului.
În acest scop, Banca Nationala a Republicii Socialiste România, actionand ca împuternicit al guvernului Republicii Socialiste România, şi Banca Centrala a Egiptului, actionand ca împuternicit al Republicii Arabe Unite, îşi vor deschide, una alteia, un cont de cliring nepurtator de dobânzi şi liber de speze, ce urmeazã a fi ţinut în lire sterline.
Plãţile dintre cele doua tari prin sus-mentionatele conturi vor fi asimilate în orice privinta cu plãţile în devize liber convertibile.
ART. 4
Pentru a asigura continuitatea plãţilor prin conturile prevãzute în articolul precedent, Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Centrala a Egiptului îşi vor acorda reciproc un credit tehnic pana la 2.000.000 lire sterline.
Orice depasire peste limita de mai sus va fi reglementatã de banca debitoare, la cererea bãncii creditoare, în termen de 30 zile, în lire sterline convertibile, sau în orice alta moneda liber convertibilã.
ART. 5
Toate valorile din contractele şi facturile privind comerţul dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita, ca şi documentele şi ordinele de plata dintre cele doua tari, vor fi exprimate în lire sterline.
ART. 6
În cazul vreunei schimbãri în paritatea aur a lirei sterline, care este în prezent:
o lira sterlina = 2,48828 grame aur fin,
soldul conturilor în lire sterline, prevãzute în articolul III de mai sus, va fi rectificat la data modificãrii, în asa fel încât sa asigure ca valoarea aur a soldurilor sa rãmânã aceeaşi.
Creditul tehnic prevãzut în articolul IV va fi rectificat în acelaşi mod.
ART. 7
La data intrãrii în vigoare a acestui acord, Acordul de plati, încheiat la 15 octombrie 1962, între guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Republicii Arabe Unite şi toate modificãrile sau completãrile în legatura cu acesta, înceteazã de a mai fi valabile.
Soldurile conturilor de cliring, deschise conform prevederilor articolului III din vechiul Acord de plati, din 15 octombrie 1962, precum şi sumele cuvenite în legatura cu contractele încheiate în cadrul acestuia, vor fi înscrise automat în noile conturi de cliring, deschise pe baza prevederilor prezentului acord.
ART. 8
Cu aprobarea prealabilã a autoritãţilor competente ale Pãrţilor respective, se vor putea efectua transferuri în şi din conturile stabilite, în conformitate cu articolul III al acestui acord, din şi în conturile deschise, pe baza acordurilor de plati dintre oricare dintre Pãrţile contractante şi o terta ţara.
ART. 9
Contractele încheiate în timpul valabilitãţii acestui acord vor fi executate şi dupã data expirãrii sale, în conformitate cu clauzele acestuia.
ART. 10
La expirarea acestui acord, orice sold existent în conturile prevãzute la articolul III va fi lichidat prin livrãri de mãrfuri şi prin efectuarea de plati curente, în conformitate cu prevederile acestui acord. Dacã dupã trecerea a 6 luni din ziua expirãrii acestui acord va mai exista vreun sold, Partea debitoare, la cererea Partii creditoare, va lichidã un astfel de sold în lire sterline convertibile sau în orice alta moneda liber convertibilã.
ART. 11
Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Centrala a Egiptului vor stabili de comun acord toate modalitãţile tehnice necesare pentru funcţionarea normalã a acestui acord.
ART. 12
Modificãri şi completãri la acest acord pot fi convenite de ambele Pãrţi contractante, în forma scrisã.
ART. 13
Acest acord va fi valabil începând de la 1 ianuarie 1967 pana la 31 decembrie 1970, va fi supus ratificãrii la cea mai apropiatã data posibila şi va intra în vigoare în mod definitiv la data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 14
Acest acord va fi reinoit în mod tacit pentru noi perioade de cîte un an, dacã nu se va da de cãtre una din Pãrţi un preaviz scris în sens contrariu, cu 90 de zile înainte de data expirãrii sale.
Drept care reprezentanţii legal autorizaţi de guvernele respective au semnat acest acord.
Fãcut şi semnat la Bucureşti în ziua de 14 noiembrie 1966, în dublu exemplar, în limba engleza, ambele texte fiind egal autentice.
---------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Unite,
în vederea facilitãrii şi reglementãrii plãţilor directe dintre cele doua tari,
pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Plãţile curente, menţionate în articolul II al acestui acord, între persoane fizice sau juridice, având domiciliul în Republica Socialistã România şi persoane fizice sau juridice, având domiciliul în Republica Arabã Unita vor fi efectuate în conformitate cu legile şi reglementãrile asupra controlului valutar, în vigoare în cele doua tari, cu condiţia ca nici una din Pãrţi sa nu aplice celeilalte Pãrţi vreo restrictie sau prohibitie, în afarã de cazul ca acelaşi tratament se aplica altor tari.
Prevederile acestui acord nu se vor aplica totuşi plãţii taxelor Canalului Suez, care vor continua sa fie efectuate în afarã conturilor menţionate în articolul III, în devize convertibile, asa cum este prevãzut de reglementãrile controlului valutar în vigoare în Republica Arabã Unita.
ART. 2
Urmãtoarele plati vor fi considerate ca plati curente:
1. plãţile pentru mãrfurile schimbate între cele doua tari şi toate cheltuielile legate de acestea, adicã: navluri, asigurãri şi alte cheltuieli incidentale;
2. plãţile legate de tranzitul mãrfurilor;
3. spezele bancare, comisioanele etc.;
4. cheltuielile ambasadelor şi consulatelor ambelor tari;
5. taxele consulare;
6. cheltuielile în legatura cu reprezentanta guvernamentalã şi comercialã, cu orice alte reprezentante sau delegaţii ale ambelor tari;
7. cheltuielile referitoare la activitãţi sociale şi culturale: târguri şi expoziţii, competitii sportive, reprezentaţii artistice şi alte activitãţi similare;
8. cheltuielile pentru filme, cãrţi şi periodice;
9. cheltuielile de cãlãtorie şi întreţinere, inclusiv cheltuielile pentru studenţi şi practicanti;
10. taxele şi redevenţele asupra patentelor, marcilor comerciale, licenţelor, drepturilor de autor şi alte drepturi similare;
11. primele şi despãgubirile de asigurare şi reasigurare;
12. salariile, pensiile, indemnizaţiile şi onorariile;
13. reglementãrile periodice ale organizaţiilor de posta, telegraf şi telefon;
14. reparaţiile vaselor, debursarile, cheltuielile de transport şi aprovizionare uzuale ale vaselor;
15. taxele portuare;
16. venitul net decurgând din transporturile aeriene şi alte mijloace de comunicaţie;
17. plãţile rezultând din colaborarea ştiinţificã şi tehnica; instruirea cetãţenilor şi delegatiilor de experţi;
18. cotizaţiile legale, taxele, amenzile şi alte cheltuieli legate de acestea;
19. Alte plati ce urmeazã a fi convenite între Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Centrala a Egiptului.
ART. 3
Plãţile curente menţionate în articolul II al acestui acord vor fi efectuate, în Republica Socialistã România, prin Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi în Republica Arabã Unita, prin Banca Centrala a Egiptului.
În acest scop, Banca Nationala a Republicii Socialiste România, actionand ca împuternicit al guvernului Republicii Socialiste România, şi Banca Centrala a Egiptului, actionand ca împuternicit al Republicii Arabe Unite, îşi vor deschide, una alteia, un cont de cliring nepurtator de dobânzi şi liber de speze, ce urmeazã a fi ţinut în lire sterline.
Plãţile dintre cele doua tari prin sus-mentionatele conturi vor fi asimilate în orice privinta cu plãţile în devize liber convertibile.
ART. 4
Pentru a asigura continuitatea plãţilor prin conturile prevãzute în articolul precedent, Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Centrala a Egiptului îşi vor acorda reciproc un credit tehnic pana la 2.000.000 lire sterline.
Orice depasire peste limita de mai sus va fi reglementatã de banca debitoare, la cererea bãncii creditoare, în termen de 30 zile, în lire sterline convertibile, sau în orice alta moneda liber convertibilã.
ART. 5
Toate valorile din contractele şi facturile privind comerţul dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita, ca şi documentele şi ordinele de plata dintre cele doua tari, vor fi exprimate în lire sterline.
ART. 6
În cazul vreunei schimbãri în paritatea aur a lirei sterline, care este în prezent:
o lira sterlina = 2,48828 grame aur fin,
soldul conturilor în lire sterline, prevãzute în articolul III de mai sus, va fi rectificat la data modificãrii, în asa fel încât sa asigure ca valoarea aur a soldurilor sa rãmânã aceeaşi.
Creditul tehnic prevãzut în articolul IV va fi rectificat în acelaşi mod.
ART. 7
La data intrãrii în vigoare a acestui acord, Acordul de plati, încheiat la 15 octombrie 1962, între guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Republicii Arabe Unite şi toate modificãrile sau completãrile în legatura cu acesta, înceteazã de a mai fi valabile.
Soldurile conturilor de cliring, deschise conform prevederilor articolului III din vechiul Acord de plati, din 15 octombrie 1962, precum şi sumele cuvenite în legatura cu contractele încheiate în cadrul acestuia, vor fi înscrise automat în noile conturi de cliring, deschise pe baza prevederilor prezentului acord.
ART. 8
Cu aprobarea prealabilã a autoritãţilor competente ale Pãrţilor respective, se vor putea efectua transferuri în şi din conturile stabilite, în conformitate cu articolul III al acestui acord, din şi în conturile deschise, pe baza acordurilor de plati dintre oricare dintre Pãrţile contractante şi o terta ţara.
ART. 9
Contractele încheiate în timpul valabilitãţii acestui acord vor fi executate şi dupã data expirãrii sale, în conformitate cu clauzele acestuia.
ART. 10
La expirarea acestui acord, orice sold existent în conturile prevãzute la articolul III va fi lichidat prin livrãri de mãrfuri şi prin efectuarea de plati curente, în conformitate cu prevederile acestui acord. Dacã dupã trecerea a 6 luni din ziua expirãrii acestui acord va mai exista vreun sold, Partea debitoare, la cererea Partii creditoare, va lichidã un astfel de sold în lire sterline convertibile sau în orice alta moneda liber convertibilã.
ART. 11
Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Centrala a Egiptului vor stabili de comun acord toate modalitãţile tehnice necesare pentru funcţionarea normalã a acestui acord.
ART. 12
Modificãri şi completãri la acest acord pot fi convenite de ambele Pãrţi contractante, în forma scrisã.
ART. 13
Acest acord va fi valabil începând de la 1 ianuarie 1967 pana la 31 decembrie 1970, va fi supus ratificãrii la cea mai apropiatã data posibila şi va intra în vigoare în mod definitiv la data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 14
Acest acord va fi reinoit în mod tacit pentru noi perioade de cîte un an, dacã nu se va da de cãtre una din Pãrţi un preaviz scris în sens contrariu, cu 90 de zile înainte de data expirãrii sale.
Drept care reprezentanţii legal autorizaţi de guvernele respective au semnat acest acord.
Fãcut şi semnat la Bucureşti în ziua de 14 noiembrie 1966, în dublu exemplar, în limba engleza, ambele texte fiind egal autentice.
---------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Arabe Unite,
calauzite de principiile coexistentei paşnice şi animate de dorinta de a promova cooperarea prieteneasca şi dezvoltarea relaţiilor comerciale existente între cele doua tari,
pe baza egalitãţii şi avantajului reciproc,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Schimbul de mãrfuri şi produse dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita se va efectua întotdeauna în conformitate cu toate legile şi reglementãrile respective privind importul şi exportul, care sunt în vigoare în ambele tari la data intrãrii în vigoare a acestui acord, sau care pot intra în vigoare în timpul valabilitãţii sale.
ART. 2
Livrãrile de mãrfuri din Republica Socialistã România cãtre Republica Arabã Unita şi din Republica Arabã Unita cãtre Republica Socialistã România vor fi efectuate, în timpul valabilitãţii acestui acord, în conformitate cu listele de contingente, ce urmeazã a se fixa pentru fiecare an calendaristic cu cel mult trei luni înainte de începerea fiecãrui an, şi anume:
Lista A - pentru exporturile din Republica Arabã Unita cãtre Republica Socialistã România;
Lista B - pentru exporturile din Republica Socialistã România cãtre Republica Arabã Unita.
În acest scop, cele doua Pãrţi contractante sunt de acord ca o Comisie mixtã sa se întruneascã cu trei luni înainte de începerea fiecãrui an al acordului, pentru a încheia un protocol, care sa fixeze contingentele pentru mãrfurile ce urmeazã a fi schimbate între cele doua tari în timpul anului urmãtor.
La fixarea listelor de contingente anuale, Comisia mixtã va face tot ceea ce va fi posibil pentru a mari volumul schimburilor comerciale dintre cele doua tari, pentru fiecare an, fata de anul precedent.
ART. 3
Ambele Pãrţi se angajeazã sa elibereze la timp şi pentru intreaga valoare a contingentelor fixate pentru mãrfurile şi produsele prevãzute în listele A şi B, convenite pentru anul respectiv, licentele şi permisele necesare pentru import, export şi oricare alte licenţe şi permise, şi vor lua toate mãsurile necesare pentru asigurarea îndeplinirii întocmai a livrãrilor, în conformitate cu listele menţionate.
ART. 4
Ambele guverne vor promova dezvoltarea comercialã dintre cele doua tari privind, de asemenea, schimbul de mãrfuri neprevãzute în listele A şi B, menţionate în articolul II al acestui acord.
Autoritãţile competente ale ambelor guverne vor examina, în spiritul unei reale colaborãri, problemele privind eliberarea licenţelor respective pentru importul şi exportul unor astfel de mãrfuri.
ART. 5
Ambele Pãrţi se angajeazã ca mãrfurile şi produsele imporate de una din Pãrţi de la cealaltã sa nu fie reexportate fãrã aprobarea prealabilã a tarii de origine a mãrfurilor şi produselor, Parte a acestui acord.
Operaţiunile de compensaţii comerciale nu pot fi permise decât cu acordul prealabil al autoritãţilor competente din ambele tari.
ART. 6
Ambele Pãrţi îşi vor aplica una alteia pe baza de reciprocitate, clauza naţiunii celei mai favorizate în toate problemele legate de importul şi exportul mãrfurilor, inclusiv: reglementãrile vamale, plãţile, impozitele şi alte feluri de plati, acordarea de licenţe, formalitãţi privind vamuirea mãrfurilor şi alte feluri de formalitãţi.
Aceasta clauza va fi, de asemenea, aplicatã navigaţiei maritime şi aeriene, folosirii porturilor şi aeroporturilor, facilitãţilor portuare şi ale aeroporturilor, aprovizionarii vaselor şi avioanelor, precum şi tratamentul echipajelor lor.
Pãrţile îşi vor acorda, de asemenea, reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate şi în privinta problemelor de tranzit, inclusiv manipularea şi transbordarea mãrfurilor uneia din Pãrţi pe teritoriul celeilalte Pãrţi.
Sus-mentionatele prevederi nu se vor aplica la:
a) avantajele şi facilitãţile acordate sau care urmeazã sa fie acordate de Republica Arabã Unita ţãrilor arabe şi ţãrilor membre ale Pactului de la Casablanca;
b) avantajele şi facilitãţile acordate sau care urmeazã sa fie acordate de fiecare din cele doua tari, ţãrilor limitrofe.
ART. 7
Ambele Pãrţi vor promova dezvoltarea comerţului de tranzit, care intereseazã ambele tari, prin teritoriile lor respective, acesta fiind supus legilor şi reglementãrilor respective în vigoare în cele doua tari.
ART. 8
Fiecare Parte va permite organizarea de tîrguri şi expoziţii permanente sau temporare de cãtre cealaltã Parte, acordindu-i - cu respectarea legilor şi reglementãrilor ei în general aplicabile - toate facilitãţile pentru organizarea unor astfel de tîrguri sau expoziţii.
ART. 9
Ambele Pãrţi vor permite importul şi exportul urmãtoarelor articole libere de taxe vamale, impozite, taxe şi alte speze similare, în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare în ţãrile lor respective:
a) mostre de mãrfuri şi materiale de reclama necesare numai în scopul obţinerii comenzilor şi publicitãţii;
b) articole trimise în scopul înlocuirii, dacã mãrfurile ce urmeazã a fi înlocuite vor fi reexportate (cu excepţia cazului cînd autoritãţile competente aproba ca mãrfurile înlocuite sa nu fie reexportate);
c) articole şi unelte pentru montaj şi asamblare, în cazul în care sînt importate de montori sau trimise acestora, cu condiţia ca astfel de articole şi unelte sa fie reexportate;
d) articole destinate pentru efectuare de probe sau încercãri, sau pentru reparaţii, cu condiţia ca astfel de articole sa fie reexportate de îndatã ce reparaţiile sau probele sau incercarile necesare au fost efectuate;
e) articole şi mãrfuri pentru tîrguri şi expoziţii permanente sau temporare, cu condiţia ca aceste articole şi mãrfuri sa nu fie vîndute;
f) ambalaje marcate, importate pentru umplere, ca şi ambalaje conţinînd articole importate, care trebuie sa fie reexportate dupã expirarea unei perioade fixe de timp.
ART. 10
În problemele privind operaţiunile bancare, asigurarea şi transportul mãrfurilor schimbate între cele doua tari, se va da preferinta bãncilor naţionale, societãţilor de asigurare şi de transport, aparţinând fiecãrei tari şi de care oferã tarife şi condiţii satisfãcãtoare.
Alegerea agenţilor comerciali va fi limitatã la cetãţenii ambelor tari.
ART. 11
Plãţile decurgând din executarea acestui acord vor fi executate în conformitate cu prevederile Acordului de plati de lungã durata între Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita, semnat la 14 noiembrie 1966.
ART. 12
Toate valorile din contractele şi facturile privind comerţul dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Unita, ca şi documentele de plata şi ordinele de plata dintre cele doua tari, vor fi exprimate în lire sterline.
ART. 13
Livrãrile de mãrfuri stipulate în acest acord vor fi efectuate la preţuri competitive, stabilite pe baza preţurilor principalelor pieţe mondiale pentru mãrfuri similare.
ART. 14
Ambele Pãrţi sunt de acord ca în fiecare contract distinct sa fie specificate condiţiile de control ale mãrfurilor şi condiţiile de arbitraj.
ART. 15
În scopul facilitãrii executãrii acestui acord, ambele Pãrţi convin sa se consulte reciproc în legatura cu orice problema decurgând din sau în legatura cu acest acord.
În acest scop, se va forma o Comisie mixtã, care se va întruni la cererea uneia din Pãrţi, la o data convenabila.
ART. 16
Modificãri şi completãri la acest acord pot fi convenite de ambele Pãrţi contractante, în forma scrisã.
ART. 17
Dupã expirarea valabilitãţii acestui acord, prevederile lui se vor aplica la toate contractele încheiate în timpul valabilitãţii sale şi neindeplinite înainte de expirarea sa.
ART. 18
Acest acord înlocuieşte Acordul comercial de lungã durata, încheiat la 15 octombrie 1962, între guvernul Republicii Populare Romane şi guvernul Republicii Arabe Unite şi toate modificãrile sau completãrile în legatura cu acesta.
ART. 19
Acest acord va fi valabil începând de la 1 ianuarie 1967 pînã la 31 decembrie 1970, va fi supus ratificãrii la cea mai apropiatã data posibila şi va intra în vigoare în mod definitiv la data schimbului instrumentelor de ratificare.
ART. 20
Acest acord va fi reinlocuit în mod tacit pentru noi perioade de câte un an, dacã nu se va da de cãtre una din Pãrţi un preaviz scris în sens contrariu, cu 90 zile înainte de data expirãrii sale.
Drept care reprezentanţii legal autorizaţi de guvernele respective au semnat acest acord.
Fãcut şi semnat în Bucureşti, astãzi 14 noiembrie 1966, în dublu exemplar, în limba engleza, ambele texte fiind egal autentice.
--------
|
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:
ARTICOL UNIC
Se ratifica amendamentul adus articolului 28 din Convenţia privind crearea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale, încheiatã la Geneva la 6 martie 1948, adoptat prin Rezoluţia A. 70(IV) din 28 septembrie 1965 a Adunãrii Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale, cuprins în anexa rezoluţiei.
ANEXA 1*
Actul text al articolului 28 al Convenţiei este înlocuit cu textul urmãtor.
Comitetul securitãţii maritime se compune din şasesprezece membrii, aleşi de Adunare dintre membri, guverne ale statelor având interese importante în chestiunile de securitate maritima:
a) opt membri sunt aleşi dintre cele zece state care poseda flotele comerciale cele mai importante;
b) patru membri sunt aleşi astfel încât, conform prezentului alineat, un stat sa reprezinte fiecare din regiunile urmãtoare:
I. Africa
II. Americile
III. Asia şi Oceania
IV. Europa;
c) ceilalţi patru membri vor fi aleşi dintre statele care nu sunt altfel reprezentate în Comitet.
În spiritul prezentului articol, statele care au interese importante în chestiunile de securitate maritima cuprind, spre exemplu, pe acelea al cãror resortisanti intra în mare numãr în compunerea echipajelor sau acelea care sunt interesate la transportul unui numãr de pasageri de cabina sau de punte.
Membrii Comitetului securitãţii maritime sunt aleşi pe un termen de patru ani şi pot fi realeşi.
|
Avînd în vedere dezvoltarea favorabilã a relaţiilor de prietenie dintre cele doua state, Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, care au încheiat o Convenţie privind desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular, la Bucureşti, la şase iulie 1964, au convenit sa aducã unele modificãri reglementãrilor cuprinse în acea Convenţie.
În acest sens, Pãrţile contractante au stabilit ca textul Convenţiei cu privire la desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular, cu modificãrile aduse, sa aibã urmãtorul conţinut:
ART. 1
Cetãţenii Republicii Socialiste România şi cetãţenii Republicii Socialiste Federative Iugoslavia pot cãlãtori pentru şedere temporarã sau în tranzit pe teritoriul celei Pãrţi contractante fãrã viza acesteia.
Prevederile alineatului precedent nu aduc atingere obligaţiilor cetãţenilor Pãrţilor contractante de a poseda viza tarii lor, dacã acest lucru este cerut de legislaţia statului ai cãrui cetãţeni sînt, şi nici dreptul fiecãrei Pãrţi contractante de a interzice intrarea sau de a întrerupe şederea pe teritoriul sau a persoanelor indezirabile.
ART. 2
Cetãţenii unei Pãrţi contractante cu domiciliul permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante trebuie sa aibã viza statului pe teritoriul cãruia au domiciliul permanent, pentru a cãlãtori în ţara ai carei cetãţeni sînt.
ART. 3
Cetãţenii unei Pãrţi contractante pot cãlãtori pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante cu unul din urmãtoarele documente pentru trecerea frontierei: pasaport diplomatic, pasaport de serviciu sau pasaport, care pot fi individuale, familiale sau colective. Cu aceste documente se poate trece frontiera prin orice punct de frontiera deschis pentru traficul internaţional de cãlãtori.
În pasaportul familial se înscriu membrii familiei titularului pasaportului, în conformitate cu prevederile legislaţiei Partii contractante ai carei cetãţeni sînt. Persoanele care sînt înscrise în pasaportul familial sau colectiv pot folosi aceste paşapoarte numai atunci cînd cãlãtoresc împreunã cu titularii acestor paşapoarte.
ART. 4
În mãsura în care prevederile legislaţiei unei Pãrţi contractante nu stabilesc altfel, vizele aplicate de organele sale competente în pasapoartele cetãţenilor sãi dau acestora dreptul sa calatoreasca pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante dacã viza poarta denumirea acestei Pãrţi contractante, iar dacã în viza este menţionat şi un stat terţ, aceasta da dreptul la cãlãtorie şi în acel stat. În cazul tranzitului, se va mentiona în viza numai denumirea statului terţ.
ART. 5
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care beneficiazã de prevederile prezentei Convenţii pot sa ramina pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pînã la 30 de zile de la data trecerii frontierei, cu posibilitatea de a li se prelungi şederea în conformitate cu prevederile legislaţiei acestei Pãrţi contractante.
ART. 6
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care în timpul şederii pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pierd pasaportul cu care au trecut frontiera sînt datori sa procedeze în conformitate cu regulile statului pe teritoriul cãruia se afla.
ART. 7
Fiecare Partea contractantã va trata pe cetãţenii celeilalte Pãrţi contractante aflaţi temporar pe teritoriul ei cu cea mai mare curtoazie în problemele care se referã la şederea şi deplesarea strãinilor pe teritoriul sau.
ART. 8
Pãrţile contractante se vor consulta, în caz de nevoie, pe cale diplomaticã, asupra problemelor care s-ar putea ivi ca urmare a aplicãrii prezentei Convenţii.
ART. 9
Prezenta Convenţie va fi supusã aprobãrii în conformitate cu legislaţia fiecãrei Pãrţi contractante şi va intra în vigoare dupã cincisprezece zile de la data schimbului de note prin care se confirma aceasta aprobare.
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii îşi înceteazã valabilitatea Convenţiei privind desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular, încheiatã la Bucureşti în ziua de şase iulie 1964.
ART. 10
Prezenta Convenţie este încheiatã pe timp nelimitat şi va rãmîne în vigoare încã şase luni din ziua în care ea va fi denunţatã de cãtre una din Pãrţile contractante.
Convenţia a fost încheiatã la Belgrad în ziua de doua august una mie noua sute şaizeci şi şapte, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba sirbo-croatã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
|
Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România hotarareste:
ARTICOL UNIC
Se aproba Acordul între Republica Socialistã România şi Confederatia Elvetiana privind transporturile aeriene civile, semnat la Bucureşti la 14 iulie 1967.
Preşedintele
Consiliului de Miniştri
ION GHEORGHE MAURER
ACORD
între Republica Socialistã România şi Confederatia Elvetiana privind transporturile aeriene civile
Guvernul Republicii Socialiste România şi Consiliul Federal Elvetian,
dorind sa dezvolte cooperarea internationala în domeniul transporturilor aerian, şi
dorind sa încheie un acord în scopul infiintarii unor servicii aeriene regulate între şi dincolo de ţãrile lor respective,
au desemnat împuterniciţii lor, care au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Pentru aplicarea prezentului Acord şi a anexei sale:
a. expresia "Convenţie" înseamnã Convenţia privind Aviaţia Civilã Internationala, deschisã spre semnare la Chicago la 7 decembrie 1944, la care ambele State contractante sînt pãrţi;
b. expresia "autoritãţi aeronautice" înseamnã, în ceea ce priveşte România, Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene - Direcţia Generalã a Aviaţiei Civile, iar în ceea ce priveşte Elvetia, Oficiul Federal al Aerului sau, în ambele cazuri, orice persoana sau organ autorizat sa îndeplineascã funcţiunile care revin în prezent autoritãţilor menţionate;
c. expresia "întreprindere desemnatã" înseamnã o întreprindere de transport aerian pe care una din Pãrţile contractante a desemnat-o, în conformitate cu articolul 3 din prezentul Acord, pentru a exploata serviciile aeriene convenite.
ART. 2
1. Fiecare Parte contractantã acorda celeilalte Pãrţi contractante drepturile specificate în prezentul Acord în scopul infiintarii de servicii aeriene pe rutele specificate în tabelele din anexa la prezentul Acord. Aceste servicii şi rute sînt denumite mai jos "serviciile convenite", respectiv "rutele specificate".
2. Sub rezerva prevederilor prezentului Acord, întreprinderea desemnatã de fiecare Parte contractantã se va bucura:
a. de dreptul de a zbura fãrã aterizare peste teritoriul celeilalte Pãrţi contractante;
b. de dreptul de a face escale necomerciale pe teritoriul mai sus menţionat;
c. de dreptul de a imbarca şi de debarca pasageri, mãrfuri şi posta, în trafic internaţional, pe teritoriul mai sus menţionat, în punctele specificate în anexa.
3. Nici o prevedere din prezentul Acord nu va putea fi interpretatã în sensul de a conferi întreprinderii desemnate de una din Pãrţile contractante dreptul de a imbarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pasageri, mãrfuri şi posta, transportate contraplata şi cu destinaţia cãtre un alt punct de pe teritoriul acestei din urma Pãrţi contractante.
ART. 3
1. Fiecare Parte contractantã va avea dreptul sa desemneze o întreprindere de transport aerian pentru a exploata serviciile convenite. Aceasta desemnare va face obiectul unei notificãri în scris între autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante.
2. Partea contractantã care a primit notificarea desemnãrii va acorda fãrã intirziere întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã autorizaţia de exploatare necesarã, sub rezerva prevederilor paragrafelor 3 şi 4 din prezentul articol.
3. Autoritãţile aeronautice ale unei Pãrţi contractante vor putea cere ca întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã sa facã dovada ca este în mãsura sa îndeplineascã condiţiile prevãzute de legile şi regulamentele aplicate în mod normal de acele autoritãţi în exploatarea serviciilor aeriene internaţionale, conform dispoziţiilor Convenţiei.
4. Fiecare Parte contractantã va fi indreptatita sa refuze autorizaţia de exploatare prevãzutã la paragraful 2 din prezentul articol sau sa impunã acele condiţii pe care le-ar considera necesare în exercitarea de cãtre întreprinderea desemnatã a drepturilor specificate în articolul 2 din prezentul Acord, atunci cînd aceasta Parte contractantã nu are dovada ca o parte preponderenta a proprietãţii şi controlul efectiv al acestei întreprinderi aparţin Partii contractante care a desemnat întreprinderea sau unor cetãţeni ai acestei Pãrţi.
5. Din momentul primirii autorizaţiei de exploatare prevãzute la paragraful 2 din prezentul articol, întreprinderea desemnatã va putea începe în orice moment exploatarea oricãrui serviciu convenit, cu condiţia ca pentru serviciul respectiv sa fie în vigoare un tarif stabilit în conformitate cu prevederile articolului 12 din prezentul Acord.
ART. 4
1. Fiecare Parte contractantã va avea dreptul sa revoce o autorizaţie de exploatare sau sa suspende exercitarea de cãtre întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã a drepturilor specificate în articolul 2 din prezentul Acord, ori sa supunã exercitarea acestor drepturi condiţiilor pe care le va considera necesare, în cazul în care:
a. nu are dovada ca o parte preponderenta a proprietãţii şi controlul efectiv al acelei întreprinderi aparţin Partii contractante care a desemnat întreprinderea sau unor cetãţeni ai acestei Pãrţi, sau
b. acea întreprindere nu s-a conformat legilor şi regulamentelor Partii contractante care i-a acordat drepturile respective, sau
c. acea întreprindere nu exploateazã serviciile convenite în condiţiile prevãzute prin prezentul Acord şi prin anexa sa.
2. În afarã de cazul în care mãsurile de revocare, suspendare sau stabilire de condiţii, prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol, sînt imediat necesare pentru a se evita noi abateri de la legi şi regulamente, exercitarea unui asemenea drept nu va putea avea loc decît dupã o consultare cu cealaltã Parte contractantã.
ART. 5
1. Întreprinderile desemnate se vor bucura de posibilitãţile egale şi echitabile pentru exploatarea serviciilor convenite între teritoriile Pãrţilor contractante.
2. Întreprinderea desemnatã de fiecare Parte contractantã va tine seama de interesele întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã, astfel încît sa nu afecteze într-un mod necuvenit serviciile convenite ale acestei din urma întreprinderi.
3. Capacitatea de transport oferitã de intrepriderile desemnate va trebui sa fie adaptatã cererii de trafic.
4. Serviciile convenite vor avea ca obiectiv esenţial sa ofere o capacitate de transport corespunzãtoare cererii de trafic dintre teritoriul Partii contractante care a desemnat întreprinderea şi punctele deservite pe rutele specificate.
5. Dreptul fiecãrei întreprinderi desemnate de a efectua transporturi, în trafic internaţional, între teritoriul celeilalte Pãrţi contractante şi teritoriile unor tari terţe, va fi exercitat în conformitate cu principiile generale de dezvoltare normalã afirmate de cele doua Pãrţi contractante şi cu condiţia adaptãrii capacitãţii:
a. la cererea de trafic din şi cãtre teritoriul Partii contractante care a desemnat întreprinderea;
b. la cererea de trafic a regiunilor traversate, tinindu-se seama de serviciile locale şi regionale;
c. cerinţelor unei exploatãri economice a serviciilor convenite.
ART. 6
1. Întreprinderile desemnate vor examina între ele condiţiile de exploatare a serviciilor convenite, pentru realizarea unei înţelegeri care va fi supusã aprobãrii autoritatior aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante.
2. Întreprinderile desemnate vor supune orariile proiectate aprobãrii autoritãţilor aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante, cu cel puţin treizeci zile înainte de începerea exploatãrii serviciilor convenite. Aceeaşi regula se va aplica şi schimbãrilor ulterioare.
ART. 7
1. Aeronavele utilizate în serviciul internaţional de cãtre întreprinderea desemnatã de una din Pãrţile contractante, precum şi echipamentul lor obişnuit, rezervele de carburanţi şi lubrifianţi şi proviziile de bord - inclusiv articolele alimentare, bãuturile şi tutunurile - vor fi scutite de orice taxe vamale, taxe de inspecţie şi alte dãri şi taxe, la intrarea pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, cu condiţia ca aceste echipamente, rezerve şi provizii sa ramina la bordul aeronavelor pînã în momentul reexportãrii lor.
2. De asemenea, vor fi scutite de aceleaşi dãri şi taxe, cu excepţia costurilor percepute pentru serviciile prestate:
a. proviziile de bord imbarcate pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, în limitele fixate de autoritãţile acelei Pãrţi contractante, şi destinate consumarii la bordul aeronavelor utilizate în serviciul internaţional de întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã.
b. piesele de schimb şi echipamentele normale de bord introduse pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante pentru întreţinerea sau repararea aeronavelor utilizate în serviciul internaţional de întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã;
c. carburanţii şi lubrifianţii destinaţi alimentarii aeronavelor utilizate în serviciul internaţional de cãtre întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã, chiar atunci cînd aceste provizii urmeazã a fi folosite pe acea parte din traiectul de zbor care se efectueazã deasupra teritoriului Partii contractante unde au fost imbarcate.
3. Echipamentele obişnuite de bord, precum şi articolele sau proviziile aflate la bordul aeronavelor utilizate de întreprinderea desemnatã de una din Pãrţile contractante nu vor putea fi descãrcate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante decît cu consimţãmîntul autoritãţilor vamale de pe acel teritoriu. În acest caz, ele vor putea fi puse sub supravegherea autoritãţilor menţionate pînã în momentul cînd vor fi reexportate sau cînd vor primi o alta destinaţie în conformitate cu reglementãrile vamale.
ART. 8
Pasagerii, bagajele şi mãrfurile în tranzit direct prin teritoriul unei Pãrţi contractante şi care nu pãrãsesc zona de aeroport ce le este rezervatã nu vor fi supuse decît unui control foarte simplificat. Bagajele şi mãrfurile în tranzit direct vor fi scutite de taxe vamale şi de alte taxe similare.
ART. 9
1. Legile şi regulamentele uneia din Pãrţile contractante, care reglementeazã pe teritoriul sau intrarea şi ieşirea aeronavelor folosite în navigaţia aerianã internationala sau zborurile acestor aeronave pe deasupra teritoriului respectiv, se vor aplica şi întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã.
2. Legile şi regulamentele uneia din Pãrţile contractante, care reglementeazã pe teritoriul sau intrarea, şederea şi ieşirea pasagerilor, echipajelor, mãrfurilor şi poştei, cum ar fi acele privitoare la formalitãţile de intrare, de ieşire, de emigrare şi de imigrare, la vama şi mãsuri sanitare, se vor aplica pasagerilor, echipajelor, mãrfurilor şi poştei transportate cu aeronavele întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã, pe timpul cît acestea se gãsesc pe teritoriul menţionat.
3. Taxele şi alte sume cuvenite pentru utilizarea aeroporturilor şi pentru celelalte facilitãţi oferite pe teritoriul unei Pãrţi contractante vor fi percepute în condiţii uniforme conform cuantumurilor şi tarifelor stabilite prin legislaţia acelei Pãrţi contractante.
4. Întreprinderea desemnatã de o Parte contractantã va avea dreptul de a menţine reprezentante pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante. Aceste reprezentante vor putea cuprinde personal comercial, operational şi tehnic. Întreprinderile desemnate vor conveni asupra numãrului de persoane ce urmeazã a fi folosite în acest scop, sub rezerva acordului autoritãţilor competente.
5. În ceea ce priveşte activitatea comercialã a reprezentantei întreprinderii desemnate de o Parte contractantã pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, se va aplica principiul reciprocitãţii.
ART. 10
1. Orice aeronava a unei Pãrţi contractante folositã pentru serviciile convenite va trebui sa poarte însemnele sale proprii de naţionalitate şi de înmatriculare şi sa aibã la bord urmãtoarele documente:
a. certificatul de înmatriculare;
b. certificatul de navigabilitate;
c. licentele sau certificatele membrilor de echipaj;
e. celelalte documente de bord prescrise de oricare din Pãrţile contractante şi despre care cealaltã Parte va trebui sa fie informatã.
2. Certificatele de navigabilitate, brevetele de aptitudine şi licentele emise sau validate de una din Pãrţile contractante vor fi recunoscute ca valabile şi de cealaltã Parte contractantã, pe perioada lor de validitate.
3. Totuşi, fiecare Parte contractantã îşi rezerva dreptul de a nu recunoaşte ca valabile, pentru circulaţia peste teritoriul sau, brevetele de aptitudine şi licentele eliberate unor nationali ai sãi sau validate în favoarea acestora de cãtre cealaltã Parte contractantã sau de cãtre orice alt stat.
ART. 11
1. În caz de accident survenit aeronavei intreprindeii desemnate de o Parte contractantã pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, autoritãţile aeronautice ale Partii contractante pe teritoriul cãreia s-a produs evenimentul vor trebui:
a. sa dea orice asistenta care ar putea fi necesarã echipajului şi pasagerilor;
b. sa informeze fãrã intirziere autoritãţile aeronautice ale celeilalte Pãrţi contractante cu privire la detaliile şi împrejurãrile accidentului,
c. sa asigure luarea tuturor mãsurilor de securitate pentru aeronava şi conţinutul acesteia, inclusiv bagajele, mãrfurile şi posta;
d. sa întreprindã o ancheta asupra împrejurãrilor accidentului;
e. sa dea reprezentanţilor autoritãţilor aeronautice împuterniciţi de cealaltã Parte contractantã, reprezentanţilor întreprinderii care exploateazã aeronava şi expertului uzinei care a construit aeronava, toate înlesnirile pentru a asista la ancheta în calitate de observatori şi sa le permitã accesul la aeronava;
f. sa elibereze aeronava şi conţinutul sau de îndatã ce acestea nu mai sînt necesare pentru ancheta;
g. sa comunice autoritãţilor aeronautice ale celeilalte Pãrţi contractante rezultatele anchetei şi, dacã aceasta doreşte, sa-i remitã o copie de pe întregul dosar al anchetei.
2. Membrii echipajului aeronavei accidentate şi întreprinderea care o exploateazã vor trebui sa se conformeze tuturor regulilor aplicate pe teritoriul pe care s-a produs accidentul, îndeosebi în ceea ce priveşte informaţiile ce trebuie furnizate anchetatorilor.
ART. 12
1. Tarifele pentru oricare din serviciile convenite vor fi fixate la cuantumuri, rezonabile, ţinînd seama de toate elementele determinante, printre care costul exploatãrii, un beneficiu rezonabil, caracteristicile fiecãrui serviciu şi tarifele percepute de alte întreprinderi de transport aerian.
2. Tarifele menţionate la paragraful 1 din prezentul articol vor fi pe cît posibil stabilite de comun acord de cãtre întreprinderile desemnate de cele doua Pãrţi contractante, dupã consultarea şi a celorlalte întreprinderi de transport aerian care deservesc în întregime sau în parte aceeaşi ruta. Întreprinderile desemnate vor trebui sa realizeze în mãsura posibilului aceasta înţelegere pe baza procedurii de determinare a tarifelor stabilitã de organizaţia internationala care reglementeazã în mod obişnuit aceasta materie.
3. Tarifele astfel stabilite vor fi supuse spre aprobarea autoritãţilor aeronautice ale Pãrţilor contractante cel puţin treizeci zile înainte de data prevãzutã pentru intrarea lor în vigoare. În cazuri speciale, acest termen va putea fi redus, sub rezerva acordului autoritãţilor menţionate.
4. Dacã întreprinderile desemnate nu pot ajunge la o înţelegere sau dacã tarifele nu sînt aprobate de autoritãţile aeronautice ale unei Pãrţi contractante, autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante se vor strãdui sa determine tarifele prin înţelegere între ele.
5. În cazul în care nu se poate ajunge la un acord, diferendul va fi supus procedurii prevãzute la articolul 17 din prezentul Acord.
6. Tarifele stabilite vor rãmîne în vigoare pînã ce noi tarife vor fi fixate în conformitate cu prevederile prezentului articol.
ART. 13
Fiecare Parte contractantã se angajeazã sa asigure întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã transferul liber, la cursul oficial, al soldului dintre încasãri şi cheltuieli realizate pe teritoriul sau din transporturile de pasageri, bagaje, mãrfuri şi posta efectuate de întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã. Dacã plãţile între Pãrţile contractante sînt reglementate printr-un acord special, acest acord special va fi aplicabil.
ART. 14
Autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante îşi vor comunica, la cerere, situaţii statistice periodice sau alte date similare privitoare la volumul de trafic realizat în transporturile efectuate în cadrul serviciilor convenite.
ART. 15
Într-un spirit de strinsa colaborare, autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante se vor consulta din timp în timp, în scopul de a se asigura ca principiile stabilite prin prezentul Acord sînt aplicate şi ca obiectivele acestui Acord sînt realizate în mod satisfãcãtor.
ART. 16
1. Dacã vreuna din Pãrţile contractante considera de dorit sa se modifice vreo prevedere a prezentului Acord, ea va putea cere o consultare cu cealaltã Parte contractantã. Orice modificare a prezentului Acord va intra în vigoare din momentul în care cele doua Pãrţi contractante îşi vor fi notificat reciproc îndeplinirea formalitãţilor lor constituţionale privitoare la încheierea şi intrarea în vigoare a acordurilor internaţionale.
2. Modificãri ale anexei prezentului Acord vor putea fi convenite direct între autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante. Ele vor intra în vigoare dupã ce vor fi confirmate printr-un schimb de note diplomatice.
3. O consultare între Pãrţile contractante sau între autoritãţile aeronautice va trebui sa înceapã într-un termen de şaizeci zile socotite de la data primirii unei cereri în acest sens.
ART. 17
Orice diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prezentului Acord sau a anexei sale va trebui sa fie soluţionat, în primul rind, de cãtre autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante. În caz de insucces, diferendul urmeazã sa fie soluţionat pe cale diplomaticã.
ART. 18
Prezentul Acord şi modificãrile sale eventuale vor fi înregistrate la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale.
ART. 19
Prezentul Acord şi anexa sa vor fi puse în concordanta, dupã o înţelegere între Pãrţile contractante, cu orice convenţie cu caracter multilateral care ar deveni aplicabilã ambelor Pãrţi contractante.
ART. 20
Oricare din Pãrţile contractante va putea notifica, în orice moment, celeilalte Pãrţi contractante dorinta sa de a denunta prezentul Acord. Aceasta notificare va fi simultan comunicatã şi Organizaţiei Civile Internaţionale. Denunţarea va avea efect la douasprezece luni de la data primirii notificãrii de cãtre cealaltã Parte contractantã, în afarã de cazul în care aceasta denunţare va fi retrasã de comun acord înainte de expirarea acestei perioade. În lipsa unei confirmãri a primirii de cãtre cealaltã Parte contractantã, se va considera ca notificarea i-a parvenit acesteia la patrusprezece zile de la data la care Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale a primit comunicarea.
ART. 21
Prevederile prezentului Acord se vor aplica în mod provizoriu din ziua semnãrii Acordului; acesta va intra în vigoare la data cînd Pãrţile îşi vor fi comunicat reciproc îndeplinirea formalitãţilor lor constituţionale privitoare la încheierea şi intrarea în vigoare a acordurilor internaţionale.
Drept care, împuterniciţii celor doua Pãrţi contractante, autorizaţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat prezentul Acord.
Încheiat la Bucureşti la 14 iulie 1967, în doua exemplare în limbile romana şi franceza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
ANEXA 1
A.
TABELELE DE RUTE
I.
Rute pe care vor putea fi exploatate servicii aeriene de cãtre întreprinderea desemnatã de România:
Puncte în România
- puncte intermediare
- puncte în Elvetia
- puncte mai departe în Europa şi în Africa,
în ambele sensuri.
II.
Rute pe care vor putea fi exploatate servicii aeriene de cãtre întreprinderea desemnatã de Elvetia:
Puncte în Elvetia
- puncte intermediare
- puncte în România
- puncte mai departe în Europa şi în Orientul Mijlociu,
în ambele sensuri.
B.
1. Orice punct sau mai multe puncte de pe rutele specificate vor putea sa nu fie deservite, fie în cadrul tuturor zborurilor, fie cu ocazia unora din ele, în funcţie de interesul întreprinderii desemnate respective.
2. Întreprinderea desemnatã de oricare din Pãrţile contractante va putea avea punctul terminus al serviciilor sale pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante.
3. Punctele situate în tari terţe unde întreprinderea desemnatã de una din Pãrţile contractante va putea imbarca sau debarca pasageri, mãrfuri şi posta cu destinaţia, respectiv cu provenienta pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, vor fi determinate de autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante.
4. Zboruri suplimentare vor putea fi efectuate pe baza unei cereri prealabile a întreprinderii desemnate de oricare din Pãrţile contractante.
---------------
|
Guvernul Republicii Socialiste România şi Consiliul Federal Elvetian,
dorind sa dezvolte cooperarea internationala în domeniul transporturilor aerian, şi
dorind sa încheie un acord în scopul infiintarii unor servicii aeriene regulate între şi dincolo de ţãrile lor respective,
au desemnat împuterniciţii lor, care au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Pentru aplicarea prezentului Acord şi a anexei sale:
a. expresia "Convenţie" înseamnã Convenţia privind Aviaţia Civilã Internationala, deschisã spre semnare la Chicago la 7 decembrie 1944, la care ambele State contractante sînt pãrţi;
b. expresia "autoritãţi aeronautice" înseamnã, în ceea ce priveşte România, Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene - Direcţia Generalã a Aviaţiei Civile, iar în ceea ce priveşte Elvetia, Oficiul Federal al Aerului sau, în ambele cazuri, orice persoana sau organ autorizat sa îndeplineascã funcţiunile care revin în prezent autoritãţilor menţionate;
c. expresia "întreprindere desemnatã" înseamnã o întreprindere de transport aerian pe care una din Pãrţile contractante a desemnat-o, în conformitate cu articolul 3 din prezentul Acord, pentru a exploata serviciile aeriene convenite.
ART. 2
1. Fiecare Parte contractantã acorda celeilalte Pãrţi contractante drepturile specificate în prezentul Acord în scopul infiintarii de servicii aeriene pe rutele specificate în tabelele din anexa la prezentul Acord. Aceste servicii şi rute sînt denumite mai jos "serviciile convenite", respectiv "rutele specificate".
2. Sub rezerva prevederilor prezentului Acord, întreprinderea desemnatã de fiecare Parte contractantã se va bucura:
a. de dreptul de a zbura fãrã aterizare peste teritoriul celeilalte Pãrţi contractante;
b. de dreptul de a face escale necomerciale pe teritoriul mai sus menţionat;
c. de dreptul de a imbarca şi de debarca pasageri, mãrfuri şi posta, în trafic internaţional, pe teritoriul mai sus menţionat, în punctele specificate în anexa.
3. Nici o prevedere din prezentul Acord nu va putea fi interpretatã în sensul de a conferi întreprinderii desemnate de una din Pãrţile contractante dreptul de a imbarca pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pasageri, mãrfuri şi posta, transportate contraplata şi cu destinaţia cãtre un alt punct de pe teritoriul acestei din urma Pãrţi contractante.
ART. 3
1. Fiecare Parte contractantã va avea dreptul sa desemneze o întreprindere de transport aerian pentru a exploata serviciile convenite. Aceasta desemnare va face obiectul unei notificãri în scris între autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante.
2. Partea contractantã care a primit notificarea desemnãrii va acorda fãrã intirziere întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã autorizaţia de exploatare necesarã, sub rezerva prevederilor paragrafelor 3 şi 4 din prezentul articol.
3. Autoritãţile aeronautice ale unei Pãrţi contractante vor putea cere ca întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã sa facã dovada ca este în mãsura sa îndeplineascã condiţiile prevãzute de legile şi regulamentele aplicate în mod normal de acele autoritãţi în exploatarea serviciilor aeriene internaţionale, conform dispoziţiilor Convenţiei.
4. Fiecare Parte contractantã va fi indreptatita sa refuze autorizaţia de exploatare prevãzutã la paragraful 2 din prezentul articol sau sa impunã acele condiţii pe care le-ar considera necesare în exercitarea de cãtre întreprinderea desemnatã a drepturilor specificate în articolul 2 din prezentul Acord, atunci cînd aceasta Parte contractantã nu are dovada ca o parte preponderenta a proprietãţii şi controlul efectiv al acestei întreprinderi aparţin Partii contractante care a desemnat întreprinderea sau unor cetãţeni ai acestei Pãrţi.
5. Din momentul primirii autorizaţiei de exploatare prevãzute la paragraful 2 din prezentul articol, întreprinderea desemnatã va putea începe în orice moment exploatarea oricãrui serviciu convenit, cu condiţia ca pentru serviciul respectiv sa fie în vigoare un tarif stabilit în conformitate cu prevederile articolului 12 din prezentul Acord.
ART. 4
1. Fiecare Parte contractantã va avea dreptul sa revoce o autorizaţie de exploatare sau sa suspende exercitarea de cãtre întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã a drepturilor specificate în articolul 2 din prezentul Acord, ori sa supunã exercitarea acestor drepturi condiţiilor pe care le va considera necesare, în cazul în care:
a. nu are dovada ca o parte preponderenta a proprietãţii şi controlul efectiv al acelei întreprinderi aparţin Partii contractante care a desemnat întreprinderea sau unor cetãţeni ai acestei Pãrţi, sau
b. acea întreprindere nu s-a conformat legilor şi regulamentelor Partii contractante care i-a acordat drepturile respective, sau
c. acea întreprindere nu exploateazã serviciile convenite în condiţiile prevãzute prin prezentul Acord şi prin anexa sa.
2. În afarã de cazul în care mãsurile de revocare, suspendare sau stabilire de condiţii, prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol, sînt imediat necesare pentru a se evita noi abateri de la legi şi regulamente, exercitarea unui asemenea drept nu va putea avea loc decît dupã o consultare cu cealaltã Parte contractantã.
ART. 5
1. Întreprinderile desemnate se vor bucura de posibilitãţile egale şi echitabile pentru exploatarea serviciilor convenite între teritoriile Pãrţilor contractante.
2. Întreprinderea desemnatã de fiecare Parte contractantã va tine seama de interesele întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã, astfel încît sa nu afecteze într-un mod necuvenit serviciile convenite ale acestei din urma întreprinderi.
3. Capacitatea de transport oferitã de intrepriderile desemnate va trebui sa fie adaptatã cererii de trafic.
4. Serviciile convenite vor avea ca obiectiv esenţial sa ofere o capacitate de transport corespunzãtoare cererii de trafic dintre teritoriul Partii contractante care a desemnat întreprinderea şi punctele deservite pe rutele specificate.
5. Dreptul fiecãrei întreprinderi desemnate de a efectua transporturi, în trafic internaţional, între teritoriul celeilalte Pãrţi contractante şi teritoriile unor tari terţe, va fi exercitat în conformitate cu principiile generale de dezvoltare normalã afirmate de cele doua Pãrţi contractante şi cu condiţia adaptãrii capacitãţii:
a. la cererea de trafic din şi cãtre teritoriul Partii contractante care a desemnat întreprinderea;
b. la cererea de trafic a regiunilor traversate, tinindu-se seama de serviciile locale şi regionale;
c. cerinţelor unei exploatãri economice a serviciilor convenite.
ART. 6
1. Întreprinderile desemnate vor examina între ele condiţiile de exploatare a serviciilor convenite, pentru realizarea unei înţelegeri care va fi supusã aprobãrii autoritatior aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante.
2. Întreprinderile desemnate vor supune orariile proiectate aprobãrii autoritãţilor aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante, cu cel puţin treizeci zile înainte de începerea exploatãrii serviciilor convenite. Aceeaşi regula se va aplica şi schimbãrilor ulterioare.
ART. 7
1. Aeronavele utilizate în serviciul internaţional de cãtre întreprinderea desemnatã de una din Pãrţile contractante, precum şi echipamentul lor obişnuit, rezervele de carburanţi şi lubrifianţi şi proviziile de bord - inclusiv articolele alimentare, bãuturile şi tutunurile - vor fi scutite de orice taxe vamale, taxe de inspecţie şi alte dãri şi taxe, la intrarea pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, cu condiţia ca aceste echipamente, rezerve şi provizii sa ramina la bordul aeronavelor pînã în momentul reexportãrii lor.
2. De asemenea, vor fi scutite de aceleaşi dãri şi taxe, cu excepţia costurilor percepute pentru serviciile prestate:
a. proviziile de bord imbarcate pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante, în limitele fixate de autoritãţile acelei Pãrţi contractante, şi destinate consumarii la bordul aeronavelor utilizate în serviciul internaţional de întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã.
b. piesele de schimb şi echipamentele normale de bord introduse pe teritoriul uneia din Pãrţile contractante pentru întreţinerea sau repararea aeronavelor utilizate în serviciul internaţional de întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã;
c. carburanţii şi lubrifianţii destinaţi alimentarii aeronavelor utilizate în serviciul internaţional de cãtre întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã, chiar atunci cînd aceste provizii urmeazã a fi folosite pe acea parte din traiectul de zbor care se efectueazã deasupra teritoriului Partii contractante unde au fost imbarcate.
3. Echipamentele obişnuite de bord, precum şi articolele sau proviziile aflate la bordul aeronavelor utilizate de întreprinderea desemnatã de una din Pãrţile contractante nu vor putea fi descãrcate pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante decît cu consimţãmîntul autoritãţilor vamale de pe acel teritoriu. În acest caz, ele vor putea fi puse sub supravegherea autoritãţilor menţionate pînã în momentul cînd vor fi reexportate sau cînd vor primi o alta destinaţie în conformitate cu reglementãrile vamale.
ART. 8
Pasagerii, bagajele şi mãrfurile în tranzit direct prin teritoriul unei Pãrţi contractante şi care nu pãrãsesc zona de aeroport ce le este rezervatã nu vor fi supuse decît unui control foarte simplificat. Bagajele şi mãrfurile în tranzit direct vor fi scutite de taxe vamale şi de alte taxe similare.
ART. 9
1. Legile şi regulamentele uneia din Pãrţile contractante, care reglementeazã pe teritoriul sau intrarea şi ieşirea aeronavelor folosite în navigaţia aerianã internationala sau zborurile acestor aeronave pe deasupra teritoriului respectiv, se vor aplica şi întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã.
2. Legile şi regulamentele uneia din Pãrţile contractante, care reglementeazã pe teritoriul sau intrarea, şederea şi ieşirea pasagerilor, echipajelor, mãrfurilor şi poştei, cum ar fi acele privitoare la formalitãţile de intrare, de ieşire, de emigrare şi de imigrare, la vama şi mãsuri sanitare, se vor aplica pasagerilor, echipajelor, mãrfurilor şi poştei transportate cu aeronavele întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã, pe timpul cît acestea se gãsesc pe teritoriul menţionat.
3. Taxele şi alte sume cuvenite pentru utilizarea aeroporturilor şi pentru celelalte facilitãţi oferite pe teritoriul unei Pãrţi contractante vor fi percepute în condiţii uniforme conform cuantumurilor şi tarifelor stabilite prin legislaţia acelei Pãrţi contractante.
4. Întreprinderea desemnatã de o Parte contractantã va avea dreptul de a menţine reprezentante pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante. Aceste reprezentante vor putea cuprinde personal comercial, operational şi tehnic. Întreprinderile desemnate vor conveni asupra numãrului de persoane ce urmeazã a fi folosite în acest scop, sub rezerva acordului autoritãţilor competente.
5. În ceea ce priveşte activitatea comercialã a reprezentantei întreprinderii desemnate de o Parte contractantã pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, se va aplica principiul reciprocitãţii.
ART. 10
1. Orice aeronava a unei Pãrţi contractante folositã pentru serviciile convenite va trebui sa poarte însemnele sale proprii de naţionalitate şi de înmatriculare şi sa aibã la bord urmãtoarele documente:
a. certificatul de înmatriculare;
b. certificatul de navigabilitate;
c. licentele sau certificatele membrilor de echipaj;
e. celelalte documente de bord prescrise de oricare din Pãrţile contractante şi despre care cealaltã Parte va trebui sa fie informatã.
2. Certificatele de navigabilitate, brevetele de aptitudine şi licentele emise sau validate de una din Pãrţile contractante vor fi recunoscute ca valabile şi de cealaltã Parte contractantã, pe perioada lor de validitate.
3. Totuşi, fiecare Parte contractantã îşi rezerva dreptul de a nu recunoaşte ca valabile, pentru circulaţia peste teritoriul sau, brevetele de aptitudine şi licentele eliberate unor nationali ai sãi sau validate în favoarea acestora de cãtre cealaltã Parte contractantã sau de cãtre orice alt stat.
ART. 11
1. În caz de accident survenit aeronavei intreprindeii desemnate de o Parte contractantã pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, autoritãţile aeronautice ale Partii contractante pe teritoriul cãreia s-a produs evenimentul vor trebui:
a. sa dea orice asistenta care ar putea fi necesarã echipajului şi pasagerilor;
b. sa informeze fãrã intirziere autoritãţile aeronautice ale celeilalte Pãrţi contractante cu privire la detaliile şi împrejurãrile accidentului,
c. sa asigure luarea tuturor mãsurilor de securitate pentru aeronava şi conţinutul acesteia, inclusiv bagajele, mãrfurile şi posta;
d. sa întreprindã o ancheta asupra împrejurãrilor accidentului;
e. sa dea reprezentanţilor autoritãţilor aeronautice împuterniciţi de cealaltã Parte contractantã, reprezentanţilor întreprinderii care exploateazã aeronava şi expertului uzinei care a construit aeronava, toate înlesnirile pentru a asista la ancheta în calitate de observatori şi sa le permitã accesul la aeronava;
f. sa elibereze aeronava şi conţinutul sau de îndatã ce acestea nu mai sînt necesare pentru ancheta;
g. sa comunice autoritãţilor aeronautice ale celeilalte Pãrţi contractante rezultatele anchetei şi, dacã aceasta doreşte, sa-i remitã o copie de pe întregul dosar al anchetei.
2. Membrii echipajului aeronavei accidentate şi întreprinderea care o exploateazã vor trebui sa se conformeze tuturor regulilor aplicate pe teritoriul pe care s-a produs accidentul, îndeosebi în ceea ce priveşte informaţiile ce trebuie furnizate anchetatorilor.
ART. 12
1. Tarifele pentru oricare din serviciile convenite vor fi fixate la cuantumuri, rezonabile, ţinînd seama de toate elementele determinante, printre care costul exploatãrii, un beneficiu rezonabil, caracteristicile fiecãrui serviciu şi tarifele percepute de alte întreprinderi de transport aerian.
2. Tarifele menţionate la paragraful 1 din prezentul articol vor fi pe cît posibil stabilite de comun acord de cãtre întreprinderile desemnate de cele doua Pãrţi contractante, dupã consultarea şi a celorlalte întreprinderi de transport aerian care deservesc în întregime sau în parte aceeaşi ruta. Întreprinderile desemnate vor trebui sa realizeze în mãsura posibilului aceasta înţelegere pe baza procedurii de determinare a tarifelor stabilitã de organizaţia internationala care reglementeazã în mod obişnuit aceasta materie.
3. Tarifele astfel stabilite vor fi supuse spre aprobarea autoritãţilor aeronautice ale Pãrţilor contractante cel puţin treizeci zile înainte de data prevãzutã pentru intrarea lor în vigoare. În cazuri speciale, acest termen va putea fi redus, sub rezerva acordului autoritãţilor menţionate.
4. Dacã întreprinderile desemnate nu pot ajunge la o înţelegere sau dacã tarifele nu sînt aprobate de autoritãţile aeronautice ale unei Pãrţi contractante, autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante se vor strãdui sa determine tarifele prin înţelegere între ele.
5. În cazul în care nu se poate ajunge la un acord, diferendul va fi supus procedurii prevãzute la articolul 17 din prezentul Acord.
6. Tarifele stabilite vor rãmîne în vigoare pînã ce noi tarife vor fi fixate în conformitate cu prevederile prezentului articol.
ART. 13
Fiecare Parte contractantã se angajeazã sa asigure întreprinderii desemnate de cealaltã Parte contractantã transferul liber, la cursul oficial, al soldului dintre încasãri şi cheltuieli realizate pe teritoriul sau din transporturile de pasageri, bagaje, mãrfuri şi posta efectuate de întreprinderea desemnatã de cealaltã Parte contractantã. Dacã plãţile între Pãrţile contractante sînt reglementate printr-un acord special, acest acord special va fi aplicabil.
ART. 14
Autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante îşi vor comunica, la cerere, situaţii statistice periodice sau alte date similare privitoare la volumul de trafic realizat în transporturile efectuate în cadrul serviciilor convenite.
ART. 15
Într-un spirit de strinsa colaborare, autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante se vor consulta din timp în timp, în scopul de a se asigura ca principiile stabilite prin prezentul Acord sînt aplicate şi ca obiectivele acestui Acord sînt realizate în mod satisfãcãtor.
ART. 16
1. Dacã vreuna din Pãrţile contractante considera de dorit sa se modifice vreo prevedere a prezentului Acord, ea va putea cere o consultare cu cealaltã Parte contractantã. Orice modificare a prezentului Acord va intra în vigoare din momentul în care cele doua Pãrţi contractante îşi vor fi notificat reciproc îndeplinirea formalitãţilor lor constituţionale privitoare la încheierea şi intrarea în vigoare a acordurilor internaţionale.
2. Modificãri ale anexei prezentului Acord vor putea fi convenite direct între autoritãţile aeronautice ale Pãrţilor contractante. Ele vor intra în vigoare dupã ce vor fi confirmate printr-un schimb de note diplomatice.
3. O consultare între Pãrţile contractante sau între autoritãţile aeronautice va trebui sa înceapã într-un termen de şaizeci zile socotite de la data primirii unei cereri în acest sens.
ART. 17
Orice diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prezentului Acord sau a anexei sale va trebui sa fie soluţionat, în primul rind, de cãtre autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante. În caz de insucces, diferendul urmeazã sa fie soluţionat pe cale diplomaticã.
ART. 18
Prezentul Acord şi modificãrile sale eventuale vor fi înregistrate la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale.
ART. 19
Prezentul Acord şi anexa sa vor fi puse în concordanta, dupã o înţelegere între Pãrţile contractante, cu orice convenţie cu caracter multilateral care ar deveni aplicabilã ambelor Pãrţi contractante.
ART. 20
Oricare din Pãrţile contractante va putea notifica, în orice moment, celeilalte Pãrţi contractante dorinta sa de a denunta prezentul Acord. Aceasta notificare va fi simultan comunicatã şi Organizaţiei Civile Internaţionale. Denunţarea va avea efect la douasprezece luni de la data primirii notificãrii de cãtre cealaltã Parte contractantã, în afarã de cazul în care aceasta denunţare va fi retrasã de comun acord înainte de expirarea acestei perioade. În lipsa unei confirmãri a primirii de cãtre cealaltã Parte contractantã, se va considera ca notificarea i-a parvenit acesteia la patrusprezece zile de la data la care Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale a primit comunicarea.
ART. 21
Prevederile prezentului Acord se vor aplica în mod provizoriu din ziua semnãrii Acordului; acesta va intra în vigoare la data cînd Pãrţile îşi vor fi comunicat reciproc îndeplinirea formalitãţilor lor constituţionale privitoare la încheierea şi intrarea în vigoare a acordurilor internaţionale.
Drept care, împuterniciţii celor doua Pãrţi contractante, autorizaţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat prezentul Acord.
Încheiat la Bucureşti la 14 iulie 1967, în doua exemplare în limbile romana şi franceza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
ANEXA 1
A.
TABELELE DE RUTE
I.
Rute pe care vor putea fi exploatate servicii aeriene de cãtre întreprinderea desemnatã de România:
Puncte în România
- puncte intermediare
- puncte în Elvetia
- puncte mai departe în Europa şi în Africa,
în ambele sensuri.
II.
Rute pe care vor putea fi exploatate servicii aeriene de cãtre întreprinderea desemnatã de Elvetia:
Puncte în Elvetia
- puncte intermediare
- puncte în România
- puncte mai departe în Europa şi în Orientul Mijlociu,
în ambele sensuri.
B.
1. Orice punct sau mai multe puncte de pe rutele specificate vor putea sa nu fie deservite, fie în cadrul tuturor zborurilor, fie cu ocazia unora din ele, în funcţie de interesul întreprinderii desemnate respective.
2. Întreprinderea desemnatã de oricare din Pãrţile contractante va putea avea punctul terminus al serviciilor sale pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante.
3. Punctele situate în tari terţe unde întreprinderea desemnatã de una din Pãrţile contractante va putea imbarca sau debarca pasageri, mãrfuri şi posta cu destinaţia, respectiv cu provenienta pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante, vor fi determinate de autoritãţile aeronautice ale celor doua Pãrţi contractante.
4. Zboruri suplimentare vor putea fi efectuate pe baza unei cereri prealabile a întreprinderii desemnate de oricare din Pãrţile contractante.
---------------
|
Consiliul de Miniştri al Republicii Socialiste România hotarareste:
ARTICOL UNIC
Se aproba Convenţia între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Federative Iugoslavia cu privire la desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular, încheiatã la Belgrad la 2 august 1967.
Preşedintele Consiliului de Miniştri
ION GHEORGHE MAURER
CONVENŢIE
între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia cu privire la desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular
Avînd în vedere dezvoltarea favorabilã a relaţiilor de prietenie dintre cele doua state, Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, care au încheiat o Convenţie privind desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular, la Bucureşti, la şase iulie 1964, au convenit sa aducã unele modificãri reglementãrilor cuprinse în acea Convenţie.
În acest sens, Pãrţile contractante au stabilit ca textul Convenţiei cu privire la desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular, cu modificãrile aduse, sa aibã urmãtorul conţinut:
ART. 1
Cetãţenii Republicii Socialiste România şi cetãţenii Republicii Socialiste Federative Iugoslavia pot cãlãtori pentru şedere temporarã sau în tranzit pe teritoriul celei Pãrţi contractante fãrã viza acesteia.
Prevederile alineatului precedent nu aduc atingere obligaţiilor cetãţenilor Pãrţilor contractante de a poseda viza tarii lor, dacã acest lucru este cerut de legislaţia statului ai cãrui cetãţeni sînt, şi nici dreptul fiecãrei Pãrţi contractante de a interzice intrarea sau de a întrerupe şederea pe teritoriul sau a persoanelor indezirabile.
ART. 2
Cetãţenii unei Pãrţi contractante cu domiciliul permanent pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante trebuie sa aibã viza statului pe teritoriul cãruia au domiciliul permanent, pentru a cãlãtori în ţara ai carei cetãţeni sînt.
ART. 3
Cetãţenii unei Pãrţi contractante pot cãlãtori pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante cu unul din urmãtoarele documente pentru trecerea frontierei: pasaport diplomatic, pasaport de serviciu sau pasaport, care pot fi individuale, familiale sau colective. Cu aceste documente se poate trece frontiera prin orice punct de frontiera deschis pentru traficul internaţional de cãlãtori.
În pasaportul familial se înscriu membrii familiei titularului pasaportului, în conformitate cu prevederile legislaţiei Partii contractante ai carei cetãţeni sînt. Persoanele care sînt înscrise în pasaportul familial sau colectiv pot folosi aceste paşapoarte numai atunci cînd cãlãtoresc împreunã cu titularii acestor paşapoarte.
ART. 4
În mãsura în care prevederile legislaţiei unei Pãrţi contractante nu stabilesc altfel, vizele aplicate de organele sale competente în pasapoartele cetãţenilor sãi dau acestora dreptul sa calatoreasca pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante dacã viza poarta denumirea acestei Pãrţi contractante, iar dacã în viza este menţionat şi un stat terţ, aceasta da dreptul la cãlãtorie şi în acel stat. În cazul tranzitului, se va mentiona în viza numai denumirea statului terţ.
ART. 5
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care beneficiazã de prevederile prezentei Convenţii pot sa ramina pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pînã la 30 de zile de la data trecerii frontierei, cu posibilitatea de a li se prelungi şederea în conformitate cu prevederile legislaţiei acestei Pãrţi contractante.
ART. 6
Cetãţenii unei Pãrţi contractante care în timpul şederii pe teritoriul celeilalte Pãrţi contractante pierd pasaportul cu care au trecut frontiera sînt datori sa procedeze în conformitate cu regulile statului pe teritoriul cãruia se afla.
ART. 7
Fiecare Partea contractantã va trata pe cetãţenii celeilalte Pãrţi contractante aflaţi temporar pe teritoriul ei cu cea mai mare curtoazie în problemele care se referã la şederea şi deplesarea strãinilor pe teritoriul sau.
ART. 8
Pãrţile contractante se vor consulta, în caz de nevoie, pe cale diplomaticã, asupra problemelor care s-ar putea ivi ca urmare a aplicãrii prezentei Convenţii.
ART. 9
Prezenta Convenţie va fi supusã aprobãrii în conformitate cu legislaţia fiecãrei Pãrţi contractante şi va intra în vigoare dupã cincisprezece zile de la data schimbului de note prin care se confirma aceasta aprobare.
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţii îşi înceteazã valabilitatea Convenţiei privind desfiinţarea vizelor pentru cãlãtoriile în scop oficial şi particular, încheiatã la Bucureşti în ziua de şase iulie 1964.
ART. 10
Prezenta Convenţie este încheiatã pe timp nelimitat şi va rãmîne în vigoare încã şase luni din ziua în care ea va fi denunţatã de cãtre una din Pãrţile contractante.
Convenţia a fost încheiatã la Belgrad în ziua de doua august una mie noua sute şaizeci şi şapte, în doua exemplare originale, fiecare în limba romana şi în limba sirbo-croatã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
|