Datasets:

rasdani

/

cohere-wikipedia-2023-11-ro-1.5k-articles

like 0

20231101.ro_8804_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

Modul standard de denumire a cetățenilor Rusiei în română este „ruși”; în rusă cuvântul fiind rossiane (). Există însă două cuvinte rusești care se traduc în română ca „ruși”. Unul este „” (russkie), care de cele mai multe ori înseamnă „etnici ruși”. Altul este „” (rossiane), care înseamnă „, indiferent de etnie”.

20231101.ro_8804_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

În antichitatea clasică, stepa Pontică era denumită Sciția. Începând cu secolul al VIII-lea î.e.n., negustorii antici greci au adus civilizația lor în prăvăliile din Tanais și Phanagoria. Unii exploratori greci, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind Pytheas, au ajuns chiar până la actualul Kaliningrad, la Marea Baltică. Romanii s-au așezat și ei pe țărmul vestic al Mării Caspice, unde imperiul lor avea extremitatea răsăriteană. În secolele al III-lea și al IV-lea e.n., există legende despre un regat got al lui în sudul Rusiei care a fost, apoi, cucerit de huni. Între secolele al III-lea și al VI-lea e.n., Regatul Bosforului, o entitate statală elenistică succesoare a coloniilor grecești, a căzut și el sub presiunea invaziilor unor popoare războinice nomade, ca hunii și avarii. Popor turcic, hazarii au dominat stepele Volgăi inferioare dintre Mările Caspică și Neagră până în secolul al X-lea.

20231101.ro_8804_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

Rușii moderni consideră drept strămoși , despre care unii specialiști spun că ar fi originare din zonele împădurite ale mlaștinilor Pinsk. Slavii răsăriteni s-au stabilit treptat în vestul Rusiei, în două valuri: unul dinspre Kiev spre actualele Suzdal și Murom și un altul din Polotsk spre Novgorod și Rostov. Începând din secolul al VII-lea, slavii răsăriteni formează cea mai mare parte a populației vestului Rusiei și au asimilat băștinașe, inclusiv , , și , triburile scite și sarmatice iar mai târziu și triburile varegilor de origine germanică.

20231101.ro_8804_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

Înființarea primelor state ale slavilor răsăriteni în secolul al IX-lea a coincis cu sosirea varegilor  negustori, războinici și coloniști din regiunea Mării Baltice. Ei erau în primul rând vikingi de origine scandinavă, care s-au aventurat de-a lungul căilor navigabile de pe țărmul estic al Mării Baltice până la și . Potrivit Cronicii vremurilor trecute, un vareg dintre rusi, pe nume Rurik, a fost ales domn al Novgorodului în 862. În 882, succesorul lui, Oleg, s-a extins spre sud și a cucerit Kievul, care, până atunci, plătea tribut hazarilor, întemeind Rusia Kieveană. Oleg, Igor (fiul lui Rurik) și Sviatoslav (fiul lui Igor) au supus apoi triburile locale est-slave dominației kievene, au distrus haganatul hazar și au lansat mai multe expediții militare în și .

20231101.ro_8804_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

În secolele al X-lea și al XI-lea, Rusia Kieveană a devenit unul dintre cele mai mari și mai prospere state din Europa. Domniile lui Vladimir cel Mare (980-1015) și a fiului lui, Iaroslav cel Înțelept (1019-1054), constituie Epoca de Aur a Kievului, în care s-a acceptat creștinismul ortodox de la Bizanț și a apărut primul cod de legi al slavilor răsăriteni, Russkaia Pravda.

20231101.ro_8804_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

În secolele al XI-lea și al XII-lea, incursiunile constante ale triburilor turcice nomade, cum ar fi și pecenegii, au provocat o migrație masivă a populațiilor slave spre regiunile des împădurite din nord, în special în zona cunoscută sub numele de .

20231101.ro_8804_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

Epoca feudalismului și descentralizării a fost marcată de o permanentă luptă internă între membrii dinastiei Rurik care domnea colectiv în Rusia Kieveană. Dominația Kievului a slăbit, în folosul statului Vladimir-Suzdal, în nord-est, Republicii Novgorod în nord-vest și a Galiției-Volîniei, în sud-vest.

20231101.ro_8804_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

În cele din urmă, Rusia Kieveană s-a dezintegrat, lovitura finală fiind dată de invazia mongolă din 1237–40 care s-a soldat cu distrugerea Kievului și cu moartea a circa jumătate din populația țării. Elita mongolilor invadatori, împreună cu popoarele turcice cucerite de aceștia (cumani, kipceaki, bulgari), au format poporul tătar, și au întemeiat Hoarda de Aur, de unde au continuat să prade cnezatele rusești; mongolii dominau confederația cumano-kipceakă și Bulgaria de pe Volga (în zona sudului și centrului Rusiei europene de astăzi) timp de peste două secole.

20231101.ro_8804_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusia

Rusia

Galiția-Volînia a fost în cele din urmă absorbită de către , în timp ce Vladimir-Suzdal și Republica Novgorod, două regiuni dominate de mongoli la periferia Kievului, au pus bazele statalității rusești moderne. Novgorodul, împreună cu Pskovul, au păstrat un anumit grad de autonomie în timpul dominației mongole și au fost în mare măsură cruțate de atrocitățile care au afectat restul țării. În frunte cu cneazul Alexandr Nevski, novgorodenii au respins invazia suedeză în bătălia de pe Neva în 1240, precum și pe cruciați germanici în bătălia de pe gheață în 1242, întrerupând încercările lor de a coloniza Rutenia nordică.

20231101.ro_505_96

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

Din 1999, guvernul francez s-a dotat cu un logo ce reunește drapelul și deviza țării, împreună cu silueta lui Marianne. Acest logo este utilizat în antetul tuturor documentelor publice ale administrației franceze.

20231101.ro_505_97

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

Conform INSEE, la 1 ianuarie 2014, 66 milioane de oameni trăiau în Franța (cu excepția comunităților de peste mări și Noii Caledonii), dintre care 63,7 de milioane în metropolă și 2,1 milioane în departamentele de peste mări (inclusiv Mayotte). Dacă sunt incluși și cei de locuitori din comunitățile de peste mări (Polinezia Franceză, Saint-Pierre-et-Miquelon, Wallis și Futuna, Saint-Martin și Saint-Barthélemy) și din Noua Caledonie, populația întregului teritoriu francez atinge 66,6 milioane de locuitori, adică circa 1% din populația mondială. Recensăminte naționale generale se organizau la intervale regulate începând cu 1801, dar, din ianuarie 2004, se efectuează anual recensăminte în comunele cu peste , cu excepția comunităților de peste mări, și la fiecare cinci ani în rest.

20231101.ro_505_98

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

După o perioadă de slăbiciune în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, Franța a cunoscut o tranziție demografică rapidă, astfel că creșterea demografică a Franței a devenit una dintre cele mai puternice din Europa, combinată cu o rată a natalității superioară mediei europene (, în 2009, față de ) și un spor migratoriu pozitiv (circa în 2009). Drept rezultat, populația Franței a crescut cu 0,54% în 2009.

20231101.ro_505_99

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

În 2010, rata fertilității în Franța era de circa 2,01 și 27,3% dintre nou-născuții din metropolă aveau cel puțin un părinte născut în străinătate, dintre care 23,9% aveau un părinte născut în afara Uniunii Europene.

20231101.ro_505_100

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

În rest, structura piramidei vârstelor a evoluat de la începutul secolului al XXI-lea. Partea din populație cu vârste înaintate a crescut, din cauza creșterii speranței de viață (Franța se bucură de una dintre cele mai mari speranțe de viață din lume) și de ajungerea la vârsta a treia a generației  — fenomen denumit acum . Proporția celor de peste 60 de ani în cadrul populației a crescut, astfel, de la 17% în 1980 la 22% în 2009 și va depăși o treime în 2050, conform INSEE.

20231101.ro_505_101

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

Conform demografului , 14 milioane de persoane (adică un sfert din populația țării) aveau, în 1999, cel puțin un părinte sau bunic imigrant. estima, în 2002, această proporție la circa o treime, dacă se merge înapoi până la nivel de străbunici.

20231101.ro_505_102

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

În 2010, Franța găzduia, conform definiției internaționale adoptate de ONU („persoane născute în altă țară decât cea în care locuiesc”), 7,2 milioane de imigranți, adică 11,1% din populație, dintre care 5,1 milioane (7,8%) născuți în afara Uniunii Europene. Ea se clasează pe locul al șaselea mondial, după Statele Unite (42,8 milioane), Rusia (12,3), Germania (9,8), Arabia Saudită (7,3), Canada (7,2), dar este înaintea Regatului Unit (7,0), a Spaniei (6,4) și a Italiei (4,8). Franța este, în același timp, una dintre statele Uniunii Europene care înregistrează procentajele cele mai mari de persoane provenite din familii de imigranți (din prima sau a doua generație) în rândul persoanelor între 25 și 54 de ani, cu 13,1% imigranți și 13,5% copii ai cel puțin unui imigrant, dând un total de 26,6%, înaintea Regatului Unit (24,4%), Țărilor de Jos (23,5%), Belgiei (22,9%), Germaniei (21,9%) și Spaniei (20,2%).

20231101.ro_505_103

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

Conform definiției franceze, mai restrictive (străini născuți în afara teritoriului), Franța metropolitană număra, în 2008, 5,3 milioane de imigranți, sau cu mai mulți decât în 1999 și 8,3% din populația totală. 40% dintre aceștia aveau naționalitate franceză, pe care au putut-o obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt, în principal, proveniți din Uniunea Europeană (34%), din Maghreb (30%), din Asia (14%, dintre care o treime din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane de persoane, adică 11% din populație. Trei milioane dintre aceștia aveau ambii părinți imigranți. În total, numărul imigranților și copiilor de imigranți (a doua generație) se ridica, în 2008, la 11,8 milioane, adică 19% din populație (dintre care puțin peste 5 milioane de origine europeană și 4 milioane de origine maghrebiană).

20231101.ro_505_104

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba

Franța

Imigranții obțin venituri, în medie, mai mici cu o treime decât neimigranții; în rândurile lor, cei fără studii superioare sunt de două ori mai numeroși și cei care trăiesc sub pragul sărăciei sunt de trei ori mai mulți. Totuși, la persoane cu situație socială similară, accesul la procesul de învățământ și veniturile pe care le realizează sunt apropiate de cele ale francezilor născuți în Franța.

20231101.ro_16140_77

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

Israelul are 14 orașe cu o populație mai mare de 100.000 de locuitori. În total, 76 de municipalități israeliene au primit statutul de „oraș” din partea Ministerului Afacerilor Interne. Două alte orașe sunt planificate: Kasif, plănuit a se construi în Negev ca o soluție la lipsa de locuințe cu care se confruntă populația ultra-ortodoxă, respectiv Hariș, inițial un oraș mic, în prezent extins pentru a găzdui o populație de 100.000 de locuitori.

20231101.ro_16140_78

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

Între 1990 și 1994, imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12%. Circa 300.000 de imigranți sunt considerați „ne-evrei” pentru că, în interpretarea iudaică ortodoxă, doar copiii din mame evreice sunt evrei. În urma războaelor din zonele respective, Israelul a primit refugiați din sudul Vietnamului și din Bosnia. De asemenea, mai există și comunități creștine protestante și neo-protestante din Germania, Finlanda etc., precum și o comunitate mică de afro-americani veniți din Statele Unite și trecuți la iudaism. În ultimul deceniu, un mic număr de persoane din țări europene (România, Rusia, Ucraina etc.), din Filipine, Thailanda, China, din Africa și America de Sud care au venit la lucru și s-au stabilit în Israel de obicei, în urma unor legături de căsătorie. În primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali, mai ales din Sudan, Sudanul de Sud și Eritreea.

20231101.ro_16140_79

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

În Israel trăiesc circa 130.000 de evrei români. La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România, care mai au cunoștințe de limba română, astfel încât se poate vorbi de un număr de cca. 350.000 de oameni. Majoritatea evreilor din România, cca. 350.000–400.000, care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial, au emigrat în mai multe valuri în Israel.

20231101.ro_16140_80

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

În anul universitar 2013–2014, 66 de instituții de învățământ superior funcționau pe întreg teritoriul Israelului: șapte universități de cercetare, Universitatea Deschisă din Israel, 37 de colegii academice (dintre care 21 sunt bugetate de Comitetul de planificare și bugetare și 16 sunt colegii fără finanțare publică) și 21 de colegii academice de educare (colegii de formare a cadrelor didactice). Potrivit estimărilor Comitetului, în anul universitar 2013–2014, 308.335 de studenți urmau cursurile oricăror dintre instituțiile menționate mai sus. Dintre aceștia, 236.770 erau licențiați, 59.700 erau masteranzi, 10.650 erau doctoranzi și 1.215 studiau pentru o diplomă.

20231101.ro_16140_81

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

Cel puțin 197 de evrei și persoane cu jumătate sau trei sferturi ascendență evreiască au fost distinși cu Premiul Nobel, reprezentând 22% din toți laureații de pe mapamond între 1901 și 2016:

20231101.ro_16140_82

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

Luând în considerare persoanele născute între granițele actuale ale Statului Israel, șase israelieni au fost distinși până în prezent cu Premiul Nobel. La aceștia se adaugă alți șase cetățeni israelieni născuți în alte țări decât Israel:

20231101.ro_16140_83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

Yitzhak Rabin, 1994, pace (împreună cu Shimon Peres – cetățean israelian născut în Belarus – și Yasser Arafat);

20231101.ro_16140_84

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

Aaron Ciechanover, 2004, chimie (împreună cu Avram Hershko – cetățean israelian născut în Ungaria – și Irwin Rose);

20231101.ro_16140_85

https://ro.wikipedia.org/wiki/Israel

Israel

Arieh Warshel, 2013, chimie (împreună cu Michael Levitt – cetățean israelian născut în Africa de Sud – și Martin Karplus).

20231101.ro_580_104

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

Sălăgean Tudor, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregațional, Cluj-Napoca, 2003

20231101.ro_580_105

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

Ioan Chindriș, Interferentele istoriografice ale trecutului translivan, în: Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane - Cluj Contemporary Elites, vol. I Academia Romana, CST, Editura Clear Vison, Cluj-Napoca, 2009, p. 157- 192

20231101.ro_580_106

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei romane. Basilica din Densuș, Reflexii istorice și liturgice inspirate de o carte tipărită la Viena în 1775, Viena, Editura „Mihai Eminescu” Oradea, 1997

20231101.ro_580_107

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

http://incont.stirileprotv.ro/infografice/religiile-romaniei-bucurestiul-cel-mai-mare-procent-de-atei-din-tara-judetul-unde-se-regasesc-cei-mai.html

20231101.ro_580_108

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

Dictįonar istoric al localitătįlor din Transilvania, Coriolan Suciu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967-1968, București

20231101.ro_580_109

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

Personalități transilvănene, Biblioteca „Astra” Sibiu. Compartimentul de Informare Bibliografică, Editura Biblioteca „Astra”, 1971

20231101.ro_580_110

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

degli Ortensi, Ascanio Centorio. Memoriile războiului Transilvaniei și Ungariei, vol. 2 (în franceză). D. Elsevier, Amsterdam, 1680. Biblioteca Centrală Națională din Roma. (digitizare Google)

20231101.ro_580_111

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

Chardin, Jean-Baptiste. Jurnalul călătoriei cavalerului Chardin în Persia și Indiile Orientale, prin Marea Neagră și Colchida (în franceză). J. Wolters și Y. Haring, Amsterdam, 1686. Identificator Gallica: bpt6k853328, Biblioteca Națională a Franței. (digitizare Google)

20231101.ro_580_112

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transilvania

Transilvania

Teodor Nicoară. Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Societate rurală și mentalități colective. Cluj-Napoca, Presa universitară clujeană, 1997, 446 p.

20231101.ro_358_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Europa - de la cuvântul fenician ereb - „toate lucrurile” sau „vest”; sau de la prințesa Europa din mitologia greacă.

20231101.ro_358_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Asia deține cea mai mare întindere de uscat, iar Oceania cea mai mică. În Africa este cel mai cald, pe când în Antarctida este cel mai rece. Cea mai lungă coastă este cea a Asiei, iar cea mai scurtă cea a Africii. Cel mai populat continent este Asia, pe când cel mai puțin populat (excluzând Antarctida) este Australia. Cele mai multe state le are Africa (53). Cel mai nordic punct de uscat este Insula Oodaq, în largul ținutului numit „North Peary Land” din Groenlanda. Cea mai veche rocă descoperită până acum este zirconul din Australia de Vest, 4,4 miliarde de ani (pentru comparație, Pământul are cca 4,57 miliarde de ani).

20231101.ro_358_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Vechile scuturi precambriene apar în mijlocul continentelor. Scutul e, de obicei, acoperit de roci sedimentare, mai tinere, uneori poate fi și expus. Lanțurile muntoase de la marginile continentelor se formează prin ciocnirea plăcilor continentale cu cele oceanice. Munții cutați din centrul continentelor marchează locul unde s-au ciocnit 2 plăci continentale și s-au sudat.

20231101.ro_358_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Inclusiv Groenlanda, America Centrală, precum și majoritatea insulelor caraibiene. Din punct de vedere politic Groenlanda ține însă de Danemarca și deci de Europa. Tot așa și arhipelagul Hawaii face parte fizic din Oceania, dar politic de Statele Unite ale Americii.

20231101.ro_358_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Punctul cel mai sudic e Capul Horn, pe insula Horn. Pe uscat cel mai sudic punct e capul Froward, din sudul Chileului.

20231101.ro_358_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Formațiunile geologice cele mai importante sunt munții Anzi, bazinul fluviului Amazon și podișul Patagonia.

20231101.ro_358_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Este un continent acoperit aproape în întregime de gheață veșnică. Aici se află Polul Sud al Pământului.

20231101.ro_358_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Este formată din marele teritoriu de uscat Australia și insule și grupuri de insule din sudul Oceanului Pacific: Tasmania, Polinezia (inclusiv Noua Zeelandă), Melanezia, Micronezia și altele.

20231101.ro_358_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Continent

Continent

Lanțurile muntoase din Scandinavia și Alpii din sudul Europei sunt separați de o câmpie care acoperă Rusia europeană și se întinde spre vest, în Țările de Jos.

20231101.ro_374_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață. Specialiștii japonezi susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.

20231101.ro_374_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus Ca urmare, Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-numitul Genrōin. În 1902, Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul Război Ruso-Japonez.

20231101.ro_374_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

Câștigând războaiele cu China (1894-1895, obține insulele Formosa și Penghu) și cu Rusia țaristă (1904-1905, obține partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încetul cu încetul o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.

20231101.ro_374_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei, ocupând împreună cu Regatul Unit și Australia coloniile germane din Asia de Est și Oceanul Pacific

20231101.ro_374_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

(Qingdao, Nauru, Papua Noua Guinee, etc). Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanșează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945.

20231101.ro_374_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută, cu o intensă viață culturală.

20231101.ro_374_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu

20231101.ro_374_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

(227414 km2), Hokkaido (78411 km2), Kyushu (42600 km2) și Shikoku (17800 km2), plus numeroase insule mici.

20231101.ro_374_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia

Japonia

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Eurasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.

20231101.ro_50635_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Cel mai vechi text grecesc existent care folosește împărțirea babiloniană a zodiacului în 12 zodii a câte 30 de grade egale fiecare este Anaphoricus de Hypsicles din Alexandria (fl.  190  î.Hr.).  Deosebit de important în dezvoltarea astrologiei horoscopice occidentale a fost astrologul și astronomul Ptolemeu, a cărui lucrare Tetrabiblos a pus bazele tradiției astrologice occidentale.  Sub greci și sub Ptolemeu în special, planetele, Casele și semnele zodiacului au fost raționalizate și funcția lor stabilită într-un mod care s-a schimbat puțin până în prezent. Ptolemeu a trăit în secolul al II-lea d.Hr., la trei secole după descoperirea precesiei echinocțiilor de către Hiparh în jurul anului 130 î.Hr. Lucrarea pierdută a lui Hiparh despre precesie nu a circulat niciodată pe scară largă până când nu a fost adusă în evidență de către Ptolemeu  și există puține explicații despre precesie în afara lucrării lui Ptolemeu până în Antichitatea târzie, moment în care influența lui Ptolemeu a fost larg stabilită.  Ptolemeu a explicat clar baza teoretică a zodiacului vestic ca fiind un sistem de coordonate tropical, prin care zodiacul este aliniat la echinocții și solstiții, mai degrabă decât la constelațiile vizibile care poartă aceleași nume ca semnele zodiacale.

20231101.ro_50635_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Potrivit matematicianului și istoricului Montucla, zodiacul hindus a fost adoptat din zodiacul grec prin comunicațiile dintre India antică și imperiul grec al Bactriei.  Zodiacul hindus folosește sistemul de coordonate siderale, care face referire la stelele fixe. Zodiacul tropical (de origine mesopotamiană) este împărțit la intersecțiile eclipticii și ecuatorului, care se deplasează în raport cu fundalul stelelor fixe cu o rată de 1° la fiecare 72 de ani, creând fenomenul cunoscut sub numele de precesia echinocțiilor. Zodiacul hindus, fiind sideral, nu menține această aliniere sezonieră, dar există totuși asemănări între cele două sisteme. Semnele zodiacale hinduse și semnele grecești corespunzătoare sună foarte diferit, fiind în sanscrită și, respectiv, greacă, dar simbolurile lor sunt aproape identice.  De exemplu, dhanu înseamnă „arc” și corespunde Săgetătorului, „arcașul”, iar kumbha înseamnă „ulcior de apă” și corespunde Vărsătorului, „purtător de apă”.

20231101.ro_50635_16

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

În timpul erei abbaside, cărțile grecești de referință au fost traduse sistematic în arabă, iar astronomii islamici și-au făcut apoi propriile observații, corectând Almagestul lui Ptolemeu. O astfel de carte a fost Cartea Stelelor Fixe a lui Al-Sufi, care are reprezentări picturale a 48 de constelații. Cartea a fost împărțită în trei secțiuni: constelațiile zodiacului, constelațiile la nord de zodiac și constelațiile sudice. Când cartea lui Al-Sufi și alte lucrări au fost traduse în secolul al XI-lea, au fost făcute greșeli în traduceri. Drept urmare, unele stele au ajuns să aibă numele constelației din care aparțin (de ex. Hamal în Berbec).

20231101.ro_50635_17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Evul Mediu clasic (1000-1300) a cunoscut o renaștere a interesului pentru magia greco-romană, mai întâi în cabalism și mai târziu a continuat în magia renascentistă. Aceasta a inclus utilizări magice ale zodiacului, așa cum se găsește, de exemplu, în Sefer Raziel HaMalakh.

20231101.ro_50635_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Zodiacul se găsește în vitraliile medievale ca la Catedrala Angers, unde maestrul suflător de sticlă, André Robin, a realizat rozetele ornamentate pentru naosul de nord și de sud după incendiul de acolo în 1451.

20231101.ro_50635_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Regele Mogul Jahangir a emis o serie atractivă de monede din aur și argint care ilustrează cele douăsprezece semne ale zodiacului.

20231101.ro_50635_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Astrologia a apărut în secolul al VIII-lea d.Hr. ca o disciplină distinctă în Islam,  cu un amestec de tradiții indiene, elenistice, iraniene și alte tradiții amestecate cu cunoștințele astronomice grecești și islamice, de exemplu lucrarea lui Ptolemeu și Cartea Stelelor Fixe a lui Al-Sufi.. Cunoașterea influenței pe care stelele o au asupra evenimentelor de pe pământ a fost importantă în civilizația islamică. De regulă, se credea că semnele zodiacului și planetelor controlează destinul nu numai al oamenilor, ci și al națiunilor și că zodiacul are capacitatea de a determina caracteristicile fizice ale unei persoane, precum și inteligența și trăsăturile personale.

20231101.ro_50635_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Practica astrologiei în acest moment ar putea fi împărțită în 4 categorii mai largi: Genetlialogie, Astrologie Catarhică, Astrologie Interogațională și Astrologie Generală.  Cu toate acestea, cel mai comun tip de astrologie a fost Genetlialogia, care a examinat toate aspectele vieții unei persoane în relație cu pozițiile planetare la naștere; cunoscut mai frecvent ca horoscopul nostru.

20231101.ro_50635_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zodiac

Zodiac

Serviciile de astrologie au fost oferite pe scară largă în tot imperiul, în principal în bazare, unde oamenii puteau plăti pentru o lectură.  Astrologia a fost apreciată în curțile regale, de exemplu, califul abasid Al-Mansur a folosit astrologia pentru a determina cea mai bună dată pentru întemeierea noii capitale a Bagdadului.  În timp ce horoscoapele au fost în general acceptate pe scară largă de către societate, mulți savanți au condamnat folosirea astrologiei și a divinației, legând-o de influențele oculte.  Mulți teologi și savanți au crezut că aceasta a fost împotriva principiilor islamului; deoarece numai Dumnezeu ar trebui să poată determina evenimentele mai degrabă decât astrologii care privesc pozițiile planetelor.

20231101.ro_17733_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

Rețeaua hidrografică este influențată de cele trei mari unități de relief și climă. Principalele fluvii sunt Gange și afluentul său, Brahmaputra. Ambele cu izvoarele în Himalaya, se varsă în Golful Bengal printr-o imensă deltă comună. Au debite bogate, sunt navigabile și favorizează irigațiile. Râurile din Podișul Dekkan sunt mai scurte (cel mai lung fiind Godavari care nu depășește 1500 km) și au debite variabile.

20231101.ro_17733_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

India se află în ecozona Indomalaya și conține trei centre de biodiversitate. Una dintre cele doar 17 țări megadiverse din lume, ea este casa a 8.6% din totalul speciilor de mamifere, 13.7% din toate speciile de păsări, 7.9% din toate speciile de reptile, 6% din toate speciile de amfibieni, 12.2% dintre toate speciile de pești, și 6% toate speciile de plante cu flori din lume. Gradul de endemism este ridicat în rândul plantelor, 33%, și între ecoregiunile cum ar fi pădurile . Habitatul lor se întinde de la pădurile tropicale din Insulele Andaman, Munții Ghats de Vest, și India de Nord-Est până la pădurile de conifere din Himalaya. Între aceste extreme se află pădurile de foioase () din zonele umede din estul Indiei; pădurile de foioase (tec) din zonele uscate din centru și sud; și pădurile de xerofite dominate de din Deccanul central și din Câmpia Gangetică de Vest. Mai puțin de 12% din suprafața Indiei este formată din junglă deasă. Planta medicinală , de folosită pentru fabricarea de leacuri în zonele rurale, este un arbore important în flora indiană. Luxuriantul smochin indian, care apare pe sigiliile civilizației Mohenjo-daro, i-a ținut, conform legendei, umbră lui Gautama Buddha în timp ce căuta iluminarea.

20231101.ro_17733_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

Multe specii indiene se trag din specii ale Gondwanei, continent din care placa Indian s-a separat acum circa 105 milioane de ani. Mișcările tectonice ulterioare ale Indiei peninsulare către continentul Laurasia și coliziunea sa cu acesta a declanșat un mare schimb de specii. Vulcanismul și schimbările climatice de acum 20 de milioane de ani au produs o extincție în masă. Mamiferele au pătruns atunci în India din Asia prin două trecători zoogeografice de cele două părți ale Munților Himalaya, aflați în plină înălțare. Astfel, deși 45,8% din reptile și 55,8% din amfibieni sunt specii endemice, același lucru este valabil doar pentru 12,6% din mamifere și 4,5% din păsări. Printre ele se numără maimuța-langur Nilgiri și din Munți Ghats de Vest. India conține 172, sau 2,9%, dintre speciile amenințate cu dispariția clasificate de IUCN. Printre acestea se numără leul asiatic, tigrul bengalez, și vulturul pleșuv indian cu gât alb, care era să dispară din cauza consumului de cadavre de vite ce conțineau diclofenac.

20231101.ro_17733_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

Factorul uman aflat în expansiune în ultimele decenii a pus în pericol flora și fauna sălbatică din India. Pentru a contracara fenomentul, s-a extins sistemul de parcuri naționale și arii protejate, înființat în 1935. În 1972, India a adoptat Legea Protecției Plantelor și Animalelor Sălbatice și a întreprins Proiectul Tigrul pentru a proteja specii aflate în pericol; Legea Conservării Pădurilor a fost adoptată în 1980 și amendată în 1988. India găzduiește peste cinci sute de sanctuare pentru specii sălbatice și treisprezece rezervații ale biosferei, dintre care patru fac parte din Rețeaua Mondială de Rezervații ale Biosferei; douăzeci și cinci de zone mlăștinoase sunt înregistrate în cadrul convenției Ramsar.

20231101.ro_17733_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

India este o federație compusă din 29 state federale și 7 teritorii federale. Toate statele, precum și teritoriile Puducherry și Teritoriul Național al Capitalei Delhi (National Capital Territory of Delhi) dispun de guverne și organe legislative alese, având drept model guvernul englez de la Westminster din Londra. Celelalte 5 teritorii federale sunt conduse de la centru prin intermediul unor administratori angajați.

20231101.ro_17733_23

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

În 1956 statele federale ale Indiei au fost reorganizate pe baza limbilor vorbite (conform legii States Reorganisation Act); de atunci structura lor a rămas aproape neschimbată.

20231101.ro_17733_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

Statele federale și teritoriile federale se subîmpart în districte administrative, care la rândul lor se subîmpart în unități numite tehsil, taluk sau taluka, și ele la rândul lor se împart în localități.

20231101.ro_17733_25

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

Sectorul industrial este foarte diversificat și include atât industria grea, cât și fabricarea unor produse de înaltă tehnologie. Principala regiune industrială se află în est, cu zăcăminte de cărbuni, minereu de fier și centre siderurgice, centre industriale diverse; tot aici se află centrul industrial și urban Calcutta. Alte concentrări industriale sunt localizate la Mumbai, Bangalore, Madras, Delhi.

20231101.ro_17733_26

https://ro.wikipedia.org/wiki/India

India

La nivel mondial, India este un important producător de cărbuni, minereu de fier, bauxită, diamante și sare. Este în creștere producția de petrol și gaze naturale. Industria prelucrătoare plasează India printre primele unsprezece țări ale lumii ca valoare a producției. Predomină încă ramurile tradiționale: textilă (îndeosebi prelucrarea bumbacului; locul 2 pe glob) și alimentară (este cel mai mare producător mondial de zahăr și unt). S-a afirmat puternic industria constructoare de mașini, care produce o gama variată: de la tractoare, locomotive și vapoare până la sateliți artificiali, India fiind una dintre puținele țări care au dezvoltat industria cosmică. India are și o puternică industrie cinematografică. Ocupă locul 2 pe glob în domeniu, după S.U.A., orașul Mumbai fiind supranumit „Hollywood-ul Indiei”.

20231101.ro_8650_157

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

În 2000, a fost desființată Biserica Suediei ca instituție a statului. Suedia a fost a doua care și-a desființat (după ce Finlanda a făcut acest lucru prin Legea Bisericii din 1869).

20231101.ro_8650_158

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

La sfârșitul anului 2018, 57,7% dintre suedezi aparțineau Bisericii Suediei; acest număr scăzuse cu aproximativ 1,5 puncte procentuale pe an în precedenții 7 ani și cu un punct procentual pe an în medie în cele două decenii anterioare. Aproximativ 2% dintre membrii bisericii participă în mod regulat la slujbele de duminică. Motivul numărului mare de membri inactivi este parțial acela că, până în 1996, copiii deveneau automat membri la naștere dacă cel puțin unul dintre părinți era membru. Din 1996, doar copiii și adulții care sunt botezați devin membri. Aproximativ 275.000 de suedezi sunt astăzi membri ai diferitelor independente (unde participarea la congregație este mult mai mare), iar din cauza imigrației recente, există acum aproximativ 100.000 de creștini ortodocși și 92.000 de romano-catolici care trăiesc în Suedia.

20231101.ro_8650_159

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

Prima congregație musulmană a fost înființată în 1949, când un mic contingent de tătari a migrat din Finlanda. Prezența islamului în Suedia a rămas marginală până în anii 1960, când Suedia a început să primească imigranți din Balcani și din Turcia. Imigrația ulterioară din Africa de Nord și Orientul Mijlociu a adus estimată la 600.000. Cu toate acestea, doar aproximativ 110.000 erau membri ai unei congregații în jurul anului 2010.

20231101.ro_8650_160

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

Profesorul de sociologie susține că, deși nu cred în Dumnezeu, suedezii se feresc de obicei de termenul de ateu, preferând să se numească creștini în timp ce se mulțumesc să rămână în Biserica Suediei. Religia continuă să joace un rol în identitatea culturală suedeză. Acest lucru este dovedit de faptul că majoritatea adulților suedezi continuă să rămână membri ai Bisericii Luterane, în ciuda faptului că trebuie să plătească o ; în plus, ratele de botezare rămân ridicate, iar nunțile la biserică sunt în creștere în Suedia.

20231101.ro_8650_161

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

Asistența medicală în Suedia este în principal , universală pentru toți cetățenii și descentralizată, deși există și asistență medicală privată. Sistemul de sănătate din Suedia este finanțat în principal prin impozite percepute de consiliile regionale și comune. Un total de 21 de consilii sunt responsabile cu asistența primară și spitalicească în țară.

20231101.ro_8650_162

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

Asistența medicală privată este o raritate în Suedia și chiar și acele instituții private lucrează în cadrul consiliilor locale mandatate. Consiliile orășenești stabilesc regulile pentru potențialele clinici private. Deși în majoritatea țărilor îngrijirea persoanelor în vârstă sau a celor care au nevoie de ajutor psihiatric se desfășoară în mod privat, în Suedia autoritățile locale, finanțate din fonduri publice, sunt responsabile de acest tip de îngrijire.

20231101.ro_8650_163

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

Calitatea asistenței medicale din Suedia este similară celei din alte țări dezvoltate. Suedia se clasează în primele cinci țări în ceea ce privește mortalitatea infantilă scăzută. De asemenea, se situează pe un loc ridicat în ceea ce privește speranța de viață și siguranța apei potabile. În 2018, sănătatea și îngrijirea medicală reprezentau aproximativ 11% din PIB.

20231101.ro_8650_164

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

Copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani li se garantează un loc într-o grădiniță publică (în sau, colocvial, ). Între 6 și 16 ani, copiii urmează școala generală obligatorie. În (PISA), elevii suedezi de 15 ani obțin scoruri apropiate de media OCDE. După absolvirea clasei a IX-a, aproximativ 90% dintre elevi continuă cu o școală secundară superioară de trei ani (gimnaziu), ceea ce poate duce atât la o calificare pentru un loc de muncă, cât și la eligibilitatea de intrare la universitate. Sistemul școlar este finanțat în mare parte din impozite.

20231101.ro_8650_165

https://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

Suedia

Guvernul suedez tratează școlile publice și independente în mod egal prin introducerea în 1992 ca una dintre primele țări din lume după Țările de Jos. Oricine poate înființa o școală cu scop lucrativ, iar municipalitatea trebuie să plătească școlilor noi aceeași sumă pe care o primesc școlile municipale. Prânzul școlar este gratuit pentru toți elevii din Suedia și este, de asemenea, încurajată furnizarea de mic dejun.

20231101.ro_54612_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Toate formele de viață cunoscute depind de apă. Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantități semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei. (Notă: unele bacterii și semințe de plante pot intra într-o stare criptobiotică pentru o perioadă nedeterminată, atunci când sunt deshidratate, ca apoi să revină la viață când reajung într-un mediu umed.)

20231101.ro_54612_25

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Aproape 72 % din masa corpului uman fără grăsimi este apă. Pentru o bună funcționare, corpul necesită între doi și șapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate, temperatură, umiditate și alți factori. Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă. Oricum, pentru cei care au probleme de rinichi este dificil să bea prea multă apă, dar periculos să bea prea puțină, mai ales într-un ambient cald și umed sau în timpul exercițiilor fizice. Se întâmplă totuși ca oamenii să consume mult mai multă apă în timpul exercițiilor fizice decât este necesar, expunându-se astfel riscului de intoxicație cu apă, care de cele mai multe ori este fatală. „Obligativitatea” consumării a opt pahare de apă pe zi de o persoană, nu este argumentată științific. Dieteticienii și nutriționiștii spun că aceasta este cantitatea de apă recomandată a fi consumată pe zi - în engleză RDI (Recommended Daily Intake). . Ultimele rapoarte referitoare la regimul alimentar ale Consiliului Național de Cercetare National Research Council recomandă un consum pentru femei de 2,7 litri de apă în total (incluzând și sursele de apă din alimente) și, respectiv, 3,7 litri pentru bărbați . Apa se pierde din organism prin urină și fecale, prin transpirație și prin respirație (expirație de vapori).

20231101.ro_54612_26

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Corpul uman are nevoie de apă care nu conține prea multă sare sau alte impurități. Printre impuritățile frecvent întâlnite se numără chimicalele și/sau bacterii periculoase, cum ar fi crypto sporidium. Unele substanțe sunt însă acceptabile și chiar necesare ca și prezență în apă pentru intensificarea gustului și pentru asigurarea necesarului de electroliți.

20231101.ro_54612_27

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Datorită creșterii populației mondiale și a altor factori, tot mai puțini oameni beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creșterea producției, o distribuție mai bună, și economisirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe țări. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă și controlul acesteia. Experții prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creșterii populației mondiale și creșterii contaminării prin poluare și încălzire globală.

20231101.ro_54612_28

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei (WWDR, 2003) din cadrul Programului de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30 %. 40 % dintre locuitorii lumii nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimală. Peste 2,2 milioane de oameni au murit în 2000 de boli legate de consumul de apă contaminată sau din cauza secetei. În 2004, o organizație engleză, WaterAid, a raportat că un copil moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi ușor prevenite.

20231101.ro_54612_29

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Se prevede că apa ar putea deveni prețioasă precum petrolul, lucru care ar face din Canada, ce are această resursă din abundență, cea mai bogată țară din lume.

20231101.ro_54612_30

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

În 2005 în SUA prețurile mari ale benzinei au provocat îngrijorare și au existat temeri pentru o criză globală, însă consumatorii nu ezitau să plătească prețuri duble pentru aceeași cantitate, dar de apă îmbuteliată.

20231101.ro_54612_31

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Apa potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră, fiind folosită extensiv în agricultură și industrie, și primește din ce în ce mai multă atenție pentru a fi folosită judicios pentru generațiile viitoare.

20231101.ro_54612_32

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ap%C4%83

Apă

Apa potabilă este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puțuri artificiale. Construirea mai multor asemenea puțuri ar fi o metodă pentru a produce mai multă apă, presupunând că pânza de apă freatică poate să asigure un debit adecvat. Alte surse de apă sunt ploile și apa din râuri și lacuri. Apa de suprafață trebuie însă purificată înaintea consumului de către om. Purificarea implică îndepărtarea substanțelor nedizolvate sau dizolvate, precum și a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip, pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate, și tratarea cu clor și fierberea pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea îndeplinește toate cele trei sarcini. Există și tehnici mai avansate, precum osmoza inversă. Desalinizarea apei sărate din mări și oceane este o soluție mai scumpă utilizată în climatele aride de coastă.

20231101.ro_11933_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

A doua regiune endoreică principală este cea a Podișului Iran unde cel mai important curs de apă este râul Helmand care se varsă în zona mlaștinilor Hamun. Există și regiuni fără ape curgătoare (areice), cum este interiorul Peninsulei Arabia sau zona centrală a Deșertului Karakun (estul Mării Caspice).

20231101.ro_11933_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

Cea mai mare parte a teritoriului asiatic este străbătut de ape care se îndreaptă spre cele trei oceane învecinate, dar și spre Marea Mediterană și Marea Neagră. Spre Oceanul Arctic se îndreaptă marile fluvii siberiene: Obi (5410 Km), Enisei (4102 km) și Lena (4400 km). Înspre Oceanul Pacific se îndreaptă fluviile Amur (4440 km), Huanghe (4845 km), Chang Jiang (6300 km), Xijiang (1800 km), fluviul Roșu (1140 km), Mekongul (4220 km) și Menamul (1200 km). În Oceanul Indian se varsă Salweenul (3200 km), Gangele (2700 km) și Indusul (3180 km). În Golful Arabo-Persic se varsă Tigrul (1850 km) și Eufratul (2800 km).

20231101.ro_11933_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

Populația Asiei este multiconfesională: în Asia de Nord (Federația Rusă) predomină creștinii ortodocși și populațiile animiste (în Siberia). În Asia Centrală și de Vest predomină religia islamică, dar există și țări în care predomină alte religii: iudaică (în Israel) și ortodoxă (în Armenia și Gruzia). În sudul Asiei predomină religia hindusă (India), iar în peninsula Indochina, cea budistă. În Asia de Est este predominantă religia budistă, combinată cu religia taoistă (în China și Coreea) și cea șintoistă (Japonia).

20231101.ro_11933_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

În Golful Persic și în preajma Mării Caspice industria predominantă este cea energetică, în timp ce în țări precum India, China, Japonia, Coreea de Sud activitatea majoritară se desfășoară în cadrul industriei energiei electrice. Pe de altă parte, industria siderurgică este bine reprezentată în India și China, iar în Japonia, industria construcțiilor de mașini se impune ca o parte importantă a economiei acestui stat.

20231101.ro_11933_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

Cărbunii superiori se extrag cu preponderență în China (primul producător mondial), India și Kazahstan. O altă resursă importantă abundentă în Asia este petrolul, existent pe teritoriul statelor din jurul Golfului Persic, a Chinei și Indoneziei, Arabia Saudită fiind primul producător și exportator mondial. Gazele naturale se extrag în cantități mari în Indonezia, Uzbekistan, Arabia Saudită și Iran.

20231101.ro_11933_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

Asia cuprinde toate tipurile de vegetație datorită întinderii mari a continentului. În răspândirea vegetației contribuie factori precum temperatura aerului, precipitațiile, dispunerea marilor trepte și unități de relief, curenții oceanici etc.

20231101.ro_11933_16

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

Cele mai importante zone de vegetație sunt: tundra, pădurile de conifere, de foioase, pădure subtropicală, musonice, ecuatoriale (tropicale), stepele, deșerturile temperate și tropicale și savana.

20231101.ro_11933_17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

Fauna Asiei urmează în general liniile de vegetație. Dintre animalele cele mai răspândite se remarcă: rinocerul javanez, tigrul bengalez și tigrul siberian (sau de Amur), elefantul indian, urangutanul, iacul, cămila etc.

20231101.ro_11933_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

Asia

Există o paletă largă de soluri datorită vegetației dezvoltate, precum soluri slab dezvoltate — deșerturi, soluri roșii, podzoluri, soluri brune, cernoziomuri ș.a.

20231101.ro_450_45

https://ro.wikipedia.org/wiki/Polonia

Polonia

În perioada interbelică, Polonia a fost un stat multinațional și multietnic. Polonezii reprezentau între 64 și 69% din populație. În toate regiunile estice, cu excepția voievodatului Liov și a voievodatului Vilnius polonezii erau minoritari. În Pomerania și Polonia Mare germanii reprezentau minoritatea cea mai importantă. Evreii locuiau în majoritatea orașelor mari, fiind minoritatea cea mai importantă din Varșovia, Cracovia, Liov și Łódź. Cu toate acestea singura limbă oficială era poloneza iar religia romano-catolică era religia oficială a statului. Această stare de fapt a cauzat numeroase probleme etnice și religioase în aproape fiecare regiune a statului.