_id
stringlengths 15
24
| url
stringlengths 31
291
| title
stringlengths 1
164
| text
stringlengths 100
32.3k
|
|---|---|---|---|
20231101.ro_1126342_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Nea Gheorghe (Nicolae Diaconu), care lucrează ca muncitor forestier în județul Covasna, locuiește împreună cu numeroșii săi copii într-un sat din creierul munților. După moartea soției sale, el s-a refugiat în alcool. Grija creșterii numeroșilor copii ai săi a fost preluată de fiica sa mai mare, Amalia (Manuela Boboc), care a renunțat la școală. Fata a crescut, este la vârsta adolescenței, iar mai mulți bărbați încep să o curteze, printre ei aflându-se șoferul de camion Grigore (Ion Fiscuteanu) sau locotenentul de miliție Octavian Vlăduț (Marin Benea). Amalia nu este interesată însă de aspectele sentimentale, ea petrecându-și timpul cu treburile gospodărești, înhămând calul Ionică pentru a trage vagonul cu lemne pe platformă sau culegând fructe de pădure pe care le vinde în orașul din apropiere. |
20231101.ro_1126342_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Prinși în timp ce transportau cu camionul lemne furate din pădure, Grigore și colegul său, Scarlat (Ștefan Stoian), sunt arestați și trec pe la închisoare. Eliberați, ei trebuie să plătească paguba produsă. Pentru a face rost de bani, fostul șofer o convinge pe Luminița (Mariana Mihuț), o femeie ce lucra ca fotograf la un atelier din oraș, să se căsătorească de formă. Femeia urma să primească 5.000 lei plus banii de la dansul miresei, în timp ce Grigore își păstra banii rămași, după ce va deconta organizarea nunții. Aflată la oraș pentru a vinde mure domnului Fulviu (Dinu Ianculescu), gestionarul unui magazin de rochii de mireasă, Amalia asistă la negocierea între cei doi viitori miri. |
20231101.ro_1126342_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Între timp, fata naivă fusese sedusă de Simion (Cornel Mihalache), un tânăr militar în termen ce făcea armata în apropiere de casa unde locuia familia lui nea Gheorghe. După terminarea stagiului militar, tânărul se angajează la Hotelul Căprioara, unde tatăl său era director. Amalia îl așteaptă o perioadă și îi scrie, dar cum nu primește niciun răspuns pleacă în căutarea lui Simion. Tânărul pare însă cam distant. Fata îi mărturisește că a rămas însărcinată, la care reacția fostului militar este surprinzătoare (replica lui este: „Da? Ce chestie!”); el afirmă că vrea să dea admitere la facultate, refuză ideea căsătoriei și îi propune fostei sale iubite să facă un avort, angajându-se să o sprijine cu bani pentru a plăti un medic. Amalia vrea inițial să se sinucidă și se așază pe șinele de tren, dar apoi decide să păstreze sarcina, ascunzându-i alcoolicului ei tată că este gravidă. |
20231101.ro_1126342_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Fata se duce la oraș și, cu ajutorul lui Fulviu, îi propune lui Grigore, acum șofer pe mașina de gunoi, să se căsătorească de formă cu ea, oferindu-i 5.000 de lei în acest sens. Fostul infractor vrea să-și refacă viața și se teme că încercarea fetei de a-l convinge ar putea să trezească atenția miliției. Nemulțumit de statutul său social, el îl roagă pe inginerul Ciovică (Ion Besoiu), o persoană cu influență, să-l ajute să obțină un serviciu mai bun. |
20231101.ro_1126342_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Între timp vine iarna, iar Amalia vrea să se ducă pentru a naște la prietena ei, Nastasia (Gabriela Rătescu), care se măritase cu milițianul Vlăduț. Fata nu reușește să ajungă la oraș și o apucă durerile facerii pe drum, născând în clădirea gării. Grigore se duce la spital și o vede acolo pe Amalia, dându-și seama că fata nu l-a mințit că era gravidă. Nea Gheorghe își primește fata cu răceală. Cuprins de remușcări că nu a crezut-o, Grigore o caută pe Amalia și îi spune că vrea să se căsătorească cu ea de-adevăratelea, deoarece o iubește. Fata îi mărturisește că nu-l iubește, la care Grigore răspunde că „va veni și asta”. |
20231101.ro_1126342_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Filmul se încheie cu nunta Amaliei cu Grigore, naș fiind inginerul Ciovică. În timp ce nuntașii încing o horă în afara cortului nupțial, tânăra mireasă rămâne singură la o masă pustie, strângându-și copilul în brațe și privind cu resemnare, dar și cu speranță spre viitor. |
20231101.ro_1126342_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | În evoluția cinematografiei românești, anii '80 ai secolului al XX-lea s-au evidențiat prin apariția unor scenarii „ceva mai complicate și mai colorate în componenta sentimentală”. Printre complicațiile aduse în scenarii se află și includerea unor personaje cu un trecut sumbru. Astfel, Amalia din Fructe de pădure, care făcuse un copil „din flori”, se căsătorește cu un șofer cu cazier. |
20231101.ro_1126342_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Scenariul filmului a fost scris de Dumitru Radu Popescu și i-a plăcut lui Alexandru Tatos, mai puțin finalul care i s-a părut superficial și grăbit. Regizorul a adaptat scenariul la rigorile cinematografice, potrivit propriilor sale exigențe artistice, estetice și morale. |
20231101.ro_1126342_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Filmările au fost realizate în județul Covasna, cu sprijinul organelor de partid și de stat din acel județ. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Ioan Pitaru. Colonelul Mihai Grozavu a fost folosit pe post de consilier la filmări. |
20231101.ro_1126342_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Filmul Fructe de pădure a avut premiera la 21 noiembrie 1983 și a fost vizionat de 1.140.215 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. |
20231101.ro_1126342_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | La momentul apariției, filmul a avut parte de recenzii în general pozitive. Criticul Nicolae Ulieru considera că regizorul Alexandru Tatos „refuză deliberat, programatic, subiectele «ușoare», de circumstanță, orientându-se hotărât spre filme «cu probleme», spre filme care-și propun dezbaterea unor teme de neignorat ale actualității românești; iar ceea ce reunește filmele sale – dincolo de diversitatea aspectelor reflectate – este tema majoră a responsabilității faptelor proprii, o responsabilitate asumată conștient, chiar dacă riscul este singurătatea, înstrăinarea sau tragicul”. |
20231101.ro_1126342_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Ioana Creangă scria într-un articol publicat în 1983 în revista „România literară” că filmul „pledează în favoarea cultului pentru adevăr, pentru coincidența gândului cu fapta, pentru fidelitatea față de structurile sufletești proprii. De asemenea, pledoaria este susținută pentru conservarea purității, dincolo de întâmplătoarele erori care diminuează procesul de elaborare filmică”. Într-o cronică publicată în revista „Cinema” (nr. 12/1983), Cristina Corciovescu evidențiază analogii dintre acest film și filmele lui Federico Fellini sau Siberiada lui Andrei Mihalkov-Koncealovski, concluzionând: „Dar mai interesante ar fi trimiterile la însăși filmografia cuplului Tatos-Mihăilescu. Mușcata din cerdac, pata însângerată pe fundalul cenușiu al unei zile ploioase, amintește de o altă mușcată, într-un alt cerdac, în zorii unei zile de vară din «Duios Anastasia trecea». Chipul Manuelei Boboc, prin armonia trăsăturilor, puritatea zâmbetului și tristețea privirii, amintește de cel al Andei Onesa în rolul Anastasiei (este tipul de frumusețe care sugerează cel mai bine realizatorilor acel amestec de inocență și obstinare caracteristic ambelor eroine (...). Hora din vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe»”. |
20231101.ro_1126342_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | În Istoria filmului românesc (1897-2000) (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că „regizorul rămâne consecvent sieși, vorbind, în stilul său - de un realism, uneori, abrupt -, despre viață, așa cum și-o dorește omul, despre nevoia de dragoste, despre aspirația spre înalt (pe care o relevă primele metafore ale filmului: un vagonet gol urcă printr-un nesfârșit, parcă, tunel de verdeață, de copaci drepți și înalți, pe versantul unui munte). Interpreți neprofesioniști și actori versați se întâlnesc în distribuția de firesc a filmului”. |
20231101.ro_1126342_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: „O tânără care, din credulitate, a făcut un pas greșit, găsește forța de a depăși criza. Ca atâția alții dintre colegii săi, Tatos adoptă și el, servit de scenariul lui D.R.Popescu (Pr. ACIN), o estetică a sordidului. Totuși, e diferit de ceilalți prin simpatia și respectul pentru om, cu sensibila compasiune față de inși care se complac în atare murdărie. Secv. rapel: nunta cu dar, o afacere ca atâtea altele și Mihuț scandalizată: «Arăt eu ca una care mai e fată mare?»” |
20231101.ro_1126342_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Scriitorul Dumitru Radu Popescu a primit în anul 1983 Premiul pentru scenariu al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul Fructe de pădure (ex-aequo cu Malvina Urșianu pentru scenariul filmului Pe malul stîng al Dunării albastre), iar actorului Ion Fiscuteanu i s-a decernat o diplomă de onoare pentru rolul său din acest film. |
20231101.ro_1126351_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kevin%20Sorbo | Kevin Sorbo | Kevin David Sorbo () este un actor american cel mai bine cunoscut pentru rolurile sale: Hercule în Hercules: The Legendary Journeys, Căpitan Dylan Hunt în Andromeda și Kull în Kull cuceritorul. |
20231101.ro_1126352_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul%20Zsombory%20din%20Zimbor | Conacul Zsombory din Zimbor | Conacul Zsombory este o construcție de tip conac, reprezentativă stilului baroc, din Zimbor, județul Sălaj. Acesta este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. |
20231101.ro_1126352_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul%20Zsombory%20din%20Zimbor | Conacul Zsombory din Zimbor | Clădirea a fost construită de Zsombory Lajos și soția sa, Kozma Mária, în locul unui vechi conac. Pe ornamentul unuia dintre turnuri se vede anul construirii, 1892. La începutul anilor 1900, groful a pierdut castelul la cărți, în urma unui joc de kanaszta (un joc de cărți specific nobilimii maghiare, destul de asemănător cu remi-ul și cu o formă simplificată a bridge-ului), ajungând astfel în posesia ministrului de finanțe Săulescu. El nu a stat multă vreme la castel, așadar soția Maria, cunoscută drept "cucoana", a îngrijit castelul și grădina ce-l înconjoară. |
20231101.ro_1126352_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul%20Zsombory%20din%20Zimbor | Conacul Zsombory din Zimbor | Castelul a rămas în proprietatea familiei Săulescu până după Al Doilea Război Mondial, iar odată cu începerea "marii naționalizări", castelul a fost trecut în proprietatea statului și dat în folosință Ministerului Sănătății și Ocrotirii Sociale. De atunci, în castel a funcționat, întâi, un spital-sanatoriu, după care în imobil a fost instalat dispensarul uman medical al comunei. Chiar și Primăria și-a avut sediul în conac pentru câțiva ani. |
20231101.ro_1126352_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul%20Zsombory%20din%20Zimbor | Conacul Zsombory din Zimbor | Până în prezent nimeni nu a revendicat castelul. Imobilul a fost vândut pe 10 august 2005, în urma unei licitații organizate de către Consiliul Local Zimbor. Proprietarii actuali, români din Australia, se pare că vor să scape de clădire. Cei doi au plătit o sumă de 9,6 miliarde de lei pentru achiziționarea castelului. Deși construită cu atenție chiar și la cele mai mici detalii, ferestrele și ușile fiind aduse din Austria, soarta i-a fost potrivnică acestui castel. |
20231101.ro_1126352_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul%20Zsombory%20din%20Zimbor | Conacul Zsombory din Zimbor | Construcția are 14 camere, holuri, beci, anexe și un parc de 18 ari. O parte din parcul castelului a fost păstrată în forma sa originală și a devenit parcul satului. |
20231101.ro_1126356_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul%20Cs%C3%A1ky%20din%20Alma%C8%99u | Castelul Csáky din Almașu | Castelul Csáky este o construcție de tip conac din localitatea Almașu, județul Sălaj. Acesta este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Castelul a fost construit la începutul secolului XIX de către familia Csáky. Strămoșii lor au ajuns pe aceste meleaguri în 1594 când principele Sigismund Báthory a dăruit moșia Almașului șefului oștilor ardelene, István Csáky. În anul 1808, urmașii lui au început construirea conacului, care prin mărimea lui și prin dimensiunea moșiei presărate cu clădirile anexe, a devenit cel mai mare conac din Țara Călatei. La construcție au fost folosite mai multe pietre, chiar și sculptate, de la cetatea Almașului. Clădirile anexe au fost demolate, iar conacul a ajuns într-o stare jalnică. |
20231101.ro_1126400_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | Philippe Breton este cercetator la CNRS (Laboratorul de sociologie a culturii europene de la Strasbourg) si preda la Universitatea Paris-1-Sorbonne) . Este nascut in 1955 la Bethune , Franta si este doctor in psihologie |
20231101.ro_1126400_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 1987. Une histoire de l’informatique. Paris: La Découverte ( Seuil, coll. « Points sciences », Paris, 1990 ;). |
20231101.ro_1126400_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 1989. Les technosciences en question. Éléments pour une archéologie du XX siècle (en collaboration cu Frank Tinland si Alain-Marc Rieu). Paris : Champ Vallon, Seyssel. |
20231101.ro_1126400_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 1989. L’explosion de la communication. La naissance d’une nouvelle idéologie (in colaborare cu Serge Proulx). Paris & Montréal : La Découverte & Boréal (édition de poche : La Découverte/poche, Paris, 1996 ). |
20231101.ro_1126400_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 1995. À l’image de l’homme. Du Golem aux créatures virtuelles. Paris: Seuil, coll. « Science ouverte » . |
20231101.ro_1126400_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 1996. L’argumentation dans la communication. Paris : La Découverte, coll. « Repères », Paris, 2003 (traduit en portugais). |
20231101.ro_1126400_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 1998. La parole manipulée. Paris : La Découverte ( tradus in romana la editura Institutul European Iasi sub titlul " Manipularea cuvantului " - http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=720 ). |
20231101.ro_1126400_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 2006. L’incompétence démocratique. La crise de la parole au cœur du malaise (dans la) politique. Paris : La Découverte. |
20231101.ro_1126400_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Philippe%20Breton | Philippe Breton | 2008. Convaincre sans manipuler - Apprendre à argumenter. Paris : La Découverte. TRadus in romana la editura Institutul European Iasi sub titlul "Convinge fara sa manipulezi" - http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=993 |
20231101.ro_1126405_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Harrisia%20pomanensis | Harrisia pomanensis | Este originală din Argentina, Bolivia și Paraguay. Este o specie comună care s-a răspândit în toată lumea. |
20231101.ro_1126409_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/James%20Rossiter | James Rossiter | James Rossiter, (născut la data de 25 august 1983, în Oxford, Marea Britanie) este un pilot de curse, care a participat în competiții precum Formula 3 Euro Series, Formula Renault 3.5 Series și a participat la Cursa de 24 de ore de la Le Mans. În cariera lui, a fost pilot de teste pentru diferite echipe de Formula 1. |
20231101.ro_1126412_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Davide%20Valsecchi | Davide Valsecchi | Davide Valsecchi, (născut la data de 24 ianuarie 1987, în Eupilio, Italia) este un pilot de curse, care a participat în GP2 Series, competiție pe care a și câștigat-o în sezonul 2012. În cariera lui, a fost pilot de teste pentru echipele de Formula 1 Team Lotus și Lotus F1 Team. |
20231101.ro_1126518_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Exarhatul Tomarov sau Tomarova a fost o structură canonică sufragană a Patriarhiei Ecumenice, înființată la o dată necunoscută, după anul 1621 , prin desprinderea din Mitropolia Proilaviei și desființată în anul 1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci din jurul orașului Reni și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Brăila. |
20231101.ro_1126518_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Exarhatul patriarhal al Tomarovului (Tomarovei) a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. |
20231101.ro_1126518_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea „Muselimul” sau „Seroglanul”, (Διονύσιος Δ΄ Μουσελίμης), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat mult, el fiind acordat la o dată ulterioară anului 1621, an la care teritoriul desprins din Moldova a fost pus sub păstorirea Mitropoliei Proilaviei, după cum se vede și din citatul anterior. Documentul menționează în continuare că exarhia „a fost înlocuită din nou și subordonată celei [mitropoliei] a Proilaviei”. |
20231101.ro_1126518_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în octombrie 1655, iar trei ani mai târziu, în 1658, a fost ales mitropolit al Târnovului, statutul de exarhie al Tomarovului trebuie să fi încetat pe parcursul acestei perioade de trei ani. |
20231101.ro_1126518_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | De atunci, Tomarovul a rămas o enorie a mitropoliei Proilaviei, acest lucru fiind păstrat în titulatura arhiereului până la 1813. |
20231101.ro_1126518_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Gheorghe Adamescu, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, Editura Cartea Românească, București, 1931 |
20231101.ro_1126518_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Iustin S. Frățiman, Studiul contribuitiv la istoricul Mitropoliei Proilavia (Brăila), în Buletinul Societății Istorico-Literare din Chișinău, 1923 |
20231101.ro_1126518_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Iustin S. Frățiman, Administrarea bisericească la românii transnistreni, între Bug și Nistru. Cercetare politico-istorico-bisericească relativ la viața românilor ce trăiesc în Rusia, editura „Dimitrie V. Păun”, Chișinău, 1943 |
20231101.ro_1126518_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Constantin C. Giurescu, Istoria românilor. Volumul 3. Partea 1 : De la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul Epocei Fanariote (1601-1821), Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, pp. 99-101. |
20231101.ro_1126518_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Nicolae Iorga - Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, Volumul 2, Editura Ministerului de Culte, București, 1930 |
20231101.ro_1126518_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Antim Nica (Arhiepiscop al Tomisului și Dunării de Jos), De la Dunăre la Mare: mărturii istorice și monumente de artă creștină, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1979 |
20231101.ro_1126518_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Mircea Păcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, Volumul 2, Editura Institutului biblic și de misiune al bisericii ortodoxe române, București, 1991 |
20231101.ro_1126518_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Mircea Păcurariu, Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, în revista Biserica Ortodoxă Română nr. 93, București, 1975, pp 322-355 |
20231101.ro_1126518_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Nicolae Popovschi - Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea subt ruși : cu 21 ilustrații, Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, Chișinău, 1931 |
20231101.ro_1126518_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Demostene Russo - Mitropolia Proilavului, în Studii istorice greco-române, I, București, 1939, p. 247-254. |
20231101.ro_1126518_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Demostene Russo, Lista mitropoliților Proilavului 1590-1828, în Studii istorice greco-române, vol. I, București, 1939, p. 255-285. |
20231101.ro_1126518_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Melchisedec Ștefănescu - Episcop al Romanului - Chronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire dupre documentele Episcopieĭ și alte monumente ale țereĭ, Typographia C.A. Rosetti, Bucuresci, 1869 |
20231101.ro_1126518_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Exarhatul%20Tomarov | Exarhatul Tomarov | Buletinul Comisiei istorice a României, 1930, Volumul 9, Tiparul așezământului tipografic „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, 1930 |
20231101.ro_1126534_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbile%20%C3%AEn%20Brazilia | Limbile în Brazilia | Unica limbă oficială a Braziliei este portugheza, vorbită și scrisă de majoritatea populației. Portugheza este folosită în administrație, justiție, învățământ, medii de informare și afaceri. Brazilia este singura țară a Americilor unde această limbă are statut de limbă oficială<ref name="limba">{{citat web|url = http://www.nationsonline.org/oneworld/american_languages.htm|title = Languages by countries: Official languages of the Americas and the Caribbean}}</ref>. |
20231101.ro_1126534_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbile%20%C3%AEn%20Brazilia | Limbile în Brazilia | Limbajul brazilian al semnelor — limbajul semnelor folosite în comunicare de către persoanele surdo-mute — este și el recunoscut ca mijloc de comunicare legal în Brazilia. |
20231101.ro_1126534_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbile%20%C3%AEn%20Brazilia | Limbile în Brazilia | Varianta braziliană a portughezei se deosebește de alte variante, mai ales de cea vorbită în Portugalia. Ca o consecință a diferențelor geopolitice și culturale dintre Brazilia și Portugalia și a normelor lingvistice diferite care s-au dezvoltat independent de-a lungul anilor în cele două țări, portugheza braziliană și portugheza europeană nu au evoluat uniform. Sunt multe diferențe atât în limbajul comun cât și în cel literar, în special în fonetică, ortografie și sistemul pronumelor. Cu toate acestea, deosebirile existente între cele două versiuni ale limbii nu au condus la imposibilitatea înțelegerii reciproce a limbii vorbite. Portugheza braziliană vorbită dispune de o bogată varietate a dialectelor, fapt justificat prin diferențele etno-regionale și sociale de pe întinsele teritorii ale statului. |
20231101.ro_1126534_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbile%20%C3%AEn%20Brazilia | Limbile în Brazilia | În Brazilia se vorbesc și limbile minorităților, atât cele ale indigenilor, cât și cele aparținătoare imigranților. La ora actuală există 252 de limbi vorbite pe teritoriul brazilian, multe autohtone, dar și limbi europene, precum germana, italiana, dar și japoneza. |
20231101.ro_1126534_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbile%20%C3%AEn%20Brazilia | Limbile în Brazilia | Brazilia la The World Factbook Brazilia la UCB Libraries GovPubs Brazilia la Open Directory Project |
20231101.ro_1126557_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Modjo | Modjo | Modjo a fost o formație franceză de house, electronica și pop (1998-2002). Membrii formației sunt Romain Tranchart și Yann Destagnol. |
20231101.ro_1126567_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Doctorul Schelet (1987) (titlu original Docteur Squelette) este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. |
20231101.ro_1126567_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | În orășelul San-Carmino, o dată la zece ani au loc catastrofe care duc la moartea a zeci de persoane: incendierea magazinelor Cortero, surparea de la mina de cupru din Santayaca, naufragiul vasului Marenco încărcat cu emigranți, otrăvirea unui cartier întreg datorită apei infectate dintr-un rezervor municipal. Punctul de pornire al acestor evenimente nefaste pare a fi Marea Posedare, un eveniment care a divizat populația în două: unii cred că a fost o înscenare pusă la cale de conducătorii cherhanalelor pentru a avea ocazia să înăbușe în sânge revolta populară pe cale să izbucnească, în timp ce alții cred că a fost vorba despre sosirea pe Pământ a funebrului Doctor Schelet, aflat în căutare de suflete pe care să le piardă. |
20231101.ro_1126567_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | În folclorul local, Marea Posedare a rămas ca un eveniment încărcat cu superstiții. Sosirea Doctorului Schelet a fost precedată de o săptămână în care, nopțile, străzile se umpleau de somnambuli. Cei care sufereau un accident care-i trezea din somn deveneau amnezici, iar trupul lor golit de conștiință era astfel pregătit să fie posedat de Doctorul Schelet. Această posedare se manifesta prin creșterea necontrolată a sistemului osos, care ajungea să rupă învelișul de piele în dezvoltarea sa necontrolată. Pentru a limita efectele acestui lucru, în sat s-a format un grup de croitorese care folosea bucăți de piele pentru a "întări" zonele cele mai sensibile la presiunea oaselor: articulațiile, creșteștul capului, burta. Morții au fost îngropați la marginea orașului în sicrie metalice, deoarece lemnul se dovedea prea fragil la presiunea oaselor care creșteau și după moarte. |
20231101.ro_1126567_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | În cele din urmă a apărut salvatorul, în persoana preotului Don Bartolomeo Da Xanto. În cadrul unor ritualuri sângeroase, acesta a sacrificat sute de câini, tăindu-le limba și coada și lăsându-i să rătăcească astfel pe câmpul din jurul orașului, pentru a atrage poftele Doctorului Schelet. Pe locul în care a căzut fiecare câine s-a ridicat un tumul de pământ, iar strategia a dat roade: posedările au încetat, iar Doctorul Schelet a rămas doar o amintire. |
20231101.ro_1126567_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Marc o convinge pe Jeanne să-și petreacă vacanța în San-Carmino. Aici, el vrea să studieze legendele locale și legăturile dintre incidentele care se repetă o dată la zece ani. Studiile sale atrag nemulțumirea localnicilor, iar când comportamentul său devine tot mai straniu, chiar și Jeanne devine neliniștită. |
20231101.ro_1126567_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | După câteva episoade de somnambulism, Marc dispare definitiv. Sângele lui este găsit pe podeaua bisericii din oraș, iar cuțitul mumiei lui Don Bartolomeo dispare. Localnicii cred că Marc a săvârșit un sacrilegiu, dar imposibilitatea de a-l găsi pe tânărul canadian nu permite o acțiune directă. El îi apare însă lui Jeanne într-o serie de halucinații grotești, în care pare că vrea să-i comunice ceva. |
20231101.ro_1126567_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Spre groaza localnicilor, în oraș reîncep episoadele de somnambulism colectiv care precedaseră Marea Posedare. Abia atunci Jeanne înțelege că Marc încerca să-i comunice că acel eveniment chiar existase în realitate și că Doctorul Schelet era un spirit malefic. El făcuse un pact cu Don Bartolomeo, în urma căruia avea să lase în pace localitatea cu condiția ca, o dată la zece ani, să primească o sută de suflete. PActul justifica "accidentele" periodice, dar, odată cu moartea ultimului participant la conspirații, Doctorul Schelet nu-și mai primise tributul. Furios, el se întorcea pentru a și-l revendica singur. |
20231101.ro_1126567_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Somnambulii devin tot mai agresivi și reușesc să-i oblige pe locuitorii neafectați să se retragă în biserică. Aceasta este construită într-o peșteră, ale cărei stalactite se prăbușesc peste refugiați, omorându-i cu sutele. În mijlocul lor se ridică trupul lui Marc, despre care Jeanne înțelege că devenise marioneta Doctorului Schelet. Fata reușește să fugă afară din oraș, dar este atacată de scheletele câinilor îngropați pe câmp și de sarcofagele metalice în care fuseseră îngropați cei afectați de creșterea scheletului în timpul MArii Posedări. |
20231101.ro_1126567_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Jeanne scapă în cele din urmă, cu mințile rătăcite, și este internată într-un sanatoriu unde i se comunică descoperirea unor afecțiuni osoase - o aluzie la faptul că e posibil ca scheletul ei să înceapă o creștere necontrolată, care va sfâșia pielea. Catastrofa din San-Carmino este pusă de autorități pe seama unui cutremur care a făcut să se prăbușească peștera în care era adăpostită biserica și a distrus cimitirul și câmpul din jurul orașului. |
20231101.ro_1126567_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Marc - tânăr canadian, amant al lui Jeanne, venit în San-Carmino pentru a cerceta evenimentele catastrofale care se repetă aici din zece în zece ani |
20231101.ro_1126567_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Preotul - slujitor al bisericii troglodite din San-Carmino, care refuză până în ultima clipă să creadă mărturiile predecesorului său, Don Bartolomeo Da Xanto |
20231101.ro_1126567_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Copilul autist - copil care vine zilnic în magazinul lui Corco pentru a asambla și dezasambla un craniu |
20231101.ro_1126567_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Serge Perraud consideră că Doctorul Schelet "rămâne un roman de tranziție" care "se înscrie într-o serie mai deschisă spre fantastic". Bruno Para observă că romanul "sacrifică acțiunea în fața unei influențe hollywoodiene: totul se termină într-un pandemoniu din care nimeni nu va ieși întreg". |
20231101.ro_1126567_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Doctorul%20Schelet | Doctorul Schelet | Éric Sanvoisin elogiază romanul: "Foarte bine scris și realizat cu mână de maestru. Evenimentele se potrivesc perfect, din punct de vedere al logicii și al terorii. Artă la superlativ!". La rândul său, Thomas Bauduret îl caracterizează ca "o remarcabilă piesă de atmosferă și evocare încinsă până la alb: citită într-o zi caniculară face minuni!". |
20231101.ro_1126569_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Unele dintre manuscrisele la care a lucrat Jules Verne au rămas multă vreme necunoscute publicului cititor. Printre ele se numără opere rămase neterminate, o parte dintre acestea fiind modificate de fiul său, Michel, și publicate în continuare la editura lui Hetzel sub numele tatălui său. Alte manuscrise au fost abandonate de autor la solicitarea lui Hetzel-tatăl și rescrise sub o nouă formă, devenind romane din seria Călătoriilor extraordinare. Manuscrisele originale au fost descoperite un secol mai târziu și publicate în forma în care se aflau. Lor li se adaugă câteva opere finalizate, dar rămase ascunse până la descoperirea lor, în a doua jumătate a secolului al XX-lea. |
20231101.ro_1126569_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Acest roman neterminat conține trei capitole și un rezumat al intrigii. "Catalogue des manuscrits de Jules Verne" consideră că 1847 este anul probabil al redactării romanului, deoarece acesta conține noțiuni juridice care par a fi desprinse din studiile de drept ale lui Jules Verne. Pe de altă parte, Samuel Sadaune observă că diferitele părți ale rezumatului seamănă ciudat de mult cu cele scenariul romanului Martin Chuzzlewit a lui Charles Dickens. Dar opera scriitorului englez, apărută în 1844, nu a fost tradusă în franceză decât în 1858, ceea ce a determinat redacția Buletinului Societății Jules Verne să presupună că scriitorul francez a revenit asupra rezumatului operei sale la câțiva ani după prima redactare. |
20231101.ro_1126569_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Romanul povestește cum, pe 13 iunie 1842, Jédédias Jamet, un proprietar care trăiește în apropiere de Tours, află despre decesul unchiului soției sale, Opime Romuald Tertullien, care a lăsat vorbă să fie chemat la funeraliile care vor avea loc la biserica Sainte-Colette din Rotterdam. Jédédias Jamet se decide să plece în Olanda unde, conform rezumatului, nimeni nu cunoaște o biserică numită Sainte-Colette. Mai mult, Jamet întâlnește alți prezumtivi moștenitori ai lui Opime, alături de care ajunge să călătorească în America, apoi în Abisinia, înainte de a reveni în Europa fără a fi găsit biserica în chestiune și fără a pune mâna pe moștenirea la care fiecare considera că are dreptul. |
20231101.ro_1126569_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Jédédias Jamet este un om strict, inflexibil, de o precizie dusă la extrem, fiind primul om-orologiu dintre numeroasele personaje similare care aveau să se regăsească în Călătoriile extraordinare (cel mai celebru dintre ele rămânând Phileas Fogg). El pare o caricatură a tatălui scriitorului, Pierre Verne, la fel de intransigent cu familia sa. |
20231101.ro_1126569_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Acest rezumat, lăsat deoparte de Jules Verne, avea să constituie sursa de inspirație pentru alte opere ulterioare. Același gen de personaje devenite pioni care se deplasează după voia hazardului se regăsesc și în Testamentul unui excentric, dar mai ales în Uimitoarele peripeții ale jupânului Antifer, operă în care protagoniștii sunt purtați în cele patru vânturi în căutarea unei moșteniri. După cum remarca Daniel Compère, acest lucru dovedește coerența totală a operei verniene. |
20231101.ro_1126569_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Acest roman neterminat a fost scris fără îndoială în 1845 și conține 21 de capitole. Textul a fost publicat abia în 1992. |
20231101.ro_1126569_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Pe 12 martie 1839, în biserica Saint-Nicolas se produce un accident teribil.Clopotul se prăbușește și, în căderea sa, provoacă un masacru printre credincioși. Printre victime se numără și clopotarul Joseph, prietenul tânărului avocat Jules Deguay, fiu al unui rentier nantez, care o salvează din catastrofă pe Anna Deltour, fiica unui burghez grotesc. Suspectând că nu a fost vorba despre un accident, Jules și prietenul său, Michel Randeau, pornesc o anchetă. În timpul ei descoperă personaje ciudate: Abraxa, o vrăjitoare oribilă și iubitul ei damnat, Mordhomme, care au luat sub control un preot hirotonit, Pierre Hervé, provenit dintr-o familie de țărani săraci. |
20231101.ro_1126569_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Louise Pinaudier Abraxa - fiica unui cuplu sărac inițiată în vrăjitorie de șeful unor tâlhari, a fugit alături de amantului ei, Mordhomme, apoi l-a luat sub control pe Pierre Hervé |
20231101.ro_1126569_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Mordhomme - copil găsit, spirit credul care a cedat avansurilor Abraxăi, devenindu-i amant și complice |
20231101.ro_1126569_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Mathurin Hervé - bătrân țăran nantez, martor al morții soției și fiicei celei mai mici la prăbușirea casei |
20231101.ro_1126569_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Dl. Dorbeuil - un om de 50 de ani salvat din ghearele hoților de Jean și Pierre și devenit binefăcătorul familiei Hervé |
20231101.ro_1126569_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Este un roman neterminat, scris cu doi înainte de Cinci săptămâni în balon și publicat în 2003 în seria revistei GEO Jules Verne, l’Odyssée de la Terre. |
20231101.ro_1126569_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Din el s-au mai păstrat doar primele douăsprezece pagini, care corespund capitolului întâi. Manuscrisul pornește de la însemnările făcute de Jules Verne cu ocazia călătoriei în Scandinavia în 1861 alături de doi dintre cei mai buni prieteni ai săi, muzicianul nantez Aristide Hignard (1822-1898) și avocatul "Émile L.", a cărui identitate a rămas multă vreme o enigmă. Astăzi se știe că este vorba despre Émile Lorois, deputat francez născut la Vannes în 1831 și avocat în baroul din Paris. |
20231101.ro_1126569_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | În pasajul păstrat este vorba despre mitologia scandinavă și despre problema alegerii unor parteneri potriviți de călătorie, cele trei personaje care sunt menționate fiind Aristide H., Émile L. și baronul de Rothschild. |
20231101.ro_1126569_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Acest roman neterminat a fost scris de Jules Verne în preajma anului 1870. Un an mai t\ryiu i l-a propus editorului Pierre-Jules Hetzel, dar acesta l-a refuzat, considerând acțiunea prea lentă. Manuscrisul a fost publicat în 1991 la editura Cherche-Midi. |
20231101.ro_1126569_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Romanul povestește despre naufragiul pe o insulă pustie al familiei Clifton și al franco-americanului Flip. Spre deosebire de situația din romanul Le Robinson suisse de Johann David Wyss, ei nu au la dispoziție niciun fel de obiecte materiale, bazându-se doar pe inteligența și inventivitatea lor. |
20231101.ro_1126569_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Această nuvelă din tinerețea lui Jules Verne pare a fi fost scrisă în jurul anului 1852. Textul a fost revizuit în totalitate de Michel Verne, care l-a făcut să apară în culegerea de povestiri Ieri și mâine sub titlul Destinul lui Jean Morénas. |
20231101.ro_1126569_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Manuscrisul a fost finalizat în 1897, dar a fost publicat abia în 1987, după descoperirea sa de către Piero Gondolo della Riva. La baza romanului a stat viața lui Johann Salvator de Habsburg-Toscana, fratele mai mic al arhiducelui Ludwig Salvator de Austria. |
20231101.ro_1126569_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Opera prezintă viața unui anarhist mizantrop care trăiește izolat pe o insulă. Într-o zi, pe insula respectivă eșuează o navă, ai cărei pasageri îl recunosc drept șef. |
20231101.ro_1126569_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Manuscrisul original a fost modificat de Michel Verne, fiul autorului, noua versiune fiind publicată în 1909 (după moartea lui Jules Verne) sub titlul Naufragiații de pe Jonathan. În prefața romanului Familia fără nume, Francis Lacassin indică faptul că Michel Verne a modificat finalul romanului: în En Magellanie, Kav-gerul este influențat foarte mult în final de doi preoți catolici, în timp ce în versiunea remaniată niciun om nu mai vine pe insula pe care se retrage acesta pentru a juca vreun rol în viața acestuia. |
20231101.ro_1126569_20 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Din acest roman, Jules Verne a apucat să scrie doar cinci capitole înainte de a muri. Apărător înfocat al limbii esperanto, el dorea să descrie în cadrul romanului meritele ei. Fiul său, Michel, a reluat romanul original și l-a completat, însă a eliminat toate mențiunile la subiectul esperanto. Noua versiune a romanului a fost publicată în 1919 sub titlul Uimitoarea aventură a misiunii Barsac. |
20231101.ro_1126569_21 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | În 1981, orașul Nantes a intrat în posesia a numeroase texte verniene inedite, printre care figura și Voyage d'étude. Capitolele originale ale romanului au fost publicate în volumul al treilea din Manuscrits nantais, în 1991. |
20231101.ro_1126569_22 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Textul povestește istoria unei comisii parlamentare franceze trimisă în Congo pentru a hotărî dacă această colonie trebuie să fie reprezentată în parlament de către un senator sau un deputat. Expediția este condusă de André Deltour, căruia, pe lângă aleșii Isodore Papeleu și Joseph Denizart, i se adaugă un reputat geograf, Louis Merly, precum și rusul Nicolas Vanof, care vrea să se documenteze în misterioasa Africă despre noua limbă universală, esperanto, creată de doctorul Lejzer Ludwik Zamenhof. |
20231101.ro_1126569_23 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Acțiunea nuvelei se petrece în anul 1849, în perioada în care papa este obligat să se se exileze la Gaète, urmărit fiind de insurecția italiană care îl pune în loc pe Giuseppe Mazzini. Pentru a restabili autoritatea papei Pius al IX-lea, Louis-Napoléon Bonaparte trimite în Italia un corp expediționar. Printre soldați se numără Henri Formont, un tânăr melancolic și doi prieteni ai săi, Annibal de Vergennes și Jean Taupin. Tristețea lui Formont are la bază răpirea logodnicei sale, Marie, de către un anume Corsetti, care o ține prizonieră în subteranele Romei. Femeia își pierde mințile și, înaintea ultimului asalt francez, Corsetti o înjunghie și fuge, încercând să arunce în aer celula. Descoperindu-și iubita moartă, Formont își pierde cunoștința. La sosirea lor, cei doi prieteni nu mai găsesc decât două cadavre. |
20231101.ro_1126569_24 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Marie - fosta logodnică a lui Henri Formont, care își pierde mințile după ce este ținută captivă de către Corsetti |
20231101.ro_1126569_25 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Pentru scrierea acestei nuvele, Verne s-a inspirat dintr-un jurnal de călătorie publicat în 1854 în Musée des familles. Acest articol povestește istoria unei tinere femei al cărei logodnic a murit în bătălia de la Villa Pamphili, în timpul unui asediu. Tatăl ei a obligat-o să se căsătorească cu vărul ei. Deși a acceptat, ea a încercat ulterior să recupereze inelul pe care-l purta pe deget logodnicul ei. Astfel, a descoperit că fostul ei logodnic fusese asasinat chiar de actualul ei soț. |
20231101.ro_1126569_26 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Verne a urmat într-o oarecare măsură linia articolului, dar a schimbat rolurile. Faptul că articolul a apărut în 1854 a permis identificarea redactării nuvelei în jurul aceluiași an. |
20231101.ro_1126569_27 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | În 1842, Naso Paraclet, un latinist de prim rang, este tutorelelui Anselme des Tilleuls, descendentul de 27 de ani imbecil, degenerat și încă virgin al unei familii înnobilate. Paraclet încearcă să-i găsească elevului său o soție și, după o serie de aventuri, găsește o fată bătrână de 45 de ani. |