_id
stringlengths 15
24
| url
stringlengths 31
291
| title
stringlengths 1
164
| text
stringlengths 100
32.3k
|
|---|---|---|---|
20231101.ro_1126111_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur | Epoca de Aur | „Epoca de Aur” înseamnă prin extensie o perioadă de pace primordială, armonie, stabilitate și prosperitate. Pacea și armonia au domnit în această epocă, oamenii nu trebuiau să muncească ca să se hrănească pentru că pământul le oferea suficientă hrană. Oamenii trăiau până la o vârstă foarte înaintată, își păstrau înfățișarea tinerească multă vreme, iar când mureau, mureau împăcați, iar spiritul lor continuau să trăiască pe post de apărători. În dialogurile sale Cratilos, Platon amintește de epoca de aur, care ar fi fost prima în istoria umanității. El clarifică faptul că „de aur” este o altă denumire pentru „nobil”. |
20231101.ro_1126128_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Yves Marie-Joseph Congar (n. 8 aprilie 1904 Sedan, Ardennes, Franța - d. 22 iunie 1995, Paris, Franța) a fost un călugăr dominican, unul dintre cei mai influenți teologi catolici din secolul al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de ecleziologie și de ecumenism. Mai întâi expus bănuielilor, apoi sancțiunilor autorităților bisericești, după aceea a fost reabilitat, numit expert la Conciliul Vatican II (1962-1965) și ridicat la cardinalat de către papa Ioan Paul al II-lea, în 1994. |
20231101.ro_1126128_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Născut la 8 aprilie 1904, la Sedan, în departamentul Ardennes, a trăit Primul Război Mondial, umplând cinci caiete cu notițe și desene care oferă o trecere în revistă unică a istoriei războiului din punctul de vedere a unui copil (acest jurnal de război a fost publicat în 2001 ). A intrat la seminarul mic din Reims. Începând cu anul 1921 a studiat teologia la Institutul Catolic din Paris, unde a aprofundat gândirea tomistă, conform programei din epoca respectivă. |
20231101.ro_1126128_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | După serviciul militar în 1925, a intrat la noviciatul dominicanilor din provincia franceză, la Amiens, apoi și-a efectuat studiile din 1926 până în 1931, la mănăstirea Saulchoir, din Kain-la-Tombe, în Belgia, unde se punea accent pe istoria teologiei. Din 1928, el a resimțit o chemare de a lucra pentru unitatea tuturor creștinilor. Teza sa de lectorat în teologie se referă la Unitatea Bisericii (în ). Hirotonit preot la 25 iulie 1930, a început să predea ecleziologia la Saulchoir în 1932. |
20231101.ro_1126128_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Începând din 1935 a fost secretar al importantei reviste Revue des sciences philosophiques et théologiques, a frecventat Jeunesse ouvrière chrétienne, apoi a lansat, în 1937, colecția Unam Sanctam la editura Cerf. Aici și-a publicat prima mare lucrare teologică, «Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique», în iulie 1937. Lucrarea va face epocă, dar Congar va deveni suspect în ochii Romei, unde ecumenismul era foarte rău văzut,, și care a interzis atunci orice participare la mișcarea ecumenică. |
20231101.ro_1126128_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | A fost mobilizat în 1939 ca sanitar în armata franceză. În 1940 a căzut în prizonieratul armatei germane și a fost internat în lagărul de prizonieri de război de la Colditz, unde a rămas până în 1945. Acolo a susținut conferințe în care a combătut ideologia nazistă. |
20231101.ro_1126128_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Reîntors din captivitate, și-a reluat învățământul ecleziologic la Saulchoir, de data aceasta la Étiolles, aproape de Paris. Yves Congar a lucrat cu „înverșunare” și a publicat numeroase articole, articole de actualitate în revista Témoignage chrétien sau articole despre locul laicatului în sânul Bisericii. Congar se gândea, într-adevăr, că laicatul trebuie să-și primească locul de drept în această adevărată Biserică, Popor al lui Dumnezeu, și a participat de altfel ca expert la primul Congrès mondial pour l’apostolat des laïcs în 1951. |
20231101.ro_1126128_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | După reîntoarcerea din prizonierat, în 1946, Yves Congar știa că a rămas suspect în ochii Curiei Romane. În 1950 a publicat lucrarea « Vraie et fausse réforme dans l’Église », una din cărțile sale cele mai importante, care, publicată cu puțin timp înainte de enciclica Humani generis, îl va face pe Congar și mai suspect în ochii Vaticanului, într-o epocă în care cuvântul „reformă” pare tabu. |
20231101.ro_1126128_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Este epoca în care Pius al XII-lea, proclamă dogma Înălțării cu Sufletul și cu Trupul la Cer a Preacuratei Fecioare Maria , proclamație care i-a scandalizat pe protestanți – în măsura în care această dogmă nu are referințe biblice - , și a înghețat, pe termen lung, relațiile ecumenice în devenire, deja anulate de publicarea Instructio Ecclesia catholica, care sfătuiește neparticiparea catolică la activitățile mișcării ecumenice. Această măsură a fost întărită, special pentru Congar, puțin timp după aceea. Totuși, lucrarea lui Congar « Vraie et fausse réforme dans l’Église » a contribuit, în mod cert, la posibilitatea însăși ținerii Conciliului Vatican II și se raportează faptul că Angelo Roncalli, viitorul Ioan al XXIII-lea, păstra această lucrare adnotată cu grijă în biblioteca sa. |
20231101.ro_1126128_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Începând din februarie 1952 Congar a trebuit să prezinte cenzurii cele mai mărunte texte și referate ale sale. În 1953 a publicat o nouă lucrare de importanță în opera sa, « Jalons pour une théologie du laïcat », lucrare care trece de cenzura romană și schimbă imaginea pe care laicii o aveau în Biserica Catolică. |
20231101.ro_1126128_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Congar a fost asociat de autoritățile romane chestiunii , în rândul cărora avea prieteni, probabil pentru că conchise într-unul din articolele sale că «poți condamna o soluție dacă este falsă, dar nu condamni o problemă.» Yves Congar a fost apoi drastic marginalizat de superiorii săi, precum și de provincia sa dominicană și de diferiți teologi, între care se afla Marie-Dominique Chenu. |
20231101.ro_1126128_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | În februarie 1954 a fost trimis, la propunerea sa, la École biblique de Jérusalem, înainte de a fi fost fixat în 1955 într-o mănăstire din Cambridge, unde restricțiile care i-au fost impuse îl vor face să compare această recluziune cu prizonieratul pe care-l suportase în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. La sfârșitul lui 1956 s-a mutat la mănăstirea dominicană din Strasbourg unde, sub protecția episcopului și exegetului sulpician Jean-Julien Weber, neputând lua parte la activitățile ecumenice, privat de dreptul de a preda la facultatea de teologie, a dus o activitate pastorală. Abia începând din 1960 reputația sa s-a ameliorat puțin câte puțin. |
20231101.ro_1126128_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | După această condamnare la tăcere în cursul pontificatului papei Pius al XII-lea, a fost, în sfârșit, numit consultor al comisiei teologice de pregătire a Conciliului anunțat de papa Ioan al XXIII-lea, în 1960, alături de Henri de Lubac, apoi a participat la lucrările Conciliului Vatican II (1962-1965) ca expert (peritus). Jurnalul ținut de el în timpul conciliului a fost publicat în anul 2002. Începând cu 1963, eliberat de suspiciunea care apăsa asupra lui, Congar este recunoscut public și produce o sumă considerabilă de articole și de cărți. Călătorește în America Latină în august 1967 (Chile, Argentina, Brazilia), întâlnindu-l atunci pe episcopul de Talca, Manuel Larraín Errázuriz. |
20231101.ro_1126128_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | A participat astfel la reînnoirea teologiei catolice a secolului al XX-lea. Împreună cu Marie-Dominique Chenu, Henri de Lubac, Jean Daniélou și alții, Yves Congar a introdus istoria în metoda teologică. Prin publicațiile sale, prin colecția Unam Sanctam, creată în 1937, el a contribuit cu forță la ecleziologia contemporană. |
20231101.ro_1126128_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu lucrarea « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » (1937), Yves Congar dă o valoare teologică pozitivă ecumenismului. „Această carte, de o foarte mare importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească teologic ecumenismul. De o manieră novatoare, părintele Congar nu a mai văzut reunirea Bisericilor ca pe o simplă reîntoarcere la matcă a creștinilor necatolici, ci drept posibilitate a unei dezvoltări calitative a catolicității. De la Conciliul Vatican II se vorbește despre biserici locale și comunități ecleziale. Astfel a scris mult despre ecumenism și despre Biserică, inclusiv despre criza provocată de Societatea Sf. Pius al X-lea. |
20231101.ro_1126128_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Influența sa a fost determinantă pentru Angelo Roncalli, viitorul papă Ioan al XXIII-lea, pe atunci nunțiu la Paris, care citise și adnotase lucrarea «Vraie et fausse réforme dans l'Église» (1950). De asemenea, papa Paul al VI-lea era familiarizat cu opera lui Congar. Tânărul Karol Wojtyła, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, a fost și el influențat de opera lui Yves Congar, începând din 1946. |
20231101.ro_1126128_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Yves Congar arăta aceeași pasiune pentru Biserică și pentru lumea contemporană. El a marcat, în mod profund, teologia secolului al XX-lea. Sprijinindu-se pe o cunoaștere profundă a istoriei și o frecventare asiduă a izvoarelor, îndeosebi din Sfânta Scriptură și din scrierile patristice, el a contribuit la pregătirea teologică a marilor texte ale Conciliului Vatican II, precum Dei Verbum, despre revelația lui Dumnezeu în istorie, Lumen Gentium, despre Biserică, ecumenism și rolul laicilor în răspândirea evangheliei. |
20231101.ro_1126128_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | La începutul anilor 1980 Yves Congar a fost spitalizat, fiind atins de mult timp de o gravă boală neurologică pe care a învins-o până atunci, dar care l-a împiedicat definitiv să lucreze începând cu 1984. A luat totuși, în 1984, apărarea nuanțată teologiei eliberării, scriind, pe acest subiect, cardinalului Ratzinger. |
20231101.ro_1126128_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | A fost creat cardinal (neelector în caz de conclav), de papa Ioan Paul al II-lea la consistoriul din 26 noiembrie 1994, cu titlul de cardinal-diacon de San Sebastiano al Palatino. |
20231101.ro_1126128_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Le Mystère du temple, ou L'Économie de la Présence de Dieu à sa créature de la Genèse à l'Apocalypse, Paris, Cerf, 1958 |
20231101.ro_1126128_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | La Tradition et les traditions Étude historique (Vol. I), Étude théologique (Vol, II), Paris, Fayard, 1960-1963 |
20231101.ro_1126128_20 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Les Voies du Dieu vivant, Théologie et vie spirituelle, Paris, Cerf, coll. « Cogitatio fidei » n°3, 1962 |
20231101.ro_1126128_21 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Sacerdoce et laïcat, devant leurs tâches d'évangélisation et de civilisation, Paris, Cerf, coll. « Cogitatio fidei », 1962 |
20231101.ro_1126128_22 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Un peuple messianique. L'Église, sacrement du salut – Salut et libération, Paris, Cerf, coll. « Cogitatio fidei », 1975 |
20231101.ro_1126128_23 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Diversités et communion. Dossier historique et conclusion théologique, Paris, Cerf, coll. « Cogitatio fidei », 1982 |
20231101.ro_1126128_24 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Journal de la Guerre (1914-1918), Paris, Cerf, 1997, éd. de Stéphane Audoin-Rouzeau et Dominique Congar |
20231101.ro_1126128_25 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Mon journal du concile, préf. de Bernard Dupuy, op: tome I: 1960-1963 - tome II: 1964-1966, Paris, Cerf, 2002 |
20231101.ro_1126128_26 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Étienne Fouilloux, « Frère Yves, Cardinal Congar, Dominicain. Itinéraire d’un théologien. » in Revue des Sciences Philosophiques et Théologique, LXXIX, 1995 |
20231101.ro_1126128_27 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | André Vauchez (dir.), Cardinal Yves Congar, 1904-1995, Actes du colloque réuni à Rome les 3-4 juin 1996, Paris, Cerf, 1999. |
20231101.ro_1126128_28 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Online, textul integral al lucrării L'Église, De saint Augustin à l'époque moderne, de Yves Congar, Paris, Cerf, 1997 |
20231101.ro_1126128_29 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Online, textul integral al lucrării Chrétiens désunis - Principes d'un « œcuménisme » catholique , de Yves Congar, versiune corectată inedită, 1937-2003 |
20231101.ro_1126128_30 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Yves%20Congar | Yves Congar | Vidéo: Yves Congar în 1964, el se exprimă asupra « Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor », o arhivă a Televiziunii Suisse Normande |
20231101.ro_1126139_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Europa%202020 | Europa 2020 | Europa 2020 este o strategie pe 10 ani a Uniunii Europene. Strategia își propune să elimine deficiențele modelului Uniunii de dezvoltare și să creeze condiții favorabile pentru o creștere economică mai inteligentă, mai durabilă și mai favorabilă incluziunii. |
20231101.ro_1126139_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Europa%202020 | Europa 2020 | Pentru ca acest lucru să fie posibil, Uniunea Europeană și-a fixat cinci obiective esențiale pe care intenționează să le atingă în următorul deceniu. |
20231101.ro_1126139_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Europa%202020 | Europa 2020 | Aceste obiective sunt transpuse în obiective naționale, pentru ca fiecare stat membru să-și poată urmări evoluția sunt comune și nu presupun repartizarea sarcinilor, urmând a fi realizate prin acțiuni la nivel național și european. |
20231101.ro_1126145_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul%20Mujdeni | Lacul Mujdeni | Lacul Mujdeni este situat în localitatea Orașu Nou, județul Satu Mare, la o distanță de 33 km de municipiul Satu Mare, pe drumul spre orașul Negrești-Oaș. |
20231101.ro_1126223_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Julie%20Frost | Julie Frost | Julie Frost este o cântăreață, compozitoare, chitaristă și producătoare muzicală americană. Ea a câștigat în 2011 Globul de Aur pentru cel mai bun cântec original alături de Madonna și Jimmy Harry, pentru piesa Masterpiece. Frost este al doilea compozitor american care a câștigat Concursul Muzical Eurovision, ea fiind cea care a compus versurile piesei „Satellite”, care a câștigat concurusul din 2010 pentru Germania. Frost a compus piese sau a colaborat cu Black Eyed Peas, Beyoncé și Flo Rida. |
20231101.ro_1126237_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Aflatoxinele, abreviat AF (din latina a (Aspergillus) + fla (flavus) = galben + toxină) sunt micotoxine produse de ciuperci din genul Aspergillus (mucegaiuri), în special de Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus. Aflatoxinele principale: B1 (cea mai toxică), G1, M, sunt prezente în substraturile colonizate de micromiceta Aspergillus , dar ele sunt, de asemenea, excretate în laptele animalelor expuse, sub formă de compuși hidroxilați M1 sau M2 care au o toxicitate mai mică. Aspergillus flavus se dezvoltă pe furajele din arahide. |
20231101.ro_1126237_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Aflatoxinele sunt termostabile. Ele prezintă o activitate toxică, mutagenă, teratogenă și cancerigenă. Aflatoxina B1 este un toxic hepatic și precarcinogen, care inhibă sinteza de ARN mesager și induce formarea de tumori primitive ale ficatului (carcinom hepatocelular). |
20231101.ro_1126237_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | În mai multe țări subdezvoltate, cum sunt India, Kenya aflatoxinele pot provoca îmbolnăviri acute la oameni (aflatoxicoze) care se manifestă prin dureri abdominale, vomă, edem pulmonar, convulsii, comă și uneori chiar moartea prin edem cerebral; apar leziuni la nivelul ficatului, rinichilor și inimii. |
20231101.ro_1126237_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Principalul producător de aflatoxine este Aspergillius flavus, un mucegai din încrengătură ascomicetelor (Ascomycota). Este o specie foarte răspândită și cosmopolită (sol, materii organice în descompunere, semințe oleaginoase, cereale). Este comun în majoritatea tipurilor de soluri și este implicat în descompunerea materialului vegetal. Poate fi izolat de pe semințe de porumb, orz, alune, orez, cartofi, mazăre, mere, făinuri, lapte praf. Aspergillus flavus are o afinitate deosebită pentru alune și semințe oleaginoase. Crește într-un spectru larg de temperatură (12-48 °C). În condiții necorespunzătoare de păstrare a recoltei (umezeală crescută etc.), ca urmare a contaminării înainte de recoltare, se poate produce mucegăirea masivă a boabelor de porumb, alune, semințe oleaginoase cu importante pierderi economice. Infecția plantelor apare mai ușor dacă fructele și semințele au fost atacate de insecte, păsări, rozătoare, grindină, îngheț timpuriu, căldură și secetă, furtuni sau alte fenomene nefavorabile. |
20231101.ro_1126237_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | În anumite condiții (temperaturi ridicate și umiditate ridicată) Aspergillius flavus poate produce micotoxine cu denumirea generică de aflatoxine. Când vacile consumă furaje contaminat cu aflatoxine, are loc transformarea automată a aflatoxinei B1 într-o formă hidroxilată numita aflatoxina M1 sau M2. Aflatoxinele M1 și M2 se regăsesc ulterior în lapte. Prezența fungilor Aspergillius flavus sau Aspergillius parasiticus într-o anumita probă nu indică faptul că proba conține niveluri ridicate de aflatoxine. |
20231101.ro_1126237_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Intoxicație acută a animalelor și omului cu cantități mari de aflatoxină se manifestă prin depresie, anorexie, diaree, insuficiență hepatică acută, icter, hemoragii, anemie și poate duce la moarte. La doze mari moartea poate surveni în câteva ore sau câteva zile, în funcție de doză și de sensibilitatea animalului sau omului. Leziunile hepatice (necroza, ciroza) apărute în intoxicație acută pot evolua spre carcinom hepatocelular. |
20231101.ro_1126237_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Consumul unor cantități mai mici de aflatoxină, dar timp mai îndelungat duce la apariția intoxicației cronice, care se manifestă prin anemie, icter ușor, și, eventual, dezvoltarea carcinomului hepatocelular. |
20231101.ro_1126237_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Regulamentul Uniunii Europene NR. 165/2010 al Comisiei din 26 februarie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare în ceea ce privește aflatoxinele |
20231101.ro_1126237_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Ordin nr. 299 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Programului de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor pentru anul 2007. Emitent: Autoritatea Nationala Sanitară Veterinara Și Pentru Siguranta Alimentelor. Monitorul Oficial nr. 19 din 11 ianuarie 2007 |
20231101.ro_1126237_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Aflatoxin%C4%83 | Aflatoxină | Hui Chen Wu, Regina Santella. The Role of Aflatoxins in Hepatocellular Carcinoma. Hepat Mon. 2012 October; 12 (10 HCC) |
20231101.ro_1126240_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultura%20Spaniei | Cultura Spaniei | Cultura Spaniei este o cultură europeană bazată pe o varietate de influențe istorice, în principal aceea a Romei Antice, dar, de asemenea, celtic pre-romană și cultura iberică, precum și cea a fenicienilor și a arabilor (timp de 781 ani - din 711 în 1492). În privința limbii și a religiei, romanii au lăsat o moștenire durabilă. Cursul ulterior al istoriei spaniole adaugă alte elemente la cultura și tradițiile țării. |
20231101.ro_1126256_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Dragonii (engleză DreamWorks Dragons) este un serial televizat de animație pe computer bazat pe filmul din 2010 Cum să îți dresezi dragonul. Serialul servește ca punte între primul film și continuarea sa din 2014. |
20231101.ro_1126256_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Jay Baruchel, America Ferrera, Christopher Mintz-Plasse, T.J. Miller și David Tennant se întorc din rolurile lor din film. Alți actori din distribuție includ Julie Marcus (sezonul 1) și Andrée Vermeulen în rolul lui Cap-de-lemn (dublată anterior de Kristen Wiig), Zack Pearlman în rolul lui Rât-mucos (dublat anterior de Jonah Hill), Chris Edgerly în rolul Mâncăului (dublat anterior de Craig Ferguson) și Nolan North în rolul lui Stoick cel Vast (dublat anterior de Gerard Butler). |
20231101.ro_1126256_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Dragonii a fost anunțat de Cartoon Network pe 12 octombrie 2010. Potrivit lui Tim Johnson, producător executiv al filmului, serialul a fost plănuit să fie mai întunecat și adânc decât serialele spin-off anterioare ale DreamWorks Animation, cu un ton similar primului film. Dragonii a fost primul serial de la DreamWorks Animation care a fost difuzat pe Cartoon Network în loc de Nickelodeon. |
20231101.ro_1126256_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Serialul a avut debutul cu o avanpremieră de o oră pe 7 august 2012, iar premiera oficială a urmat pe 5 septembrie 2012. Primele două sezoane, intitulate Călăreții dragonilor și respectiv Dragonii: Apărătorii insulei, au fost difuzate pe Cartoon Network pentru un total de 40 de episoade. După aceea, serialul a fost readus pe Netflix și redenumit în Dragonii: În marele necunoscut, cu încă șase sezoane fiind lansate între 2015 și 2018 pentru un total de 78 de episoade. |
20231101.ro_1126256_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Vikingii de pe Insula Tontului au învățat să-i dreseze pe foștii lor inamici, dragonii, dar încă nu s-au obișnuit cu ei, mai ales că aceștia nu își dezmint natura de sălbatici și creează mereu probleme. Sughiț, șeful Academiei de Dragoni, trebuie să găsească de fiecare dată soluții pentru a împăca cele două tabere. Din fericire, îl are mereu aproape pe prietenul său cel mai bun Știrbul cu ajutorul căruia va ajunge să înțeleagă mai multe despre dragoni, dar și despre sine insusi. |
20231101.ro_1126256_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Sughiț - Sughiț este primul dresor de dragoni și șeful Academiei de Dresat Dragoni din Insula Tontului. Mai presus de orice, încearcă să mențină echilibrul fragil între oameni și dragoni. |
20231101.ro_1126256_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Stoick - Stoick cel Vast este căpetenia Insulei Tontului și tatăl lui Sughiț. Încă nu s-a obișnuit de tot să trăiască cu dragonii, dar e mândru de tot ce a realizat Sughiț. |
20231101.ro_1126256_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Astrid - Războinică isteață și neînfricată, Astrid este adesea alături de Sughiț. Dragonul lui Astrid, Coadă-Spin este frumos și puternic, la fel ca și ea. |
20231101.ro_1126256_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Mâncăul - Mâncăul e fierarul satului și mâna dreaptă a lui Stoick. E cam bădăran, dar în definitiv este un om bun la suflet. |
20231101.ro_1126256_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Rât-mucos - Rât-mucos e un tânăr viking grosolan și agresiv. Nu se sfiește să-și arate sentimentele pentru Astrid. Din păcate pentru el, pe ea o lasă rece. |
20231101.ro_1126256_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Picior-de-Pește - Cu vastele sale cunoștințe despre dragoni, Picior-de-Pește este o enciclopedie ambulantă despre dragoni. Capacitatea sa de a identifica slăbiciunile dragonilor este o mană cerească. |
20231101.ro_1126256_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Cap-de-Piatră și Cap-de-Lemn - Cap-de-Piatră și Cap-de-Lemn sunt doi frați gemeni incredibil de competitivi. Îi unește aceeași energie sălbatică și gustul pentru aventuri pline de adrenalină. Aceștia doi de nenumărate ori se iau la bătaie sau se ceartă. |
20231101.ro_1126256_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Alvin e nelegiuitul care a încercat să distrugă Insula Tontului si a vrut sa călărească dragoni în episodul “Alungarea” Alvin devine aliatul lui Sughiț si al celorlalți. |
20231101.ro_1126256_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Mucegai urăște dragonii iar, în episodul 5 Mucegai folosește niște picioare false de spate zimțat pentru a strica cizmele tuturor vikingilor și a da vina pe dragon și a folosit o gheară de coșmar monstruos pentru a distruge sala mare și a mai dat foc depozitului de arme și a da vina pe Știrb. În episodul 19 îl păcălește pe Sughiț. El a venit cu ideea ca Alvin să pună ouă de Moarte șoptită sub insulă. |
20231101.ro_1126256_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Heather este prietena cea mai bună a lui Astrid, călărind o Coadă Brici și care se alătură Călăreților de Dragoni. |
20231101.ro_1126256_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Stirbul - Cel mai bun prieten desigur considerat fratele lui Sughiț, este singurul exemplar cunoscut de Furia Nopții (Va mai aparea o Furia Noptii in "Cum sa iti dresezi dragonul 3"). Făcând parte din clasa Atac, Știrbul are o viteză incredibilă, este extrem de inteligent de asemenea cea mai temuta și necunoscuta specie. ("Fiul profan al fulgerului și al morții, feriți-va de acest dragon! Singura șansa este sa va ascundeți și să vă rugați să nu vă găsească !"(Cartea Dragonilor)).Acesta este cel mai puternic și cel mai temut dragon din lume ,nimeni nu a scăpat cu viața din ghiarele unei Furia Noptii (spune chiar și Mâncau). Stirbul este o mașina perfectă de viteza, ucis, agilitate, inteligență, ei bine, este bun la toate și nu prea are defecte. Lovitura unei Furia Nopții este cea mai rezistenta puternica și arzătoare. Desigur aripile sunt lungi și subțiri avengura acestora fiind la maturitate de 14 metri, iar lungimea corpului fiind de 8 metri si avand o greutate de vreo 805 kg, aceste caracteristici clasandu-l printre primele locuri la viteză. Din păcate nu se știe altceva despre aceasta specie foarte temuta de dragon. |
20231101.ro_1126256_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Coada-Spin - Coada-Spin este amestecul perfect de frumusețe și brutalitate. Ca toți dragonii din familia Năpârcilor Mortale, Coada-Spin este acoperit cu spini otrăviți, care pot străpunge orice scut. |
20231101.ro_1126256_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Chiftea - Acest Orăcăitor este cam bleg, leneș și încăpățânat ca un catâr. Pe deasupra, Chiftea e și unul din cei mai duri dragoni din câți s-au pomenit pe lume. |
20231101.ro_1126256_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Vomi și Râghi - Vomi și Râghi are două capete, fiecare cu propria lui personalitate. Când cele două capete gândesc la unison, acest cumplit Spate-Zimțat nu are egal. |
20231101.ro_1126256_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Colț-de-foc - Acest dragon iute de mânie e un faimos scuipător de flăcări. Dacă e provocat, își poate aprinde tot corpul in foc. Orice-ar fi, ferește-te de un Coșmar Monstruos. |
20231101.ro_1126256_20 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Țipătul morții e dragonul care sapă tuneluri scuipă flăcări, aruncând cu țepi și țipând afectează zborul dragonilor. |
20231101.ro_1126256_21 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Torța e un dragon găsit de Sughiț si prietenii lui (sezon 1, episodul 4), fiind o specie necunoscută acestia îi dau un nume, mai precis Taifumerang. |
20231101.ro_1126256_22 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Pârjolul e dragonul care a fost găsit de Galeata si Terci pe o insulă și este adus de Calaretii Dragonilor pe insula Berk (sezon 2, episodul 10) |
20231101.ro_1126256_23 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Terorile Teribile sunt niște dragoni mici care îi avertizează pe Sughiț și pe prietenii săi de orice necaz. |
20231101.ro_1126256_24 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragonii | Dragonii | Moartea șoptită e dragonul care face tuneluri sub pământ aruncând țepi din fiecare parte a corpului. |
20231101.ro_1126279_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus | Battus | Battus este un gen de fluturi din Lumea Nouă care sunt găsiți de obicei în jurul plantelor cățărătoare din genul Aristolochia. Omida are ca principală sursă de hrană aceste plante otrăvitoare, ceea ce face și insecta otrăvitoare; ei au un gust prea rău pentru a îndepărta prădătorii. Din moment ce păsările evită aceste specii de fluturi, alte specii de fluturi coadă-de-rândunică le imită coloritul. Speciile comune din America de Nord sunt Battus polydamas și Battus philenor. |
20231101.ro_1126279_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus | Battus | Edwin Möhn, 2002 Schmetterlinge der Erde, Fluturii Lumii Part V (5), Papilionidae II:Battus. Edited by Erich Bauer and Thomas Frankenbach Keltern : Goecke & Evers ; Canterbury : Hillside Books.ISBN 978-3-931374-70-9 Ilustrează și identifică 14 specii și 49 de subspecii. |
20231101.ro_1126281_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus%20polydamas | Battus polydamas | Anvergura aripilor este de 90-120 mm, asta fără măsurătorile cozii. Partea superioară a aripilor este neagră și are o bandă submarginală largă formată din mici puncte galbene. Partea inferioară a aripilor din față au același model, în timp ce aripile din spate conțin un model ce constă în lunule roșii. Această specie se găsește din aprilie până în noiembrie. |
20231101.ro_1126281_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus%20polydamas | Battus polydamas | Se găsește în zona neotropică din America de Nord și America de Sud, și în părțile sudice ale zonei neartctice nord-americane din Mexic. |
20231101.ro_1126281_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus%20polydamas | Battus polydamas | Battus polydamas este în principal prezent în pădurile deschise și în zonele și câmpurile abandonate. |
20231101.ro_1126281_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus%20polydamas | Battus polydamas | Mathew, G. F. Life history of Papilio archidamas Entomologist's Monthly Magazine 14(163): 152-153 (1877) |
20231101.ro_1126283_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus%20philenor | Battus philenor | Battus philenor este o specie de fluture coadă-de-rândunică găsit în America de Nord și în America Centrală. Culoarea lor este neagră iar aripile sunt albastre iridescente cu pete portocalii pe exterior, iar pe interior pete albe. Au multe habitate diversificate, dar adesea se găsesc în păduri. Omizile care pot fi negre sau roșii ca și culoare au ca sursă principală de hrană speciile de plante de Aristolochia, devenind astfel o specie otrăvitoare, atât în faza larvară, cât și în cea adultă. Însă, adulții se hrănesc cu nectarul mai multor specii de plante cu flori. |
20231101.ro_1126283_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Battus%20philenor | Battus philenor | Edwin Möhn, 1999 Schmetterlinge der Erde, Fluturii Lumii partea a VIII-a (8) , Papilionidae V. Fluturi Neotropicali Noi și Rari. Editată de către Erich Bauer și Thomas Frankenbach Keltern : Goecke & Evers ; Canterbury : Hillside Books. ISBN 978-3-931374-75-4 2, plate 2, f. 3-4, pl. 16, f. 1-2 |
20231101.ro_1126305_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Nineta%20Gusti | Nineta Gusti | Nineta Gusti (n. 14/27 noiembrie 1913, Iași – d. 4 iunie 2002, Crevedia, județul Dâmbovița) a fost o actriță română de teatru și film. A primit titlul de Artist Emerit. |
20231101.ro_1126305_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Nineta%20Gusti | Nineta Gusti | A copilărit la Vălenii de Munte, în casa pictorului Nicolae Tonitza. Casa copilăriei sale a făcut-o apoi să-și dorească să aibă și ea o casă la țară. |
20231101.ro_1126305_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Nineta%20Gusti | Nineta Gusti | A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București, având-o ca profesoară pe Lucia Sturdza-Bulandra. După absolvire, a fost actriță la teatrele Armatei, Bulandra, Nottara și Teatrul de Comedie. A jucat în spectacole precum Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Trei surori de Anton Cehov, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Moș Goriot de Honoré de Balzac, Căsătoria de Nikolai Gogol, Casa cu două intrări de Pedro Calderón de la Barca, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Doctor fără voie de Molière etc. A interpretat roluri și în piesele de teatru radiofonic. |
20231101.ro_1126305_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Nineta%20Gusti | Nineta Gusti | Actrița a afirmat că teatrul a fost marea ei iubire: „La teatru mă simțeam ca la mine acasă; era meseria mea; erau rolurile mele care îmi aparțineau și mi-au fost toate la fel de dragi. Deși aveam emoții puternice de fiecare dată, n-am zbârcit-o niciodată”. |
20231101.ro_1126305_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Nineta%20Gusti | Nineta Gusti | Nineta Gusti a debutat în cinematografie cu un rol în filmul Doi vecini (1959) regizat de Geo Saizescu. A fost căsătorită timp de 15 ani cu actorul Radu Beligan, cu care nu a avut copii. Vorbind despre căsătorie, ea a afirmat următoarele: „Cât despre căsătorie, eu nu am ținut niciodată la asta și nici nu cred în ea. Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii ăștia am fost căsătoriți; noi am fost 15 ani împreună”. |
20231101.ro_1126305_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Nineta%20Gusti | Nineta Gusti | A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1960). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. |
20231101.ro_1126305_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Nineta%20Gusti | Nineta Gusti | Actrița a părăsit Bucureștiul prin 1970, mutându-se la Crevedia, unde a locuit într-o casă țărănească cu curte. Avea în fața casei o grădiniță cu flori pe care o îngrijea. În ultimii ani, a dus un trai mai greu: uneori nu a avut nici măcar lemne cu care să-și încălzească soba, iar acoperișul casei s-a ruinat. UNITER-ul îi trimitea în fiecare lună pachete cu alimente, iar la Gala Artiștilor din 2001 a fost premiată cu 80 de milioane de lei vechi. În februarie 2002 a suferit o pareză, fiind țintuită la pat și trebuind să renunțe la fumat. Vorbind despre moarte cu o lună înainte de deces, Nineta Gusti a spus: „Eu nu cred în moarte, ci în plecare; o să plec pe o planetă cu oameni mai buni și mai frumoși care să se iubească între ei”. |
20231101.ro_1126306_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Interpol%20%28forma%C8%9Bie%29 | Interpol (formație) | Interpol este o formație americană de rock din Manhattan, New York. Înființată în 1997, compoziția originală era formată din Paul Banks (solist, chitară ritmică), Daniel Kessler (chitară principală, acompaniament vocal), Carlos Dengler (chitară bas, claviatură) și Greg Drudy (tobe). Drudy a părăsit trupa în 2000 și a fost înlocuit de Sam Fogarino. Dengler a plecat să urmărească alte proiecte în 2010, Banks preluând rolul suplimentar de basist în detrimentul unui nou membru. |
20231101.ro_1126306_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Interpol%20%28forma%C8%9Bie%29 | Interpol (formație) | Făcându-și debutul la Luna Lounge alături de trupe precum The Strokes, Longwave, The National și Stellastarr, Interpol este una dintre trupele asociate cu scena muzicală indie din New York și una dintre trupele care au apărut din renașterea post-punk a anilor 2000. Sunetul formației este, în general, un amestec de bas staccato și chitară ritmică, armonizată, cu un mix greu, atrăgând comparații cu trupe post-punk, cum ar fi Joy Division, Television și The Chameleons. Trupa nu are un compozitor principal, fiecare membru contribuind la compoziție. |
20231101.ro_1126306_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Interpol%20%28forma%C8%9Bie%29 | Interpol (formație) | Albumul de debut al formației Interpol, Turn On the Bright Lights (2002) a fost aclamat de critici, ajungând pe locul 10 pe lista NME (New Musical Express) a celor mai bune albume ale anului și pe locul 1 pe lista Pitchfork Media cu primele 50 de albume ale anului. Discurile ulterioare, Antics (2004) și Our Love to Admire (2007), au adus un succes critic și comercial mai mare. Trupa și-a lansat cel de-al patrulea album auto-intitulat în septembrie 2010, apoi a intrat în pauză în timp ce se concentra asupra altor proiecte. Cel de-al cincilea album de studio, El Pintor, a fost lansat în septembrie 2014. Trupa a început un turneu aniversar pentru Turn On the Bright Lights în 2017, interpretând albumul în întregime. Al șaselea album de studio al trupei, Marauder, a fost lansat în august 2018. |
20231101.ro_1126336_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Microcanionul%20%C3%AEn%20bazalt%20de%20la%20Hoghiz | Microcanionul în bazalt de la Hoghiz | Microcanionul în bazalt de la Hoghiz (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Hoghiz. |
20231101.ro_1126336_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Microcanionul%20%C3%AEn%20bazalt%20de%20la%20Hoghiz | Microcanionul în bazalt de la Hoghiz | Aria naturală cu o suprafață de 2 hectare se află în Depresiunea Hoghizului (în zona de interferență a Munților Perșani cu bazinul transilvan, în apropierea intrării în rezervația Pădurea Bogății), în partea nord-estică a județului Brașov și cea sud-estică a satului Hoghiz, lângă drumul național DN13 care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. |
20231101.ro_1126336_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Microcanionul%20%C3%AEn%20bazalt%20de%20la%20Hoghiz | Microcanionul în bazalt de la Hoghiz | Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și reprezintă un relief cu formațiuni bazaltice de tipul unui canioan (de dimensiuni reduse) aflat pe valea Hoghizului, rezultat în urma unor activități de erupții vulcanice intense petrecute în Munții Perșani în perioada Cuaternarului, ultima eră geologică din istoria Pământului. |
20231101.ro_1126340_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul%20Haller%20din%20G%C3%A2rbou | Castelul Haller din Gârbou | Castelul Haller (cunoscut local și sub numele de Burgul) este o construcție tip conac din localitatea Gârbou, județul Sălaj. Aceasta este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. În vatra satului Gârbou au fost descoperite vestigiile unei așezări romane fortificate din secolul I d. Hr., probabil un castru roman, fortificații ce au stat la baza construirii castelului familiei Haller. Castelul din Gârbou datează din 1776, fiind ridicat de către János Haller, biserica cu turn de piatră romano-catolică sau capela de curte a castelului fiind construită în 1783. |
20231101.ro_1126340_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul%20Haller%20din%20G%C3%A2rbou | Castelul Haller din Gârbou | Din fostul ansamblu arhitectonic de stil baroc supraviețuiesc astăzi, parțial, poarta, o fântână franceză și biserica, toate aflate într-o avansată stare de degradare. |
20231101.ro_1126340_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul%20Haller%20din%20G%C3%A2rbou | Castelul Haller din Gârbou | Castelul, conform unei inscripții care se mai vede pe ruinele porții, a fost ridicat de către contele János Haller în anul 1766 și reprezenta un valoros complex arhitectonic de stil baroc compus din pavilion rezidențial, biserică, poartă, fântână și ziduri de apărare. Evoluția domeniului Haller din Gârbou a fost strâns legată de cea a domeniului aparținând baronului Miklós Wesselényi, din Jibou, denumit și „bourul din Jibou”. Între cei doi a existat o permanentă concurență, atât în plan politic și militar, cât și în plan sentimental. O antecesoare a fostului vicepreședinte al SUA, Al Gore, s-a căsătorit cu contele Haller de Sânpaul, cel care construise castelul de la Gârbou. |
20231101.ro_1126340_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul%20Haller%20din%20G%C3%A2rbou | Castelul Haller din Gârbou | Pe 16 octombrie 1781, aristocratul Miklós Wesselényi a atacat castelul cu o armată formată din 540 de dărăbani și iobagi. Acțiunea războinică n-a avut cauze politice, ci mai degrabă sentimentale. Curând după acest eveniment, împăratul Iosif al II-Iea de Habsburg, care fusese și el agasat de marele senior din Jibou, l-a închis în temniță pe Wesselényi. După aceste episoade mai mult sau mai puțin sângeroase, castelul a avut o evoluție pașnică vreme de peste 100 de ani. Clădirile au fost distruse în 1944, iar materialele de construcții au fost furate de localnici. Ruinarea ansamblului arhitectural baroc a început, cel mai probabil, încă din anii '70, după abandonarea sa de către autoritățile comuniste, ce l-au folosit o perioadă îndelungată ca sediu de CAP și depozit de cereale și fructe. |
20231101.ro_1126342_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Fructe de pădure este un film românesc din 1983, regizat de Alexandru Tatos după un scenariu scris de Dumitru Radu Popescu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Manuela Boboc, Ion Fiscuteanu, Mariana Mihuț, Ion Besoiu, Gabriela Rătescu, Cornel Mihalache și Nicolae Diaconu. |
20231101.ro_1126342_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Fructe%20de%20p%C4%83dure%20%28film%29 | Fructe de pădure (film) | Filmul prezintă greșeala săvârșită de o adolescentă naivă, care este sedusă de un soldat și rămâne însărcinată. Tânărul iresponsabil refuză să-și ia răspunderea pruncului ce urmează să se nască, iar, pentru a-i da copilului un tată, fata este constrânsă de împrejurări să se căsătorească cu un bărbat mai în vârstă, pe care nu-l iubește. |