_id
stringlengths 15
24
| url
stringlengths 31
291
| title
stringlengths 1
164
| text
stringlengths 100
32.3k
|
|---|---|---|---|
20231101.ro_1126569_28 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Eglantine Lafourchette - fiica precedentului, 45 de ani, "bondoacă, scundă, grasă, compactă, rotundă, sferică" |
20231101.ro_1126569_29 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | San Carlos și banda sa fac contrabandă cu trabucuri. Șeful vămii, François Dubois, se amestecă în bandă. Contrabandiștii se reunesc la frontieră și, în ciuda tuturor eforturilor autorităților, reușesc să-și treacă marfa cu ajutorul unei bărci transformate ca să le slujească scopurilor. |
20231101.ro_1126569_30 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Acest jurnal de călătorie a fost scris de Jules Verne în 1859 pe baza excursiei întreprinse de el și de Aristide Hignard în Scoția în vara aceluiași an. Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în 1862, dar acesta l-a refuzat, așa încât Verne l-a pus deoparte, folosindu-l doar pentru se inspira în descrierile făcute Scoției în romanele Indiile negre și Raza verde. |
20231101.ro_1126569_31 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Textul a fost descoperit un secol mai târziu în arhivele orașului Nantes, fiind publicat pentru prima oară în 1989. |
20231101.ro_1126569_32 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Romanul a fost scris în 1863, dar Hetzel a refuzat publicarea lui, considerând că pesimismul cărții ar avea repercusiuni negative asupra carierei înfloritoare a autorului. El i-a sugerat scriitorului să mai aștepte 20 de ani înainte să o publice, dar acesta a închis cartea într-un seif și a uitat-o acolo. Manuscrisul avea să fie descoperit abia în 1989 de un strănepot al lui Jules Verne, fiind publicat pentru prima oară în 1994 la editura Hachette. |
20231101.ro_1126569_33 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | În acest roman Jules Verne face unele dintre cele mai avangardiste previziuni ale sale, printre care se numără Distrugerea Reciprocă Asigurată, zgârie-norii, motorul cu ardere internă, trenurile de mare viteză, calculatorul de buzunar, Internetul (o rețea de comunicație mondială "telegrafică"), scaunul electric sau calculatorul. |
20231101.ro_1126569_34 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Textul a fost scris de Jules Verne în 1863 și a apărut în decembrie același ani în Musée des familles. |
20231101.ro_1126569_35 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Sătul să tot discute pe marginea diferitelor călătorii ale enormului balon de șase mii de metri cubi al lui Nadar, Géant, Verne s-a interesat de dezvoltarea elicopterului, preconizat de Gustave Ponton d'Amécourt. De altfel, Nadar milita alături de el pentru vehiculele mai grele ca aerul. Împreună cu Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle, Ponton d'Amécourt avea să fondeze Societatea de încurajare a locomoției aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul, al cărei cenzor a fost Verne și care aduna multe nume ilustre, printre care Victor Hugo. Manifestul ei a fost publicat în ziarul La Presse pe 31 iulie 1863. Societatea avea să fondeze ulterior revista L'Aéronaute , care a apărut până în 1910 |
20231101.ro_1126569_36 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Acest roman a apărut în 1864 în volum in-12, fără ilustrații. Jules Verne a modificat romanul și l-a reeditat, acesta devenind partea a doua a operei Căpitanul Hatteras. |
20231101.ro_1126569_37 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Textul este o autobiografie scrisă de Jules Verne în 1890. La cererea lui Théodore Stanton, ziarist american și corespondent al agenției Associated Press la Paris, autorul îi încredințează manuscrisul. Traducerea englezească apare pe 9 aprilie 1891 la Boston sub titlul The Story of my Boyhood. |
20231101.ro_1126569_38 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Verne reunește sub acest titlu și alte nuvele pe care speră să le publice în volum. Îi vorbește lui Louis-Jules Hetzel despre proiect, dar acesta este reticent în a accepta, deoarece nu dorește - așa cum o făcuse tatăl său - să integreze și nuvele în ciclul Călătoriilor extraordinare. |
20231101.ro_1126569_39 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | Pe prima pagină se află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă Souvenirs d'enfance et de jeunesse, el mai notează titluri ca Aventurile familiei Raton, Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol sau Contele de Chanteleine. |
20231101.ro_1126569_40 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Opere%20inedite%20ale%20lui%20Jules%20Verne | Opere inedite ale lui Jules Verne | În 1931, manuscrisul este cumpărat la Londra de Fundația Martin Bodmer, care autorizează apariția sa în revista Cahiers de L'Herne, într-un număr consacrat lui Verne. |
20231101.ro_1126612_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulfamid%C4%83 | Sulfamidă | Sulfamidele (denumite și sulfanilamide sau sulfonamide antibacteriene) reunesc o clasă de antibiotice sintetice (chimioterapice) bacteriostatice și cu spectru larg, în a căror structură se regăsește grupa funcțională sulfonamidă. Acești compuși pot fi considerați a fi derivați substituiți la azotul amidic de sulfanilamidă, care este unul dintre primele antimicrobiene descoperite. |
20231101.ro_1126612_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulfamid%C4%83 | Sulfamidă | Majoritatea sulfamidelor antibacteriene sunt derivați ai acidului p-aminobenzensulfonic. Această clasă de substanțe medicamentoase a avut cel mai mare succes chimioterapeutic datorită ridicatei activități antimicrobiene și spectrului larg de acțiune asupra cocilor gram-pozitivi și gram-negativi. Acest grup de medicamente chimioterapice are acțiune în general bacteriostatică (dar în concentrații mari ele devin bactericide), împiedică înmulțirea și scade vitalitatea microorganismelor și astfel cauzează moartea lor. În deceniul care a urmat descoperirii sulfamidei au fost sintetizate și cercetate peste 5400 de substanțe. |
20231101.ro_1126612_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulfamid%C4%83 | Sulfamidă | Unele sulfamide prezintă și o acțiune diuretică, hipoglicemiantă și inhibă anhidraza carbonică. Există și formulări medicamentoase contra coccidiozei, de uz veterinar, contra bolii păsărilor de casă (pui de găini, pui de curcan, fazan), a oilor, bovinelor sau a iepurilor. |
20231101.ro_1126612_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulfamid%C4%83 | Sulfamidă | Sulfamidele sunt primele antibiotice cu spectru larg descoperite înaintea penicilinei. Medicul și bacteriologul german laureat cu premiul Nobel (1939) Gerhard Domagk (1895-1964) a descoperit Prontosilul (sulfamidocrizoidina), prima sulfamidă care avea un spectru antibiotic restrâns. De aceea prontosil a fost folosit ulterior în combinație cu trimetoprimul (C14H18N4O3) în raport de 5:1. |
20231101.ro_1126612_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulfamid%C4%83 | Sulfamidă | Odată ajunse în interiorul celulei bacteriene, moleculele de sulfonamide antibacteriene se comportă ca inhibitori competitivi ai dihidropteroat-sintetazei (DHPS), care este o enzimă implicată în biosinteza folaților. Astfel, mecanismul de acțiune imprimă un efect bacteriostatic și de inhibare al creșterii și multiplicării bacteriilor, însă sulfamidele nu duc la moartea bacteriilor. Spre deosebire de bacterii, la om aportul de acid folic (vitamina B9) se realizează prin dietă. |
20231101.ro_1126705_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/SS%20Baltic | SS Baltic | SS Baltic a fost un pachebot de 23876 tone brut construit în anul 1903 de către Harland & Wolff, Belfast pentru White Star Line. Detaliile ei erau - lungime x 709.2ft fascicul de 75.6ft, două pâlnii, patru stâlpi, șurub twin și o viteză de 17 noduri. Nu a fost de cazare pentru 425-clasa 1, 450-clasa 2 și 2.000 de pasageri din clasa treia. Lansat pe 21/11/1903, ea a a navigat de la Liverpool în timpul primei călătorii la New York, pe 29/6/1904. În 1909 ea a salvat supraviețuitori ai coliziuni între Republica și Florida de pe coasta Statelor Unite, în care Republica sa scufundat. La data de 12/12/1918 a început primul ei voiaj, după armistițiu, de la Liverpool la New York, iar în 1927 a fost modificat de cazare ei de a transporta 393-cabina de clasă, 339-un turist clasa și 1150-3a pasagerii din clasa. La data de 17/9/1932 ea a început călătoria ultima ei de la Liverpool la New York și Liverpool și pe 17/2/1933 a navigat pentru Osaka, Japonia, unde a fost dezmembrată. |
20231101.ro_1126725_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Robin%20Stjernberg | Robin Stjernberg | Robin James Olof Stjernberg(născut la 22 februarie 1991, Suedia) este un căntăreț suedez de muzică pop. El a reprezentat Suedia la Concursul Muzical Eurovision 2013, după ce a câștigat Melodifestivalen, cu piesa „You”. |
20231101.ro_1126725_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Robin%20Stjernberg | Robin Stjernberg | Stjernberg a câștigat în 2006 premiul Sommarchansen, iar în 2007 a participat la un eveniment cu 15 finaliști pentru a ocupa un loc în trupa What's Up!. Trupa a lansat un album care a fost pe locul 40 în Suedia și câteva piese, cele mai bine clasate fiind "Go Girl!" și "If I Told You Once". |
20231101.ro_1126725_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Robin%20Stjernberg | Robin Stjernberg | După concurs acesta și-a lansat primul single "All This Way" la 2 decembrie 2011 și a semnat cu casa de discuri Lionheart Music Group. Primul său album a fost My Versions lansat la 4 ianuarie 2012. |
20231101.ro_1126725_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Robin%20Stjernberg | Robin Stjernberg | Stjernberg a luat parte la Melodifestivalen în 2013 și s-a calificat în finala națională. El va reprezenta Suedia la Concursul Muzical Eurovision 2013 cu piesa "You". |
20231101.ro_1126727_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Atacama%20Large%20Millimeter/submillimeter%20Array | Atacama Large Millimeter/submillimeter Array | Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (prescurtat ALMA, care înseamnă suflet în spaniolă) este un radiotelescop interferometric situat la altitudinea de 5100 m, în deșertul Atacama din Chile. El constă dintr-o rețea de 66 de antene (54 cu diametrul de 12 m și 12 cu diamerul de 7 m), care observă în domeniul lungimilor de unde milimetrice și submilimetrice. ALMA va furniza date referitoare la apariția stelelor în Universul timpuriu și imagini detaliate despre formarea stelelor și planetelor. |
20231101.ro_1126727_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Atacama%20Large%20Millimeter/submillimeter%20Array | Atacama Large Millimeter/submillimeter Array | Prima antenă a fost montată în noiembrie 2009. Radiotelescopul a devenit complet funcțional și a fost inaugurat oficial la 13 martie 2013. |
20231101.ro_1126727_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Atacama%20Large%20Millimeter/submillimeter%20Array | Atacama Large Millimeter/submillimeter Array | Cu un buget de circa un miliard de euro, ALMA este cel mai mare radiotelescop din lume. El reprezintă un parteneriat între Europa (European Southern Observatory – ESO), SUA (National Radio Astronomy Observatory – NRAO) și Japonia (National Astronomical Observatory of Japan – NAOJ). |
20231101.ro_1126727_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Atacama%20Large%20Millimeter/submillimeter%20Array | Atacama Large Millimeter/submillimeter Array | De la punerea parțială în serviciu, în octombrie 2011, ALMA permite observarea a două galaxii aflate în coliziune, la 70 de milioane de ani lumină, în constelația Corbul. |
20231101.ro_1126732_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Ordinul Sfântului Mormânt este un ordin religios creat de Godefroy de Bouillon după cucerirea Ierusalimului de către cruciați în 1099. Constituit de călugări, acest ordin avea drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. |
20231101.ro_1126732_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | După pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu al VIII-lea a decis suprimarea ordinului canonic și încorporarea sa în Ordinul Ioaniților. |
20231101.ro_1126732_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Unii istorici arheologi din secolul al XIX-lea, continuând tradiția istoriografilor ordinului Sfântului Mormânt, doreau să-i atribuie acestuia o origine pseudo-mitică în timp ce, după examinarea mai atentă a izvoarelor, se dovedește că este vorba de un ordin creat în Țara sfântă de Godefroy de Bouillon cel mai probabil în anul 1099. |
20231101.ro_1126732_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Reveniți acasă din Țara sfântă, după pierderea Statelor latine din Orient, primii istorici ai ordinului consideră drept fondatori ai acestuia trei personaje glorioase: apostolul Iacob, împărăteasa Elena și împăratul Carol cel Mare ; toți trei sunt legați într-un fel sau altul de Sfântul Mormânt. |
20231101.ro_1126732_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Iacob cel Bătrân, cel pe care Evangheliile îl numesc « fratele Domnului », devine, după moartea lui Iisus, responsabilul comunității creștine din Ierusalim, fiind considerat primul ei episcop. Călugărițele Sfântului Mormânt îl consideră fondatorul ordinului lor și îi atribuie desemnarea unei gărzi la mormântul lui Iisus. |
20231101.ro_1126732_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Împărăteasa Elena, mama lui Constantin, s-a stabilit la Ierusalim in 326 înainte de a se retrage în Bitinia. Tradiția catolică o consideră inițiatoarea lucrărilor de construcție a Bisericii Sfântului Mormânt după ce a dărâmat un templu al zeiței Venus pe care împăratul Hadrian îl construise pe acel loc. Tocmai cu această ocazie, Elena face o descoperire importantă pentru religia creștină odată cu identificarea Sfintei Cruci. Ea este deci, în mod absolut firesc desemnată drept fondatoarea ordinului de către cavalerii din secolul al XVI-lea. Ea este de asemenea frecvent reprezentată în veșminte de călugăriță a Sfântului Mormânt. |
20231101.ro_1126732_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Carol cel Mare trimite două ambasade pe lângă califul Bagdadului, cerând un protectorat liber în Țara sfântă. Printre celelalte Cântece de gestă Ciclul regelui povestește despre aventurile sale legendare pe Mediterana și despre pelerinajul său la Ierusalim. De acees devine absolut firesc, ca el să fie considerat fondatorul ordinului. |
20231101.ro_1126732_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Cu ocazia primei cruciade, ducele Lorenei Inferioare, Godefroy de Bouillon este printre primii la cucerirea Ierusalimului în 1099. În frunte sunt Letold și Gilbert de Tournai, apoi vin Godefroy și fratele său, Eustache. |
20231101.ro_1126732_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | După cucerirea orașului, cruciații îi propun coroana de rege al Ierusalimului, dar el refuză pe motiv că nu poate să poarte o coroană de aur, acolo unde Iisus Hristos a trebuit să poarte o coroană de spini.El acceptă atunci responsabilitatea de apărător al Sfântului Mormânt cu titlul de baron. |
20231101.ro_1126732_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Tocmai în calitate de apărător al Sfântului Mormânt, el a constituit, după modelul unei grupări de călugări pe care o întemeiase la Anvers înaintea plecării sale în cruciadă, un capitul al Sfântului Mormânt pentru a proteja mormântul lui Hristos și pentru a-l ajuta pe patriarh să organizeze viața spirituală a comunității. |
20231101.ro_1126732_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | În jurul acestei grupări, se adună într-o frăție bărbați și femei devotați care constituie o categorie aparte. Unii cruciați, rămași în Țara sfântă, își pun în mod spontan armele în slujba călugărilor pentru a proteja și a apăra Sfântul Mormânt și capitulul având statutul de "dăruiți", adică laici, dar în slujba religiei. |
20231101.ro_1126732_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Capitulul este compus din douăzeci de preoți de mir (cler secular) care trăiau în comunitate. Adoptând regulile Sfântului Augustin din 1114, gruparea devine un ordin monahal în toată legea sub numele de Ordinul Sfântului Mormânt cu recunoașterea Papei Pascal al II-lea. Acești "milites sancti Sepulcri", cavaleri nobili care și-au pus viața în slujba religiei , sunt acum sub o dublă dependență, una religioasă față de călugări și alta caritabilă față de Ospitalieri, care îi întrețin. |
20231101.ro_1126732_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | La început, succesul cruciaților liberi permite dezvoltarea tuturor ordinelor din Țara sfântă precum ordinul ospitalier al Sfântului Ioan de la Ierusalim creat de fratele Gérard în jurul anului 1080 și oficializat printr-o bulă papală Pascal al II-lea în 1113sau ordinul militar al Templului creat de Hugues de Payns in 1120 cu ocazia sinodului de la Nablus (Nabulus). Înainte de crearea acestor “săraci cavaleri ai lui Hristos și ai templului lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din milites sancti Sepulcri încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o parte și milites sancti Sepulcri pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. |
20231101.ro_1126732_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din regatul Ierusalimului, mai mult de un sfert din Orașul sfânt aparținându-le. Pentru că erau proprietari, ei trebuiau să asigure un contingent de militari în caz că regele din Ierusalim decreta mobilitatea. Această obligație militară, derivată din obligațiile feudale, i-a determinat o lungă perioadă de timp pe istorici să creadă, în mod greșit, că ordinul Sfântului Mormânt era un ordin militar. |
20231101.ro_1126732_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Notorietatea Ierusalimului a permis ordinului să se răspândească în Occident, în toate țările creștine. Grupările Sfântului Mormânt stabilite în Franța, în Germania, în Polonia, în Anglia, în Spania și în Țările de Jos, erau toate dependente de așezămantul-mamă de la Ierusalim, ele respectau aceleași reguli ale Sfântului Augustin și aveau aceeași liturghie. |
20231101.ro_1126732_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | În același fel și din aceleași motive, tinerilor pelerini care se angajau în frăția milites sancti Sepulcri, călugării le ofereau binefacerile religiei și în schimb, ei aduceau ordinului forța armelor lor. |
20231101.ro_1126732_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | După ce au fost învinși în bătălia de la Hattin din 4 iulie 1187, cavalerii liberi vor pierde o mare parte din Statele latine din Orient inclusiv Ierusalimul. În aceste condiții Ordinul Sfântului Mormânt se retrage la Saint-Jean-d’Acre. Negocierile dintre Richard Inimă de Leu și Saladin la sfârșitul celei de-a treia cruciade le permit pelerinilor să-și recâștige dreptul de acces în Ierusalim și ordinului să-și continue misiunea sa apostolică. Papii continuă să favorizeze ordinul care crește tot mai mult în importanță; Papa Urban al IV-lea îi acordă dispensă în 1262, permițând de asemenea ordinului să se elibereze de orice tutelă, nemaifiind dependent decât de Sfântul Scaun. Dar căderea definitivă a fortăreței Saint-Jean-d’Acre la 18 mai 1291 obligă ordinul să se retragă în Occident. |
20231101.ro_1126732_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Obligat să părăsească Țara Sfântă, ordinul Sfântului Mormânt se retrage în principal în așezământul Sfântului Luca din Perugia sau în diverse alte schituri ori mânăstiri din Occident precum cea din Orleans, fondată de Ludovic cel Tânăr la întoarcerea sa din cea de-a doua cruciadă. Starețul mânăstirii Sfântul Luca primește astfel titlul de maestru al ordinului. |
20231101.ro_1126732_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Dar în 1330, când papa Ioan al XXII-lea oficializează prezența creștină în Țara sfântă, el acordă franciscanilor și nu ordinului Sfântului Mormânt această misiune. De fapt, din Cipru unde ei se retrăseseră, franciscanii au fost într-o măsură mai mare sau mai mică permanent prezenți la Ierusalim. Era și normal să fie instituită Custodia franciscană asupra Țării sfinte. |
20231101.ro_1126732_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Importanța pe care o capătă în Europa demnitatea de cavaler în secolul al XIV-lea este la originea unei noi ceremonii desfășurate la mormântul lui Hristos. Pentru a atrage pelerini la locurile sfinte, custodia franciscană preia inițiativa « de a-i învesti cavaleri » pe nobilii pelerini. Acest obicei favorizează crearea unor grupuri frățești mai degrabă informale decât instituționale. În anumite perioade, a existat și intenția creării unui ordin militar al Sfântului Mormânt precum aceea a regelui Spaniei Filip Al II-lea, dar toate au eșuat din cauza opoziției sistematice a ordinului Sfântului Ioan de la Ierusalim. |
20231101.ro_1126732_20 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Într-adevăr, pentru a favoriza spiritul cruciadei și recucerirea mormântului lui Hristos, Papa Inocențiu al VIII-lea decide suprimarea ordinului Sfântului Mormânt unindu-l prin absorbție cu ordinul Ospitalierilor și cu transferul tuturor bunurilor. Această decizie este oficializată de bula papală Cum solerti meditatione care a a venit ca un trăsnet pe 28 martie 1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. |
20231101.ro_1126732_21 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc cu numele milites Sancti Sepulcri pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția ordinului suveran de Malta și a marelui maestru, care era oficial deținător al titlului, va dura până în 1868. Abia la douăzeci de ani După recrearea patriarhatului latin de la Ierusalim că în ianuarie 1868 a putut fi creat un alt ordin Equestris Ordo Sancti Sepulcri Hierosolymitani (ordinul ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim) fără posibilitatea de a-l numi pe patriarhul de la Ierusalim ca mare maestru al Ordinului. Cu toate acestea, ordinul ecvestru se consideră, în constituția sa (statutul său) și de origine străveche, fiind mereu se reorganizat și îmbogățit din motive istorice, juridice și spirituale. |
20231101.ro_1126732_22 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Primele veșminte erau albe, dar, după pierderea tuturor așezămintelor din Orient, cavalerii Sfântului Mormânt au adoptat , în semn de doliu, veșmântul negru pe care l-au păstrat și în continuare. Călugării purtau o cruce cusută pe veșmintele lor, crucea patriarhală latină cu dublă traversă roșie-stacojie. |
20231101.ro_1126732_23 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Simonetta Cerrini (préf. Alain Demurger), La Révolution des Templiers, Une histoire perdue du XIIe siècle, Perrin, avril 2007, 317 p. |
20231101.ro_1126732_24 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Alain Demurger, Les Templiers, une chevalerie chrétienne au Moyen Âge, Paris, Seuil, coll. « Points Histoire », 2008 (1re éd.2005), poche, 664 p. Bertrand Galimard Flavigny, Histoire de l'ordre de Malte, Librairie Académique Perrin, 2006, 1re éd., 334 p. |
20231101.ro_1126732_25 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Nikolas Jaspert, « Ordre du Saint-Sépulcre », dans Nicole Bériou (dir. et rédacteur), Philippe Josserand (dir.) et al. (préf. Anthony Luttrel & Alain Demurger), Prier et combattre : Dictionnaire européen des ordres militaires au Moyen Âge, Fayard, 2009, 1029 p. [prezentare on-line] |
20231101.ro_1126732_26 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Guillaume de Tyr, Histoire des croisades, Paris, Brière, coll. « Des mémoires relatifs à l'histoire de France de François Guizot », 1824 |
20231101.ro_1126732_27 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Alain Demurger, Chevaliers du Christ - les ordres religieux-militaires au Moyen âge (IXe-XVIe siècle), p. 31, 34 à 39 |
20231101.ro_1126732_28 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinul%20Sf%C3%A2ntului%20Morm%C3%A2nt | Ordinul Sfântului Mormânt | Jean-Pierre de Gennes (1995) Les chevaliers du Saint-Sépulcre de Jérusalem, vol. I, Mémoire et Documents, Versailles, |
20231101.ro_1126754_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Papa Francisc (născut Jorge Mario Bergoglio, ) al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741). De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit. |
20231101.ro_1126754_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Jorge Mario Bergoglio s-a născut în Buenos Aires într-o familie de emigranți italieni, fiind unul dintre cei cinci copii ai unui muncitor de cale ferată italian. A studiat chimia la Buenos Aires, apoi a urmat cursurile seminarului din cartierul Villa Devoto (Buenos Aires). La 11 martie 1958 a devenit novice în ordinul iezuit. A revenit în Argentina, unde a obținut licența în filosofie la Colegio Máximo San José din San Miguel (Buenos Aires), apoi a predat literatură și psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegio del Salvador din Buenos Aires. |
20231101.ro_1126754_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio a fost preotul greco-catolic Ștefan Czmil, refugiat din Ucraina, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteană. |
20231101.ro_1126754_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | La conclavul din 2005 Bergoglio a obținut în conformitate cu informațiile din presă - care se bazează pe declarațiile anonime ale unui cardinal - zece voturi în primul tur de scrutin, 35 în al doilea și 40 în al treilea. |
20231101.ro_1126754_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Papa Francisc a fost ales la conclavul din 2013 cu cel puțin 77 de voturi din 115. Conform unor surse ar fi întrunit consensul mai multor fracțiuni din conclav, ceea ce a dus la alegerea sa cu peste 90 de voturi din totalul de 115. |
20231101.ro_1126754_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Jorge Mario Bergoglio a intrat în Societatea lui Isus la 11 martie 1958 și a studiat pentru a deveni preot la seminarul iezuit în cartierul Villa Devoto din Buenos Aires. În 1960 Bergoglio a obținut o licențiere în filosofie de la Colegiul Maximo San Jose din San Miguel; în 1964 și 1965, a predat literatura și psihologia la Colegio de la Inmaculada, un liceu în provincia Santa Fe, Argentina, iar în 1966 el a predat cursuri de același fel la Colegio del Salvador din Buenos Aires. |
20231101.ro_1126754_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | În anul 1992 a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La 6 noiembrie 1998 i-a fost încredințată suplimentar jurisdicția episcopală asupra credincioșilor de rit bizantin din Argentina, inclusiv a celor aparținând Bisericii Române Unite cu Roma. Credincioșii din Argentina aparținători Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au din 1968 episcop propriu, sufragan (subordonat) arhiepiscopului de Buenos Aires. Între 2009-2011 episcop al ucrainienilor catolici din Argentina a fost Sviatoslav Șevciuc, actualul arhiepiscop de Kiev-Halici. |
20231101.ro_1126754_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | În consistoriul din 21 februarie 2001 papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal. |
20231101.ro_1126754_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Una dintre problemele delicate care au tensionat extrem relația dintre guvernul argentinian și cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost cea a căsătoriei între persoane de același sex. La 9 iulie 2010, cu o zi înainte de aprobarea unei legi care să permită această căsătorie, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a emis o notă în care proiectul legislativ, care prevedea că homosexualii s-ar putea căsători și ar putea adopta copii, era calificat ca "un război distructiv contra planului lui Dumnezeu". |
20231101.ro_1126754_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Președintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, a acuzat în termeni duri campania cardinalului Bergoglio împotriva legiferării căsătoriei între persoane de același sex, care a fost dezbătut în parlament. Cristina Fernández de Kirchner a apreciat poziția Bisericii ca aparținând „epocii medievale și Inchiziției”. |
20231101.ro_1126754_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Sergio Rubin, biograful lui Jorge Mario Bergoglio, a reținut poziția nuanțată a acestuia încă din timpul în care a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Astfel, arhiepiscopul Bergoglio s-a pronunțat în 2010 pentru uniunile civile între persoanele de același sex drept o soluție de compromis. Conform aceleiași surse, cei mai mulți episcopi argentinieni nu au aderat la soluția preconizată de arhiepiscop. |
20231101.ro_1126754_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | La 13 martie 2013, la ieșirea din conclavul însărcinat să-l aleagă pe succesorul papei demisionar Benedict al XVI-lea, cardinalul protodiacon Jean-Louis Tauran a pronunțat celebra formulă Habemus papam, anunțând lumii alegerea cardinalului Jorge Mario Bergoglio sub numele de Francisc. |
20231101.ro_1126754_12 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | În data de 14 martie 2013, prima zi de după alegerea sa în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, a vizitat Bazilica Santa Maria Maggiore și s-a închinat icoanei Salus populi Romani. La întâlnirea cu jurnaliștii din data de 16 martie 2013 a arătat că și-a ales numele de papă în amintirea lui Francisc de Assisi. Cu aceeași ocazie a spus că i s-a sugerat să-și ia numele de Adrian, în semn de continuitate cu papa Adrian al VI-lea. |
20231101.ro_1126754_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Slujba de inaugurare a pontificatului său a avut loc la 19 martie 2013. La această slujbă a participat și patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. Prezența patriarhului de Constantinopol a constituit o premieră pentru epoca modernă. |
20231101.ro_1126754_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | În data de 25 mai 2014, la 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre patriarhul Athenagoras și papa Paul al VI-lea la Ierusalim, papa Francisc s-a întâlnit, tot la Ierusalim, cu patriarhul Bartolomeu. |
20231101.ro_1126754_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | În ziua de 12 februarie 2016 papa Francisc a avut o întâlnire cu patriarhul Chiril I al Moscovei, în Havana, capitala Cubei, în urma căreia au semnat o declarație comună, cu 30 de paragrafe, în care, printre altele, cei doi își exprimă speranța că această întâlnire va deschide calea reducerii tensiunilor între greco-catolici și ortodocși, intensificate de conflictul din Ucraina. |
20231101.ro_1126754_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | De la invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, papa Francisc a luat diverse inițiative pentru a promova pacea. Papa Francisc a trimis doi cardinali de rang înalt, Konrad Krajewski și Michael Czerny, cu ajutor umanitar în Ucraina. Pe 25 martie 2022 papa Francisc a invocat ocrotirea Maicii Domnului atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina. |
20231101.ro_1126754_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Papa Francisc vorbește cursiv următoarele limbi: spaniolă, limba oficială a Argentinei, italiana - limba maternă a părinților -, engleza, franceza, latina, germana, limbă în care și-a redactat teza de filosofie. Posedă noțiuni de limbă portugheză. În domeniul literar Jorge Bergoglio apreciază cel mai mult scriitorii Friedrich Hölderlin, Jorge Luis Borges și Feodor Mihailovici Dostoievski. Îi plac de asemenea filmele neorealismului italian. Iubește fotbalul și este susținătorul echipei argentiniene San Lorenzo de Almagro din Primera División de Argentina. |
20231101.ro_1126754_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | În perioada 31 mai-2 iunie 2019 a avut loc vizita papei Francisc în România, sub genericul „Să mergem împreună!”. În data de 2 iunie 2019 a prezidat pe Câmpia Libertății din Blaj slujba de beatificare a episcopului Valeriu Traian Frențiu și a însoțitorilor acestuia, morți în închisorile comuniste. |
20231101.ro_1126754_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Diálogos entre Juan Pablo II y Fidel Castro, Dir. y coor. por Jorge Mario Bergoglio. Buenos Aires 1998, ISBN 978-987-507-074-5. |
20231101.ro_1126754_20 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Educar: exigencia y pasión desafíos para educadores cristianos. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2003, ISBN 9505124570. |
20231101.ro_1126754_21 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Ponerse la patria al hombro : memoria y camino de esperanza. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2004, ISBN 9505125119 |
20231101.ro_1126754_22 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | La nación por construir : utopía, pensamiento y compromiso : VIII Jornada de Pastoral Social. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2005, ISBN 9505125461 |
20231101.ro_1126754_23 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Corrupcion y Pecado. Algunas reflexiones en torno al tema de la corrupcion. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2006, ISBN 978-950-512-572-2 |
20231101.ro_1126754_24 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Jorge Mario Bergoglio, Abraham Skorka: Sobre el Cielo y la Tierra. Editorial Sudamericana, Buenos Aires 2010, ISBN 9789500732932 |
20231101.ro_1126754_25 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Nosotros como ciudadanos, nosotros como pueblo : hacia un bicentenario en justicia y solidaridad 2010-2016. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2011, ISBN 9789505127443. |
20231101.ro_1126754_26 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | 2010: Cardinal Argentin: Jorge Mario Bergoglio, Leonardo Sandri, Estanislao Esteban Karlic, Eduardo Francisco Pironio, Ral Primatesta, Livres Groupe, ISBN 978-1159403461 |
20231101.ro_1126754_27 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Primele cuvinte adresate de Episcopul Romei, Papa Francisc, de la balconul binecuvântărilor, Radio Vatican, 13 martie 2013. Accesat la 14 martie 2013. |
20231101.ro_1126754_28 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Povestea noului Suveran Pontif, umilul cardinal argentinian Jorge Mario Bergoglio. A renuțat la limuzina cu șofer pentru a călători cu autobuzul, 14 martie 2013, Paul Ciocoiu, Evenimentul zilei. |
20231101.ro_1126754_29 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Papa%20Francisc | Papa Francisc | Ce îl diferențiază pe papa Francisc de ceilalți Suverani Pontifi, 18 martie 2013, Alina Costache, RTV |
20231101.ro_1126766_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | Epoca de Aur este numele pe care propaganda oficială a vremii l-a atribuit perioadei istorice în care la conducerea Republicii Socialiste România s-a aflat dictatorul Nicolae Ceaușescu, între anii 1965-1989. Expresia Epoca de Aur a apărut și a fost folosită în anii '80, interval marcat în special de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și al familiei acestuia. De altfel, un alt termen utilizat de instituțiile și presa oficială pentru a desemna această perioadă era Epoca Nicolae Ceaușescu. |
20231101.ro_1126766_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | Instaurarea comunismului în România a început în 1945, odată cu ocupația sovietică, iar Republica Populară Română a fost proclamată pe 30 decembrie 1947. Sistemul liberal a fost abolit și Regele Mihai silit să abdice. Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretarul Partidului Muncitoresc Român, și sub atenta îndrumare a URSS, a început o amplă acțiune de sovietizare a țării care a durat până spre sfârșitul vieții liderului comunist. În 1964, cu un an înainte de moartea sa, Gheorghiu-Dej a decis să imprime un nou curs regimului politic, dând semnalul începerii desprinderii României de pe orbita Uniunii Sovietice. Între 15 – 22 aprilie 1964, în cadrul Plenarei Lărgite a C.C. al P.M.R., a fost dată publicității Declarația cu privire la poziția P.M.R. în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale, considerată mai apoi primul pas într-o politică de autonomie față de URSS. |
20231101.ro_1126766_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | Bolnav de cancer, Gheorghiu-Dej a încetat din viață la 19 martie 1965. Pe 22 martie 1965, Nicolae Ceaușescu, un lider care răspundea de sectoarele cheie ale puterii, armata, securitatea, justiția și miliția, a fost ales prim-secretar al partidului în cadrul Plenarei C.C. al P.C.R. |
20231101.ro_1126766_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | În primii ani de după venirea sa la putere, Ceaușescu a continuat politica de ieșire de sub tutela Moscovei începută de Gheorghiu-Dej înainte de moartea sa. În plan extern, Ceaușescu a inițiat o deschidere față de Occident, intensificând schimburile comerciale, politice, culturale și științifice dintre RSR și statele din Vest. România a fost prima țară din lagărul socialist care a stabilit relații diplomatice la rang de ambasadă cu Republica Federală Germania, pe 31 ianuarie 1967. De asemenea, RSR a fost singurul stat comunist care nu a rupt relațiile diplomatice cu Israelul în urma Războiului de Șase Zile. Dar unul din cele mai cunoscute momente politice din acei ani a fost condamnarea de către Nicolae Ceaușescu a intervenției militare, începută în noaptea de 20 spre 21 august 1968, a trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, intervenție care a pus capăt Primăverii de la Praga. Pe 21 august, la o manifestație organizată în Piața Palatului din București la care au luat parte zeci de mii de oameni, Ceaușescu a ținut un discurs de la balconul clădirii C.C. al PCR în care a calificat invazia armatelor țărilor comuniste drept „o mare greșeală, o primejdie gravă pentru pacea în Europa”. Discursul cu puternice accente antisovietice i-a creat lui Ceaușescu o mare popularitate la nivel intern și extern. |
20231101.ro_1126766_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | În această perioadă de început a regimului Ceaușescu au avut loc numeroase vizite bilaterale la nivel înalt. Președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford, precum și președintele francez Charles de Gaulle au vizitat România, iar Nicolae Ceaușescu a fost primit la Washington de președintele Jimmy Carter, iar la Paris de Georges Pompidou. S-au intensificat semnificativ și relațiile economice cu țările occidentale. În 1971, RSR a fost primită în Acordul General pentru Tarife și Comerț, iar în 1972 în Fondul Monetar Internațional, încheind apoi un acord cu Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. În 1975, Statele Unite au acordat României Clauza națiunii celei mai favorizate. Toate aceste tratate și înțelegeri au adus o oarecare prosperitate pe plan intern populației, care a beneficiat în același timp de o relativă deschidere și de un dezgheț în domeniile cultural, artistic sau științific. Publicații cunoscute din Occident au început să pătrundă în RSR, iar anumitor categorii sociale (scriitori, actori, sportivi etc) le-a fost permis în anumite condiții să călătorească peste hotare. Au existat filme realizate în coproducție cu studiouri din RFG, Franța sau Italia, iar unor companii străine li s-a dat acceptul să investească în RSR: Renault la Pitești, Citroën la Craiova etc. |
20231101.ro_1126766_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | Acesta era contextul în care, pe data de 6 iulie 1971, Nicolae Ceaușescu a ținut un discurs în fața Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român care a marcat o nouă perioadă de îngheț politic și reîntoarcere la realismul socialist. Discursul se intitula „Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”, dar este mult mai cunoscut în istoriografie sub numele de Tezele din iulie. |
20231101.ro_1126766_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | În iunie 1971, Nicolae Ceaușescu și alți oficiali de partid și de stat au efectuat o vizită de lucru în patru țări din Asia: Republica Populară Chineză (1-9 iunie), Republica Populară Democrată Coreeană (9-15 iunie), Republica Democrată Vietnam (15-19 iunie) și Republica Populară Mongolă (21-24 iunie). În acea vreme, China lui Mao Zedong se afla în plină Revoluție Culturală, iar Coreea de Nord era un stat izolat, marcat pe plan intern de o dictatură extrem de strictă și de un amplu cult al personalității președintelui Kim Ir Sen. |
20231101.ro_1126766_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | Acesta dezvoltase doctrina Juche („prin forțe proprii”), o teză care propovăduia un socialism cu caracteristici proprii. Printre principiile pe care se baza doctrina Juche se numărau o puternică postură militară și recurgerea doar la resursele naționale pentru dezvoltarea țării. Cei trei stâlpi ai doctrinei, enunțați de Kim Ir Sen în discursul său din 14 aprilie 1965, intitulat „Despre construcția socialismului și revoluția sud-coreeană în Republica Populară Democrată Coreeană”, erau: suveranitatea politică, independența economică și |
20231101.ro_1126766_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | autonomia militară. Practic, doctrina intenționa instituirea unui autoritarism izolaționist și autosuficient. |
20231101.ro_1126766_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | Se pare că Ceaușescu a fost profund impresionat de primirea care i-a fost făcută, marcată de manifestații publice și spectacole grandioase, precum și de felul în care liderii chinez și nord-coreean își conduceau țările, folosindu-se de Revoluția Culturală și de Tezele Juche. Unii comentatori consideră vizita liderului comunist român în țările din Asia drept principalul motiv pentru înghețul politic și cultural, hecatomba economică și izolaționismul în care s-a afundat România în anii care au urmat. |
20231101.ro_1126766_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | Există însă numeroși istorici și autori, printre care Adrian Cioroianu, Florin Constantiniu, Ioan Scurtu sau Vladimir Tismăneanu, care susțin că mini-revoluția culturală a lui Ceaușescu a fost lansată încă din anii 1968-1969, deci înainte de vizita în Asia. Acești autori consideră că liderul comunist român era de fapt un stalinist convins și că vizita în China și Coreea de Nord, din iunie 1971, doar i-a întărit lui Nicolae Ceaușescu o orientare ideologică deja formată. |
20231101.ro_1126766_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca%20de%20Aur%20%28Rom%C3%A2nia%29 | Epoca de Aur (România) | În orice caz, pe data de 6 iulie 1971, Nicolae Ceaușescu a convocat o ședință a Comitetului Politic Executiv al PCR în care a citit documentul intitulat „Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”. A doua zi, pe 7 iulie, documentul prezentat de Ceaușescu a fost publicat în oficiosul Scînteia. Pe data de 9 iulie, Secretarul General al PCR a prezentat o expunere a aceluiași document la tribuna Consfătuirii de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative. Cele 17 propuneri din această expunere, supranumite „Tezele din iulie”, sunt considerate de specialiști drept începutul unei „mini-Revoluții Culturale”, o ofensivă neo-stalinistă împotriva autonomiei culturale și un apel privind întoarcerea la conducerea strictă a realismului socialist. |
20231101.ro_1126776_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/National%20Radio%20Astronomy%20Observatory | National Radio Astronomy Observatory | National Radio Astronomy Observatory, prescurtat NRAO, este o organizație federală americană de cercetare în radioastronomie. NRAO proiectează, construiește și operează propriile radiotelescoape de mare sensibilitate. |
20231101.ro_1126784_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/National%20Astronomical%20Observatory%20of%20Japan | National Astronomical Observatory of Japan | National Astronomical Observatory of Japan, prescurtat NAOJ, în japoneză 国立天文台 kokuritsu tenmondai, este o organizație de cercetare în astronomie din Japonia, care operează câteva observatoare în Japonia și un observator în Hawaii. A rezultat din contopirea, în 1988, a trei instituții: Observatorul Astronomic din Tokio al Universității Tokio, Observatorul Internațional de Latitudine Mizusawa și o parte din Institutul de Cercetări Atmosferice al Universității Nagoya. |