Datasets:

rasdani

/

cohere-wikipedia-2023-11-ro-1.5k-articles

like 1

20231101.ro_17685_1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

Azerbaidjanul este unul dintre cele mai vechi state ale civilizației, fiind o țară cu o istorie străveche și bogată, pe teritoriul căreia de-a lungul secolelor s-a acumulat o bogată moștenire pentru tezaurul culturii mondiale. Descoperirea peșterii Azîh - unul dintre primele locuri unde a trăit omul, precum și a unor obiecte din epoca de piatră, demonstrează ca Azerbaidjanul este inclus în zona unde trăiau antropoizii. Procesul de formare a triburilor în această zonă a durat din mileniul III î.Hr. până în secolul I î.Hr. Primele formațiuni politice au apărut pe teritoriul Azerbaidjanului în secolul al IX-lea î.Hr. - statul Manna, care avea un nivel ridicat de dezvoltare economică și culturală, ai cărui locuitori credeau în fenomene naturale, Soare și Lună.

20231101.ro_17685_2

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

La începutul secolului al VI-lea î.Hr. Manna a fost cucerită de Media și religia oficială a devenit zoroastrismul, a cărui răspândire era legată de numeroasele zăcăminte de țiței și gaze, surse naturale de foc. Un rol important în istoria străveche a Azerbaidjanului l-au jucat statele Atropatena și Albania Caucaziană. Denumirea de Atropatena, provenită de la numele conducătorului ei, Atropat, s-a transformat mai târziu în Azerbaidjan. Anume în Atropatena a început procesul de formare a națiunii azere. În secolele III-V pe teritoriul Azerbaidjanului s-a răspândit creștinismul. Odată cu apariția în Transcaucazia a bisericilor creștine, viața laică și spirituală a căpătat un nou impuls de dezvoltare. La începutul secolului al V-lea a fost alcătuit alfabetul alban, care a impulsionat dezvoltarea învățământului. Multe monumente unice culturale ale literaturii și arhitecturii s-au păstrat până în zilele noastre.

20231101.ro_17685_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

La începutul secolului al VIII-lea Azerbaidjanul a fost cucerit de arabi și a devenit o parte a califatului arab sub denumirea vilaiat Arran. În această perioadă islamul devine principala religie a Azerbaidjanului, punând bazele unor noi tradiții și culturi. Între secolele IX-XII, se stabilesc triburi turcice, ce se amestecă cu localnicii de origine iraniană, cu arabi și albani, sinteza etnică constituind-o poporul Azer. Azerii, ca și alte națiuni care au adoptat islamul, se numeau musulmani și contribuiau la dezvoltarea culturii musulmane. În acea perioadă Azerbaidjanul a îmbogățit tezaurul culturii mondiale, dând lumii mulți savanți, poeți și arhitecți iluștri. În perioade diferite ale evului mediu, pe teritoriul Azerbaidjanului s-au evidențiat formațiunile statale Qaraqoyunlu, Agqoyunlu și statul Safevizilor. Rutele comerciale dintre Europa și Asia au făcut ca Azerbaidjanul, care se afla la întretăierea lor, să intre în sfera de interese ale altor state. Cu toate acestea, în sec. XVIII pe teritoriul Azerbaidjanului au apărut state independente – hanate. Însă diferendele dintre Rusia, Turcia și Iran, care s-au accentuat în secolele XVIII-XIX, au transformat Azerbaidjanul într-o arenă a războaielor. În baza tratatului de la Turkmanciai (1828) Rusia și Iranul au împărțit între ele Azerbaidjanul istoric: partea de nord a revenit Rusiei, iar cea de sud Iranului. Acum, în Iran trăiesc în jur de 25-30 milioane de azeri.

20231101.ro_17685_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

După Primul Război Mondial, în anul 1918, a fost fondată Republica Democratică Azerbaidjan, devenind astfel prima republică dintre țările musulmane. A putut exista până în 1920, când a fost ocupată de armata sovietică. Azerbaidjanul și-a recâștigat independența în 1991.

20231101.ro_17685_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

În prezent, Azerbaidjanul are un conflict militar cu Armenia, care a ocupat 20% din teritoriul Azerbaidjanului Karabahul și în urma căruia aproape 800.000 persoane au fost obligate să se refugieze, trăind până în prezent fără locuință.

20231101.ro_17685_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

Azerbaidjanul este caracterizat de o varietate peisagistică impresionantă. Peste 40% din teritoriul său este ocupat de șesuri și câmpii, jumătatea cărora aflându-se la cote de 400-1500 metri deasupra nivelului mării. Teritoriile așezate la cote de peste 1500 de metri constituie puțin mai mult de 10 procente din totalul teritoriului țării. Cel mai renumit platou este Kura. Pantele munților sunt acoperite de fagi, stejari și brazi. Clima subtropicală uscată, predominantă în partea estică, respectiv centrală a Azerbaidjanului, este caracterizată de o iarnă blândă și îndelungată - patru până la cinci luni - și foarte caldă vara.

20231101.ro_17685_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

Acest mediu a fost extrem de favorabil dezvoltării economice a Azerbaidjanului din moment ce agricultura primitivă i-a făcut loc folosirii mai adecvate a solului.

20231101.ro_17685_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

Azerbaidjanul are munți foarte înalți (până la 4466 m), păduri și mare. Azerbaidjanul atrage din ce în mai mulți turiști în fiecare an.

20231101.ro_17685_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Azerbaidjan

Azerbaidjan

În Azerbaidjan se regăsesc aproape toate tipurile de climă. Când într-o parte a țării este prea cald, în altă parte poate să fie foarte frig. Clima este favorabilă pentru agricultură. Aici se cultivă diferite soiuri de pomi fructiferi.

20231101.ro_204340_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găsește o mamelă cu patru mameloane.

20231101.ro_204340_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Fiecare picior se termină cu două degete învelite în formațiuni cornoase numite ongloane, care le protejează.

20231101.ro_204340_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Vaca are pe maxilarul inferior 6 dinți: 2 incisivi 2 mijlocași și 2 laturași lați - tăioși, îndreptați oblic înainte; pe maxilarul superior ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează un loc gol numit bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafața lor creste de smalț în formă de semilună.

20231101.ro_204340_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Stomacul vacii are 4 compartimente: burduf, ciur, foios și cheag. Această alcătuire specifică reprezintă o adaptare la hrana cu un procent ridicat de celuloză, din masa vegetală păscută și înghițită repede.Burduful, voluminos, are o capacitate de până la 90 de litri; în el se depozitează iarba. Ciurul are pereții cu aspect de faguri asemănător cu o rețea, de unde și denumirea. Foiosul are pereții cu pliuri, iar în cheag care ar fi omologul stomacului cunoscut de noi, se produce sucul digestiv.

20231101.ro_204340_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Când paște vaca apucă iarba cu buzele, o strânge cu limba într-un mănunchi și, o retează cu incisivii care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf. Când acesta se umple, vaca își găsește un loc de odihnă și începe să rumege; ea este un ierbivor rumegător. Iarba revine sub formă de bol din ciur în gură, unde este bine mestecată și rumegată, prin mișcările mandibulei la stânga și la dreapta. Iarba mestecată și îmbibată cu salivă trece de data aceasta în rețea, foios și de aici în cheag, unde se continuă digestia care se termină în rectum (unde se formează balega, aceasta folosind ca îngrășământ natural, iar în țările tropicale ca tencuială sau combustibil).

20231101.ro_204340_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

O dată pe an vaca dă naștere unui vițel, pe care îl hrănește cu lapte produs de mamele. Producția înaltă la vaci depinde nu doar de condițiile de alimentație și întreținere. Unul dintre factorii decisivi este dirijarea reproducerii în așa mod, încât vaca să fete obligatoriu un vițel viabil la fiecare 365 de zile. Pentru aceasta, se efectuează o planificare minuțioasă a procesului de inseminare, precum și calcule detaliate a perioadelor-cheie în reproducerea animalului.

20231101.ro_204340_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Montele naturale nu sunt mereu cea mai bună opțiune. Mai ales că, puține ferme își pot permite întreținerea unui taur reproducător. Iar gospodăriile individuale cu atât mai puțin. În plus, există riscul de transmitere a bolilor infecțioase, precum și de traumatizre a vacii.

20231101.ro_204340_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Însămânțarea artificială reprezintă un bun instrument în reproducerea dirijată la vaci. Ea aduce numeroase beneficii, este relativ simplă de efectuat de către un specialist și rezultatul este motivant, procentul de vaci fecundate fiind destul de mare.

20231101.ro_204340_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vac%C4%83

Vacă

Vaca este frecvent menționată în Coran. A doua și cea mai lungă sură din Coran este intitulată Al-Baqara (Vaca). Din cele 286 de versuri ale surei, șapte menționează vaci (Al Baqarah 67–73). Numele capitolului respectiv face trimitere la Moise, care-și sfătuiește poporul să sacrifice o vacă pentru a învia un bărbat ucis de un necunoscut.

20231101.ro_7629_16

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

Acest tip de numeral exprimă un număr întreg ori însușirea numerică a obiectelor sau fenomenelor, în această din urmă calitate exprimând despre câte unități din acestea este vorba. Exemple în română: unu(l) – una, doi – două, trei, patru, unsprezece, doisprezece, treisprezece, douăzeci și unu, douăzeci și doi, trei prieteni, șase bărci, nouă ore, treizeci și cinci de luptători etc..

20231101.ro_7629_17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

Există diferențe între limbi în ceea ce privește formarea numeralelor corespunzătoare numerelor din cele corespunzătoare cifrelor, în sensul transparenței înțelesului numerelor. În general, în limbile chineză, japoneză sau coreeană, numeralele care denumesc numerele între 11 și 99 sunt în mod sistematic mai transparente decât în engleză sau în alte limbi europene, după cum se vede în tabelul comparativ de mai jos.

20231101.ro_7629_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

S-au făcut unele teste comparative între copii de clasa întâi americani și cei din Asia de Est și s-a constatat că toți numără la fel de bine între 1 și 10 și peste 99, dar cei asiatici numără mai bine între 11 și 99. Numeralele folosite în Asia de Est, fiind mai transparente, fac copiii să gândească în zeci, în timp ce sistemele mai puțin transparente îi stimulează mai puțin să treacă dincolo de adunarea unităților când numără. Aceasta ar putea fi una din explicațiile performanțelor mai bune la matematică ale copiilor din Asia de Est.

20231101.ro_7629_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

Numeralele cardinale propriu-zise sunt folosite în primul rând cu valoare substantivală, atunci când exprimă cantitatea în mod absolut, fără indicarea cantității unei ființe, a unui obiect sau a unei alte entități, de pildă ca nume de cifre, de numere, în operațiile matematice, ca nume de note școlare, de intervale muzicale etc. În aceste situații pot căpăta caracteristici gramaticale specifice substantivului. De pildă, în română pot fi articulate (treiul, optul, unsprezecele) sau pot avea singular și plural: un opt, mai multe opturi. Exemple în alte limbi:

20231101.ro_7629_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

Seize est un multiple de quatre „Șaisprezece este multiplu de patru”, Sept était un nombre sacré „Șaptele era un număr sacru”;

20231101.ro_7629_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

În BCMS sunt și numerale cardinale numai cu valoare substantivală, derivate de la cele obișnuite propriu-zise, care constituie numele cifrelor: jedinica, trojka, četvorka, petica etc. Exemplu în propoziție: Dobio sam dvojku iz matematike „Am luat (un) doi la matematică”.

20231101.ro_7629_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

Și în maghiară sunt numerale cardinale derivate de la cele cardinale obișnuite, cu sufixul -s, dar acestea pot avea trei valori:

20231101.ro_7629_23

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

substantivală, ca nume ale cifrelor sau ale numerelor, de exemplu numele notelor școlare: egyes „unu”, kettes „doi”, hármas „trei”, négyes „patru”, ötös „cinci”;

20231101.ro_7629_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Numeral

Numeral

În română și în alte limbi, numeralele cardinale propriu-zise nederivate sunt cele care pot avea, pe lângă valoarea substantivală, cu aceeași formă, valoare adjectivală sau pronominală (de substitut al substantivului):

20231101.ro_31685_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Gunung Agung a erupt în 1963 și a ucis mii de oameni și a distrus sate întregi. 100 000 de oameni și-au pierdut casele și cea mai mare parte a zonei estice a insulei a fost devastată. Balinezii din acele părți au fost forțați să transmigreze în alte insule ale Indoneziei..

20231101.ro_31685_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Pe 12 octombrie 2002, 202 de persoane au fost ucise într-un atac exploziv asupra a două discoteci din Kuta, cei mai mulți fiind turiști străini. Trei ani mai târziu, sâmbătă 1 octombrie 2005, a avut loc un alt atentat cu 3 bombe kamikaze: două dintre ele au detonat pe plaja Jimbaran, o alta - în fața unui restaurant în Kuta Beach. Exploziile au fost la diferență de câteva minute, în care au fost ucise 26 de persoane (dintre ei, trei teroriști).

20231101.ro_31685_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Bali este o insulă mică, în estul insulei Java, la aproximativ 8 grade de ecuator, cu o suprafață de 5577 km², distanța cea mai mare fiind de 140 km în lungime, iar în lățime de 80 km.

20231101.ro_31685_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Relieful este muntos, cu vârfuri care ating peste 2000 de metri în cazul lanțului muntos din centrul insulei, unde se află și vulcanul Agung (3142 m). Din cauza naturii vulcanice, fertilitatea este exceptională, iar irigațiile naturale provenite din acești munți, sub formă de cascade, ajută la agricultură, în special la cultura orezului. Cele mai multe terase de plantații de orez sunt în centrul și sudul insulei. În nord se găsesc mari plantații de cafea. Există totuși și zone aride în jurul vulcanului Agung, iar peninsula Bukit și insula Nusa Penida sunt mai puțin cultivate și populate din cauza lipsei apei.

20231101.ro_31685_16

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Bali este înconjurată la nord de Marea Java, iar la sud de Oceanul Indian, la vest de strâmtoarea Bali, care face legătura cu insula Java, iar la est, de strâmtoarea Lombok, care face legătura cu insula Lombok.

20231101.ro_31685_17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Sanglang (1004 m), Merbuk (1388 m), Mesehe (1344 m), Musi (1224 m), Patas (1412 m), aceștia fac parte din Parcul National Bali Barat (estul insulei Bali

20231101.ro_31685_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Sangiyang (2093 m), Batukaru (2276 m), Lesong (1860 m), Pohon (2063 m), Catur (2096 m), și lacul Bratan, în centrul insulei

20231101.ro_31685_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Agung (3142 m), Abang (2152 m), Batur (1717 m), Penulisan (1745 m), în sud-est, unde se află și lacul Batur

20231101.ro_31685_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bali

Bali

Bali este una dintre cele mai mari atracții din lume, turismul fiind industria de bază a locuitorilor. Insula este înconjurată de recifuri de corali, plaje albe (mai ales în partea sudică) și plaje cu nisip negru (în nord și vest).

20231101.ro_8304_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

După al doilea război messenian, Sparta devine o putere locală în Peloponez. De-a lungul secolelor, Sparta își formează o reputație de mare putere militară terestră. În 480 î.Hr., un mic contingent format din aproximativ 300 de spartani, 700 de tespieni și 400 de tebani, conduși de regele spartan, Leonidas, a înfruntat o uriașă armată persană în bătălia de la Termopile, provocând mari pierderi oștii ahemenide, curajul lor fiind un exemplu pentru ceilalți greci. Armamentul, tacticile și armurile de bronz de calitate superioară ale hopliților greci și-au spus cuvântul în bătălia de la Plateea, unde o armata grecească îi spulberă pe persani și planurile lor de expansiune în Grecia și Europa.

20231101.ro_8304_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

În perioada clasică târzie, Sparta, Atena, Teba și Persia vor fi puterile ce se vor lupta pentru supremația asupra celorlalte state elene. În urma războiului peloponesiac, Sparta a devenit o putere navală, supunând multe polisuri importante, ca într-un final să înfrângă chiar Atena și flota sa experimentată. La sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., odată cu supunerea Ligii de la Delos și a Atenei, Sparta a ajuns cea mai mare putere a Greciei și Mării Egee.

20231101.ro_8304_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

În Războiul Corintic, Sparta a trebuit să facă față unei alianțe între Teba, Atena, Corint și Argos. Alianța a fost sprijinită inițial de Imperiul Persan, ce dorea să își recupereze teritoriile ioniene ocupate de spartani și să stopeze expansionismul acestora.

20231101.ro_8304_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

Sparta a obținut o serie de victorii terestre, dar mare parte a navelor sale de război au fost distruse în bătălia de la Cnidus, unde a înfruntat o flotă ateniano-persană. Acest insucces a clătinat poziția ei de putere navală, dar nu a oprit aspirațiile spartane de a invada Persia. Însă Conon, un atenian, a făcut ravagii de a lungul coastei Spartei și a provocat o revoltă a hiloților.

20231101.ro_8304_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

După câțiva ani de lupte înverșunate, în 387 î.Hr. se semnează Pacea lui Antalcidas, prin care toate orașele ioniene sunt reocupate de perși. Finalul războiului a însemnat reafirmarea capacității Persiei de a influența polisurile din Grecia. Câțiva ani mai târziu, declinul Spartei a devenit inevitabil după dezastruoasa înfrângere din bătălia de la Leuctra contra Tebei. Aceasta a fost prima înfrângere a unei mari armate spartane într-o bătălie terestră.

20231101.ro_8304_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

Sparta va continua să existe doar ca putere locală, neputându-se reface total după bătălia de la Leuctra și revoltele hiloților. A fost inclusă în sfera de influență a Macedoniei în timpul lui Filip al II-lea. După asasinarea regelui macedonean de către căpitanul propriei gărzi de corp, Pausanis, Sparta (precum tracii, ilirii și celelalte polisuri grecești) se va revolta împotriva Macedoniei. Totuși nu va fi asediată și distrusă de Alexandru, cum a fost cazul Tebei.

20231101.ro_8304_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

În timpul campanilor lui Alexandru din Persia, regele spartan Agis al III-lea va trimite o oaste în Creta în 333 î.Hr. pentru a o ocupa. Apoi Agis, în fruntea unei armate grecești, va ataca Macedonia, unde a obținut, inițial, o serie de succese. Dar o armată macedoneană condusă de generalul Antipater înfrânge oastea spartană, într-o bătălie în care pier 5.300 de spartani și aliați și 3.500 de macedoneni. Agis este ucis de o suliță, iar Sparta este obligată să se alăture Ligii de la Corint

20231101.ro_8304_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

Deși declinul cetății continua, Sparta nu a renunțat la titlul de „apărător al elenismului”. Când Filip a creat Liga de la Corint sub pretextul apărării Greciei în fața Persiei, spartanii au ales să nu se alăture, pe motivul că liga nu era condusă de Sparta.

20231101.ro_8304_16

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta

Sparta

În timpul războaielor punice, Sparta a fost un aliat al Republicii Romane. Independența ei politică e lichidată când este obligată să intre în Liga Aheană. În 146 î.Hr. Grecia a fost cucerită de generalul roman Lucius Mummius. După cucerirea romană, orașul a devenit o atracție turistică pentru elita Romei care dorea să cunoască la fața locului cultura spartană.

20231101.ro_95925_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, cai sălbatici și cămila cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, componentă și ea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni, ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul, originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. În India, fauna este în cea mai mare parte tropicală și se aseamănă cu cea a Africii. Se întâlnește: leul (în peninsula Kathiawar și sud-estul Iranului), tigrul (arhipelagul indonezian), șacalii și hienele (India). Maimuțele specifice sunt gibonul (prezent în nord-estul Indiei și în Myanmar) și urangutanul (prezent în insulele Sumatra și Borneo).

20231101.ro_95925_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Clima este austeră. Verile sunt calde și secetoase, iernile sunt friguroase. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10-11 °C. Amplitudinea termică anuală este în jur de 25 °C. Precipitațiile sunt reduse. Media anuală este de circa 500 mm. Precipitațiile cele mai abundente sunt primăvara și toamna (septembrie-octombrie) iar cele mai scăzute sunt vara (iulie-august) și toamna târziu spre iarnă (noiembrie-decembrie).

20231101.ro_95925_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Flora stepei este diversificată grație solului brun deschis și soarelui puternic. Arbuștii sunt rari dominând iarba. Primăvara, stepa, deși aparent neospitalieră, prezintă un covor multicolor din care nu lipsesc stânjeneii de stepă (Iris pumila), cu frunze liniare și flori violete sau galbene. În unele regiuni ale țării întâlnim alte specii ca: Iris humilis, în Ardeal, cu o floare mare pe o tulpină scurtă și Iris sintenisii, mai zvelt și care populează stepele din Moldova și partea estică a Câmpiei Române. Deși pârjolită de razele fierbinți ale soarelui, în luna iunie stepa își desfășoară imensa ei trenă de flori. Numeroase neamuri de ciulini (Cirsium , Carduus) și viguroasele candelabre de lumânărică (Verbascum) sunt însoțite de florile alburii ale jaleșului de stepă (Salvia acthiopsis), de tulpinițele zvelte ale linariței (Linaria vulgaris și Linaria dalmatica) și de insulele cenușiu-argintii de pelin de stepă (Artemisia pontica și Artemisia austriaca).

20231101.ro_95925_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Fauna cuprinde numeroase specii de insecte dintre care cele mai tipice sunt: ortopterele- lăcustele (Tettigonia veridissima), cosașii , greierii grași (Bradyporus montandoni) și călugărița (Mantis religiosa). Dintre Coleoptere amintim scarabeii (Scarabarus affinis) care-și depun ouăle în sfere mici de bălegar, iar ulterior sunt împinse cu picioarele din spate spre locuri adăpostite.

20231101.ro_95925_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Batracienii sunt reprezentați prin broasca râioasă verde (Bufo viridis) și cele două broaște Pelobates fuscus, comună în toată țara și Pelobates syriacus balcanicus, localizată în Dobrogea.

20231101.ro_95925_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Broaștele țestoase de uscat sunt reprezentate prin Testudo graeca iber din Dobrogea și Testudo hermanni hermanni din Banat și vestul Olteniei , iar lacertinienii prin șopârlele de stepă (Lacerta taurica și Lacerta agilis chersonensis) și șopârla cu picioare scurte (Ablepharus kitaibelli).

20231101.ro_95925_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat (Elaphe quatorlineata sauromates), întâlnit pe lângă casa omului și șarpele săritor (Coluber jugularis caspius), agresiv, iute și bun cățărător.

20231101.ro_95925_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Păsările de stepă cele mai cunoscute sunt dropia (Otis tarda) și spârcaciul (Otis tetrax), declarate monumente ale naturii, prepelița (Coturnix coturnix), graurul (Sturnus vulgaris), lăcustarul (Sturnus roseus), mare amatoare de lăcuste, cărora li se adaugă ciocârlia (Melanocorypha calandra), dumbrăveanca (Coracias garrulus), fisa de câmp (Anthus copestris) și prigoriile multicolore (Merops apiaster).

20231101.ro_95925_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Step%C4%83

Stepă

Păsările răpitoare își au și ele reprezentanții lor: șorecarul mare (Buteo rufinus), acvila sudică (Aquila rapax orientalis), șorecarul încălțat (Buteo lagopus) și eretele alb (Circous macrourus).

20231101.ro_824_77

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Madgearu, Alexandru - Contribuții privind datarea conflictului dintre ducele bănățean Ahtum și regele Ștefan I al Ungariei, Banatica, Reșița, 12, 1993, 2, p. 5-12

20231101.ro_824_78

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Madgearu, Alexandru - Geneza și evoluția voievodatului bănățean din secolul al X-lea, Studii și Materiale de Istorie Medie, 16, 1998, p. 191-207

20231101.ro_824_79

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, Mărculeț Vasile, Observații privind credincioșii greco-catolici în cadrul structurii confesionale a populației din Banat (1930-2002), Viața Creștină nr. 6 (316), p. 20-21, Cluj-Napoca, 2005.

20231101.ro_824_80

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Mărculeț, Ioan, Mărculeț, Cătălina - Germans in Romania between the 1930s and the 2002s – geographical aspects, Forum geografic, Volume VIII, Issue 8, 2009 (http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2009/8/Marculet.pdf).

20231101.ro_824_81

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Muntean, Vasile V. - Contribuții la ISTORIA BANATULUI, Timișoara, 1990, pag.77, 94-96, 109-113, 136-139, 234.

20231101.ro_824_82

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Pârvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718). Organizarea administrativă a acestuia, , Quaestiones disputatae (revistă studențească de istorie și arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timișoara

20231101.ro_824_83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Suciu, I. D. și Constantinescu, Radu - Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, volumul I, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1980.

20231101.ro_824_84

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Suciu, I. D. - Monografia Mitropoliei Banatului, ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, pag. 34, 36-38, 44.

20231101.ro_824_85

https://ro.wikipedia.org/wiki/Banat

Banat

Wolf, Josef - Entwicklung der ethnischen Struktur des Banats 1890–1992 (Atlas Ost- und Südosteuropa / Hrsg.: Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut; 2: Bevölkerung; 8 = H/R/YU 1, Ungarn/Rumänien/Jugoslawien), Gebr. Borntraeger Verlagsbuchhandlung, Berlin – Stuttgart, 2004, ISBN 3-443-28519-8

20231101.ro_6938_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în celelalte 18 comune ale regiunii capitalei. Astfel, cu toate că doar orașul Bruxelles este capitala de jure a țării, întreaga regiune are rolul de facto de capitală.

20231101.ro_6938_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Regiunea Capitalei Bruxelles este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele trei comunități lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii regiunii Bruxelles relaționează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de educație și cultură.

20231101.ro_6938_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Bruxelles este în același timp capitala comunității franceze (Communauté française de Belgique) și a Flandrei (Vlaanderen); toate instituțiile flamande fiind situate aici: Parlamentul Flamand, Guvernul Flamand și administrația acestuia.

20231101.ro_6938_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Bruxelles-ul a devenit un centru important a numeroase instituții internaționale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conține de asemenea sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a altor 1000 organizații internaționale și 2000 corporații internaționale. Bruxelles este al treilea oraș ca număr de conferințe internaționale organizate devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume . Prezența UE și a altor instituții internaționale face ca aici să se afle cei mai mulți ambasadori și jurnaliști din oricare capitală, devansând Washington D.C.. Numeroase școli internaționale au fost înființate aici pentru a deservii această prezență.

20231101.ro_6938_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Bruxelles este considerat ca fiind capitala de facto a Uniunii Europene datorită numărului important de instituții ale Uniunii ce își desfășoară activitatea aici, cu toate că UE nu a declarat nicio capitală oficială. În Bruxelles se află sediile Comisiei Europene (în clădirea Berlaymont) și a Consiliului Uniunii Europene (în clădirea Justus Lipsius situată în fața clădirii Berlyamont). De asemenea, trei sferturi din afacerile Parlamentului European se desfășoară la Bruxelles în zona Espace Léopold (sediul oficial al parlamentului este la is Strasbourg).

20231101.ro_6938_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Bruxelles-ul a început să găzduiască instituții în 1957, odată cu înființarea Comunității Economice Europene și a Euratom, a căror sedii erau partajate cu Luxemburg. Din motive practice acestea au continuat să își desfășoare activitatea doar la Bruxelles. În 1965 Bruxelles a obținut găzduirea permanentă a Comisiei și Consiliului iar în anii următori Parlamentul și-a crescut prezența aici, cu toate că prin tratate era obligat să își mențină sediul din in Strasbourg. Între 2002 și 2004, Consiliul European și-a fixat sediul în Bruxelles. Actualmente prezența instituțiilor a crescut de factură semnificativă, doar Comisia ocupând peste 865.000m² de birouri în Cartierul European din estul orașului.

20231101.ro_6938_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Prima menționare a orașului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena era navigabilă până la cetate. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situându-se pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orășenești de la Henric I de Brabant. Orașul a dobândit și dreptul de a avea conducere proprie, iar industria țesutului a devenit importantă. Către sfârșitul dominației austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al orașului Bruxelles s-a mărit.

20231101.ro_6938_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold al II-lea al Belgiei orașul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne construite pentru administrația națională. În această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri și șoselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne au fost realizate. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX orașul a suferit o intensă presiune de francofonizare ceea ce a dus la apariția unei majorități francofone în oraș.

20231101.ro_6938_16

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles

Bruxelles

Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.

20231101.ro_107997_0

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Amphibia (din greaca veche: ἀμφίβιος, amphíbios - „ambele moduri de viață”) este o clasă de animale ovipare și poichiloterme, de dimensiuni diferite. Acestea au fost printre primele animale, ce au cucerit uscatul, apărând cu aproximativ 350 milioane ani în urmă. Din punct de vedere sistematic, clasa amfibienilor se împarte în categorii: Caudata - amfibieni cu coadă - și Ecaudata - amfibieni fără coadă. Primul ordin cuprinde specii ca tritonul obișnuit, salamandra cu pete etc., iar din al doilea fac parte numeroase varietăți de broaște.

20231101.ro_107997_1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Pielea amfibienilor este subțire, lipsită de pilozități, bogat vascularizată, delicată și conține mulți pori, ce participă la respirație. Respirația prin piele la amfibieni este foarte importantă, unele specii, precum salamandra, depinzând aproape exclusiv de acest mod de respirație. Pielea amfibienilor are foarte multe glande, ce secretă mucus. Ochii amfibienilor sunt mari și sunt dispuși lateral, pentru a mări câmpul vizual și pentru a se feri de prădători.

20231101.ro_107997_2

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Encefalul la amfibieni prezintă emisfere cerebrale mai bine individualizate, iar tuberculii bigemeni au tendința să se dedubleze. Epifiza este dezvoltată la anure, la mormolocii acestora prezentându-se sub forma unei vezicule situate deasupra craniului, sub piele.

20231101.ro_107997_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Inima este alcătuită din trei camere: doua atrii și un ventricul. La formele inferioare (apode și caudate) atriul stâng și cel drept nu sunt complet separate. La formele superioare atriile sunt complet separate, dar la toți amfibienii ambele atrii comunică cu ventriculul printr-un orificiu comun.

20231101.ro_107997_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

La amfibieni aparatul bucal este reprezentat prin orificiul bucal și cavitatea bucală mare în care se află limba, a cărei formă diferă de la specie la specie. La toți amfibienii limba este lipicioasă și ajută la prinderea prăzii. Prada este prinsă cu partea anterioară a limbii. În cavitatea bucală se deschid ductele glandelor salivare. Dinții la amfibieni sunt mărunți sau lipsesc. Dinții sunt dispuși pe maxilarele superioare, pe vomer, la unele specii și pe mandibulă. Din cavitatea bucală hrana trece în esofagul scurt ce se deschide într-un stomac mic, unde se digeră parțial. Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin:

20231101.ro_107997_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Broaștele se hrănesc cu prăzi mișcătoare, de obicei insecte. Mărimea prăzii depinde de mărimea broaștei și a gurii sale. Broasca-bou africană mănâncă aproape orice poate înghiți, inclusiv șerpi veninoși, miriapode uriașe, scorpioni și chiar alte broaște-bou. După ce și-a localizat prada, broasca se întoarce spre ea, se năpustește asupra ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. Insecta nu este mușcată sau mestecată, ci înghițită de vie.

20231101.ro_107997_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Reproducerea amfibiilor este sexuată și se petrece în mediul acvatic. Fecundația este externă. Din ouă ies larve branhiate denumite popular „mormoloci”. Aceștia au coadă și au respirație branhială. Dezvoltarea se face prin metamorfoza ou-mormoloc-adult.

20231101.ro_107997_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Ion E. Fuhn. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 1: Amphibia. București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1960, 288 p.

20231101.ro_107997_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Amfibieni

Amfibieni

Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.

20231101.ro_5495_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

Între anii 1910 – 1925 , Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarată oraș, consecință a recunoașterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice și constructoare de mașini din România modernă. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului i s-a oferit gradul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin.

20231101.ro_5495_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

Orașul este considerat ca fiind împărțit în două zone distincte, el fiind format din unirea a două sate distincte numite Reșița și Reșița Română, dar pentru o reprezentare mai clară orașul se împarte în trei zone, de la Nord-Vest (ieșirea spre Bocșa, Timișoara și Caransebeș) la Sud-Est (ieșirea spre munți: Văliug, Gărâna, etc.)

20231101.ro_5495_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

În Reșița se vorbesc multe limbi, dintre care cea mai vorbită este româna. Mai sunt: maghiară, sârbo-croată, germană și multe altele.

20231101.ro_5495_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

! scope="col" | Numelecartierului !! scope="col | Nume oficial !! scope="col | Fostul nume !! scope="col | Nume ocazional

20231101.ro_5495_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

{{align|left|construit după instalarea socialismului în România în 1947, conține următoarele zone: Centru

20231101.ro_5495_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

Sub aspect urbanistic, Reșița a cunoscut de asemenea, importante realizări: cartiere întregi de locuințe ridicate în lunca Pomostului, pe Moroasa și lunca Bârzavei. La Reșița funcționează un teatru, numit „George Augustin Petculescu" în clădirea Palatului Cultural (fostul Cinematograf Cultural), clădire monument istoric, imobilul este restaurat în perioada 2007-2010 de către Consiliul Județean Caraș Severin după preluarea de la Asociația Plugarilor din Reșița Română, Casa de Cultură a Sindicatelor, un cinematograf „Dacia”, situat în orașul nou, reabilitat de către Consiliul Local al Municipiului Reșița și modernizat, putând fi vizionate filme 3D pe unul din cele mai mari ecrane din tară. În trecut a existat și un alt cinematograf „Casa Muncitorească", clădire în care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă. Din cauze necunoscute, în anul 2002 (14/15 august) clădirea a ars, în prezent ea fiind demolată.

20231101.ro_5495_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

Orașul are în componență localitățile: Câlnic (Kölnök), Cuptoare (Kuptore), Doman (Domány), Moniom (Monyó), Secu (Székul; Sekul) și Țerova (Krassócser).

20231101.ro_5495_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

Localitățiile componente, sunt considerate cartiere: Câlnic, Țerova, Secu și Cuptoare, iar Moniom este sat aparținător Municipiului Reșița. Localitățiile care aparțin municipiului Reșița sunt menționate în izvoare după cum urmează : Țerova – 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova); Doman – 1370 ; Câlnic – 1597 (Kalnic); Moniom – 1587 (Manihom); • Secu – Cuptoare – 1673, 1690 – 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).

20231101.ro_5495_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba

Reșița

Reșița a fost considerat mult timp ca fiind unul din marile centre industriale ale României, având influențe în industria siderurgică (fontă, oțel, laminate), a construcțiilor de mașini (electrice și diesel, utilaj petrolier, siderurgic și chimic, material rulant), chimică (chimizarea lemnului, cocs). Are o populație de 83.985 locuitori (la nivelul anului 2004). Este un important centru industrial în prelucrarea oțelului și construcția de mașini. C.S.R. (Combinatul Siderurgic Reșița)- în prezent TMK-Reșița și U.C.M.R. (Uzina Constructoare de Mașini Reșița) sunt uzinele care au susținut orașul și l-au ținut în viață mai bine de 300 de ani. Primele uzine au fost fondate în 1771, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. La 3 iulie 1771 au fost inaugurate primele furnale înalte de pe actuala vatra a furnalelor din cadrul SC TMK Reșița SA. În trecut au fost cunoscute sub denumirea de Uzinele și Domeniile Reșița sau UDR, așa cum se poate citi pe unele locomotive cu aburi fabricate la Reșița, filiala .

20231101.ro_24488_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

“…Se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subterane.(…) Tracii fură cuprinși de părere de rău după el și-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăși în fața tracilor și așa făcu să creadă în toate spusele lui.” (Herodot, Istorii)

20231101.ro_24488_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

Promovarea virtuților și în „zalmoxianism”, cum ar fi blândețea și mila (sclavia era interzisă în rândul populației geto-dacice, ca urmare a învățăturilor insuflate de către Zalmoxis geto-dacilor), abstinența, cumpătarea și smerenia (dată de reforma religioasă inițiată de preotul zalmoxian Deceneu și de către regele dac Burebista, prin care era interzis consumul de alcool și desfrâul, lucruri demonstrate concret prin arderea viilor și interzicerea cultului dionisiac, inclusiv a petrecerilor dionisiace), precum și a altor virtuți, asemeni creștinismului;

20231101.ro_24488_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

„Zalmoxis, regele nostru, care e și zeu, precum nu trebuie să încercăm a vindeca ochii fără să vindecăm întâi capul, ori capul fără trup, tot așa nu se poate să încercăm a vindeca trupul, fără să îngrijim și de suflet, și tocmai de aceea sunt multe boli la care nu se pricep medicii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să se ocupe. Căci, dacă acesta merge rău, este cu neputință ca partea să meargă bine.” (Platon);

20231101.ro_24488_23

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

Existența unui cod moral-religios și în „zalmoxianism”, cunoscut ca „legile belagine” (conform lui Iordanes în lucrarea sa Getica), oarecum asemănător învățăturilor creștine;

20231101.ro_24488_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

Monahismul, demonstrat prin descoperirile arheologice din Masivul Ceahlău, Grădiștea Muncelului și Munții Apuseni;

20231101.ro_24488_25

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

Conform unor cercuri naționalist-creștin-ortodoxe românești, aceste asemănări dintre cultul zalmoxian și creștinism s-ar datora concepțiilor teologice împrumutate de la iudaismul vechilor evrei de către dacul Zalmoxis în crearea propriului său cult (cum ar fi conceptul de monoteism: existența unui singur zeu, numit Demiurg, de mesianism și de nemurire a sufletului după moarte), acest lucru fiind „demonstrat” de călătoriile lui Zalmoxis în mai multe regiuni ale Orientului Apropiat, cum ar fi teritoriul de astăzi al Israelului.

20231101.ro_24488_26

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

Heinrich Pantaleon: Teutscher Nation Warhafften Helden [...], i. e. Prosopographia heroum atque illustrium virorum totius Germaniæ, Basel 1567-1578.

20231101.ro_24488_27

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

Dan Dana, Zalmoxis de la Herodot la Mircea Eliade. Istorii despre un zeu al pretextului, 2008 - recenzie

20231101.ro_24488_28

https://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

Zalmoxis

Mircea Eliade: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei Orientale, trad. de Maria și Cezar Ivănescu, Humanitas: București 1995 (bazată pe traducerea din De Zalmoxis à Gengis-Khan, Paris 1970).

20231101.ro_118742_0

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Daltonismul, denumit științific cecitate cromatică, este o stare patologică, o tulburare a vederii cromatice, constând în incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales roșu și verde)(complementarele), .