Datasets:

rasdani

/

cohere-wikipedia-2023-11-ro-1.5k-articles

like 1

20231101.ro_118742_1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Cecitatea pentru roșu se numește protanopie, iar cecitatea pentru verde deuteranopie. Aceste forme de cecitate exprimă faptul că persoanele respective confundă roșul cu verdele și chiar cu alte culori de aceeași strălucire sau saturație cum ar fi albastrul sau cenușiul. Pentru investigarea tulburărilor cromatice se folosesc planșe pseudoizocromatice stilling, ishihara sau atlasul polack. Aceste probe sunt alcătuite din planșe pe care sunt prezentate prin cerculețe de mărimi, culori și nuanțe diferite cifre, litere sau figuri. I se prezintă subiectului pe rând aceste planșe și i se cere să identifice cifra, litera sau semnul imprimat. Aceste planșe sunt astfel realizate încât ochiul normal le poate citi clar, în timp ce persoanele care suferă de cecitate cromatică identifică cifrele, literele sau semnele cu greutate, incorect sau deloc (Al. Roșca, 1971 ).

20231101.ro_118742_2

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Daltonismul este o boală congenitală cauzată de o defecțiune a retinei sau a unei porțiuni din nervul optic. Deși boala este moștenită pe linie maternă, de daltonism suferă în special bărbații.

20231101.ro_118742_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

8% dintre bărbați și 0,5% dintre femei suferă de daltonism. Mai mult de 150 de ocupații profesionale (ex. giuvaergiu, căpitan de vapor, ofițer de poliție) nu sunt permise daltoniștilor și practic în toate domeniile vieții aceștia se pot găsi în situații defavorabile lor.

20231101.ro_118742_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Trebuie totuși să facem diferența dintre cuvintele daltonism și discromatopsie, conceptul din urmă fiind mai rareori folosit tocmai din cauza caracterului său mai științific. Diferența constă în faptul că în cazul persoanelor discromatopsice toți receptorii cromatici sunt funcționali, în timp ce în cazul daltonismului receptorul responsabil pentru culoarea verde sau cea roșie nu funcționează deloc.

20231101.ro_118742_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Daltonismul poate fi corijat, folosind o lentilă acoperită cu un strat specific. Acest strat a fost proiectat inițial așa încât să schimbe spectrul luminii care îl traversează în așa fel ca acesta să stârnească un stimul în persoana discromatopsică asemănător celui din persoana cu vedere cromatică sănătoasă. La proiectarea stratului trebuie să se aibă în vedere ca acesta să-și exercite efectul pe lungimile de undă medie (roșie-verde), în timp ce pe lungimile de undă scurtă (albastră) efectul său să fie cât mai redus.

20231101.ro_118742_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Folosind lentilele de corecție, daltoniștii pot să perceapă și nuanțele cromatice pe care anterior nu le puteau observa. În 80% din cazuri daltonismul se poate corija în totalitate.

20231101.ro_118742_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Deși opinia oftalmologilor e ca discromatopsia parțială (confundarea nuanțelor) nu afectează șofajul amator, românii care suferă de această afecțiune de vedere este posibil să nu obțină niciodată carnet de șofer.

20231101.ro_118742_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Daltonism

Daltonism

Începând cu „ORDINUL NR. 350 DIN 12.04.2003 AL MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII ȘI FAMILIEI” , discromatopsia nu mai este (conform prevederilor anterioare era considerată motiv de respingere în cazul examenului medical pentru obținerea permisului de conducere auto grupa A conducători amatori). Totuși, datorită unei prevederi ambigue din ordin („5.3 ...De asemenea, permisul de conducere auto nu se va elibera sau nu se va reînnoi persoanelor care suferă de orice afecțiune oftalmologică care compromite siguranța condusului....”), medicii oftalmologi autorizați cu examinarea medicală pot decide (și în marea majoritate o fac) respingerea oricărui candidat afectat de discromatopsie. Această situație este unică în Uniunea Europeană (la nivel mondial sunt foarte puține țări care nu permit discromatopilor să fie șoferi amatori) și conduce uneori la corupție.

20231101.ro_17762_17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

După al doilea război mondial, ca răspuns la creșterea naționalismului nigerian, guvernul britanic a creat mai multe constituții succesive care au oferit Nigeriei din ce în ce mai multă independență. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, o mișcare puternică de independență a lovit Africa, Nigeria devenind astfel un stat independent în anul 1960.

20231101.ro_17762_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

Pe data de 1 octombrie 1960, Nigeria a câștigat independența față de Marea Britanie. La conducerea guvernul nigerian a ajuns o coaliție de partide conservatoare: Partidul National Nigerian, un partid dominat de locuitorii din nord și cei afiliați credinței islamice, precum și Consiliul Național al Nigeriei și Camerunului condus de Nnamdi Azikiwe, un partid afiliat etniei Igbo și credinței creștine. Azikiwe a devenit guvernator-general al Nigeriei în 1960. Opoziția a fost alcătuita de partidul relativ liberal Action Group (AG) condus de Obafemi Awolowo, care a fost în mare parte dominat de yoruba. Intre cele trei mari grupuri etnice: Hausa ("nordicii"), Igbo ("esticii") și Yoruba ("Vesticii") au existat diferențe mari din punct de vedere cultural și politic.

20231101.ro_17762_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

Un dezechilibru politic s-a produs odată cu de rezultatul referendumului din 1961, când teritoriul Camerun de Sud a hotărât sa se unească cu Republica Camerun în timp ce Camerunul de Nord a ales să rămână în Nigeria. Partea de nord a țării a devenit așadar mult mai mare decât partea de sud. În 1963, Nigeria a devenit Republică Federală iar Azikiwe primul său președinte. După alegerile din 1965, Partidul Național Democrat Nigerian a ajuns la putere în regiunea de vest.

20231101.ro_17762_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

Iregularitățile și corupția procesului electoral și politic au condus în 1966 la mai multe lovituri de stat militare succesive. Prima lovitura de stat a fost în ianuarie 1966 și a fost executată de soldați Igbo sub conducerea lui Emmanuel Ifeajuna și Chukwuma Kaduna Nzeogwu. Acesta nu a avut succes în totalitate: deși complotiștii au reușit să ucidă pe prim-ministrul Abubakar Tafawa Balewa, premierul Ahmadu Bello al regiunii de nord și premierul Ladoke Akintola din regiunea de vest, aceștia nu au reușit să formeze o coaliție de guvernare. Prin urmare, președintele Nwafor Orizu a predat controlul guvernului armatei, sub comanda generalului Johnson Aguiyi-Ironsi.

20231101.ro_17762_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

Mai târziu în 1966 a avut loc o contra-lovitură de stat susținută în principal de către ofițeri militari din regiunea nordică, locotenent-colonelul Yakubu Gowon ajungând astfel șeful statului. Această instabilitate politică a condus la o creștere a tensiunii etnice și la violență.

20231101.ro_17762_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

În luna mai 1967, regiunea de est își declară independența fața de Nigeria; noul stat este numit Republica Biafra și este aflat sub conducerea lui Emeka Ojukwu . Războiul civil nigerian a început când guvernul nigerian atacă Republica Biafră pe 6 iulie 1967 la Garkem. Războiul a durat până în 1970 și s-a caracterizat printr-un asediu continuu asupra regiunii Biafra. Se estimează între 1 și 3 milioane de persoane au murit în fosta regiune de est din cauza razboiului, bolilor și a foamei.

20231101.ro_17762_23

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

Multe state precum Franța, Egiptul, Uniunea Sovietică sau Marea Britanie au fost indirect implicate în acest război civil. Marea Britanie și Uniunea Sovietică au fost principalele surse militare ale guvernului nigerian în timp ce Franța și alții au ajutat Republica Biafră. De asemenea, Nigeria a folosit piloți egipteni în luptele aeriene.

20231101.ro_17762_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

În timpul boom-ul petrolier din anii 1970-1980, Nigeria a aderat la OPEC iar economia a crescut datorită veniturilor generate din producția de petrol. Cu toate acestea, administrația militară nu a folosit veniturile în mod eficient pentru a îmbunătății nivelul de trai al populației, ajuta întreprinderile sau investii în infrastructură. Odată ce subvențiile din petrol au început să alimenteze bugetul federal al statelor Nigeriei, guvernul federal a devenit centrul luptei politice și al puterii în țară. Pe măsură ce producția și veniturile din petrol au crescut, guvernul nigerian a devenit tot mai dependent de veniturile din petrol și nu a reușit să diversifice economia.

20231101.ro_17762_25

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nigeria

Nigeria

Începând cu 1979, nigerieni au asistat la o scurtă revenire la democrație, atunci când Olusegun Obasanjo a transferat puterea la un regim civil condus de Shehu Shagari. Ulterior guvernul Shagari a fost perceput ca fiind corupt și incompetent de practic toate sectoarele societății nigeriene. Imediat după realegerea frauduloasă a regimului în 1984, lovitura de stat militară a lui Muhammadu Buhari a fost în general percepută ca o evoluție pozitivă. Buhari a promis reforme majore, dar guvernul său nu s-a descurcat mai bine decât cel precedent. Regimul lui a fost răsturnat de o altă lovitură de stat militară din 1985.

20231101.ro_7817_2

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

Cunoscuți deja de cronicarii chinezi sub numele de „Da-da” sau „Ta-ta” și de cronicarii persani sub numele de „Tatar”, ei înșiși se numeau „Tatar”, în cronica autohtonă Istoria secretă a Mongolilor, epopee contemporană intrării lor pe scena istoriei universale la începutul secolului al XIII-lea.

20231101.ro_7817_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

Tătarii, care în secolul al V-lea d.C. trăiau în deșertul Gobi, după subjugarea lor în secolul al IX-lea de către dinastia Liao din China, au migrat spre sud și au participat la fondarea Imperiului mongol al lui Genghis Han.

20231101.ro_7817_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

O diferență fundamentală dintre mongoli și tătari constă, azi, în religiile diferite pe care aceștia le-au îmbrățișat: în timp ce mongolii practică budismul de orientare lamaistă, tătarii sunt musulmani sunniți.

20231101.ro_7817_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

După retragerea mongolilor din Europa, o parte dintre aceștia au rămas aproape, aceia fiind numiți tătari. Au luat religia musulmană de la turci. Aspectele tătarilor dovedesc faptul că ei nu sunt de origine turcică, ci mongolă.

20231101.ro_7817_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

În Evul Mediu, tătarii au ocupat arii întinse ale Rusiei de azi, în special cele din vecinătatea fluviului Volga. Unele din aceste teritorii au constituit hanate tătărești independente care au fost treptat cucerite de ruși, în special de trupele de cazaci creștini ortodocși ale acestora, special constituite pentru a lupta împotriva tătarilor respectiv împotriva semințiilor turce musulmane. Două din aceste hanate tătarești au fost în mod deosebit remarcabile pentru longevitatea și însemnătatea lor politico-militară: la nord, cel din Kazan de pe cursul superior al Volgii, și cel din Astrahan la confluența fluviului cu Marea Caspică. Ambele au devenit cu timpul parte a Rusiei țariste. După preluarea puterii de către sovietici, fostul hanat de la Kazan a devenit o Republică Sovietică Autonomă Tătărească, transformată după 1991 în Republica semi-indepententă denumită Tatarstan.

20231101.ro_7817_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

O altă regiune a fostei Rusii țariste și timp de mai multe secole otomană, unde tătarii și-au creat un stat și structuri politice, cuprindea Crimeea de azi și regiunile învecinate acesteia riverane Mării Negre care a inclus pentru un timp și așa-zisul Bugeac, sau sudul istoric al Basarabiei. Acest hanat s-a denumit Hoarda de Aur, iar adesea trupe provenind de aici au invadat in evul mediu, sau chiar mai târziu, în raiduri cu caracter punitiv, Moldova sau Transilvania. Unul din motivele pentru care Maria Tereza a înfiintat regimentele grăniceresti din estul Transilvaniei l-au constituit invaziile tătărești în această provincie. Hoarda de Aur a căzut cu timpul sub dominația Sultanului otoman de la Istanbul și a fost cucerită de ruși în timpul domniei țarinei Ecaterinei a II-a și a generalului ei, Potemkin. Cu toate acestea Crimeea a continuat sa adaposteasca o importanta populatie tătăreasca. În timpul Rusiei Sovietice din perioada interbelică, acești tătari, aidoma celor din Kazan, au obținut un statut formal de autonomie regională și culturală. În timpul ocupației naziste a Crimeei, acești tătari au fost acuzați de colaborationism cu germanii, iar ei au fost deportați din Crimeea în Asia Centrală. Aceste deportări au fost descrise mai târziu drept "etno-genocid", iar mai recent, unii din acești tătari au început să se reîntoarcă în Crimeea (pe vremea când teritoriul aparținea Ucrainei), azi sub ocupația Federației Ruse.

20231101.ro_7817_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

Tătarii din Dobrogea numără aproximativ 20.000-25.000 de persoane și sunt urmașii tătarilor din hanatul Hoardei de Aur (din Bugeacul și Crimeea învecinate), colonizați aici. În România, ei sunt aliați politic cu coreligionarii lor turci și trimit în Parlamentul României câte un deputat. Dintre așezările dobrogene, orașul Medgidia, renumit pentru geamia sa “ Abdul Medgid “ are o concentrație însemnată de tătari autohtoni. În multe localități din județele Constanța și Tulcea se găsesc multe geamii. Unele dintre acestea au fost construite cu mulți ani în urmă, având valoare istorică (geamia din Mangalia), altele fiind construite mai recent, îndeosebi după Revoluția din '89. Geamia Esmahan Sultan din Mangalia este cea mai veche geamie din Dobrogea, datînd din anul 1456. În prezent aceasta face parte din patrimoniul cultural al statului și este în restaurare.

20231101.ro_7817_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

În Polonia, tătarii trăiesc ca autohtoni în câteva sate din apropierea așezării Białystok. Acești tătari au fost colonizați aici în Evul Mediu și, în prezent, au adoptat, în mare parte, limba și obiceiurile polonilor majoritari. Ei reprezintă o curiozitate printre tătari, ca fiind singurii din această seminție care sunt creștini, mai precis de religie romano-catolică. Tătarii musulmani locuiesc în doar două sate în voievodatul Podlasia: Bohoniki și Kruszyniany. De asemenea, comunități ale tătarilor se mai pot întâlni și în zona urbană Gdańsk, Varșovia și Gorzów. Numărul total se cifrează la 3.000 persoane.

20231101.ro_7817_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83tari

Tătari

Din istoria tătarilor de la Ginghis Han la Gorbaciov, Mehmet Ablay, Nicolae Ciachir, Editura Kriterion, 1997

20231101.ro_84117_0

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Stejarul (Quercus robur L., Sin.: Quercus pedunculata Hoffm.), de asemenea numit și stejar pedunculat, este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici și anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4–8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este o achenă denumită ghindă. Se întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-numitele păduri de șleau.

20231101.ro_84117_1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Este răspândit în Europa, Asia Mică și alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase.

20231101.ro_84117_2

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Termenul stejar este probabil de origine tracică. În trecut lingviștii români i-au atribuit, eronat, origine maghiară sau bulgărească, însă Dimitrie Cantemir îl menționează în Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) ca fiind un cuvânt inexistent în maghiară sau bulgară.

20231101.ro_84117_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Ghinda a fost folosită de-a lungul timpului atât la hrana porcilor, fiind foarte apreciată și de mistreți, alături de jir, cât și la confecționarea de coliere și păpușele pentru copii, și chiar la unele piese de mobilier sau "bibelouri" rustice.

20231101.ro_84117_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Scoarța de stejar este folosită din antichitate în tăbăcărie, deoarece conține mari cantități de tanin foarte eficienți în prelucrarea pielii.

20231101.ro_84117_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate superioară, mai ales dacă este uscat corespunzător. Lemnul de stejar uscat natural, având peste 12 ani vechime, este scump, fiind folosit pentru mobilă de lux, iahturi de lux, construcții de lux etc. Aproape două secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes în dezvoltarea căilor ferate, doar recent începând înlocuirea lor conform noilor tehnologii de transport. Lemnul de stejar se folosește pe scară largă în construcțiile de lemn sau mixte, iar în industria mobilei, acolo unde nu se găsește, este una din principalele varietăți imitate, alături de nuc și cireș.

20231101.ro_84117_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

În mitologia slavă, stejarul era considerat arborele adevărului. Se credea că primul bărbat a apărut din acest arbore. Din carnea mistreților, care se hrănesc cu ghindă, ar fi luat naștere preoții, lideri spirituali ai vechilor slavi.

20231101.ro_84117_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Stejarul (Quercus robur) reprezintă un arbore a cărui scoarță este utilizată în terapeutica naturistă. Scoarța de stejar are proprietățile de: antiseptic al florei microbiene, cicatrizant, hemeostatic și ajută la tratarea și vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, afecțiunilor stomacului, leziunea anusului, afecțiunilor intestinelor, transpirației picioarelor.

20231101.ro_84117_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stejar

Stejar

Ceaiul preparat din scoarță de stejar este considerat un remediu natural în vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), reduce scurgerile vaginale, combate constipația ce are drept cauza hemoroizii (infuzie preparată din scoarță de stejar, amestecată cu flori de mușețel și semințe de in).

20231101.ro_124975_17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

Evoluția varicelei este de obicei ușoară, spre vindecare, care se obține în majoritatea cazurilor fără incidente deosebite. Probleme dificile pun numai unele forme clinice severe și complicațiile. Vindecarea este urmată de o imunitate durabilă.

20231101.ro_124975_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

1. Formele ușoare apar îndeosebi la copil, uneori la sugar, între a 3-a și a 6-a lună (cu imunitate reziduală de la mamă). Se deosebesc forme abortive sau larvate (erupțiile rămân în stadiul de macule sau papule), fruste (fără exantem), atipice (exantem papulos sau acneiform).

20231101.ro_124975_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

3. Forme severe: apar la adulți, adolescenți, gravide și la persoane cu imunodepresie. Formele severe de varicelă țin, probabil, de caracteristici individuale și nu de variații în virulența agentului infecțios, acest lucru este probat evident de gravitatea varicelei, apărută pe organisme imunodeprimate.

20231101.ro_124975_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

3.1. La adulți, adolescenți și la gravide, varicela evoluează de obicei mai sever decât la copii, cu erupție bogată, febră ridicată, stare generală alterată, toxemie, și complicații (pneumonie varicelică, encefalopatie).

20231101.ro_124975_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

3.2. La persoane cu imunodepresie (boli de sânge sau reticuloze concomitente, leucemie, boala Hodgkin etc., hipogammaglobulinemie, terapie prelungită cu cortizon, terapii imunosupresoare etc.) varicela are, de obicei, o evoluție severă (erupție abundentă, manifestări generale grave), adesea cu exantem bulos, gangrenos sau hemoragic, ducând adesea la exitus. Localizările viscerale sunt frecvente (pulmonare, hepatice, neurologice) ca și CIVD (coagulare intravasculară diseminată). S-a arătat însă că gravitatea evoluției varicelei la persoanele sub terapie prelungită cu corticoizi poate fi atribuită mai mult bolii de bază, pentru care s-a efectuat corticoterapia. Curele scurte de cortizon nu au nici un efect agravant asupra varicelei.

20231101.ro_124975_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

Varicela hemoragică este foarte rară, cu evoluție adesea letală. Elementele eruptive suferă o transformare hemoragică (lichidul veziculelor devine hemoragic); apar hemoragii cutanate (echimoze și peteșii) și sângerări ale mucoaselor (vărsături sanguinolente, urini cu sânge) sau necroze cutanate ischemice (CIVD).

20231101.ro_124975_23

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

Varicela gangrenoasă apare la persoane cu imunodepresie, la care se adaugă o suprainfecție bacteriană cu streptococi sau cu germeni anaerobi. Gangrena cutanată cu diverse localizări poate fi masivă.

20231101.ro_124975_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

La nivelul leziunilor cutanate, se pot produce suprainfecții variate, ca urmare a traumatizării veziculelor prin grataj și lipsa îngrijirilor locale, în special cu stafilococ (piodermii, abcese, flegmoane, pneumonii bacteriane, septicemii, fasciita necrozantă, eritem bulos) sau cu streptococ betahemolitic grup A, rezultând erizipel, scarlatină, glomerulonefrită acută difuză. Suprainfecțiile bacteriene sunt observate în principal la copii și mai ales la sugari.

20231101.ro_124975_25

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varicel%C4%83

Varicelă

Staphylococcus aureus și Staphylococcus pyogenes sunt principalele cauze ale suprainfecțiilor cutanate. Impetigo poate fi uneori dificil de distins de o formă buloasă de varicela. Celulita, limfadenita sau abcesul subcutanat apar cel mai frecvent în a 3-6 zi de boală, dar pot apărea peste 2 săptămâni după erupție.

20231101.ro_86557_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

Arhipelagul hawaiian, cuprinzând 137 de insule, insulițe și atoli, se întinde pe o distanță de 2.450 km peste Tropicul Racului, asemenea unui șirag de perle inegale. Coordonatele geografice pornesc de la 28,5° latitudine nordică în dreptul Insulei Kure până la 19° latitudine nordică în dreptul Insulei Hawaii. Cele opt insule principale se află la tropice și au aceeași latitudine ca Ciudad de Mexico, Havana și Hong Kong. Capitala statului Hawaii, Honolulu, de pe Insula Oahu, este singurul oraș mare din stat. Principalele 8 insule hawaiiene sunt: Hawaii, Maui, Oahu, Kauai, Molokai, Lanai, Niihau și Kahoolawe.

20231101.ro_86557_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

Primii coloniști care au ajuns în Hawaii au fost polinezienii din Insulele Marchize, în jurul anilor 300 d.Hr. Polinezienii au fost exploratori calificați. Într-o perioadă în care bărcile lumii occidentale abia ieșeau în larg, polinezienii parcurgeau distanțe lungi peste oceane. Acești oameni locuiau în Insulele Hawaii și erau numiți "menahune".

20231101.ro_86557_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

Aceștia au fost urmați de coloniștii din Tahiti, care au ajuns în Hawaii în jurul anului 1300 d.Hr. Aceștia au cucerit cea mai mare parte a terenurilor ocupate de polinezieni și i-au determinat să se întoarcă în interiorul insulelor. Cuceritorii au adus cu ei credințele în zei și semizei, și au introdus sistemul kapu (tabu). Sub dominația lor cultura hawaiiană a înflorit timp de secole, până când întregul arhipelag Hawaii a fost unit într-un singur regat de către Kamehameha în 1791.

20231101.ro_86557_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

Potrivit arheologilor, acești coloniști s-au stabilit inițial în sudul insulei Mari din Hawaii, după care s-au mutat spre nord. De îndată ce au pus stăpânire pe noi insule, au construit case și temple. Au plantat copaci cum ar fi bananieri, cocotieri și arbori de pâine. Ei și-au adus haine și animale pentru a-și forma un mod de a trăi.

20231101.ro_86557_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

Sub stăpânirea coloniștilor din Tahiti, Hawaiiul a fost împărțit în mici regate, fiecare dintre ele fiind conduse de un rege. Societatea antică hawaiiană a avut o ierarhie socială strictă, cu regele în vârful piramidei sociale. Regatul a fost împărțit în zone mai mici, fiecare condusă de un șef. Sub șefi erau preoții meșteșugari care s-au specializat în vrăji și meserii ca și canoe. La cea mai mică treaptă a scării sociale se aflau „kauwas” sau „îndepărtații” care erau tratați ca niște sclavi.

20231101.ro_86557_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

Pe lângă sistemul de clasă socială, alte caracteristici ale societății hawaiiene antice au fost sistemul kapu, sistemul mandatului terenurilor și economia de subzistență. Sistemul kapu sau tabu avea menirea de a evidenția importanța religiei în viața hawaiienilor antici. Fiecare aspect al vieții lor a fost guvernat de un set de tabu-uri care includea interdicția bărbaților și femeilor de a lua masa împreună.

20231101.ro_86557_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

La data de 8 ianuarie 1778, căpitanul James Cook, exploratorul britanic renumit pentru expediția sa în care a descoperit Pasajul de Nord-Vest dintre Asia și Alaska, a acostat lângă Insulele Hawaii. El a numit arhipelagul Sandwich în onoarea lui Earl de Sandwich. Această descoperire a căpitanului James Cook a deschis porțile Insulelor Hawaii pentru exploratorii europeni și americani și pentru coloniști.

20231101.ro_86557_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

Până la sfârșitul secolului 18, politica instituită în Hawaii constă într-un număr mare de regate conduse de șefi care erau constant în război unii cu alții. Istoria Insulelor Hawaii a luat o întorsătură semnificativă atunci când în 1791, Kahala, născut Kamehameha, a unit facțiunile din Insula Mare aflate în conflict. Având Insula Mare din Hawaii sub conducere, Kamehameha s-a mutat aici pentru a cuceri insulele derivate.

20231101.ro_86557_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii

Hawaii

În 1810, Kamehameha a unit toate insulele hawaiiene într-un singur regat. Kamehameha a fost succedat de fiul său Liholiho (Kamehameha II). Sub conducerea lui Liholiho, la insistența Reginei Kaahumanu, soția favorită a regelui Kamehameha, vechiul sistem kapu a fost abolit.

20231101.ro_17701_29

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Spaniolii și bascii (inclusiv bascii francezi) sunt cele mai importante grupuri etnice stabilite în Chile, care alcătuiesc astăzi nucleul societății chiliene. Descendenții chilienilor basci, sunt estimați la 10% (1.600.000) până la 27% (4.500.000).<ref>Contacto Interlingüístico e intercultural en el mundo hispano.instituto valenciano de lenguas y culturas.Universitat de València Cita: " Un 20% de la población chilena tiene su origen en el País Vasco".</ref>

20231101.ro_17701_30

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Alte grupuri etnice europene au imigrat în Chile începând cu secolul XVIII. În 1848, din Germania a emigrat spre Chile un important grup, astfel punând bazele comunității germano-chiliene. Aceasta a avut loc cu susținerea guvernului chilian, cu scopul colonizării regiunii de sud a țării. Germanofonii (Elvețieni, Silesieni, Alsacieni și Austrieci) au influențat semnificativ cultura compoziția etnică în sudul țării. Descendenții germani sunt estimați ca fiind de la 500.000 până la 600.000.

20231101.ro_17701_31

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Britanicii (Anglia, Scoția) și irlandeză ating un număr de 700.000 descendenți. Descendenții greci sunt estimați la un număr situat între 90.000 și 120.000. Cei mai mulți dintre ei trăiesc în zona Santiago și Antofagasta. Chile este printre primele cele 5 țări cu cea mai numeroasă diasporă elenă din lume.

20231101.ro_17701_32

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Din Elveția se mai adaugă un număr de 90.000 de descendenți. Coloniștii francezi sunt estimați la 720.000 descendenții. Alte grupuri etnice europene sunt de proveniență italiană 600.000 și croată. Croații în Chile sunt estimați la un număr de 380.000 locuitori. Pot fi găsite și alte grupuri etnice descendente din Europa, dar în număr mai mic. Comunitatea palestiniană din Chile constituie cel mai numeros grup etnic palestinian din afara lumii arabe.500,000 descendientes de palestinos en Chile.

20231101.ro_17701_33

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Cel mai numeros grup religios al țării este cel al adepților Bisericii Romano-Catolică. Biserica catolică are un rol major în societatea chiliană, cu 84 la sută, adepți declarați. Deși, oficial, separată de stat din 1925, beneficiază de anumite favoruri. Alte grupuri religioase chiliene sunt evanghelicii - 15,14%, Martorii lui Iehova - 1,06%, mormonii - 0,92% și 0,13% mozaici. 8,3% chilieni se declară atei sau agnostici.

20231101.ro_17701_34

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Conform ultimului recensământ, 13 090 113 chilieni sunt rezidenți în zonele urbane, reprezentând 86,59% din populația națională. Doar 13,41% locuiește în zona rurală. Aici, ocupațiile principale sunt agricultura și zootehnia, concentrate fiind în zona centru și sud a țării, în Maule (33,59%), în Araucanía (32,33%) și Los Lagos (31,56%). Regiunile cu grad mare de urbanizare sunt situate în zonele extreme ale țării: Tarapacá (94,06%), Antofagasta (97,68%), Magallanes (92,6%) și zonele industrializate situate în Valle Central, Región Metropolitana și Valparaíso, cu gradul de urbanizare de 96,93% și, respectiv, 91,56%.

20231101.ro_17701_35

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Republica Chile este un stat unitar, democratic, cu caracter prezidențial. Diverse instituții autonome participă în viața politică a statului, conform unei scheme constituționale, fiecare din ele având anumite obligații, responsabilități, competențe între diferite organisme statale. Țara este condusă conform Constituției Politice a Republicii Chile, aprobată la 11 septembrie 1980. Ramura executivă, respectiv Guvernul și Administrația Publică, este condusă de către Președintele țării, care este atât șeful statului, cât și al Guvernului. Din martie 2014, această poziție este deținută de Michelle Bachelet Jeria, la al doilea mandat (după cel din 11 March 2006 – 11 March 2010), care este membru al unui partid de orientare socialistă, membru al Coaliției pentru Democrație. Conform Constituției, președintele se află în funcție pentru o perioada de patru ani, fără a putea fi reales din nou pentru un al doilea mandat consecutiv. Președintele țării numește miniștrii, iar guvernele provinciilor chiliene sunt conduse de către guvernatori.

20231101.ro_17701_36

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Partidele politice au putut sa fie reorganizate, numai din 1987, pentru a putea participa la Referendumul Național din 1988, care a stabilit sistemul de existență a acestora. Sistemul binomial (similar cu cel al Statelor Unite ale Americii) a dus, în parte, la formarea de mari coaliții politice. În prezent, cele mai importante partide politice și coaliții din Chile sunt:

20231101.ro_17701_37

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chile

Chile

Alianța pentru Chile (Alianza por Chile), grupare politică de dreapta care, după alegerile din 2004, a obținut 37,68% din voturile pentru consilieri, 38,69% la alegerile pentru deputații din 2005, iar în Congres are, în prezent, 59 de deputați și 17 senatori.

20231101.ro_88306_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Funcțiile potasiului și ale sodiului în organismele vii sunt diferite. Animalele, în special, folosesc sodiul și potasiul diferit pentru a genera potențial electric în celulele lor, în special țesutul nervos. Deficitul de potasiu la animale, inclusiv omul, conduce la numeroase disfuncții neurologice.

20231101.ro_88306_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Potasiul nu este răspândit în stare nativă deoarece reacționează violent cu apa. La fel ca și alți compuși, potasiul are un procentaj de 1,5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element ca răspândire pe planetă. Fiind foarte electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obținut din mineralele sale. Potasiul sub formă ionică este prezent și în apa mărilor, cantitatea de potasiu fiind de aproape 1/30 din cea existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților. Ca rezultat, nu este eliberat imediat în ocean și este prezent și în biosferă.

20231101.ro_88306_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Potasiul elementar nu a fost cunoscut în Roma Antică, iar numele lui nu derivă din latina clasică, ci mai degrabă din neo-latină. Numele kalium a fost împrumutat de la cuvântul „alkali”, cuvânt de proveniență arabă, al qalīy = „cenușă calcinată”. Denumirea de potasiu derivă de la cuvântul „potasă”, substanță al cărei nume uzual este dat carbonatului de potasiu și care putea fi obținută din resturile vegetale carbonizate. Prin încălzire, carbonatul eliberează dioxidul de carbon, iar produsul de reacție este potasa caustică, nume dobândit datorită arsurilor chimice ce pot apărea în cazul contactului cu țesutul uman.

20231101.ro_88306_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Potasiul metalic a fost descoperit în anul 1807 în Anglia de către Sir Humphry Davy, care a obținut potasiu din potasa caustică, prin electroliza sării topite utilizând nou-descoperita pilă voltaică. Înainte de secolul al XVII-lea nu se putea face o distincție clară între potasiu și sodiu din cauza proprietăților fizico-chimice foarte asemănătoare ale acestora. A fost primul metal izolat prin metoda electrolitică. Davy a extras sodiul printr-o metodă similară, demonstrând astfel diferența dintre elementele chimice.

20231101.ro_88306_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

În anul 1808, chimiștii francezi Louis-Josef Gay-Lussac și Louis-Jacques Thenard au reușit separarea potasiului dintr-un amestec de hidroxid de potasiu și fier încălzit la temperaturi înalte. Metoda aceasta a fost ulterior utilizată de către Davy pentru obținerea unei cantități mai mari de metal.

20231101.ro_88306_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Structură atomică a potasiului este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, 39K, potasiul are 19 protoni și 20 de neutroni. Raza atomică medie este de 2,77Å, iar volumul molar al acestuia este de 45,46 cm³/mol. Raza covalentă este de 2,03Å.

20231101.ro_88306_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Producția mondială de potasiu este raportată ca fiind în jur de 200 tone pe an, în timp ce zăcămintele de minereuri de potasiu cunoscute până în prezent, exploatabile în mine, pot asigura o producție totală de 50 de milioane de tone. Potasiul metalic pur poate fi izolat prin electroliza hidroxidului de potasiu, proces care a fost puțin îmbunătățit de la Davy încoace. Metodele metalurgice termochimice, folosite de asemenea în producția de potasiu, utilizează ca materie primă clorura de potasiu pentru elaborarea metalului pur.

20231101.ro_88306_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Sărurile de potasiu precum carnalitul, langbeinitul, polihalitul și silvitul sunt prezente în depozite prețioase prin concentrație ridicată de potasiu în bazinele lacurilor vechi, făcând astfel ca extracția lor să fie avantajoasă din punct de vedere economic. Principala sursă de potasiu, potasa, este exploatată în regiuni precum Saskatchewan, California, Germania, New Mexico, Utah. De asemenea este găsit în abundență în Marea Moartă. La peste 900 de metri sub suprafața regiunii Saskatchewan sunt depozite mari de potasă, surse importante de potasiu și săruri ale acestuia, cu câteva mine mari ce sunt operaționale din perioada anilor '60. Saskatchewan a pionierat tehnica înghețării sărurilor umede (formarea Blairmore) pentru a le manevra prin puțurile miniere. Principala companie minieră este Corporația de Potasă din Saskatchewan. Oceanele reprezintă o altă sursă de potasiu, însă cantitatea prezentă într-un volum dat de apa de mare este relativ scăzut, în comparație cu sodiul.

20231101.ro_88306_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiu

Potasiu

Potasiul are 24 de izotopi cunoscuți, dintre care trei sunt întâlniți în natură în următoarele proporții: 39K (93,3%) 40K (0,0117%) și 41K (6,7%). Izotopul 40K se dezintegrează în izotopul stabil 40Ar (11,2% din dezintegrări) prin captura electronică sau emisie de pozitroni, sau se descompune în 40Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta; 40K are un timp de înjumătățire de 1.250×109 ani.

20231101.ro_281222_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Reflexe. Reflexele osteo-tendinoase sau "de întindere" (reflexe miotatice), de ex.: Reflexul rotulian, se examinează cu ciocanul de reflexe. În cazuri patologice pot fi exagerate, diminuate sau abolite. Reflexele cutanate (reflexe abdominale, cremasteriene) se examinează cu un ac, de preferință bont.

20231101.ro_281222_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Semne zise "piramidale". Sunt reflexe patologice care se pot pune în evidență în cazul unei leziuni a fascicolului piramidal ("tractus cortico-spinalis"). Cel mai cunoscut este semnul Babinski: la excitarea marginii externe a plantei piciorului apare extensiunea halucelui). Alte semne piramidale: semnul Chaddock, semnul Oppenheim.

20231101.ro_281222_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Coordonarea. Se controlează echilibrul (stațiunea și mersul) și felul cum sunt executate mișcările extremităților. În cazuri patologice apar tulburări de coordonare (ataxie).

20231101.ro_281222_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Tonusul muscular. Prin mișcări pasive ale extremităților se pot constata diverse tipuri de tulburări de tonus muscular: spasticitate, rigiditate ("rigor"), fenomenul de "roată dințată", flexibilitate ceroasă, hipotonie.

20231101.ro_281222_23

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Examenul funcțiilor cognitive. Ce cercetează starea de conștiință (vigilitatea), atenția, memoria, precum și funcțiile vorbirii (în cazuri patologice se poate constata o afazie), mișcările automate și deliberate (patologic: apraxie), percepția și recunoașterea (patologic: agnozie vizuală, auditivă, "neglect", anozognozie etc.)

20231101.ro_281222_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian (sau: cerebro-spinal) se obține prin rahicenteză, cel mai adesea prin puncție lombară, în cazuri speciale prin puncție sub-occipitală sau cisternală (metodă introdusă de neuropsihiatrul român Alexandru Obregia)

20231101.ro_281222_25

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Neurologia a fost considerată mult timp ca o specialitate cu rezultate diagnostice precise, dar cu posibilități terapeutice limitate. Acest fapt s-a modificat în ultimele trei decenii în mod semnificativ. Multe afecțiuni neurologice beneficiază în prezent de un tratament eficace. Îmbunătățirea tratamentului bolnavilor cu accidente vasculare cerebrale se datorează - între altele - posibilității unei diferențieri între infarctul ischemic și hemoragie cu ajutorul mijloacelor de diagnostic neuro-radiologic. Pentru tratamentul pacienților cu boala Parkinson există o gamă largă de medicamente cu efecte favorabile. În cazul bolnavilor epileptici, prin administrarea unor preparate diferențiate pentru diverse tipuri de manifestare, se poate obține o sistare completă a crizelor. Bolile infecțioase ale sistemului nervos se pot vindeca în aproape toate cazurile, în situația unui diagnostic exact și precoce. Scleroza multiplă reprezintă încă o problemă crucială a neurologiei, neexistând încă posibilitatea unei vindecări, dar în anumite forme clinice aplicarea preparatelor pe bază de interferon poate ameliora în mod favorabil evoluția bolii. În cazul majorității bolilor degenerative ale sistemului nervos, malformațiilor sau bolilor neuro-musculare congenitale nu există până în prezent un tratament eficace.

20231101.ro_281222_26

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Cele mai apropiate relații ale neurologiei sunt evident cu psihiatria. Separarea celor două discipline își are explicația în dezvoltarea lor istorică și este în mare parte menținută și în prezent din motive mai mult organizatorice, fără a avea o bază biologică. În fond domeniile ambelor specialități au ca obiect afecțiunile aceluiași organ, creierul. Cercetări din ultimii ani au demonstrat importanța mecanismelor neuro-chimice în dezvoltarea psihozelor ciclice și a schizofreniei. Multe boli "neurologice" au manifestări "psihiatrice", ca depresiunea apărută după un accident vascular cerebral, depresiunea și demența asociate cu boala Parkinson, tulburările cognitive din boala Alzheimer etc.

20231101.ro_281222_27

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Neurologie

Neurochirurgia reprezintă o altă specialitate cu care neurologia întreține legături strânse, în diagnosticul și tratamentul tumorilor intracraniene și vertebro-medulare, traumatismelor cranio-cerebrale, hemoragiilor cerebrale etc.

20231101.ro_185705_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

în limba greacă, limbă folosită la scrierea Noului Testament, ἀγαπάω și transliterat agapaō înseamnă dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru omenire (vezi Agape)

20231101.ro_185705_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

un alt cuvânt este φιλέω transliterat phileo - între prieteni - sentiment de stimă, apreciere, atitudine prietenească, simpatie, atașament reciproc.

20231101.ro_185705_16

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

un alt cuvânt este θέλω ce-și are rădăcina în αἱρέω transliterat haireō însemnând a prefera, a alege, a lua ceva din plăcere, a alege prin vot, dorință, scop!

20231101.ro_185705_17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexității acestui sentiment emoțional. Până în prezent, din punct de vedere științific, s-a ajuns la rezultatele următoare:

20231101.ro_185705_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenților din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacțiile biologice care devin tot mai intense, influențând comportamentul, gândirea lucidă.

20231101.ro_185705_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naștere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanțelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” și „substanțele endorfine” care declanșează mai departe o producție de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina și noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres). Reacții asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiții nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorțurilor este după patru ani de căsnicie.

20231101.ro_185705_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

Cercetătorii Universității Chicago susțin că au descoperit regiunea cerebrală responsabilă de deciziile afective. Dragostea este definită drept o stare conștientă, intensă și de durată de uniune cu o altă persoană, iar dorința sexuală ar fi caracterizată drept o stare de scurtă durată orientată spre obținerea plăcerii. Plecând de la această diferențiere, cercetătorii consideră că dragostea este localizată în zona anterioară a cortexului insular, în timp ce dorința sexuală este localizată în zona posterioară.

20231101.ro_185705_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

Focul Amorului: despre dragoste și sexualitate în societatea românească (1750-1830), Constanța Vintilă-Ghițulescu, Editura Humanitas, 2006 - recenzie1 recenzie2

20231101.ro_185705_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragoste

Dragoste

„Wie geht Liebe?“ - Psychologische Differenzierung zwischen Liebe und Partnerschaft von Thomas Artmann (, 367 KB)

20231101.ro_109228_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.

20231101.ro_109228_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

Erupția începe printr-un jet fierbinte de gaze și vapori de apă, însoțit de materiale solide de diferite dimensiuni (cenușă, bombe vulcanice, blocuri compacte), după care lava incandescentă începe să curgă sub forma unor torenți sau a unor suvoaie de foc pe marginile craterului.

20231101.ro_109228_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

Dupa ieșirea lavei, erupția se linistește, dar continuă să iasă gaze. La mult timp dupa încetarea erupției, activitatea vulcanică poate continua cu emanații de gaze reci (este cazul mofetelor din România) sau cu formarea de gheizere. Vulcanii, ca stare, pot fi stinși sau activi. Cei din prima categorie se întâlnesc și în România (Oaș, Gutâi). Vulcanii activi pot avea erupții frecvente (Stromboli-Italia, Mauna Loa-Hawaii) sau dimpotrivă pot erupe doar după mari perioade de pauză, chiar secole, precum vulcanul Vezuviu din Italia.

20231101.ro_109228_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

vulcani inactivi (stinși), a căror activitate a încetat cu milenii în urmă și care nu mai au cameră magmatică.

20231101.ro_109228_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

vulcani adormiți, care nu au avut activitate o perioadă mai lungă de timp, de ordinul a sute sau chiar mii de ani, dar care au potențialul de a erupe în viitor. De regulă aceștia sunt cei mai periculoși și pot produce erupții de tip exploziv.

20231101.ro_109228_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

de tip vulcanian, cu erupții de lave vâscoase care, după consolidarea în coșul vulcanic, vor fi expulzate sub formă de cenușă și bombe vulcanice prin explozii puternice ale gazelor

20231101.ro_109228_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

Vulcanii sunt clasificați și după Volcanic Explosivity Index (VEI), indice care ia valori între 1 și 8.

20231101.ro_109228_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

Erupțiile de tipul VEI-4 eliberează cel puțin 0,1 km cubi, cu efecte substanțiale asupra zonei înconjurătoare. Cele de tipul VEI-5 eliberează un volum de cel puțin de 1 km cubi de materie vulcanică, care provoacă un efect devastator asupra mediului înconjurător.

20231101.ro_109228_15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcan

Vulcan

VEI-6 sunt vulcanii care au eliberat un volum de cel puțin 10 km cubi cu efecte profunde îndelungate asupra zonei înconjurătoare și efecte notabile shortterm la nivel global climatice.

20231101.ro_27912_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neptun

Neptun

Anumite modele ale planetei sugerează că benzile colorate sunt nori cu compoziție diferită în funcție de altitudine. Norii de la altitudinile cele mai înalte apar doar la presiuni sub 1 bar, cu o temperatură prielnică condensării metanului. La presiuni ceva mai ridicate între 1 și 5 bari (între 100 și 500 kPa), este posibil ca norii să fie formați din amoniac și hidrogen sulfurat. La presiuni de peste 5 bari, se crede că ei sunt formați din amoniac, sulfură de amoniu, hidrogen sulfurat și apă. Norii din apă înghețată ar trebui să se găsească mai adânc, la presiuni de aproximativ 50 bari (5 MPa), unde temperatura ajunge la 0 °C. Dedesubt, se pot găsi nori de amoniac și hidrogen sulfurat.

20231101.ro_27912_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neptun

Neptun

Sunt șiruri de nori care înconjoară planeta la o latitudine constantă. Aceste șiruri de nori au lățimi de la 50 la 150 km și plutesc la o distanță de 50–110 km deasupra plafonului de nori.