_id
stringlengths 15
23
| url
stringlengths 32
64
| title
stringlengths 1
20
| text
stringlengths 100
4.21k
| score
float64 0.5
1
| views
float64 88.1
14.1k
|
|---|---|---|---|---|---|
20231101.ro_80917_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Chitar%C4%83 | Chitară | La sfârșitul secolului XIX, Orville Gibson experimenta noi forme de chitară, cu elemente preluate din înfățișarea violoncelului. | 0.5 | 4,473.687449 |
20231101.ro_80917_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Chitar%C4%83 | Chitară | În anii 1920, Lloyd Loar s-a alăturat lui Orville Gibson, cei doi construind prima chitară jazz, cu efuri decupate pe tabla de rezonanță (în locul obișnuitei rozete). Chitara electrică a luat naștere la inventarea primelor doze electromagnetice la sfârșitul anilor 1920, însă s-a bucurat de succes doar după 1936, când Gibson a introdus modelul ES 150, făcut celebru de chitaristul de jazz Charlie Christian. Odată cu creșterea posibilităților de amplificare a sunetului, chitara electrică a captat atenția multor muzicieni și, bineînțeles, a creatorilor de chitare, fapt care a declanșat o adevărată cursă pentru perfecționarea lor. | 0.5 | 4,473.687449 |
20231101.ro_80917_20 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Chitar%C4%83 | Chitară | Când o coardă este făcută să vibreze, ia naștere imediat și o undă staționară. Înălțimea notei produse depinde de lungimea corzii și de tensiunea acesteia. Când cântă la chitară, muzicianul apasă corzile pe tastieră pentru a le scurta lungimea efectivă. Apăsând o coardă la jumătatea lungimii ei, se obține o frecvență de vibrație de două ori mai mare decât cea a întregii corzi, adică o octavă mai înaltă decât frecvența fundamentală a corzii. | 0.5 | 4,473.687449 |
20231101.ro_80917_21 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Chitar%C4%83 | Chitară | Ca să poată fi auzit, sunetul produs de o coardă trebuie amplificat. Aceasta se face de obicei cu ajutorul unei cutii de lemn, numită cutie de rezonanță și care formează corpul chitarei. În anii 1930, chitariștii din fomațiile de muzică de dans și cei din bandele de jazz au început să își amplifice instrumentele, pentru ca acestea să poată fi auzite mai bine de către spectatori. Un traductor electromagnetic (o doză electromagnetică) este amplasat în spatele corzilor, transformând variația distanței față de coarda în mișcare în semnale electrice care pot fi amplificate și reproduse la volumul dorit de către un difuzor. Multe din chitarele moderne sunt special construite pentru a profita de această tehnică. În cazul lor, importanța corpului chitarei scade simțitor, deci el poate fi construit din material masiv. | 0.5 | 4,473.687449 |
20231101.ro_9695_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | Un automobil tipic are un motor cu ardere internă și patru roți, însă au apărut pe piață și mașini cu motoare hibride, cu gaz sau electrice. Au fost construite și autovehicule cu trei roți, dar nu sunt prea răspândite din cauza problemelor de stabilitate. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | În anul 2007 în lume existau aproape 800 de milioane de mașini în circulație (majoritatea în emisfera nordică) iar 42 de milioane de mașini noi erau produse în fiecare an. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | În 1769, francezul Nicolas-Joseph Cugnot realizează un vehicul cu trei roți propulsat prin forța aburului. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | În 1801, englezul Richard Trevithick realizează un fel de locomotivă, numită Puffing Devil, dar care putea circula și pe drumurile rutiere. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | Contribuții de pionierat în domeniul motoarelor cu ardere internă au adus: Nicéphore Niépce, François Isaac de Rivaz, Gustave Trouvé și alții. | 1 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | În 1878, acesta proiectează un nou tip de motor cu ardere internă, mult îmbunătățit și care va fi patentat un an mai târziu. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | Motorul este sistemul fizic de generare a energiei mecanice care pune în mișcare sistemul de transmisie al automobilului. Un motor este compus din două părți: mecanismul motor și instalațiile auxiliare. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | Șasiul automobilului este ansamblul organelor și instalațiilor care efectuează preluarea și transmiterea energiei mecanice de la motor la roțile motoare, conducerea automobilului, susținerea și propulsia lui. Se compune din transmisie, sistemul de conducere, organele de susținere, organele de propulsie și instalațiile auxiliare. Mai tine si motorul și caroseria. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_9695_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Automobil | Automobil | Transmisia sau sistemul de transmisie preia, transmite, modifică și distribuie momentul motor la roțile motoare ale automobilului. | 0.5 | 4,471.710315 |
20231101.ro_930527_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Din avocado se fac rareori milkshake-uri, dar renumită este pasta de avocado, Guacamole. Avocado se mai folosesc în salate și rareori ori niciodată în dulciuri deoarece nu conține zaharuri. Nu foarte renumită este rețeta de înghețată de avocado, fără prea multe zaharuri, care se consumă în unele țări. | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Este probabil originară din Peru iar planta crește înaltă de 10-25 de metri, fructele lui neavând o perioadă exactă, fructele putând fi consumate în orice anotimp al anului. Fiind o plantă tropicală, fructele se coc în orice anotimp, cel puțin în California, de aceea putem întâlni avocado în supermarketuri în orice timp al anului. | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Cuvântul "avocado" derivă din cuvântul spaniol AguaCate, care derivă din cuvântul Nahuatl āhuacatl , care duce înapoi spre cuvântul proto-Aztec *pa:wa care totodată înseamnă "avocado". | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Se înmulțește prin semințe și prin butășire. Deși nu este un fruct foarte apreciat în România, mulți români îl înmulțesc deoarece este o plantă decorativă cu frunze închise la culoare. | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | De asemenea cresc și pe unele insule tropicale singuratice, acolo unde au ajuns, probabil prin natură sau prin mod accidental din vina oamenilor. Mai cresc sălbăticiți prin pădurile tropicale. | 1 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Afacerea cu Avocado este una profitabilă în țările tropicale sărace deoarece avocado se exportă în toată lumea, fiind un fruct cu multe utilizări și foarte sănătos. Țăranii locali din țările sărace obțin un profit mic de circa 20-30% din cultivarea acestei plante, fiind însă destul pentru un necesar mic al familiei. | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Însă în statele mai mari și civilizate precum California, se obține un profit uriaș adus statului de aproximativ 70-80%. | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Pentru germinare, o sămânță de avocado este înfiptă în pământ cu partea inferioară lată până la o adâncime de cel mult 2-3 cm (se recomandă să îndepărtați coaja din sămânță în prealabil). | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_930527_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Avocado | Avocado | Puteți germina o sămânță de avocado într-un mod „deschis”. Pentru a face acest lucru, în osul extras din fruct (cu această metodă de germinare, coaja nu este îndepărtată), trei găuri mici sunt străpunse cu grijă în jurul circumferinței la nivelul mijlocului în coaja semințelor (la un unghi de 120). grade), în care se introduc trei chibrituri (sau scobitori). Aceste chibrituri servesc drept suporturi, pentru care fatul este suspendat intr-un pahar cu apa; nivelul apei trebuie menținut constant exact sub os. În curând vor apărea rădăcini, iar când sunt suficiente, osul poate fi plantat într-un ghiveci. De asemenea, puteți pune osul în vată umedă și îl puteți umezi constant. Când osul este împărțit în două părți - îl puteți planta într-un ghiveci. Un mugur va apărea în una sau două săptămâni. | 0.5 | 4,464.199655 |
20231101.ro_52_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | Termenul de antropologie a apărut în secolul al XV-lea, dar interesul pentru natura omului, viața acestuia, cultură și societate a existat încă din antichitate. Herodot și Tacitus au descris în lucrările lor diferite aspecte legate de triburile celtice și germanice. Herodot este și primul care formulează principalele aspecte problematice ale cercetării antropologice. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | În evul mediu Marco Polo descrie în lucrările sale viața mongolilor, obiceiurile acestora, cultura acestora etc, iar Cristofor Columb descrie cultura amerindienilor. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | În secolele XIX-XX cunoștințele despre civilizațiile dispărute se îmbogățesc considerabil datorită cercetărilor arheologice efectuate de arheologi precum Heinrich Schlimann care a studiat civilizația miceniană, Jean Champollion care a descifrat hieroglifele, Arthur Evans, civilizația minoică, Howard Carter, egiptolog. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | Secolul al XIX-lea este caracterizat de dezvoltarea teoriilor evoluționiste, deterministe, și mitologiste în explicare omului și culturii sale. Ca metodologie, studiul antropologic este văzut ca o analiză a informațiilor coroborate din scrieri istorice, jurnale de călătorii și speculații literar-filozofice. Ideea centrală a antropologiei evoluționiste, care domină această perioadă, este aceea că este posibil studiul formelor incipiente ale umanității prin studierea triburilor „primitive”, deoarece acestea se află pe o treaptă inferioară de evoluție, informându-ne astfel exact asupra modului în care arătam și noi, „civilizații”, în zorii umanității. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul social), Karl Marx (determinismul social și evoluția umanității ca luptă între clase), Morgan (periodizarea culturii și a etnicității), Tylor (definirea culturii). | 1 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | În perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea se impune treptat metoda etnografică a cercetării vieții oamenilor prin locuirea pentru o perioadă împreună cu aceștia și urmărirea lor îndeaproape. Tot acum sunt formulate teoriile moderne în științele sociale datorate lui Emile Durkheim și Max Weber. Secolul XX prilejuiește diversificarea teoriilor antropologice și producerea de analize asupra unor teme antropologice, respectiv descrieri culturale (etnografii) dintre cele mai diverse. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | În România este înființat în anul 1926 Institutul de Antropologie din inițiativa prof. dr. Francisc Iosif Rainer, titular al catedrei de Anatomie la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Inițial acesta a fost muzeu și laborator de antropologie în cadrul facultății de medicină, iar prin legea 822, din 13 noiembrie 1942, dobândește autonomie și denumirea actuală în cadrul Universității din București. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | Ulterior institutul a trecut la Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, iar în prezent se află sub patronajul Academiei Române. Institutul de antropologie adăpostește una din cele mai largi colecții osteologice din Europa. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_52_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie | Antropologie | Marile teorii antropologice enunțate în secolul XX sunt: particularismul istoric, difuzionismul, relativismul cultural, funcționalismul, structuralismul, materialismul, interpretativismul, criticismul. | 0.5 | 4,453.696591 |
20231101.ro_587298_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | Din punct de vedere al pașilor care se efectuează în vederea aplicării cu succes a kinetoterapiei, un specialist va folosi următoarea abordare: | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | Reevaluare periodică pentru a putea monitoriza rata de progres și a ajusta constant programele de recuperare folosite. | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | Din punct de vedere al eficienței, kinetoterapia reprezintă un adjuvant major în promovarea unei stări optime de sănătate în rândul populației. Atunci când se vorbește despre kinetoterapie, prima referire ține în mod direct de latura de recuperare medicală având în vedere afecțiuni precum: | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | Cea de a doua latură care intră în aria kinetoterapiei poartă denumirea de kinetoprofilaxie și reprezintă un ansamblu de mijloace și metode prin care, în cazul persoanelor clinic sănătoase sau cu probleme de sănătate minore, se iau măsuri de prevenire a apariției unor stări patologice precum: dureri ale coloanei vertebrale, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, exces ponderal, Tâtulburări de postură și dinamică. | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | Kinetoprofilaxia, dupa Sbenghe, este aplicarea exercițiilor aerobice pe principiile științei antrenamentului medical și se aplică: | 1 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | persoanei sănătoase pentru a-l feri de boli sau de apariția sindromului de decondiționare fizică (profilaxie de gradul I); | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | persoanei vârstnice la care decondiționarea a apărut pentru a-l feri de agravarea si organicizarea ei (profilaxie de gradele I si II); | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | peroanei bolnave (cu boli cronice) pentru a-l feri de apariția unor agravări sau complicații ale acestor boli (profilaxie de gradul III). | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_587298_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie | Kinetoterapie | În perioada 29-31 octombrie 2009, la București s-a desfășurat al VII-lea Congres de Kinetoterapie, care a avut ca obiectiv legiferarea Ordinului Kinetoterapeuților. | 0.5 | 4,430.824446 |
20231101.ro_443_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | în al doilea Război Mondial, Portugalia a fost o nație neutră, iar Lisabona a devenit nu numai un refugiu, ci și un port de ambarcațiune pentru refugiați din întreaga Europă; | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | în 1988 un incendiu (cel mai mare dezastru din istoria orașului după 1755) a distrus zona comercială; | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | În timpul perioadei Neolitice, regiunea a fost locuită de triburi pre-celtice, ce au construit monumente religioase și funerare, megalituri, dolmene și menhire, care încă supraviețuiesc în zonele periferice a Lisabonei. | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | Cu toate că se știe că primele fortificații de pe dealul Castelo din Lisabona nu sunt mai vechi de secolul al II-lea î.Hr., săpări arheologice recente au dovedit că oameni din Epoca fierului au ocupat terenul din secolulu al VIII-lea î.e.n. până în secolul al VI-lea î.e.n Această așezare indigenă a menținut relații comerciale cu fenicienii, ceea ce ar explica ceramica feniciană și alte obiecte materiale descoperite recent. Săpăturile arheologice săvârșite in apropierea Castelului São Jorge (Castelo de São Jorge) și Catedrala Lisabonei indică prezența fenicienilor încă din 1200 î.e.n, și poate fi afirmat cu încredere că un post fenician comercial stătea pe acum centrul Lisabonei actuale, pe versantul sudic al dealului castelului. Portul adăpostit in estuarul fluviului Tajo era un loc ideal pentru așezarea iberică și ar fi asigurat un port sigur pentru navele feniciene. Așezarea Tajo a fost un important centru de comerț comerical cu triburile interioarea, oferind o piață de desfacere pentru metale prețioase, sare și pește sărat ce îl colectau, și pentru vănzarea cailor Lusitano renumiți în antichitate. | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | Conform unei legende persistente, locul a fost numit pentru miticul Ulise, care a fondat orașul când a navigat spre vest până la capătul lumii vechi. | 1 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | În urma înfrângerii lui Hannibal din 202 î.e.n în timpul războaielor Punice, romanii s-au hotorât se priveze Cartagina de posesia sa cea mai valoroase: Hispania (Peninsula Iberică). | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | Cartierul Alfama, cu străzi înguste și pitorești (singurul care a supraviețuit marelui cutremur din 1755). | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | Ascensorul Santa Justa, aflat în cartierul Baixa, a fost proiectat de Raoul Mesnier du Ponsard, inginer născut în Porto din părinți francezi și ucenicul lui Gustave Eiffel. Construcția a început în 1900 și a fost finalizată în 1902; inițial a funcționat pe baza de motor cu abur, ca mai apoi, în anul 1907, să funcționeze pe curent electric. | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_443_11 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisabona | Lisabona | Din orașul de pe vremea descoperirilor putem vedea in zona Belém, două construcții preluate de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial: | 0.5 | 4,424.89806 |
20231101.ro_189057_13 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | Experiențele lui Joule (1842) și, independent, Mayer (1843) au arătat că din lucrul mecanic se poate produce căldură și invers. Asta duce în 1847 la afirmarea de către Helmholtz a principiului conservării energiei în loc de conservarea căldurii. | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | În 1860, Clausius arată că teoria cinetică a gazelor poate fi o explicație a căldurii, energia internă a unei substanțe fiind asociată cu energia cinetică a moleculelor. Molecule cu energie cinetică mai mare corespund unei energii interne (deci unei temperaturi) mai mari, teorie acceptată și în zilele noastre. | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | În 1871 James Clerk Maxwell, în cartea sa Theory of Heat dă definiția modernă a căldurii, ca fiind energie în tranzit. | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | Căldura, ca "foc", a fost unul dintre elementele clasice antice. Noțiunea de căldură ca un fluid conservat care pătrunde în materie, s-a dezvoltat ca teorie calorică respectată până când a devenit depășită de teoria mecanică a căldurii din 1798 a lui Thompson. | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | Fizicianul James Clerk Maxwell, în Teoria căldurii din 1871, a fost unul dintre mulți care a început să se bazeze pe teoria căldurii care are de a face cu materia în mișcare. Aceasta a fost aceeași idee prezentată de Benjamin Thompson în 1798, care a spus că s-a folosit de ideile multor predecesori. Una dintre cărțile recomandate de Maxwell a fost Căldura ca mod de mișcare, de John Tyndall. Maxwell a subliniat patru prevederi pentru definirea căldurii: | 1 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | Este ceva ce poate fi transferat de la un corp la altul, conform celei de-a doua legi a termodinamicii. | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | Nu poate fi tratată ca o substanță materială, deoarece poate fi transformată în ceva care nu este o substanță materială, de exemplu lucru mecanic. | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_20 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | Din idei empirice bazate pe căldură și din alte observații empirice, noțiunile de energie internă și de entropie pot fi derivate, astfel încât să conducă la recunoașterea primei și celei de-a doua legi a termodinamicii. | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_189057_21 | https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83ldur%C4%83 | Căldură | Înainte de definirea matematică riguroasă a căldurii pe baza articolului lui Carathéodory din 1909, istoric, căldura, temperatura și echilibrul termic au fost prezentate în manualele termodinamice ca noțiuni primare comune. Carathéodory a prezentat lucrarea sa din 1909 astfel: "Propunerea ca disciplina termodinamicii să poată fi justificată fără a recurge la nicio ipoteză care nu poate fi verificată experimental trebuie privită ca fiind una dintre cele mai notabile rezultate ale cercetării în termodinamică care a fost realizată în ultimul secol .“ Referindu-se la "punctul de vedere adoptat de majoritatea autorilor activi în ultimii cincizeci de ani", Carathéodory a scris: "Există o cantitate fizică denumită căldură care nu este identică cu cantitățile mecanice (masă, forță, presiune etc.) și ale căror variații pot fi determinate prin măsurători calorimetrice." James Serrin introduce o descriere a teoriei termodinamicii astfel: "În următoarea secțiune, vom folosi noțiunile clasice de căldură, de lucru mecanic și de fierbințeală ca elemente primitive, ... Căldura este o primitivă adecvată și naturală pentru termodinamică, a fost deja acceptată de Carnot. Validitatea sa continuă ca element primar al structurii termodinamice se datorează faptului că ea sintetizează un concept fizic esențial, precum și utilizarea sa reușită în lucrarea recentă de unificare a diferitelor teorii constitutive". Acest tip tradițional de prezentare a bazei termodinamicii include idei care pot fi rezumate prin afirmația că transferul de căldură se datorează pur și simplu unei neuniformități spațiale a temperaturii și se face prin conducție și radiație, de la corpuri mai calde la cele mai reci. Se sugerează uneori că această prezentare tradițională se bazează în mod necesar pe "raționamentul circular"; împotriva acestei propuneri se află dezvoltarea matematică riguros logică a teoriei prezentate de Truesdell și Bharatha (1977). | 0.5 | 4,420.721338 |
20231101.ro_8746_0 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | Lipovenii sunt un grup etnic de origine rusească (numără aprox. 19.300 persoane), care locuiesc în special în județul Tulcea din România precum și în zona Bugeacului (mai ales în preajma orașului Vâlcov) din regiunea Odesa, Ucraina și în Bulgaria. Mici grupuri de lipoveni trăiesc și în Moldova, în Bucovina, dar și în județele Brăila, Constanța și Ialomița. | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | După sinodul din 1654 în care Patriarhul Nikon a reformat biserica rusă, au început să se ia măsuri restrictive din partea autorităților laice și religioase ruse, care au culminat odată cu venirea la putere a lui Petru cel Mare (1682-1725) și introducerea de către acesta a unor măsuri drastice de europenizare. | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | Refuzul unor credincioși de a accepta înnoirea a făcut ca aceștia să fie supuși la taxe insuportabile și forțați să poarte o vestimentație specifică. Nemaiputând să suporte toate aceste restricții, staroverii (credincioșii de rit vechi) au luat drumul pribegiei, răspândindu-se în întreaga lume (Polonia, Austria, Canada, Alaska, Japonia etc.), inclusiv la gurile Dunării, în Dobrogea, tocmai pentru că, la origine fiind pescari, din zona râurilor Don și Nipru, și-au putut relua practicarea acestei meserii. | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | Cunoscuți de autoritățile locale sub denumirea de lipoveni (filipoveni, de la Filip Pustoviat, unul dintre liderii lor), aceștia și-au păstrat limba, obiceiurile și credința, fiind divizați atât pe criterii religioase (în 1690 s-au împărțit în popovți - popiști și bezpopovți - nepopiști), cât și etnice (rușii mari-moscoviți, răscolnicii propriu-ziși, cazacii zaporojeni, „haholii” sau ucrainienii, necrasovții). | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | După un popas în Bugeac, staroverii s-au așezat în mod deosebit în Dobrogea și Bucovina, în două mari valuri: primul după răscoala lui Bulavin, pe vremea lui Petru cel Mare, al doilea, în timpul țarinei Ecaterina a II-a (1762-1796). | 1 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | În cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a Lipovenilor și-au menținut tradiții religioase care preced reformele întreprinse de Biserica Ortodoxă rusească din timpul domniei lui Petru cel Mare. | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | ipoteza apelativă: din cuvântul rusesc „lipa” care înseamnă „tei” din lemnul căruia sunt fabricate numeroase obiecte gospodărești, inclusiv vâslele lotcilor. O altă explicație, care poate fi luată în considerare, este faptul că acest grup etnic a trăit, vreme îndelungată, în pădurile de tei din sudul Basarabiei. | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | ipoteza antroponimică: de la Filipoveni, provenind din rus. Filipp > filippovcy sau filippovane („adepții lui Filipp”, rom. (fi)lipoveni cu „fi”- suprimat prin afereză), adepții lui Filipp Pustosviat (1672-1742). | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_8746_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lipoveni | Lipoveni | unii cercetători români și moldoveni consideră plauzibilă originea etnonimului de la o localitate numită Lipoveni din Republica Moldova, dar alții afirmă că toponimul provine de la Lipoveni. | 0.5 | 4,395.015527 |
20231101.ro_108166_1 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Nu trebuie făcută confuzie între amine și amide. Acestea din urmă au formula chimică R-C(O)NH2, unde C(O) reprezintă o grupă carbonil. Aminele și amidele au structuri și deci proprietăți diferite, deci distincția este din punct de vedere chimic foarte importantă. | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Aminele în care unul sau ambii atomi de hidrogen din grupa NH2 a aminelor primare sau unicul atom de hidrogen al aminelor secundare este sau sunt înlocuiți cu un atom M de metal,de obicei metal alcalin, se numesc amiduri și sunt săruri ale metalelor, îndeosebi ale metalelor alcaline. Astfel, (CH3)2N-Li+ se numește dimetilamidură de litiu. Acestea sunt combinații litice și sodice ale aminelor. | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Deoarece aminele pot fi considerate ca produși rezultați din înlocuirea atomilor de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | În locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali. În funcție de tipul acestora, aminele pot fi: | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Toate aminele prezentate anterior sunt monoamine, însemnând că în moleculă există doar o singură grupare -NH2. Poliaminele au două sau mai multe grupări în moleculă. | 1 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Aminele se denumesc folosind denumirea radicalilor corespunzători urmați de cuvântul amină. Radicalii sunt denumiți în ordine alfabetică, iar numărul de grupe amino este evidențiat prin prefixele di, tri. | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Legăturile de hidrogen influențează semnificativ proprietățile aminelor primare și secundare, ca și a derivaților lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt ridicate. | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Aminele inferioare, precum metil-, dimetil-, etilamina sunt gaze cu un miros de amoniac și sunt solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus (trimetilamina). Aminele superioare, similar alcanilor superiori, sunt solide, inodore și practic insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea lor în apă scade. | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_108166_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Amin%C4%83 | Amină | Aminele alifatice sunt solubile în solvenți organici, în special în cei polari. Aminele primare reacționează cu cetonele, precum acetona, și majoritatea aminelor sunt incompatibile cu cloroformul sau tetraclorura de carbon. | 0.5 | 4,393.367775 |
20231101.ro_562042_2 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Termenul paranoia a fost folosit pentru a descrie o boală mentală în care o gândire delirantă este singura sau cea mai importantă caracteristică. Conceptul a fost descris de către Johann Christian Heinroth, apărut în anul 1818 și provine din limba greacă ("para=în afară; iar "nous"=minte). În tentativa sa originală de a clasifica bolile mentale, psihiatrul german Emil Kraepelin a folosit termenul paranoia pură pentru a descrie o condiție unde era prezent delirul, dar fără o deteriorare aparentă a capacității intelectuale și fără alte caracteristici ale dementia praecox, boala redenumită mai apoi schizofrenie. Notabil, în definiția sa, gândul nu trebuia să fie persecutor pentru a fi clasificat ca paranoic, deci orice gând delirant putea fi clasificat ca fiind paranoic. De exemplu, o persoană care are gândul delirant că este o figură religioasă importantă ar fi clasificată de Kraepelin ca suferind de "paranoia pură". Chiar și în prezent, un delir nu trebuie să aibă ca și caracteristici suspiciunea sau frica pentru a fi clasificat ca fiind paranoic. O persoană, ar putea fi diagnosticată cu schizofrenie paranoică fără un delir de persecuție, prin simplul fapt că delirul se referă la ei însăși, cum ar fi gândul că ar fi un agent SRI sau un membru cunoscut al familiei regale. | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_3 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Cercetătorul Millon a identificat 5 subtipuri ale paranoidului. Persoana în cauză ar putea suferi de un singur sindrom dintre următoarele: | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_4 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Recent, în cadrul medical, termenul este folosit pentru a descrie deluzii în care persoana afectată crede că este persecutată. Mai exact, ele au fost definite ca având două elemente centrale: | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_5 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Întrucât se așteaptă permanent la ostilitate, ridiculizare și trădare din partea celorlalți, paranoicul ajunge ușor să sufere de mania persecuției. | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_6 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Paranoicul este influențat de delir, pot apărea halucinații auditive sau vizuale, dar nu atât de frecvent ca în cazul schizofreniei sau al parafreniei. Individul are o gândire normală, iar brusc îi apar idei preconcepute cum că ar fi urmărit, înșelat, nedreptățit. | 1 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_7 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | De asemenea, persoanele normale pot avea aceste suspiciuni, însă diferența este că în cazul paranoicilor, aceste îndoieli au o durată de cel puțin o lună, până ajung la stagiul de obsesii. În acest fel, indivizii își construiesc viața pe baza obsesiilor, iar sistemul de gândire devine unul bolnav. Pe lângă acestea, paranoicul își poate juca foarte bine rolul când vine vorba de ideile sale, astfel încât devine credibil, mai ales în cazul persoanelor apropiate. | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_8 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Paranoia megalomaniacă, combinația între megalomanie și paranoia, este o descriere psihiatrică clasică. Printre publicațiile de psihiatrie recente care discută subiectul, se află și DSM-IV. | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_9 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Relația dintre paranoia megalomaniacă și conceptul dementia praecox a fost discutat de Domingo (2008). | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_562042_10 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Paranoia | Paranoia | Printre figurile istorice considerate ca fiind paranoici megalomaniaci se află și Alexandru cel Mare, Vidkun Quisling, și fostul dictator Nicolae Ceaușescu. | 0.5 | 4,382.610441 |
20231101.ro_18118_28 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | În jurul anului 300 î.Hr., Euclid a scris Optica, în care a descris proprietățile luminii. Euclid a scris că lumina călătorește în linii drepte, a descris legile reflexiei și le-a studiat matematic. El a susținut că vederea se datorează razelor care merg de la ochi la obiectul privit și a studiat relația dintre mărimea aparentă a obiectelor și unghiul sub care sunt văzute. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_29 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | În 55 î.Hr., poetul latin Lucretius, care a continuat ideile atomistilor greci, a scris că lumina este rezultatul vitezei mari de mișcare a atomilor (în poemul filosofic De natura rerum, „Despre natura lucrurilor”). Opiniile lui Lucretius nu au fost general acceptate. Ptolemeu (c. secolul al II-lea) a scris despre refracția luminii în cartea sa Optica. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_30 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | În India antică, școlile hinduse Samkhya și Vaisheshika, din timpul primelor secole d.Hr., au dezvoltat teorii despre lumină. Potrivit școlii Samkhya, lumina este unul dintre cele cinci elemente fundamentale (tanmatra). Școala Vaisheshika oferă o teorie atomică a lumii fizice pe terenul non-atomic al eterului, spațiului și timpului. (Vezi atomismul indian). Atomii de bază sunt cei ai pământului (prthivi), ai apei (pani), ai focului (agni), și ai aerului (vayu). Vishnu Purana se referă la lumina solară ca „cele șapte raze ale soarelui“. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_31 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | Budiștii indieni, cum ar fi Dignāga în secolul al V-lea și Dharmakirti în secolul al VII-lea, au dezvoltat un tip de atomism care este o filosofie despre realitate fiind compusă din entități atomice care sunt fulgerări de lumină sau energie. Ei priveau lumina ca fiind o entitate atomică echivalentă cu energia. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_32 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | René Descartes (1596–1650) a susținut că lumina era o proprietate mecanică a corpului luminos, respingând „formele” lui Ibn al-Haytham și Witelo, precum și „speciile” lui Bacon, Grosseteste și Kepler. În 1637 a publicat o teorie a refracției luminii care presupunea, incorect, că lumina călătorea mai repede într-un mediu mai dens decât într-un mediu mai puțin dens. Deși Descartes a fost incorect în ceea ce privește viteza relativă, el a avut dreptate în a presupune că lumina se comporta ca o undă și a concluzionat că refracția ar putea fi explicată prin viteza luminii în diferite medii. | 1 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_33 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | Descartes nu este primul pentru că folosește analogiile mecanice, ci pentru că afirmă clar că lumina este doar o proprietate mecanică a corpului luminos și a mediului de transmitere; teoria luminii a lui Descartes este considerată ca începutul opticii fizice moderne. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_34 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | Pierre Gassendi (1592–1655), un atomist, a propus o teorie a particulelor de lumină care a fost publicată postum în anii 1660. Isaac Newton a studiat opera lui Gassendi de la o vârstă fragedă și a preferat punctul său de vedere teoriei lui plenum a lui Descartes. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_35 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | El a afirmat în Ipoteza luminii din 1675 că lumina era compusă din corpusculi (particule de materie) care erau emiși în toate direcțiile de la o sursă. Unul dintre argumentele lui Newton împotriva naturii de undă a luminii a fost că se știa că undele se îndoaie în jurul obstacolelor, în timp ce lumina călătorea doar în linii drepte. Cu toate acestea, el a explicat fenomenul difracției luminii (care fusese observat de Francesco Grimaldi) prin faptul că o particulă de lumină poate crea o undă localizată în eter. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_18118_36 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumin%C4%83 | Lumină | Teoria lui Newton poate fi utilizată pentru a prezice reflexia luminii, dar poate explica refracția doar presupunând incorect că lumina accelerează atunci când intră într-un mediu optic mai dens, deoarece gravitația este mai puternică. Newton a publicat versiunea finală a teoriei sale în Opticks, în 1704. Reputația sa a ajutat teoria particulelor luminii să se mențină în secolul al XVIII-lea. Teoria particulelor luminii l-a determinat pe Laplace să susțină că un corp ar putea fi atât de masiv încât lumina nu ar putea „scăpa” din el. Cu alte cuvinte, ar deveni ceea ce astăzi se numește o gaură neagră. Laplace și-a retras sugestia mai târziu, după ce teoria ondulatorie a devenit ferm stabilită ca model pentru lumină (așa cum s-a explicat, nici teoria particulelor nici teoria ondulatorie nu sunt pe deplin corecte). O traducere a eseului lui Newton despre lumină apare în Structura pe scară largă a spațiului-timp, de Stephen Hawking și George F. R. Ellis. | 0.5 | 4,370.998216 |
20231101.ro_93371_14 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Manele | Manele | În aceeași perioadă, scriitorul, antropologul și DJ-ul Adrian Schiop contribuie cel mai vizibil, alături de eforturile unor DJ bucureșteni precum Vlad Stoica (din grupul Paradaiz) și Nicușor Ghiorghe (alias MisteriX sau Domnu X), la popularizarea manelelor ca alternativă „cool balcanic” la petrecerile în stil occidentale cu muzică electronică. În a doua jumătate a anilor 2010, genul devine asociat cu anumite localuri cu agendă antirasistă, frecventate de noua stângă bucureșteană, precum Casa Jurnaliștilor și MACAZ (unde au fost promovate „manelele feministe”). Totodată, apar din cadrul acestei pături sociale noi artiști precum vocalistul Matteo Islandezu, unul dintre primii care aduc și elemente de trap. | 0.5 | 4,348.816374 |
20231101.ro_93371_15 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Manele | Manele | La începutul anilor 2020, au loc hibridizări între trap și manele, unele mai comerciale, precum „trapanelele” impuse de Alex Velea, altele orientate către publicul „hipster”, cum ar fi producțiile casei de discuri Linia 1, precum albumul „Puterea Leului” de la Formația Aburiții. | 0.5 | 4,348.816374 |
20231101.ro_93371_16 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Manele | Manele | Studiul muzicii de manele reprezintă un alt aspect al genului, încă lipsit de interes de specialitate. Prima dificultate întâlnită în acest demers este delimitarea granițelor genului, punându-se întrebarea dacă anumite piese „atipice” trebuie incluse sau raportate la alte genuri muzicale. Însă în general, configurația este unitară: muzica de manele folosește un limbaj armonic tonal, cel mai adesea diatonic (dar există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate, melodica este una de tip modal, folosind scări muzicale împrumutate din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă, cromatizată). | 0.5 | 4,348.816374 |
20231101.ro_93371_17 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Manele | Manele | Sistemul ritmic aplicat este un hibrid între giusto (folosirea unui tempo stabil) și rubato (modificarea perpetuă a tempoului, urmărind conturul melodic și încărcătura afectivă a versurilor), uneori stabilitatea giusto-ului permițând folosirea efectului behind beat (decalaj de finețe între secția ritmică și intervenția solistului, care dă un relief ritmic aparte melodiei – termen preluat din limbajul muzicii de jazz). Însă cazul tipic implică încadrarea solisticii în pulsația ritmică; acest specific, căruia i se adaugă stilul puternic sincopat, aduce aminte de stilul bossa nova din jazz-ul latin. Comparația dintre maneaua veche și cea contemporană dezvăluie trei diferențe în materie de ritm și agogică: apariția sincopelor, inexistente în maneaua veche (vezi ilustrația din dreapta), schimbarea pulsației de la pătrime la optime și sporirea simțitoare a tempoului (cu toate că există manele lente chiar și între piesele moderne). | 0.5 | 4,348.816374 |
20231101.ro_93371_18 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Manele | Manele | Conexiuni organice între manele și muzica Islamică: modurile “Maqam”, tricordul “Mustaar” (Eb,F#,G), Hijaz (حجاز), tetracordul “Mustaar” (D,Eb,F#,G), pentacordul “Nikriz” (نكريز) / “Nawa Athar” (C,D,Eb,F#,G), tetracordul “Saba” (صبا) (D,Eb,F,Gb), pentacordul “Athar Kurd” (D,Eb,F#,G,A); ritmurile “Aqṣāq Samā'I” (اقصاق سماعي) – de exemplu formula x//x/ în ostinato - și “Dawr/ Ahaat” (آهات) – în forma melismatică. | 1 | 4,348.816374 |
20231101.ro_93371_19 | https://ro.wikipedia.org/wiki/Manele | Manele | Instrumentația poate implica o varietate de timbre: instrumente cu coarde (vioară electrică, contrabas, chitară clasică, electroacustică sau electrică, chitară bas), suflători (fluier, nai, clarinet, saxofon, acordeon, mai rar trompetă și trombon), percuții (baterie, tarabane, bongo-uri, talăngi, tamburine și multe altele) și instrumente electronice (sintetizatorul, ce poate lua locul multor instrumente acustice, acordeon electronic, baterist electronic). | 0.5 | 4,348.816374 |