Datasets:

rasdani

/

cohere-wikipedia-2023-11-ro-1.5k-articles

like 0

20231101.ro_575085_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Illuminati

Illuminati

David Icke, Ryan Burke, Jüri Lina și Morgan Gricar au argumentat că Iluminații bavarezi au supraviețuit, posibil până în ziua de azi. Multe din aceste teorii sugerează că evenimentele din lume sunt controlate și manipulate de o societate secretă care se numește Illuminati. Teoreticienii conspirațiilor au afirmat că mulți oameni de seamă au fost sau sunt membrii a societății Illuminati, incluzându-i pe Winston Churchill, familia Bush, Barack Obama, familia Rothschild, David Rockefeller și Zbigniew Brzezinski.

20231101.ro_575085_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Illuminati

Illuminati

Pe lângă organizația secretă, diverse grupări frățești afirmă a fi „succesorii” Iluminaților bavarezi și au folosit deschis numele „Illuminati” în înființarea riturilor proprii. Câteva grupuri care se autodenumesc în oarecare variație „Ordinul Illuminati” folosesc numele direct în numele organizației lor, în timp ce alții, ca Ordo Templi Orientis, folosesc denumirea pentru un grad din interiorul organizației lor.

20231101.ro_575085_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Illuminati

Illuminati

Illuminati sunt un subiect la temă în cultura populară. Referințe la organizație apar în multe cărți de ficțiune în cadrul mai multor genuri literare, apărând în filme, în producții de televiziune, în jocuri video, în serii de cărți umoristice, chiar și în desene animate.

20231101.ro_575085_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Illuminati

Illuminati

Școala secretă de înțelepciune: ritualul și doctrinele autentice ale Illuminati (în engleză), editori Josef Wäges și Reinhard Markner, Lewis Masonic, London, 2015.

20231101.ro_61352_45

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

S-a estimat că partea solidă a Pământului conține aproximativ 730 ppm (părți per milion) carbon, cu aproximativ 2000 ppm în nucleu și 120 ppm în manta și în scoarța terestră. Din moment ce masa Pământului este aproximativ , asta implică faptul că ar conține aproximativ 4360 milioane de gigatone de carbon.

20231101.ro_61352_46

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

În combinație cu oxigenul, mai exact în dioxidul de carbon, carbonul este răspândit în atmosfera terestră (aproximativ 810 gigatone de carbon) și dizolvat în toate elementele hidrologice (aproximativ 36.000 gigatone de carbon). Aproximativ 1.900 gigatone de carbon sunt prezente și în biosferă. De asemenea, și hidrocarburile (precum cărbunele, petrolul și gazele naturale) conțin carbon. Rezervele de cărbune sunt de aproximativ 900 gigatone, iar resursele probabil 18,000 Gt. Rezervele petroliere sunt de aproximativ 150 gigatone. Sursele descoperite de gaze naturale sunt de aproximativ 175 10 metri cubi (conținând aproximativ 105 gigatone de carbon), dar studiile au estimat alți 900 10 metri cubi de depozite neconvenționale, precum de gaz de șist, care ar reprezenta aproximativ 540 gigatone de carbon.

20231101.ro_61352_47

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

Carbonul este de asemenea întâlnit în hidrații de metan din regiunile polare și de pe fundul mărilor. Valorile estimate pentru carbonul din acești compuși este de 500 până la 2500 Gt, sau chiar 3.000 Gt.

20231101.ro_61352_48

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

În trecut, cantitatea de hidrocarburi la nivel mondial era mult mai mare. Conform unor surse, în perioada dintre anii 1751 și 2008 aproximativ 347 de gigatone de carbon au fost eliberate în atmosferă sub formă de dioxid de carbon, prin arderea combustibililor fosili. Alte surse estimează totalul la 879 Gt, iar cantitatea care face referire la gazele ajunse în atmosferă, oceane și pe pământ (precum în turbării) ajunge la 2.000 Gt.

20231101.ro_61352_49

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

Carbonul este un constituent a cantității extrem de mare de roci cu conținut de carbonat (aproximativ 12% în procente de masă , printre care se numără: calcarul, dolomitele și marmura. Cărbunele este foarte bogat în carbon (de exemplu, antracitul conține 92–98% carbon) și este cea mai mare sursă comercială de carbon mineral, măsurând 4.000 gigatone și reprezentând 80% din totalul combustibililor fosili.

20231101.ro_61352_50

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

În ceea ce privește alotropii carbonului, grafitul este întâlnit în cantități mari în Statele Unite (în majoritate în New York și Texas), Rusia, Mexic, Groenlanda și India. Diamantele naturale sunt întâlnite în roca numită kimberlit, din vulcani. Majoritatea depozitelor de diamante sunt răspândite în Africa, în special în Africa de Sud, Namibia, Botswana, Republica Congo și Sierra Leone. De asemenea, au fost întâlnite depozite de diamante și în Arkansas, Canada, zona arctică rusă, Brazilia și Australia de nord și de vest. În prezent, diamantele mai sunt extrase de pe fundul oceanului în zona Capului Bunei Speranțe.

20231101.ro_61352_51

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

Izotopul carbon-14 se formează în straturile superioare ale troposferei și în stratosferă, la altitudini cuprinse între 9–15 km, în urma unei reacții care este precipitată de radiațiile cosmice. Neutronii termici sunt produșii care se unesc cu nucleul izotopului azot-14, formând carbon-14 și un proton. Astfel, 1,2 × 1010% din dioxidul de carbon atmosferic conține carbon-14.

20231101.ro_61352_52

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

Asteroizii cu un conținut bogat de carbon sunt relativ răspândiți în părțile exterioare ale centurii de asteroizi și ale sistemului solar. Oamenii de știință încă nu au realizat teste pe eșantioane obținute direct de pe acești asteroizi, însă ei ar putea fi folosiți în viitor pentru mineritul în afara Pământului, o tehnologie care este încă indisponibilă.

20231101.ro_61352_53

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carbon

Carbon

Carbonul este un element esențial pentru toate formele de viață cunoscute, fiind un micronutrient. Fiind atât de răspândit în aproape toți compușii cu importanță biologică majoră (exceptând sărurile, apa și restul compușilor bioanorganici), carbonul poate fi considerat cel mai important element pentru existența vieții așa cum este ea cunoscută. De la dioxidul de carbon expirat de animale și utilizat de plante și până la macromoleculele complexe, carbonul este elementul de bază, fără de care acești compuși nu ar exista.

20231101.ro_4017_2

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

Alți cercetători (între care Aron și Ovid Densusianu, Al. Rosetti, Al. Graur ș.a.) derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina vulgară creation/creatiun), deci ziua creării sau a facerii lui Isus. Deși s-ar putea obiecta că acesta ar fi o concepție ariană (care socotește că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul care a creat termenul nu putea cunoaște (și nu se cunoaște nici acum) asemenea subtilități teologice. În reacție la această ambiguitate, elitele bisericești au înlocuit aceste termen popular cu acela de sărbătoarea Născutului (tot de origine latină), așa cum se constată în Evanghelia învățătoare din 1642 și în Cazania lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și celelalte limbi neolatine (romanice) – și nu numai – au derivat numele sărbătorii (, , , , ).

20231101.ro_4017_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

Alte etimoane latine care au fost propuse de lingviști sunt (in)carnationem (Lexiconul de la Buda), crastinum (Hasdeu 615) și Christi ieiunium (Schuchardt, Literaturblatt VII, 154). Acesta din urmă seamănă cu termenul uzual grecesc Χριστούγεννα (citit Hristúyena) însemnând Nașterea lui Hristos. Termenul apare cu diverse semnificații sau ca nume propriu în mai multe limbi care au fost în contact cu româna: limba bulgară, limba ucraineană, limba sârbă, limba rusă (rusa veche și rusa modernă).

20231101.ro_4017_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

O altă etimologie e legată de denumirea sărbătorii păgâne a slavilor pentru solstițiul de iarnă și anume Korochun (корочун, карачун în rusă), Kračún (în cehă și slovacă). În limba maghiară denumirea Crăciunului este Karácsony. Lexiconul de la Buda susține că termenul ar fi fost preluat pe filieră latină, din (in)carnationem, la fel ca și Crăciun, explicație fără suport științific, cuvântul maghiar provenind aproape sigur tot de la slavi.

20231101.ro_4017_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

Sorin Paliga susține că termenul Crăciun ar fi de origine daco-tracă legat de sărbătorile focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în „bucată de lemn”, în („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în ar însemna „crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol Invictus.

20231101.ro_4017_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

Evanghelia canonică a lui Luca, cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut în Betleem (din Iudeea controlată de romani), din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif și Maria călătoresc de la Nazaret la Betleem pentru recensământ, iar Iisus este născut acolo și pus într-o iesle. Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-L adore. În relatarea lui Matei, cei trei magi urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge la timp în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret.

20231101.ro_4017_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d.C., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină, considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus S-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez” ). Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie.

20231101.ro_4017_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din perspectiva bisericii. Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.

20231101.ro_4017_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii nașterii lui Isus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Isus.

20231101.ro_4017_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cr%C4%83ciun

Crăciun

Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne.

20231101.ro_1066171_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

Din anul 1345, datează o altă veche formă cunoscută a acestui simbol, într-o traducere bulgărească a scrierii bizantine Cronica lui Constantin Manasses, în care semnul era folosit ca simbol pentru cuvântul „Amin”.

20231101.ro_1066171_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

Simbolul apare sub o formă ușor diferită, proto-@, într-un registru spaniol din 1448, Taula de Ariza, care se referea la un transport naval de grâne din Castilla în Aragon.

20231101.ro_1066171_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

Cei care au contribuit la răspândirea simbolului au fost negustorii italieni, prezent în facturile și chitanțele care circulau în Europa. Într-o scrisoare a unui negustor florentin, Francesco Lapi, scrisă la 4 mai 1536, semnul @ apare identic cu varianta de astăzi, și era folosit pentru a desemna o măsură comercială, amfora (a 13-a parte dintr-un butoi) și scris în caligrafia florentină.

20231101.ro_1066171_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

Semnul apare și în documentele comerciale medievale spaniole ca o prescurtare pentru „arroba”, echivalentul a 12 kg. Termenul este considerat de proveniență arabă (ar-rub) și însemna „un sfert”. Ulterior, simbolul a devenit prescurtarea comercială pentru „la prețul de”.

20231101.ro_1066171_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

În timpurile moderne, semnul @ a fost inclus pe tastaturile mașinilor de scris și mai apoi pe cele ale computerelor.

20231101.ro_1066171_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

În anul 1971, programatorul Ray Tomlinson, a ales acest semn de pe tastatură pentru a-l include în codul primelor mesaje electronice email, ca indicator al adresei.

20231101.ro_1066171_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

Simbolul A rond mai este cunoscut și sub numeroase alte forme în alte limbi, el a fost asociat cu imaginea unor animale sau porecle:

20231101.ro_1066171_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

Faptul că în limba engleză nu există un termen unic pentru desemnarea acestui simbol i-a făcut pe unii scriitori să utilizeze francezul arobase sau spaniolul arroba - ori să inventeze cuvinte noi precum asperand, ampersat - dar niciunul dintre acestea nu a cunoscut o răspândire largă.

20231101.ro_1066171_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/%40

@

Vorbitorii de limbă portugheză și spaniolă, mai ales cei din generațiile tinere, folosesc simbolul a rond pentru a înlocui literele a și o atunci când acestea desemnează genul cuvintelor. Acest lucru se realizează pentru o adresare universală dat fiind faptul că unii pot considera folosirea cuvintelor la genul masculin ca o manifestare sexistă. Academia Regală Spaniolă este împotriva folosirii simbolului a rond ca literă. Folosirea semnului a rond ca literă care desemnează genul neutru este privit ca un semn de modernitate și egalitate între sexe și este des folosit în limbajul tinerilor, afișe propagandistice, reclame, campanii electorale.

20231101.ro_17781_31

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

Prima interacțiune a lui Mohammed cu poporul și triburile Siriei a avut loc în timpul invaziei Dumatului Jandal, în iulie 626, unde acesta a ordonat adepților săi să invadeze Dumatul, întrucât Mohammed a înțeles că anumite triburi au fost implicate în marele jaf și s-a pregătit de atacarea chiar a Medinei.

20231101.ro_17781_32

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

William Montgomery Watt susține că aceasta a fost cea mai importantă expediție pe care Mohammed a ordonat-o în timpul său, chiar dacă a fost menționată puțin în sursele primare. Dumat Al-Jandal se afla la 500 mile (804,672 km) distanță de Medina, iar Watt afirmă că acolo nu exista o amenințare imediată la adresa lui Mohammed, în afară de posibilitatea ca conexiunile cu Siria și aprovizionările spre Medina să fie întrerupte. Watt spune că „este tentant să presupui că Mohammed prevăzuse deja expansiunea ce avea să aibă loc după moartea sa” și că marșul rapid al trupelor sale i-ar fi „impresionat pe toți cei care au auzit de el”.

20231101.ro_17781_33

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

De asemenea, William Muir crede că expediția a fost importantă întrucât Mohammed a fost urmat de 1000 de bărbați ce se aflau la hotarele cu Siria, unde triburi distante i-au însușit numele, pe când orizontul politic al fostului impreriu mohammedan s-a extins.

20231101.ro_17781_34

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

Prin 640 d. Hr., Siria a fost cucerită de armata arabă Rashidun, condusă de Khalid ibn al-Walid. La mijlocul secolului 7, dinastia Omeiadă, iar apoi conducătorii imperiului, au plasat capitala imperiului la Damasc. Puterea țării a scăzut în timpul ultimei domnii Omeiade, în special datorită totalitarismului, corupției și revoluțiilor cauzate de acestea. Dinastia Omeiadă a fost răsturnată în 750 de dinastia Abbasidă, care a mutat capitala imperiului la Baghdad.

20231101.ro_17781_35

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

Araba – devenită oficială sub Omeiazi – a devenit limbă dominantă, înlocuind greaca și aramaica, dominante în epoca bizantină. În 887, Tulunizii, dinastie ce conducea Egiptul islamic, au anexat Siria ce aparținea Abasizilor, și au fost mai târziu înlocuiți cu dinastia egipteană a Ihșidizilor, iar mai târziu cu hamdanizii, dinastie ce își au originea în Alep, fondată de Sayf al-Dawla.

20231101.ro_17781_36

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

Părți ale Siriei au fost deținute de stăpâni francezi, englezi, italieni și germani, între 1098 și 1189, în timpul cruciadelor, stăpânirile ce au condus în acea perioadă fiind cunoscute ca state cruciate, iar prima țară de acest fel din Siria a fost Principatul de Antiohia. Regiunea montană de coastă a fost de asemenea ocupată în parte de ismaeliți nizariți, așa-numiții Asasini, care au avut confruntări și armistiții intermitente cu statele cruciate. Mai târziu în istorie, „nizariții au făcut cunoscute ostilitățile france; ei au primit sprijin de la Ayyubidi.”

20231101.ro_17781_37

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

După un secol de conducere selgiucidă, Siria a fost cucerită (1175–1185) în cea mai mare parte de despotul războinic kurd Saladin, fondatorul dinastiei Ayyubide din Egipt. Alep a căzut în mâinile mongolilor lui Hulegu în ianuarie 1260, iar Damascul în martie, dar apoi Hulegu a fost forțat să-și întrerupă atacul și să se întoarcă în China pentru a trata o dispută de succesiune.

20231101.ro_17781_38

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

În 1516, Imperiul Otoman a invadat sultanatul Mameluc al Egiptului, cucerind Siria și încoporând-o în imperiul său. Sistemul otoman n-a fost împovărător pentru sirieni deoarece turcii au respectat araba ca limbă a Coranului și au acceptat rolul apărătorilor credinței. Damascul a devenit centru comercial important al Meccăi, ce a primit un caracter sfânt pentru musulmani, datorită rezultatelor bune ale pelerinilor nenumărați ce au trecut prin pelerinajul spre Mecca.

20231101.ro_17781_39

https://ro.wikipedia.org/wiki/Siria

Siria

Administrația otomană a introdus un sistem ce a condus la co-existență pașnică. Fiecare minoritate etno-religioasă – musulmani șiiți arabi, musulmani sunniți arabi, ortodocși sirieni aramei, ortodocși greci, creștini maroniți, creștini asirieni, armeni, kurzi și evrei – constituia millet. Liderii religioși ai fiecărei comunități au administrat drepturile de stare și au executat anumite funcții civile de asemenea. În 1831, Ibrahim Pasha al Egiptului a renunțat la loialitatea sa față de imperiu și a invadat Siria otomană, capturând Damascul. În timpul conducerii sale scurte asupra domeniului, a încercat să schimbe demografia și structura socială a regiunii: a adus mii de țărani egipteni pentru a popula câmpiile din Siria de sud, a reconstruit Jaffa și a așezat în ea soldați egipteni veterani, intenționând să o transforme într-o capitală regională și a zdrobit rebeliunile țăranilor și druizilor și a deportat oamenii neloiali din triburi. Oricum, în 1840 a fost nevoit să predea teritoriul înapoi otomanilor.

20231101.ro_5289_18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

Începând cu 1248 orașul Reval (denumit Tallinn după 1918) a fost condus după sistemul legislativ din Lübeck. La sfârșitul secolului al XIII-lea a aderat la alianța de bresle și comerț denumită Liga Hanseatică.

20231101.ro_5289_19

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

După căderea în declin a Ordinului Teutonic în urma înfrângerii din bătălia de la Grunwald din 1410, și mai ales după înfrângerea Ordinului Livonian în bătălia de la Swienta la 1 septembrie 1435, s-a semnat acordul de formare a Confederației Livoniene la 4 decembrie 1435.

20231101.ro_5289_20

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

Marele Ducat al Moscovei și apoi Țaratul Rusiei au încercat fără succes să invadeze țara în 1481 și 1558.

20231101.ro_5289_21

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

Confederația Livoniană a rezistat până la Războiul Livonian (1558–1582). Războaiele au redus populația estonă de la circa 250–300.000 de oameni înainte de Războiul Livonian până la 120–140.000 în anii 1620.

20231101.ro_5289_22

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

Reforma în Europa a început oficial în 1517 când Martin Luther și-a publicat cele 95 de teze. Reforma s-a soldat cu mari schimbări în regiunea Baltică. Ideile Reformei au pătruns în Confederația Livoniană foarte rapid și până în anii 1520, erau bine cunoscute. Limba, educația, religia, și politica au suferit mari transformări. Slujbele bisericești se țineau acum în dialectul local, în locul latinei, ca până atunci. În Războiul Livonian din 1561, nordul Estoniei a intrat sub dominație suedeză. Estonia de Sud a format în anii 1560 Ducatul autonom al Livoniei intrat în componența Uniunii Polono-Lituaniene, fiind sub control comun al Coroanei Polone și al Marelui Ducat al Lituaniei, în cadrul căruia teritoriul actual al Estoniei forma două voievodate: voievodatul Dorpat (zona Tartu) și voievodatul Parnawa (zona Pärnu). În 1629, Estonia continentală a intrat în întregime sub controlul Suediei. Estonia a fost împărțită administrativ în provinciile Estonia (în nord) și Livonia, ultima cuprinzând sudul Estoniei și nordul Letoniei de astăzi. Această împărțire a persistat până la începutul secolului al XX-lea.

20231101.ro_5289_23

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

În 1631, regele suedez Gustaf al II-lea Adolf a obligat nobilimea să acorde țărănimii drepturi mai multe, deși nu a desființat iobăgia. Regele Carol al XI-lea a confiscat unele mari moșii nobiliare, făcându-le domenii ale Coroanei și transformând efectiv iobagii de pe acele moșii în țărani liberi, plătitori de impozite. În 1632, s-au înființat o tiparniță și o universitate în orașul Dorpat (astăzi, după 1918, Tartu). Această perioadă este denumită în istoriografia naționalistă estonă „Bunele Vremuri Suedeze”.

20231101.ro_5289_24

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

Creșterea demografică constantă a continuat până la epidemia de ciumă din 1657. Marea Foamete din 1695-97 a ucis circa 70.000 de oameni aproape 20% din populație.

20231101.ro_5289_25

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

După capitularea Estoniei și Livoniei în Marele Război al Nordului (1700-1721), Imperiul Suedez a pierdut Estonia în fața Rusiei prin tratatul de la Nystad. Clasele sociale dominante, ca și mare parte din clasa de mijloc, au rămas însă formate tot din germani baltici. Războiul a devastat populația Estoniei, dar ea și-a revenit repede. Deși drepturile țăranilor au fost slăbite prin cucerirea rusească, în 1816 s-a abolit iobăgia în provincia Estonia, și în 1819 și în Livonia.

20231101.ro_5289_26

https://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

Estonia

Ca urmare a abolirii iobăgiei și a disponibilității educației pentru populația băștinașă vorbitoare de estonă, în secolul al XIX-lea s-a dezvoltat o mișcare naționalistă estonă. Ea a început la nivel cultural, având ca rezultat apariția literaturii estone, a teatrului în limba estonă și a muzicii culte, și a dus la formarea unei identități naționale estone și a unei perioade de redeșteptare națională. Printre liderii acestei mișcări s-au numărat Johann Voldemar Jannsen, și .

20231101.ro_9094_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

Prima referință este din 1147, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merya.

20231101.ro_9094_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile, revoltele, ocupațiile străine. În septembrie 1812, în perioada războaielor napoleoniene, orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon. Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia, lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon.

20231101.ro_9094_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei. O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică. A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991. În decembrie 1941, în perioada celui de al doilea război mondial, puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei.

20231101.ro_9094_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ, printre care și faimoasa Universitate de Stat. Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova. În această capitală se află un număr impresionant de muzee, printre care: Galeria Tretiakov, Muzeul de Artă „A. S. Pușkin”, Muzeul Central „V. I. Lenin”, Muzeul Oriental al Culturii, Palatul cu Fațete din Kremlin, Tezaurul Țarilor din Kremlin, catedralele din Kremlin și Catedrala Sfântul Vasile Blajinul din Piața Roșie. Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria, agricultura, știința și cultura. O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești.

20231101.ro_9094_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

Moscova este un port, capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă. Este situată pe râul cu același nume, Moscova. Orașul Moscova este centrul economic, politic și cultural al Rusiei. Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei. Căile navigabile, incluzând Canalul Moscovei, Canalul Volga-Don, Râul Moscova fac ca portul să fie accesibil vaselor din Marea Baltică, Marea Albă, Marea Neagră, Marea Caspică.

20231101.ro_9094_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km², fiind un oraș de tip radial concentric. În centrul Moscovei se află Kremlinul, care este sediul guvernului, iar în apropiere se găsește Piața Roșie.

20231101.ro_9094_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 (doar a orașului propriu-zis) la 8.746.700 de locuitori. În prezent în Moscova locuiesc peste 11.700.000 locuitori.

20231101.ro_9094_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

Componența etnică a Moscovei, conform recensământului din anul 2010, este următoarea: ruși — 9.930.410 (91,65 %), ucraineni — 154.104 (1,42 %), tătari — 149.043 (1,38 %), armeni — 106.466 (0,98 %), azeri — 57.123 (0,53 %), evrei — 53.142 (0,49 %), beloruși — 39.225 (0,36 %), georgieni — 38.934 (0,36 %), uzbeci — 35.595 (0,33 %), tadjici — 27.280 (0,25 %), moldoveni — 21.699 (0,20 %), kîrghizi — 18.736 (0,17 %), mordvini — 17.095 (0,16 %), ceceni — 14.524 (0,13 %), ciuvași — 14.313 (0,13 %), persoanele care nu și-au declarat naționalitatea — 668.409 (5,81 %).

20231101.ro_9094_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscova

Moscova

Moscova este un megaoraș în care se află unul din cele mai mari centre de afaceri din lume. Economia orașului este de 1,257 trilioane de dolari, ceea ce constituie 62% din economia totală a Rusiei. În Moscova lucrează foarte mulți străini din țările Republica Moldova, Ucraina, Letonia, Belarus etc.

20231101.ro_14474_39

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

În 1892, E. E. Barnard a observat un al cincilea satelit al lui Jupiter folosind un refractor de 910 mm la Observatorul Lick din California. Descoperirea acestui obiect relativ mic relativ mic, mărturie a vederii sale puternice, l-a făcut repede celebru. Mai târziu, acest satelit a fost numit Amalthea. A fost ultimul satelit planetar descoperit direct prin observarea vizuală.

20231101.ro_14474_40

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

În 1932, Rupert Wildt a identificat liniile spectrale ale amoniacului și metanului în spectrul lui Jupiter.

20231101.ro_14474_41

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

Au fost observate trei ovale albe în centura temperată sudică a atmosferei lui Jupiter, care sunt anticicloni puternici. Timp de câteva decenii acestea au rămas clar vizibile, apropiindu-se ocazional, dar rămânând formațiuni separate. În 1998, două dintre aceste ovale s-au contopit într-un singur sistem de furtună, care apoi a absorbit al treilea în 2000, devenind Oval BA.

20231101.ro_14474_42

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

În 1955, Bernard Burke și Kenneth Franklin au detectat emisii de semnale radio provenite de la Jupiter cu o frecvență de 22,2 MHz. Perioada acestor emisii se potrivește cu rotația planetei și, de asemenea, ei au putut folosi aceste informații pentru a rafina rata de rotație. S-a constatat că emisiile radio de la Jupiter au două forme: emisii lungi, care durează până la câteva secunde, și emisii scurte, care au o durată mai mică de o sutime de secundă.

20231101.ro_14474_43

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

Emisiile radio decametrice (cu o lungime de undă de zeci de metri) variază în funcție de rotația lui Jupiter și sunt influențate de interacțiunea lui Io cu câmpul magnetic al lui Jupiter.

20231101.ro_14474_44

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

Emisiile radio decimetrice (cu lungimi de undă măsurate în centimetri) observate pentru prima dată de Frank Drake și Hein Hvatum în 1959. Originea acestui semnal provenea de la o centură în formă de tor în jurul ecuatorului lui Jupiter. Acest semnal este cauzat de radiația ciclotronă de la electroni care sunt accelerați în câmpul magnetic al lui Jupiter.

20231101.ro_14474_45

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

Din 1973, o serie de nave spațiale automatizate au vizitat Jupiter. Prima a fost Pioneer 10, prima navă spațială care s-a apropiat suficient de Jupiter pentru a trimite înapoi date despre proprietățile și fenomenele celei mai mari planete a Sistemului Solar. Zborurile către alte planete se efectuează în detrimentul energiei, care este adesea descrisă de parametrul delta-v, adică schimbarea vitezei nete a navei spațiale.

20231101.ro_14474_46

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

Intrarea pe un transfer orbital Hohmann de pe orbita joasă a Pământului spre Jupiter necesită o delta-v egală cu 6,3 km/s, care este comparabilă cu delta-v necesară pentru a ajunge pe orbita joasă a Pământului, egală cu 9,7 km/s. Asistența gravitațională poate fi folosită pentru zboruri interplanetare, economisind energie însă cu costul unei durate de zbor mult mai lungi.

20231101.ro_14474_47

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter

Jupiter

Începând cu 1973, mai multe nave spațiale au zburat în jurul planetei, apropiindu-se de o distanță convenabilă pentru observarea lui Jupiter. Misiunile Pioneer au obținute primele imagini prim-plan cu atmosfera lui Jupiter și cu unii dintre sateliți săi. S-a constatat că radiațiile din apropierea planetei erau mult mai puternice decât se așteptau, dar ambele sonde Pioneer au reușit să supraviețuiască în acest mediu. Traiectoriile acestor nave spațiale au fost utilizate pentru a rafina estimările de masă ale sistemului jovian. Ocultarea semnalelor radio de către planetă a ajutat la determinarea mai bună a diametrului lui Jupiter și a aplatizării sale.

20231101.ro_305998_31

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Diversitatea etnică în Columbia este rezultatul interacțiunii dintre indigeni, coloniști spanioli, africani. În prezent distribuția grupurilor etnice are următoare formă,

20231101.ro_305998_32

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Cultura Columbiană, formată prin interpătrunderea mai multor culturi, în special cea indigenă și cea spaniolă. Alături ce aceste două straturi culturale importante, au mai exercitat influențe, popoarele caraibiene, africanii, și vecinii de pe continentul Sud-American.

20231101.ro_305998_33

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Datorită accesibilității relativ dificile în regiuni s-au dezvoltat anumite subclulturi. Subregiunile culturale ale Columbiei sunt:

20231101.ro_305998_34

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Muzica tradițională, columbiană prezinză o mixtură de influență africană, indigenă și europeană, spaniolă în special. Formele moderne ale muzicii columbienie sunt influențate de curentele provenite din Statele Untie și Caraibe (în special Cuba, Trinidad și Tobago, Jamaica)

20231101.ro_305998_35

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Bambuco este considerat genul național al Columbiei, din motive că a aparținut popoarelor ce locuiau aceste locuri dinaintea perioadei precoloniale.

20231101.ro_305998_36

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Columbia s-a dezvoltat prin interpătrunderea culturii spaniole și a sclavilor lor negri. În sec. XIX, sclavia a fost abolită și grupurile etnice s-au contopit mai profund.

20231101.ro_305998_37

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Stilurile muzicale dominante în acea vreme au fost, bambuco, vallenato și porro. Când valsul a devenit o modă, în sec. XIX, în Columbia a fost inventată o versiune locală numită pasillo.

20231101.ro_305998_38

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

Originile literare columbiene pot fi trasate până în perioada colonizării spaniole. Momentul publicării, la Madrid, a poemul epic dedicat lui San Igacio de Loyola, scris Hernando Domínguez Camargo, poate fi citat ca începutul literaturii columbiene. Rodríguez Freyle (El Carnero) și călugărița Francisca Josefa del Castillo sunt reprezentați ai curentului mistic.

20231101.ro_305998_39

https://ro.wikipedia.org/wiki/Columbia

Columbia

În perioada independenței se evidențiază Antonio Nariño, José Fernández Madrid, Camilo Torres Tenorio și Francisco Antonio Zea.

20231101.ro_69291_3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

Termenul de ”neuron” a fost utilizat pentru prima dată de patologul Heinrich Wilhelm Gottfried von Waldeyer-Hartz în 1891.

20231101.ro_69291_4

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

Contribuții notabile la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică, reprezentate în principal de studii asupra neurofibrilelor, evidențierea fenomenului de neuronofagie și identificarea ”plăcilor senile”, au fost aduse și de medicul și cercetătorul român Gheorghe Marinescu, fiind sistematizate în monografia sa ”Celula nervoasă” (La cellule nerveuse, Paris, 1909), lucrare a cărei prefață a fost scrisă chiar de către Santiago Ramón y Cajal.

20231101.ro_69291_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

regiunea receptoare recepționează și procesează informația, fiind formată din dendrite și soma. Aici se stabilește contactul cu alți neuroni prin sinapse, dar, de obicei, nu se formează potențiale de acțiune în această regiune, ci doar potențiale locale (potențiale postsinaptice).

20231101.ro_69291_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este formată din porțiunea liniară a axonului, de la locul în care acesta iese din corpul celular (hilul axonic) până la arborizația sa terminală. La acest nivel sunt generate potențialele de acțiune prin sumarea potențialelor locale. În unele situații, și această regiune poate juca rol de componentă post-sinaptică în relații cu alți neuroni (în cadrul sinapselor denumite axo-axonale)

20231101.ro_69291_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

regiunea efectoare este cea în care potențialul de acțiune determină eliberarea unor substanțe specifice (neurotransmițători) stocate în porțiunea terminală a ramificaților axonului (butonii terminali) în fanta sinaptică.

20231101.ro_69291_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

Neuronii prezintă un grad ridicat de variabilitate a structurii care este în mod obligatoriu adaptată funcției îndeplinite de un anumit neuron, însă toți neuronii împart un număr de trăsături esențiale activității lor de generare și transmitere a impulsurilor nervoase.

20231101.ro_69291_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

Neuronii au, în general, un singur nucleu, dispus central, care prezintă unul sau doi nucleoli. Exemplele de neuroni binucleați (și chiar trinucleați) care au fost identificați mircoscopic sunt în prezent considerați rezultatul unor fenomene de fuziune celulară a unor neuroni adiacenți. La nivelul nucleului neuronal este sintetizată o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată.

20231101.ro_69291_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța tigroidă (corpusculii Nissl). Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar niciodată în axon. Ei au un rol cheie în metabolismul proteic neuronal.

20231101.ro_69291_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron

Neuron

Microfilamentele, neurofilamentele și microtubulii formează citoscheletul neuronului. Trebuie menționat că neurofilamentele (asociate, formează neurofibrilele) au un rol mecanic, de susținere și de conducere a influxului nervos.

20231101.ro_421052_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Ganja, reprezintă vârfuri florale fertilizate comercializate sub formă de mănunchiuri sau rulouri și are un miros fetid caracteristic. Vârfurile florale uscate mărunțite la gradul de pulbere grosieră sunt cunoscute sub numele de takrouri, kabak, djamba sau dagga.

20231101.ro_421052_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Rezina, colectată de pe suprafața plantei se comercializează uscată și presată în blocuri sau modelată în diverse forme (charas).

20231101.ro_421052_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Hașișul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate și se prezintă - în funcție de țara de origine - în nuanțe de culoare rosie, maro, verde sau negru. Hașișul și uleiul de hașiș sunt forme mai puternice de marijuana.

20231101.ro_421052_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Efectele substanțelor active din cannabis depind în mod decisiv de personalitatea și mediul social al consumatorului. Unii oameni nu simt nimic dacă fumează marijuana, iar alții se pot relaxa și pot avea un sentiment înălțător.

20231101.ro_421052_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Se descriu diferite faze ale stării tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele inițiale se numără adesea o stare de agitație, însoțită ocazional de stare de tensiune și anxietate, stări ce vor fi urmate în curând de o senzație plăcută de siguranță și ocrotire. Urmează stări introspective și echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot apărea oscilații ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea contemplativă. Este caracteristică intensificarea percepției mediului extern și intern. În cazul consumului în grup, aceste modificări pot determina o trăire mai intensă a relațiilor de grup.

20231101.ro_421052_11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Pierderea aptitudinilor critice pe durata stării de stupoare poate duce la perceperea defectuoasă a realității obiective (efectul halucinogen). Consumatorul nu face față întotdeauna intensității trăirilor noi, ceea ce poate avea ca și consecință apariția unor stări de anxietate severă. Amețeala după cannabis nu are aceeași evoluție în toate cazurile, existând și stări euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declanșa psihoze schizofreniforme.

20231101.ro_421052_12

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Marijuana nu provoacă dependență fizică. Dependența psihică de substanțele active din cannabis poate apărea în urma consumului îndelungat și depinde de doza utilizată, de regularitatea consumului, de organismul consumatorului etc. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Există riscul de a dobândi dependență psihică în timp și prin consum regulat.

20231101.ro_421052_13

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Majoritatea consumatorilor iau hașiș sau marijuana aproximativ o dată sau de două ori pe săptămână, de regulă într-un "peisaj social" în care, în trecut, ar fi fost obișnuit consumul de alcool. De obicei, această categorie de consumatori poate abandona consumul de cannabis fără a suferi de simptome de sevraj psihic.

20231101.ro_421052_14

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marijuana

Marijuana

Crește însă numărul consumatorilor care fumează zilnic și a căror ritm de viață, sentiment de siguranță și stare generală este sensibil tulburată fără droguri. La astfel de consumatori, renunțarea după o lungă perioadă de abuz poate duce la neliniște, alterarea stării psihice și

20231101.ro_5491_5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boto%C8%99ani

Botoșani

Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt niverașului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.l artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoșanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerț înfloritor. Se pare că, începând cu secolul XV, dezvoltarea pe care o cunoaște comerțul aduce orașului venituri însemnate, iar prima pecete a o

20231101.ro_5491_6

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boto%C8%99ani

Botoșani

Marii voievozi ai Țării Moldovei, Ștefan cel Mare și Petru Rareș, înscriu numeroase prezențe la Botoșani, în județ păstrându-se și azi ctitoriile domnești: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) și Biserica Sf. Nicolae Popăuți (1496) ale lui Ștefan cel Mare, azi monumente istorice. Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soția voievodului Petru Rareș: bisericile Sf. Gheorghe din Botoșani (1551) și Uspenia (1552).

20231101.ro_5491_7

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boto%C8%99ani

Botoșani

La sfârșitul secolului XVI cârmuirea orașului revenea unui vornic numit din partea Doamnei, care avea sarcina să strângă veniturile ei, să judece pricinile, să păzească liniștea și să scrie răvașe în numele târgului. Pe lângă vornic funcționa un consiliu orășenesc, format dintr-un șoltuz și 12 pârgari aleși de comunitate. O administrație bine pusă la punct, va funcționa în Botoșani după 1820, când orașul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botoșaniul e un oraș care păstrează o structură subterană de târg, cu pivnițe boltite suprapuse. Ele au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului, constituind și locul de refugiu al populației în timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcașuri de cult vechi de jumătate de mileniu, precum și zona de târg a orașului, renumită pentru valoarea arhitecturală a centrului istoric.

20231101.ro_5491_8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boto%C8%99ani

Botoșani

Originea numelui de Botoșani este destul de incertă, dar sunt posibile următoarele explicații: prima ar fi că orașul își trage numele de la un boier pe nume Botaș, care a trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului II. Numele familiei „Botaș” sau „Botășani” este pomenit în documente foarte vechi încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei, a doua de la antroponimul „Botos” , a treia de la regionalismul „botoș” însemnând „căpușă” ; alte variante ar fi cuvintele „botos” sau „botoșei”

20231101.ro_5491_9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boto%C8%99ani

Botoșani

Orașul Botoșani este situat în nord–estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podișul Sucevei – sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Sulița), și cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest și nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă și cel de câmpie colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani.

20231101.ro_5491_10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boto%C8%99ani

Botoșani

Teritoriul orașului propriu-zis are o suprafața de 4132 ha, și un caracter ușor alungit pe direcția nord-sud. Altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepășind decât excepțional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca niște platouri și cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.