Datasets:

chrisgru
/

ro_wiki_chatml

Dataset card Viewer Files Files and versions Community

Split (1)

train · 442k rows

conversations listlengths 3 3
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre USM Khenchela?" }, { "from": "assistant", "value": "Union sportive de la Médina Khenchela (în ), cunoscută ca USM Khenchela sau simplu USMK, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Khenchela în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în prima ligă, primul nivel fotbalistic din Algeria.\n\nNote \n\nFondări în 1943\nKhenchela" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Insula Sandy, Noua Caledonie?" }, { "from": "assistant", "value": "Insula Sandy (denumită uneori în franceză Île de Sable, iar în spaniolă Isla Arenosa) este o insulă inexistentă care a fost cartografiată timp de peste un secol ca fiind situată în apropierea teritoriului francez al Noii Caledonii, între Insulele Chesterfield și Reciful Nereus, în estul Mării Coralilor. Insula a fost inclusă în multe hărți și hărți nautice încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A fost scoasă de pe hărțile hidrografice franceze în 1974. Insula a câștigat o largă atenție mediatică și a publică în noiembrie 2012, când R/V Southern Surveyor, o navă de cercetare australiană, a trecut prin zonă și a observat lipsa acestei insule. Insula a fost rapid eliminată din multe hărți și seturi de date, inclusiv de pe cele ale National Geographic Society și Google Maps.\n\nNote\n\nVezi și \n Insula Dougherty\n Insulă fantomă\n\nInsule fantomă\nNoua Caledonie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Genesius din Roma?" }, { "from": "assistant", "value": "Genesius din Roma () este un sfânt creștin, comediant și actor care a jucat în piese care batjocoreau creștinismul. Potrivit istoriei, în timp ce juca într-o piesă în care își bătea joc de botez, a avut o experiență pe scenă care l-a convertit. Și-a proclamat noua credință și a refuzat cu fermitate să renunțe la ea, chiar și atunci când împăratul Dioclețian i-a poruncit să facă acest lucru.\n\nHagiografie \nExistă o hagiografie a lui care datează din secolul al VI-lea. Genesius, comediant de curte la Roma în timpul imperiului lui Dioclețian, a fost odată invitat împreună cu tovarășii săi de însuși împăratul să imite Botezul creștin într-o formă burlescă. Prin urmare, Genesius s-a prefăcut că este un om care cere botezul pe patul de moarte. Dar când apa de botez a atins fruntea lui Genesius, a avut o viziune în care s-a convertit cu adevărat la creștinism și a acceptat Botezul, care a început ca o farsă, ca adevăratul său botez. Din nou ca o farsă, a fost apoi prins de soldați și adus în fața împăratului și acuzat că aparține unei religii ilicite, dar aici, conform hagiografiei, Genesius a făcut un act public de credință creștină, acuzându-se în fața lui Dioclețian. Dioclețian, când și-a dat seama că farsa s-a terminat, l-a biciuit pe Genesius și l-a predat prefectului Plautian, care i-a rupt coastele și i-a tăiat capul. În timpul durerilor martiriului, Genesius a tot repetat: „Nu există alt Dumnezeu decât cel pe care am avut norocul să-l cunosc. Nici nu ador și nici nu slujesc pe nimeni altul decât pe el: voi fi mereu unit numai cu el, chiar dacă trebuie să sufer o mie de morți.”\n\nCult \nSărbătoarea lui este pe 25 august, laolaltă cu aniversarea a altor doi sfinți pe nume Genesius: episcopul de Arles și episcopul de Brescello. Această coincidență de-a lungul secolelor a contribuit la deruta în privința identității tuturor celor trei sfinți.\n\nTrupul său a fost îngropat de-a lungul Via Tiburtina. Moaștele sale se găsesc parțial în San Giovanni della Pigna, parțial în biserica Santa Susanna de la Băile lui Dioclețian, parțial în biserica dedicată lui din Palazzo Canavese, parțial în capela San Lorenzo din Bazilica Santa Sabina și parțial în San Ginesio în colegiata Santa Maria Assunta. Povestea lui s-a răspândit pe scară largă în secolul al V-lea, iar cultul său s-a propagat în toată Europa, dar a fost canonizat abia în 741 de către Papa Grigore al III-lea.\n\nI-a fost dedicată celebra Abație Saint-Génis-des-Fontaines din Franța în secolul al VIII-lea. Cultul său în Italia, precum și în Roma este foarte răspândit și în Alto Adige unde găsim mai multe biserici dedicate lui, precum parohia San Genesio Atesino și La Valle.\n\nNote \n\nSfinți catolici" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Béla Jánossy?" }, { "from": "assistant", "value": "Béla Jánossy () a fost un fotbalist (mijlocaș dreapta) și antrenor de fotbal maghiar, care a mai fost cunoscut în presa vremii ca Jánosy Béla, Jánossi Béla, Jánosik Béla, precum și sub porecla „Vrăjitorul”. El a antrenat echipa Venus București, cu care a câștigat titlul de campion al României în sezoanele 1938-1939 și 1939-1940 și pe care a condus-o în optimile de finală din cadrul Cupei Europei Centrale între anii 1939 și 1940. Din echipele mari din Budapesta a antrenat Ujpest cu care a câștigat titlul de campion al Ungariei din sezonul 1934-1935 și a antrenat in Germania pe Bonner SC.\n\nCariera\n\nCa jucător \nA jucat în cincisprezece meciuri în prima ligă maghiară în sezonul 1920-1921 la echipa CS Sector VII Budapesta, marcând un gol; Pe 3 aprilie 1921, echipa sa a învins pe Ferencváros cu singurul său gol.\n\nCa antrenor\n\nBékéscsaba \nÎn ultimul sezon din cariera sa de jucător, el a antrenat pe Békéscsabai Előre MTE. Apoi pe Csabai AK și din nou pe Békéscsabai Előre. Mai târziu a condus Bohngyári SC, iar din decembrie 1932 din nou CSAK.\n\nBocskai FC \nA fost antrenorul principal al Bocskai FC în sezonul 1933-1934; a condus clubul pe locul trei în campionat, astfel a reușit să debuteze în optimile de finală ale Cupei Europei Centrale din 1934, unde după două meciuri a fost eliminat de câștigătoarea trofeului, echipa italiană Bologna, cu scorul de 3:2.\n\nÚjpest FC \nA fost antrenorul principal al Újpest FC între 1934 și 1937; în cele trei sezoane pe care le-a petrecut ca antrenor principal al echipei, a sărbătorit titlul de campion în primul său sezon, vicecampion în al doilea sezon și locul trei în al treilea sezon în prima ligă maghiară. A apărut de trei ori în Cupa Europei Centrale; În 1936, a condus Újpest până în semifinale, unde după două meciuri a fost eliminat de câștigătoarea ulterioară, Austria Wien, cu scorul de 7:3.\n\nVenus București \nÎn 1938, a fost antrenor principal al clubului românesc de top Venus București. În 1937, Iuliu Bodola, răspunzând insistențelor lui Janossy Bela, se transferă la Venus București. În jurul lui va fi construită echipa care va caștiga titlul în sezoanele 1938-39 și 1939-40.\n\nGamma \nDin 1940 până în 1943, a fost director sportiv al Gamma FC.\n\nEchipa națională de tineret a Ungariei \nÎn 1947, a fost numit antrenor al echipei naționale de tineret a Ungariei.\n\nGyőri Lokomotív \nDin martie 1952 până la sfârșitul anului, a fost antrenorul locomotivei Győr.\n\nÉpítők Metró \nÎn prima jumătate a anului 1953, a condus echipa Építók Metro.\n\nDiósgyőri VTK \nÎn prima jumătate a sezonului 1954(primăvara), a fost antrenorul principal al lui Diósgyőr; echipa a terminat pe locul nouă la finalul campionatului.\n\nSzolnoki Légierő \nÎn a doua jumătate a sezonului 1955, a fost antrenorul principal al Forțelor Aeriene Szolnok; la finalul sezonului, echipa a retrogradat pe ultimul loc în linia secundă a Ungariei.\n\nPalmares\n\nCa antrenor\n\nUngaria\n\nUjpest \n Campioni (1) : 1934–35\n Vicecampioni (1) : 1935–36\n Locul 3 (2) :.: 1933–34, 1936–37\n\nRomânia\n\nVenus \n Campioni (1) : 1938-39, 1939-40\n\nEuropa\n\nCupa Europei Centrale \n Semifinală (1) : 1936\n\nNote \n\nNașteri în 1898\nDecese în 1974\nFotbaliști români\nAntrenori români de fotbal" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Micul rombihexaedru?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie micul rombihexaedru este un poliedru stelat uniform, cu indicele U18. Are 18 fețe (12 pătrate și 6 octogoane), 48 de laturi și 24 de vârfuri. Având 18 fețe, este un octadecaedru.\n\nEste reprezentat prin diagramele Coxeter–Dynkin (cu acoperire dublă a pătratelor), respectiv (cu acoperire dublă a octogoanelor). Figura vârfului este un patrulater autointersectat. Un poliedru neconvex are fețe care se intersectează care nu reprezintă muchii sau fețe noi. Doar cele marcate cu sfere aurii sunt vârfuri, iar cele cu linii argintii sunt laturi.\n\nAre simbolul Wythoff 3/2 2 4 \|.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAvând același aranjament al vârfurilor cu rombicuboctaedrul, coordonatele carteziene ale vârfurilor, centrat în origine, cu lungimea laturii de 2, sunt toate permutările ale\n\nRază circumscrisă \nRaza circumscrisă pentru lungimea laturii de 1 unitate este dată de relația:\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun aranjamentul vârfurilor cu hexaedrul trunchiat stelat. În plus, are în comun aranjamentul laturilor cu rombicuboctaedrul convex (având 12 fețe pătrate în comun) și cu micul cubicuboctaedru (având fețele octogonale în comun).\n\nPoate fi construit prin amestecul de tip sau exclusiv a trei prisme octogonale.\n\nPoliedru dual \nDualul său este micul rombihexacron.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Uniform polyhedra and duals\n\nPoliedre uniforme" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Coasta Pacificului?" }, { "from": "assistant", "value": "Regiunea Coasta Pacificului cuprinde țările care se învecinează cu Oceanul Pacific, în principal din Asia, Oceania și America. De asemenea, coincide aproximativ cu zona geologică Cercul de foc al Pacificului.\n\nȚările incluse în Coasta Pacificului \n\n Asia de Est\n \n \n \n \n \n \n \n \n Asia de Sud-Est\n \n \n \n \n \n \n \n \n \n\n Oceania (Stat suveran)\n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n\n Oceania (Teritorii dependente)\n Statele și teritoriile Australiei\n Insula Norfolk\n Tărâmul Noii Zeelande\n \n Franța de peste mări\n \n \n \n Teritoriile britanice de peste mări\n \n Zona insulară a Statelor Unite\n \n \n \n \n Hawaii\n \n Insula Paștelui\n\n America de Nord\n \n \n \n America Centrală\n \n \n \n \n \n \n America de Sud\n\nComerț \nCoasta Pacificului găzduiește majoritatea celor mai aglomerate 10 porturi de containere și implică majoritatea celor mai aglomerate 50 de porturi de containere din lume, unde cele mai aglomerate implicate sunt:\n\n \n Busan (Locul 5)\n \n Yokohama (Locul 36)\n Tokyo (Locul 25)\n Nagoya (Locul 47)\n Kobe (Locul 49)\n \n Kaohsiung (Locul 12)\n \n Hong Kong (Locul 3)\n\n \n Shanghai (Locul 1)\n Shenzhen (Locul 4)\n Ningbo (Locul 6)\n Guangzhou (Locul 7)\n Qingdao (Locul 8)\n Tianjin (Locul 10)\n Xiamen (Locul 19)\n Dalian (Locul 21)\n Lianyungang (Locul 30)\n Yingkou (Locul 34)\n\n \n Manila (Locul 37)\n \n Saigon (Locul 28)\n \n Laem Chabang (Locul 22)\n \n Portul Klang (Locul 13)\n Tanjung Pelepas (Locul 16)\n \n Singapore (Locul 2)\n\n \n Jakarta (Locul 24)\n Surabaya (Locul 38)\n \n Vancouver (Locul 50)\n \n Los Angeles (Locul 17)\n Long Beach (Locul 18)\n Seattle/Tacoma (Locul 48)\n \n Balboa (Locul 43)\n\nOrganizații conexe \n Cooperarea Economică Asia-Pacific\n\nNote \n\n Oceanul Pacific\n Cercul de foc al Pacificului" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Radu Ciobanu (dezambiguizare)." }, { "from": "assistant", "value": "Radu Ciobanu se poate referi la:\n\n Radu Ciobanu (n. 1935), scriitor român;\n Radu Ciobanu (sculptor) (n. 1963), sculptor român;\n Radu Eduard Ciobanu (n. 1975), fotbalist român." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Țară cel mai puțin dezvoltată?" }, { "from": "assistant", "value": "O țară cel mai puțin dezvoltată (Least Developed Country - LDC) este o țară în curs de dezvoltare care prezintă unii dintre cei mai scăzuți indicatori socio-economici și de dezvoltare dintre statele suverane membre ale Organizației Națiunilor Unite. Conceptul de „țară cel mai puțin dezvoltată” a apărut la sfârșitul anilor '60, iar primul grup de „țări cel mai puțin dezvoltate” a fost prezentat de ONU în rezoluția 2768 (XXVI) din 18 noiembrie 1971.\n\nÎn cadrul celei de-a cincea Conferințe ONU despre țările cel mai puțin dezvoltate (2022), categorie formată din 46 de națiuni care totalizează aproximativ 14% din populația globală, s-a evidențiat că aceste țări sunt unele dintre cele mai sărace și mai vulnerabile din lume, reprezentând doar 1,3% din produsul intern brut global, 1,4% din investițiile străine directe globale și puțin sub 1% din exporturile globale de marfă. Multe dintre aceste țări continuă să se confrunte cu multiple provocări și constrângeri structurale, inclusiv facilități reduse de producție și export, fluxuri comerciale și investiționale stagnante, scăderea creșterii productivității, dimensiune teritorială redusă, izolare și îndepărtare de piețele majore, sărăcie, foamete și malnutriție pe scară largă, lipsa accesului la educație de calitate și incluzivă, la oportunități de învățare pe tot parcursul vieții și cu un capital uman subdezvoltat. Aproape jumătate dintre țările cel mai puțin dezvoltate sunt țări fără ieșire la mare sau state insulare mici, cu întindere geaografică redusă și resurse naturale insuficiente.\n\nDefiniție și criterii \n\nConform definiției Organizației Națiunilor Unite, „țările cel mai puțin dezvoltate” sunt definite ca țări cu venituri mici care suferă de impedimente structurale în calea dezvoltării durabile. Comitetul pentru Politica de Dezvoltare, în calitate de organism responsabil de monitorizarea statutului și progresului realizat, utilizează trei criterii pentru a identifica țările cel mai puțin dezvoltate: venitul național brut (VNB) per locuitor reflectă aspectul referitor la venituri, alte două criterii reflectă impedimentele structurale cheie legate de nivelul scăzut al activelor umane [indicele activelor umane (Human Assets Index - HAI)] și vulnerabilitatea ridicată la șocurile economice și de mediu [indicele de vulnerabilitate economică și de mediu (Economic and Environmental Vulnerability Index - EVI)]. Aceste criterii sunt aplicate la fiecare trei ani tuturor statelor membre din regiunile în curs de dezvoltare, pentru includerea sau promovarea din lista țărilor cel mai puțin dezvoltate prin compararea scorurilor criteriilor cu pragurile stabilite de Comitetul pentru Politica de Dezvoltare. Țările sunt eligibile să intre sau să părăsească categoria „țări cel mai puțin dezvoltate” dacă depășesc pragurile definite de includere sau de promovare ale criteriilor. Pragurile de promovare sunt mai mari decât pragurile de includere. Această asimetrie asigură faptul că promovarea este sustenabilă. Fiecare dintre cele trei criterii este măsurat folosind indicatori cheie care reflectă deficiențe structurale pe termen lung. Indicatorii utilizați sunt:\n\n Venitul național brut (VNB) per locuitor - Pragul de includere este stabilit ca media pe trei ani a nivelului VNB per locuitor, pe care Banca Mondială îl definește pentru identificarea țărilor cu venituri mici. Pragul pentru revizuirea din 2024 este de 1.088 USD. Pragul de promovare este stabilit la 20% peste pragul de includere și este de 1.306 USD pentru evaluarea din 2024. Pragul de promovare numai pentru venituri este stabilit ca de trei ori pragul de promovare și este de 3.918 USD pentru evaluarea din 2024.\n Indicele activelor umane (Human Assets Index - HAI) - Indicele este o măsură a nivelului capitalului uman, nivelurile scăzute ale activelor umane indică impedimente structurale majore în calea dezvoltării durabile, un indice mai scăzut reprezintă o dezvoltare mai scăzută a capitalului uman. Pragul de includere a fost stabilit la valoarea de 60. Pragul de promovare a fost stabilit la 10% peste pragul de includere, la valoarea de 66. Este un indicator compus din șase sub-indicatori, trei din domeniul sănătății și trei din domeniul educației:\n rata mortalității copiilor sub cinci ani,\n rata mortalității materne,\n prevalența deficienței de creștere în înălțime,\n rata de absolvire a învățământului secundar inferior,\n rata de alfabetizare a adulților,\n indicele de paritate de gen al absolvenților învățământului secundar inferior.\n Indicele de vulnerabilitate economică și de mediu (EVI) (Economic and Environmental Vulnerability Index - EVI) - este o măsură a vulnerabilității structurale la șocurile economice și de mediu. Vulnerabilitatea ridicată indică impedimente structurale majore în calea dezvoltării durabile. O valoare mai mare a indicelui reprezintă o vulnerabilitate economică mai mare. Pragul de includere a fost stabilit la valoarea de 36. Pragul de absolvire a fost stabilit la 10% sub pragul de includere, la valoarea de 32. Este un indicator compus din opt sub-indicatori, patru din domeniul economic și patru din domeniul mediului:\n ponderea agriculturii, silviculturii și pescuitului în PIB,\n localizarea geografică izolată și fără ieșire la mare,\n concentrarea exporturilor de mărfuri,\n instabilitatea exporturilor de bunuri si servicii,\n ponderea populației care trăiește în zonele joase de coastă,\n ponderea populației care trăiește în zonele uscate (terenuri aride, semiaride și uscate subumede),\n instabilitatea producției agricole,\n ponderea victimelor dezastrelor naturale.\n\nÎn august 2023, 46 de țări erau clasificate ca „țară cel mai puțin dezvoltată”, în timp ce 6 au fost promovate din această categorie între 1994 și 2020 [vezi par. Lista țărilor cel mai puțin dezvoltate]. Organizația Mondială a Comerțului a recunoscut lista ONU și a afirmat că „măsurile luate în cadrul OMC pot ajuta țările cel mai puțin dezvoltate să-și crească exporturile către alți membri OMC și să atragă investiții. În multe țări în curs de dezvoltare, reformele pro-piață au încurajat o dezvoltare mai rapidă, o diversificare a exporturilor și o participare mai eficientă la sistemul comercial multilateral”.\n\nStatut și monitorizare \n\nComitetul pentru Politica de Dezvoltare (Committee for Development Policy - CDP) este un organism subsidiar al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite (ECOSOC), fiind responsabil pentru revizuirea statutului țărilor cel mai puțin dezvoltate și pentru monitorizarea progresului acestora după promovarea din categorie. \n\nOficiul Națiunilor Unite al Înaltului Reprezentant pentru țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statele insulare mici în curs de dezvoltare (United Nations Office of the High Representative for the Least Developed Countries, Landlocked Developing Countries and Small Island Developing States - UN-OHRLLS) coordonează sprijinul ONU și oferă servicii de advocacy pentru țările cel mai puțin dezvoltate. La cea de-a patra conferință a ONU privind țările cel mai puțin dezvoltate, care a avut loc în mai 2011, delegații au aprobat un obiectiv care viza promovarea a cel puțin jumătate din țările din categoria „cel mai puțin dezvoltate” în următorii zece ani. \n\nPână în 2023, șase țări au fost promovate din categoria „țări cel mai puțin dezvoltate”: Botswana (1994), Capul Verde (2007), Maldive (2011), Samoa (2014), Guineea Ecuatorială (2017) și Vanuatu (2020), iar alte șapte țări sunt programate pentru promovare: Bhutan (2023), Angola (2024), São Tomé și Príncipe (2024), Bangladesh (2026), Laos (2026), Nepal (2026) și Insulele Solomon (2027)\n\nTermeni \n\nTermenul de „țară cel mai puțin dezvoltată” este diferit de cel de „țară în curs de dezvoltare”, „țară mai puțin dezvoltată”, „țară mai puțin dezvoltată economic” sau de alți termeni similari. Termenul de „țară cel mai puțin dezvoltată economic” este de asemenea folosit. Pentru a evita confuzia între „țară cel mai puțin dezvoltată” și „țară mai puțin dezvoltată”, cel de-al doilea termen este în general înlocuit cu termenul de „țară în curs de dezvoltare”. Țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt toate subgrupuri de țări în curs de dezvoltare. Țările de la celălalt capăt al spectrului sunt de obicei denumite „țări cu venituri mari” sau „țări dezvoltate”.\n\nConferințe ONU \n\nPână în 2023, s-au desfășurat cinci conferințe ale Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate, organizate la fiecare zece ani. Primele două au avut loc la Paris, în 1981 și 1991, a treia la Bruxelles în 2001, a patra la Istanbul, Turcia, în 2011, iar a cincea s-a desfășurat în două părți, prima parte la sediul Națiunilor Unite din New York, pe 17 martie 2022, iar cea de-a doua la Doha, între 5 și 9 martie 2023.\n\nÎn cadrul celei de-a patra conferințe, desfășurată la Istanbul între 9 și 13 mai 2011, s-a aprobat obiectivul de a promova jumătate dintre țările mai puțin dezvoltate existente la acel moment în categoria respectivă până în 2022, punându-se un accent puternic pe stimularea capacității productive și a infrastructurii fizice.\n\nRezoluția adoptată de cea de-a cincea Conferință ONU a subliniat faptul că, în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate, asumarea, conducerea și responsabilitatea principală pentru dezvoltare revin chiar țărilor respective, acestea fiind îndemnate să-și identifice propriile priorități naționale, să formuleze și să ducă la îndeplinire politici și strategii economice și de dezvoltare coerente. Partenerii de dezvoltare s-au angajat să ofere sprijin concret și substanțial acestor eforturi, într-un spirit de responsabilitate comună, printr-un parteneriat global reînnoit și consolidat. S-a remarcat că țările cel mai puțin dezvoltate înregistrează cea mai rapidă creștere a populației din lume, cu o rată anuală de 2,3% și se estimează că multe dintre acestea își vor dubla populația între 2019 și 2050. Doar în perioada 2020-2030, populația țărilor cel mai puțin dezvoltate urmează să crească cu 256 de milioane de oameni, atingând astfel 1,3 miliarde de persoane în 2030.\n\nComerț \n\nMembrii Organizației Mondiale a Comerțului s-au concentrat în îmbunătățirea stării țărilor cel mai puțin dezvoltate în cadrul sistemului comercial multilateral, atât în ceea ce privește accesul pe piață, cât și asistența tehnică. Măsurile luate în cadrul OMC pot ajuta aceste țări să-și crească exporturile către alți membri ai OMC și să atragă investiții. S-au înregistrat îmbunătățiri semnificative ale oportunităților de acces pe piață pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Numeroși membri OMC au promis îmbunătățiri ale accesului pe piață și au fost de acord să renunțe la toate barierele și să ofere tratament „fără taxe și cote vamale” tuturor exporturilor din țările cele mai puțin dezvoltate.\n\nDe asemenea, legăturile dintre reglementările comerciale globale și creșterea economică a țărilor în curs de dezvoltare, în special a celor cel mai puțin dezvoltate, au fost în atenția Organizației Națiunilor Unite. Adoptat în 2015, ca parte a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 10 al ONU prevede „punerea în aplicare a principiului tratamentului special și diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate, în conformitate cu acordurile Organizației Mondiale a Comerțului”. Astfel, indicatorul 10.a.1 reprezintă „ponderea taxelor vamale zero aplicate importurilor din țările cel mai puțin dezvoltate și țările în curs de dezvoltare”. De asemenea, Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 14 al ONU prevede „până în 2030, creșterea beneficiilor economice pentru micile state insulare în curs de dezvoltare și pentru țările cel mai puțin dezvoltate din utilizarea durabilă a resurselor marine, inclusiv prin gestionarea durabilă a pescuitului, acvaculturii și turismului”\n\nÎn octombrie 2023, dintre cele 46 de țări cel mai puțin dezvoltate, 16 se aflau în diferite etape ale procesului de promovare. Dintre acestea, zece erau membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (Angola, Bangladesh, Cambodgia, Djibouti, Laos, Myanmar, Nepal, Senegal, Insulele Solomon și Zambia), iar patru erau în curs de negociere a condițiilor de intrare în OMC (Bhutan, Comore, Sao Tome și Principe și Timorul de Est). Celelalte două țări aflate pe calea promovării din categorie erau Kiribati și Tuvalu. Programul de acțiune de la Doha pentru țările cel mai puțin dezvoltate solicită ca încă 15 țări cel mai puțin dezvoltate să îndeplinească criteriile de promovare până la sfârșitul deceniului.\n\nLista țărilor cel mai puțin dezvoltate \n\nÎn august 2023, 46 de țări făceau parte din categoria „țară cel mai puțin dezvoltate”, în timp ce 6 au fost promovate din această categorie între 1994 și 2020. Dintre cele 46, 33 erau state din Africa, 9 din Asia, 3 din Oceania și 1 din Caraibe:\n\n (1971)\n (1994)\n (1975)\n (1971)\n (1971)\n (1971)\n (1971)\n (1991)\n (1975)\n (1971)\n (1977)\n (1991)\n (1982)\n (1994)\n (1971)\n (1975)\n (1971)\n (1981)\n (1971)\n (1986)\n (1971)\n (1971)\n (1990)\n\n (1991)\n (1971)\n (1971)\n (1986)\n (1988)\n (1987)\n (1971)\n (1971)\n (1971)\n (1982)\n (2000)\n (1982)\n [4] (1991)\n (1971)\n (2012)\n (1971)\n (2003)\n (1982)\n (1986)\n (1971)\n (1971)\n (1971)\n (1991)\n\nNote:\n\nȚări promovate din categorie \n\nPână în 2023, șase țări au fost promovate din categoria „țări cel mai puțin dezvoltate”: \n\n (1994)\n (2007)\n (2011)\n\n (2014)\n (2017)\n (2020)\n\nNote\n\nReferințe\n\nLegături externe \n United Nations List of LDCs [Lista țărilor cel mai puțin dezvoltate a Națiunilor Unite]\n UNCTAD Least Developed Countries Report (Series) [Raport UNCTAD privind țările cel mai puțin dezvoltate (serie)]\n Office of the High Representative for the Least Developed Countries, United Nations [Biroul Înaltului Reprezentant pentru țările cel mai puțin dezvoltate, Națiunile Unite]\n\nȚări în funcție de distribuția venitului\nMacroeconomie\nListe de țări" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre William S. Bruce?" }, { "from": "assistant", "value": "William Speirs Bruce FRSE () a fost un naturalist britanic, om de știință al regiunii polare și oceanograf care a organizat și condus Expediția Națională Antarctică Scoțiană (SNAE, 1902–04) către Insulele Orkney de Sud și Marea Weddell. Printre alte realizări, expediția a întemeiat prima stație meteorologică permanentă în Antarctica. Ulterior, Bruce a fondat Laboratorul Oceanografic Scoțian din Edinburgh, dar planurile sale pentru o expediție transcontinentală în Antarctica prin Polul Sud au fost abandonate din cauza lipsei de sprijin public și financiar.\n\nÎn 1892, Bruce a renunțat la studiile medicale de la Universitatea din Edinburgh și s-a alăturat expediției de vânătoare de balene Dundee în Antarctica ca asistent științific. Au urmat călătoriile arctice către Novaia Zemlea, insula Spitsbergen și arhipelagul Franz Josef. În 1899, Bruce, pe atunci omul de știință din Marea Britanie cu cea mai multă experiență în regiunile polare, a solicitat un loc în expediția Discovery a lui Robert Falcon Scott, dar întârzierile legate de obținerea postului și neînțelegerile cu președintele Societății Regale de Geografie (RGS), Sir Clements Markham, l-au determinat în schimb să-și organizeze propria sa expediție și i-au dobândit dușmănia permanentă a instituțiilor geografice din Londra. Deși Bruce a primit diverse premii pentru munca sa în zona polară, inclusiv un doctorat onorific de la Universitatea din Aberdeen, nici el, nici vreunul dintre colegii săi din cadrul SNAE nu au fost recomandați de către RGS pentru prestigioasa Medalie Polară.\n\nÎntre 1907 și 1920 Bruce a făcut multe călătorii în regiunile arctice, atât în scopuri științifice, cât și în scopuri comerciale. Eșecul său de a organiza orice altă inițiativă majoră de explorare după SNAE este de obicei atribuit lipsei sale de abilități de comunicare, dușmanilor puternici și opiniilor sale scoțiene naționaliste. În 1919, sănătatea lui era proastă și a avut mai multe perioade de spitalizare înainte de moartea sa în 1921, după care a fost uitat aproape în totalitate. În ultimii ani, după centenarul Expediției scoțiene, s-au făcut eforturi pentru a-i acorda o recunoaștere mai deplină a rolului său în istoria explorării științifice polare.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nSurse online\n\nLegături externe \n \n \n William Speirs Bruce Collection at the University of Edinburgh. Accesat în 11 septembrie 2017\n\nNașteri în 1867\nDecese în 1921\nMembri ai Royal Society of Edinburgh\nAbsolvenți ai Universității din Edinburgh\nExploratori din secolul al XIX-lea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Statul Burgundiei?" }, { "from": "assistant", "value": "Statul Burgundiei (în , în ) este un concept inventat de istorici pentru a descrie un complex vast de teritorii care se referă, de asemenea la Valois-Bourgogne.\n\nS-a dezvoltat în timpul Evului Mediu Târziu sub conducerea Ducilor de Burgundia din casa franceză de Valois și a fost compus din feudele atât ale francezilor, cât și ale romano-germanilor (ducatul și comitatul Burgundiei și Țările de Jos Burgunde). Acea construcție teritorială a supraviețuit dinastiei propriu-zise „Burgunde” și pierderii Ducatului de Burgundia însuși. Ca atare, nu trebuie confundat cu acea singură feudă.\n\nEste considerată una dintre marile puteri din Europa secolului al XV-lea și începutului secolului al XVI-lea. Ducii de Burgundia au fost printre cei mai bogați și cei mai puternici prinți din Europa și au fost numiți uneori „Marii Duci ai Vestului”. Inclusiv regiunile înfloritoare din Flandra și Brabant, statul Burgundian a fost un centru major de comerț și negoț și un punct focal al culturii curtenești care a stabilit moda caselor regale europene și curții lor. Aproape s-a transformat într-un regat de sine stătător, dar moartea timpurie a lui Carol Temerarul în bătălia de la Nancy a pus capăt visului său lotaringian și moștenirea sa a trecut sub stăpânirea Casei de Habsburg prin căsătoria fiicei sale Maria cu Maximilian al Austriei. Între timp, Picardia și Ducatul de Burgundia au fost cucerite de regele Franței.\n\nÎmpărțirea moștenirii Burgundiei a marcat începutul rivalității franco-habsburgice de secole și a jucat un rol esențial în politica europeană mult după ce Burgundia și-a pierdut rolul de entitate politică independentă. Odată cu abdicarea împăratului Carol al V-lea în 1555, Țările de Jos Burgunde au trecut sub stăpânirea Imperiului Spaniol al regelui Filip al II-lea. În timpul Revoltei Olandeze sau Războiul de Optzeci de Ani (1568–1648), provinciile nordice ale Țărilor de Jos și-au câștigat independența față de dominația spaniolă și au format Republica Olandeză (acum Țările de Jos). Provinciile sudice au rămas sub stăpânire spaniolă până în secolul al XVIII-lea și au devenit cunoscute sub numele de Țările de Jos Spaniole sau Țările de Jos de Sud (corespunzând aproximativ Belgiei, Luxemburgului și nordului Hauts-de-France de astăzi).\n\nNote \n\nIstoria Franței\nEvul Mediu\nIstoriografie\nCasa de Valois\nFoste state" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Sofia Open 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Sofia Open 2023 este un turneu de tenis care se joacă pe terenuri hard acoperite. Este cea de-a 8-a ediție a evenimentului și face parte din ATP 250 din circuitul ATP 2023. Se joacă la Arena Armeec din Sofia, Bulgaria, în perioada 5 – 11 noiembrie 2023. Turneul a înlocuit ediția din 2023 a Tel Aviv Open, care a fost anulată din cauza războiului Israel-Hamas din 2023.\n\nCampioni\n\nSimplu masculin\nPentru mai multe informații consultați Sofia Open 2023 – Simplu\n\nDublu masculin\nPentru mai multe informații consultați Sofia Open 2023 – Dublu\n\nPuncte și premii în bani\n\nDistribuția punctelor\n\nNote\n\nLegături externe \nOfficial website\n\n2023\nATP Tour 2023\n2023 în Bulgaria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Lentinan?" }, { "from": "assistant", "value": "Lentinanul este o polizaharidă izolată din ciuperca shiitake (miceliul speciei Lentinula edodes). Din punct de vedere chimic, lentinanul este un beta-glucan β-1,3 cu ramificații β-1,6. Are o greutate moleculară de 500.000 Da și o rotație specifică de +14-22° (NaOH).\n\nPotențial bioactiv \nUn experiment in vitro a arătat că lentinanul a stimulat producția de celule albe din sânge în linia celulară umană U937. Se consideră că lentinanul este inactiv la om atunci când este administrat pe cale orală și, prin urmare, este administrat intravenos. Autorii unui studiu in vivo al lentinanului au sugerat că acest compus poate fi activ atunci când este administrat pe cale orală la șoareci.\n\nNote\n\nVezi și \n Beta-glucan\n Glucan\n\nImunostimulante\nPolizaharide" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Eclipsa de Soare din 14 octombrie 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "O eclipsă de Soare inelară a avut loc la 14 octombrie 2023. Este a 17-a eclipsă inelară din secolul al XXI-lea.\n\nParcurs\n\nEclipsa a început în Pacificul de Nord, a traversat Vestul Statelor Unite, apoi Golful Mexic, a trecut peste peninsula Yucatan, apoi de-a lungul Americii Centrale, apoi a continuat în America de Sud traversând Columbia, apoi Brazilia pentru a a lua sfârșit în Atlantic, în largul punctului Est al Braziliei.\n\nLegături externe\n\n NationalEclipse.com An educational site with overviews, maps, city data, events, animations, merchandise, historical information, and other resources for the 2023 eclipse and others.\n Eclipse2024.org An educational site with comprehensive eclipse information, an eclipse simulator and other resources for the 2023 and 2024 solar eclipses.\n Harta eclipsei generale și informații despre eclipsă Eclipse Predictions by Fred Espenak, NASA/GSFC\n\nVezi și\n Lista eclipselor de Soare din secolul al XXI-lea\n\nEclipse din anul 2023\n Eclipsa hibridă de Soare din 20 aprilie.\n Eclipsa de Lună prin penumbră din 5 mai.\n Eclipsa inelară de Soare din 14 octombrie.\n Eclipsa parțială de Lună din 28 octombrie.\n\nEclipsă de Soare 2023 10 14\n2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Imunosupresor?" }, { "from": "assistant", "value": "Un imunosupresor sau mai rar imunosupresiv este un medicament utilizat pentru a reduce sau suprima activitatea sistemului imunitar. Principalele lor utilizări sunt pentru tratamentul bolilor autoimune sau pentru prevenirea respingerii grefei în transplanturile de organe.\n\nReferințe\n\nVezi și \n Imunostimulant" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărES Ben Aknoun?" }, { "from": "assistant", "value": "Étoile Sportive Ben Aknoun (în ), cunoscută ca ES Ben Aknoun sau simplu ESBA, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Ben Aknoun în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în prima ligă, primul nivel fotbalistic din Algeria.\n\nReferințe \n\nFondări în 1935\nBen Aknoun" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre US Souf?" }, { "from": "assistant", "value": "Union Sportive de Souf (în ), cunoscută ca US Souf sau simplu USS, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul El Oued în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în prima ligă, primul nivel fotbalistic din Algeria.\n\nReferințe \n\nFondări în 1967\nSouf" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Cryptopsy?" }, { "from": "assistant", "value": "Cryptopsy este o trupă canadiană de technical death metal din Montreal, înființată în 1988.\n\nNote \n\nFormații muzicale fondate în 1988\nFormații death metal canadiene" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Telescopul spațial Nancy Grace Roman?" }, { "from": "assistant", "value": "Telescopul spațial Nancy Grace Roman (prescurtat Roman sau Telescopul spațial Roman și fostul Wide-Field Infrared Survey Telescope sau WFIRST) este un telescop spațial în infraroșu al NASA în curs de dezvoltare și programat să fie lansat până în mai 2027.\n\nTelescopul spațial Roman are la bază o oglindă primară cu un diametru de 2,4 m cu câmp larg de vizualizare și va transporta două instrumente științifice. Instrumentul Wide-Field (WFI) este o cameră multi-bandă de 300,8 megapixeli în vizibil și infraroșu apropiat, care oferă o claritate a imaginilor comparabilă cu cea obținută de telescopul spațial Hubble pe un câmp vizual de 0,28 grade pătrate, de 100 de ori mai mare decât camerele de imagistică de pe Hubble. Instrumentul coronografic (CGI) este o cameră și un spectrometru cu contrast ridicat, cu câmp vizual mic, care acoperă lungimile de undă vizibile și infraroșii apropiate, utilizând o tehnologie nouă de suprimare a luminii stelare.\n\nPrintre obiectivele declarate se numără căutarea de planete extrasolare cu ajutorul microlentilelor gravitaționale, precum și sondarea cronologiei universului și a creșterii structurii cosmice, cu scopul final de a măsura efectele energiei întunecate, consecvența relativității generale și curbura spațiu-timp.\n\nÎn 2010, comitetul Decadal Survey al Consiliului Național de Cercetare al Statelor Unite a recomandat ca fiind prioritatea principală pentru următorul deceniu în astronomie. La 17 februarie 2016, a fost aprobat pentru dezvoltare și lansare. La 20 mai 2020, administratorul NASA Jim Bridenstine a anunțat că misiunea se va numi Telescopul spațial Nancy Grace Roman, în semn de recunoaștere a rolului fostului șef al NASA în domeniul astronomiei. Telescopul Roman este programat să fie lansat cu o rachetă Falcon Heavy, în baza unui contract care specifică disponibilitatea până în octombrie 2026, susținând un angajament de lansare al NASA pentru mai 2027.\n\nObiective științifice \nObiectivele științifice ale proiectului Roman vizează abordarea unor întrebări de ultimă oră în cosmologie și cercetarea exoplanetelor, inclusiv:\n Răspunsuri la întrebări de bază despre energia întunecată, complementar misiunii Euclid a Agenției Spațiale Europene (ESA) printre care: Este accelerația cosmică cauzată de o nouă componentă energetică sau de separarea relativității generale la scară cosmologică? În cazul în care cauza este o nouă componentă energetică, densitatea sa energetică este constantă în spațiu și timp sau a evoluat de-a lungul istoriei universului? Telescopul Roman va folosi trei tehnici independente pentru a cerceta energia întunecată: oscilațiile acustice ale barionilor, observațiile [[supernovă\|supernovelor îndepărtate și lentila gravitațională slabă.\n Finalizarea unui studiu al exoplanetelor pentru a răspunde la noi întrebări privind potențialul de viață în univers: Cât de frecvente sunt sistemele solare ca al nostru? Ce tipuri de planete există în regiunile reci, exterioare ale sistemelor planetare? – Ce determină habitabilitatea lumilor asemănătoare Pământului? Acest studiu se folosește de o tehnică care poate găsi exoplanete cu o masă de numai câteva ori mai mică decât cea a Lunii: microlentile gravitaționale. Studiul ar include, de asemenea, un eșantion de planete interstelare, cu mase mai mici de masa planetei Marte.\n Stabilirea unui mod de cercetare, permițând investigații care să răspundă la diverse întrebări despre galaxia noastră și despre univers.\n Furnizarea unui coronograf pentru imagistica directă a exoplanetelor, care va furniza primele imagini directe și spectre ale planetelor din jurul celor mai apropiați vecini ai noștri, similare planetelor noastre gigantice.\n\nGalerie\n\nVezi și \n Telescopul spațial James Webb\n Telescopul spațial Spitzer\n\nNote\n\nLegături externe \n \n Roman page at Goddard Space Flight Center site\n Roman Science Data Center page at the Infrared Processing and Analysis Center (IPAC)\n US$1.6 Billion Telescope Would Search Alien Planets and Probe Dark Energy – Space.com\n The WFIRST/AFTA astrophysics mission: bigger and better for exoplanets , Tom Greene\n \n\nTelescoape spațiale\nPrograme NASA\n2026 în zboruri spațiale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Compus de cinci mici rombihexaedre?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci mici rombihexaedre este un compus poliedric uniform format din 5 mici rombihexaedre, cu simetrie icosaedrică (Ih).\n\nAre indicele de compus uniform UC63.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAre același aranjament al vârfurilor și al laturilor cu compusul de cinci rombicuboctaedre ca urmare coordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nRază circumscrisă \nRaza circumscrisă pentru lungimea laturii de 1 unitate este dată de relația:\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de câte 5\n Compus de cinci cuboctaedre\n Compus de cinci cubohemioctaedre\n Compus de cinci octahemioctaedre\n Compus de cinci mici cubicuboctaedre\n Compus de cinci mari cubicuboctaedre\n Compus de cinci rombicuboctaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre neconvexe\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C3: Fivers Rasher\n\nrombihexaedre 5 mici" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Vasile Caravia?" }, { "from": "assistant", "value": "Vasile Caravia (în ; ) a fost un comandant etnic grec al forțelor de poliție din Galați, devenit căpetenie eteristă în oastea lui Alexandru Ipsilanti și protagonist al unor acțiuni din timpul Războiului de Independență al Greciei desfășurate pe teritoriul Principatelor Dunărene. \n\nNumit inițial de către domnitorul Moldovei baș-bulucbașă la Galați, a devenit cunoscut în epocă în Principate pentru acțiunile sale de multe ori vehemente, care, nu puteau fi explicate decât dacă ar fi fost băut, motiv pentru care se spunea că era un bețiv notoriu. De numele lui se leagă masacrarea de către oamenii de sub comanda sa, la Galați în luna februarie 1821 a vreo 60-80 de turci, negustori și stăpâni de nave, incendierea orașului Focșani, jafuri, uciderea lui Tudor Vladimirescu, precum și o parte din responsabilitatea pentru eșecul militar al Eteriei în Bătălia de la Drăgășani.\n\nPrintre descendenții săi este posibil să se afle pianistul român Nicolae Caravia și economistul Bernard Caravia, director al sucursalei din București a Băncii Viticole.\n\nBibliografie\n Cernovodeanu, Paul (coord.) & Bușe, Daniela (coord.) & Feneșan, Cristina & Filitti, Georgeta; Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea : serie nouă, Vol. 2: (1822-1830); Editura Academiei Române; București; 2005; ISBN 973-27-1238-4\n Petrache, Nicolae; Bernard Caravia, toptangiu de vinuri și directorul unei bănci din perioada interbelică; Ziarul de Ialomița, 14 octombrie 2020\n Iliescu, Ionuț & Miron, Gheorghe; Aspecte privind Ținutul Putna în timpul Revoluției lui Tudor Vladimirescu de la 1821; Cronica Vrancei, 14/2021; pp. 9-43\n Păltănea, Paul; 200 de ani de la incendierea și distrugerea completă a Galațiului; Dunărea de Jos, Nr. 229, Aprilie 2021; pp. 17-22\n\nNașteri în 1773\nDecese în 1830\nGreci din secolul al XIX-lea\nGreci din Imperiul Otoman\nEteria\nRevoluția din 1821\nMilitari otomani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Soojin?" }, { "from": "assistant", "value": "Seo Soo-jin, mai cunoscută sub numele de Soojin, (în ; ) este o cântăreață și dansatoare sud-coreeană. Este o fostă membră a grupului de fete sud-coreean (G)I-dle sub Cube Entertainment.\n\nNote \n\nNașteri în 1998\nNașteri pe 9 martie\nCântărețe sud-coreene" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Hygrocybe spadicea?" }, { "from": "assistant", "value": "Hygrocybe spadicea (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Petter Adolf Karsten, 1879) din încrengătura Basidiomycota în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrocybe, este o specie saprofită de ciuperci comestibile devenită în ultimii ani rară. O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri mai mari sau mai mici pe sol acru prin pajiști și pășuni sărace în nutrienți, slab fertilizate, dar, de asemenea, la margini de pădure precum în poieni înierbate, adesea în asociație cu mușchi de pământ. Apare de la câmpie la deal, dar mai ales în munți pe pajiști montane, din (aprilie) mai până în noiembrie.\n\nTaxonomie \nthumb\|left\|150px\|Giovanni A. Scopoli\nNumele binomial Agaricus conicus a fost determinat de savantul italian Giovanni Antonio Scopoli ca Agaricus spadiceusus, în volumul 2 al operei sale Flora carniolica exhibens plantas Carnioliae indigenas din 1772. Apoi, în 1838, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a mutat specia la genul Hygrophorus sub păstrarea epitetului, în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum.\n\nDar, în 1879, micologul finlandez Petter Adolf Karsten a transferat ciuperca la genul Hygrocybe (ca Hydrocybe spadicea) datorită studiilor sale macroscopice și microscopice asupra acestui burete, de verificat în volumul 32 al jurnalului botanic Bidrag till kännedom af Finlands Natur och Folk, fiind și numele curent valabil (2023).\n\nCercetări moleculare din 2014, bazate pe analiza cladistică a secvențelor de ADN, au confirmat că Hygrocybe spadicea este o specie distinctă și aparține Hygrocybe în sens strict.\n\nToate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise sunt acceptate drept sinonime.\n\nEpitetul specific este derivat din cuvântul latin (=castaniu, de culoarea curmalelor), aici folosit genitivul plural, datorită aspectului cuticulei.\n\nDescriere \n\n Pălăria: destul de subțire, nehigrofană, cu un diametru de 3-5 (8) cm este inițial conică cu marginea subțire, apoi în formă de clopot, cu avansarea în vârstă mai întinsă, adesea despicată la margine, cu o cocoașă bine vizibilă în centru. Cuticula netedă, încarnată radial-fibros este în tinerețe ceva unsuroasă, apoi uscată și lucioasă, dar vâscoasă când este umed. Coloritul, în centru mai închis, poate fi ocru-brun, castaniu, brun-măsliniu, local cu un fundal galben, la secete chiar negricios.\n Lamelele: destul de groase și sub-distanțate până la îndepărtate, sunt ceroase, cu lameluțe bifurcate și intercalate, la început arcuit-concave, apoi bulboase, libere sau atașate cu un dinte la picior. Coloritul poate fi auriu, galben de lămâie sau portocaliu. Muchiile, la bătrânețe cu rupturi adânci, sunt ceva mai deschise, de un galben pal. \n Piciorul: fibros și gol pe dinăuntru cu o lungime de 4-8 (9) cm și o lățime de 0,4-1 cm este cilindric. Suprafața uscată este netedă, devenind cu avansarea în vârstă oarecum fibrilos-sulcată. Coloritul, la început galben, capătă mai târziu dungi verticale maronii. Un inel lipsește.\n Carnea: fragedă și destul de subțire este gălbuie. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este neremarcabil, iar gustul blând.\n Caracteristici microscopice: are spori gălbui, neamilozi, netezi, elipsoidali până la alungit ovoidali, de până la 30 % constrânși sau în formă de fasole, măsurând (8) 10 - (12) 15 x (5) 6-8 (9,5) microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu predominant 4 sterigme fiecare, dar și amestecate cu unele de doar 1-3 spori au o dimensiune de (35) 45-50 (64) x 6 (8)-8 (12) microni. Pileipellis (cuticula), este o ixocutis groasă de 70-180 μm și largă de 2,5-9 μm de hife cu o pigmentație intracelulară brună până brun-gălbuie. Trama himenoforală este regulară cu elemente de până la 1000 μm lungime cu capete proeminente care apar la marginea lamelelor ca pseudocistide (hife asemănătoare cistidelor, de acea „pseudo”, care izvorăsc mult mai adânc în țesutul fungic interior). Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc. Stipitipellis (coaja tijei) este o cutis cu hife de 2-5 μm lărgime cu multe elemente terminale erecte și filiforme.\n Reacții chimice: se pare că nu au fost analizate.\n\nConfuzii \nHygrocybe spadicea poate fi confundată de exemplu cu Hygrocybe coccineocrenata (fără valoare culinară), Hygrocybe intermedia, Hygrocybe psittacina sin. Gliophorus psittacinus, (fără valoare culinară, pălăria are diametru mai mic de 1-4 cm, foarte vâscoasă, cu un colorit verzui până la galben-verzui cu carne albă și nuanțe verzuie, miros imperceptibil și gust blând), dar, de asemenea, cu otrăvitoarele Hygrocybe conica și Hygrocybe nigrescens care înnegresc la bătrânețe, leziune sau tăiere.\n\nSpecii asemănătoare în imagini\n\nValorificare \nSpecia este comestibilă, dar nu de valoare mare culinară. Se potrivește în bucătărie cel mai bine ca adăugare la o mâncare de alte ciuperci. Din cauza apariției din ce în ce mai rare, buretele ar trebui fi cruțat și lăsat la loc.\n\nNote\n\nBibliografie \n Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)\n David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, ISBN: 978-87983-5811-4\n Lillo La Chiusa: „El gran libro de las setas de España y Europa”, Editura De Vecchi, Editorial, S.A., Ciudad de México 2019, ISBN: 978-1644616338\n Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, p. 158, ISBN: 978-00022-0025-7\n Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8\n Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4\n Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler: 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen”, ed. a 2-a, Editura Kosmos, Halberstadt 2014, ISBN 978-3440-14364-3\n Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4\n German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1\n Thomas Laessøe, Gary Lincoff: „Mushrooms”, Editura DK Pub, Londra 2002, p. 105, ISBN: 978-07894-8986-9\n Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983\n Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-27430-1474-2\n Alexander Hanchett Smith, ‎Helen Vandervort Smith, ‎Nancy S. Weber: „How to Know the Gilled Mushrooms”, Editura Wm. C. Brown Company, Dubuque, Iowa, 1979, ISBN: 978-06970-4772-4\n\nLegături externe \n \n Hygrocybe spadicea, film în limba spaniolă\n Hygrocybe spadicea, mai multe imagini 1\n Hygrocybe spadicea, mai multe imagini 2\n\nHygrocybe\nCiuperci saprofite \nCiuperci comestibile\n1772 în știință" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Eclipsa de Lună din 28 octombrie 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "O eclipsă parțială de Lună a avut loc sâmbătă, 28 octombrie 2023.\n\nVizibilitate\nEclipsa a fost complet vizibilă peste Europa și cea mai mare parte a Asiei și Africii, a fost văzută ridicându-se deasupra Americii de Est și s-a încheiat peste Australia.\n\nGalerie de imagini\n\nEclipse din 2023\n Eclipsa hibridă de Soare din 20 aprilie.\n Eclipsa de Lună prin penumbră din 5 mai.\n Eclipsa inelară de Soare din 14 octombrie.\n Eclipsa parțială de Lună din 28 octombrie.\n\nLegături externe\nSaros cycle 146\n\n2023-10\n2023 în astronomie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Gin tonic?" }, { "from": "assistant", "value": "Un gin tonic este un cocktail preparat cu gin și apă tonică, turnată peste o cantitate mare de gheață. Raportul dintre gin și apă tonică variază în funcție de gust, tăria ginului, adăugarea altor etc., majoritatea rețetelor recomandând un raport cuprins între 1:1 și 1:3. Cocktailul este ornat, de obicei, cu o felie sau o bucată de limetă. Pentru păstrarea , apa tonică poate fi turnată într-o . Gheața răcește ginul, atenuând efectul alcoolului din gură și făcând ca gustul băuturii să fie mai plăcut și mai răcoritor.\n\nCocktailul este denumit în mod obișnuit G and T („G și T”) în țările de limbă engleză (Marea Britanie, SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și Irlanda), în alte părți ale lumii (spre exemplu, în Germania, Italia, Franța, Japonia, Țările de Jos, Spania, Turcia), ginto în Belgia și Țările de Jos și GT în .\n\nIstoric \nCocktailul a fost creat de ofițerii , forța militară a Companiei Britanice a Indiilor de Est care își desfășura activitatea pe subcontinentul indian. Malaria era o problemă persistentă pentru europenii ce trăiau pe subcontinentul indian și în alte regiuni tropicale, iar în secolul al XVIII-lea, medicul scoțian a studiat modul în care chinina, un remediu tradițional pentru combaterea malariei, putea fi folosită pentru a preveni boala. Chinina era băută în apă tonică, dar gustul amar al acestei băuturi era neplăcut. În prima parte a secolului al XIX-lea, ofițerii Armatelor Președinției din India au început să consume chinina într-un amestec de apă, zahăr, suc de limete și gin pentru a face băutura mai gustoasă și astfel a fost inventat cocktailul gin tonic. Militarii britanici primeau deja o rație de gin, așa că amestecul dulce a fost ușor de făcut. Deoarece nu mai este folosită ca remediu împotriva malariei, apa tonică conține astăzi o cantitate mult mai mică de chinină, este de obicei îndulcită și, prin urmare, este mult mai puțin amară.\n\nUn studiu efectuat în anul 2004 a constatat că, după 12 ore, consumul unei „cantități considerabile (cuprinse între 500 și 1.000 ml) de apă tonică poate duce, pentru o perioadă scurtă de timp, la concentrații plasmatice de chinină la limita inferioară a eficacității terapeutice și poate să provoace, de fapt, dispariția temporară a paraziților”. Această metodă de consum a chininei este nepractică pentru profilaxia malariei, deoarece cantitatea de medicament necesară „nu poate fi menținută nici chiar prin consumul unei cantități mari de apă tonică”. Autorii studiului au concluzionat că ea nu este o formă eficientă de tratament a malariei.\n\nRețete de preparare \nRețetele de preparare ale cocktailului variază într-o oarecare măsură în ceea ce privește proporțiile ingredientelor principale și folosirea unor ingrediente suplimentare, dar ingredientele principale sunt întotdeauna ginul și apa tonică. Printre ingredientele suplimentare care se folosesc se numără sucul de limete, sucul de lămâie, și siropul simplu condimentat, , ceaiul etc.\n\nGinul tonic poate fi amestecat, de asemenea, cu un sorbet.\n\nUnele băuturi inspirate de ginul tonic conțin, de asemenea, șampanie (Parisian), vermut și (Negroni Sbagliato), vermut și (Posh G&T), whisky super afumat (Ol' Smokey), lichior de piersici și bitter de grepfrut (Tonic Delight), bitter de mentă și (Guilty Pleasure) etc.\n\nGarnisire și servire \nGinul tonic este ornat în mod tradițional cu o felie sau o bucată de limetă, adesea stoarsă ușor în băutură înainte de a fi pusă în pahar. Limeta rămâne singura garnitură folosită pentru acest cocktail în cele mai multe părți ale lumii, dar, cu toate acestea, se mai folosește uneori lămâia ca fruct alternativ. Utilizarea împreună atât a lămâii, cât și a limetei în ginul tonic este cunoscută în Regatul Unit sub numele de „Evans”. Nu se cunoaște momentul când a început utilizarea lămâilor, dar ele au fost folosite cel puțin de la sfârșitul anilor 1930. Utilizarea lămâii sau limetei este o problemă larg dezbătută, iar unele mărci de gin ca , și Bombay Sapphire recomandă folosirea limetei în ginul lor.\n\nUtilizarea unui pahar-balon pentru servirea ginului a devenit populară, posibil ca urmare a acțiunilor de promovare ale mărcii de gin Bombay Sapphire. Se consideră uneori că folosirea unui astfel de pahar, cu multă gheață și o garnitură adaptată compoziției ginului, ar permite ca aromele băuturii să se acumuleze în partea de sus a acestuia pentru ca băutorul să le poată aprecia mai ușor.\n\nUtilizarea unor fructe, ierburi și legume asortate ca garnitură (ceea ce reflectă elementele botanice ale ginului) este din ce în ce mai populară. Pe lângă clasica felie sau bucată de limetă, garniturile alternative pot include coajă de portocală, anason stelat, flori de sau de soc, o felie de ghimbir, grepfrut roz, rozmarin sau de castravete, o frunză de mentă, boabe de piper negru, și busuioc, sau semințe de ardei iute. Pot fi incluse, de asemenea, fructe precum kumquat, alte citrice sau castraveți.\n\nÎn cultura populară \nAgentul secret ficțional James Bond menționează în cartea (1958) o rețetă de gin tonic atunci când se află în orașul Kingston din Jamaica. În mod neobișnuit, rețeta conține suc preparat dintr-o limetă întreagă.\n\nNatura transgalactică a ginului tonic este imaginată în romanul (1980) al lui Douglas Adams, care descrie cum „85% din toate lumile cunoscute din Galaxie, fie ele primitive sau foarte avansate, au inventat un băutură numită jynnan tonnyx, sau gee-N'N-T'N-ix, sau jinond-o-nicks, sau oricare dintre cele o mie sau mai multe variații pe aceeași temă fonetică. Băuturile nu sunt identice și variază între „chinanto/mnigs”-ul sivolvian, care este apă chioară servită la o temperatură puțin mai mare de temperatura camerei, și „tzjin-anthony-ks” gagrakackan, care ucide vacile de la o distanță de o sută de pași; de fapt, dincolo de faptul că numele lor sună la fel, singura legătură între toate acestea este că ele au fost inventate și numite înainte ca lumile în cauză să intre în contact cu orice alte lumi.”.\n\nÎn serialul de televiziune (2016–2019) de la BBC1 și , Fleabag și Preotul consumă gin tonic de la Marks and Spencer. Magazinul sus-menționat a raportat o creștere a vânzărilor cu 24% după difuzarea episoadelor.\n\nZiua Internațională a Ginului Tonic, înființată în anul 2010, este sărbătorită în întreaga lume pe 19 octombrie.\n\nImagini\n\nNote\n\nLegături externe \n Gin and tonic: An easy cocktail to make, but also easy to screw up.\n\nCocktailuri cu gin\nCocktailuri cu apă tonică\nChinină" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pVestland?" }, { "from": "assistant", "value": "Vestland este o provincie norvegiană (fylke), care a fost creată la 1 ianuarie 2020 prin fuziunea provinciilor Hordaland și Sogn og Fjordane fără municipalitatea Hornindal. Baza a fost o rezoluție a Stortingului din 8 iunie 2017, care prevedea o reducere la unsprezece fylke, ca parte a unei reforme regionale. \n\nSediul Fylkeskommune este Bergen, iar sediul administratiei de stat Hermansverk. Există 65 de reprezentanți în parlamentul provinciei (Fylkesting). Limbajul administrativ este nynorsk.\n\nGeografie \nVestland se învecinează cu Møre og Romsdal la nord, Innlandet și la est, Vestfold og Telemark la sud-est și Rogaland la sud. Provincia este zona centrală a regiunii Vestlandet a țării.\n\nCoasta Vestlandului este puternic delimitată de fiorduri. Cele mai mari sunt Sognefjord, Hardangerfjord și Nordfjord. Munții Scandinavi caracterizează întreaga provincie, în special cu Jotunheimen și Hardangervidda. Cel mai înalt munte este la 2405 m.d.m.. Pe munții , și există mari ghețari continentali în provincia Vestland.\n\nTraseul drumului european E39 trece de-a lungul coastei. Cea mai importantă conexiune rutieră vest-est este ruta europeană 16 de la Bergen la Oslo, care pe porțiuni lungi merge paralel cu Bergensbanen. este importantă pentru turism. Aeroportul principal este Aeroportul Bergen, următorul ca mărime este Aeroportul Florø.\n\nDiviziunile administrative \nDe la data de 1 ianuarie 2020 Vestland este împărțit în 43 de comune (în ). Nouă comune au fost create în același timp cu provincia prin fuziunea vechilor comune:\n\n Alver (din Lindås, Meland și Radøy )\n Bjørnafjorden (din Fusa și Os )\n Høyanger (din Høyanger și orașul Nessane din municipiul Balestrand )\n Chin (din Flora și Vågsøy fără Bryggja)\n Sogndal (din Balestrand, cu excepția Nessane, Leikanger și Sogndal)\n Stad (din Eid, Selje și orașul Bryggja din municipiul Vågsøy)\n Sunnfjord (din Førde, Gaular, Jølster și Naustdal )\n Ullensvang (din Jondal, Odda și Ullensvang)\n Voss (de la Granvin și Voss)\n Øygarden (de la Fjell, Sund și Øygarden).\n\nStema \nStema Vestland reprezintă munți argintii, decalați pe un fundal albastru, simbolizând fiordurile. Motivele de munte și fiord au fost anterior cele mai frecvent sugerate de locuitorii noii provincii.\n\nNote\n\nLegături externe \n Site-ul oficial Vestland\n\nFondări în 2020\nProvinciile Norvegiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Judecătorul (film din 2014)?" }, { "from": "assistant", "value": "Judecătorul (titlu original: The Judge) este un film american din 2014, în regia lui David Dobkin. Rolurile au fost interpretate de actorii Robert Downey Jr., Robert Duvall, Vera Farmiga, Vincent D'Onofrio, Jeremy Strong, Dax Shepard și Billy Bob Thornton. A fost lansat pe 10 octombrie 2014 în Statele Unite.\n\nNote\n\nFilme din 2014\nFilme americane\nFilme în limba engleză" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pRashid Ali al-Kailani?" }, { "from": "assistant", "value": "Rashid Ali pașa al-Kailani (sau Al Gailani sau Al-Kilani, în arabă:رشيد عالي الکَيلاني ( 1892 - 28 august 1965) a fost un politician și jurist arab irakian care a ocupat de trei ori funcția de prim ministru al Regatului Irak:în martie - noiembrie 1933, apoi din martie 1940 până în februarie 1941 și, din nou, in aprilie-mai 1941. El s-a remarcat ca un fervent naționalist arab care a încercat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1940 și 1941 să negocieze acorduri cu Puterile Axei (Germania nazistă și Italia fascistă) și să înlăture hegemonia Regatului Unit britanic în Irak. În aprilie 1941 el a organizat o lovitură de stat. Cu ajutorul unui grup de ofițeri conduși de Salah ad-Din al-Sabagh, el a pus mâna pe putere, l-a înlăturat pe regentul Abd al-Ilah și a instaurat un regim pro-nazist, care a reclamat retragerea britanicilor din țară.\n\nBiografie\n\nAnii de tinerețe\nRashid Ali s-a născut în 1892 la Bagdad în Irakul otoman,ca fiu al lui Said Abd al-Wahhab al-Kailani, urmaș al unei familii care a deținut multă vreme o poziție de conducere în pătura aristocrată sunită din Bagdad.Membrii familiei erau cunoscuți ca fiind ashraf sau sayed, adică urmași ai profetului Mohamed.Între străbunii lui Kailani au fost și guvernatori cerkezi ai vilayetului, precum și renumitul mistic sufit Abd al-Qadir al-Kailani din secolul al XI-lea întemeietorul ordinului Al Qadiri sau Qadriye. Rashid Ali era rudă și cu cel dintâi prim-ministru al Regatului Irak, Abd al-Rahman al_Kailani (1841-1927). Rashid Ali a studiat la Facultatea de drept a Universității din Bagdad și în 1924 a devenit avocat și conferențiar în științe juridice. A publicat mai multe cărti de drept.\nÎn 1921 a fost judecător la Curtea de Apel din Bagdad. După urcarea pe tron a regelui hașemit Faisal I sub regimul Mandatului britanic pentru Mesopotamia, Al Kailani s-a decis să intre în viața politică.\n\nCariera politică\nRashid Effendi al-Kailani și-a început cariera politică în Partidul Progresist al lui And al Mohsen Al Saadun. dar a fost dezamăgit de acordarea în 1925 a drepturilor de exploatare a petrolului Companiei \"Turkish Petroleum\" cunoscută mai târziu ca Irak Petroleum. El a colaborat apoi, cu primul-ministru Yasin pașa al-Hashimi, liderul Partidului Poporului (Hizb Al Shaab). Cei doi oameni politici nu au văzut cu ochi buni amestecul britanic in afacerile Irakului, și s-au opus acordurilor cu Regatul Unit - acordul anglo-irakian din 1922 și apoi cel din 1930, (semnat de Nuri pașa as-Said), care au acordat Irakului independență, dar au consacrat o prezență militară britanică pe pământul Irakului și un amestec activ în afacerile țării. În 1924 Al Hashimi l-a numit pe Rashid Ali Effendi în funcția de ministru al justiției, iar in 1925 ministru de interne, funcție pe care a deținut-o până în 1928, inclusiv în guvernul Jaffar al Askari. \nÎn continuare, a funcționat Al Kailani ca președinte (rais) al Camerei deputaților - Diwanul regal. \nÎn 1929 - 1931 al Hashimi și al Kailani au întemeiat împreună cu Jaffar Abu al-Timman din Partidul Patriotic (Hizb al Watan) o nouă formațiune politică efemeră numită Partidul Frăției Patriotice (Hizb al_Ikha al-Watani) cu scopul de a promova obiective naționaliste. În 1930 Al Kailani a fost numit șambelan șef și secretar privat al regelui Faisal I, care a încercat să și-l apropie și să-i modereze pozitia politică iar în 1933 a fost numit prim ministru pentru întâia oară, îndeplinind această funcție vreme de opt luni. În acest răstimp a reprimat revolta creștinilor asirieni la Mosul. În 1935-1936 a fost iarăși ministru de interne și locțiitor al ministrului al justiției.\nÎn 1936 în urma loviturii de stat a lui Bakir Sidki din octombrie, împreună cu Yasin pașa, Rashid Ali a fugit in Siria, de unde s-a întors în septembrie 1938.La întoarcere a fost arestat și deportat la 'Ana sub suspiciunea că ar fi jucat un rol într-un atac cu bombă la Bagdad și în tulburările din țară.\nÎn 1939 odată cu formarea unui nou guvern Nuri as-Said deportarea sa a fost anulată și Kailani a fost ales din nou președinte al Diwanului regal. \nRashid Ali a îndeplinit un timp și funcția de conducător al consiliului (waqf) al patrimoniului religios al ordinului sufit Qadriya.\n\nGuvernul din 1940-1941 \nCând la 31 martie1940 Kailani a fost din nou numit prim ministru, (avându-l pe Nuri as-Said ca ministru de externe) lumea era deja confruntată cu izbucnirea în septembrie 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial iar Irakul cu consecințele decesului neașteptat în accident al tânărului rege Ghazi I. Noul rege Faisal al II-lea era minor și țara era condusă de un regent, unchiul său, emirul Abd al-Ilah. Acesta din urmă sprijinea efortul de război al Marii Britanii, dar nu era în stare să-l stăpânească pe Al Kailani, cares e bucura de popularitate în rândul unei bune părți din publicul arab și din armata irakiană, și folosea situația de război pentru a avansa scopurile sale antibritanice, și punea obstrucții în calea tranzitului forțelor britanice pe teritoriul Irakului. După ce guvernul precedent al Irakului rupsese deja relațiile diplomatice cu Germania nazistă, în ciuda poziției lui Nuri as -Said, în vara anului 1940 Kailani a refuzat să rupă relațiile cu Italia fascistă și a trimis pe ministrul justiției, Naji Shawkat, la Ankara, pentru a-l contacta pe ambasadorul Germaniei în Turcia, Franz von Papen cu scopul de a obține sprijinul german pentru guvernul său. Arhivele Ministerului german de externe menționează că Shawkat l-a întâlnit pe von Papen la 5 iulie 1940 și i-a înmânat și o scrisoare de recomandare din partea marelui muftiu al Ierusalimului, Hajj Mohammed Amin al Husseini exprimând dorința de a ajunge la un tratat de prietenie și colaborare cu Reichul. Al Husseini, care se bucura, de mulți ani, de admirația lui Rashid Ali, s-a refugiat în Irak în 1939. \nBagdadul a devenit în acea perioadă o bază a operațiilor de spionaj nazist în Orientul Apropiat.\nÎn toamna anului 1940 britanicii au început să preseze Irakul să-l schimbe pe Rashid Ali la conducerea guvernului. Rashid Ali s-a opus presiunilor și a obținut sprijinul generalului Salah ad-Din Al Sabbagh, dar, în cele din urmă, când Nuri as-Said a părăsit guvernul și în ianuarie 1941 a cerut, fără succes, regentului să dizolve parlamentul, la sfârșitul lunii, Kailani a fost nevoit să demisioneze.\n\nLovitura de stat din Irak din 1941\n\nRegatul Unit a reacționat cu sancțiuni economice contra Irakului. Între timp, știrile despre victoriile britanice asupra forțelor italiene în Africa de Nord au slăbit sprijinul pentru Kiliani. La 31 ianuarie 1941 sub presiunea regentului Abd al-Ilah, Rashid Ali a demisionat de la conducerea guvernului. Aceasta a exacerbat și mai mult neincrederea Marii Britanii și a sprijinitorilor ei din guvern. Împreună cu militarii membri ai grupului numit Pătratul de aur , Kiliani a plănuit asasinarea regentului Abd al-Ilah si acapararea puterii. La 31 martie Abd al-Ilah a descoperit complotul impotriva sa și a fugit din țară. \nLa 1 aprilie 1941 lovitura de stat a fost dusă la bun sfârșit. La 3 aprilie Kailani a format un „Guvern de Apărare Națională” în locul guvernului înlăturat de la putere. Una din primele sale hotărâri a fost trimiterea unei forțe de artilerie împotriva bazei militare britanice de la Habbaniya. \nPână la sfârșitul lui aprilie trupe irakiene și-au întărit pozițiile pe povârnișul de deasupra bazei Habbaniya și au inceput asediul acesteia.\nIrakul era un furnizor însemnat de petrol pentru efortul de război al Aliaților și reprezenta, totodată, o punte importantă între forțele britanice staționate în Egipt și cele din India.Pentru a proteja Irakul primul ministru britanic Winston Churchill a ordonat generalului Archibald Wavell să apere baza aeriană de la Habbaniya. La 18 aprilie forțe britanice numite Iraqforce sau Sabine Force din India au aterizat la Basra. Între timp în Palestina s-a organizat o altă forță, Habbaniya Force sau Habforce, destinată să intre în Irak dinspre west și să elibereze baza Habbaniya.\n\nLegături externe\nDespre campania britanică în Irak în mai 1941 - document al Royal Air Force\n\nLecturi suplimentare\n Youssef Aboul-Enein,Basil Aboul-Enein. The Secret War for the Middle East: The Influence of Axis and Allied Intelligence operations During WW. Naval Institute Press.2013\nStephen Hemsley Longrigg Iraq, 1900 To 1950: A Political, Social, and Economic History. Oxford University Press, 1953\n Kanan Makiya Republic of Fear: The Politics of Modern Iraq. University of California Press. 1989\nPeter Sluglett - Britain in Iraq: Contriving King and Country, 1914-1932 Columbia University Press, 2020 \nCharles Tripp - A History of Iraq, Cambridge University Press, 2000\n\nNote \n\nPoliticieni irakieni\nJuriști\nAvocați\nJudecători\nPrim-miniștri\nOameni din Bagdad\nIrakieni din secolul al XX-lea\nMusulmani suniți" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Lotul Vișovan." }, { "from": "assistant", "value": "Lotul Vișovan este numele sub care este cunoscut primul lot de deținuți politici din Maramureș de după Al Doilea Război Mondial. Acesta a fost format din 18 elevi și studenți care au făcut parte din gruparea legionară care a activat după război în Sighetu Marmației, Frăția de Cruce „Ionel Moța”. Gruparea, care s-a constituit în cadrul liceului „Dragoș Vodă” din Sighet a avut ca lider pe profesorul suplinitor de chimie si fizică și politician legionar român, Aurel Vișovan.\n\nConstituirea și activitatatea grupării\n18 elevi și studenți au format o grupare legionară, care, a activat după război în Sighetu Marmației, numită Frăția de Cruce „Ionel Moța”. În 1948 cel mai în vârstă dintre membri grupării, Aurel Vișovan avea 22 de ani, în timp ce restul abia împliniseră 17-18 ani. Liderul grupării era Aurel Vișovan, profesor suplinitor de chimie si fizică, student la fară frecvență la Facultatea de Drept. Frăția de Cruce „Ionel Moța” controla o organizație subsidiară intitulată Mănunchiul de prieteni.\n\nConform unuia dintre membrii grupării (Gheorghe Andreica), frăția de cruce respectivă era o organizație de educație legionară, care, se ocupa cu educația naționalistă și creștină. La rândul ei Mănunchiul de prieteni se ocupa de învățarea și respectarea doctrinei legionare, baza educației fiind reprezentată de cele șase legi enunțate de Corneliu Zelea Codreanu în Cărticica șefului de cuib. Tot conform lui Andreica, activitatea mebrilor grupării a fost limitată la ședințe (săptămânale), propagandă, rugăciuni și cântece legionare.\n\nDetenția și acțiunea judiciară\n\nLa 21 august 1948 au fost arestați aproape toți membrii organizației, mai puțin Aurel Vișovan care fusese arestat mai înainte cu două zile și Nelu Dunca, ce a stat ascuns 10 zile, după care s-a predat și el. Odată ajunși toți deținuții la Securitatea din Sighet, a fost adus Vișovan care i-a dezlegat de jurământul legionar și care a luat toată vina asupra lui, motivând că celalți erau doar niște copii. \n\nCei 18 elevi și studenți au fost încarcerați politic la închisoarea din Sighet constituindu-se în primul lot de deținuți politici din Maramureș și au primit ulterior denumirea de „lotul Vișovan”. După ce inițial membrii săi au stat în celule separate, respectivul grup a fost mutat în celula cu numărul 74 a închisorii aflate în cauză, unde, în pofida condițiilor s-a reluat în mod practic viața de școală, fiecare învățând din ce predau ceilalți. În luna decembrie 1948, regimul de detenție s-a înăsprit.\n\nÎn luna mai 1949 întregul lot a fost dus la Cluj, pentru proces, până la momentul căruia au stat tot împreună, într-o celulă în care erau înghesuiți 63 de deținuți. Deși Aurel Vișovan a luat totul asupra sa și a solicitat eliberarea celorlalți, toți au fost condamnați. \n\nMembri grupului au fost distribuiți ulterior, în diverse închisori, trecând pe Jilava și . Au beneficiat de „reeducarea” comunistă, intrând în cadrul acesteia în contact cu torționari precum Eugen Țurcanu și Maromet. Dintre cei optsprezece, doi au murit în închisoare.\n\nMembri grupului\nCei 18 membri ai grupului Frăției de Cruce din Sighet au fost:\n\n Aurel Vișovan, conducător al organizației, care, a și ținut legătura cu alte grupuri din România, condamnat la 10 ani (cea mai mare pedeapsă din întregul lot). Evoluția sa ca supraviețuitor al procesului de reeducare de la Pitești, în care a avut parte de spălarea creierului și de zdrobirea spiritului, îl face să fie unul din exemplele de reversibilitate spirituală a dezumanizării, prin intermediul credinței religioase.\n Petru Codrea\n Gheorghe Bulacu: acesta, condamnat la 3 ani închisoare corecțională, a fost eliberat în decembrie 1951 după ce a trecut pe la Jilava și Târgușor. Rearestat în 1958, a fost acuzat de continuarea activității dușmănoase la adresa regimului, de refuzul reeducarii în închisoare, de continuarea legăturilor cu foștii colegi de celulă, de faptul că ar fi ascultat posturi de radio clandestine și că ar fi încercat să organizeze o mișcare similară celei din Ungaria din 1956, precum și că ar fi cântat o colindă pe versuri de Radu Gyr, la un Crăciun, în casa preotului din Budești. În urma unui proces desfășurat în 1959, la Baia Mare, a fost condamnat la 15 ani de detenție, perioadă redusă ulterior la 4 ani și petrecută în coloniile de muncă din Balta Brăilei. În timpul detenției, care a durat până în 1962, s-a reîntâlnit în aceeași celulă cu Aurel Vișovan, mai mult mort decât viu la acel moment.\n Iosif Andreica, ce a fost condamnat la 2 ani (cea mai mică pedeapsă din întregul lot). După eliberare a studiat la Facultatea de Filologie din Cluj, fiind rearestat în calitate de element „periculos” în preajma Revoluției din Ungaria și fiind condamnat la 16 ani de muncă silnică. Din beciurile Securității a ajuns în închisoarea de la Satu Mare. A fost grațiat în 1963, nefiind însă lăsat să termine Filologia. S-a înscris ulterior la Facultatea de Drept din Cluj și s-a transferat ulterior la București.\n Nelu Dunca\n\nTentative de relegitimare prin discursul anticomunist\n\nIn memoriam\nExperiența detenției a fost relatată de către Aurel Vișovan în cartea „”, realizată cu sprijinul tovarășului său de închisoare, Gheorghe Andreica. Un studiu de caz, dedicat Lotului Vișovan este ilustrat la etajul II în sala (celula) 74 a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației.\n\nÎn luna februarie 2022, ȋn incinta Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighet a fost inaugurată o placă omagială dedicată foștilor elevi ai acestui liceu, membri ai Mișcării Legionare, care, au fost ȋn detenție ȋn timpul regimului comunist. În septembrie același an lui Petru Codrea, singurul supraviețuitor al Lotului Vișovan de la acea dată, i-a fost acordat titlul de cetățean de onoare al orașului din partea Consiliului Local Sighetu Marmației. Aceste 2 acțiuni, prin care autoritățile locale au cinstit reprezentanți ai extremismului legionar (actual interzis de lege), au fost considerate de către Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” ca fiind ilustrative, pentru lipsa de standarde și de asumare a politicii memoriale a statului romȃn de către administrațiile locale și regionale. De altfel, institutul a solicitat retragerea titlului acordat lui Codrea.\n\nReferințe\n\nBibliografie\n Dinu-Pătrașcu, Mădălina & Dinu-Pătrașcu Mihail; Rezistența din munți în: Cojocariu, Karina Indrig & Bălan, Emanuel & Roman, Ioan Romeo & Sandu, Marius-Emanuel (coordonatori); Anticomunism si represiune comunista 1945-1989, Simpozion regional cu participare internațională, Ediția a IV-a, Târgu-Neamț, 18 mai 2019, Vol. 4; Editura StudIS; Iași; 2019; ISBN 978-606-775-490-2; pp. 36-52\nLectură suplimentară\n Totok, William & Macovei, Elena-Irina; Între mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu și rezistența anticomunistă din România; Ed. Polirom; Iași; 2016; ISBN 978-973-46-6127-5; accesat la 28 octombrie 2023\n Totok, William; Biserica Unită se distanțează de propaganda neo-legionară a unui preot, Radio France Internationale, 24 octombrie 2022; accesat la 28 octombrie 2023\n Florian, Alexandru; Mémoires concurrentes dans la Roumanie postcommuniste; Temps modernes, ISSN 0040-3075, Nº. 696/ 2017, pp. 180-192\n1948 în România\nRepresiunea antilegionară în România\nPersecutați de către organele de stat ale României comuniste\nCazuri judiciare în România\nDeținuți la închisoarea Sighet" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre WTA Finals 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "Finala WTA 2023 la simplu feminin are loc la sfârșitul lunii octombrie/noiembrie 2023, ca turneul final al sezonului profesionist feminin. În competiția de simplu a Turneului Campioanelor, care se joacă pentru prima dată la Cancún, Mexic, participă cele mai bine clasate opt jucătoare din clasamentul Race to the WTA Finals, calculat de la începutul sezonului calendaristic. Turneul se desfășoară în aer liber pe terenuri cu suprafață dură. Campioana în exercițiu, franțuzoaica Caroline Garcia, nu s-a calificat la turneu deoarece a încheiat anul pe locul 20 în clasament.\n\nTragerea la sorți a meciurilor de simplu a avut loc la 28 octombrie 2023. Grupele au fost denumite după orașele mexicane Bacalar și Chetumal din statul Quintana Roo, în Yucatán, unde se desfășoară turneul.\n\nArina Sabalenka, numărul 1 mondial, poloneza Iga Świątek, americancele Coco Gauff și Jessica Pegula, tunisianca Ons Jabeur și grecoaica Maria Sakkari, care a înlocuit-o pe Karolína Muchová, retrasă din cauza unei accidentări la încheietura mâinii, și-au apărat participarea de la ediția precedentă. Cele două debutante sunt campioanele de la Wimbledon, Elena Rîbakina din Kazahstan și Markéta Vondroušová din Cehia. Cea mai tânără participantă la simplu este Gauff, în vârstă de 19 ani. Cehoaica Barbora Krejčíková și, pentru a doua oară consecutiv, americanca Madison Keys joacă rolul de înlocuitoare.\n\nArina Sabalenka și Iga Świątek sunt în cursa pentru locul 1 WTA la simplu la final de an.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nGrupa Bacalar\n\nGrupa Chetumal\n\nNote\n\nLegături externe\n\nOfficial website\n\n2023\n2023 în tenis\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Iulian Marinescu." }, { "from": "assistant", "value": "Iulian Marinescu (n. 16 aprilie 1994, municipiul Târgu Jiu, județul Gorj) este un actor român de teatru, film și radio. A interpretat de-a lungul carierei peste 80 de personaje, deținând peste 20 de premii naționale, un premiu internațional și alte distincții.\n\nBiografie \nAbsolvent al Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu, secția „Arta actorului”, Iulian și-a continuat studiile la Universitatea „Ovidius” din Constanța, acolo unde și-a finalizat lucrările de licență și disertație cu nota maximă.\n\nDupă ce a jucat pe scene din București, Constanța, Brăila și Galați, a ales să se întoarcă la Târgu Jiu, deși activitatea lui profesională începe ca actor în alte teatre din țară, deținând numeroase contracte de colaborare.\n\nÎn perioada 2022-2023 este manager interimar al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu.\n\nDupă 5 ani în care a jucat în orașul lui Brâncuși, la finalul lunii octombrie 2023, colaborarea lui cu Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu încetează.\n\nExperiența profesională \n 2017 - 2018 - Actor colaborator la Teatrul de Stat Constanța\n 2018 - 2020 - Actor colaborator la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu\n 2020 - 2022 - Actor la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu\n Noiembrie 2022 - Februarie 2023 - Manager interimar la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu\n Februarie 2023 - Noiembrie 2023 - Actor la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu\n\nEducație și formare \n Certificat de Calificare Professională Nivel 3 - Liceul de Arte Constantin Brăiloiu, Târgu Jiu (România.)\n 15/09/2009–20/06/2013 - Diploma de Bacalaureat Liceul de Arte Constantin Brăiloiu, Târgu Jiu (România).\n Certificat de Absolvire al Nivelului I de Studii Psihopedagogice -Universitatea \"Ovidius\", Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Constanța (România).\n Diploma de Licență: Artele spectacolului-Actorie - Universitatea \"Ovidius\", Facultatea de Arte, Constanța (România).\n Studii Psihopedagogice Nivel II -Universitatea \"Ovidius\", Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Constanța (România).\n 2017 - 2019 - Studii Master – Arta Actorului de Music Hall -Universitatea \"Ovidius\", Facultatea de Arte, Constanța (România).\n\nDistincții \nAnul 2012\n\nÎn 2012 este premiat la “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru Brăila 29-31 martie cu spectacolul Hotelul celor două lumi de Eric Emmanuel Schmidt regia Cristian Naum cu Premiul I , pentru cel mai bun spectacol, un spectacol care de asemenea, a fost propus în stagiunea Teatrului \"Maria Filotti\" Brăila. În același an la Târgu jiu de data aceasta ete premiat cu premiul I, pentru cel mai bun actor, la festivalul național “Constantin Stanciovici Brănișteanu” Târgu Jiu ediția a X-a mai 2012 secțiunea individual, și Premiul al II-lea la concursul județean „Corala Gorjeană” perioada decembrie 2012 coruri mixte si pe voci egale, pregătire muzicală Cosmin Brehuță, iar la Cluj-Napoca este premiat la festivalul național „Stage” ediția a III-a , cu Premiul Special la secțiunea trupe de teatru, cu spectacolul Dawn Way de Oleg Bogaev , regia Cosmin Brehuță. Este de asemenea premiat de către Inspectoratul Județean Gorj pentru performanțele obținute la olimpiadele școlare cu o Diplomă de excelență.\n\nAnul 2013\n\nPrimește Premiul I la “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru. perioada 04-07 aprilie 2013, cu spectacolul Sânziana și Pepelea de Vasile Alcsandri, regia Cosmin Brehuță, Premiul I la “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea individual perioada 04-07 aprilie 2013. De asemenea o Diplomă pentru rezultate deosebite de la Consiliul Județean Gorj 23 aprilie 2013, o altă Diplomă pentru rezultate deosebite de la Primăria Municipiului Târgu Jiu 23 aprilie 2013, și o Diplomă pentru rezultate deosebite de la Ministerul Educației Naționale Inspectoratul Școlar Județean Gorj 23 aprilie 2013. Obține Cetificatul de calificare professională nivel 3 – Instructor de teatru – mai 2013.\n\nAnul 2016\n\nEste premiat cu Premiul special al juriului/teatru dans pentru spectacolul Hades si Persefona, o legendă despre tenebre si lumină în cadrul festivalului “Hyperion iese la Godot” 6-12 iunie 2016, regia Daniela Vitcu, Alina Cristea, coregrafia Stela Cocârlea, o Diplomă de participare la Primăvara artelor – Constanța – 2016 și o Diplomă de participare la festivalul național Seathre – Constanța – 2016.\n\nAnul 2017\n\nPrimește o Diplomă de participare la Întalnirea Școlilor de Teatru,Regie și Coregrafie din Iași -2017, Premiul pentru cel mai bun spectacol la festivalul național Hyperion iese la Godot – București – 2017 cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci adpatare după romanul omonim de Ken Kesey, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, Premiul pentru cel mai bun actor (rol secundar) la festivalul național Hyperion iese la Godot – București - 2017, William Bibbit din spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci adpatare după romanul omonim de Ken Kesey, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, Premiul pentru cel mai bun actor -- Festivalul Internațional de Teatru Independent Constanța - one man show, Lumina de la capătul răbdării- personajul Ion Popârliceanu – septembrie 2017, adaptare de Iulian Marinescu.\n\nAnul 2018\n\nEste premiat cu o Diplomă de onoare de către Universitatea „Ovidius” din Constanța, un Premiu de Excelență - Universitatea „Ovidius” din Constanța laTeatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, în calitate de câștigător al concursului de performanță în activitatea desfășurată în anul 2017, la nivelul facultății, un Premiul special al juriului la Festivalul național Buzău Iubește Teatrul cu spectacolul musical Cocoșatul de la Notre Dame de Victor Hugo, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, muzica Alexandru Neș, o Diploma Ars Gratia Artis la Festivalul național de teatru Ștefan Bănică – Călărași cu spectacolul musical Cocoșatul de la Notre Dame – Victor Hugo - 2018, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, muzica Alexandru Neș.\n\nAnul 2019\n\nObține o Diplomă de excelență la Festivalul de teatru Tragos din Tulcea.\n\nAnul 2020\n\nÎi este înmânată o Diplomă de excelență pentru activitatea artistică de către directorul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" la Festivalul național de teatru Elvira Godeanu. \n\nAnul 2021\n\nSe întoarce de la Oradea, împreună cu trupa, în Târgu jiu cu Trofeul Festivalului Național de improvizatie Impro Comedy Fest Oradea 2021.\n\nParticipări și evenimente \nÎn anul 201 participă la “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru Timișoara cu spectacolul Cerere în căsătorie și Jubileu de A.P. Cehov, regia Cristian Naum. În anul următor participă la “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru Arad 25-27 noiembrie cu Hotelul celor doua lumi de Eric Emmanuel Schmidt, regia Cristian Naum.\n\nÎn 2012 participă la Concursul național de artă teatrală „Ștefan Mihăilescu Brăila” secțiunea individual Brăila 23-26 februarie. Doi ani mai târziu ia parte la “Festivalul Iernii” la Teatrul Național de Operă și Balet \"Oleg Danovski\".\n\nÎn 2015 joacă în proiectul de teatru cu finanțare AFCN - Zâmbete… din epoca de aur: reinterpretări culturale actuale ale epocii comuniste , regia Liviu Manolache. Un an mai târziu susține activitate artistică și de cercetare la “ Primăvara artelor” 28 aprilie-25 mai. Tot în 2016, participă la Festivalul internațional “Miturile Cetății” – Constanța – cu spectacolul Hades si Persefona, o legendă despre tenebre si lumină 20-26 iunie, regia Daniela Vitcu, Alina Cristea, coregrafia Stela Cocârlea, la Festivalul național \"Hyperion iese la Godot\" , cu spectacolul Hades și Persefona, o legendă despre tenebre și lumină – 2016, regia Daniela Vitcu, Alina Cristea, coregrafia Stela Cocârlea și Tărâmul magic al crăciunului, în decembrie, \n\nAnul 2017 îl începe cu activitate artistică și de cercetare în cadrul proiectului “ Primăvara artelor”, în Constanța,apoi participă la Festivalul național Buzău Iubește Teatrul cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, la Festivalul național \"Hyperion iese la Godot\" cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, în septembrie la Festivalul Internațional de Teatru Independent Constanța – în off , cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci adpatare după romanul omonim de Ken Kesey, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, la Festivalul Internațional de Teatru Independent Constanța - one man show, Lumina de la capătul răbdării,adaptare de Iulian Marinescu.\n\nÎn anul 2018 participă la Festivalul Mondial de Arte și Interculturalitate Ovidius cu spetacolul Viața și pătimirile lui Ovidius Publius Naso , și Ovidius – de rerum natura, regia Aurel Palade, coregrafia Stela Cocârlea, activitate artistică și de cercetare “ Primăvara artelor”, în luna iulie la Festivalul Studio - Teatrul Studio - Târgu Mureș, cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci adpatare după romanul omonim de Ken Kesey , regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, prezintă un moment artistic la Inaugurarea Centrului Multifuncțional Educativ pentru Tineret \"Jean Constantin\", împreună cu Edi Vacariu, la Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru – București - cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci adpatare după romanul omonim de Ken Kesey, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, la Festivalul național de teatru Ștefan Bănică – Călărași cu spectacolul musical Cocoșatul de la Notre Dame – Victor Hugo - 2018, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, muzica Alexandru Neș. Mai târziu participă la Festivalul de Teatru „Tragos“, la Teatrul „Jean Bart“ din Tulcea cu spectacolul Sărutul – eseu vizual, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" din Târgu Jiu, regia Horațiu Mihaiu, Coregrafia Mălina Andrei, la Târgu Jiu cu un moment de poezie la Recital extraordinar de pian Florin Berculescu la Teatrul Dramatic \"Elvira Godeanu\", la Festivalul internațional de teatru Miturile Cetății Constanța – cu spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci în anul 2019.\n\nParticipă cu momente artistice individuale și la două lansări de album ce au loc la Teatrul Dramatic \"Elvira Godeanu\" și anume la lansarea albumului Oanei Marinescu și a lui Emeric Imre.\n\nÎn anul 2020 participă la Festivalul național de improvizație - IMPRO comedy fest – Oradea, Festivalul de teatru Deva - cu spectacolul Îndrăgostiții din Ancona, Festivalul Stradart, Festivalul național de teatru Turda, Festivalul pentru elevi Constantin Ștanciovici Brănișteanu.în calitate de coordonator, la Festivalul de teatru online \"Seri de teatru la Pontul Euxin\" în Constanța.\n\nÎn 2021 participă la Festivalul național de improvizație - IMPRO comedy fest din Oradea, Festivalul Stradart în Târgu Jiu și la Nocturna Bibliotecilor.\n\nDoi ani mai târziu devine Coordonator Teatru Senzorial – Teatru Labirint – Noaptea Sânzienelor – Proiect organizat de Asociația Color Your Dreams prin Programul Târgu Jiu Capitala Tineretului 2023, este Voluntar pentru a preda Cursuri de teatru pentru tineri prin Programul Târgu Jiu Capitala Tineretului 2023, susține un concert cu trupa \"The Dreamers\", la chitară, pe Insulița Jiului la Zilele Municipiului Târgu Jiu în Deschidere - Delia, susține un alt concert în cadrul unui eveniment caritabil organizat de asociația Be teen împreună cu Alexandra Anton, în luna aprilie, prin Programul Târgu Jiu Capitala Tineretului 2023 susține Start Party, Spectacolul Fabrica de Impro, compune Imnul pentru Capitala Tineretului 2023, în parteneriat cu Asociația Excelsior pentru Excelență în Educație și participă la SUCCES pentru Proiecte de solidaritate – Voluntar Asociația Be teen.\n\nPersonaje Interpretate\n Dinu – Titanic Vals- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n C – fotograful – Sectorul S - în cadrul Liceului de arte \"Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Ion- Acești îngeri triști -în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, Concursul național de artă teatrală „Ștefan Mihăilescu Brăila”, Teatrul dramatic “Maria Filotti” Brăila,, festivalul național “Constantin Stanciovici Brănișteanu” Târgu Jiu,Teatrul dramatic “Elvira Godeanu” Târgu Jiu, “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea individual.\n Richard III- Richard al III-lea -în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Mortiz- Deșteptarea primăverii -în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Serafim - Hotelul celor doua lumi- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru , Teatrul dramatic “Maria Filotti” Brăila.\n Aleksandr -Stele pe cerul diminetii- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Bodyguardul-Dawn way- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, festivalul național „Stage”, Sala studio a facultății de arte din Craiova.\n Soțul- Dawn way- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, festivalul național „Stage”, Sala studio a facultății de arte din Craiova.\n Expeditorul- Dawn way- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, festivalul național „Stage”, Sala studio a facultății de arte din Craiova.\n Meto- Orchestra de pe titanic- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Jimmy- Privește înapoi cu mânie - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Lăcustă vodă – Sânziana și Pepelea - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru , Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” Târgu Jiu, Teatrul dramatic “I.D. Sîrbu” Petroșani.\n Spiridon – O noapte furtunoasă - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Agammemnon - Agammemnon - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Harpagon- Avarul - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu.\n Fedka – Cneazul Serbreanîi- în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Maxim- Nu vrem să fim fericiți- în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu,festivalul național “Constantin Stanciovici Brănișteanu” Târgu Jiu,Teatrul dramatic “Elvira Godeanu” Târgu Jiu, “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea individual, - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Crăcănel – D’ale carnavalului -în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, Concursul național de artă teatrală „Ștefan Mihăilescu Brăila”, Teatrul dramatic “Maria Filotti” Brăila, în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Holden Caulfield - De veghe în lanul de secară - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Felix- Enigma Otiliei - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Vărul - Infernul …Noi toți - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, colaborare cu trupa de teatru-dans IMAGO.\n Demetrius - Visul unei nopți de vară - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Vulpașin - Domnișoara Nastasia - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Anibal - Profesorul de franceză - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Marin Miroiu - Steaua fără nume - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Arzăreanu - Plicul - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Teodorescu - Între etaje -în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Doctorul Gândescu – Zâmbete din epoca de aur – Teatrul “Elpis” Constanța.\n Vestitorul- Antigona - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Pampon- D’ale carnavalului - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Rică- O noapte furtunoasă - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Ivanov- Ivanov - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Lopahin- Livada de vișini - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Platonov- Platonov, sau piesă fără titlu -în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Astrov- Unchiul Vania -în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Ferapont- Trei surori -în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța.\n Vestitorul – Medeea - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța. Amfiteatrul lacului Tăbăcărie.\n William Bibbit – Zbor deasupra unui cuib de cuci - interpretat în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, la Teatrul Național de Operă și Balet \"Oleg Danovski\" Constanța, Teatrul \"Elpis\" Constanța, în cadrul festivalului național \"Buzău Iubește Teatrul\" Buzău, în închiderea festivalului \"Aplauze\" Constanța, în cadrul festivalului \"Hyperion iese la Godot\" București, Sala de spectacole a Facultății de Arte din Târgu Mureș, schimb de experiențe, Festivalul Studio 2017 - Teatrul Studio - Târgu Mureș, Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret \"Jean Constantin\" ,Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru – București .\n Ion Popârliceanu - Lumina de la capătul răbdării - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, Festivalul Internațional de Teatru Independent Constanța.\n Marcus Valer – Viața și pătimirile lui Ovidius Publius Naso, în cadrul Festivalului Mondial de Arte și Interculturalitate Ovidius.\n Băiatul 2/ Demetrius - Shakespeare Online , în cadrul proiectului finanțat de AFCN Caravana Teatrului, Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret \"Jean Constantin\".\n Barbar- Ovidius de rerum natura - în cadrul Festivalului Mondial de Arte și Interculturalitate Ovidius.\n Corist – Eutopia – Teatrul de Stat Constanța.\n Bogus, Emil – Made in Poland de Przemyslaw Wojcieszek– în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, regia Aurel Palade.\n Marinar, Războinic Get, Povestitor, Trădător – Ovidius in love – Teatrul de Stat Constanța.\n Lenuș, Prizonier - Made in Poland de Przemyslaw Wojcieszek– în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, regia Aurel Palade.\n Costel – Ion Băieșu - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, regia Lică Gherghilescu.\n Țigan - Cocoșatul de la Notre Dame – Victor Hugo - Festivalul național Buzău Iubește Teatrul , Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski.\n Servitor, Cockney – Eu și iubita mea – Noel Gay – Spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu – Regia: Achile Roselleti / Marian Negrescu, Coregrafia: Oana Lavinia Pisaroglu / Mălina Andrei, Tap Dance: Gabriel Blodoi.\n Tartorele Maimuță – Vrăjitorul din Oz – L. Frank Baum - Spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu – Regia: Ion Alexandrescu.\n Faraon – Sărutul – eseu vizual, Spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu, regia Horațiu Mihaiu, Coregrafia Mălina Andrei - Teatrul \"Jean Bart\" Tulcea, Teatrul \"Aureliu Manea\" Turda, Teatrul Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu, Teatrul \"Odeon\" București.\n Amfitrion, Actor, Arlechino, Aristotel Matac, Don Quijote, Richard al III-lea, Hamlet, Oedip, Înger, Diavol – Despre un idol și un Ion anapoda - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu, regia Radu Botar, Coregrafia Mălina Andrei.\n Căpitanul Gârbea – Centenarul marii uniri - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu, regia Mălina Andrei.\n Lăcustă vodă, Femeie în vârstă – Sânziana și Pepelea – Vasile Alecsandri - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu, Regia Cosmin Brehuță.\n Elevul, Maestrul de ceremonii Catalabutte – Frumoasa din pădurea adormită – Charles Perrault - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu, regia și coregrafia Mălina Andrei.\n Michael – Mary Poppins – regia Daniel Vulcu, coregrafia Mălina Andrei. spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Breck – Hamlet în sos picant – regia Aurel Palade spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic\"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Jesus, băiatul cu ziarele – Re-găsire – regia Radu Botar, coregrafia Mălina Andrei spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Luigi – Îndrăgostiții din Ancona – Regia Andrei Mihalache spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Povestitor – Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte – Regia Gavriil Pinte, coregrafia Mălina Andrei. spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Copilul – Dacă dragoste nu e – regia Andrei Mihalache, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Vitea- Șantaj – teatru radiofonic – regia Pompiliu Chiochia. spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Ursul Grigore- Iedul cu trei capre – regia Catalin Grigoras spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Petrache Poenaru – Cazul Tudor Vladimirescu – regia Gavriil Pinte, coregrafia Malina Andrei – spectacol in aer liber si spectacol radiofonic. spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Cronos Orologiu – Frumoasa si Bestia - regia Andrei Mihalache, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Boris Slivinski – Istoria comnismului povestită pentru bolnavii mintal – regia Slava Sambriș – spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Iepurele - Scufița Roșie - regia Ion Alexandrescu/ Andrei Mihalache spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Mombasadorul George – Exploratorul – Spectacol-concert coordonat de Ada Milea, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Josef Schutz – Cu sufletul nu-I de glumit , regia Veaceslav Sambris, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Sătean – Drobul de sare, regia Andrei Mihalache spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic\"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Bătrân – Omul cel bun din Seciuan - , regia Cristian Ioan spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Un Catindat – D’ale carnvalului – regia Gelu Badea, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n Cameraman – Singurătatea pietrelor – regia Gelu Badea, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic \"Elvira Godeanu\" Târgu Jiu.\n\nSpectacole\n Jubileu - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, Teatrul dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu, regia Cristian Naum.\n Hotelul celor două lumi - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, Teatrul dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu, “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru , Teatrul dramatic “Maria Filotti” Brăila, regia Cristian Naum.\n Dawn Way - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, festivalul național „Stage”, Sala studio a facultății de arte din Craiova, regia Cosmin Brehuță.\n Sânziana și Pepelea - în cadrul Liceului de arte “Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu, “Olimpiada Națională de Arta Actorului” secțiunea trupe de teatru , Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” Târgu Jiu, Teatrul dramatic “I.D. Sîrbu” Petroșani, regia Cosmin Brehuță.\n Infernul noi toți - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, colaborare cu trupa de teatru-dans IMAGO, sala Aula Magna a Universității “Ovidius” din Constanța, regia și coregrafia Geta Ravdan.\n Visul unei nopți de vară - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, regia Daniela Vitcu.\n Chirița în provincie- în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, sala Aula Magna, regia Gavril Borodan.\n Antigona-- în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, sala Aula Magna, regia Daniela Vitcu.\n Zambete din epoca de aur- Teatrul “Elpis” Constanța. regia Liviu Manolache.\n Preșul- în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, sala Aula Magna, regia Daniela Vitcu.\n D’ale lui Caragiale- în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, regia Daniela Vitcu.\n Hades si Persefona, o legendă despre tenebre si lumină- în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, sala Aula Magna, Teatrul de stat Constanța, Teatrul “Elpis” Constanța, Teatrul Național de operă și balet “Oleg Danovski” Constanța, Sala de spectacole a Facultății de Arte din Târgu Mureș, festivalul “Hyperion iese la Godot” , Teatrul de pe Lipscani, regia Daniela Vitcu, Alina Cristea, coregrafia Stela Cocârlea.\n Medeea - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța. Amfiteatrul lacului Tăbăcărie, regia Daniela Vitcu.\n Zbor deasupra unui cuib de cuci - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, Constanța, Teatrul Elpis, Constanța, în cadrul festivalului național Buzău Iubește Teatrul, Buzău, în închiderea festivalului Aplauze, Constanța, în cadrul festivalului Hyperion iese la Godot, București, Sala de spectacole a Facultății de Arte din Târgu Mureș, schimb de experiențe, Festivalul Studio 2017 - Teatrul Studio - Târgu Mureș, Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret \" Jean Constantin \" ,Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru – București , regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea.\n Lumina de la capătul răbdării (one man show) - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, adaptare de Iulian Marinescu.\n Viața și pătimirile lui Ovidius Publius Naso - în cadrul Festivalului Mondial de Arte și Interculturalitate Ovidius, regia Aurel Palade, coregrafia Stela Cocârlea.\n Ovidius de rerum natura - în cadrul Festivalului Mondial de Arte și Interculturalitate Ovidius, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea.\n Shakespeare Online - în cadrul proiectului finanțat de AFCN Caravana Teatrului, Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret \" Jean Constantin \", regia Daniel Chirilă.\n Eutopia – Teatrul de Stat Constanța , regia Yannis Margaritis.\n Ovidius in love – Teatrul de Stat Constanța , regia Alexander Hausvater, coregrafia András Lóránt, muzica Mircea Kiraly.\n Cocoșatul de la Notre Dame – Victor Hugo - Festivalul național Buzău Iubește Teatrul , Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, regia Daniela Vitcu, coregrafia Stela Cocârlea, muzica Alexandru Neș.\n Tanța și Costel – Ion Băieșu - în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, regia Lică Gherghilescu.\n Made in Poland de Przemyslaw Wojcieszek – în cadrul Facultății de Arte a Universității “Ovidius” din Constanța, regia Aurel Palade.\n Fabrica de Impro – Spectacol de improvizație, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, coordonator Andrei Stan.\n Eu și iubita mea – Noel Gay – musical - Spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu Târgu Jiu – Regia: Achile Roselleti / Marian Negrescu, Coregrafia: Oana Lavinia Pisaroglu / Mălina Andrei, Tap Dance: Gabriel Blodoi.\n Vrăjitorul din Oz – L. Frank Baum - Spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu Târgu Jiu – Regia: Ion Alexandrescu.\n Sărutul – eseu vizual, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, regia Horațiu Mihaiu, Coregrafia Mălina Andrei - Teatrul Jean Bart Tulcea, Teatrul Aureliu Manea Turda, Teatrul Dramatic Elvira Godeanu Târgu Jiu, Teatrul Odeon București.\n Despre un idol și un Ion anapoda - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, regia Radu Botar, Coregrafia Mălina Andrei.\n Centenarul marii uniri - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, regia Mălina Andrei – piața prefecturii.\n Sânziana și Pepelea – Vasile Alecsandri - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, Regia Cosmin Brehuță.\n Recital de poezie – Din poeți ruși, în colaborare cu Florin Berculescu la pian – Anotimpurile de P. I. Tchaikovsky. - spectacol al Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Frumoasa din pădurea adormită – Charles Perrault - spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, regia și coregrafia Mălina Andrei.\n Mary Poppins – regia Daniel Vulcu, coregrafia Mălina Andrei. spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Hamlet în sos picant – regia Aurel Palade spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Re-găsire – regia Radu Botar, coregrafia Mălina Andrei spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Îndrăgostiții din Ancona – Regia Andrei Mihalache spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte – Regia Gavriil Pinte, coregrafia Mălina Andrei. spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Dacă dragoste nu e – regia Andrei Mihalache, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Șantaj – teatru radiofonic – regia Pompiliu Chiochia. spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Cazul Tudor Vladimirescu- spectacol in aer liber si spectacol radiofonic nominalizat UNITER - regia Gavriil Pinte, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Iedul cu trei capre – regia Catalin Grigoras spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Frumoasa si Bestia - regia Andrei Mihalache, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Istoria comnismului povestită pentru bolnavii mintal – regia Slava Sambriș – spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Feluri de a iubi –spectacol omagial adus zilei nationale a culturii- coordonat de Georgiana Enache, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Scufița Roșie - regia Ion Alexandrescu/ Andrei Mihalache spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Exploratorul – Spectacol-concert coordonat de Ada Milea, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Cu sufletul nu-i de glumit regia Veaceslav Sambris, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Drobul de sare, regia Andrei Mihalache spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Omul cel bun din Seciuan - regia Cristian Ioan spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n D’ale carnvalului – regia Gelu Badea, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Singurătatea pietrelor – regia Gelu Badea, spectacol din repertoriul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu.\n Noaptea Sânzienelor – Spectacol te teatru senzorial- teatru labirint organizat de Association Color Your Dreams pentru programul Târgu Jiu Capitala Tineretului 2023.\n Cu brațele spre cer – Spectacol umanitar organizat de Asociația Be Teen, cofinanțat din bugetul județului Gorj 2023.\n\nFilme\n Pacient – Inimi Cicatrizate , regia Radu Jude.\n Civil – Comrade Detective.\n\nNote\n\nLegături externe \n http://www.paginaolteniei.ro\n http://www.e-theatrum.ro\n http://www.teatrulelviragodeanu.ro\n http://www.pandurul.ro\n http://www.radioaccent.ro\n http://www.adevarul.ro\n http://www.teatruljeanbart.ro\n http://www.gds.ro\n http://www.telegrafonline.ro\n http://www.ct100.ro\n http://www.bpuh.hyperion.ro\n http://www.fitic.ro\n http://www.ziuaconstanta.ro\n http://www.bihon.ro\n http://www.cjgorj.ro\n http://www.beteen.ro\n http://www.youth.europa.eu\n http://www.imdb.com\n\nNașteri în 1994\nNașteri pe 16 aprilie\nAbsolvenți ai Universității „Ovidius” din Constanța\nActori români din secolul al XXI-lea\nTinerimea artistică\nDirectori de teatru\nActori de film români\nActori de radio români\nActori de televiziune români\nActori de voce români\nActori români în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre WTA Finals 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "Finala WTA 2023 la dublu feminin are loc la sfârșitul lunii octombrie/noiembrie 2023, ca turneul final al sezonului profesionist feminin. În competiția de dublu a Turneului Campioanelor, disputat pentru prima dată la Cancún, Mexic, participă cele mai bine clasate opt perechi din clasamentul Race to the WTA Finals, calculat de la începutul sezonului calendaristic. Turneul se desfășoară în aer liber pe terenuri cu suprafață dură. \n\nVeronika Kudermetova și Elise Mertens au fost campioanele en-titre, dar Kudermetova nu s-a calificat. Mertens joacă alături de Storm Hunter.\n\nTragerea la sorți pentru competiția de dublu a avut loc la 28 octombrie 2023. Grupele au fost denumite după zona Maya Ka'an din largul coastei Caraibelor și după municipalitatea Mahahual, localități din statul Quintana Roo, în Yucatan, unde se desfășoară turneul.\n\nCoco Gauff, Jessica Pegula, Hunter, Gabriela Dabrowski, Kateřina Siniaková, Laura Siegemund și Shuko Aoyama sunt în cursă pentru pentru locul 1 WTA la dublu la sfârșitul anului.\n\nPerechile Leylah Fernandez / Taylor Townsend și Hsieh Su-wei / Wang Xinyu joacă rolul de înlocuitoare.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nGrupa Mahahual\n\nGrupa Maya Ka'an\n\nClasamentul este determinat de: 1. numărul de victorii; 2. numărul de meciuri; 3. în caz de egalitate între două echipe, rezultatul direct; 4. în caz de egalitate între trei echipe, (a) procentajul de seturi câștigate (meciuri directe dacă două echipe rămân la egalitate), apoi (b) procentajul de game-uri câștigate (meciuri directe dacă două echipe rămân la egalitate), apoi (c) clasamentul WTA.\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n\n2023\n2023 în tenis\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Ideal primar." }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, în special algebra comutativă, se spune că un ideal propriu al unui inel comutativ este primar dacă ori de câte ori este un element din , atunci sau sunt și ele elemente din pentru unele De exemplu, în inelul numerelor întregi Z, () este un ideal primar dacă este un număr prim.\n\nNoțiunea de ideal primar este importantă în teoria inelelor comutative deoarece orice ideal al unui are o , adică poate fi scris ca o intersecție a unui număr finit de ideale primare. Acest rezultat este cunoscut sub numele de teorema Lasker–Noether. În consecință, un ideal ireductibil al unui inel noetherian este primar.\n\nExistă diferite metode de generalizare a idealelor primare la inele necomutative dar de obicei subiectul este studiat pentru inelele comutative. Prin urmare, se presupune că inelele din acest articol sunt inele comutative cu\n\nExemple și proprietăți \n Definiția poate fi reformulată într-o manieră mai simetrică: un ideal este primar dacă, ori de câte ori , avem sau sau . (Aici este lui .)\n Un ideal al lui este primar dacă și numai dacă orice divizor al lui zero din este nilpotent. (A se compara acest lucru cu cazul idealelor prime, unde este prim dacă și numai dacă orice divizor al lui zero din este de fapt zero.)\n Orice ideal prim este primar și, în plus, un ideal este prim dacă și numai dacă este primar și semiprim (numit și radicalul idealului în cazul comutativ).\n Orice ideal primar este un ideal principal.\n Dacă este un ideal primar, atunci radicalul lui este în mod necesar un ideal prim , iar acest ideal se numește idealul prim asociat al . În această situație, se spune că este -primar.\n Pe de altă parte, un ideal al cărui radical este prim nu este neapărat primar: de exemplu, dacă , și , atunci este prim și , dar avem , și pentru orice > 0, deci nu este primar. Descompunerea primară a este ; aici este -primar și este -primar.\n Un ideal al cărui radical este maximal este însă primar.\n Orice ideal cu radicalul este conținut în cel mai mic ideal - primar: toate elementele astfel încât pentru unele .\n Dacă este un ideal prim maximal, atunci orice ideal care conține o putere a lui este -primar. Nu toate idealele -primare trebuie să fie puteri ale lui , dar cel puțin ele conțin o putere a lui ; de exemplu, idealul (2) este -primar pentru idealul = () în inelul , dar nu este o putere a lui , totuși îl conține pe 2.\n Dacă este un inel noetherian și un ideal prim, atunci nucleul lui , aplicația de la la lui la , este intersecția tuturor idealelor primare .\n Un produs finit nevid de -ideale primare este -primar, dar un produs infinit de -ideale primare poate să nu fie -primar. Deoarece, de exemplu, într-un inel local noetherian cu idealul maximal , (teorema de intersecție a lui Krull) unde fiecare este -primar, de exemplu produsul infinit al idealului maximal (și, prin urmare, prim, și, prin urmare, primar) al dă idealul nul, care în acest caz nu este primar (deoarece divizorul lui zero nu este nilpotent). De fapt, într-un inel noetherian un produs nevid al idealelor -primare este -primar dacă și numai dacă există un întreg astfel încât\n\nNote\n\nBibliografie \n \n \n \n \n \n Fuchs, Ladislas, On primal ideals\n\nLegături externe \n\n Primary ideal la Enciclopedia Matematicii\n\nIdeale\nAlgebră comutativă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre August Froehlich?" }, { "from": "assistant", "value": "August Froehlich () a fost un preot catolic din Silezia, opozant al regimului nazist, apărător al drepturilor omului, deportat în Lagărul de concentrare Dachau, unde a decedat.\n\nNașteri în 1891\nDecese în 1942\nPreoți romano-catolici germani\nMilitanți pentru drepturile omului\nRezistența germană\nDecese în lagărul de concentrare Dachau" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Louis Malle?" }, { "from": "assistant", "value": "Louis Malle () a fost un scenarist și regizor francez.\n\nNote\n\nNașteri în 1932\nDecese în 1995\nRegizori francezi\nPremiul BAFTA pentru cel mai bun regizor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Ice Spice." }, { "from": "assistant", "value": "Isis Naija Gaston (), cu numele de scenă Ice Spice, este o rapperiță americană din New York City, New York.\n\nNote\n\nNașteri în 2000\nRapperi americani\nOameni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Indicele de calitate a aerului." }, { "from": "assistant", "value": "Indicele de calitate a aerului (AQI) este un indicator dezvoltat de agențiile guvernamentale pentru a comunica publicului cât de poluat este aerul în momentul actual sau cât de poluat se preconizează că va deveni. Pe măsură ce nivelurile de poluare a aerului cresc, crește și AQI, împreună cu riscul asociat pentru sănătatea publică. Copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu probleme respiratorii sau cardiovasculare sunt de obicei primele grupuri afectate de calitatea slabă a aerului. Atunci când AQI este ridicat, guvernele încurajează în general oamenii să reducă activitatea fizică în aer liber sau chiar să evite să iasă cu totul. Atunci când incendiile au ca rezultat un AQI ridicat, este încurajată și utilizarea măștilor, cum ar fi respiratoarele N95 în aer liber și purificatoarele de aer care încorporează filtre HEPA în interior.\n\nIndicatori\nPoluarea aerului" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Charles Levin." }, { "from": "assistant", "value": "Charles Herbert Levin () a fost un actor american de televiziune, film și teatru. Acesta era cunoscut pentru rolul lui Elliot Novak din sitcomul (1976-1985) și cel al lui Eddie Gregg din serialul polițist (1982-1986).\n\nBiografie \nCharles Levin s-a născut pe 12 martie 1949 în Chicago, Illinois. A fost căsătorit cu Katherine DeHetre din 1983 până în 2007. Cuplul a avut împreună 3 copii: Jesse, Ben și Kate. Kate a murit într-un accident de mașină în 2007. Pe parcursul carierei, acesta a apărut în numeroase seriale de televiziune precum (Vinnie DiSalvo), , Tales from the Darkside, Zona crepusculară, , (Arthur Haberman), (ofițerul Bob), , , (Robert Caporale), , , și . De asemenea, l-a interpretat pe bucătarul homosexual Coco în episodul pilot al serialului The Golden Girls. Cel mai cunoscut rol al său rămâne însă cel al mohelului din episodul „” al serialului Seinfeld. Levin era evreu.\n\nDispariția și moartea \nLa 8 iulie 2019, fiul lui Levin a anunțat poliția că tatăl său a dispărut și nu mai știu nimic de el din 28 iunie. La momentul respectiv, Levin locuia în și urma să se mute într-o casă nouă din același oraș. Mașina sa a fost descoperită pe 12 iulie pe un drum îndepărtat situat la nord-est de . Cadavrul câinelui său, Boo Bear, a fost găsit înăuntru. Cadavrul lui Levin a fost găsit o zi mai târziu. Pe 8 noiembrie 2019, autoritățile au confirmat că moartea actorului a fost una accidentală. Conform acestora, mașina sa a rămas blocată pe un drum rural neîntreținut; Levin a plecat să caute ajutor și a căzut 9 metri în gol într-o râpă. Acesta avea 70 de ani.\n\nFilmografie \n\n Everybody Rides the Carousel (1975) – Stage 6 (voce)\n Annie Hall (1977) – Actor in Rehearsal\n Between the Lines (1977) – Paul\n A Doonesbury Special (1977) – Mark Slackmeyer\n Rush It (1978) – Dr. Levy\n Manhattan (1979) – actor #1\n The Seduction of Joe Tynan (1979) – John Cairn\n Honeysuckle Rose (1980) – Sid\n Washington Mistress (1982, film de televiziune) – Larry\n Hill Street Blues (1982-1986) - Eddie Gregg\n Deal of the Century (1983) – Dr. Rechtin\n Alice (1976) (sezoanele 8-9: 1983–85) – Elliot Novak\n This Is Spinal Tap (1984) – Disc 'n' Dat Manager\n Do You Remember Love (1985, film de televiziune) – Dr. Raymond Sawyer\n The Golden Girls (1985, episod pilot) - Coco\n The Man with One Red Shoe (1985) – CIA Dentist\n The Golden Child (1986) – gazdă de televiziune\n The Couch Trip (1988) – reporter\n Home Free (1988, film de televiziune) – Barry Kramer\n No Holds Barred (1989) – Ordway\n Immediate Family (1989) – Eli's Dad\n Opposites Attract (1990) – Marcino\n Seinfeld (1989) (Episodul „The Bris”, 1993) – mohelul\n A Civil Action (1998) – geolog (ultimul rol de film)\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n\nNașteri în 1949\nDecese în 2019\nActori americani de televiziune\nActori americani de film\nActori americani de teatru\nDecese cauzate de căderi accidentale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Aeroportul Florø." }, { "from": "assistant", "value": "Aeroportul Florø (în ) este un aeroport din Norvegia de Vest. Este situat pe Coasta atlantică, la aproximativ doi kilometri sud de orașul Florø. Aeroportul este operat de compania de stat norvegiană Avinor.\n\nAeroportul Florø este deservit în prezent doar de companiile aeriene regionale DAT și Widerøe. Există zboruri regulate directe către Bergen și Oslo.\nExistă și zboruri ocazionale către Sandane și Sogndal. De asemenea există trafic regulat de elicoptere către platformele petroliere din Marea Nordului.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Webauftritt des Flughafens (englisch / norwegisch)\n\nFondări în 1971\nFloro\nFloro" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Witwicki?" }, { "from": "assistant", "value": "Witwicki este un . A fost/este purtat, printre alții, de următoarele persoane notabile:\n\n (1903–1946), un arhitect și istoric de artă polonez\n (1801–1847), un poet polonez\n Władysław Witwicki (1878–1948), un psiholog, filozof, traducător și artist polonez\n\nNume de familie poloneze" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Kochanowski." }, { "from": "assistant", "value": "Kochanowski (feminin Kochanowska) este un nume de familie polonez. A fost/este purtat, printre alții, de următoarele persoane notabile:\n\n (1542–1596), nobil și poet polonez\n (1868–1927), pictoriță și ilustratoare poloneză\n (n. 1997), jucător de volei polonez\n Jan Kochanowski (1530–1584), poet polonez\n (1940–2010), avocat și diplomat polonez\n (1757–1832), șambelean și nobil polonez\n (1566–1620), nobil și poet polonez\n (1857–1945), pictor și ilustrator polonez\n\nNume de familie poloneze" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Zaczyk?" }, { "from": "assistant", "value": "Zaczyk este un nume de familie de origine poloneză. A fost/este purtat, printre alții, de următoarele persoane notabile:\n\n (n. 1945), fotbalist german\n Stanisław Zaczyk (1923–1985), actor polonez\n (1900–1990), scrimer polonez\n\nNume de familie poloneze" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Ideal prim?" }, { "from": "assistant", "value": "În algebră un ideal prim este o submulțime a unui inel care are mai multe proprietăți importante asemănătoare cu cele ale numerelor prime (întregi) din inel. Idealele prime pentru numerele întregi sunt mulțimile care conțin toți multiplii unui număr prim dat, împreună cu idealul nul.\n\nIdealele primitive sunt prime, iar idealele prime sunt atât primare, cât și semiprime.\n\nIdeale prime pentru inele comutative\n\nDefiniție \nUn ideal dintr-un inel comutativ este prim dacă are următoarele două proprietăți:\n dacă și sunt două elemente ale lui , astfel încât produsul lor este un element al lui , atunci este în sau este în ;\n nu este întregul inel .\n\nAcest lucru generalizează următoarea proprietate a numerelor prime, cunoscută sub numele de : dacă este un număr prim și dacă divide un produs de două numere întregi, atunci divide pe sau pe . Deci se poate spune că un număr întreg pozitiv este un număr prim dacă și numai dacă este un ideal prim în\n\nExemple \n În inelul submulțimea numerelor pare este un ideal prim.\n\n Fiind dat un domeniu de integritate , orice element prim generează un ideal prim . Criteriul Eisenstein pentru domeniile de integritate (prin urmare și inelele factoriale) este un instrument eficient pentru a determina dacă un element dintr-un este sau nu . De exemplu, fie un polinom ireductibil într-un inel de polinoame peste un corp .\n\n Dacă este inelul polinoamelor în două variabile cu coeficienți complecși , atunci idealul generat de polinomul este un ideal prim (v. curbe eliptice).\n\n În inelul al polinoamelor cu coeficienți întregi, idealul generat de și este un ideal prim. Este format din toate acele polinoame al căror coeficient constant este par.\n\n În orice inel , un ideal maximal este un ideal care este maximal în mulțimea tuturor idealelor proprii al lui , adică este conținut în exact două ideale ale lui și anume însuși și întregul inel . Fiecare ideal maximal este de fapt prim. Într-un domeniu cu ideale principale fiecare ideal prim diferit de zero este maximal, dar acest lucru nu este adevărat în general. Pentru inele factoriale afirmă că orice ideal maximal este de forma \n\n Dacă este o varietate netedă, este inelul funcțiilor reale netede pe iar este un punct din , atunci mulțimea tuturor funcțiilor netede cu formează un ideal prim (chiar un ideal maximal) din .\n\nExemple de ideale care nu sunt prime \n Fie următoarelor două inele factor\n\nDeși primele două inele sunt domenii de integritate (de fapt primul este un inel factorial), ultimul nu este un domeniu de integritate, deoarece este cu\n\nceea ce arată că idealul nu este prim. (v. prima proprietate enumerată mai jos.)\n\n Alt exemplu de ideal care nu este prim este deoarece\n \ndar nici nici nu sunt elemente ale idealului.\n\nProprietăți \n Un ideal în inelul (cu ) este prim dacă și numai dacă inelul factor este un domeniu de integritate. În special, un inel comutativ (cu unitate) este un domeniu de integritate dacă și numai dacă este un ideal prim. (De reținut că inelul bul nu are ideale prime, deoarece idealul (0) este întregul inel.)\n Un ideal este prim dacă și numai dacă complementara sa este o mulțime închisă multiplicativ.\n Orice inel nenul conține cel puțin un ideal prim (de fapt conține cel puțin un ideal maximal), ceea ce este o consecință directă a teoremei lui Krull.\n În general, dacă este o mulțime închisă multiplicativ din , atunci o lemă datorată lui Krull arată că în există un ideal maximal care este disjunct de ; mai mult, idealul trebuie sa fie prim. Acest lucru poate fi generalizat în continuare la inele necomutative (v. mai jos). În cazul avem teorema lui Krull, iar aceasta acoperă idealele maximale ale lui . Un alt m-sistem tipic este mulțimea, formată din toate puterile pozitive ale unui element care nu este nilpotent.\n Inversa imaginii unui ideal prim sub un este un ideal prim. Faptul analog nu este întotdeauna adevărat pentru idealele maximale, care este unul dintre motivele pentru care geometrii algebrici definesc ca fiind mai degrabă mulțimea idealelor sale prime decât a celor maximale; se dorește un homomorfism al inelelor pentru a avea o aplicație între spectrele lor.\n Mulțimea tuturor idealelor prime (numită spectrul inelului) conține elemente minimale (numite ideale prime minimale). Din punct de vedere geometric, acestea corespund unor componente ireductibile ale spectrului.\n Suma a două ideale prime nu este neapărat primă. De exemplu, fie inelul cu idealele prime și (idealele generate de și respectiv ). Suma lor nu este, totuși, primă: dar cei doi factori ai săi nu sunt. Alternativ, inelul factor are divizori ai lui zero, deci nu este un domeniu de integritate, prin urmare, nu poate fi prim.\n Nu orice ideal care nu poate fi factorizat în două ideale este un ideal prim. De exemplu, nu poate fi factorizat, dar nu este prim.\n Într-un inel comutativ cu cel puțin două elemente, dacă fiecare ideal propriu este prim, atunci inelul este un corp. (Dacă idealul este prim, atunci inelul este un domeniu de integritate. Dacă este un element oarecare nenul din și idealul este prim, atunci îl conține pe și atunci este .)\n Un ideal principal nenul este prim dacă și numai dacă este generat de un element prim. Într-un inel factorial, orice ideal prim nenul conține un element prim.\n\nUtilizări \nO utilizare a idealelor prime apare în geometria algebrică, unde varietățile sunt definite ca mulțimile de zerouri ale idealelor în inele de polinoame. Rezultă că varietățile ireductibile corespund idealelor prime. În abordarea modernă abstractă, se începe cu un inel comutativ arbitrar și se transformă mulțimea idealelor sale prime, numită și spectru, într-un spațiu topologic și astfel se pot defini generalizări ale varietăților numite , care își găsesc aplicații nu numai în geometrie, ci și în teoria numerelor.\n\nIntroducerea idealelor prime în a fost un pas important înainte: s-a realizat că proprietatea importantă a factorizării unice exprimată în teorema fundamentală a aritmeticii nu este valabilă în fiecare inel al numerelor întregi algebrice, dar un substitut a fost găsit când Richard Dedekind a înlocuit elementele cu idealei și elementele prime cu idealele prime; v. .\n\nIdeale prime pentru inele necomutative \nNoțiunea de ideal prim poate fi generalizată la inele necomutative folosind o definiție comutativă propusă în 1928 de Wolfgang Krull. Următorul conținut poate fi găsit în lucrări precum cele ale lui Goodearl sau Lam. Dacă este un inel (posibil necomutativ) iar este un ideal propriu al , se poate spune că este prim dacă pentru oricare două ideale și din , dacă produsul idealelor, , este conținut în , atunci cel puțin unul dintre și este conținut în .\n\nSe poate arăta că această definiție este echivalentă cu cea comutativă în inele comutative. Este ușor de verificat că dacă un ideal al unui inel necomutativ satisface definiția comutativă pentru a fi prim, atunci el satisface și versiunea necomutativă. Un ideal care satisface definiția comutativă a pentru a fi prim este uneori numit ideal prim complet, pentru a-l distinge de alte ideale doar prime din inel. Idealele prime complete sunt ideale prime, dar reciproca nu este adevărată. De exemplu, idealul nul din inelul matricilor peste un corp este un ideal prim, dar nu este prim complet.\n\nAcest lucru este asemănător cu punctul de vedere istoric al idealelor ca numere ideale, așa cum pentru inelul „ este conținut în \" este un alt mod de a spune că „ divide ”, iar idealul unității reprezintă unitatea.\n\nFormulările echivalente ale idealului prim au următoarele proprietăți:\n Pentru oricare elemente și din , implică sau .\n Pentru oricare două ideale la dreapta din , implică sau .\n Pentru oricare două ideale la stânga din , implică sau .\n Pentru oricare elemente și din , dacă , atunci sau .\n\nIdealele prime din inelele comutative sunt caracterizate prin faptul că au complementare închise multiplicativ în și, cu o ușoară modificare, o caracterizare similară poate fi formulată pentru idealele prime din inelele necomutative. O submulțime vidă se numește m-sistem dacă pentru orice și din , există în , astfel încât este în . (Evident, mulțimile închise multiplicativ sunt m-sisteme.) Următoarea afirmație poate fi atunci adăugată la lista de condiții echivalente de mai sus: complementara este un m-sistem.\n\nExemple \n Orice ideal primitiv este prim.\n Ca și în cazul inelelor comutative, idealele maximale sunt prime și, de asemenea, idealele prime conțin ideale prime minimale.\n Un inel este un inel prim dacă și numai dacă idealul nul este un ideal prim și, în plus, un inel este un domeniu de integritate dacă și numai dacă idealul nul este un ideal prim complet.\n Un alt fapt din teoria comutativă care se regăsește în teoria necomutativă este că dacă este un - nenul, iar este un element maximal în a idealelor ale submodulelor lui , atunci este prim.\n\nAspecte importante \n Lema de evitare a idealelor prime. Dacă este un inel comutativ și este un subinel (posibil fără unitate) iar este o colecție de ideale ale lui cu cel mult doi membri neprimi, atunci dacă nu este conținut în niciun , nu este conținut nici în reuniunea a .< ref>Jacobson, 1989, p. 390</ref> În particular, ar putea fi un ideal al lui .\n Dacă este un m-sistem din , atunci o lemă datorată lui Krull arată că există un ideal maximal din disjunct de și, în plus, idealul trebuie să fie prim. În cazul avem Teorema lui Krull, iar aceasta acoperă idealele maximale ale lui . Un alt m-sistem tipic este mulțimea formată din toate puterile pozitive ale unui element care nu este nilpotent.\n Pentru un ideal prim , complementara are o altă proprietate în plus față de a fi un m-sistem. Dacă este în , atunci atât , cât și trebuie să fie în , întrucât este un ideal. O mulțime care conține divizorii elementelor sale se numește saturată.\n Pentru un inel comutativ , există un fel de reciprocă pentru afirmația anterioară: dacă este orice submulțime nevidă saturată și închisă multiplicativ a lui , complementara este o reuniune a idealelor prime ale lui .\n Intersecția membrilor unui lanț descendent de ideale prime este un ideal prim, iar într-un inel comutativ reuniunea membrilor unui lanț ascendent de ideale prime este un ideal prim. Cu Lema lui Zorn, aceste observații implică faptul că poziția idealelor prime ale unui inel comutativ (ordonat parțial prin includere) are elemente maximale și minimale.\n\nConexiunea cu maximalitatea \nIdealele prime pot fi adesea produse ca elemente maximale ale anumitor colecții de ideale. De exemplu:\n Un ideal maximal în ceea ce privește intersecția vidă cu un m-sistem fix este prim.\n Un ideal maximal dintre anulatorii din submodulele unui -modul fix este prim.\n Într-un inel comutativ, un ideal maximal care nu este principal este prim.\n Într-un inel comutativ, un ideal maximal care nu este generat numărabil este prim.\n\nNote\n\nBibliografie \n \n \n \n \n \n \n\nIdeale (teoria inelelor)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Mark Metcalf?" }, { "from": "assistant", "value": "Mark Metcalf () este un actor american de televiziune și film cunoscut pentru interpretarea unor personaje autoritare.\n\nCel mai cunoscut rol al său este cel al ofițerului sadic Douglas C. Neidermeyer în filmul de comedie din 1978, personaj imitat ulterior în videoclipurile melodiilor „” și „” din 1984 ale formației de heavy metal .\n\nDe asemenea, a fost în două episoade ale sitcomului Seinfeld și atât în serialul Buffy, spaima vampirilor, cât și în spin-off-ul Angel.\n\nBiografie \nMetcalf s-a născut în . Tatăl său era . Acesta a crescut în , o suburbie a orașului St. Louis. În 1959, s-a mutat cu familia în New Jersey și a urmat studiile la . A absolvit în 1964.\n\nS-a înscris la programul de inginerie din cadrul Universității din Michigan. A jucat în prima sa piesă de teatru - Henric al VI-lea - la universitate. Primul său rol profesionist a fost pe scena în 1971. La începutul anilor 1970, s-a mutat în New York, având roluri atât în teatrul clasic, cât și în cel modern, iar mai târziu a plecat spre California pentru a urma o carieră în film.\n\nCariera \nPrimul rol de film important a fost cel al ofițerului cadet Douglas Neidermeyer în comedia . În 1984, Metcalf a interpretat personaje similare în videoclipurile melodiilor „We’re Not Gonna Take It” (părinte autoritar) și „I Wanna Rock” (profesor de liceu autoritar) ale formației Twisted Sister.\n\nPe parcursul anilor 1980 și 1990, a fost actor invitat în mai multe seriale de televiziune, inclusiv Miami Vice, Walker, Texas Ranger și . De asemenea, a avut roluri secundare în seriale precum , , Star Trek: Voyager, Ally McBeal și Justiție militară. În 1993, s-a mutat la Hollywood.\n\nUnul dintre cele mai memorabile roluri ale sale este cel din episodul „” (sezonul șapte) al serialului Seinfeld. Acesta interpretează un dirijor egocentric aflat într-o relație cu personajul (Julia Louis-Dreyfus), care insistă să fie numit „Maestrul”. Metcalf și-a reluat rolul în episodul „” din același sezon.\n\nDin 1997 până în 2002, Metcalf l-a interpretat pe vampirul în mai multe episoade din Buffy, spaima vampirilor și din spin-off-ul Angel.\n\nÎn 2000, Metcalf s-a mutat din Los Angeles în împreună cu soția Elizabeth „Libby” Wick și fiul lor Julius. Acesta urma să deschidă un restaurant și nu intenționa să-și continue cariera de actor, deoarece avea un fiu cu nevoi speciale. Totuși, Metcalf a fost abordat de directorul din Milwaukee pentru a juca într-o reprezentație, iar acesta a continuat să apară în câteva producții ale tetrului. Cu sprijinul , Metcalf a produs în fiecare an un scurtmetraj bazat pe un scenariu scris de un licean înscris în programul Student Screenwriting Competition dezvoltat de acesta. De asemenea, a scris articole despre filme pentru revista online .\n\nÎn 2009, Metcalf a jucat rolul primarului Johnson în episodul „Souvenir” al serialului Mad Men.\n\nDupă ce s-a mutat în în 2013, Metcalf s-a implicat din nou în teatrul local, interpretând rolul lui într-o producție a nuvelei Colind de Crăciun a lui Charles Dickens pusă în scenă de .\n\nÎn 2019, Metcalf a jucat rolul șeriful Roy în filmul The Field al regizorului Tate Bunker, alături de și Veronica Cartwright. Acesta a fost subiectul scurtmetrajului documentar Character al Verei Brunner-Sung, difuzat în premieră la Festivalul de Film de la Sundance în 2020. Cei doi s-au cunoscut prin intermediul unui prieten comun după mutarea în Columbus, Ohio.\n\nViața personală \nMetcalf are un fiu, Julius, împreună cu Elizabeth \"Libby\" Wick. Cuplul s-a mutat din Los Angeles în Bayside, Wisconsin în 2000. Cei doi dețineau și administrau un restaurant intitulat Libby Montana în apropiere de . Metcalf a intentat acțiunea de divorț în 2003, iar Wick a devenit unicul proprietar al restaurantului începând din 2006.\n\nÎn 2013, acesta s-a mutat în Missoula, Montana, pentru a fi mai aproape de Julius, la momentul respectiv student la Universitatea din Montana.\n\nFilmografie\n\nTeleviziune\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\nNașteri în 1946\nActori americani de film\nActori americani de televiziune" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Dan Butler." }, { "from": "assistant", "value": "Daniel Eugene Butler () este un actor american cunoscut pentru următoarele roluri: în Frasier (1993–2004), Art în Roseanne (1991–1992) și vocea domnului Simmons atât în Hei Arnold! (1997–2002), cât și în Hey Arnold: Filmul Junglei (2017). De asemenea, a apărut în filmele (1998) și (2001).\n\nBiografie \nButler s-a născut în și a crescut în Fort Wayne, fiul lui Shirley, o casnică, și al lui Andrew Butler, un farmacist. În timp ce studia teatru la în 1975, a primit o bursă de actorie din partea . Din 1976 până în 1978, a studiat în cadrul American Conservatory Theatre din San Francisco.\n\nAcesta a devenit cunoscut pentru rolul lui Bob „Bulldog” Briscoe în sitcomul NBC Frasier. Personajul său era un prezentator macho energic, gazda emisiunii sportive care urma celei susținute de Frasier la postul de radio KACL. Butler a regizat un episod în timpul sezonului cinci. De asemenea, interpretează două personaje diferite în franciza . În 1986, l-a jucat pe tehnicianul Jimmy Price în lungmetrajul Manhunter, iar cinci ani mai târziu, a obținut rolul lui Roden în Tăcerea mieilor (1991). În 1998, Butler a jucat rolul directorului NSA, Amiral Shaffer, în Enemy of the State, iar în 2006, Butler a produs și a jucat în mockumentarul Karl Rove, I Love You. Au urmat alte roluri în filme precum Prayers for Bobby și Longtime Companion. Butler este un actor de teatru consacrat. În 2017, l-a interpretat pe Truman Capote în producția Warhol/Capote, iar un an mai târziu, acesta a fost Lenin în reprezentația a dramaturgului Tom Stoppard.\n\nViața personală \nButler locuiește în Vermont și este căsătorit cu producătorul Richard Waterhouse. Acesta a dezvăluit familiei sale că este homosexual la vârsta de 20 de ani. A scris un one-man show intitulat The Only Thing Worse You Could Have Told Me; proiectul fost pus în scenă în Los Angeles în 1994. Piesa a avut zece personaje care „procesează ce înseamnă să fii gay”. A fost nominalizat la .\n\nFilmografie\n\nFilme\n\nTeleviziune\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n\nNașteri în 1954\nActori americani de film\nActori americani de televiziune\nActori americani de teatru" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Paris Masters 2023 – Dublu." }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#DFDF78\"\n!colspan=\"12\"\|Paris Masters 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioni:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| \n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finaliști:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Paris Masters 2023 – Dublu''' are loc la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie 2023. Douăzeci și patru de perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Paris, Franța, disputat pe terenuri cu suprafață dură, în interior. Wesley Koolhof și Neal Skupski sunt campionii en-titre.\n\nCapi de serie\nToate perechiile cap de serie intră direct în runda a doua.\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Aeroportul Bergen?" }, { "from": "assistant", "value": "Aeroportul Bergen (în , codul IATA BGO, codul ICAO ENBR) este aeroportul internațional al orașului norvegian Bergen.\nEste folosit atât civil, cât și militar (pentru forțele aeriene NATO și Luftforsvaret). Cu 6.113.452 de pasageri în 2017, aeroportul este al doilea ca mărime din Norvegia.\n\nLocație \nAeroportul Bergen este situat la 13 kilometri sud-vest de centrul orașului Bergen, în districtul Ytrebygda.\nEste integrat în transportul public local prin linia de metrou Bergen (în ) și diverse linii de autobuz.\n\nIstoric \nAeroportul a devenit operațional în 1955. Pista, care avea atunci 2.440 m lungime, a fost construită cu fonduri NATO și creată în peisajul deluros folosind explozii masive de roci.\n\nÎn 1988, la aeroport a fost pusă în funcțiune o nouă clădire terminal cu unsprezece pasarele de îmbarcare pentru pasageri. De atunci, vechiul terminal a fost folosit pentru a procesa pasagerii elicopterelor, în principal în traficul către platformele petroliere din Marea Nordului. Linia de metrou Bergen a fost extinsă până la aeroport în aprilie 2017. \n\nÎn august 2017, a fost pus în funcțiune un nou terminal, cu o capacitate de 10 milioane de pasageri. Din octombrie 2018, au fost posibile aterizări pe vreme rea în condiții CAT II.\n\nDestinații \nDin Bergen sunt deservite atât destinații regionale, cât și internaționale. Cea mai importantă legătură este ruta Bergen-Oslo. În clasamentul celor mai frecvente rute din Europa, această rută s-a clasat pe locul al șaptelea în 2005, cu o medie de 54.471 de pasageri pe săptămână.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n WELCOME TO THE NEW TERMINAL AT BERGEN AIRPORT (engleză / norvegiană)\n Pagina web a Aeroportului (engl.)\n\nFondări în 1955\nBergen\nBergen" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Khan Yunis?" }, { "from": "assistant", "value": "Khan Yunis (în , ortografiat și Khan Younis sau Khan Yunus; în traducere: „Caravanseraiul [lui] Iona”) este un oraș din sudul Fâșiei Gaza. Potrivit Biroului Central Palestinian de Statistică, Khan Yunis avea o populație de 205.125 în 2017. Khan Yunis, care se află la numai 4 kilometri est de Marea Mediterană, are un climat semiarid, cu o temperatură de 30 de grade Celsius maxim vara și 10 grade Celsius maxim iarna, cu precipitații anuale de aproximativ 260 mm.\n\nCircumscripția electorală a lui Khan Yunis avea cinci membri în Consiliul Legislativ Palestinian. După alegerile legislative palestiniene din 2006, au existat trei membri Hamas, inclusiv ; și doi membri Fatah, printre care . Orașul se află acum sub administrația Hamas din Gaza.\n\nNote\n\nVezi și \n Tabăra de refugiați Khan Yunis\n\nLegături externe \n \n Khan Younis, articles from UNWRA\n Welcome To The City of Khan Yunis\n close-up map of Gaza\n Air photo of Khan Yunis, 1946, with key to sites - Eran Laor Cartographic Collection, The National Library of Israel\n\nGuvernoratul Khan Yunis\nArticole cu surse în limba franceză (fr)" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Rafah?" }, { "from": "assistant", "value": "Rafah (în ) este un oraș palestinian din sudul Fâșiei Gaza. Este capitala districtului guvernoratului Rafah, situat la 30 km sud-vest de orașul Gaza. Rafah a avut o populație de 171.889 de locuitori în 2017. \n\nCând Israelul s-a retras din Sinai în 1982, Rafah a fost împărțit în două, o parte în Gaza și o parte egipteană, separând familii prin bariere de sârmă ghimpată. Centrul orașului a fost distrus de Israel și Egipt pentru a crea o zonă tampon mare.\n\nAici se află Punctul de trecere a frontierei Rafah, singurul punct de trecere dintre Egipt și statul Palestina. Singurul aeroport din Gaza, Aeroportul Internațional Yasser Arafat, era situat chiar la sud de oraș. Aeroportul a funcționat din 1998 până în 2001, când a fost bombardat și nivelat cu buldozerul de armata israeliană (IDF) după uciderea unor soldați israelieni de către membri Hamas.\n\nEtimologie \n\nDe-a lungul timpului a fost cunoscut sub numele de de către egiptenii antici, sau de către asirieni, de greci, „Raphia” de romani, רפיח „Rafiaḥ” de israeliți, „Rafh” de califatul arab. Transliterarea numelui ebraic, „Rafiah”, este folosită în limba engleză modernă alături de „Rafah”.\n\nDezvoltare \nAcordul otomano-britanic din 1 octombrie 1906 a stabilit o graniță între Palestina condusă de otomani și Egiptul condus de britanici, de la Taba la Rafah. După Primul Război Mondial, Palestina a fost, de asemenea, sub control britanic, dar granița dintre Egipt și Palestina a fost menținută pentru a controla mișcarea beduinilor locali. De la mijlocul anilor 1930, britanicii au sporit controlul graniței, iar Rafah a evoluat ca un mic oraș de graniță, care a funcționat ca un centru comercial și de servicii pentru populația beduină semi-așezată. În timpul celui de-al doilea război mondial a devenit o bază britanică importantă.\n\nÎn urma Acordului de armistițiu din 24 februarie 1949, Rafah aajuns în Gaza ocupată de Egipt și, în consecință, o graniță între Gaza și Egipt nu mai exista. Rafah se putea dezvolta fără să se ia în considerare vechea graniță internațională din 1906. Dar, după Războiul de șase zile din 1967, Israelul a cucerit Peninsula Sinai și Fâșia Gaza din Egipt și tot orașul se află acum sub ocupație israeliană.\n\nÎn 1979, Israelul și Egiptul au semnat un tratat de pace care a readus Peninsula Sinai, care se învecinează cu Fâșia Gaza, sub controlul egiptean. În Tratatul de pace, granița re-creată dintre Gaza și Egipt a fost trasată prin orașul Rafah. Rafah a fost împărțit într-o parte egipteană și una palestiniană, împărțind familii, separate prin bariere de sârmă ghimpată. Familiile au fost separate, proprietățile au fost împărțite și multe case și livezi au fost tăiate și distruse de noua graniță, nivelate cu buldozerele, din motive presupuse de securitate. Rafah a devenit unul dintre cele trei puncte de graniță dintre Egipt și Israel.\n\nDemografie \nÎn 1922, populația lui Rafah era de 599, care a crescut la 1.423 în 1931, și a crescut în continuare la 2.220 în 1945. În 1982, populația totală a fost de aproximativ 10.800 de locuitori. \n\nLa recensământul Biroului Central Palestinian de Statistică (PCBS) din 1997, Rafah și tabăra adiacentă aveau o populație combinată de 91.181 de locuitori, tabăra de regugiați Tall as-Sultan a fost listată cu încă 17.141. Refugiații reprezentau 80,3% din întreaga populație. La recensământul din 1997, distribuția de gen din Rafah (împreună cu tabăra de refugiați Rafah) era de 50,5% bărbați și 49,5% femei.\n\nÎn estimarea PCBS din 2006, orașul Rafah avea o populație de 71.003, tabăra Rafah și Tall as-Sultan formează localități separate în scopuri de recensământ, având populații de 59.983 și, respectiv, 24.418.\n\nArheologie \nAntioh al III-lea dorind să facă pace cu Ptolemeu al V-lea, a făcut-o pe fiica sa să se căsătorească cu Ptolemeu al V-lea. Căsătoria lor a avut loc în 193 î.Hr. la Raphia.\n\nIstorie\n\nEpoca bronzului \nRafah are o istorie de mii de ani. A fost consemnată pentru prima dată într-o inscripție a faraonului egiptean Seti I, din 1303 î.Hr. ca Rph, și ca prima oprire a campaniei faraonului Shoshenq I către Levant în 925 î.Hr. În 720 î.Hr., a fost locul victoriei regelui asirian Sargon al II-lea asupra egiptenilor.\n\nEpoca elenistică și romană \nÎn 217 Î.Hr. Bătălia de la Rafia a fost purtată între învingătorul Ptolemeu al IV-lea și Antioh al III-lea. Se spune că este una dintre cele mai mari bătălii purtate vreodată în Levant, cu peste o sută de mii de soldați și sute de elefanți.\n\nOrașul a fost cucerit de Alexandru Ianai și deținut de hasmonei până când a fost reconstruit în timpul lui Pompei și ; acesta din urmă pare să fi restaurat orașului din 57 î.Hr. Rafah este menționat în Strabon (16, 2, 31), Itinerarul Antonin și este reprezentat pe Harta Madaba.\n\nEra bizantină \nÎn perioada bizantină, a fost o dieceză și acolo s-au găsit ceramică și monede bizantine. \n\nA fost reprezentat la Sinodul de la Efes din 431 d.Hr. de Episcopul Romanus, astăzi a rămas un scaun titular al Bisericii Romano-Catolice, dar există o mică prezență greco-ortodoxă.\n\nPerioadele timpurii musulmane până la mameluci \nRafah a fost unul dintre orașele cucerite de armata califatului Rașidun sub comanda generalului în 635 d.Hr. și, ulterior, a fost un important oraș comercial în timpul perioadei musulmane timpurii. \n\nSub omeiazi și abbazizi, Rafah a fost granița cea mai sudică a districtului militar Filistian („Districtul Palestinei”, جُنْد فِلَسْطِيْن). Potrivit geografului arab , era ultimul oraș din provincia Siria și de pe drumul de la Ramla la Egipt.\n\nO comunitate evreiască s-a stabilit în oraș în secolele al IX-lea și al X-lea și din nou în secolul al XII-lea, deși în secolul al XI-lea a suferit un declin și în 1080 au migrat în Așkelon. O comunitate samariteană a locuit acolo în această perioadă. La fel ca majoritatea orașelor din sudul Palestinei, vechiul Rafah avea un loc de sosire pe coastă (acum Tell Rafah), în timp ce orașul principal era spre interior.\n\nÎn 1226, geograful arab Yaqut al-Hamawi scrie despre importanța anterioară a lui Rafah în perioada arabă timpurie, spunând că „în vechime era un oraș înfloritor, cu o piață, o moschee și pensiuni”. Cu toate acestea, el continuă spunând că în starea sa actuală, Rafah era în ruine, ca o stație poștală Ayyubidă pe drumul către Egipt, după din apropiere.\n\nPerioada otomană și egipteană \nRafah a apărut în registrele fiscale otomane din 1596 ca fiind în Nahia Gaza din Liwa (Sangeacul Gazza). Avea o populație de 15 gospodării, toate musulmane, care plăteau impozite pe grâu, orz, culturi de vară, venituri ocazionale, capre și/sau stupi de albine. \n\nÎn 1799, Armata Revoluționară a Franței, comandată de Napoleon Bonaparte, a trecut prin Rafah în timpul invaziei Egiptului și Siriei.\n\nRafah era granița dintre provinciile Egipt și Siria. În 1832, zona a intrat sub ocupația egipteană a lui Muhammad Ali, care a durat până în 1840.\n\nExploratorul francez , care a vizitat orașul în mai 1863, a remarcat doi stâlpi de granit pe care localnicii i-au numit Bab el Medinet, adică „Poarta orașului”. În 1881, arhiducele Ludwig Salvator al Austriei scria: „Fragmente de stâlpi de granit cenușiu, încă în picioare, sunt aici pentru a fi întâlnite dinspre drum, câmpuri și nisip, și am văzut unul întins pe pământ pe jumătate îngropat... Stâlpii sunt rămășițele unui templu antic, Raphia, și au o importanță deosebită în ochii arabilor, care îi numesc Rafah, deoarece marchează granița dintre Egipt și Siria”.\n\nPrimul Război Mondial și Mandatul Britanic \nÎn 1917, armata britanică a capturat Rafah și l-a folosit ca bază pentru atacul lor asupra Gaza. Prezența bazelor armatei a fost o atracție economică care a adus oamenii înapoi în oraș.\n\nLa recensământul din 1922 al Palestinei efectuat de autoritățile mandatului britanic, Rafah avea o populație de 599 de locuitori, toți musulmani, crescând la recensământul din 1931 la 1.423, toți musulmani, așeați în 228 de case. \n\nÎn statisticile din 1945, Rafah avea o populație de 2.220 de locuitori, toți musulmani, cu 40.579 dunami de pământ, conform unui studiu oficial asupra terenurilor și populației. Dintre acestea, 275 de dunami erau plantații și teren irigabil, 24.173 erau folosiți pentru cereale, în timp ce 16.131 de dunami erau terenuri necultivabile.\n\n1948–1967 \n\nDupă războiul arabo-israelian din 1948, Egiptul a guvernat zona (vezi Protectoratul palestinian) și au fost înființate tabere de refugiați. În războiul din 1956 care a implicat Israelul, Marea Britanie, Franța și Egiptul, 111 persoane, inclusiv 103 refugiați, au fost ucise de armata israeliană (IDF) în tabăra de refugiați palestinieni de la Rafah, în timpul masacrului de la Rafah. Organizația Națiunilor Unite nu a putut determina circumstanțele în care au apărut aceste decese.\n\nÎn timpul Războiului de Șase Zile din 1967, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au capturat Rafah cu Peninsula Sinai și Fâșia Gaza, populația era de aproximativ 55.000, dintre care doar 11.000 locuiau chiar în Rafah.\n\nVineri, 9 iunie 1967, armata israeliană a nivelat cu buldozerul și a aruncat în aer 144 de case în tabăra de refugiați Rafah, ucigând 23 de locuitori.\n\nDupă 1967 \nÎn vara anului 1971, IDF, sub comanda generalului Ariel Sharon (pe atunci șeful comandamentului sudic al IDF), a distrus aproximativ 500 de case în taberele de refugiați din Rafah pentru a crea drumuri de patrulare pentru forțele israeliene. Aceste demolări au strămutat aproape 4.000 de oameni. Israelul a înființat proiectele de locuințe în Brazil și Canada pentru a găzdui palestinienii strămutați și pentru a oferi condiții mai bune în speranța integrării refugiaților în populația generală și în standardul său de viață; Brazil se află imediat la sud de Rafah, în timp ce Canada se afla chiar peste granița din Sinai. Ambele tabere au fost numite așa deoarece trupe ONU de menținere a păcii din țările respective (Brazilia și Canada) au avut cazărmi în acele locuri. După ce Acordurile de la Camp David din 1978 au mandatat repatrierea refugiaților din proiectul Canada în Fâșia Gaza, proiectul Tel al-Sultan, la nord-vest de Rafah, a fost construit pentru a-i găzdui. \n\nÎn primele luni ale Primei Intifade, la 25 aprilie 1989, Khaled Musa Armilat, rezident din Rafah, în vârstă de 22 de ani, a fost împușcat mortal de soldații israelieni în Khan Yunis. Într-o scrisoare către un membru al Knessetului, martie 1990, ministrul apărării, Ițhak Rabin, a declarat că fratele mortului a fost interogat și a declarat că a fost ucis de poliția de frontieră, dar patru luni mai târziu a dat vina pe armată. Rabin a adăugat că problema este investigată de poliția israeliană. La trei săptămâni și jumătate după uciderea lui Armilat, la 19 mai, cinci civili, inclusiv o femeie de 50 de ani și un băiat de 13 ani, au fost uciși în Rafah de soldații israelieni folosind gloanțe de plastic. Două dintre celelalte 12 victime au murit ulterior din cauza rănilor.\n\nÎn septembrie 2005, Israelul s-a retras din Fâșia Gaza, dar Rafah a rămas divizat, o parte din el pe partea egipteană a graniței sub stăpânire egipteană. S-a susținut că pentru a face față împărțirii orașului, contrabandiștii au făcut tuneluri sub graniță, care leagă cele două părți și permițând introducerea ilegală de bunuri și persoane.\n\nTrecerea frontierei Rafah \n\nAici se află locul de trecere a frontierei Rafah, singura trecere dintre Fâșia Gaza și Egipt. Operat anterior de forțele militare israeliene, controlul trecerii a fost transferat către Autoritatea Palestiniană în septembrie 2005, ca parte a retragerii mai mari a Israelului din Fâșia Gaza. O comisie a Uniunii Europene a început să monitorizeze trecerea în noiembrie 2005, pe fondul preocupărilor de securitate israeliene, iar în aprilie 2006, Garda Prezidențială a președintelui Autorității Palestiniene Mahmoud Abbas și-a asumat responsabilitatea pentru amplasament pe partea Autorității Palestiniene. Pe partea egipteană, responsabilitatea este asumată de cei 750 de grăniceri permiși printr-un acord al Egiptului cu Israelul. Acordul a fost semnat în noiembrie 2005, forțat de presiunea SUA, și precizează că se află sub cerințele de securitate cerute de Israel.\n\nClimat \nSistemul de clasificare a climei Köppen-Geiger clasifică clima ca semi-aridă caldă (BSh).\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East\n Welcome To The City of Rafah\n Rafah Today, pictures by Palestinian journalist Mohammed Omer\n Rafah Smuggling Tunnels\n Rafah Pundits: Rafah Focused Blog\n Raising Yousuf – Blog by Laila el-Hadad who is a reporter for Aljazeera living in Gaza\n Reports from Rafah\n Interview with Hip Hop Artist Michael Franti – Reporting from Rafah.\n Part A Part B Satellite photos comparing 2001 to 2004.\n Razing Rafah: Mass Home Demolitions in the Gaza Strip – Human Rights Watch\n The Olympia-Rafah Sister City Project – The organization started by people in the communities of Rafah, Gaza, and Olympia, WA\n The Madison-Rafah Sister City Project – A sistering project connecting the communities of Rafah, Gaza, and Madison, WI\n\nOrașe divizate\nIstoria Palestinei\nArticole cu surse în limba franceză (fr)\nPagini cu traduceri nerevizuite" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Royal Opera House." }, { "from": "assistant", "value": "The Royal Opera House, situată în cartierul Covent Garden din Londra, numită adesea prin metonimie Covent Garden, este unul din cele mai renumite teatre de operă din lume.\n\nIstoric\n\nNote\n\nClădiri și structuri din Londra\nCompanii de operă\nCultura Angliei\nTeatre de operă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Julius Bielz." }, { "from": "assistant", "value": "Julius Bielz () a fost un jurist sas, specialist în istoria artelor și etnografie.\n\nScrieri (selecție)\n Portul popular al sașilor din Transilvania, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956;\n Die Volkstracht der Siebenbürger Sachsen, Bukarest, 1957.\n\nNote\n\nLegături externe\n Julius Bielz, kulturstiftung.org. Accesat la 29 octombrie 2023.\n\nNașteri în 1884\nDecese în 1958\nOameni din județul Sibiu\nSași transilvăneni\nIstorici de artă români\nEtnografi români" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Celulele chimoreceptoare primare?" }, { "from": "assistant", "value": "Celulele chimioreceptoare primare sunt specializate în detectarea substanțelor chimice și sunt formate din celule senzoriale care au extensii sub formă de cili sau microvili. Aceste extensii cresc suprafața de contact cu substanțele chimice și conțin receptori chimici care le permit să detecteze specific anumite molecule sau compuși chimici.\n\nCelulele chimioreceptoare primare sunt localizate în analizatorul gustativ, care se găsește în papilele gustative de pe limbă. Stimulul lor este gustul sau gusturile diferitelor substanțe chimice care intră în contact cu papilele gustative. Aceste substanțe chimice declanșează semnale electrice în celulele chimioreceptoare, care apoi sunt transmise creierului pentru a fi interpretate ca diferite arome sau gusturi." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Campionatul județean 1969–1970?" }, { "from": "assistant", "value": "Campionatul județean 1969–1970 a fost cel de-al 28-lea sezon al Ligii a IV-a, al patrulea nivel al sistemului de ligi ale fotbalului românesc. Echipele campioane ale fiecărei asociații județene au jucat meciuri de baraj pentru promovarea în Divizia C.\n\nBaraj promovare Divizia C\n\nFaza I \nMeciurile s-au jucat pe 12, 19 și 22 Iulie 1970.\n{\|class=wikitable style=\"font-size:100%\"\n\|-\n!width=\"200\"\|Echipa 1\n!width=\"50\"\|Total\n!width=\"200\"\|Echipa 2\n!width=\"50\"\|Turul I\n!width=\"80\"\|Turul II\n!width=\"50\"\|Baraj\n\|-\n\|align=right\|Oituz Târgu Ocna (BC)\|\|align=center\|4–7\|\|(SV) Avântul Rădăuți\|\|align=center\|2–0\|\|align=center\|0–2\|\|align=center\|2–5 \n\|-\n\|align=right\|Olimpia Râmnicu Sărat (BZ)\|\|align=center\|3–1\|\|(GL) Dacia Galați\|\|align=center\|2–1\|\|align=center\|1–0\|\|align=center\| \n\|-\n\|align=right\|Victoria Medgidia (CT)\|\|align=center\|1–2\|\|(B) Constructorul București\|\|align=center\|0–0\|\|align=center\|1–2\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|CFR Roșiori (TR)\|\|align=center\|0–4\|\|(PH) Victoria Florești\|\|align=center\|0–1\|\|align=center\|0–3\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Minerul Moldova Nouă (CS)\|\|align=center\|10–1\|\|(MH) Victoria Vânju Mare\|\|align=center\|7–1\|\|align=left\|3–0 (Forfeit)\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|CFR Simeria (HD)\|\|align=center\|4–2\|\|(TM) Șoimii Timișoara\|\|align=center\|3–1\|\|align=center\|1–1\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Cimentul Turda (CJ)\|\|align=center\|1–4\|\|(MM) Minerul Baia Sprie\|\|align=center\|1–1\|\|align=center\|0–3\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Progresul Sibiu (SB)\|\|align=center\|1–2\|\|(BV) ICIM Brașov\|\|align=center\|1–0\|\|align=center\|0–1\|\|align=center\|0–1\n\nFaza II \nMeciurile s-au jucat pe 26, 29 Iulie și 2 August 1970.\n{\|class=wikitable style=\"font-size:100%\"\n\|-\n!width=\"200\"\|Echipa 1\n!width=\"50\"\|Total\n!width=\"220\"\|Echipa 2\n!width=\"50\"\|Turul I\n!width=\"85\"\|Turul II\n!width=\"50\"\|Baraj\n\|-\n\|align=right\|Avântul Rădăuți (SV)\|\|align=center\|3–5\|\|(NT) Cimentul Bicaz\|\|align=center\|2–2\|\|align=center\|1–3\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|ITA Pașcani (IS)\|\|align=center\|8–0\|\|(BT) Unirea Săveni\|\|align=center\|5–0\|\|align=center\|3–0 (Forfeit)\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Viitorul Vaslui (VS)\|\|align=center\|0–1\|\|(BZ) Olimpia Râmnicu Sărat\|\|align=center\|0–0\|\|align=center\|0–1\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Chimica Mărășești (VN)\|\|align=center\|3–5\|\|(BR) Unirea Tricolor Brăila\|\|align=center\|2–1\|\|align=center\|0–1\|\|align=center\|1–3\n\|-\n\|align=right\|Constructorul București (B)\|\|align=center\|3–5\|\|(TL) Vulturul Tulcea\|\|align=center\|3–2\|\|align=center\|0–3\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Energia Slobozia (IL)\|\|align=center\|2–1\|\|(IF) ITA București\|\|align=center\|0–0\|\|align=center\|2–1\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Victoria Florești (PH)\|\|align=center\|5–2\|\|(AG) Rapid Pitești\|\|align=center\|2–0\|\|align=center\|3–2\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Metalul Mija (DB)\|\|align=center\|2–4\|\|(OT) FC Caracal\|\|align=center\|1–2\|\|align=center\|1–2\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Minerul Moldova Nouă (CS)\|\|align=center\|3–0\|\|(GJ) CIL Târgu Jiu\|\|align=center\|2–0\|\|align=center\|1–0\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Lotru Brezoi (VL)\|\|align=center\|2–1\|\|(DJ) Autorapid Craiova\|\|align=center\|2–0\|\|align=center\|0–1\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Minerul Bihor (BH)\|\|align=center\|2–3\|\|(HD) CFR Simeria\|\|align=center\|1–0\|\|align=center\|0–1\|\|align=center\|1–2\n\|-\n\|align=right\|Gloria Arad (AR)\|\|align=center\|1–2\|\|(AB) Unirea Alba Iulia\|\|align=center\|1–0\|\|align=center\|0–2\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Măgura Șimleu Silvaniei (SJ)\|\|align=center\|1–4\|\|(MM) Minerul Baia Sprie\|\|align=center\|1–1\|\|align=center\|0–3\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|Spartac Satu Mare (SM)\|\|align=center\|2–6\|\|(BN) Someșul Beclean\|\|align=center\|2–2\|\|align=center\|0–4\|\|align=center\|\n\|-\n\|align=right\|CFR Sighișoara (MS)\|\|align=center\|2–2\|\|(BV) ICIM Brașov\|\|align=center\|0–0\|\|align=center\|0–0\|\|align=center\|2–2\n\|-\n\|align=right\|Minerul Miercurea Ciuc (HR)\|\|align=center\|1–5\|\|(CV) Forestierul Târgu Secuiesc\|\|align=center\|1–3\|\|align=center\|0–2\|\|align=center\|\n\nClasamente\n\nAlba\n\nArad\n\nArgeș\n\nBacău\n\nBihor\n\nBistrița-Năsăud\n\nBotoșani\n\nBrașov\n\nBrăila\n\nBucurești\n\nBuzău\n\nCaraș-Severin\n\nCluj\n\nConstanța\n\nCovasna\n\nDâmbovița\n\nDolj \nSeria I\n\nSeria II\n\nFinala campionatului \nMeciurile s-au jucat pe 31 Mai și 7 Iunie 1970.\n\n\|-\n\nAutorapid Craiova a câștigat campionatul județean Dolj și s-a calificat pentru barajul de promovare în Divizia C.\n\nGalați\n\nGorj\n\nHarghita\n\nHunedoara\n\nIalomița\n\nIași\n\nIlfov\n\nMaramureș\n\nMehedinți\n\nMureș\n\nNeamț\n\nOlt\n\nPrahova\n\nSatu Mare\n\nSălaj\n\nSibiu\n\nSuceava\n\nTeleorman\n\nTimiș\n\nTulcea\n\nVaslui\n\nVâlcea\n\nVrancea\n\nVezi și \n Divizia A 1969-1970\n Cupa României 1969-1970\n\nReferințe\n\nLegături externe \n \n\n1969–1970" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Azteca?" }, { "from": "assistant", "value": "Azteca (n. 16 ianuarie 1997, Darlinghurst, Australia), pe numele real Andrew-Edward Nedelcu, este un trapper, rapper, artist, producator si inginer de sunet român, fondator al labelului Ocult Records. Artistul a facut parte din acest label pana in anul 2021 dupa care si-a inceput cariera solo, lansând primul material solo independent \"616: Un Nou Capitol\".\n\nViața și cariera\nAzteca s-a născut la 16 ianuarie 1997 în Darlinghurst, Australia. La vârsta de 2 ani, a venit împreună cu părinții săi în România, după încheierea afacerilor tatălui său. Mama sa a fost una dintre cele mai de succes cântărețe de muzică ușoară din România în perioada anilor 1995-2005 și l-a influențat din punct de vedere muzical. Azteca a creat o melodie alături de mama sa la doar 4 ani. Mama sa a încercat de nenumărate ori să-l determine să aleagă calea muzicii, dar din cauza faptului că nu i-a plăcut genul muzical, până la vârsta de 12 ani, când a început să asculte Rap/Hip-Hop, el nu a dorit să urmeze calea muzicală și nu a știut ce i-a rezervat viitorul.\n\nAzteca a avut o copilărie în care luxul și confortul au fost o parte integrală din viața sa. Tatăl său a fost un om de afaceri care deținea mașini de lux precum Rolls Royce, Lamborghini și Maybach, de acolo si melodia \"Maybach\" a acestuia in care își exprimă dorul de momentele din copilaria sa in care mergea spre mare in Maybach. Cu toate acestea, viața sa s-a schimbat dramatic atunci când tatăl său a intrat în închisoare pentru o evaziune fiscala in valoare de 80 de milioane de euro, lăsându-l pe Azteca și pe mama sa într-o situație financiară dificilă. De la acea vârstă, tânărul rapper a trebuit să facă față provocărilor vieții, trecând de la o școală privată la una de stat, de la gestionarea unor sume mari de bani încă din copilărie la absența totală a resurselor financiare. În această perioadă dificilă, el a fost nevoit să se implice în activități precum vânzarea de substanțe interzise și înșelăciuni, perioadă in care a și inceput să facă rap și freestyle despre experiențele sale de viață. Această perioadă de provocări a avut un impact semnificativ asupra evoluției sale ulterioare și l-a motivat să-și urmeze pasiunea pentru muzică atunci când și-a dat seama că strada nu făcea altceva decât să-l ducă în jos.\n\nCând Azteca a decis să renunțe la viața de stradă, a luat mai multe măsuri pentru a-și construi o carieră stabilă. El s-a angajat în diverse locuri de muncă, inclusiv ca ospătar în cafenele din Anglia și ca angajat la nunți în weekenduri. Mai târziu, s-a întors în România și a lucrat timp de 6 luni într-un magazin de tutungerie și băuturi alcoolice ca vânzător. A reușit să obțină un credit de nevoi personale, cu ajutorul căruia a investit în echipament de studio și a urmat studii în domeniul ingineriei audio și producției muzicale. Aceste eforturi au fost esențiale în drumul său către realizarea în industria muzicală.\n\nÎncă locuind în casa mamei sale, Azteca a renunțat la locul de muncă pe care și-l obținuse, chiar dacă își făcuse un credit pe care nu avea cu ce să-l plătească. Mama sa îl avertiza că dacă nu se angajează sau nu merge la facultate, va fi nevoit să părăsească casa. Ea era deranjată de faptul că Azteca aducea în casă persoane cu comportament neadecvat care cântau până dimineața.\n\nPe 24 ianuarie 2017, Azteca a debutat cu primul său single, intitulat \"Maybach,\" care a fost urmat de \"Percocet.\" Aceste piese au început să atragă atenția, acumulând zeci de mii de vizualizări și fiind apreciate de tinerii care descopereau primele încercări ale scenei trap underground românești. În timpul acestei perioade, Azteca a făcut cunoștință cu un tânăr numit Freelook pe internet, specializat în design grafic și producție de videoclipuri muzicale. Cei doi au decis să colaboreze, iar Freelook a preluat responsabilitatea de a gestiona imaginea lui Azteca, de la videoclipuri până la artwork-uri.\n\nAzteca a și-a propus realizarea unui videoclip muzical la o piesă de-a sa filmată la el acasa, la care dorea să participe mai mulți prieteni de-ai săi. La videoclip, prin intermediul unui coleg de școală, l-a întâlnit pe artistul Ian, care a venit cu o piesă demo numită \"Mafiot\" pe un stick, având intenția de a colabora cu Azteca. Cei doi au avut o conexiune instantanee și au început să lucreze împreună, dorind să dezvolte un proiect muzical comun. Astfel, Azteca i-a facut cunoștință lui Freelook cu Ian, iar cei trei au decis să formeze un label muzical denumit \"Ocult Records.\"\n\nFreelook mergea frecvent la concerte în calitate de fotograf al artistului Nane. În timp ce se aflau în mașină în drum spre diverse evenimente, acesta i-a prezentat melodii interpretate de Azteca și Ian lui Nane, care, la vremea respectivă, era un artist binecunoscut, notoriu și cu experiență considerabilă în scena muzicii rap românești. Nane a fost impresionat de una dintre piesele lui Azteca, și anume \"Molly,\" și a decis să se implice în proiectul acesteia. Această piesă a devenit una dintre primele creații ale lui Azteca care a atins 100.000 de vizualizări într-un timp foarte scurt. Azteca și Nane au dezvoltat, de asemenea, o prietenie în urma acestei colaborări.\n\nAici a început cariera de succes a artistului Azteca, precum și a labelului său, care a devenit una dintre cele mai prospere mișcări din industria muzicală din România, cu duo-ul Ian & Azteca reprezentând cel mai de succes proiect de pe piața muzicală românească.\n\nAceștia au lansat piese precum \"Bag un Blunt,\" \"Nefiu,\" \"Pala Mande,\" \"Flexez,\" \"Sigur dar Incet,\" și \"Umblu Langa Ai Mei,\" care au contribuit la conturarea genului trap în România și au stabilit un model pentru generațiile viitoare de rapperi din țară.\n\nAzteca s-a concentrat de la bun început și pe cariera sa solo. Pe 20 septembrie 2017, a lansat primul său EP, intitulat \"Magul din Carpați.\" Deși a fost apreciat de către ascultătorii devotați ai scenei underground, inițial nu a reușit să atragă atenția publicului, deoarece a fost lansat înainte de consacrarea sa în industrie. Cu toate acestea, acestă perlă a underground-ului a servit drept temelie pentru ascensiunea lui Azteca spre succes. Cel de-al doilea EP al său, \"Sute Albastre,\" lansat pe 31 august 2018, este dovada clară a perseverenței și evoluției sale artistice. Deși EP-ul nu a avut inițial un impact semnificativ în ceea ce privește numărul de vizualizări, a câștigat ulterior recunoaștere și apreciere semnificativă după ce Azteca a devenit notoriu. Ceea ce este și mai remarcabil este faptul că single-ul albumului este acum cântat de către toată lumea la concertele sale, subliniind conexiunea profundă pe care a stabilit-o cu fanii săi și impactul incontestabil al muzicii sale asupra audienței sale.\n\nPână în prezent, el a lansat 3 albume și 2 EP-uri, cel mai recent album \"616: Un Nou Capitol\" depășind cu succes 35.000.000 de ascultări, \"RMN\" înregistrând 32.000.000 de ascultări și \"Maktub,\" care a ajuns la 47.000.000 de ascultări. El a lăsat o amprentă incontestabilă în industria muzicală, cu un impresionant istoric de peste 100 de interpretări live și concerte. Prezența sa carismatică pe scenă nu a încântat doar mulțimi imense de peste 50.000 de oameni la festivaluri, ci a rezonat și cu audiențe mai mici de 1.000 de persoane la concertele personale in turneele sale prin țară. Versatilitatea sa ca artist, de la a stăpâni arene colosale la a crea conexiuni mai intime cu fanii săi, reflectă influența sa durabilă în scena trap din România.\n\nAzteca a atins un moment important în carieră în timpul concertului de lansare al albumului său \"616: Un Nou Capitol\" la Sala Polivalentă, unde au fost prezenți peste 4000 de oameni. Acest concert ocupă un loc special în inima sa, deoarece a fost un moment rar și prețuit în care toți prietenii și familia sa au urcat pe scenă alături de el. A fost o fuziune între succesul personal și profesional, făcându-l unul dintre cele mai iubite spectacole ale sale. Acest eveniment memorabil nu a evidențiat doar succesul său, ci și conexiunile profunde pe care le împărtășește cu cei dragi și sentimentul că a reușit în sfârșit, marcând un capitol semnificativ în cariera sa remarcabilă.\n\nAzteca și-a consolidat poziția ca o forță de colaborare demnă de luat în seamă. Impresionanta sa discografie include parteneriate dinamice cu o serie de artiști naționali, precum NANE, Amuly, Satra Benz, RAVA, Mobtrap, Randi, TJ Miles, Bvcovia, HVNDS, dar și cu artiști internaționali precum Bbno$, R3hab și Smokepurpp. Aceste colaborări nu numai că au îmbogățit repertoriul său muzical, dar au și promovat un sentiment de unitate în comunitatea de Hip-hop din România. Abilitatea lui Azteca de a îmbina cu ușurință talentul său cu o gamă diversificată de artiști subliniază versatilitatea sa și angajamentul său de a împinge limitele muzicii Rap românești.\n\nAcesta a avut un impact incredibil asupra scenei muzicale cu o serie de hituri de top. Piesa sa \"Nefiu\" a adunat impresionante 25.223.648 de vizualizări pe YouTube și 6.712.194 de stream-uri pe Spotify. Un alt hit, \"Bag un Blunt,\" o colaborare cu Ian, a adunat nu mai puțin de 33.684.269 de vizualizări pe YouTube și 6.537.374 de stream-uri pe Spotify. Piesa \"A Â\", în colaborare cu Amuly și RAVA, se mândrește cu 12.274.312 de vizualizări pe YouTube și 4.526.477 de stream-uri pe Spotify. În plus, piesa sa \"Pala Mande,\" în colaborare cu Ian, a strâns 21.715.368 de vizualizări pe YouTube și 5.611.995 de stream-uri pe Spotify. De asemenea, \"go gettas,\" o colaborare cu artistul american Bbno$, andrei, Killa Fonic și NANE, a obținut impresionante 22.107.895 de vizualizări pe YouTube și 6.521.708 de stream-uri pe Spotify. Aceste cifre sunt o mărturie a influenței extinse a lui Azteca și a popularității continue a muzicii sale.\n\nPrezența sa impresionantă a decorat panourile publicitare Cocor, panourile publicitare Afi Cotroceni și cele 50 de panouri publicitare răspândite în România ale Phoenix Media, dar ceea ce a fost cu adevărat o mișcare majoră pentru el a fost panoul publicitar iconic de pe Times Square din New York in care și-a promovat canalul de Spotify. Strategia sa inovatoare de marketing nu numai că arată dedicația sa de a ajunge la o audiență mai largă, dar și consolidează statutul său ca un artist complet, independent și cu un stil antreprenorial inconfundabil. Ceea ce îl diferențiază cu adevărat este faptul că, deși subiectele pe care le abordează în versurile sale nu sunt mainstream, el a apărut în emisiuni live la posturi de radio precum Kiss Fm, Pro Fm și Virgin Radio, unde a primit un imens suport, prezentându-și muzica și pe platformele de media mainstream.\n\nAzteca, un artist de top în scena de Trap/Rap din România, nu numai că a cucerit industria muzicală, dar a stabilit, de asemenea, parteneriate impresionante cu branduri de prestigiu. Colaborările cu nume precum Heineken, Burn Energy Drink, Heinz, Jordan, Emporio Armani, Grid, Inmedio și multe altele, subliniază talentul său multi-fațetat cât si ușurința cu care poate fi marketat. Aceste afilieri cu branduri nu numai că amplifică prezența sa în ochii publicului, dar reflectă și capacitatea sa de a îmbina muzica cu succesul comercial, consolidându-și poziția ca unul dintre cei mai influenți și notorii artiști din istoria României.\n\nDiscografie\n\nAlbume\n\nAlbume de studio\n\nDiscuri EP\n\nFilmografie\n\nPremii și nominalizări\n\nReferințe\n\nLegături externe\n\n \n \n\nCântăreți români\nRomâni cunoscuți sub pseudonimele folosite\nMuzicieni care folosesc pseudonime\nMuzicieni români\nArtiști români\nArtiști români de origine romă\nOameni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Lista țărilor în funcție de ponderea populației care trăiește sub pragul sărăciei?" }, { "from": "assistant", "value": "Lista țărilor în funcție de ponderea populației care trăiește sub pragul sărăciei este o listă a țărilor lumii în funcție de procentul populației care trăiește în sărăcie, conform datelor publicate de Banca Mondială și Our World in Data.\n\n„Sărăcia” este definită ca o condiție economică caracterizată atât prin lipsa banilor, cât și a nevoilor de bază necesare traiului, cum ar fi hrana, apa potabilă, utilitățile și locuința. Există numeroase definiții ale „sărăciei”, având loc dezbateri considerabile asupra celei mai precise definiții a termenului.\n\nLipsa securității veniturilor, a stabilității economice și a predictibilității satisfacerii nevoilor de bază servesc ca indicatori absoluți ai sărăciei. Prin urmare, sărăcia poate fi definită și drept condiția economică a lipsei de mijloace previzibile și stabile de satisfacere a nevoilor de bază ale vieții.\n\nPrimul tabel prezintă o listă a țărilor în funcție de ponderea populației cu un venit mai mic de 2,15 USD (pragul sărăciei extreme), 3,65 USD și 6,85 USD pe zi la prețurile internaționale armonizate cu paritatea puterii de cumpărare (PPC) din 2017. Datele sunt cel mai recente puse la dispoziție de World Bank API.\n\nPe măsură ce diferențele dintre nivelurile prețurilor din întreaga lume evoluează, pragul global de sărăcie trebuie actualizat periodic pentru a reflecta aceste schimbări. Banca Mondială a actualizat pragul global de sărăcie în septembrie 2022. Decizia urmează publicării în 2020 a noilor valori ale parității puterii de cumpărare (PPC) – principalele date utilizate pentru a converti diferite valute într-o unitate comună, comparabilă și pentru a ține cont de diferențele de preț între țări. Noul prag al sărăciei extreme, de 2,15 USD de persoană pe zi, care înlocuiește pragul de sărăcie de 1,90 USD, se bazează pe valorile PPC din 2017. Aceasta înseamnă că oricine trăiește cu mai puțin de 2,15 USD pe zi este considerat a trăi în sărăcie extremă. Aproximativ 648 de milioane de oameni la nivel global se aflau în această situație în 2019\n\nAl doilea tabel prezintă o listă a țărilor în funcție de ponderea populației care trăiește sub pragul național al sărăciei, respectiv pragul de sărăcie considerat adecvat pentru o țară de către autoritățile sale. Estimările naționale se bazează pe estimările subgrupurilor ponderate în funcție de populație din anchetele realizate în gospodării.\n\nDefinițiile pragului sărăciei variază considerabil între țări. De exemplu, țările bogate folosesc în general standarde de sărăcie mai generoase decât cele sărace. Chiar și între țările bogate, standardele diferă foarte mult. Astfel, valorile nu sunt comparabile între țări. Chiar și atunci când țările folosesc aceeași metodă, unele probleme pot rămâne\n\nSunt enumerate doar țările pentru care sunt disponibile date. Datele pentru unele țări, precum Libia și Arabia Saudită, rămân indisponibile. Este de obicei acceptat că peste o treime (33,3%) din populația din Libia și Arabia Saudită trăia în deceniul precedent sub pragul sărăciei.\n\nPonderea populației care trăiește cu mai puțin de 2,15 USD, 3,65 USD și 6,85 USD pe zi \n\nTabelul prezintă procentul din populație (inclusiv non-cetățeni) care trăiește cu mai puțin de 2,15 USD, 3,65 USD și 6,85 USD pe zi, dolari internaționali armonizați cu paritatea puterii de cumpărare (PPC), conform datelor publicate de Banca Mondială și Our World in Data. Tabelul este sortat după codul de țară ISO 3166-1 alpha-3[en].\n\nPonderea populației care trăiește sub pragul național al sărăciei \n\nProcentul populației care trăiește sub pragul național al sărăciei, respectiv pragul de sărăcie considerat adecvat pentru o țară de către autoritățile sale (cu toate acestea, definițiile pragului sărăciei variază considerabil între națiuni). Tabelul este sortat după codul de țară ISO 3166-1 alpha-3[en].\n\nReferințe\n\nVezi și \n Lista țărilor după indicele dezvoltării umane\n Listă de țări în funcție de distribuția venitului\n Lista țărilor în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor\n Lista țărilor în funcție de PIB (PPC)\n Lista țărilor în funcție de PIB-ul (PPC) pe cap de locuitor\n\nPIB\nStatistică aplicată\nBogăție după țară\nSărăcie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Gheorghiță Ștefan." }, { "from": "assistant", "value": "Gheorghiță Ștefan () este un fost luptător român, practicant al luptelor libere, laureat cu medalia de bronz la Jocurile Olimpice din 2008.\n\nCarieră \nSportivul a început să practice luptele la vârsta de 12 ani la CS Rapid București. În Germania a luptat pentru cluburile KSV Ketsch și ASV Mainz din Bundesliga.\n\nÎn anul 2008 a participat la Jocurile Olimpice de la Beijing unde a ocupat inițial locul cinci după ce a pierdut meciul decisiv cu Murad Gaidarov. Dar în 2016 a primit medalia de bronz după ce uzbecul Soslan Tigiev a fost descalificat pentru dopaj.\n\nÎn anii 2010, 2011 și 2012 luptătorul a obținut trei medalii de bronz la Campionatele Europene. La Universiada de la Kazan din 2013 a cucerit medalia de aur.\n\nÎn 2016 s-a căsătorit cu judoka Corina Căprioriu.\n\nNote\n\nLegături externe\n \n \n Gheorghiță Ștefan la International Wrestling Database\n\nNașteri în 1986\nNașteri pe 17 ianuarie\nLuptători olimpici români\nMedaliați olimpici cu bronz români\nLuptători la Jocurile Olimpice de vară din 2008\nMedaliați la Jocurile Olimpice de vară din 2008\nSportivi români în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Pendleton Ward?" }, { "from": "assistant", "value": "Ward Taylor Pendleton Johnston, cunoscut profesional ca Pendleton Ward, () este un animator, scenarist, producător, regizor și actor de voce american care a lucrat pentru Cartoon Network Studios, Frederator Studios și Netflix Animation. A creat serialul Adventure Time, serialul web Bravest Warriors și seria de interviuri animate pentru adulți The Midnight Gospel.\n\nBiografie \nWard a crescut în San Antonio, Texas și locuiește în Los Angeles. Mama lui Bettie (născută în 1947) este artistă.\n\nWard a devenit interesat de animație de la o vârstă fragedă, inspirat de mama sa, care este artistă și a lucrat cu animatori. A început să deseneze flipbook-uri în clasa întâi. A lucrat adesea cu cel mai bun prieten al său, Alec „The Logdog” Coates, la cărți scurte de benzi desenate. A absolvit North East School of the Arts din San Antonio.\n\nWard a participat la CalArts, unde s-a împrietenit cu J. G. Quintel și Alex Hirsch. Mai târziu au lucrat împreună la Minunatele peripeții ale lui Flapjack. Eric Homan, vicepreședintele Frederator Studios, i-a oferit lui Ward un loc de muncă la studiouri după ce a vizionat unul dintre filmele sale la proiecțiile anuale de animație CalArts. Ward este absolvent al programului de animație al școlii.\n\nCarieră \nÎn 2002–2003, Ward a publicat o bandă desenată web intitulată Bueno the Bear. Ulterior, a dat jos benzile desenate pentru că le-a considerat „îngrozitoare”. Cu toate acestea, el păstrează numele de „buenothebear” pentru site-ul său și mâna pe site-uri precum Twitter. Ward a creat un film studențesc intitulat Barrista, cu Bueno the Bear, lansat în 2005 pe Channel Frederator.\n\nWard a continuat să lucreze la animații scurte pentru Random! Cartoons al Frederator, care au fost difuzate pe Nicktoons Network. Acolo a lucrat cu mai multe persoane care i s-au alăturat ulterior în seria Să-nceapă Aventura, inclusiv compozitorul Casey James Basichis, Adam Muto și Niki Yang, dintre care mulți au participat la Institutul de Arte din California alături de Pen. Cele două scurtmetraje ale sale au fost Bravest Warriors și scurtmetrajul animat Să-nceapă Aventura. Scurtmetrajul Să-nceapă Aventura a fost realizat în 2006 și a devenit un fenomen pe internet în 2007, cu peste un milion de vizualizări până în noiembrie al acelui an. Ward a prezentat inițial Să-nceapă Aventura celor de la Nickelodeon, dar a fost respins. De asemenea, a durat ceva timp până când Cartoon Network a decis să-l aleagă.\n\nÎn 2007, Ward a fost angajat să lucreze la primul sezon al filmului Minunatele peripeții ale lui Flapjack de la Cartoon Network, ca scriitor și storyboard artist. Creat de Thurop Van Orman, Flapjack a fost un serial bazat pe storyboard, care le-a permis storyboard-ărilor să scrie toate dialogurile și să deseneze toată acțiunea pe baza unui contur care le-a fost atribuit. Artiștii au lucrat fiecare în perechi, iar în timpul lui la Flapjack, Ward a fost asociat cu Mike Roth (care a devenit producătorul supervizor al Un show obișnuit) și mai târziu cu Alex Hirsch, care de atunci a creat serialul Ciudățeni și a dezvoltat Viața în acvariu pentru Disney Channel. Pen merită experiența sa cu Flapjack și lucrului în filozofiea „fabricii de distracție” a lui Orman a avut un impact semnificativ asupra propriului său proces de scriere.\n\nÎn 2012, Frederator Studios a dezvoltat Bravest Warriors și l-a transformat într-o serie web pentru relansarea Cartoon Hangover, totuși Ward are o implicare minoră în serie. Fostul designer principal al Adventure Time, Phil Rynda, a lucrat la reproiectarea personajelor din serial. Seria a avut premiera în toamna anului 2012 pe canalul de YouTube al Cartoon Hangover, alături de o serie de benzi desenate cu același nume creată de Boom! Studios.\n\nWard a lansat o animație scurtă în sprijinul LA Game Space în luna noiembrie, un proiect care intenționează să construiască un spațiu de expoziție axat pe jocuri în Los Angeles. Ward a anunțat dezvoltarea unui joc scurt cu Bennett Foddy, intitulat Check Please, intenționat să facă parte din Experimental Game Pack 01, pe care organizația l-a lansat în 2013.\n\nCândva în timpul celui de-al cincilea sezon al Să-nceapă Aventura, Ward a renunțat brusc la funcția de showrunner, explicând că îi afectează negativ „calitatea vieții”. În ediția din 2 octombrie 2014 a revistei Rolling Stone, Ward a declarat „Am renunțat pentru că mă înnebunea”. Cu toate acestea, el a continuat să lucreze ca unul dintre scriitorii și artiștii de storyboard ai serialului până la sfârșitul sezonului șase și a servit în continuare ca producător executiv până la finalul seriei. Într-un interviu cu Indiewire înainte de debutul sezonului șapte, scriitorul principal Kent Osborne a remarcat că Ward a încetat să scrie schițări ale episoadelor la începutul sezonului 7, dar le-a analizat și a oferit informații.\n\nÎn 2019, Card of Darkness, un joc exclusiv Apple Arcade, a fost lansat, Ward fiind director artistic.\n\nPe 16 martie 2020, a fost lansat un trailer pentru un serial de animație pentru adulți original Netflix, The Midnight Gospel, co-creată de Ward și Duncan Trussell. Intriga spune: „Clancy este un turnator spațial care folosește un simulator multivers pentru a intervieva ființe care trăiesc în alte lumi.” Opt episoade ale serialului au fost lansate pe Netflix pe 20 aprilie 2020.\n\nÎn 2021, Ward a fost creditat cu mulțumiri speciale în jocul video Psychonauts 2, dezvoltat de Double Fine. Se presupune că Ward a creat un animatic care și-a exprimat interesul ca deschiderea jocului să fie despre o Raz însărcinată, acest lucru poate fi văzut în joc la nivelul „Hollis’ Hot Streak”, unde jucătorii sunt obligați să arunce cu un pix într-un semn pe care scrie. „Ward”.\n\nLa ceremonia inaugurală a Premiilor Emmy pentru Copii și Familie, care a avut loc în 2022, Ward și colegii au primit un Emmy pentru „Regia remarcabilă pentru un program animat” (alături de Ako Castuera, Luis Grane, Elizabeth Ito și Bob Logan) pentru munca lor în „City of Ghosts”.\n\nFilmografie\n\nSeriale de televiziune\n\nSeriale web\n\nScurtmetraje\n\nActorie vocală\n\nInfluențe \nWard a declarat anterior că prietenii săi, mulți dintre ei care lucrează alături la Adventure Time, sunt cele mai mari influențe de desen și animație ale sale. Într-un alt interviu, el a explicat că a fost influențat de seriale precum Ren și Stimpy, Beavis and Butt-Head și Familia Simpson. Mai târziu, el va fi couch gag singer în episodul „Monty Burns’ Fleeing Circus” din sezonul 28.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Pendleton Ward pe IMDb\n Art of the Title discussion with Ward about Adventure Time's titles\n\nNașteri în 1982\nScriitori\nAmericani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Ideal principal?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, în special în , un ideal principal este un ideal într-un inel care este generat de un singur element din prin înmulțire cu fiecare element din Termenul are și un alt sens, similar, în , unde se referă la un într-o generat de un singur element adică mulțimea tuturor elementelor mai mici sau egale cu din \n\nRestul acestui articol abordează noțiunea referitoare la inele.\n\nDefiniții \n Un ideal principal stâng din este o submulțime din dată de pentru un element \n Un ideal principal drept din este o submulțime din dată de pentru un element \n Un ideal principal bilateral din este o submulțime din dată de pentru un element și anume, mulțimea tuturor sumelor finite de elemente de forma \n\nAceastă definiție pentru idealul principal bilateral poate părea mai complicată decât celelalte. Este necesar și ca idealul să rămână închis pentru adunare.\n\nDacă este un inel comutativ cu element neutru, atunci cele trei noțiuni de mai sus sunt una și aceeași. În acest caz se obișnuiește să se scrie idealul generat de drept sau\n\nExemple de ideale care nu sunt principale \nNu toate idealele sunt principale. De exemplu fie inelul comutativ al tuturor polinoamelor cu două variabile și cu coeficienți complecși. Idealul generat de și care constă din toate polinoamele din care au zero pentru termenul constant, nu este principal. Pentru a arăta acest lucru, se presupune că a fost un generator pentru Atunci și ar fi ambele divizibile cu ceea ce este imposibil decât dacă este o constantă diferită de zero. Dar zero este singura constantă în , așa apare o .\n\nÎn inelul numerele în care sunt pare formează un ideal care nu este principal. Acest ideal formează în planul complex o latice hexagonală regulată. Fie și Aceste numere sunt elemente ale acestui ideal cu aceeași normă (doi), dar pentru că singurele unități din inel sunt și nu sunt asociate.\n\nDefiniții înrudite \nUn inel în care orice ideal este unul principal se numește principal. Orice inel principal este un inel factorial; demonstrația obișnuită a descompunerii unice a întregilor (teorema fundamentală a aritmeticii) este valabilă în orice inel factorial.\n\nExemple de ideale principale \nIdealele principalele din sunt de forma De fapt, este un ideal principal, care poate fi prezentat după cum urmează. Se presupune că unde și fie surjective Deoarece este finit, pentru suficient de mare există Astfel, care implică că este întotdeauna generat finit. Deoarece idealul generat de orice numere întregi și este exact prin inducție asupra numărului de generatori rezultă că este principal.\n\nTotuși, toate inelele au ideale principale, și anume orice ideal generat de exact un element. De exemplu, idealul este un ideal principal al și este un ideal principal al lui De fapt, și sunt idealele principale ale oricărui inel\n\nProprietăți \nOrice este un inel principal. Algoritmul folosit pentru a calcula cel mai mare divizor comun poate fi folosit pentru a găsi un generator al oricărui ideal.\nMai general, oricare două ideale principale dintr-un inel comutativ au un cel mai mare divizor comun în sensul înmulțirii idealelor.\nÎn inelele principale aceasta ne permite să calculăm cei mai mari divizori comuni ai elementelor inelului, până la înmulțirea cu o . Se definește ca fiind orice generator al idealului \n\nPentru un și un ideal care nu este principal al se poate pune întrebarea dacă există extensia a astfel încât idealul lui generat de este principal (spus mai vag, devine principal în ). Această întrebare a apărut în legătură cu studiul inelelor de numere întregi algebrice (care sunt exemple de domenii Dedekind) în teoria numerelor și a condus la dezvoltarea de către Teiji Takagi, Emil Artin, David Hilbert și mulți alții.\n\nTeorema idealului principal a teoriei corpurilor de clase afirmă că orice inel de întregi (adică inelul numerelor întregi al unui ) este conținut într-un inel de întregi mai mare care are proprietatea că orice ideal al lui devine un ideal principal al lui În această teoremă se poate lua ca fiind inelul de numere întregi al corpului de clase Hilbert al ; adică extensia abeliană neramificată maximă (adică, extensia Galois a cărei este abelian) a corpului fracțiilor lui iar acest lucru este determinat în mod unic de către \n\nTeorema idealului principal a lui Krull afirmă că dacă este un și este un ideal principal, propriu, al lui , atunci are înălțimea de cel mult unu.\n\nNote\n\nBibliografie \n \n\nIdeale\nAlgebră comutativă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Așezământul de organizare administrativă a Basarabiei din 29 aprilie 1818?" }, { "from": "assistant", "value": "Așezământul de organizare administrativă a Basarabiei din 29 aprilie 1818, cunoscut și ca Așezământul obrazovaniei oblastiei Basarabiei, (în ) a fost un regulament administrativ destinat pentru uzul administrației publice din Basarabia, instalată de autoritățile țariste după intrarea Moldovei Orientale în stăpânirea Imperiului Rus, la 1812\n\nPromulgat de țarul Alexandru I la Chișinău în anul 1818, a fost înlocuit de Așezămîntul pentru ocârmuirea oblastiei Basarabiei, promulgat tot de de țarul Alexandru I la 29 februarie 1828.\n\nReferințe\n\nBibliografie\n Cornea, Sergiu; Organizarea administrativă a Basarabiei (1812-1917): Manual universitar; Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul; Cahul; 2023; ISBN: 978-9975-88-101-2\n\n1818\nAnii 1810 în legislație\nGubernia Basarabia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Așezământul pentru ocârmuirea oblastiei Basarabiei din 29 februarie 1828?" }, { "from": "assistant", "value": "Așezământul pentru ocârmuirea oblastiei Basarabiei din 29 februarie 1828 (în ) a fost un regulament administrativ destinat pentru uzul administrației publice din Basarabia, instalată de autoritățile țariste în contextul intrării Moldovei Orientale în stăpânirea Imperiului Rus. Promulgat de țarul Alexandru I în anul 1828, acesta a înlocuit precedentul Așezământ de organizare administrativă a Basarabiei din 29 aprilie 1818 țarist.\n\nReferințe\n\nBibliografie\n Cornea, Sergiu; Organizarea administrativă a Basarabiei (1812-1917): Manual universitar; Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul; Cahul; 2023; ISBN: 978-9975-88-101-2\n\n1828\nAnii 1820 în legislație\nGubernia Basarabia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Conștientizare?" }, { "from": "assistant", "value": "Conștientizarea este un concept larg, dificil de definit în mod unic, deoarece este raportată la ființa umană, care constituie o entitate complexă. În filosofie și psihologie, conștientizarea este un concept despre cunoaștere, percepere și a fi conștient asupra evenimentelor. Altă definiție o prezintă ca o stare în care un subiect este conștient de o anumită informație, pentru a o folosi în direcția unui domeniu larg de acțiuni comportamentale.\n\nAspecte ale conștientizării\nLiteratura științifică asupra conștientizării poate fi organizată în jurul a trei concepte esențiale: a) conștientizarea cognitivă care corespunde înțelegerii exacte și profunde a unui individ asupra percepției și gândirii propriei persoane; b) a doua perspectivă susține că conștientizarea este pe mai multe niveluri, considerând atât conștientul cât și inconștientul, cu o etapă finală a conștientizărfii, care rezultă din procesarea individuală a tot ceea ce se întâmplă în corpul și mintea cuiva; c) al treilea concept consideră conștientizarea cu privire la recunoașterea sentimentelor altora.\n\nConștientizare de sine\nÎn filosofia sinelui, conștientizarea de sine este experiența propriei personalități sau individualități. Teoria sistemelor, modernă, care oferă considerații asupra modului în care funcționează lumea, prin acceptarea ideii că toate sistemele urmează reguli sistemice, abordează conțtientizarea de sine în cadrul înțelegerii modului în care funcționează marile sisteme complexe existente. Teoria modernă a sistemelor susține că ființele omenești, ca sisteme vii, nu numai că conștientizează mediul lor, dar și posedă conștientizarea de sine, în particular prin capabilitatea de logică și curiozitate.\n\nDeoarece conștientizarea oferă subiecte din care se dezvoltă idei subiective asupra propriei experiențe, se spune că suntem conștienți de propria stare de conștientizare.\n\nConștientizarea „ascunsă”\nConștientizarea „ascunsă” (în engleză: covert awareness) este o cunoaștere a ceva, fără a fi conștient de acest fapt. Termenul „ascuns” înseamnă în contextul de față ceea ce nu este arătat în mod deschis, este „acoperit” (de exemplu, o operație militară acoperită). Se constată că pacienții care sunt clinic în stare vegetativă (nu prezintă o conștientizare a mediului înconjurător) nu posedă conștientizare, dar sunt totuși capabili să dezvăluie o conștientizare „ascunsă”, evidențiată prin imagistică cu rezonanță magnetică funcțională. Prezența conștientizării este, în acest caz, măsurată clinic, prin capabilitatea persoanei de a urma comenzi, fie verbal fie comportamental.\n\nNote\n\nCunoaștere\nEpistemologie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Nemzeti Bajnokság III 1942–1943?" }, { "from": "assistant", "value": "Nemzeti Bajnokság III 1942–1943 sau liga a treia maghiară sezonul 1942–1943, a fost al 29-lea sezon desfășurat în această competiție.\n\nIstoric și format \n\nLiga a treia a fost formată din 8 serii: \n Alföld, \n Buda\n Duna-Tisa, \n Transdanubia, \n Matra\n Tisa de Sus\nHarghita Sud și \nHarghita Nord. \n\nDoar în Tisa de Sus, Harghita Sud și Harghita Nord au evoluat echipe românești.\n\nSeria Tisa de Sus \nEchipele participante au fost din 4 orașe: \n\n Baia Mare: AS Noroc Bun, AS Petroșeni, AS II, \n Baia Sprie: CA Trezoreria\n Carei: CA, \n Craihaza: CFM\n Hust: AS Levente\n Mátészalka: CG\n Satu Mare: Stăruința, CFM\n\nBaia Mare și Satu Mare au avut mai mult de o echipă. \n\t\n(C) Campioana a fost ASL Muncaci.\n(P) ASL Muncaci a promovat în NBII (liga a doua maghiară).\n\nSurse:\n\n\"Sportul Național\"/\"Nemzeti Sport\" din 1943.07.20.\n\nSeria Harghita - Grupa Sud \nEchipele participante au fost din 5 localități: \nComandău: AS\nMiercurea Ciuc: AG\nOdorheiu Secuiesc: AG Hargita, Ciaba \nSfântu Gheorghe: Textila, AS Corvinul\nTârgu Secuiesc: AS Gábor Áron\n\nOdorheiu Secuiesc și Sfântu Gheorghe au avut mai mult de o echipă.\n\n(C) Campioana a fost Hargita Odorheiu Secuiesc.\n* S-a retras.\n\nSurse:\n\"Sportul Național\"/\"Nemzeti Sport\" 1943.05.25\n\nSeria Harghita - Grupa Nord \nEchipele participante au fost din 4 orașe: Târgu Mureș, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni și Reghin. Doar Târgu Mureș a avut mai mult de o echipă.\n\n(C) Campioana Atilla Târgu Mureș a promovat în NB II 1943-44(Liga a 2-a maghiară 1943-44)\n* S-a retras.\n\nSurse:\n\"Sportul Național\"/\"Nemzeti Sport\" 1943.05.25\n\nVezi și\nPrima ligă maghiară\nLiga a 2-a maghiară\n Prima ligă maghiară 1941–42\n Liga a 2-a Maghiară 1941–42\n\nReferințe \n\nLigi naționale de fotbal din Europa\nFotbal în Ungaria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărLista țărilor după suprafața terenurilor irigate?" }, { "from": "assistant", "value": "Lista țărilor după suprafața terenurilor irigate este o listă a țărilor și teritoriilor lumii în funcție de suprafața totală irigată, bazată pe datele publicate de Agenția Centrală de Informații (Central Intelligence Agency - CIA) în anuarul The World Factbook. În 2020, cele două țări cu cea mai mare suprafață de teren irigat sunt India și China, care reprezentau 22,06%, respectiv 21,33% din suprafața de teren irigat la nivel mondial. În tabel, sortarea este în ordine alfabetică.\n\nNotă:\n\nReferințe \n\nAgricultură\nAgricultură după țară\nGeografie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Tren de agitație?" }, { "from": "assistant", "value": "Un tren de agitație/propagandă (în ) a fost o locomotivă cu vagoane auxiliare speciale, echipată în scopuri de propagandă de către guvernul bolșevic al Rusiei Sovietice în timpul Războiului Civil Rus, al comunismului de război și al Noii Politici Economice. Vopsite în culori vii și având la bord o tipografie, un birou de reclamații guvernamentale, o bibliotecă cu cărți, broșuri și pliante politice tipărite și un cinematograf mobil, trenurile de agitație au călătorit pe șinele din Rusia Europeană, Siberia și Ucraina în încercarea de prezentare a valorile și programul noului guvern revoluționar unei populații rurale dispersate și izolate.\n\nTrenurile de agitație și-au început activitatea în august 1918 împreună cu omologii lor apropiați, tramvaiul de agitație (în ), punctul de agitație din stațiile de cale ferată sau instituțiile publice (în ) și vaporul de agitație (în ), și au continuat să fie utilizate în măsură mai limitată pe tot parcursul deceniului al treilea. Conceptul trenului de agitație a fost reînviat în anii celui de-al Doilea Război Mondial ca un mecanism de răspândire directă a informațiilor într-o perioadă în care mijloacele obișnuite de comunicare și structurile de control guvernamental dintre centru și periferie se clătinaseră.\n\nIstoric\n\nContextul general\nÎn timpul Războiului Civil Rus din 1918-1922, operațiunile militare de-a lungul vastei frontiere a Rusiei au avut tendința de a urma rețeaua rară de linii de cale ferată care se întindea în toată țara. Linia frontului între Armata Roșie a guvernului bolșevic revoluționar și cele ale așa-numitei Mișcări Albe a forțelor contrarevoluționare se deplasa înainte și înapoi, orașele și districtele trecând de la controlul unui grup la celălalt. Pătrunderea noilor instituții și funcționari guvernamentali bolșevici în afara marilor zone metropolitane a fost extrem de redusă.\n\nÎncă de la începutul războiului civil, trenurile fuseseră folosite pentru trimiterea pe front a propagandiștilor și a materialelor de propagandă tipărite, pentru consolidare sprijinului pentru regimul revoluționar în rândul voluntarilor și recruților din Armata Roșie. Șeful Armatei Roșii, Lev Troțki, a mers atât de departe, încât și-a amenajat cartierul general permanent la bordul unui vagon de tren, pentru ca să-și permită lui și statului major să se deplaseze cu ușurință de la un focar militar la altul.\n\nÎnființarea\nÎn vara anului 1918, Secția Militară a Comitetului Executiv al Congresul Sovietelor din toată Rusia a hotărât să extindă rolul trenurilor dincolo de cel de distribuire ocazională a pliantelor, înființând trenul de agitație (aghitpoezd) V.I. Lenin pentru scopul dedicat al agitației și propagandei (agitprop) . Trenul a fost folosit pentru prima dată pe frontul de pe Volga la 13 august 1918<ref name=Smele248> Smele, The \"Russian\" Civil Wars, 1916–1926, p. 248. </ref>.\n\nRegimul a folosit, de asemenea, „trenul de agitație” (aghittramvai) ca dispozitiv de adunare a mulțimii pentru spectacole dramatice în aer liber în mediul urban începând din 1918< .\n\nEvoluția\nRezultatul inițial al activității trenului V.I. Lenin a fost considerat de guvernul bolșevic ca fiind atât de reușit încât s-a ordonat imediat crearea a încă cinci trenuri de agitație. Această nouă rețea de trenuri de agitație a fost pusă sub conducerea unei comisii speciale înființate în acest scop în ianuarie 1919.\n\nPe lângă utilizarea lor evidentă ca instrument de răspândire a informațiilor și ideilor favorabile regimului revoluționar, trenurile de agitație au servit drept mecanism pentru ca anumiți lideri sovietici să obțină informații la sursă despre situația din țară din afara centrelor urbane.. Printre cei care au participat la activitățile trenului de agitație Revoluția din Octombrie s-au numărat, în diferite momente, Comisarul Poporului pentru Justiție D. K. Kurski, Comisarul Poporului pentru Sănătate N. A. Semașko, Comisarul Poporului pentru Interne G. I. Petrovski, și Comisarul Poporului pentru educație Anatoli Lunacearski.\n\nTrenurile de agitație au atras, de asemenea, participarea directă a liderilor politici bolșevici. Cel mai cunoscut dintre trenurile de agitație, Revoluția din Octombrie, l-a numărat printre membrii săi pe Mihail Kalinin, care a participat în calitate de comisar politic. Kalinin a petrecut cea mai mare parte a anilor războiului civil călătorind pe calea ferată – trenul a făcut o duzină de călătorii numai în 1919, fiecare dintre ele având o durată medie de aproximativ trei săptămâni. Pe tot parcursul anului, trenul a urmărit frontul militar în mișcare, într-un efort de ridicare a moralul soldaților Armatei Roșii implicați în ostilități și de creștere a sprijinului pentru revoluție în orașele și satele situate chiar în spatele liniilor de luptă.\n\nKalinin își sublinia propriul trecut țărănesc atunci când vorbea în fața publicului din mediul rural, convocând adunări sătești și întrebând despre sumele plățile pentru rechiziții și despre redistribuirea pământurilor – chestiuni sensibile care îi preocupau foarte mult pe țăranii săraci. Aspectele mai controversate ale politicii sovietice, cum ar fi restricțiile asupra comerțul cu cereale, au fost plasate în contextul scopului lor final, acela de aducere de beneficii tuturor, și au fost făcute apeluri înflăcărate către țărănime pentru donarea voluntară de alimente pentru populația înfometată de la orașe .\n\nStatisticile oficiale sovietice – probabil exagerate într-o oarecare măsură – indicau că, în cursul anilor 1919 și 1920, trenurile de agitație, vapoarele de agitație și activiștii pe bicicletă au vizitat 4.000 de birouri și fabrici, au organizat 1.891 de întâlniri, au ținut peste 1.000 de conferințe și au distribuit aproximativ 1,5 milioane de broșuri și ziare. Aceleași statistici au pretins că la prezentările cinematografice ale trenurilor și vapoarelor de agitație din acești ani au participat peste 2 milioane de oameni.\n\nStructura și scopul \nTrenurile de agitație erau formate de obicei din 16 până la 18 vagoane. Vagoanele erau viu colorate, pictate cu sloganuri sau imagini de propagandă și decorate cu steaguri. Artiști bolșevici de frunte precum Vladimir Maiakovski (1893-1930), El Lissitzky (1890-1941) și Kazimir Malevici (1878-1935) au fost însărcinați să picteze exteriorul vagoanelor, iar lucrările lor au fost îndrăznețe și memorabile, deși uneori criticate ca fiind prea abstracte pentru un public rural slab educat și în mare parte incult.\n\nFiecare vagon conținea o selecție de broșuri politice, afișe și ziare pentru distribuire, precum și o mică bibliotecă. Trenurile includeau, de asemenea, o cameră obscură mobilă pentru developarea fotografiilor. Un element cheie al trenurilor a fost un vagon special-cinematograf, în care au fost proiectate filme mute cu subiect politic. Acest lucru a reprezentat pentru mulți țărani prima lor experiență cu filmul și s-a dovedit foarte util pentru a ajunge la un public în mare parte analfabet și uneori nevorbitor de rusă cu mesaje simple despre noul guvern revoluționarTaylor, A Medium for the Masses: Agitation in the Soviet Civil War, pp. 562–574. În primul an de funcționare, trenul de agitație Revoluția din Octombrie a efectuat 430 de proiecții gratuite de filme, ajungând la un public estimat la sute de mii de persoane\n\nVaporul de propagandă Steaua roșie\nPlecând de la succesul programului de trenuri de agitație, în 1919, același principiu a fost aplicat unui vapor, nava cu abur Krasnaia zvesda (Steaua Roșie).. Această navă a petrecut câteva luni în 1919 și vara anului 1920 navigând în aval și în amonte fluviului Volga, acostând frecvent și permițând îmbarcarea vizitatorilor. Steaua roșie a prezentat peste 400 de spectacole de filme în timpul celor doi ani de activitate, ajungând la peste jumătate de milion de spectatori.\n\nCa și în cazul trenurilor de agitație, vasul „Steaua Roșie” a avut la bord printre cei mai activi participanți ai săi lideri de la cele mai înalte niveluri ale Partidul Comunist Rus, inclusiv Veaceslav Molotov în calitate de comisar politic și soția lui Lenin]], Nadejda Krupskaia, un oficial de rang înalt în Comisariatul Poporului pentru Educație. Krupskaya și-a amintit că Lenin „era dornic să plece el însuși, dar nu și-a putut părăsi munca nici măcar pentru o clipă”. \n\n Încetarea activității și moștenirea \nÎn anii celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul sovietic a reînviat utilizarea trenurilor de agitație pentru consolidarea sprijinul pentru autoritățile centrale în rândul soldaților în timpul ofensivei fasciste.\n\nLista trenurilor de agitație \n Krasnîi kazak (Cazacul roșu)\n Krasnîi vostok (Răsăritul roșu)\n Sovetskii kavkaz (Caucazul sovietic)\n Oktiabrskaia revoliuțiia (Revoluția din Octombrie)\n V.I. Lenin''\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLectură suplimentară\n\nVezi și \n Agitprop\n Cinematografia sovietică\n Trenul Libertății, un tren american cu scop similar\n\nLegături externe \n Adelheid Heftberger, Trenurile de agitație sovietice din colecția Vertov a Muzeului de Film Austriac www.incite-online.net/\n Dziga Vertov, Agitprop Train. (1921). — Reportaj într-un film mut, secvența care prezintă trenul de agitație începe la minutul (2:26).\n\nCultura Uniunii Sovietice\nArta în Uniunea Sovietică\nRăzboiul Civil Rus\nPropaganda Uniunii Sovietice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre William M. Branham?" }, { "from": "assistant", "value": "William Marrion Branham () a fost un pastor creștin american și vindecător prin credință care a inițiat renașterea vindecărilor miraculoase din Statele Unite ale Americii de după cel de-Al Doilea Război Mondial și a pretins că este un profet uns de Sfântul Ilie, care a venit ca înaintemergător al celei de-A Doua Veniri a lui Hristos; unii dintre adepții săi au fost etichetați ca având un „cult al apocalipsei”. El este desemnat „un arhitect principal al gândirii restauraționiste” pentru carismatici de către unii istorici creștini, și a fost numit „lider în cel de-al doilea val al penticostalismului”. El a avut o influență de durată asupra evangelismului televizat și al mișcării carismatice moderne, iar „prezența sa scenică rămâne o legendă fără egal în istoria mișcării carismatice”. În vremurile în care au avut loc, întâlnirile sale interconfesionale erau cele mai mari adunări religioase ținute vreodată în unele orașe americane. Branham a fost primul preot american al exorcismelor care a făcut campanie cu succes în Europa; slujirea sa a ajuns la publicul global cu campanii majore desfășurate în America de Nord, Europa, Africa și India.\n\nBranham a susținut că a primit o vizită îngerească pe 7 mai 1946, ducându-și slujirea la nivel mondial și lansându-și cariera de propovăduire la mijlocul anului 1946. Faima lui s-a răspândit rapid, pe măsură ce mulțimile au fost atrase de poveștile sale despre vizitele angelice și rapoartele despre miracole petrecute la adunările sale. Slujirea lui a dus la apariția a mai multor rivali și a pus în mișcare renașterea tendinței mai ample a vindecărilor miraculoase care a devenit mai târziu mișcarea carismatică modernă. La apogeul popularității sale în anii 1950, Branham a fost adorat pe scară largă și „lumea neopenticostală a crezut că Branham este un profet pentru generația lor”. Din 1955, campania și popularitatea lui Branham au început să scadă pe măsură ce bisericile penticostale au început să-și retragă sprijinul din campaniile de vindecare, în primul rând din motive financiare. În 1960, Branham a trecut la o etapă de predare.\n\nSpre deosebire de contemporanii săi, care au urmat învățăturile doctrinare care sunt cunoscute sub numele de tradiția Evangheliei complete, Branham a dezvoltat o teologie alternativă care a fost în primul rând un amestec de doctrine calviniste și arminiene, s-a concentrat puternic pe dispensaționalism și a avut opinii escatologice unice. Deși a acceptat pe scară largă doctrina restaurării, pe care a adoptat-o în timpul epocii renașterii vindecărilor, învățăturile sale divergente de după această etapă au fost considerate din ce în ce mai controversate de contemporanii săi carismatici și penticostali, care ulterior au dezavuat multe dintre doctrine drept „nebunie revelatorie”. Învățăturile sale (rasiale despre sămânța de șarpe și credința sa că apartenența la o denominație creștină era legată de semnul fiarei) i-au înstrăinat pe mulți dintre foștii săi susținători. Cei mai apropiați adepți ai săi, totuși, au acceptat predicile sale ca fiind scripturi orale și se referă la învățăturile sale drept Mesajul. În ciuda obiecțiilor lui Branham, unii adepți ai învățăturilor sale l-au plasat în centrul unui cult al personalității în ultimii săi ani. Branham a susținut că a convertit peste un milion de oameni în timpul carierei sale. Învățăturile sale continuă să fie promovate de Asociația Evanghelistică William Branham, care a raportat că aproximativ 2 milioane de oameni au primit materialele sale în 2018. Branham a murit în urma unui accident de mașină în 1965.\n\nDe-a lungul timpului, cu ocazia vindecărilor sale miraculoase, Branham a fost acuzat că a comis fraudă de către reporterii de știri de investigație, colegii slujitori, bisericile gazdă și agențiile guvernamentale. Numeroase persoane declarate vindecate au murit la scurt timp după aceea, iar anchetatorii au descoperit dovezi care sugerează că ar fi putut fi înscenate miracole și s-a descoperit că Branham a înflorit și falsificat în mod semnificativ numeroasele povești pe care le-a prezentat publicului său ca fapte reale. Branham s-a confruntat cu probleme legale ca urmare a practicilor sale. Guvernele Africii de Sud și Norvegiei au intervenit pentru a opri campaniile sale de vindecare în țările lor. În Statele Unite, Branham a fost acuzat de evaziune fiscală, pentru că nu a dat socoteală pentru donațiile primite prin intermediul parohiei sale; recunoscându-și răspunderea, a soluționat cazul în afara instanței. Presa de știri l-a legat pe Branham de mai multe figuri notorii. Branham a fost botezat și hirotonit ca pastor de către Roy Davis, Grand Wizard național (lider) al Ku Klux Klan; cei doi bărbați au menținut o prietenie pe tot parcursul vieții. Branham a ajutat la lansarea și popularizarea slujirii lui Jim Jones. Paul Schäfer, Robert Martin Gumbura, Leo Mercer, cultul Malindi și alți adepți ai învățăturilor lui William Branham au apărut în mod frecvent la știri din cauza infracțiunilor grave pe care le-au comis. Adepții învățăturilor lui Branham din Colonia Dignidad au fost portretizați în filmul Colonia din 2015.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLectură suplimentară\n\nScrieri hagiografice\n\nLegături externe \n \n \n Evangelical Times: 'William Branham', de Eryl Davies\n\nNașteri în 1909\nDecese în 1965\nProfeți\nConvertiți la creștinism\nVizionari angelici" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Exametru?" }, { "from": "assistant", "value": "Exametrul (simbol în SI: ) este o unitate de lungime în sistemul metric egală cu 1018 metri. Pentru a ajuta la compararea diferitelor distanțe, această secțiune listează lungimi între 1018 m (1 Em sau 105,7 ani-lumină) și 1019 m (10 Em sau 1.057 de ani-lumină).\n 1.2 Em – 129 de ani lumină – Diametrul lui Messier 13 (un roi globular tipic)\n 1,6 Em – 172 ± 12,5 ani-lumină – Diametrul Omega Centauri (unul dintre cele mai mari roiuri globulare cunoscute, care conține probabil peste un milion de stele) \n 3,08568 Em – 326,1 ani-lumină – 1 hectoparsec\n 3.1 Em – 310 ani-lumină – Distanța până la steaua Canopus conform misiunii Hipparcos \n 5.7 Em – 600 ani-lumină – Diametrul Nebuloasei Tarantulei\n 6.1 Em – 640 de ani-lumină – Distanța până la Betelgeuse conform Hipparcos\n 6.2 Em – 650 de ani-lumină – Distanța până la Nebuloasa Helix, situată în constelația Vărsător\n 7.3 Em – 730 de ani-lumină – Distanța până la steaua Rigel conform Hipparcos\n\n10 exametri \nPentru a ajuta la compararea diferitelor ordine de mărime, această secțiune listează distanțele care încep de la 10 Em (1019 m sau 1.100 de ani-lumină):\n 10,6 Em – 1.120 de ani-lumină – Distanța până la WASP-96b\n 13 Em – 1.300 de ani-lumină – Distanța până la Nebuloasa Orion\n 14 Em – 1.500 de ani-lumină – Grosimea aproximativă a planului galaxiei Calea Lactee în regiunea Soarelui\n 14,2 Em – 1.520 de ani-lumină – Diametrul NGC 604\n 30,8 Em – 3.261,6 ani-lumină – 1 kiloparsec\n 31 Em – 3.200 de ani-lumină – Distanța până la steaua Deneb conform misiunii științifice Hipparcos\n 46 Em – 4.900 de ani-lumină – Distanța până la OGLE-TR-56, prima exoplanetă descoperită folosind metoda tranzitului\n 47 Em – 5.000 de ani-lumină – Distanța până la nebuloasa Bumerang, cel mai rece loc din Univers în mod natural cunoscut (temperatura 1 K)\n 53 Em – 5.600 de ani-lumină – Distanța până la roiul globular M4 și exoplaneta PSR B1620-26 b aflată în interiorul acestuia\n 61 Em – 6.500 de ani-lumină – Distanța până la brațul spiralat Perseus (braț spiralat din galaxia Calea Lactee)\n 71 Em – 7.500 de ani-lumină – Distanța până la Eta Carinae\n\n100 de exametri \nPentru a ajuta la compararea diferitelor ordine de mărime, această secțiune listează distanțele care încep de la 100 Em (1020 m sau 11.000 de ani-lumină):\n 150 Em – 16.000 de ani-lumină – Diametrul Micului Nor Magellanic, o galaxie pitică care orbitează Calea Lactee\n 200 Em – 21.500 de ani-lumină – Distanța până la OGLE-2005-BLG-390Lb, cea mai îndepărtată și cea mai similară cu Pământul planetă cunoscută\n 240 Em – 25.000 de ani-lumină – Distanța până la galaxia pitică Canis Major\n 260 Em – 28.000 de ani-lumină – Distanța până la centrul galaxiei\n 400 Em – 48.000 de ani-lumină – Diametrul galaxiei Artificiilor\n 830 Em – 88.000 de ani-lumină – Distanța până la galaxia eliptică pitică a Săgetătorului\n\nNote \n\nUnități de lungime" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Doom II?" }, { "from": "assistant", "value": "Doom II: Hell on Earth, numit și doar Doom II, este un joc first-person shooter științifico-fantastic cu elemente de joc de groază dezvoltat de Id Software și lansat în 1994. Este o continuare a jocului Doom, publicat cu un an în urmă.\n\nDoom II este asemănător cu primul joc, având aceleași grafice 3D cu sprite-uri 2D pentru inamici și obiecte. Spre deosebire de Doom, al doilea joc nu este împărțit în episoade, ci conține 32 de niveluri continue. Două niveluri sunt secrete. Doom II conține o armă nouă (super shotgun) și o serie de monștri noi.\n\nRecepția jocului a fost foarte pozitivă, criticii lăudând faptul că Doom II a cultivat aspectele bune ale jocului original. Jocul a vândut peste 1.8 milioane de copii și a câștigat peste 74 de milioane de dolari în venituri numai în Statele Unite.\n\nExpansiuni\nPe baza Doom II au fost create TNT: Evilution și The Plutonia Experiment, care au fost anterior cunoscute împreună ca \"Final Doom\". Fiecare dintre ele are 32 de niveluri, după modelul Doom II. Acestea nu au fost realizate de Id Software, TNT Evilution fiind dezvoltat de Team TNT iar Plutonia de Frații Casali.\n\nNote\n\nDoom\nShootere first-person\nJocuri video din 1994" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Livia Leonte." }, { "from": "assistant", "value": "Livia Leonte, cunoscută și sub numele de Livia Tieanu, () este o fostă canotoare română.\n\nCarieră \nSportiva a fost legitimată la Olimpia și Dinamo București și a obținut opt titluri naționale. În anii 1985 și 1986 a obținut locul al treilea la Campionatele Mondiale în proba de 8+1. La Campionatul Mondial de la Copenhaga din 1987 a cucerit medalia de aur.\n\nÎn anul 1988 a participat la Jocurile Olimpice de la Seul. A fost componentă a \nechipei de 8+1, câștigând seria și calificându-se direct în finală. Livia Leonte nu a participat în finală, dar a primit medalia de argint. Anul următor, sportiva a câștigat două medalii la Campionatele Mondiale de la Bled, aurul în proba de 8+1 rame și bronzul în proba de 4 rame.\n\nLivia Leonte a fost distinsă cu titlul de Maestră emerită a sportului.\n\nNote\n\nLegături externe\n\n Livia Leonte la World Rowing Database\n Livia Tieanu la World Rowing Database\n \n\nNașteri în 1965\nNașteri pe 4 august\nCanotori olimpici români\nMedaliați olimpici cu argint români\nCanotori la Jocurile Olimpice de vară din 1988\nSportivi români în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei?" }, { "from": "assistant", "value": "Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei este o organizație laică palestiniană marxist-leninistă.\n\nGrupuri militante palestiniene" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Invazia Israelului în Fâșia Gaza din 2023." }, { "from": "assistant", "value": "În seara zilei de 27 octombrie 2023, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au lansat o invazie la scară largă în interiorul Fâșiei Gaza cu intenția de a ataca militanții Hamas și de a localiza și salva ostaticii israelieni răpiți.\n\nNote\n\nOperațiuni militare ale Israelului\nConflictul Israel–Gaza" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Now and Then?" }, { "from": "assistant", "value": "Now and Then este un cântec și single al formației The Beatles. Face parte alături de Free as a Bird (1995) și Real Love (1996) din seria celor trei cântece bazate pe demo-uri din anii '70 ale lui Lennon și terminate după moartea sa de ceilalți trei membri ai formației (McCartney, Harrison și Starr). Dacă Free as a Bird și Real Love au deschis albumele Anthology I și Anthology II (apărute în 1995 și 1996), Now and Then ar fi urmat să fie primul cântec al volumului III; însă lucrul la această piesă a fost abandonat din cauza calității sonore precare a demo-ului și a opoziției lui George Harrison, căruia nu îi plăcea cântecul. În 2023 McCartney și Ringo Starr au finisat înregistrarea, folosind contribuțiile din 1995 ale lui Harrison, care decedase în 2001. S-au folosit de asemenea de o tehnologie modernă dezvoltată în cadrul proiectului Get Back (2021), care le-a permis să separe vocea lui Lennon de acompaniamentul de pian din demo, care fusese înregistrat rudimentar, pe o casetă.\n\nCântece din 2023\nThe Beatles" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Micul cubicuboctaedru?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie micul cubicuboctaedru este un poliedru stelat uniform, cu indicele U13. Are 20 de fețe (8 triunghiuri, 6 pătrate și 6 octogoane), 48 de laturi și 24 de vârfuri. Fețele pătrate și fețele octogonale sunt paralele cu cele ale unui cub, în timp ce fețele triunghiulare sunt paralele cu cele ale unui octaedru, de unde și numele de cubicuboctaedru. Prefixul mic servește să-l deosebească de marele cubicuboctaedru, care are și el fețele în direcțiile menționate mai sus.\n\nEste reprezentat prin diagramele Coxeter–Dynkin . Figura vârfului este un patrulater autointersectat. Un poliedru neconvex are fețe care se intersectează care nu reprezintă muchii sau fețe noi. Doar cele marcate cu sfere aurii sunt vârfuri, iar cele cu linii argintii sunt laturi.\n\nAre simbolul Wythoff 3/2 4 \| 4.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAvând același aranjament al vârfurilor cu rombicuboctaedrul, coordonatele carteziene ale vârfurilor, centrat în origine, cu lungimea laturii de 2, sunt toate permutările ale\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun aranjamentul vârfurilor cu hexaedrul trunchiat stelat. În plus, are în comun aranjamentul laturilor cu rombicuboctaedrul convex (având 6 fețe pătrate în comun) și cu micul rombihexaedru (având fețele octogonale în comun).\n\nPoliedru dual \nDualul său este micul icositetraedru hexacronic.\n\nPavări înrudite \n\nDupă cum sugerează caracteristica Euler, micul cubicuboctaedru este un poliedru toroidal de genul 3 (topologic este o suprafață din genul 3), prin urmare poate fi interpretat ca o a unei suprafețe poliedrice de genul 3, în complementul celor 24 de vârfuri ale sale, în spațiul tridimensional. (O vecinătate a oricărui vârf este din punct de vedere topologic un con pe o 8-figură, care nu poate apărea într-o imersiune. Referința Richter trece cu vederea acest fapt.) Poliedrul subiacent (ignorând autointersectările) definește o pavare uniformă a acestei suprafețe, deci micul cubicuboctaedru este un poliedru uniform. În limbajul politopurilor abstracte, micul cubicuboctaedru este o realizare fidelă a acestui poliedru toroidal abstract, adică este un poliedru nedegenerat, cu același grup de simetrie. De fapt, orice automorfism al suprafeței abstracte de genul 3 cu această pavare este realizat printr-o izometrie a spațiului euclidian.\n\nSuprafețele de genuri superioare (genul 2 sau mai mare) admit o metrică cu curbură constantă negativă (prin ), iar acoperirea universală a rezultate este planul hiperbolic. are figura vârfului 3.8.4.8 (triunghi, octogon, pătrat, octogon). Dacă suprafeței i se dă metrica corespunzătoare curburii = −1, acoperirea este o izometrie locală și, prin urmare, figura abstractă a vârfului este aceeași. Această pavare poate fi indicată prin simbolul Wythoff 3 4 \| 4.\n \nAlternativ și mai subtil, divizând fiecare față pătrată în 2 triunghiuri și fiecare față octogonală în 6 triunghiuri, micul cubicuboctaedru poate fi interpretat ca o colorare neregulată a pavării combinatoric regulate (nu doar uniforme) a suprafeței de genul 3 cu 56 de triunghiuri echilaterale, care se întâlnesc câte 7 în fiecare din cele 24 de vârfuri. Această pavare regulată este semnificativă, deoarece este o pavare a cuarticei Klein, suprafața de genul 3 cu cea mai simetrică metrică (automorfismele acestei pavări sunt la fel cu izometriile suprafeței) și grupul de automorfism care conservă orientarea acestei suprafețe este izomorf cu PSL(2,7), echivalent cu GL(3,2) (grupul de ordinul 168 al tuturor izometriilor care conservă orientarea). De observat că micul cubicuboctaedrul nu este o realizare a acestui poliedru abstract, deoarece are doar 24 de simetrii care conservă orientarea (nu orice automorfism abstract este realizat printr-o izometrie euclidiană) — izometriile micului cubicuboctaedru conservă nu numai pavarea triunghiulară, ci și colorarea, prin urmare sunt un subgrup propriu al grupului complet de izometrie.\n\nPavarea corespunzătoare a planului hiperbolic (acoperirea universală) este pavarea triunghiulară de ordinul 7. Grupul de automorfism al cuarticii Klein poate fi mărit (printr-o simetrie care nu se realizează printr-o simetrie a poliedrului, și anume interschimbând cele două capete ale laturilor care divid pătratele și octaedrele) pentru a rezulta M24.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nVezi și \n Compus de cinci mici cubicuboctaedre\n Lista poliedrelor uniforme\n\nLegături externe \n\n \n Uniform polyhedra and duals\n\nPoliedre uniforme" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Pete Brown (scriitor)?" }, { "from": "assistant", "value": "Pete Brown () este un scriitor englez specializat în cultura băuturilor alcoolice, îndeosebi a berii, din întreaga lume. A scris douăsprezece cărți: Man Walks Into a Pub, Three Sheets to the Wind, Hops and Glory, Shakespeare's Local, World's Best Cider, The Pub, Miracle Brew, The Apple Orchard, Pie Fidelity, Craft: An Argument, Beer By Design: The Art of Good Beer Branding, and Clubland: How the Working Men's Club Shaped Britain.\n\nCarieră \nS-a născut în orașul Barnsley din comitatul South Yorkshire și locuiește la Londra. A urmat cursurile Universității Saint Andrews. A lucrat începând din 1991, în prima parte a carierei sale, în domeniul publicității, alcătuind strategia publicitară a mărcilor Stella Artois și Heineken, și a debutat ca scriitor în anul 2003 cu cartea Man Walks In a Pub, o istorie a berii și a consumului ei. A doua sa carte, intitulată Three Sheets to the Wind, a fost publicată în 2006 și explorează asemănările și diferențele cu privire la cultura consumului de bere din întreaga lume. Brown a călătorit 45.000 de mile și a vizitat 13 țări, efectuând cercetări care au stat la baza acestei cărți. În cea de-a treia carte a sa, intitulată Hops and Glory (2009), Brown a refăcut călătoria istorică a berii India Pale Ale, de la Burton-on-Trent (Anglia) până la Kolkata (India), luând cu el un butoi de bere special preparat. Titlul de lucru al cărții era Pale and Interesting.\n\nBrown este considerat o autoritate în domeniul berii: a apărut de mai multe ori în cadrul emisiunilor de televiziune și a ținut, de asemenea, discursuri și prelegeri pe acest subiect, inclusiv la Festivalul Latitude din 2009. A fost desemnat de Asociația Britanică a Scriitorilor despre Bere (British Guild of Beer Writers) drept Scriitorul despre bere al anului (Beer Writer of the Year) în 2009, 2012, 2016 și 2021. A îndeplinit funcția de președinte al Asociației Britanice a Scriitorilor despre Bere din 2018 până în 2021.\n\nScrieri \n Man Walks Into a Pub: A Sociable History of Beer (2003)\n Three Sheets to the Wind: One Man's Quest for the Meaning of Beer (2006)\n Hops and Glory: One Man's Search for the Beer that Built the British Empire (2009)\n Shakespeare's Local: Six Centuries of History Seen Through One Extraordinary Pub – Radio 4 Book of the Week\n World's Best Cider: Taste, Tradition and Terroir, from Somerset to Seattle (2013) (with Bill Bradshaw) – Winner of the Fortnum & Mason Drink Book Award\n The Pub: A Cultural Institution from Country Inns to Craft Beer Bars and Corner Locals (2016) – Winner of the Fortnum & Mason Drink Book Award\n The Apple Orchard: The Story of Our Most English Fruit (2016) – Radio 4 Book of the Week, shortlisted for the 2016 André Simon Food & Drink Book Award\n Miracle Brew: Adventures in the Nature of Beer (2017) – Shortlisted for the 2017 André Simon Food and Drink Book Award\n Pie Fidelity: In Defence of British Food (2019)\n Craft: An Argument (2020)\n Beer By Design: The Art of Good Beer Branding (2020)\n Clubland: How the Working Men's Club Shaped Britain (2022)\n\nNote\n\nLegături externe \n Interviu cu Pete Brown după lansarea cărții Three Sheets to the Wind\n Interviu cu Pete Brown după lansarea cărții Hops and Glory\n\nNașteri în 1968\nScriitori englezi\nOameni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Drept financiar?" }, { "from": "assistant", "value": "Dreptul financiar reprezintă o ramură importantă a dreptului public, care are ca obiect normele juridice privind gestionarea și administrarea finanțelor publice. Această disciplină juridică reglementează modul în care resursele financiare sunt colectate, administrate și utilizate de către autoritățile publice pentru a-și îndeplini responsabilitățile și funcțiile în cadrul sistemului bugetar național.\n\nSistemul finanțelor publice se structurează ca o succesiune de acte și operațiuni financiare, organizate în funcție de nivelul lor de relevanță practică. Acesta cuprinde etape precum constituirea resurselor financiare ale instituțiilor publice și utilizarea acestor resurse financiare pentru a satisface funcțiile specifice ale acestor instituții.\n\nFinanțele publice joacă un rol esențial în asigurarea funcționării administrațiilor publice centrale și locale. Aceste administrații desfășoară activități de repartiție și furnizare de servicii non-comerciale, bazându-se în mare măsură pe resurse obținute din prelevări obligatorii. Printre aceste servicii se numără asistența medicală publică, educația publică, serviciile sociale, administrația publică și multe altele, cum ar fi gestionarea infrastructurii rutiere.\n\nFinanțele publice îndeplinesc o importantă funcție de repartiție, transferând resurse financiare în două direcții, în conformitate cu prevederile legii. Aceste transferuri se realizează de la persoane fizice, juridice sau alte entități către fondurile publice și de la fondurile publice către beneficiarii acestora, reprezentați de persoane fizice, persoane juridice sau alte entități. Funcția de repartiție se bazează pe proporționalitatea între impozitele plătite și serviciile publice oferite, astfel încât accesul la aceste servicii să fie în concordanță cu necesitățile individuale.\n\nDreptul financiar este abordat în literatura de specialitate sub multiple aspecte, privind finanțele publice ca un sistem complex de relații economice prin care resursele financiare sunt transferate și administrate pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a administrației publice și a satisfacerea nevoilor societății. Această disciplină este esențială pentru înțelegerea modului în care autoritățile publice colectează, cheltuiesc și administrează resursele financiare, jucând un rol crucial în menținerea echilibrului financiar și în îndeplinirea obligațiilor statului față de cetățeni.\n\nNote \n\nDrept comercial\nDrept corporativ\nDrept privat" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Campionatul Mondial de Fotbal 2034?" }, { "from": "assistant", "value": "Campionatul Mondial FIFA din 2034 va fi cea de-a 25-a ediție a Campionatul Mondial de Fotbal, un turneu internațional organizat de FIFA din patru în patru ani, disputat de echipele naționale masculine ale asociațiilor membre ale Federației Internaționale.\n\nProcesul de desemnare a gazdei pentru Cupa Mondială din 2034 a început pe 4 octombrie 2023 și urmează să utilizeze aceleași cerințe ca și Cupa Mondială din 2030. Datorită politicii FIFA de rotație a confederațiilor, doar asociațiile membre din Confederația Asiatică de Fotbal și Confederația de Fotbal din Oceania sunt eligibile să găzduiască turneul final. Termenul limită pentru confirmarea interesului din partea asociațiilor licitatoare este 31 octombrie, la 25 de zile după anunțarea cerințelor de licitație.\n\nCandidaturi\n\nArabia Saudită\nDupă ce Arabia Saudită și-a retras candidatura pentru ediția din 2030 alături de Grecia și Egipt, saudiții și-au îndreptat atenția către o ofertă în solitar pentru 2034. Dacă oferta este de succes, turneul ar putea urma o strategie similară cu cea a Cupei Mondiale FIFA 2022 din Qatar pentru a atenua căldura verii din această zonă a planetei, turneul putând avea loc în perioada noiembrie-decembrie.\n\nAustralia\nDupă ratarea organizării turneului din 2022, Australia a analizat inițial o candidatură comună cu Noua Zeelandă, ulterior o candidatură în solitar, în cele din urmă retrăgându-se din cursa pentru 2032 și lăsând astfel drum liber pentru Arabia Saudită.\n\nAlte candidaturi\n AFC\n , , , și \n \n , \nAFC-OFC\n cu și/sau\n\nReferințe \n\nTurneele Campionatului Mondial de Fotbal\n2034" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Nayib Bukele?" }, { "from": "assistant", "value": "Nayib Armando Bukele Ortez un politician și om de afaceri din El Salvador, al 43-lea președinte al statului El Salvador, în funcție din data de 1 iunie 2019.\n\nNote \n\nNașteri în 1981" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Martirii din Lübeck?" }, { "from": "assistant", "value": "Martirii din Lübeck au fost trei preoți romano-catolici și un pastor protestant din Lübeck condamnați la moarte de autoritățile naziste și executați prin ghilotinare în data de 10 noiembrie 1943. Cei patru au fost executați unul după altul, la interval de 3 minute, iar sângele lor a curs, conform martorilor oculari, literalmente împreună.\n\nCei patru au fost Johannes Prassek, Eduard Müller, Hermann Lange și Karl Friedrich Stellbrink.\n\nMartirii din Lübeck sunt sărbătoriți deopotrivă în calendarul catolic și în cel protestant, pe 10 noiembrie.\n\nSfinți creștini\nDecese în 1943\nDecese pe 10 noiembrie\nOameni executați prin decapitare\nVictime ale nazismului" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pIndia pale ale?" }, { "from": "assistant", "value": "India pale ale (IPA) este un stil de bere cu hamei de fermentație superioară din categoria mai largă a berilor pale ale.\n\nBerea „pale ale” care a devenit cunoscută sub numele de „India pale ale” era larg răspândită în Anglia în jurul anului 1815 și a dobândit o popularitate tot mai mare ca urmare a exportării sale în India (care a fost sub controlul Companiei Britanice a Indiilor de Est până în 1858) și în alte părți.\n\nIstoric \nBerile „pale pale” de la începutul secolului al XVIII-lea aveau un conținut mic de hamei și erau destul de diferite față de cele din prezent. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, berea „pale ale” era preparată în mare parte cu malț obținut prin arderea cocsului, care producea o afumare mai mică a orzului în procesul de malțificare, și avea, prin urmare, o culoare mai palidă. O astfel de varietate de bere era berea „October”, o bere palidă, cu un conținut mai mare de hamei, populară în rândul moșierilor britanici, care o produceau pe plan local; odată fabricată, ea urma să fie păstrată în pivniță timp de doi ani.\n\nUna dintre primele fabrici englezești care au exportat bere în India a fost Bow Brewery a lui George Hodgson, aflată la granița comitatelor Middlesex și Essex. Berile sale au devenit populare în rândul comercianților Companiei Britanice a Indiilor de Est atât datorită accesului relativ ușor la navele de transport (fabrica se afla pe cursul râului Lea, la două mile în amonte de East India Docks), cât și a avantajelor financiare (linia de credit a lui Hodgson se întindea pe o perioadă de 18 luni). Navele maritime au transportat aceste sortimente de bere în India, iar berea „October”, care a beneficiat în mod excepțional de pe urma condițiilor de transport, a fost foarte apreciată de consumatorii din colonia britanică. Fabrica Bow Brewery a intrat sub controlul fiului lui Hodgson la începutul secolului următor.\n\nÎn aceeași perioadă, fabricile de bere din orașul englezesc Burton-upon-Trent își pierduseră piața de export din Europa continentală, îndeosebi Scandinavia și Rusia, atunci când a fost impusă blocada napoleoniană, și căutau o nouă piață de export pentru berile lor.\n\nLa solicitarea Companiei Britanice a Indiilor de Est, fabrica de bere Allsopp a produs o bere „pale ale” cu un conținut mare de hamei, în stilul fabricii Hodgson, pentru a fi exportată în India. Alți producători de bere din Burton, precum Bass și Salt, au urmat rapid exemplul lui Allsopp și, profitând de calitatea deosebită a apei din oraș, au produs beri asemănătoare.\n\nExpedierea de probă în anul 1827 a câtorva butoaie de bere „India Ale” ale companiei Charrington din cartierul East End al Londrei către orașele indiene Madras și Calcutta s-a dovedit o afacere de succes, iar astfel s-a dezvoltat un comerț regulat cu agenții comerciale britanice importante în acea vreme precum Griffiths & Co din Madras, Adam, Skinner and Co. din Bombay și Bruce, Allen & Co. din Calcutta.\n\nBerile IPA din acea vreme aveau un conținut de alcool doar cu puțin mai mare decât celelalte beri fabricate atunci, dar erau preparate cu o cantitate superioară de hamei și o mare parte a mustului de bere era fermentat, ceea ce însemna mai puține zaharuri reziduale. În timp ce berile IPA erau concepute pentru a face față mai bine călătoriilor lungi pe mare decât celelalte stiluri de bere ale vremii, berile porter au fost, de asemenea, expediate cu succes în India și California.\n\nÎn cursul anilor 1860, berile „India pale ale” erau produse pe scară largă în Anglia, având un grad mai mare de convertire a zahărului în alcool și un conținut mai mare de hamei decât berile „porter” și „ale”.\n\nCererea pentru stilul de bere de export „pale ale”, care devenise cunoscut sub numele de „India pale ale”, a început să se manifeste în Anglia în jurul anului 1840, iar „India pale ale” a devenit un produs popular în această țară. În 1837 berea IPA a lui Hodgson costa de obicei 6/6 (0,325 GBP) pentru o duzină de sticle de 1 pint, la fel ca berea Guinness Double Stout și cu 53% mai mult decât 4/3 (0,2125 GBP) pentru o duzină de sticle de bere „porter”. Unii producători de bere au renunțat la termenul „India” la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar, potrivit documentelor, aceste beri „pale ale” au păstrat caracteristicile berii IPA. Berarii americani, australieni și canadieni fabricau bere cu eticheta IPA înaintea anului 1900, iar documentele sugerează că aceste beri erau similare cu berile IPA englezești din acea epocă.\n\nBerile IPA au început să fie exportate în alte țări coloniale, precum Australia și Noua Zeelandă, iar în acea vreme mai multe fabrici de bere au eliminat litera „I” din „IPA” și le-au denumit pur și simplu „Pale Ale” sau „Export Pale”. Kirkstall Brewery și numeroși concurenți au expediat cantități mari de bere în întreaga lume cu o navă cu aburi pentru a fi vândute la licitație angrosiștilor prezenți în port.\n\nMarea Britanie \nBerea „India pale ale” era bine cunoscută în Regatul Unit încă din 1815, dar devenise populară pe piața internă britanică cu câtva timp mai înainte. În preajma Primului Război Mondial erau două stiluri de IPA în Marea Britanie: IPA premium îmbuteliată, cu o gravitație specifică de aproximativ 1,065, și IPA depozitată în butoaie pentru dozator, care era una dintre cele mai slabe beri din baruri. De exemplu, berea Bass avea 1,065 OG și 6,4% ABV, dar berea IPA pentru dozatoare a lui Whitbread avea în 1912 doar 1,049 OG și mai puțin de 5% ABV, într-o vreme în care berea britanică medie avea 1,055 OG. La fel ca toate berile britanice, tăria berilor IPA a scăzut în timpul Primului Război Mondial; astfel, berea Bass avea în 1923 o gravitație originală de 1,055, iar berea IPA Whitbread îmbuteliată avea gravitația originală de 1,036 și concentrația alcoolică de 3,7% (comparativ cu X Mild standard care avea 1,042 OG, la fel ca și bitterul lor). Această concentrație era, de asemenea, tipică altor beri IPA: Greene King (3,7%) și Eagle Charles Wells (3,6%).\n\nWorthington's White Shield este un exemplu de bere istorică „India Pale Ale”, fiind fabricată pentru prima dată în anul 1829 cu scopul principal de a fi exportată în coloniile Imperiului Britanic. În cursul anilor 1960 White Shield a devenit o băutură cult fabricată în cantități mici pentru un public pasionat, dar și-a redobândit popularitatea la începutul anilor 1970, când cererea de bere real ale a crescut în Marea Britanie.\n\nCreșterea interesului pentru berea IPA în vremurile moderne a început în 1990 cu organizarea unui seminar despre berile „pale ale” din Burton în barul The White Horse al lui Mark Dorber din districtul londonez Parsons Green. Acest seminar a condus la înființarea unui festival dedicat berii „pale ale” în 1992 și a unui festival dedicat berii IPA în 1993, ocazii pentru care compania Bass a fabricat o bere cu concentrația de 7,2% inspirată de Bass Continental, o bere produsă inițial pentru piața belgiană înainte de cel de-al Doilea Război Mondial și preparată după rețetele Bass din anii 1850. Proprietarul de bar Dorber și scriitorul Roger Protz au organizat apoi în 1994 o conferință dedicată berii IPA la fabrica de bere Whitbread din Londra, la care au participat producători de bere de pe ambele țărmuri ale Atlanticului. Influența acestei întâlniri persistă, deoarece berea IPA East India a companiei Brooklyn Brewery este inspirată din berea pe care berarul Garrett Oliver a dus-o acolo.\n\nÎn secolul al XXI-lea, unul dintre cele mai populare stiluri de bere din Marea Britanie este berea IPA de influență americană. În anul 2019 sortimentul Punk IPA a companiei BrewDog a fost cea mai bine vândută bere artizanală a țării în puburile autohtone, iar sortimentul Muckle IPA al companiei Swannay a câștigat medalia de aur (Overall Gold) la categoria bere artizanală în butoaie în cadrul competiției Independent Beer Awards organizate de Society of Independent Brewers (SIBA).\n\nStatele Unite ale Americii \n\nÎn epoca revoluției berii artizanale din Statele Unite ale Americii de la sfârșitul secolului al XX-lea, producătorii de bere au început să caute stiluri vechi de bere, care nu mai erau la modă; sortimentul Ballantine IPA, care a fost produs în SUA din 1890 până în anii 1990, s-a dovedit a fi o sursă de inspirație. Stilul IPA tradițional era destul de potrivit pentru a capta savoarea și aroma intensă a hameiului american. Bert Grant de la fabrica Yakima Brewing and Malting a descoperit că soiurile de hamei Cascade și Chinook, cultivate în zona orașului Yakima, Washington, oferă arome puternice atunci când sunt folosite în prepararea unei beri IPA. Creșterea popularității stilului IPA s-a răspândit pe coasta de vest a Statelor Unite, apoi pe tot teritoriul țării și în cele din urmă în întreaga lume. Se estimează că peste 40% din berea artizanală produsă în Statele Unite ale Americii poate fi clasificată ca IPA.\n\nPotrivit celor consemnate în lucrarea Oxford Companion to Beer: „IPA este acum produsul caracteristic al fabricanților de bere artizanală din întreaga lume. Ca urmare a adaptării perfecte ca bere de export, producătorii de bere din Australia până în Scandinavia creează beri noi, inspirate în mare parte de versiunea americană a acestui stil, dar adaugă o nuanță regională proprie lor.”.\n\nBlack IPA \nVarianta Black IPA (cunoscută și sub numele de Cascadian Dark Ale (CDA) sau American Black Ale) nu are o culoare palidă. Ea conține aroma amară de hamei tipică altor beri IPA; cu toate acestea, folosirea în procesul de fabricație a malțului prăjit îi conferă o culoare mai închisă. Prima bere Black IPA a fost creată de Greg Noonan de la Vermont Pub & Brewery pentru a fi vândută la dozatoarele din baruri la începutul anilor 1990, dar a devenit populară în Statele Unite ale Americii abia în anul 2009.\n\nBrut IPA \nO bere IPA aspră și seacă, denumită „Brut IPA”, a fost inventată de Kim Sturdavant, un meșter berar de la Social Kitchen and Brewery din San Francisco. Pentru fabricarea acestei variante de bere se adaugă enzima amiloglucozidază pentru a elimina zaharurile.\n\nDouble IPA \nDouble IPA (denumită și Imperial IPA) este o variantă mai tare, cu mai mult hamei, a berii IPA, care are de obicei o concentrație alcoolică mai mare de 7,5% în volum. Această variantă ar fi fost creată în anul 1994, potrivit unor opinii, de Vinnie Cilurzo, actualul proprietar al companiei Russian River Brewing Company din Santa Rosa (California), la fabrica de bere Blind Pig din Temecula (California).\n\nNew England IPA \n\nVarianta New England IPA (NEIPA, denumită și Hazy IPA, Juicy IPA sau, mai rar, Vermont IPA) a fost inventată în anul 2004 de John Kimmich la fabrica Alchemist Brewery din Waterbury, Vermont. Caracterizată printr-o aromă florală și o aromă suculentă de citrice, cu o aromă puternică de hamei cu amărăciune mai scăzută, ea are, de asemenea, o consistență (senzație în gură) fină și un aspect tulbure. Aceste caracteristici sunt obținute printr-o combinație de tehnici de preparare a berii, inclusiv folosirea anumitor tulpini de drojdie, alegerea momentului potrivit de adăugare a hameiului și adaptarea chimiei apei. Berile New England IPA nu trebuie neapărat să fie produse în New England. Această variantă a fost recunoscută oficial în anul 2018 ca un stil de bere separat, Juicy sau Hazy India Pale Ale, de către Asociația Berarilor (Brewers Association). O variație a acestui stil este milkshake-ul IPA, care conține în plus lactoză și ocazional sucuri de fructe pentru a face un New England IPA mai cremos.\n\nTriple IPA \nTriple IPA se caracterizează prin prezența unor arome mai puternice de hamei și printr-un conținut mai mare de alcool, care depășește de obicei 10% ABV.\n\nAmerican IPA / West Coast IPA \nAtât varianta „American IPA”, cât și „West Coast IPA” au un conținut ridicat de hamei, evident îndeosebi la varianta West Coast. Ele au adesea o claritate luminoasă și sunt seci, cu un conținut minim de malț. Ca urmare a concentrației mari de hamei, variantele West Coast / American IPA sunt de obicei foarte amare, având un indice de amărăciune de 40–70 IBU. Ca atare, au de obicei un gust de rășină, precum și de citrice și fructe tropicale datorită folosirii hameiului american „C”, deși acesta nu este singurul hamei care poate fi folosit; fabricile de bere din întreaga lume care încearcă să imite acest stil folosesc adesea soiuri de hamei de pe continentul american sau o combinație de hamei american și hamei autohton.\n\nWhite IPA \nWhite IPA („IPA albă”) combină aromele berii American IPA și berii din grâu preparate după rețeta belgiană.\n\nIndia pale lager / Cold IPA \nIndia pale lager (IPL) sau Cold IPA este un stil de bere cu hamei inspirat de „India pale ale”. Dar, spre deosebire de berea IPA, berile IPL sunt obținute prin fermentarea cu o tulpină de drojdie destinată berilor lager la temperaturi de fermentație mai scăzute. În general, ele conțin o cantitate mai mare de hamei și creează senzația aspră a unei beri lager.\n\nNote explicative\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLectură suplimentară \n Brown, Pete (2009), Hops & Glory: One Man's Search for the Beer That Built the British Empire, Pan Macmillan\n\nLegături externe \n \n\nStiluri de bere" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Bjørnafjorden (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Bjørnafjorden se poate referi la:\n\n Bjørnafjord (în – fiord aflat în sudvestul Norvegiei\n\n Bjørnafjorden – comună în Vestland din sudvestul Norvegiei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Paraskeva Drapšin?" }, { "from": "assistant", "value": "Paraskeva (n. 20 martie 1938, Turija, Bačka de Sud, Regatul Iugoslaviei) este egumenia Bisericii Ortodoxe Sârbe, stareț Mănăstirea Jazak, de la 1990.\n\nBiografie \nStareța Paraskeva (Drapšin) s-a născut la 20 martie 1938 în satul Turija, Bačka de Sud de lângă Srbobran, Serbia, din părinți evlavioși și virtuoși. Unchiul ei este generalul Petar Drapšin, iar bunicul ei a fost un luptător din Salonic. Ea a primit studiile primare în orașul natal și în Srbobran.\n\nCu binecuvântarea episcopului de Srem, domnul Nikanor Iličić, în 1953, la vârsta de 15 ani, a venit la părăsită Mănăstirea Jazak de pe Fruška Gora. Nu a trecut mult timp și mama ei, stareța Angelina, i s-a alăturat în viața monahală. De mai bine de zece ani, cei doi, împreună cu alte câteva călugărițe, au trăit fără curent și apă în condiții inumane.\n\nDupă cinci ani de probă, a fost hirotonită călugărească la Jazko la 4 februarie 1958, de către episcopul de Hvostan domnul Varnava Nastić, primind numele monahal de Paraskeva.\n\nDupă ce stareța Angelina Drapšin s-a stins din viață la 20 noiembrie 1990, iar prin hotărârea episcopului de Srem, domnul Vasilij Vadić, a fost numită stareță a acestei sfinte familii, unde conduce cu succes frăția pentru al 33-lea an.\n\nDatorită stareței Paraskeva, în 1996, interiorul mănăstirii a fost renovat în general, incluzând lucrări de pictură și pictură, restaurarea mobilierului din lemn, restaurarea acoperișului și repararea podelei. Au fost achiziționate două polijele noi, turnate și lăcuite, din alamă. În biserică au fost instalate ferestre noi în 2003, iar acoperișul a fost din nou acoperit cu cupru în 2005. Au fost restaurate și turnul clopotniță, meterezul și gardul din jurul mănăstirii.\n\nNote\n\nNașteri în 1938\nMonahi ortodocși sârbi\nNașteri pe 20 martie\nSârbi în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Artemia salina?" }, { "from": "assistant", "value": "Artemia Salina aparțin familiei Artemiidaelor, fiind crustacee endemice zonelor de apa sărată non-oceanica.\n\nDescriere și Comportament \nArtemia Salina prezintă dimorfism sexual, masculii pot fi diferențiați de femele prin perechea de membre bazate pe extremitatea frontala. Acestea sunt folosite in timpul reproducerii. Artemia S. sunt creaturi fotofilice in principal in stadiul larval." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Daniel Altmaier." }, { "from": "assistant", "value": "Daniel Altmaier () este un jucător profesionist german de tenis. Cea mai bună clasare a sa la simplu este locul 47 mondial, la 2 octombrie 2023, și locul 300 la dublu în ianuarie 2022. A câștigat șaisprezece titluri la simplu și șase titluri la dublu în circuitele ATP Challengers și ITF. Este antrenat de fostul jucător argentinian Alberto Mancini, aflat în top 10 mondial.\n\nA debutat în echipa Germaniei de Cupa Davis în 2023 cu ocazia meciului de calificare împotriva Elveției, în care a pierdut finala de simplu în fața lui Stan Wawrinka. Elvețienii s-au impus cu 3-2.\n\nViața personală\nTatăl lui Altmaier, Jurij, este ucrainean, iar mama sa, Galina, este rusoaică. Vorbește rusă, germană și engleză și își îmbunătățește rapid spaniola, având în vedere că se antrenează în Argentina.\n\nNote\n\nLegături externe\n \n \n \n\nNașteri în 1998\nJucători de tenis germani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Playtech.ro." }, { "from": "assistant", "value": "Grupul Playtech a fost fondat în 2009 și este format din publicațiile web www.Playtech.ro, www.Impact.ro, www.Playsport.ro și www.Ego.ro. Prima dintre ele a fost Playtech.ro, un site de presă care timp de mai mulți ani s-a aflat în top 5 cele mai citite din România, după numărul de utilizatori unici, conform BRAT.\n\nGrupul Playtech este printre singurele din presa online românească fără finanțare politică în spate, după cum a atestat o investigație Europa Liberă.\n\nPlaytech Group \nPlaytech Group este compania mass-media online, cu produse media de top și unul dintre puținele companii media profitabile din România, cu o cotă de piață de aproximativ 13% din piața publicității media din zona de publishing online.\n\nDe-a lungul anilor, activitatea Playtech nu a inclus doar presă online, ci și o revistă în format tipărit cu același nume, respectiv organizarea de evenimente. \n\nDin 2019, compania s-a extins cu alte trei publicații online, Impact.ro - o publicație generalistă, Playsport.ro - publicație de sport lansată în 2020 și Ego.ro - o revistă online lansată în martie 2022.\n\nPerformanța Playtech.ro și publicul țintă \nPlaytech.ro este un website de știri cu un public majoritatea masculin (51%), cu studii medii și superioare în proporție de 68%, activ profesional - 62%. Are 7 milioane de vizitatori unici pe lună, între 40 și 50 de milioane de afișări, din care traficul generat de pe mobil reprezintă 92%, conform BRAT.\n\nPerformanța Impact.ro și publicul țintă \nImpact.ro se află în top 20 publicații media online românești cu un public format din 48% bărbați și 52% femei, dintre care 73% sunt cu studii medii și superioare, iar 62% sunt activi profesional. Traficul lunar este generat de aproximativ 2 milioane de vizitatori unici, iar afișările fluctuează între 5 și 6 milioane, din care 88% sunt generate de pe mobil, conform BRAT.\n\nPerformanța Playsport.ro și publicul țintă \nPlaysport.ro se află în top 20 publicații media online românești cu un public format din 57% bărbați și 43% femei, dintre care 73% sunt cu studii medii și superioare, iar 73% sunt activi profesional. Traficul este generat lunar de aproximativ 2,6 milioane de vizitatori care fac 10 - 15 milioane de afișări, din care traficul de pe mobil reprezintă 90%.\n\nPerformanța Ego.ro și publicul țintă \nEgo.ro se află în top 20 publicații media online românești cu un public format din 24% bărbați și 76% femei, dintre care 81% sunt cu studii medii și superioare, iar 61% sunt activi profesional. Traficul lunar este generat de aproximativ 2,2 milioane de vizitatori unici, iar afișările fluctuează între 5 și 6 milioane, din care 88% sunt generate de pe mobil, conform BRAT.\n\nGrupul Adevărul a cumpărat Playtech.ro în 2014 \nCristian Burci, care deținea la acea vreme Adevărul Holding și Prima TV, a cumpărat Playtech.ro pe 30 mai 2014. \n\n„Comunicarea cu Playtech.ro a fost încă de la început îndreptată către acest rezultat. Este o platformă care s-a evidențiat printr-o strategie de business, prin proiecte speciale noi față de ce se întâmplă în presa IT, iar cei doi acționari au o viziune de business curajoasă și multe idei care, aplicate, suntem convinși că vor da rezultatoate foarte bune în piața media. Oricum, avem foarte mult de lucru, Playtech.ro are un potențial imens, care trebuie valorificat în toate direcțiile sale“, a declarat Cristian Burci, conform Adevărul.ro.\n\nÎn iunie 2017, fondatorii Playtech au răscumpărat publicația de la Cristian Burci și au părăsit Adevărul Holding. Ulterior, au pus bazele unui grup format din alte patru publicații, impact.ro, playsport.ro, ego.ro și stiridinlume.ro. \n\nJurnalism\nPresă scrisă în limba română\nZiare\n\n" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Dorin Anastasiu?" }, { "from": "assistant", "value": "Dorin Anastasiu (n. 06 iulie 1943, Craiova – d.17 septembrie 2021, București) a fost un cântăreț de muzică ușoară cu o carieră de peste 50 de ani și sute de melodii înregistrate de-a lungul acestei perioade. Artist complet, cu studii de coregrafie, muzică și teatru, el a activat între anii 1968 și 2021. Câștigătorul a numeroase premii la festivalurile de profil naționale și internaționale (printre care emisiunea-concurs Steaua fără nume, Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia, Cântarea României), Dorin Anastasiu a avut o ascensiune fulminantă la începutul carierei, apoi, după perioada de glorie din anii 70-80, steaua lui a început să apună. Încetul cu încetul, s-a reprofilat, trecând în spatele camerelor de luat vederi, devenind în anii '90 redactor (și uneori prezentator) de televiziune , continuând și, la scală mult mai redusă, aparițiile în calitate de cântăreț. De asemenea, Dorin Anastasiu, a jucat în mai multe filme, printre care Cucoana Chirița și Chirița în Iași au fost cele mai cunoscute. Unul dintre ultimele proiecte a fost interpretarea rolului Spoons, în varianta dublată în limba română a filmului de animație Rango.\n\nBiografie \nDorin Anastasiu s-a născut la Craiova, în ziua de 6 iulie 1943. Fiul lui Nicolae Vintilă Anastasiu, ofițer în armata regală a României (la rândul să fiu al generalului Alexe Anastasiu) și a Mariei Florica Anastasiu (născută Marinescu), cântăreață și dansatoare la Teatrul de Revistă ”Alhambra”, a cunoscut de mic greutățile războiului. Pe când avea 3 ani, regimul comunist a confiscat averile părinților și familia a fost mutată la comun cu alte familii în situații similare. Moștenește talentul muzical de la părinți, mama sa fiind cea care îi deschide apetitul pentru muzică și actorie. Între anii 1954-1957 a urmat Școala de coregrafie din București, iar în 1961 a terminat liceul “Ion Neculce”. În 1967 a absolvit Facultatea de Instalații, din cadrul Institutului de Construcții, București. În paralel, începe activitatea de artist amator la Casa de Cultură a Tineretului “I.V.Stalin” și în echipa artistică de amatori din cadrul Intreprinderii de Instalații București. Totodata urmează și cursurile Școlii Populare de Artă din București (secția de teatru – profesor Cornelia Mănescu și secția de muzică ușoară – profesor Florica Orăscu).\n\n/\n\nÎnceputuri \nÎn 1966, obține premiul I pe București și apoi pe țară la Festivalul Studențesc. În anul 1967 debutează la Radio cu melodia “Ploaia și noi” (Vasile Vasilache jr.), iar în anul următor vine și debutul în televiziune, la emisiunea “Emoții în premieră”. Acesta a fost începutul unei colaborari constante cu radioul și televiziunea. Din anul 1968 colaborează, pentru ca ulterior să fie angajat la Teatrul Ion Vasilescu din București, unde participă, în calitate de solist vocal și actor, la numeroase spectacole. Aici o cunoaște pe viitoarea lui soție, Doina, pe atunci prim-balerină la acest teatru. În același an, joacă împreună în spectacolul De la Bach, la Tom Jones. Ajunge pe culmile gloriei odată cu câștigarea premiului I la secțiunea ”Interpretare” a festivalului național de muzică ușoară Mamaia. Doina și Dorin se căsătoresc în anul 1970 și în același an vine pe lume și primul lor copil, Virgil Alexandru Anastasiu. În anul 1979, se naște și fiica lor, Raluca.\n\nAnii ‘80-‘90 \nÎn anii ‘80, se transferă la Estrada Armatei, unde participă la spectacole și la numeroase turnee. În paralel, colaborează si cu Teatrul de revistă „Constantin Tănase”. Pe lânga numeroasele apariții TV, efectuează și o serie de turnee în țări precum U.R.S.S, Polonia, Bulgaria, Tunisia, Congo, Camerun, Germania, Austria, Spania și Israel.\n\nÎn anul 1991 se angajează la Teatrului “Alexandru Davila” din Pitesti, prin intermediul căruia participă la Festivalul Teatrelor de Revistă în anul 1994, obținând premiul I.\n\nCariera în televiziune \nÎn perioada 1993-1995, colaborează cu postul TV Antena 1, ca redactor-prezentator al emisiunii Memoria Cântecului Francez (în colaborare cu Miruna Dima). În cele 20 de episoade, emisiunea prezintă portrete dedicate marilor chansonetiști francezi ai anilor `60-`70. În aceiași calitate, realizează și emisiunea Cântecul Francez? De ce nu!, prezentând portrete ale cântăreților francezi contemporani.\n\nÎntre anii 1997-1998, colaborează cu Televiziunea Română, ca redactor al emisiunii Portret în oglindă (în colaborare cu Nicoleta Păun), realizând un ciclu de emisiuni dedicate compozitorilor români.\n\nÎn 1999, participă ca profesor de canto și redactor la emisiunile Ploaia de stele și Ploaia steluțelor, realizate de TVR în colaborare cu Prime Time World (Valeriu Lazarov), pregătind concurenții pentru debut.\n\nUltima parte a carierei \nDupă anul 2000, aparițiile la televiziune devin tot mai sporadice, fiind invitat la diferite emisiuni de la posturile PROTV, ANTENA 1, EUFORIA,TVRM, DDTV, TVR1, NATIONAL TV, TVR INTERNATIONAL, iar colaborările pe partea de redactor încetează. Dorin Anastasiu continuă să lucreze pentru tot restul vieții ca profesor de canto, pregătind copii si tineri pentru diferite emisiuni și concursuri. Pe 17 septembrie 2021, încetează din viață, după o scurtă suferință.\n\nStil \nCu vocea sa suavă, ușor nazală de la început, cu carisma și atuurile sale fizice, Dorin Anastasiu cunoaște la început, un succes fulgerător. Înclinarea sa naturală spre actorie și poezie îl ajută să-și formeze un stil propriu interpretativ, făcându-l să gândească fiecare cântec ca o mică poveste pe care el avea datoria de a o spune. A lansat numeroase melodii din creația unor compozitori precum: Ion Vasilescu, Henry Mălineanu, Elly Roman, Florentin Delmar, Aurel Giroveanu, Alexandru Mandy, Florin Bogardo, Edmond Deda, Valențiu Grigorescu, Gelu Solomonescu, Richard Stein, Marcel Dragomir, Camelia Dăscălescu, Laurențiu Profeta, Petre Mihăiescu, Dan Dimitriu, Claudia Nacu, Dani Constantin, Vasile Veselovschi, Temistocle Popa, George Grigoriu, Viorel Gavrilă, Dan Ardelean, Dan Mizrahy, Enrico Fanciotti, Andrei Proșteanu, Constantin Alexandru (Ramon Tavernier), George Zbîrcea (Claude Romano), Sile Dinicu, Vasile Vasilache Jr. pe versurile unor poeți si textieri precum: Ion Minulescu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Miron Radu Paraschivescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, George Țărnea, Dan Verona, Harry Negrin, Eugen Mirea, Aurel Felea, Mihai Maximilian, Aurel Storin, George Mihalache, Șasa Georgescu, Timotei Ursu, Gh. E. Marian, George Popovici sau Dan V. Dumitriu. Pe cât de diversă e paleta de compozitori, pe atât e de variate sunt și genurile muzicale abordate, de la bossa nova la rock, pop și chiar tango, deși el a fost cunoscut drept cântăreț de muzică ușoară.\n\nUna dintre colaborările cele mai importante pentru el a fost cea cu Florin Bogardo, pe care îl admira nespus. Melodiile sale, pe versurile unor poeți consacrați (în special Marin Sorescu), se potriveau perfect cu sensibilitatea și talentul său interpretativ. Printre ele, cele mai importante sunt Plop înfrânt, Tablouri, Într-o zi, când m-am născut, Un acoperiș și Ceramică. După debut, vocea sa și-a pierdut nazalitatea, remarcându-se prin claritate și un ambitus de invidiat. În ultima parte a carierei, a colaborat foarte mult cu cantautoarea Claudia Nacu, cu care a lansat câteva duete de succes, cum ar fi Și pasăre, și stea și Sfera de lumină.\n\nDiscografie \nDeși a înregistrat sute de melodii, una dintre marile sale tristeți a fost că nu a reușit, în 50 de ani de carieră, să lanseze decât un singur album - Bună seara, Iglesias!, în 1982, în care interpreta în limba română melodii ale cunoscutului interpret spaniol Julio Iglesias. Mini LP-ul Dorin Anastasiu din 1969 promitea o carieră discografică bogată, dar diferitele conflicte avute cu mulți dintre compozitorii și oamenii care ar fi putut să-l ajute în acest sens, pe lângă înclinarea sa către procrastinare, au făcut ca acest vis să nu i se îndeplinească. În 1973, o piesă în interpretarea sa a apărut pe un LP conținând patru dintre cele mai de succes melodii din musicalul Bună seara, domnule Wilde!. După Revoluție, ca majoritatea colegilor săi de generație, s-a pierdut în hățișul caselor de discuri noi apărute. Totuși, de-a lungul vieții, a apărut pe numeroase compliații, așa cum se poate observa în lista de mai jos.\n\nPalmares \nDorin Anastasiu a participat și a câștigat de-a lungul carierei sale numeroase premii la festivaluri de muzică naționale si internaționale:\n\n Festivalul Național Studențesc (1968) – Premiul I pe București, premiul I pe țară\n Festivalul Internațional al Cântecului pentru Tineret Soci U.R.S.S. (1968) – premiul II – cu melodia Chemarea vieții\n Festivalul Național Mamaia (1969) – premiul I (secțiunea interpretare) – cu piesele Merci, Bécaud și Plop înfrânt\n Festivalul Internațional “Cerbul de Aur” – Brasov (1970)\n Festivalului de la Mamaia (edițiile ‘83, ’84, ’85, ’87, ’89)\n Festivalul Melodii (edițiile ’80, ’81, ’82 )\n Festivalul “Cântarea României” (toate edițiile)\n Festivalul Internațional din Ulan Bator (Mongolia)\n Festivalul International al Cantecului Ostășesc (Polonia)\n Festivalul Teatrelor de Revistă (1994) – premiul I\n\nFilmografie \nDragostea pentru cinematografie se concretizează prin participarea, în 1977, la realizarea coloanei sonore a filmului Mama, în regia Elisabetei Bostan. Apoi, obține rolul “Un invitat” din filmul Pe malul stâng al Dunării Albastre în regia Malvinei Ursianu. Primul rol mai substanțial în care apare este însă Lampadie Brustur din filmele Cucoana Chirița și Chirița în Iași, în regia lui Mircea Drăgan. După Revoluție, Dorin Anastasiu dublează numeroase desene animate pentru postul TV Antena 1, iar în 2011, interpretează rolul “Spoon“, în varianta dublată în limba română a filmului de animație de mare succes Rango.\n\nNote de subsol \nhttps://jurnalul.ro/editie-de-colectie/florin-bogardo/emotia-unui-cantec-526649.html\n\nhttp://www.romania-actualitati.ro/invitat_dorin_anastasiu-96540\n\nhttp://presamil.ro/mostenit-de-la-parinti-aplecarea-catre-muzica/\n\nhttps://click.ro/vedete/vedete-romanesti/exclusiv-dorin-anastasiu-a-murit-cu-ultima-dorinta-2934.html\n\nBibliografie \nEnciclopedia personalităților din România, ediția a doua, 2007, Ed. Ralph Hubner\n\nLegături externe \nhttps://www.youtube.com/@dorinanastasiu" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Arhitectură greacă." }, { "from": "assistant", "value": "Arhitectura greacă deține o valoare excepțională datorită frumuseții și rafinamentului evidente în structurile sale. Aceasta servește ca un precursor pentru tradițiile arhitecturale din Europa de Vest, influențând numeroase elemente arhitecturale din întreaga lume. În timp ce stilurile anterioare, precum cele egiptean, asirian și persan, au scăzut în popularitate, arhitectura greacă rămâne actuală, cu caracteristici și principii încă în uz.\n\nArhitecții greci au ales cu atenție și au perfecționat designurile lor, acordând o atenție deosebită esteticii exterioare. Templul, o formă arhitecturală cheie, era distinct în accentul său asupra aspectului exterior. Spre deosebire de templele egiptene ascunse în spatele zidurilor, templele grecești îi invitau pe toți să admire exteriorul lor, expunând sculpturi și caracteristici impresionante.\n\nTreistiluri arhitecturale principale, cunoscute sub numele de ordine, definesc arhitectura greacă: Doric, Ionic și Corinthian. Fiecare prezintă proporții, profile și ornamentații unice, în timp ce împărtășesc elemente arhitecturale fundamentale. Coloanele și entablaturile, caracteristicile proeminente ale acestor clădiri, servesc ca markeri de distingere pentru fiecare ordin.\n\nOriginea arhitecturii grecești este într-o oarecare măsură obscură, cu influențe din Egipt, Asiria, Persia și construcții timpurii din lemn. Cu toate că au dispărut exemplele timpurii, moștenirea arhitecturală greacă supraviețuiește, cu un impact profund în continuare." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Liliana Genes?" }, { "from": "assistant", "value": "Liliana Genes () este o fostă canotoare română.\n\nCarieră \nSportiva a început canotajul la vârsta de 18 ani la CSM Iași. După o scurtă perioadă de timp a fost inclusă în lotul olimpic.\n\nDupă doi ani a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial de la Copenhaga din 1987 în proba de 2 vâsle împreună cu Elisabeta Lipă. Echipa Bulgariei (Stefka Madina și Violeta Ninova) a câștigat cu un avans minim de 0,10 s.\n\nLiliana Genes a fost componentă a lotului olimpic pentru participare la Jocurile Olimpice din 1988. Dar nu a particpiat la Seul după ce a suferit o hernie de disc. A încercat să revină însă a trebuit să se retragă la vârsta de 21 de ani.\n\nNote\n\nLegături externe\n Liliana Genes la World Rowing Database\n \n\nNașteri în 1967\nNașteri pe 19 iulie\nCanotori români\nSportivi români în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Biserica Buna Vestire din Șura Mare." }, { "from": "assistant", "value": "Biserica Buna Vestire este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Nocrich, comuna Șura Mare, județul Sibiu.\n\nLocalitatea\nȘura Mare (în , în dialectul săsesc Griußscheiern, în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România.\nȘura Mare se numără printre cele mai vechi așezări din jurul Sibiului, întemeiată între 1142-1162.\n\nIstoric și trăsături \nBiserica a fost construită între anii 1798-1812 pe terenul donat de Ioan Trăistaru, banii necesari pentru ridicarea bisericii fiind donați de Constantin Hagiu Pop din Sibiu.\n\nEste clădită din piatră și cărămidă, în formă de navă, cu un turn pe latura de vest, singura intrare fiind pe sub turn. Altarul este acoperit de o boltă din cărămidă, iar naosul și pronaosul de tavan drept dn lemn, tencuit. Zidul de cărămidă ce desparte altarul de naos și formează catapeteasma are trei deschideri.\n\nPictura a fost realizată de pictorii Nicolae Stoica din București și Ioan Cazila din Sibiu între anii 1963-1967.\nCele patru icoane împărătești de pe iconostas: Iisus Hristos, Maica Domnului, Buna Vestire și Sfântul Nicolae au fost pictate de Octavian Smigelschi, în anul 1898 și au fost donate bisericii de Ioan Turculețiu și soția sa.\n\nPisania de la intrare: „Acest sfânt locaș cu hramul Buna Vestire s-a ridicat din temelie cu ajutorul material al bunului credincios Hagi Constantin Pop din Sibiu între anii 1798-1812. În urma stricăciunilor suferite din timpul războiului (septembrie 1944) biserica a fost reparată. Lucrarea de pictură a fost refăcută între anii 1963-1966 de pictorul Nicolae Stoica în colaborare cu pictorul Cazila Ioan pe timpul păstoririi preotului Teodor Goga”.\n\nNote\n\nVezi și\n Șura Mare, Sibiu\n Buna Vestire\n\nImagini din exterior \n\nMonumente istorice din județul Sibiu\nBiserici ortodoxe din județul Sibiu\nBiserici cu hramul Buna Vestire\nBiserici din secolul al XIX-lea din România" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Five Nights at Freddy's: Filmul?" }, { "from": "assistant", "value": "Five Nights at Freddy's este un film de groază american din 2023, bazat pe jocul cu același nume creat de .\n\nÎn România a avut premiera în cinematografe pe 27 octombrie 2023.\n\nVezi și \n Listă de filme bazate pe jocuri video\n\nNote\n\nLegături externe \n Site oficial (în engleză)\n Pagină pe Cinemagia\n\nFive Nights at Freddy's\nFilme Universal Pictures\nFilme Blumhouse Productions\nFilme de groază din 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Compus de cinci mici cubicuboctaedre?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci mici cubicuboctaedre este un compus poliedric uniform format din 5 mici cubicuboctaedre, cu simetrie icosaedrică (Ih). Cele 40 de triunghiuri sunt coplanare două câte două în 20 de hexagrame. \n\nAre indicele de compus uniform UC64.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAre același aranjament al vârfurilor și al laturilor cu compusul de cinci mici rombicuboctaedre ca urmare coordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de câte 5\n Compus de cinci cuboctaedre\n Compus de cinci cubohemioctaedre\n Compus de cinci octahemioctaedre\n Compus de cinci mari cubicuboctaedre\n Compus de cinci rombicuboctaedre\n Compus de cinci mici rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre neconvexe\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C3: Fivers Rahrie\n\ncubicuboctaedre 5 mici" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Atyap (etnie)." }, { "from": "assistant", "value": "Atyap (Tyap: A̱tyap, singular: A̱tyotyap; exonim în limba Hausa: Kataf, Katab) este un grup etnic răspândit în principal în zonele administrației locale Zangon-Kataf, Kaura și Jema'a din sudul statului Kaduna, Nigeria. Limba pe care o vorbesc este limba Tyap, una dintre limbile Platoului Nigerian.\n\nOrigini\n\nDovezi arheologice \nAtyap ocupă o parte a complexului cultural Nok din valea superioară a râului Kaduna, renumit pentru figurinele sale din teracotă.\n\nÎn zona Atyap au fost localizate mai multe situri în care se topea fierul, majoritatea în zona Gan și în așezările din apropiere. Printre rămășițe s-au găsit diferite țevi, cuptoare și zgură. În două situri din Ayid-ma-pama (Tyap: A̱yit Mapama) de pe malurile pârâului Sanchinyirian și malurile Chen Fwuam la Atabad Atanyieanɡ (Tyap: A̱ta̱bat A̱ta̱nyeang), s-au găsit numeroase rămășițe de zgură și țevi folosite în procesul de topire a fierului. De asemenea, s-au descoperit peșteri și formațiuni stâncoase la Bakunkunɡ Afanɡ (9°55'N, 8°10'E) și Tswoɡ Fwuam (9°51'N, 8°22'E), la Gan și Atabad- Atanyieang. Mai multe astfel de situri și mine au fost identificate în căutările ulterioare, ceea ce sugerează că exploatarea minereului de fier era intensă în zonă.\n\nDovezi lingvistice \nAchi (2005) afirmă că Atyap vorbesc o limbă din grupul Kwa din familia lingvistică Benue-Congo. În plus, conform lui Achi și colab. (2019), Grupul Kataf (o clasificare veche) din care face parte limba Tyap, aparține de Platoul Nigerian. El a sugerat că, folosind o scală de timp glotocronologică stabilită pentru limbile Yoruba și Edo și vecinii lor, separarea Grupului Kataf în dialecte distincte și grupuri de dialecte ar necesita mii de ani. De asemenea, s-a menționat că „Între limbile igala și yoruba, de exemplu, a fost nevoie de cel puțin 2.000 de ani pentru a dezvolta distincția, în timp ce au fost necesari 6.000 de ani pentru diferențele observabile într-o comparație a grupurilor de limbi idoma și yoruba”, ceea ce demonstrează că „și în cadrul grupurilor de dialecte, a fost nevoie de o perioadă de până la 2.000 de ani pentru a crea o separare clar identificabilă a dialectelor și că, prin urmare, este un proces lent de creștere și expansiune constantă a populației și de diferențiere culturală de-a lungul a mii de ani”.\n\nLimba Tyap a avut nevoie de mii de ani pentru a se separa, în aceeași locație geografică generală, de cele aproximativ șase dialecte apropiate. Ca subunitate, a fost nevoie de alte mii de ani pentru a se separa de alți membri ai grupului Kataf, precum limbile Gyong, Hyam, Duya și Ashe (Koro), care sunt puțin inteligibile pentru vorbitorii de Tyap. A fost recunoscută stabilitatea limbii și a altor trăsături culturale din această regiune a Nigeriei.\n\nȚinând cont de vechimea îndelungată a interacțiunii culturale și de apariția unor dialecte specifice în regiunea lingvistică Kataf, limba Tyap devenise de mult o limbă clar identificabilă, cu personalitate distinctă, cu mult înainte de momentul în care britanicii au preluat controlul asupra Atyap la începutul secolului al XX-lea.\n\nAlte dovezi \nOamenii Atyap își spun „Atyap” și sunt recunoscuți ca atare de grupurile învecinate, precum Asholyio (sau Morwa), Agworok (sau Kagoro), Atyecarak (sau Kachechere), Atakat (sau Attaka, Attakar), Ham (sau Jaba), Gwong (sau Kagoma), Adara (sau Kadara), Akoro (sau Koro), Bajju (sau Kaje), Anghan (sau Kamantan), Fantswam (sau Kafanchan), Afo, Afizere, Tsam (sau Chawai) și Rukuba. Limbile acestor populații fac parte din grupul de limbi ale Platoului Nigerian din familia lingvistică Benue-Congo.\n\nEste dificil de stabilit originea exactă a poporului nigerian. Pe lângă existența mai multor versiuni care se contrazic una pe cealaltă, a existat tendința multor grupuri de a revendica zone din afara Africii drept centre de origine. Acest lucru este valabil și pentru Atyap într-o anumită măsură. \n\nTradiția este aproape necunoscută pentru bătrânii Atyap. Acesta este, parțial, motivul pentru care în majoritatea scrierilor autorilor etnografici și antropologici coloniali care au scris despre grupul Atyap nu se găsesc informații despre originea acestuia. Totuși, majoritatea versiunilor înregistrate până în momentul colonizării prezintă asemănări remarcabile cu cele relatate de bătrânii de astăzi. Prin urmare, autenticitatea originii nordice rămâne discutabilă.\n\nUnii oameni s-au mutat din Hausaland în zona ocupată de Atyap înainte de secolul al XIX-lea. Dezvoltarea regiunii Zangon Kataf până în 1750 d.Hr., locuită în principal de Hausa, reprezintă un caz evident de imigrație și interacțiuni dinainte de secolul al XIX-lea. Totuși, în secolul al XIX-lea, ca urmare a suprataxării, a capturării de sclavi și a impunerii muncii forțate sub influența regimului Sarakuna din Hausaland, s-a ajuns la creșterea migrațiilor ca formă de protest. Cel mai probabil, tradițiile migrației Atyap din nord pentru a evita sclavia și impozitarea reprezintă o amintire populară a acestor mișcări de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Dar migrația indivizilor și a grupurilor de oameni nu trebuie confundată cu migrația întregului grup Atyap.\n\nSubgrupuri și clanuri \nSubgrupurile Atyap sunt formate dintr-un grup de șapte sau opt grupuri etnice: Agworog, Asholyio, Atyap propriu-zis, Atyecharak, Atyuku, Fantswam și Takad. Bajju sunt considerați ca parte a acestui grup datorită asemănărilor lor culturale și lingvistice, deși fiecare dintre aceste grupuri se consideră independent de identitatea etnică Atyap.\n\nÎn ceea ce privește clanurile, fiecare dintre subgrupuri are clanurile și subclanurile sale. Agworog au două clanuri principale: Ankwai și Kpashang. Asholyio au patru: Neabwaat, Nelutswe, Neswe și Nezam. Atyap propriu-zis au patru clanuri principale: Agbaat, Aminyam, Aku și Ashokwa. Fantswam au șase: Manyii, Takau, Takum, Zakhwo, Zibyin și Zikpak.\n\nIstorie\n\nEpoca preistorică \nAtyap ocupă o parte din zona culturii Nok (cca. 1500 î.Hr. - 500 d.Hr.).\n\nEpoca trocului – secolul al XVIII-lea \nCu mult înainte de introducerea monedelor în zonă, oamenii Atyap au practicat trocul, până la mijlocul secolului al XVIII-lea, când negustorii de etnie Hausa au început să treacă prin ținutul Atyap, importând săbii, brățări și coliere și astfel s-a dezvoltat piața Zangon Kataf, la câteva mile de capitala tradițională Atyap la A̱tyekum – zona cunoscută de Atyap ca Maba̱ta̱do, scris și Mabarado, situată în jurul Atyekum și care era un loc de întâlnire, unde bătrânii Atyap deliberau cu privire la pământul și oamenii lor. Până atunci, oamenii obișnuiau să ducă minereul de fier la fierari pentru a le făuri unelte și îi plăteau cu cereale sau carne. După venirea negustorilor Hausa, fierarii locali au început să copieze produsele aduse de aceștia.\n\nDatorită intensificării comerțului dintre Atyap și Hausa, nevoia de securitate a devenit vitală, dezvoltare care a condus ulterior la înființarea mai multor piețe precum cele din Magwafan (Hausa: Bakin Kogi), Rahama, Tungan Kan (Kachechere) și Afang Aduma de lângă Gan, deși cea mai importantă dintre toate a rămas piața Zangon Kataf, o legătură importantă între cele patru rute comerciale principale din zonă.\n\nUn raport al Human Rights Watch menționează că nu există înregistrări scrise, dar există dovezi că Atyap au fost coloniști timpurii în regiunea Zangon Kataf, la fel ca și grupul Hausa. Ambele grupuri se aflau în zonă încă anii 1750, posibil și mai devreme, și ambele grupuri pretind că au fost primii coloniști. Cu toate acestea, Achi și colab. (2019) au afirmat că momentul stabilirii pactului comercial (Tyap: A̱ka̱be; Hausa: Amana, română: Pactul de Integritate) între Atyap și Hausa este necunoscut, dar este cert că locuitorii din Zangon Kataf au ajuns la o înțelegere cu Atyap, centrată pe două aspecte:\n\n nevoia de a asigura siguranța comercianților și a mărfurilor acestora în Atyapland;\n nevoia de teren pentru o piață permanentă și pentru stabilirea imigranților.\n\nLiderii ambelor părți au desemnat ulterior persoane care să se asigura că acordul este implementat cu succes. Liderul de caravane Hausa (Hausa: madugu) a numit un prinț al așezării itinerante (Hausa: magajin zango), care locuia în Zangon Kataf, pentru a colecta taxe de la comercianții itineranți (Hausa: fatake), iar din aceste taxe erau plătite gazdele lor Atyap, care le asigurau pace, securitate și teren pentru stabilirea așezării (Hausa: zango). De cealaltă parte, grupul Atyap a numit un prinț, moștenitor al șefului clanului, care a asigurat siguranța comercianților în interiorul și în afara perimetrelor Atyapland și a mobilizat tineri înarmați pentru a-i însoți pe comercianții din Magwafan (Hausa: Bakin Kogi) până în zona Ham și apoi pe drumul de întoarcere. Tot prin șeful clanului, el s-a asigurat că a fost alocat suficient teren pentru piața Zango și pentru reședința comercianților.\n\nReticența comercianților Hausa și a liderilor lor de a plăti tributul menit pentru protecția lor către Atyap a devenit o cauză majoră de încălcare a acordului și acest lucru a creat o stare de nesiguranță în zonă. Comercianții Hausa au început, în schimb, să-i sprijine pe regii Hausa din Kauru și Zaria, pentru a reuși să supună toate statele de-a lungul rutelor comerciale, astfel încât să nu mai fie supravegheați și să nu mai plătească niciun tribut.\n\nTot din lucrarea lui Achi și colab. (2019) reiese că, în 1870, membrii Atyap și-au retras escortele armate și le-au folosit pentru a ataca așezarea Hausa din Zangon Kataf, care a rămas pustie timp de mulți ani.\n\nSecolul al XIX-lea \nUn alt acord a fost încheiat de către comercianții Atyap și Hausa la începutul secolului al XIX-lea și comerțul a fost reluat, iar ținutul Atyap a prosperat până la un nivel în care se spunea că fiecare casă avea animale, inclusiv cai.\n\nCultură\n\nFestivalul A̱nak și vânătoarea de capete \nÎnainte de venirea britanicilor în zonă în 1903, practicile culturale Atyap au inclus diverse ceremonii anuale și sezoniere, una dintre ele fiind vânătoarea de capete, care a fost ulterior interzisă de guvernul colonial.\n\nFestivalul A̱nak (doliu anual pentru sufletele plecate ale participanților) a reprezentat o modalitate de a recunoaște contribuțiile pozitive ale defuncților la dezvoltarea societății lor. Din cauza credinței că prea mult doliu l-ar face pe defunct să se simtă inconfortabil în noua sa viață, ceremonia s-a transformat în ospăț, dans și povestirea faptelor eroice ale defunctului. \n\nÎn timpul festivalului, toate rudele decedatului din clan trebuiau invitate. Toate femeile căsătorite în afara clanului trebuiau să aducă cereale și capre. Această contribuție a tuturor rudelor de sex feminin se numește „kpa̱t dudunɡ”. Deoarece la festival participau toate femeile din clan căsătorite în exterior, a implicat toate statele vecine care în care erau soții femei de origine Atyap. Acesta este motivul pentru care toate statele vecine și grupurile, inclusiv Hausa și Fulani care trăiesc în și în jurul ținutului Atyap, au participat la acest festival.Festivalul A̱nak simbolizează viața și respectul pentru sfințenia ei, viața sacră, așa cum este practicată de Atyap. Acest respect pentru viață era reflectat și în tipul de pedeapsă aplicată celor care atacau un alt om. Orice act de crimă avea drept consecință izgonirea criminalului în Zali (Malaɡum), în cazul în care nu i se aplica pedeapsa capitală. Dacă un membru ucidea pe altul, infractorul era predat familiei ofensate pentru a proceda conform tradiției.\n\nVânătoare \nÎn timpul sezonului uscat, bărbații merg la vânătoare de animale în sălbăticie, în perioada decembrie-martie, pornind în expediții către dealurile Surubu (Avori) și Karge din nord și către teritoriile Atsam și Rukuba (Bace) din Podișul Jos, la est de ținutul Atyap. Aceste vânători pot dura o lună sau mai mult.\n\nVânătoarea este de regulă inițiată de a̱gwak a̱kat (vânătorul șef), cel care conduce grupul la terenul de vânătoare ales.\n\nVraciul (Tyap: a̱la̱n a̱wum; Jju: ga̱do) aplică apoi otrăvuri pe săgețile vânătorilor, care sunt de dimensiuni diferite, fiind folosite și capcane. \n\nOamenii din tribul Fantswam (acum în reședința lor actuală și nu în zona inițială din ținutul Atyap), după ce vânau un animal mare, de obicei trimiteau capul, considerat cea mai importantă parte a cărnii, grupului Atyap, în semn de loialitate. Această tradiție se mai păstrează încă de oamenii Agworok și este sărbătorită în cadrul Festivalului Afan, inițial în fiecare a doua sâmbătă a lunii aprilie, iar acum pe 1 ianuarie, anual.\n\nCăsătorie \nA̱tyap, ca și alte grupuri culturale africane, cred cu tărie că A̱gwaza (Dumnezeu) a stabilit căsătoria și o femeie Atyap poate fi împlinită doar în momentul în care are un soț al ei. Un duhovnic protestant din ECWA (Biserica Evanghelică din Africa de Vest) a explicat că cei necăsătoriți sunt considerați a fi „á̱niet ba ba̱ yet á̱kukum a̱ni” (oameni care sunt doar 50% întregi), care pot deveni 100% ființe umane numai după căsătorie.\n\nExistă mai multe versiuni ale modului în care se desfășurau căsătoriile Atyap în vremurile pre-coloniale. Meek (1931) a stabilit, în esență, două tipuri: căsătorii primare și secundare.\n\nCăsătoria primară \nNinyio (2008) afirmă că o fată Atyap putea fi logodită la naștere cu un băiat sau cu un adult, prin unchiul fetei sau printr-un văr pe linie paternă. Logodna dintre fată și viitorul ei soț era încheiată oficial când fata împlinea șapte ani.\n\nCăsătoriile primare aveau loc întotdeauna în timpul sezonului secetos, mai ales după recoltă. Dacă se întâmpla ca o fată să rămână însărcinată înainte de căsătorie, se aranja o căsătorie de urgență. Sarcina nedorită era un fenomen rar și neobișnuit. Meek (1931) a menționat că relațiile sexuale premaritale erau neobișnuite, deoarece rudele (și clanurile) erau strict localizate.\n\nCăsătoria primară cuprindea două tipuri principale: Nyeang A̱lala (căsătorie cu colier) și Khap Ndi sau Khap Niat (căsătorie cu zestre sau agricultură în cumetrie).\n\nCăsătoria secundară \nÎn cadrul acestui tip de căsătorie, unui bărbat nu i se permitea să se căsătorească cu o femeie din clanul său, cu o rudă pe linie maternă sau cu altă femeie din satul său. Această regulă era valabilă pentru toți bărbații din clanurile șți sub-clanurile Atyap și orice încălcare atrăgea pedepse severe.Prima soție într-o familie este considerată cea mai importantă dintre soții. Soția care are statutul de șefă în gospodărie depinde de cine se căsătorește primul dintre membrii bărbați. Un fiu mai mic se poate căsători înaintea celui mai în vârstă, din respect pentru una dintre mame. Într-o gospodărie poligamă, soțul petrece două nopți consecutiv cu fiecare soție în camera lui. Femeia cu care își petrece noaptea trebuie să gătească mâncarea pentru toți membrii familiei.\n\nRelația dintre fertilitate și religie \nAvong (1999:7) a cercetat și a descoperit că rata de fertilitate în rândul femeilor care aparțin de biserica non-protestantă, cum ar fi romano-catolică, este semnificativ mai mare decât cea a femeilor ECWA, ceea ce constituie un indiciu că doctrinele și credința inoculate de instituțiile religioase influențează considerabil ratele de fertilitate ale femeilor Atyap.\n\nDate demografice\n\nRăspândire \nSkoggard (2014) a inclus în aria de răspândire în Nigeria a grupului etnic Atyap (Katab) următoarele regiuni: Niger, Nasarawa, Kaduna și Teritoriul Capitalei Federale (FCT).\n\nPopulația \nPrin recensământul populației din Nigeria din 1963, Atyap din statul tradițional nigerian Abyin Atyap au fost estimați la 46.165 (fără a include populația Hausa de 2.736 rezidenți în orașul Zango), dintr-un total de 125.303 numărați pentru fostul District Zangon Kataf. Folosind cifrele recensământului din 1963 pentru a estima cifrele populației pentru 1991, o adaptare de la Ministerul de Finanțe și Planificare Economică din Kaduna arată o populație Atyap de 250.167, cu o rată constantă de 2,5% pe an.\n\nAvong (2000:67) a recunoscut că populația totală rămâne încă necunoscută, însă, a estimat că aproximativ jumătate din cei 145.000 de oameni înregistrați oficial în Zona Administrației Locale Zangon Kataf la recensământul din 1991 erau Atyap.\n\nEthnologue a estimat numărul oamenilor Atyap, cuprinzând cele șapte subgrupuri, inclusiv populația „Mabatado” (Abyin Atyap), în 1993, la 130.000.\n\nReligie\n\nIndigenă \nReligia tradițională Atyap este cunoscută sub numele de Abwoi. Cultul Abwoi include ceremonii de inițiere elaborate și credința în prezența strămoșilor decedați. Există reguli care impun păstrarea secretului privind ritualurile specifice, precum și pedepse grave pentru cei care nu respectă aceste reguli, inclusiv pedeapsa capitală.\n\nAvraamică \nGrupul etnic Atyap a fost influențat de administrația britanică și de alte populații non-musulmane. Deoarece se aflau sub controlul emiratului Zaria (începând cu instalarea administrației britanice în 1903), ar fi trebuit să nu se afle sub sfera de influență a misionarilor creștini. Creștinismul le-a oferit oamenilor Atyap refugiul de care aveau nevoie în fața autorităților coloniale, pe care le considerau opresive, dar și având în vedere relațiile tensionate cu tribul Hausa, care este islamic. Acest proces a contribuit la menținerea acestor tensiuni, iar în prezent, foarte puțini membri Atyap mai sunt musulmani. \n\nÎn 2020, conform Proiectului Joshua, aproximativ 84% dintre oamenii Atyap sunt creștini (dintre care, Independenții 10%, protestanții 15% și romano-catolicii 75%), 10% practică islamul și 6% religia etnică (Abwoi).\n\nLimba \nPoporul Atyap vorbește limba Tyap, care aparține limbilor Platoului Nigerian.\n\nGeografie \nTipul de vegetație din această zonă este savana din Guineea sau pădurea de savană, care este caracterizată de arbori de dimensiuni mici și medii, arbuști și ierburi mezofitice perene, iar solul este format predominant din gresie și pietriș. Acest tip de vegetație este considerat potrivit pentru animalele mai puțin dăunătoare, în timp ce solul este potrivit pentru agricultură, ceea ce explică și de ce ocupația dominantă a oamenilor din această zonă este agricultura. La fel ca în cea mai mare parte din Nigeria centrală, în timpul sezonului ploios câmpurile devin verzi, dar, pe măsură ce sezonul uscat se instalează din octombrie/noiembrie, apare o tendință ridicată de secetă.\n\nEconomie \nAgricultura este principala ramură a economiei. Agricultura, pescuitul și vânătoarea sunt ocupațiile de bază ale grupului Atyap. Principalele plante cultivate sunt: sorg (swaat), mei (zuk), fasole (ji̱njok), igname (cyi), fonio (tson), susan (cwan), bame (kusat), alune de pământ (shyui), cartofi (a̱ga̱mwi).\n\nAtyap se îndeletnicesc cu creșterea animalelor domestice precum câini (a̱bwu), porci (a̱kusuru), capre (zon) și oi (zonseap).\n\nPolitică \nDupă formarea căpeteniei Atyap în 1995, grupul A̱tyap a fost condus de trei monarhi care au ajuns să fie cunoscuți ca A̱gwatyap, palatul fiind situat la Atak Njei, în zona administrației locale Zangon Kataf din sudul statului Kaduna, Nigeria. Actualul monarh, Dominic Yahaya, cunoscut sub numele de Agwatyap III, este conducătorul Atyap din 2020.\n\nPersonalități \n\n Bala Achi † (1956-2005), istoric, educator și scriitor niɡerian și primul șef de stație (ofițer șef de cercetare) al Comisiei Naționale Niɡeriane a Muzeelor și Monumentelor, Abuja.\n John Markus Ayuba, politician nigerian și candidat al PDP la alegerile pentru guvernator din Kaduna din 2023\n Isaiah Balat † (1952-2014), fost ministru de stat nigerian pentru lucrări și locuințe (1999–2000); senator care reprezintă Districtul senatorial Kaduna Sud (2003–2007); de asemenea, om de afaceri și fondator Gora Oil and Gas.\n Musa Bityong † (194?-1986), ofițer militar nigerian\n Marok Gandu † (18??-1902), o figură istorică precolonială din Africa de Vest\n Danjuma Laah (n. 1960), senator care reprezintă Districtul senatorial Kaduna Sud (2015–)\n Zamani Lekwot (n. 1944), guvernator militar al statului Rivers, Nigeria (1975–1978); Ambasador/Înaltul Comisar al Nigeria în Republicile Senegal, Mauritania, Capul Verde și Gambia.\n Kyuka Lilymjok, scriitor, filosof și profesor nigerian de drept.\n Christopher Gwabin Musa (n. 1967), șeful Statului Major al Apărării, Nigeria (2023-data)\n Andrew Nkom (n. 1943), educator, scriitor și administrator nigerian.\n Ishaya Shekari (n. 1940), fost guvernator militar al statului Kano (1978–1979), Nigeria\n Toure Kazah-Toure † (1959-2017), istoric nigerian, academician, panafricanist\n Ayuba Gora Wobin, fost ministru, Corpul Federal de Siguranță Rutieră, FRSC (2022-2023)\n Andrew Laah Yakubu (n. 1955), fost director general al grupului Nigerian National Petroleum Corporation, NNPC (2012–2014).\n\nVezi și \n\n Criza Zangon Kataf din 1922\n Festivalul Afan\n Festivalul cultural Ayet Atyap\n\nNote \n\nGrupuri etnice din Nigeria" } ]