Datasets:

chrisgru
/

ro_wiki_chatml

Dataset card Viewer Files Files and versions Community

Split (1)

train · 442k rows

conversations listlengths 3 3
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Roger Griffin?" }, { "from": "assistant", "value": "Roger David Griffin () este un istoric britanic, profesor de istorie modernă și filozof politic, angajat al Oxford Brookes University. Principalele sale lucrări au în vedere ideologia și istoria fascismului, dar și fanatismul de-a lungul istoriei.\n\nNotes\n\nNașteri în 1948\nIstorici britanici\nOameni în viață\nAbsolvenți ai Universității Oxford" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Maariv?" }, { "from": "assistant", "value": "Maariv (în ebraică מעריב = de la cuvântul „erev” = seara, și „maariv” sau „arvit” = rugăciunea de seară) este un cotidian independent ebraic din Israel, întemeiat la 15 februarie 1948.\nZiarul a fost înființat de un grup de gazetari, în frunte cu dr.Azriel Carlebach (Karlibach), care au părăsit ziarul Yediot Aharonot, de a cărui funcțiune erau dezamăgiți.În anii 1950-1960 Maariv a devenit cel mai răspândit cotidian israelian, ceea ce s-a menționat și pe frontispiciul ziarului. Ulterior a coborât pe locul al doilea,după „Yediot Aharonot”.\n\nSuplimente\nzilnic:\n Hamagazin' \n Asakim – rubrică financiară\n Sport \n Marți\n Signon („stil”)– home magazine \n Miercuri\n Signon – magazin de modă\n Vineri\n Musafshabat(supliment de sâmbătă) –cu analize și comentarii politice, mainstream, cu puncte de vedere de dreapta și stânga\n Sofshavua – magazinul de weekend\n Journal – cultură și divertisment, televiziune\n Asakim – magazin financiar\n At – (Tu), magazin de femei\nsuplimente săptămânale locale regionaleMaariv layeladim (pentru copii)Maariv lanoar - pentru adolescenți\nIstorie\nZiarul Maariv a fost înființat la 15 februarie 1948 de către ziariști ai gazetei Yediot Aharonot, care, în frunte cu redactorul șef dr Azriel Carlebach (1909-1956) au părăsit pe neașteptate acel ziar. La început noul ziar s-a numit Yediot Maariv, iar primul său redactor șef a fost Carlebach.\nPână în anii 1990 ziarul a aparținut unei companii private a ziariștilor care l-au redactat. Ulterior a trecut în posesia unor investitori (Robert Maxwell, familia Nimrodi, Noah Dankner, Shlomo Ben Tzvi) până in 2012, în cadrul unei companii numite „Maariv Hahzakot ltd” cu acțiuni înregistrate la Bursa din Tel Aviv. Ziarul a luat o vreme un format de tabloid cu imagini colorate, titluri țipătoare și un stil mai popular ușor de înțeles, asemănător cu Yediot Aharonot. \nÎn aprilie 2014 el a fost vândut grupului Jerusalem Post al omului de afaceri Eli Azur și a fost unit cu săptămânalul Sof Shavua, luând numele de Maariv Shavua''. O ediție gratuită apare în fiecare dimineață sub numele Maariv Boker (Maariv de dimineața)\nActualii redactori șefi sunt Doron Cohen și Golan Bar Yosef.\nÎn 2004 compania Maariv Ahzakot a lansat saitul de știri pe internet nrg Maariv.\nAcoperirea de către cotidian evenimentelor de actualitate este considerată echilibrată, el dand loc în mod echilibrat diferitelor opinii care divizează societatea israeliană. Ziarul găzduiește unul lângă altul comentarii politice ale unor gazetari experimentati și ale unor foști politicieni și intelectuali.\n\nRedactori șefi\n1948-1956 Azriel Carlebach \n1956-1974 Arie Disenchik \n1974-1980 - Shalom Rosenfeld \n1980-1985 Shmuel Shnitzer \n1985-1991 Ido Disenchik \n1991-1992 - Dov Yudkovski\n1992 - Dan Margalit \n1992-1995 - Ofer Nimrodi \n1995-2002 Yaakov Erez \n2002-2007 Amnon Dankner \n2007-2009 Ruti Yuval si Doron Glezer \n2009-2010 - Yoav Tzur \n2010-2011 Avi Meshulam\n2011-2012 Nir Hefetz \n2012-2014 Shlomo Ben Tzvi\n\nZiariști cunoscuți\nBen Caspit -cronică politică\nKalman Liebeskind - cronică politică\nMordechai Haimovich -reportaje\nAvi Benayahu - cronică\nprof.Arie Eldad - comentarii poitic \nMichael Kleiner- comentarii politice\nAlon Ben David - subiecte militare \nJacky Hugi - Orientul Apropiat \nRon Meiberg - cronică din America \nDavid Petimer - interviuri cu personalitati culturale\nRon Kofman - cronică satirică\nNir Kipnis - cronică personală\nNathan Zehavi - cronică personală\nMarcelle Moseri - cronica personală\nTalia Levin - cronică personală\n\nZiariști si colaboratori din trecut\nDan Ben Amotz - umorist, cronica mondenă\nMenahem Ben - cronicar literar\nKariel Gardosh , zis Dosh - caricaturist \nYaakov Farkas, zis Zeev - caricaturist \nDov Goldstein - interviuri\nDudu Gheva - desenator\nMoshe Zak - politică\nDaniel Dagan - politică\nKobi Arieli - umorist\nAmnon Dankner - reportaje \nEphraim Kishon - umorist \nYosef Lapid - umorist \nYehonatan Geffen - cronica\nTzipi Hotovely - politică\nDan Margalit - cronicar politic\nRuvik Rosenthal - limba ebraică\nErel Segal - politică\nOfer Shelakh \n Meir Shnitzer - cinema\nShmuel Shnitzer \nBen-Dror Yemini - cronicar\n\nLegături externe\nsaitul oficial al ziarului Maariv\n\n \n\nZiare din Israel\nZiare în limba ebraică\nCompanii din Tel Aviv" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre NBA sezonul 2023-2024?" }, { "from": "assistant", "value": "Sezonul NBA 2023–2024 este cel de-al 78-lea sezon al National Basketball Association (NBA). Sezonul regulat a început pe 24 octombrie 2023 și se va încheia pe 14 aprilie 2024. NBA va organiza pentru prima dată un turneu în timpul sezonului între 3 noiembrie și 9 decembrie, toate meciurile, cu excepția finalei, urmând să conteze în clasamentul sezonului regulat. NBA All-Star Game 2024 este programat să aibă loc pe 18 februarie 2024 la Gainbridge Fieldhouse în Indianapolis. Meciurile de recalificare (Turneul Play-in) se vor desfășura în perioada 16-19 aprilie, iar play-off-ul va începe pe 20 aprilie. Meciurile din finala NBA sunt programate să înceapă pe 6 iunie, cel de-al șaptelea meci (dacă va fi necesar) fiind programat pentru 23 iunie.\n\nTranzacții\n\nRetrageri \n La 14 iunie 2023, Ekpe Udoh și-a anunțat retragerea din baschetul profesionist pentru a deveni antrenor asistent la Atlanta Hawks. El a jucat pentru patru echipe în cei 13 ani de carieră, precum și pentru mai multe echipe din străinătate.\n La 18 iunie 2023, Lou Williams și-a anunțat retragerea din baschetul profesionist. A jucat pentru șase echipe în cei 18 ani de carieră.\n La 7 iulie 2023, Luigi Datome și-a anunțat retragerea imediat după Cupa Mondială FIBA 2023. El a jucat pentru Detroit Pistons și Boston Celtics timp de două sezoane, cea mai mare parte a carierei sale desfășurându-se în străinătate.\n La 28 iulie 2023, Udonis Haslem și-a anunțat retragerea din NBA. El și-a petrecut întreaga carieră de 20 de ani la Miami Heat, câștigând trei tituluri cu această echipa.\n La 29 august 2023, Yi Jianlian și-a anunțat retragerea din NBA după ce a jucat 5 sezoane în NBA pentru 4 echipe, între 2007-12, iar mai târziu a jucat în NBA D-League încheindu-și cariera în străinătate.\n La 31 august 2023, Othello Hunter și-a anunțat retragerea din NBA după ce a jucat doar 2 sezoane pentru Atlanta Hawks în perioada 2008-2010, iar mai târziu a jucat în NBA D-league încheindu-și cariera în străinătate.\n La 29 septembrie 2023, Wayne Ellington și-a anunțat retragerea din NBA după ce a jucat 13 sezoane la 9 echipe. La scurt timp după ce s-a retras, el a fost angajat ca antrenor de dezvoltare a jucătorilor la Miami Heat.\n LA 20 octombrie 2023, Andre Iguodala și-a anunțat retragerea din NBA, după ce a jucat 19 sezoane la Golden State Warriors.\n\nSchimbări de antrenori\n\nSezonul regulat\n\nClasamente sezonul regulat\nActualizat la 28 octombrie 2023\n\n<noinclude>\n\n<noinclude>\n\n<noinclude>\n\n<noinclude>\n\n<noinclude>\n\n<noinclude>\n\nNote\n\nLegături externe\n \n\n2023 în sport\n2024 în sport\nCompetiții de baschet\nBaschet în SUA" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Doritos?" }, { "from": "assistant", "value": "Doritos este o marcă americană de chipsuri aromate din tortilla produse de Frito-Lay, o subsidiară deținută în totalitate a PepsiCo. Conceptul pentru Doritos a apărut la Disneyland, la un restaurant administrat de Frito-Lay.\n\nÎn 1966, Doritos a devenit primul chips de tortilla disponibil la nivel național în Statele Unite. Aroma inițială a fost doar de porumb prăjit, urmată de cea de taco în 1967 și de cea mai răspândită aromă din actualitate, cea de brânză de nachos în 1972. În prezent, chipsurile sunt disponibile într-o mare varietate de arome, care diferă la nivel regional.\n\nDoritos a câștigat, de asemenea, notorietate pentru campaniile sale de marketing, având și multe reclame difuzate în timpul Super Bowl. Marca Doritos este folosită și pentru produse asezonate similar, cum ar fi Doritos 3D și coji pentru taco de la Taco Bell.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n Site-ul Frito-Lay din America de Nord pentru Doritos . \n\nPepsiCo\nDisneyland" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Element prim." }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, în special în algebra abstractă, un element prim al unui inel comutativ este un obiect care satisface anumite proprietăți asemănătoare cu cele ale numerelor prime din numerele întregi și ale . Elementele prime se disting de elementele ireductibile, un concept care este același în inelele factoriale, dar nu același în general.\n\nDefiniție \nUn element al unui inel comutativ se spune că este prim dacă nu este elementul zero sau o și ori de câte ori divide pentru unele și în , atunci divide sau divide . Cu această definiție, este afirmația că numerele prime sunt elemente prime în inelul numerelor întregi, . Echivalent, un element este prim dacă și numai dacă idealul principal generat de este un ideal prim., rezultatul fiind valabil în general. (De reținut că într-un domeniu de integritate, idealul este un ideal prim, dar este o excepție în definiția elementului prim.)\n\nInteresul pentru elementele prime vine din teorema fundamentală a aritmeticii, care afirmă că orice număr întreg diferit de zero poate fi scris în esență doar într-un singur mod ca 1 sau −1 înmulțit cu un produs al numerelor prime pozitive. Acest lucru a condus la studiul inelelor factoriale, care generalizează afirmația din numerele întregi.\n\nA fi prim depinde de inelul în care este considerat un element; de exemplu, 2 este un element prim în , dar nu este prim în , inelul , deoarece și 2 nu divide pe niciunul dintre factorii din dreapta.\n\nConexiunea cu idealele prime \nUn ideal din inelul (cu unitate) este prim dacă este un domeniu de integritate.\n\nÎntr-un domeniu de integritate, un ideal principal diferit de zero este prim dacă și numai dacă este generat de un element prim.\n\nElemente ireductibile \nElementele prime nu trebuie confundate cu elementele ireductibile. Într-un domeniu de integritate orice element prim este ireductibil, dar reciproca nu este adevărată în general. Totuși, în inelele factoriale, elementele prime și cele ireductibile sunt aceleași.\n\nExemple \nUrmătoarele sunt exemple de elemente prime din inele:\n numerele întregi , , , , , ... în inelul numerelor întregi ;\n numerele complexe , și în inelul numerelor întregi gaussiene ;\n polinoamele și din , în din ;\n 2 în inelul cât ;\n este prim, dar nu și ireductibil în inelul ;\n în inelul perechilor de întregi , este prim, dar nu și ireductibil (există );\n în inelul numerelor întregi algebrice elementul este ireductibil, dar nu și prim (deoarece 3 divide pe dar nu divide niciunul din factorii din dreapta).\n\nNote\n\nBibliografie \n Section III.3 of \n \n \n\nTeoria inelelor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Cheetos?" }, { "from": "assistant", "value": "Cheetos (denumit anterior Chee-tos până în 1998) este o marcă de gustări crocante din porumb produsă de Frito-Lay, o subsidiară a companiei PepsiCo. Creatorul Fritos, Charles Elmer Doolin, a preparat Cheetos pentru prima dată în 1948 și a început distribuția națională în Statele Unite ale Americii. Succesul inițial al mărcii Cheetos a fost un factor care a contribuit la fuziunea dintre The Frito Company și HW Lay & Company în 1961 pentru a forma Frito-Lay. În 1965, Frito-Lay a devenit o subsidiară a companiei Pepsi-Cola, ducând la apariția PepsiCo, actualul proprietar al mărcii Cheetos.\n\nÎn 2010, Cheetos a fost clasată drept cea mai vândută marcă de pufuleți cu brânză de pe piața sa principală, Statele Unite ale Americii; la nivel mondial, vânzările anuale cu amănuntul au totalizat aproximativ 4 miliarde de dolari. Crunchy Cheetos, varianta originală, este încă în producție, dar gama de sortimente s-a extins de atunci pentru a include 21 de tipuri diferite de Cheetos numai în America de Nord. Deoarece Cheetos sunt vândute în mai mult de 36 de țări, aroma și compoziția sa sunt adesea adaptate pentru a se potrivi cu gusturile regionale și preferințele culturale, cum ar fi Savory American Cream în China și Strawberry Cheetos în Japonia.\n\nNote\n\nLegături externe \n\nPepsiCo" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Tony Musante." }, { "from": "assistant", "value": "Anthony Peter Musante Jr. () a fost un actor american. Acesta era cunoscut pentru următoarele roluri de televiziune: detectivul David Toma în , Nino Schibetta în (1997) și Joe D'Angelo în (2000–2003). Pe parcursul carierei, a apărut și în filme precum A fost cândva hoț (1965), (1967), (1968), (1971), Mercenarul (1968), (1969) și L'uccello dalle piume di cristallo (1970).\n\nBiografie \nNăscut în Bridgeport, Connecticut, într-o familie italoamericană, Mustante era fiul lui Natalie Anne (născută Salerno), învățătoare, și al lui Anthony Peter Musante, contabil. A studiat la și la Universitatea Northwestern.\n\nMusante a apărut în numeroase lungmetraje atât în Statele Unite, cât și în alte țări. Primele sale proiecte includ serialul de televiziune Toma (1973), telenovela As the World Turns și piesa de teatru (1975). A fost nominalizat la Premiile Drama Desk pentru rolul din urmă.\n\nSerialul Toma a avut ratinguri bune, însă Musante a insistat să părăsească rolul după doar un an. Actorul a fost înlocuit cu , iar emisiunea a fost redenumită Baretta. Deși nu a regretat niciodată decizia de a părăsi distribuția serialului, a renunțat astfel la bani și faimă.\n\nA fost nominalizat la Premiile Emmy pentru rolul din episodul „A Quality of Mercy” al serialului în 1975. De asemenea, l-a interpretat pe , un temut boss al mafiei și liderul bandei italiene din Emerald City, în primul sezon al serialului OZ - Închisoarea Federală.\n\nViața personală \nMusante a murit ca urmare a unei hemoragii cauzate de o intervenție chirurgicală pe 26 noiembrie 2013 la vârsta de 77 de ani.\n\nFilmografie \n\n The DuPont Show of the Week: Ride with Terror (1963, serial de televiziune) - Joe Ferrone\n Bob Hope Presents the Chrysler Theatre: A Wind of Hurricane Force (1964, serial de televiziune) - Major DeGuisado\n Alfred Hitchcock Presents: Memo from Purgatory (1964, serial de televiziune) - Candle\n Once a Thief (1965) - Cleveland 'Cleve' Shoenstein\n The Trials of O'Brien: Bargain Day on the Street of Regret (1965, serial de televiziune) - Coley Thomas\n The Trials of O'Brien: The Blue Steel Suite (1966, serial de televiziune) - Callison\n The Fugitive: The Blessings of Liberty (1966, TV series episode) - Billy Karnes\n The Incident (1967) - Joe Ferrone\n The Detective (1968) - Felix\n The Mercenary (Italy, 1968) - Paco Román\n Metti, una sera a cena (Italia, 1969) - Max\n The Bird with the Crystal Plumage (Italia, 1970) - Sam Dalmas\n The Anonymous Venetian (Italia, 1970) - Enrico\n Grissom Gang (1971) - Eddie Hagan\n The Last Run (1971) - Paul Rickard\n Il caso Pisciotta (Italy, 1972) - Francesco Scauri\n Marcus Welby, M.D.: The Tall Tree (1973, serial de televiziune) - David\n Toma (1973–1974, serial de televiziune, 23 de episoade) - Det. David Toma\n Police Story: Fathers and Sons (1974, serial de televiziune) - Joe Basic\n (1975, TV film) - Lt. William Calley\n The Rockford Files: Charlie Harris at Large (1975, serial de televiziune) - Charlie Harris\n The Desperate Miles (1975, film de televiziune) - Joe Larkin\n Medical Story: The God Syndrome (1975, serial de televiziune) - Dr. Paul Brandon\n Police Story: Breaking Point (1975, serial de televiziune) - Sgt. Vince Della Maggiori\n Medical Story: The Quality of Mercy (1976, serial de televiziune) - Dr. Hoffman\n Origins of the Mafia (Italy, 1976, miniserie de televiziune) - Michele Borello\n Police Story: The Other Side of the Badge (1976, serial de televiziune) - Jack Mitchell\n (1977, TV film) - Joey Faber\n Goodbye & Amen (Italia, 1978) - John Dhannay\n Break Up (Italia, 1978) - Paolo Naviase\n My Husband Is Missing (1978, film de televiziune) - Derek Mackenzie\n Breaking Up Is Hard to Do (1979, film de televiziune) - Sal Falcone\n The Thirteenth Day: The Story of Esther (1979, film de televiziune) - King Ahasuerus\n High Ice (1980, film de televiziune) - Lt. Col. Harris Thatcher\n American Playhouse: Weekend (1982, serial de televiziune) - George\n (Italia, 1983) - Jurek Rudinski\n The Pope of Greenwich Village (1984) - Pete\n Rearview Mirror (1984, film de televiziune) - Vince Martino\n MacGruder and Loud (1985, TV pilot episode) - Caferelli\n The Trap (Italia, 1985) - Michael Parker\n The Repenter (Italy, 1985) - Vanni Ragusa\n The Equalizer: Pretenders (1986, TV series episode) - John Parker\n Nutcracker: Money, Madness and Murder (1987, miniserie de televiziune) - Vittorio\n Night Heat: Grace (1987, serial de televiziune) - Roy Barnett\n La collina del diavolo (Italy, 1988, film de televiziune) - Daniele\n Jesse Hawkes: Little Girl Lost (1989, serial de televiziune)\n (Italia, 1989, miniserie de televiziune) - Kirk Mesana\n Il barone (Italia, 1995, miniserie de televiziune) - Baron Sajeva\n Deep Family Secrets (1997, film de televiziune) - Lennox\n Oz (1997, serial de televiziune, 7 episoade) - Nino Schibetta\n Nothing Sacred: Song of Songs (1997, serial de televiziune) - Gary\n Exiled: A Law & Order Movie (1998, film de televiziune) - Don Giancarlo Uzielli\n Acapulco H.E.A.T.: Code Name Million Dollar Man (1998, serial de televiziune) - Rocco Santora\n The Deep End of the Ocean (1999) - Angelo Cappadora\n (1999, miniserie de televiziune) - Duraid Al Simma\n The Yards (2000) - Seymour Korman\n Un bacio nel buio (Italy, 2000, TV miniseries)\n As the World Turns (2000–2003, TV series) - Joe D'Angelo\n 100 Centre Street (2001, TV series, 3 episodes) - Albert Esposito\n Life as It Comes (Italy, 2003) - Karl, the Professor\n Traffic (2004, TV miniseries) - Alex Edmonds\n (Italia, 2004) - Amilcare\n (Italia, 2007, miniserie de televiziune) - Alpius\n We Own the Night (2007) - Jack Shapiro\n (Italia, 2013, miniserie de televiziune) - Don Luigi Vitiello\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n\nNașteri în 1936\nDecese în 2013\nAmericani de origine italiană\nAbsolvenți ai Oberlin College\nActori americani de film\nActori americani de televiziune" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Prejudiciu (drept)?" }, { "from": "assistant", "value": "În drept, un prejudiciu face referire la consecințele patrimoniale sau extra-patrimoniale care apar ca urmare a unui atac la adresa bunurilor unei persoane (fizică sau juridică) sau a persoanei însăși. \n\nPrejudiciul nu poate fi confundat cu vătămarea, care reprezintă acțiunea propriu-zisă de atacare a unui bun sau a unei persoane.\n\nÎn dreptul civil\nÎn sistemul continental prejudiciul poate apărea ca urmare a nerespectării termenului de plată a unei obligații. În acest caz, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului din partea debitorului.\n\nNote\n\nBibliografie\n Codul civil român\n\nDreptul obligațiilor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Înțeleptul de pe muntele blestemat?" }, { "from": "assistant", "value": "Înțeleptul de pe muntele blestemat (titlul original: în , în , în ro: Lupul din Prokletije) este un film dramatic iugoslav vorbit în limba albaneză, realizat în 1968 de regizorul Miomir Stamenković, protagoniști fiind actorii Ljuba Tadić, Abdurahman Šalja, Josif Tatić și Vesna Krajina. \n\n Preambul\nPersonajul principal, interpretat de Ljuba Tadić, este Uka, un bătrân albanez care locuiește în Prokletije (Munții Blestemați), munții de la granița kosovano-albaneză, și care în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial se confruntă cu faptul că singurul său fiu Džahid (interpretat de Josif Tatić) a devenit un colaborator al ocupanților fasciști italieni și participă la crimele lor împotriva poporului. Se istorisește cum Uka, ghidat de obiceiurile străvechi și de propriul său simț al onoarei, decide să-și confrunte fiul. Filmul produs de studioul Kosovafilm cu sediul la Priștina, este uneori citat ca prima producție de lungă durată a cinematografiei kosovare.\n\nRezumat\n\nDistribuție \n Ljuba Tadić – Uka\n Abdurahman Šalja – Fuad bey\n Josif Tatić – Džahid\n Vesna Krajina – Lela\n Branko Pleša – doctorul italian\n Melihat Ajeti – Igračica\n Darko Damevski – Bećir aga\n Dragomir Felba – Uroš\n Faruk Begoli – partizanul\n Milutin Jasnić – Esad\n Slobodanka Marković – Valbona\n Alenka Rancić – Stana\n Miodrag Krivokapić – Mladić\n\nPremii și nominalizări \n 1968 Festivalul de Film de la Pula\n Premiul Arena de Aur pentru cel mai bun actor lui Ljuba Tadić\n Premiul Poarta de Aur (Zlatna vrata Pule) pentru cel mai bun film votat de audiența festivalului\n 1968 Festivalul de Film de la Niš\n Premiul special pentru cel mai bun actor lui Darko Damevski\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe \n \n\nFilme din 1968\nFilme regizate de Miomir Stamenković\nFilme iugoslave\nFilme iugoslave despre Al Doilea Război Mondial\nFilme în limba albaneză\nFilme dramatice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Abeno Harukas?" }, { "from": "assistant", "value": "Abeno Harukas (în ) este cel mai renumit zgârie-nori din Japonia. Se află în cartierul Abeno din orașul Osaka și are o înălțime de 300 m. Este folosit ca spațiu de birouri, hotel de 5 stele și magazine.\nConstrucția sa a început în 2010 și s-a terminat în 2014. Are 60 de etaje. Suprafața utilizabilă este de 211.900 m².\n\nFirma de arhitectură care l-a proiectat este César Pelli & Associates, iar firmele de contractare au fost Takenaka Corporation și Mitsubishi Estate.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Situl oficial\n\nZgârie-nori din Japonia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Timothy Snyder?" }, { "from": "assistant", "value": "Timothy David Snyder () este un istoric american de origine engleză specializat în istoria Europei Centrale și de Est, a Uniunii Sovietice și a Holocaustului. Este profesor la Universitatea Yale și membru al Institutului de Științe Umane din Viena.\n\nNote\n\nNașteri în 1969\nOameni în viață\nAbsolvenți ai Balliol College, Oxford\nAbsolvenți ai Brown University\nAntifasciști americani\nCadre didactice ale Yale University\nCercetători ai Holocaustului\nScriitori din statul Ohio" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Abdul Karim Qassim." }, { "from": "assistant", "value": "Abdul Karim Qassim (în , ; ) este ofițer militar, prim-ministru al Irakului, comandant șef al forțelor armate irakiene și ministru interimar al apărării din 1958 până în 1963. Este considerat primul conducător irakian de la sfârșitul monarhiei și înființarea republicii.\n\nAbdul Karim Qasim a fost unul dintre liderii Revoluției din 14 iulie, care a reușit să răstoarne monarhia din Irak și să declare înființarea republicii. Abdul Karim Qassim a condus ca prim-ministru în țara sa până la înlăturarea sa de la putere și execută-l sa în lovitura de stat din 8 februarie 1963.\n\nNote\n\nVezi și \n Irak\n\nNașteri în 1914\nDecese în 1963" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Erste Bank Open 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#96b2e6\"\n!colspan=\"12\"\|Erste Bank Open 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campion:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Jannik Sinner\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finalist:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Daniil Medvedev\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| 7–6(9–7), 4–6, 6–3\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Erste Bank Open 2023 – Simplu a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Douăzeci și opt de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la \tViena, Austria, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Patru dintre ei și-au asigurat participarea prin calificare. \n\nJannik Sinner l-a învins în finală pe campionul en-titre Daniil Medvedev cu 7–6(9–7), 4–6, 6–3 și a câștigat titlul de simplu la Openul Vienei 2023. A fost al 10-lea titlu ATP pentru Sinner.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\nCapi de serie\n\nJucători calificați\n\nLucky loser\n Lorenzo Sonego'''\n\nRezultate\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n Borna Gojo\n Sebastian Ofner \n Dominic Thiem\n\nClasament protejat\n Aslan Karațev\n Gaël Monfils\n\nRetrageri\n Matteo Berrettini → înlocuit de Daniel Altmaier\n Pablo Carreño Busta → înlocuit de Aleksandar Vukic\n Borna Ćorić → înlocuit de Matteo Arnaldi\n Mackenzie McDonald → înlocuit de Lorenzo Sonego (LL)\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n Calificări\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Erste Bank Open 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#96b2e6\"\n!colspan=\"12\"\|Erste Bank Open 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioni:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Rajeev Ram Joe Salisbury\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finaliști:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Nathaniel Lammons Jackson Withrow\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| 6–4, 5–7, [12–10]\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Erste Bank Open 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Viena, Austria, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Alexander Erler și Lucas Miedler au fost campionii en-titre, dar au pierdut în runda a doua în fața perechii Sebastian Ofner și Philipp Oswald.\n\nRajeev Ram și Joe Salisbury i-au învins în finală pe Nathaniel Lammons și Jackson Withrow, cu 6–4, 5–7, [12–10] și au câștigat titlul la dublu la Openul Vienei 2023.\n\nWesley Koolhof a fost în cursă pentru a recâștiga locul 1 ATP la dublu, dar a pierdut în prima rundă.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\nTabloul principal\nCalificări\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Synthos." }, { "from": "assistant", "value": "Synthos, denumit între 1941–1945 Chemischen Kombinat Auschwitz și după 1945 Fabryka Paliw Syntetycznych Dwory și Chemiczna Dwory, este o companie producătoare de cauciuc sintetic din Polonia, fondată în 1941 de către Buna-Werke din cadrul .\n\nAproximativ 80 % din producția proprie este destinată industriei mondiale de anvelope, la companii precum Michelin, Continental, Bridgestone, Goodyear și Pirelli.\n\nIstoric \nLa nivelul anului 1937, Polonia, alături de Italia, Cehoslovacia și Japonia, au pornit sau aveau să pornească producția de cauciuc sintetic, pe lângă țări ca SUA, Germania Nazistă și URSS care deja produceau.\n\nDupă planul centralizat de 6 ani al Republicii Polone, în 1955 se prevedea producția a 13 000 tone de cauciuc sintetic.\n\nÎn 2014 a primit scorul de credit BB („mai puțin vulnerabil pe termen scurt, dar cu incertitudini majore în curs de desfășurare la condițiile de afaceri, financiare și economice nefavorabile”) de la S&P Global Ratings. Aceasta avea o datorie de 258 de milioane de dolari.\n\nEste deținută de miliardarul polonez .\n\nÎn România \nCompania Chemiczna Dwory a fost interesată de cumpărarea combinatului de cauciuc sintetic CAROM din Onești în 2006, în competiție cu Calder-A, care încheiase un contract de novație cu Balkan Petroleum pentru preluarea RAFO Onești. La prima licitație din noiembrie 2006, combinatul avea o suprafață de 2,45 milioane de metri pătrați, cu clădiri, mijloace fixe și stocuri și un preț de pornire de 154,69 milioane lei (43,69 milioane euro) fără TVA. Niciuna dintre cele două companii nu avea să achiziționeze caietul de sarcini la licitație, în posibilitatea așteptării a scăderii prețului, același lucru petrecându-se și la a doua licitație din ianuarie 2007 cu prețul minim de 25 de milioane de euro, unde potrivit lichidatorului judiciar, un preț mai mic ar fi însemnat valoarea întregului combinat la fier vechi, lucru de neacceptat pentru lichidator și respins de ministrul finanțelor Sebastian Vlădescu. \n\nPotrivit președintelui companiei polone, Dariusz Krawczyk, CAROM s-a dovedit a fi într-o stare foarte proastă și nu merita cumpărat. Chemiczna Dwory a preferat în schimb să cumpere în totalitate de la compania cehă Unipetrol combinatul Kaucuk a.s din , Cehia în 2007, la un preț de 195 de milioane de euro. Kaucuk avea profilul de producție în cauciucuri butadien-stirenice în emulsie și polibutadienă sub marca Kralex și polistiren iar Chemiczna Dwory cauciucuri butadien-stirenice, cu conținut ridicat de stiren și butadienice sub marca Ker. Valoarea CAROM a fost estimată separat la aproximativ 50 de milioane de dolari, însă investitorii nu au fost atrași de prețul lăsat la jumătate din valoare din cauza distrugerilor liniilor de producție de către conducerea combinatului, pentru câștiguri personale.\n\nNote \n\nCompanii din Polonia\nEconomia Poloniei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Swiss Indoors 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#EEE8AA\"\n!colspan=\"12\"\|Swiss Indoors 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campion:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Félix Auger-Aliassime\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finalist:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Hubert Hurkacz\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|7–6(7–3), 7–6(7–5)\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Swiss Indoors 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Douăzeci și opt de jucători s-au înscris în competiția de simplu a turneului de tenis de la Basel, Elveția, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Patru dintre ei și-au asigurat participarea prin calificare. \n\nFélix Auger-Aliassime, campionul en-titre, și-a apărat cu succes titlul învingându-l în finală pe Hubert Hurkacz și a cucerit titlul la simplu la Swiss Indoors 2023.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nJumătatea superioară\n\nJumătatea inferioară\n\nCalificări\n\nCapi de serie\n\nJucători calificați\n\nLucky loser\n\nRezultate\n\nPrima calificare\n\nA doua calificare\n\nA treia calificare\n\nA patra calificare\n\nAlte informații\n\nWildcard\n Félix Auger-Aliassime\n Dominic Stricker\n Leandro Riedi\n\nRetrageri\n Carlos Alcaraz → înlocuit de Stan Wawrinka\n Alejandro Davidovich Fokina → înlocuit de Yannick Hanfmann\n Milos Raonic → înlocuit de Miomir Kecmanović\n\nNote\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n Calificări\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Swiss Indoors 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#EEE8AA\"\n!colspan=\"12\"\|Swiss Indoors 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioni:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Santiago González \n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finaliști:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Hugo Nys Jan Zieliński\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|6–7(8–10), 7–6(7–3), [10–1]\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Masculin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Masculin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}Swiss Indoors 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șaisprezece perechi de jucători s-au înscris în competiția de dublu a turneului de tenis de la Basel, Elveția, jucat pe terenuri cu suprafață dură, acoperite. Ivan Dodig și Austin Krajicek au fost campionii en-titre, dar au pierdut în sferturi în fața echipei Nys și Zieliński.\n\nSantiago González și Édouard Roger-Vasselin au câștigat titlul la dublu la Swiss Indoors 2023, învingându-i în finală pe Hugo Nys și Jan Zieliński cu 6–7(8–10), 7–6(7–3), [10–1].\n\nKrajicek și-a păstrat locul 1 ATP la dublu, după ce Wesley Koolhof a pierdut în prima rundă la Erste Bank Open 2023.\n\nCapi de serie\n\nTabloul principal\n\nNote\n\nLegături externe\n\n2023\nATP Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Jean de Baroncelli." }, { "from": "assistant", "value": "Marie Joseph Henri Jean de Baroncelli, cunoscut ca Jean de Baroncelli, () a fost un scriitor și critic de film francez. A obținut la început un oarecare succes ca romancier, după care, în 1953, a început să contribuie în mod regulat cu articole de critică de film la ziarul Le Monde până în 1983.\n\nBiografie \nS-a născut la 25 martie 1914, cu câteva luni înainte de declanșarea Primului Război Mondial, în arondismentul 16 al Parisului. La moartea tatălui său, el a devenit al zecelea marchiz de Baroncelli, deși acest titlu a fost rareori menționat. Tatăl său era regizorul de film (1881–1951) din faza de pionierat a cinematografiei. Familia Baroncelli își avea originile în Toscana, se stabilise mai târziu în sudul Franței și prosperase în cursul secolului al XIX-lea în urma practicării comerțului.\n\nA studiat dreptul și științele umaniste și a obținut o diplomă de licență de la prestigioasa din Paris (Sciences Po). În anii 1940 a publicat mai multe romane, printre care romanul de război Vingt-six hommes („Douăzeci și șase de oameni”, 1942) și Le disgracié (1946). A colaborat mai întâi la ziarul antisemit .\n\nS-a căsătorit în octombrie 1950 cu vedeta de teatru (1922–2012), iar cuplul s-a mutat la o fermă veche pe care Baroncelli o moștenise în partea de nord-vest a Montpellierului, unde timp de câțiva ani, în timpul verii, au urmat un stil de viață tipic celebrităților, cu petreceri frecvente. Cu toate acestea, înghețul nesezonier din 1956 a ruinat recolta de vin din acel an și o mare parte a terenului agricol a trebuit să fie vândut. Alte terenuri au fost vândute, de asemenea, în anii următori, iar cea mai mare parte a celor 300 de hectare pe care Baroncelli le deținea fuseseră vândute până la sfârșitul anilor 1960 pentru construcția de locuințe. Soții Baroncelli au avut o fiică pe nume Caroline, care s-a născut în anul 1952.\n\nBaroncelli a contribuit în mod regulat la ziarul Le Monde din 1953 până în 1983, realizând numeroase recenzii de film, interviuri și articole de investigație. A fost membru al Association française de la critique de cinéma et de télévision și al , precum și redactor șef al buletinelor și revistelor (1957–1978). Reputația de critic de film pe care a dobândit-o a determinat cooptarea sa în juriile mai multor festivaluri de film (, și și ), în Comitetul de selecție al filmelor străine pentru Festivalul de la Cannes din 1978 până în 1992 și în consiliul de administrație al Festivalului Internațional de Film de la Cannes.\n\nA prezentat, de asemenea, de mai multe ori la emisiunea de artă „”. A fost unul dintre cei mai vechi colaboratori ai ziarului , care era inițial o publicație clandestină a mișcării de rezistență, și a fost, împreună cu Jeander (critic al ziarului Libération) și cu operatorii cinematografelor pariziene, membru fondator al (Confederația Cinematografului de Artă) în 1955. A fost distins cu titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare (la 1 ianuarie 1989) și cu titlul de Comandor al .\n\nJean de Baroncelli a decedat în 31 iulie 1998 la Montpellier.\n\nOpinii\n\nOpera literară\n\nRomane \n Vingt-six hommes, Grasset, Paris, 1942.\n Gilbert, 1945.\n Né en 1914, Grasset, Paris, 1945.\n Le Disgracié, La Jeune Parque, Paris, 1946.\n Les Chevaliers de la Lune, Éditions de la Table ronde, Paris, 1950.\n L'Hispano blanche, France Loisirs, Paris, 1989.\n\nScenarii de film\n (1954) – coautor al adaptării și dialogurilor, alături de Jean-Claude Eger\n (1962) – consilier artistic al scurtmetrajului realizat de Andrzej Wajda\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\nNașteri în 1914\nDecese în 1998\nJurnaliști francezi\nCritici de film francezi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Lacul Noua?" }, { "from": "assistant", "value": "Lacul Noua este un lac artificial excavat din cartierul Noua din municipiul Brașov. Este o atracție turistică din cartierul Noua. \n\nÎn lac trăiesc diferite animale, printre care se numără: pești, rațe, lebede și broaște.\n\nNote\n\nLegături externe \n https://www.metropola.ro/ro/ghid/brasov/descopera/turism/atractii-turistice/parcul-noua-/917/\n\nBrașov\nLacuri din județul Brașov" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Capcană pentru general." }, { "from": "assistant", "value": "Capcană pentru general (titlul original: în ) este un film dramatic iugoslav, realizat în 1971 de regizorul Miomir Stamenković. Dragan Marković și Luka Pavlović au scris scenarul care se bazează pe evenimente adevărate din Serbia imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, arătând acțiunea prin care OZNA, poliția secretă a Iugoslaviei comuniste nou înființate, l-a capturat în mod fraudulos pe liderul cetnicilor, Draža Mihailović. Protagoniștii filmului sunt actorii Bekim Fehmiu, Rade Marković, Ljuba Tadić și Jelena Žigon.\n\nRezumat \n\nImediat după război, OZNA și-a introdus ofițerul de informații, poreclit „doctorul”, în rândurile rămase de cetnici. Sarcina lui este să-i captureze pe liderii cetnici, înșelându-i că el este o legătură cu țările străine. Scopul său principal este să-l captureze în viață pe generalul Draža Mihajlović.\n\nDistribuție \n Bekim Fehmiu – „Doctorul”\n Rade Marković – generalul Draža Mihajlović\n Ljuba Tadić – cetnicul voievod „Ras”\n Jelena Žigon – Vera, învățătoarea\n Dušan Janićijević – Feliks\n Abdurahman Šalja – Perun\n Voja Mirić – Pjer\n Azra Cengic – șefa consiliului\n Zoran Rankić – un agent OZNA\n Zaim Muzaferija – Jovan\n Husein Čokić – Životić\n Viktor Starčić – tatăl doctorului\n Tomanija Đuričko – mama doctorului\n Svjetlana Knežević – Lela, fata doctorului\n Dragomir Felba – morarul Vidoje\n Ljiljana Šljapić – fiica lui Vidoje\n Sima Janićijević – ministrul\n Alenka Rančić – Majka\n Rastislav Jović – cetnicul cu chitara\n Ljubo Škiljević – un cetnic\n Janez Vrhovec –\n\nTrivia \nÎn unele detalii, filmul a reprezentat o abatere de la faptele istorice, astfel personajul comandantului cetnic bazat pe adevăratul Nikola Kalabić, interpretat de Ljuba Tadić în film, a fost numit „Ras”. Un deceniu mai târziu, aceleași evenimente vor fi prezentate cu mult mai multă grijă pentru autenticitate în docudrama de televiziune Ultimul act (Poslednji čin, 1981-1982).\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe \n \n\nFilme din 1971\nFilme regizate de Miomir Stamenković\nFilme în limba sârbocroată\nFilme dramatice\nFilme de război" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Biserica Sfântul Ioan din Haifa?" }, { "from": "assistant", "value": "Biserica Sfântul Ioan (Saint John) din Haifa (în ebraică:כנסיית יוחנן הקדוש בחיפה,în arabă: كنيسة مار يوحنا (Kanisat Mar Yuhanna) în engleză: Saint John Church in Haifa este o biserică anglicană (evanghelică episcopală) din Israel, aflată în cartierul Wadi Nisnas din Haifa, pe strada Yohanan Hakadosh colț cu strada Huri, în Orașul de jos. Biserica poartă numele Evanghelistului Ioan. Clădirea bisericii a fost construită în 1935, în stil neo-gotic, în timpul administrației mandatare britanice în Palestina. Fațada bisericii se divide în trei părți: una mijlocie, cu două nivele, și două laterale, cu trei nivele fiecare. În partea de nord a biserici se află un turn cu clopotniță. \nÎn perioada dntre cele două războaie mondiale numărul credincioșilor anglicani la Haifa a ajuns la circa 1200 și a inclus persoane de origine engleză din administrația britanică etc. După războiul din 1948-1949 și exodul palestinian, au rămas în oraș circa 150 anglicani. De atunci numărul lor a crescut\nÎn cursul săptămânii Biserica găzduiește o grădiniță și școală elementară anglicană, înființată încă în 1868, și care a fost închisă între 1947-1950 din cauza războiului. Ea a fost condusă până în 1965 de către reverendul Rafiq Farah. În prezent învață acolo circa 500 copii arabi - creștini, musulmani și druzi și 60% din bugetul ei este acoperit de guvern. În zilele de sărbătoare și cu prilejuri festive în biserică se întrunește comunitatea anglicană (episcopală) din zonă. În biserică au loc uneori concerte de muzică clasică, jazz etc. ca de pildă, cu ocazia Festivalului Sărbătorii Sărbătorilor din luna decembrie.\n\nOrga\nOrga bisericii a fost construită în 1914 de către constructorul englez de orgi James Binns din Bramley, lângă Leeds. Ea este în stilul orgilor lui Eduard Schultze din Germania care erau foarte apreciate și în nordul Angliei. \nÎn ultimele decenii ale secolului al XX-lea, nefiind întreținută, orga s-a deteriorat și a fost reparată în 1999 de către specialistul israelian Gideon Shamir.\n\nLegături externe\n\nșcoala anglicană din Haifa\n\nNote\n\nBiserici din Israel" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Vasile Cocarcea?" }, { "from": "assistant", "value": "Născut la 15.09.1948, în s. Stejăreni, raionul Strășeni.\n\nStudii: Școala primară din satul natal (1956-1960), Școala Medie din satul Lozova (1960-1966), Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de istorie (1967-1972).\n\nActivitate de muncă și experiență profesională: profesor de istorie din 1972 până în 1982 în școlile de cultură generală din raioanele Grigoriopol (Școala de 8 ani din Krasnogorka, Școala Medie din s. Teia), Nisporeni (Școala Medie din s. Ciorești) și Orhei (ȘPT nr. 12, Școala Medie din orășelul Progres, azi gimnaziul ” Grigore Vieru” din Slobozia Doamnei); funcționar public în instituțiile publice din orașul și raionul Orhei,fiind numit în diverse funcții: metodist și inspector școlar, Secția Raională de Învățământ Orhei (1982-1984); secretar responsabil, Societatea raională ”Știința”, instructor al Comitetului raional Orhei al PCM, secția ideologie (1984-1991);șef Secție generală a Agenției Teritoriale Orhei pentru Privatizare (1992-1998); specialist Relații cu pubicul, Programul Național ”Pământ” (1998- 2000); specialist Protecție civilă, primăria Orhei; șef –adjunct al Agenției Teritoriale Orhei a Comisiei Valorilor Mobiliare (2002-2003); specialist principal al Agenției Teritoriale Orhei pentru Ocuparea Forței de Muncă (2003-2009). Din februarie 2012- muzeograf, Muzeul de Istorie și Etnografie Orhei.\n\nActivitate literară: autor al volumelor de poezii: Steaua divină (cartea de debut literar, 2005);\nDrumul afirmării (2008); Mesajul neamului (2011); Cugetările unui dac (2014); Ciuma roșie (2016,\nreeditată în 2017); Martorii răstignirii ( 2019); coautor al antologiei Țară de glorie și dor (2018),\ndedicată Centenarului Marii Uniri a Basarabiei cu România.\n\nActivitate științifică: autor al monografiei despre satul natal Stejărenii din Codrii Moldovei (2014)\nși coautor al monografiilor istorice: Locuri și locașuri sfinte- temelie a dăinuirii noastre (2016); Cișmea:\nfile de istorie (2017); Satul Chiperceni: file de istorie” (2018); Orhei - vatră de istorie și civilizație\n(2018). În curs de apariție- monografiile istorice: Sirota din Valea Cogâlnicului , Ghetlova- sat de răzeși,\nVâprova- sat de răzeși din Valea râului Cula și Comuna Mârzești din prajma Nistrului.\nDin 28 mai 2015 este ales Președinte al Filialei Orhei a Ligii Scriitorilor Români, cu centrul la\nCluj-Napoca.\n\nDistincții: Medalia Virtutea Literară (nr.546, decizia nr.8 din 21.09.2016, Comitetul Director al\nLigii Scriitorilor Români)." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Lacul Rotbav?" }, { "from": "assistant", "value": "Lacul Rotbav este un lac din Județul Brașov, situat lângă satul Rotbav. Acest lac este considerat un loc bun pentru pescuit, deoarece are foarte multe specii de pești, printre care se află: crapul, carasul, somnul, știuca și bibanul. De asemenea, lacul mai este cunoscut pentru vegetația sa bogată.\n\nNote\n\nVezi și \n Rotbav (arie naturală de protecție specială avifaunistică)\n\nLegături externe \n https://viziteazafeldioara.ro/ro/article/read/lacul-rotbav1_32\n https://viatainvacanta.com/2021/09/07/locuri-mai-putin-stiute-in-judetul-brasov-delta-din-carpati-si-lacurile-de-la-rotbav/\n\nLacuri din județul Brașov" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Ilie Ciocan?" }, { "from": "assistant", "value": "Ilie Ciocan (născut la 28 mai 1913) este un supercentenar român, care este în prezent cea mai în vârstă persoană în viață din România și Balcani, precum și unul dintre cei mai bătrâni veterani în viață al celui de-al Doilea Război Mondial din lume. Vârsta lui este în curs de validare de către Grupul de Cercetare în Gerontologie (GRG). De asemenea, este al doilea cel mai vechi român documentat vreodată, după Dumitru Comănescu (1908–2020).\n\nBiografie\nIlie Ciocan s-a născut în satul Cremenari, Galicea, Județul Vâlcea, România la 28 mai 1913. A avut o viață grea, după ce a rămas orfan mai întâi de tatăl său la vârsta de 6 ani, iar apoi de mama său la vârsta de 12 ani. A trebuit să înceapă să lucreze de mic pentru a supraviețui. A lucrat ca cioban in sat pentru o „bucata de paine”. Până la 14 ani a lucrat cu „vaci”.\n\nLa 18 ani, s-a căsătorit cu Floarea Obogeanu, care era cu șapte ani mai mare decât el, și s-au căsătorit oficial la 28 ianuarie 1932 în Biserica Ortodoxă Română. Împreună au avut șase copii, trei fiice și trei băieți.\n\nA fost mobilizat în armată la vârsta de 22 de ani, apoi a fost încorporat în Regimentul 6 Artilerie Pitești în 1935 și a plecat pe front în 1941. A participat la cel de-al Doilea Război Mondial ca mitralier și curier, pe Frontul de Est, în Odesa și în cotul Don, dar a ajuns și pe Frontul de Vest și chiar până în Cehoslovacia.\n\nÎn 1945 a fost eliberat acasă din armată pe motiv că avea mulți copii. A reușit să se întoarcă nevătămat de pe front. După Al Doilea Război Mondial, a primit statutul de veteran.\n\nÎn urma ordinelor de promovare generală emise după 1990 de Ministerul Apărării Naționale al României, Ciocan a ajuns la gradul de maior.\n\nSoția sa Floarea a murit în 1992, la vârsta de 87 de ani.\n\nA mers pe bicicletă până la 90 de ani. La 93 de ani, a alunecat în zăpadă și și-a rupt piciorul, și-a revenit cu succes, deși a refuzat să-i lase pe medici să-și pună piciorul într-o „ghips”.\n\nPână la 103 ani, Ciocan putea citi Biblia și ziarul fără ochelari. În trei ani și-a pierdut auzul și vederea.\n\nLa 15 februarie 2021, în urma morții lui Ioan Lașcău, în vârstă de 108 ani, a devenit cel mai în vârstă bărbat viu cunoscut din România.\nLa 15 martie 2021, după moartea lui Stelios Fragiadoulakis, în vârstă de 108 de ani, din Grecia, a devenit cel mai bătrân om în viață cunoscut din Balcani.\nLa 28 februarie 2023, în urma morții lui Constantin Hertoiu, în vârstă de 109 ani, a devenit ultima persoană supraviețuitoare cunoscută din România, născută înainte de 1915 și ultimul bărbat balcanic cunoscut, născut înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.\nLa 5 aprilie 2023, în urma morții Ioanna Proiou-Dimitriadou a Greciei, în vârstă de 111 ani, a devenit cea mai în vârstă persoană vie cunoscută din Balcani.\nÎn mai 2023, și-a sărbătorit 110 ani și a devenit supercentenar.\nLa 2 iulie 2023, după moartea lui Ramiz Selmani din Macedonia de Nord, în vârstă de 108 ani, el a devenit ultimul bărbat supraviețuitor cunoscut din Balcani, născut înainte de 1915.\nLa 10 octombrie 2023, Grupul de Cercetare în Gerontologie a anunțat pe Lista World Supercentenarian Rankings List că Ciocan a primit statutul în așteptare.\n\nIlie Ciocan locuiește in prezent in satul Bratia din Vale, Galicea, Județul Vâlcea, Romania la vârsta de .\n\nNote\n\nLegături externe\n\nList of oldest people from Romania Gerontology Wiki (english)\n\nNașteri în 1913\nNașteri pe 28 mai\nCentenari români\nMaiori români\nVeterani de război" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Rețeaua păianjen?" }, { "from": "assistant", "value": "Rețeaua păianjen (titlu original: Along Came a Spider) este un film american din 2001, regizat de Lee Tamahori și scris de Marc Moss. Este distribuit de Paramount Pictures. Filmul a fost lansat pe 6 aprilie 2001. Este a doua parte din seria de filme Alex Cross și o continuare a filmului Kiss the Girls din 1997, cu Morgan Freeman și Jay O. Sanders reluând rolurile ca detectivul Alex Cross și agentul FBI Kyle Craig. Scenariul lui Marc Moss a fost adaptat după romanul cu același titlu din 1993 al lui James Patterson, dar multe dintre elementele cheie ale intrigii cărții au fost eliminate. Filmul a fost un succes de box office, deși a primit recenzii mixte din partea criticilor.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n \n \n \n\nFilme din 2001\nFilme americane\nFilme în limba engleză\nFilme Paramount Pictures\nFilme regizate de Lee Tamahori\nColoane sonore de Jerry Goldsmith\nFilme realizate în Vancouver\nEcranizări de romane americane" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Suge Knight?" }, { "from": "assistant", "value": "Marion Hugh „Suge” Knight Jr. (/ʃʊɡ/ SHUUG; ) este un director american al unei case de discuri și un infractor condamnat, care este co-fondatorul și fostul CEO al Death Row Records. Knight a fost o figură centrală în succesul comercial al gangsta rap-ului în anii 1990. Această performanță este atribuită primelor două lansări ale casei de discuri: The Chronic al lui Dr. Dre în 1992 și Doggystyle al lui Snoop Dogg în 1993. Knight ispășește o pedeapsă de 28 de ani de închisoare pentru că a lovit și părăsit locul accidentului în 2015.\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\nNașteri în 1965\nMuzicieni din Compton, California\nMuzicieni americani" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Diapazon?" }, { "from": "assistant", "value": "Diapazonul este un mic instrument acustic format dintr-o bară de oțel în formă de U, care vibrează la lovire, emițând de obicei nota muzicală „la” și servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. Acesta emite un ton muzical pur odată ce tonurile înalte se estompează. Tonul unui diapazon depinde de lungimea și masa celor două părți ale sale, cele care alcătuiesc forma U.\n\nDiapazonul a fost inventat în 1711 de către muzicianul britanic John Shore, un sergent care era trompetist și lutist la curtea regală.\n\nNote\n\nLegături externe \n Onlinetuningfork.com, un diapazon online care folosește Macromedia Flash Player.\n \n \n\nSunet\nAcustică\nIdiofone\nAccesorii și părți ale instrumentelor muzicale" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Ideal (teoria inelelor)?" }, { "from": "assistant", "value": "În matematică, mai exact în , un ideal (plural: ideale) al unui inel este o submulțime particulară a elementelor sale. Idealele generalizează anumite submulțimi de numere întregi, cum ar fi numerele pare sau multiplii lui 3. Adunarea și scăderea numerelor pare conservă egalitatea și înmulțirea unui număr par cu orice număr întreg (par sau impar) rezultă un număr par; aceste închideri și proprietăți de absorbție sunt proprietățile care definesc un ideal. Un ideal poate fi folosit pentru a construi un similar cu modul în care în teoria grupurilor un poate fi folosit pentru a construi un grup factor.\n\nÎn numerele întregi, idealele corespund biunivoc cu numerele întregi nenegative: în acest inel, orice ideal este un ideal principal format din multiplii unui singur număr nenegativ. Totuși, în alte inele idealele pot să nu corespundă direct elementelor inelului, iar anumite proprietăți ale numerelor întregi, atunci când sunt generalizate la inele, se atașează mai natural la ideale decât la elementele inelului. De exemplu, idealele prime ale unui inel sunt analoge cu numerele prime, iar teorema chinezească a resturilor poate fi generalizată la ideale. Există o versiune a factorizării prime unice pentru idealele unui (un tip de inel important în teoria numerelor).\n\nConceptul înrudit, dar distinct, al unui în este derivat din noțiunea de ideal din teoria inelelor. Un este o generalizare a unui ideal, iar pentru claritate idealele obișnuite sunt uneori numite ideale întregi.\n\nIstoric \nErnst Kummer a introdus noțiunea de numere ideale pentru a servi drept factori „lipsă” în inelele de numere în care factorizarea unică eșuează; aici cuvântul „ideal” este în sensul de a exista doar în imaginație, în analogie cu obiectele „ideale” din geometrie, cum ar fi punctele de la infinit.\nÎn 1876, Richard Dedekind a înlocuit conceptul nedefinit al lui Kummer cu mulțimi concrete de numere, mulțimi pe care le-a numit ideale, în cea de-a treia ediție a cărții lui Dirichlet, Vorlesungen über Zahlentheorie, la care Dedekind adăugase multe suplimente.\nMai târziu, noțiunea a fost extinsă de David Hilbert și în special de Emmy Noether dincolo de inelele numerice, pentru inelele polinomiale și a altor inele comutative.\n\nDefiniție și motivare \nPentru un inel arbitrar , fie grupul aditiv. O submulțime se numește ideal stâng al lui dacă este un subgrup aditiv al care „absoarbe înmulțirea la stânga a elementelor lui \"; adică este un ideal stâng dacă îndeplinește următoarele două condiții:\n este un subgrup al \n pentru orice și orice , produsul este în .\n\nUn ideal drept este definit prin înlocuirea condiției cu condiția . Un ideal bilateral este un ideal stâng care este și ideal drept, și uneori este numit, simplu, ideal. În limbajul , definițiile înseamnă că un ideal stâng (respectiv drept, bilateral) al lui este un -submodul al lui când este văzut ca un -modul stâng (respectiv drept, bilateral). Când este un inel comutativ, definițiile idealului stâng, drept și bilateral au același rezultat, iar termenul de ideal este folosit singur.\n\nPentru a înțelege noțiunea de ideal, se consideră modul în care apar idealele în construcția inelelor de „elemente modulo”. Concret, fie inelul al numerelor întregi modulo și un număr întreg ( este un inel comutativ). Observația cheie aici este că se obține luând șirul întregilor și înfășurându-l în jurul său, astfel încât diferite numere întregi să fie echivalate. În acest sens, trebuie îndeplinite 2 cerințe:\n\n1) trebuie echivalat (aliniat) cu 0 deoarece este congruent cu 0 modulo . \n\n2) structura rezultată trebuie să fie și ea un inel. \n\nA doua cerință obligă la echivalări suplimentare (adică, determină modul precis în care trebuie înfășurat în jurul său). Noțiunea de ideal apare atunci când se pune întrebarea: Care este mulțimea exactă de numere întregi care trebuie echivalată cu 0? Răspunsul este, fără a fi surprinzător, că este mulțimea formată din toate numerele întregi congruente cu 0 modulo . Adică trebuie înfășurată în jurul său de nenumărate ori, astfel încât numerele întregi vor fi aliniate cu 0. Dacă se examinează ce proprietăți trebuie să aibă această mulțime pentru ca să fie un inel, atunci se ajunge la definiția unui ideal. Într-adevăr, se poate verifica direct că este un ideal al lui .\n\nNotă. Trebuie făcute și echivalări cu alte elemente decât 0. De exemplu, elementele din trebuie echivalate cu 1, elementele din trebuie echivalate cu 2 și așa mai departe. Acestea, totuși, sunt determinate în mod unic de deoarece este un grup aditiv.\n\nSe poate face o construcție similară în orice inel comutativ : se începe cu un arbitrar și apoi se echivalează cu 0 toate elementele idealului . Se pare că idealul este cel mai mic ideal care conține , numit ideal generat de . În general se poate începe cu o submulțime arbitrară și apoi să se echivaleze cu 0 toate elementele din idealul generat de : cel mai mic ideal astfel încât . Inelul obținut după echivalare depinde doar de idealul și nu de mulțimea cu care s-a început. Adică, dacă , atunci inelele rezultate vor fi identice.\n\nPrin urmare, un ideal al unui inel comutativ captează canonic informațiile necesare pentru a obține inelul de elemente ale lui modulo o submulțime dată . Elementele lui sunt, prin definiție, acelea care sunt congruente cu zero, adică echivalate cu zero în inelul rezultat. Inelul rezultat se numește din prin și este notat . Intuitiv, definiția unui ideal postulează două condiții naturale necesare pentru ca să conțină toate elementele desemnate drept „zerouri” de către :\n este un subgrup aditiv al : zeroul 0 al este un „zero” iar dacă și sunt „zerouri”, atunci este și el un „zero\".\n Orice înmulțit cu un „zero” este un „zero” .\n\nSe pare că condițiile de mai sus sunt și suficiente pentru ca să conțină toate „zerourile” necesare: niciun alt element nu trebuie să fie desemnat ca „zero” pentru a forma . (De fapt, niciun alt element nu ar trebui desemnat ca „zero” dacă se dorește să se facă cât mai puține echivalări.)\n\nNotă. Construcția de mai sus funcționează și pentru idealele bilaterale, chiar dacă nu este neapărat comutativ.\n\nExemple și proprietăți \n(Pentru simplitate, unele rezultate sunt menționate numai pentru idealele stângi, dar de obicei sunt adevărate și pentru idealele drepte cu modificările corespunzătoare ale notațiilor.) \n Într-un inel , mulțimea în sine formează un ideal bilateral numit ideal unitate. Este adesea notat și cu , deoarece este tocmai idealul bilateral generat (v. mai jos) de unitatea . De asemenea, mulțimea constând doar din formează un ideal bilateral numit ideal nul, notat cu . (Unii autori numesc idealele zero și unitate ale unui inel idealele triviale ale lui .) Orice ideal (stâng, drept sau bilateral) conține idealul nul și este conținut în idealul unitate.\n Un ideal (stâng, drept sau bilateral) care nu este idealul unitate este numit ideal propriu (deoarece este o submulțime proprie). Notă: un ideal stâng este propriu dacă și numai dacă nu conține un element unitate, deoarece dacă este un element unitate, atunci pentru orice . De obicei există o mulțime de ideale potrivite. De fapt, dacă este un inel cu diviziune, atunci sunt singurele sale ideale și invers: adică un inel nenul este un inel cu diviziune dacă sunt singurele ideale stângi (sau drepte). (Demonstrație: dacă este un element nenul, atunci idealul stâng principal (v. mai jos) este nenul, prin urmare ; adică pentru unele elemente nenule. La fel, pentru unele elemnte nenule. Atunci .)\n Numerele întregi pare formează un ideal în inelul al numerelor întregi, deoarece suma oricăror două numere întregi pare este pară, iar produsul oricărui întreg cu un întreg par este și el par; acest ideal este de obicei notat cu . În general, mulțimea tuturor numerelor întregi divizibile cu un întreg este un ideal notat . De fapt, orice ideal nenul al inelului este generat de cel mai mic element pozitiv al său, ca o consecință a teoremei împărțirii cu rest, deci este un .\n Mulțimea tuturor polinoamelor cu coeficienți reali care sunt divizibile cu polinomul este un ideal în inelul polinoamelor cu coeficienți reali .\n Fie un inel și un întreg pozitiv . Pentru orice , mulțimea tuturor matricilor cu elemente din a căror linie este zero este un ideal drept în inelul matricelor cu elemente din . Nu este un ideal stâng. Similar, pentru fiecare , mulțimea tuturor matricelor a căror coloană este zero este un ideal stâng, dar nu un ideal drept.\n Inelul al funcțiilor continue de la la pentru înmulțirea punctuală conține idealul tuturor funcțiilor continue astfel încât . Un alt ideal în este dat de acele funcții care se anulează pentru argumente suficient de mari, adică acele funcții continue pentru care există un număr astfel încât ori de câte ori \n Un inel se numește inel simplu dacă este nenul și nu are alte ideale bilaterale decât . Astfel, un inel cu diviziune este simplu și un inel comutativ simplu este un corp. peste un inel cu diviziune este un inel simplu.\n Dacă este un , atunci nucleul este un ideal bilateral al lui . Prin definiție, , astfel, dacă nu este inelul nul (deci ), atunci este un ideal propriu. În general, pentru fiecare ideal stâng din , preimaginea este un ideal stâng. Dacă este un ideal stâng al lui , atunci este un ideal stâng al subinelului al lui : cu excepția cazului în care este surjectivă, nu trebuie să fie un ideal al lui ; v. și extensia și contracția unui ideal mai jos.\n Corespondența idealului: Fiind dat un homomorfism de inele surjectiv , există o corespondență bijectivă de păstrare a ordinii între idealele stângi (respectiv dreapte, bilaterale) a care conține nucleul și idealele stângi (respectiv dreapte, bilaterale) ale lui : corespondența este dată de și preimaginea . Mai mult, pentru inelele comutative, această corespondență bijectivă se limitează la idealele prime, la idealele maximale și la idealele radicale (v. secțiunea Tipuri de ideale pentru definițiile acestor ideale).\n Dacă este un -modul stâng iar o submulțime, atunci anulatorul din este un ideal stâng.\n Fie un lanț ascendent de ideale stângi într-un inel ; adică este o mulțime total ordonată și pentru orice . Atunci reuniunea este un ideal stâng al lui . (Notă: acest fapt rămâne adevărat chiar dacă este fără unitatea 1.)\n Faptul de mai sus împreună cu lema lui Zorn demonstrează următoarele: dacă este o submulțime posibil vidă și este un ideal stâng care este disjunct de , atunci între idealele care conțin și disjunct de există un ideal care este maximal. (Din nou, acest lucru este valabil dacă inelului îi lipsește unitatea 1.) Când , luând și , există între idealele stângi proprii un ideal stâng care este maximal (numit adesea ideal stâng maximal); vezi teorema lui Krull pentru mai multe.\n O reuniune arbitrară de ideale nu trebuie să fie un ideal, dar afirmația următoarele este, totuși, adevărată: fie o submulțime posibil vidă din , există cel mai mic ideal stâng care conține pe , numit idealul stâng generat de și este notat cu . Un astfel de ideal există deoarece este intersecția tuturor idealelor stângi care conțin ăe . Echivalent, este mulțimea tuturor -combinații liniare stângi (finite) ale elementelor lui peste :\n\n(deoarece o astfel de generare este cel mai mic ideal stâng care conține pe.) Un ideal drept (respectiv bilateral) generat de este definit în mod similar. Pentru „bilateral” trebuie folosite combinații liniare din ambele părți; adică,\n\n Un ideal stâng (respectiv drept, bilateral) generat de un singur element se numește idealul principal stâng (respectiv drept, bilateral) generat de și este notat prin (respectiv ). Idealul principal bilateral este adesea notat și prin . Dacă este o mulțime finită, atunci se scrie și ca .\n Există o corespondență bijectivă între ideale și (relații de echivalență care respectă structura unui inel) pe inel: fiind dat un ideal al unui inel , fie dacă . Atunci este o relație de congruență pe . Reciproc, având în vedere o relație de congruență pe , fie . Atunci este un ideal al lui .\n\nTipuri de ideale \nPentru a simplifica exprimarea, în descrierile următoare se presupune că toate inelele sunt comutative. Cazul necomutativ este discutat în detaliu în articolele respective.\n\nIdealele sunt importante deoarece apar ca nuclee de și permit definirea . Sunt studiate diferite tipuri de ideale, deoarece pot fi folosite pentru a construi diferite tipuri de inele factor.\n Ideal maximal: un ideal propriu se numește ideal maximal dacă nu există niciun alt ideal propriu cu o submulțime proprie a lui . Inelul factor al unui ideal maximal este în general un inel simplu și este un corp pentru inele comutative (deoarece inelele comutative simple sunt corpuri).\n Ideal minim: un ideal nenul se numește minimal dacă nu conține niciun alt ideal nenul.\n Ideal prim: un ideal propriu se numește ideal prim dacă pentru orice și din dacă este în , atunci cel puțin unul dintre sau este în . Inelul factor al unui ideal prim este un inel prim în general și este un domeniu de integritate pentru inelele comutative.\n sau ideal semiprim: Un ideal propriu se numește radical sau semiprim dacă pentru orice din , dacă este în pentru unele , atunci este în . Inelul factor al unui ideal radical este un inel semiprim pentru inelele generale și este un inel redus pentru inelele comutative.\n Ideal primar: un ideal este numit un ideal primar dacă pentru orice și din , dacă este în , atunci cel puțin unul dintre sau este în pentru un număr natural . Orice ideal prim este primar, dar nu și reciproc. Un ideal primar semiprim este prim.\n Ideal principal: un ideal generat de un singur element.\n Ideal finit generat: ideal ca .\n Ideal primitiv: un ideal primitiv stâng este anulatorul unui stâng.\n Ideal ireductibil: se spune că un ideal este ireductibil dacă nu poate fi scris ca o intersecție a idealelor proprii care îl conțin.\n Ideale comaximale: două idealei se spune că sunt comaximale dacă avem pentru unele și .\n Ideal regulat: termenul are mai multe semnificații.\n Ideal nil: un ideal este un ideal nil dacă oricare dintre elementele sale este nilpotent.\n Ideal nilpotent: unele puteri ale sale sunt zero.\n Ideal parametric: un ideal generat de un sistem de parametri.\n Ideal perfect: un ideal propriu într-un inel noetherian se numește ideal perfect dacă gradul său este egal cu dimensiunea proiectivă a inelului factor asociat, Un ideal perfect este un ideal nemixat.\n Ideal nemixat: un ideal propriu într-un inel noetherian se numește ideal nemixat (în înălțime) dacă înălțimea lui este egală cu înălțimea fiecărui prim asociat din . (Acest lucru este mai tare decât a spune că este echidimensional.\n\nAlți doi termeni importanți care folosesc cuvântul „ideal” nu sunt întotdeauna ideale ale inelului lor:\n Ideal fracționar: acesta este de obicei definit atunci când este un domeniu comutativ cu corpul factor . În ciuda numelor lor, idealele fracționare sunt submodule ale lui cu o proprietate particulară. Dacă idealul fracționar este conținut în întregime în , atunci este într-adevăr un ideal din .\n Ideal inversabil: de obicei, un ideal inversabil este definit ca un ideal fracționar pentru care există un alt ideal fracționar astfel încât . Unii autori pot folosi termenul de „ideal inversabil” pentru idealele inelelor obișnuite și cu în alte inele decât domeniile.\n\nOperații cu ideale \nSuma și produsul idealelor sunt definite după cum urmează. Pentru idealele stâng, respectiv drept, ale unui inel , suma lor este\n,\niar dacă este bilateral,\n\nadică produsul este idealul generat de toate produsele de forma cu în și în .\n\nNotă: este cel mai mic ideal stâng, respectiv drept care conține pe ambii și (sau reuniunea ), în timp ce produsul este conținut în intersecția lui cu .\n\nDistributivitatea este valabilă pentru idealele bilaterale ,\n,\n .\n\nDacă un produs este înlocuit cu o intersecție, este valabilă o distributivitate parțială:\n\nunde egalitatea este valabilă dacă conține pe sau .\n\nNotă: Suma și intersecția idealelor sunt și ele ideale; cu aceste două operații, mulțimea tuturor idealelor unui inel dat formează o . Rețeaua nu este, în general, o .\n\nDacă sunt ideale ale unui inel comutativ , atunci avem cel puțin în următoarele două cazuri:\n\n este generat de elemente care formează un șir regulat modulo \n\nUn domeniu de integritate se numește dacă pentru orice pereche de ideale , există un ideal astfel încât . Ca urmare se poate arăta că orice ideal nenul al unui domeniu Dedekind poate fi scris în mod unic ca un produs de ideale maximale, o generalizare a teoremei fundamentale a aritmeticii.\n\nExemple de operații cu ideale \nÎn avem\n\ndeoarece este mulțimea numerelor întregi care sunt divizibile atât cu cât și cu \n\nFie și . Atunci,\n și \n \n \n în timp ce \n\nÎn primul calcul, se vede modelul general pentru suma a două ideale finit generate, este idealul generat de reuniunea generatorilor lor. În ultimele trei se observă că produsele și intersecțiile sunt identice ori de câte ori cele două ideale se intersectează în idealul nul. Aceste calcule pot fi verificate folosind Macaulay2.\n\nExtensia și contracția unui ideal \nFie și două inele comutative și fie un homomorfism de inele. Dacă este un ideal din , atunci nu trebuie să fie un ideal din (de exemplu, se ia ca fiind includerea inelului numerelor întregi, în corpul numerelor raționale . Extensia a lui din este definită a fi idealul din generat de . Explicit,\n\nDacă este un ideal din , atunci este întotdeauna un ideal din , numit contracția lui în .\n\nPresupunând că este un homomorfism de inele, că este un ideal din și că este un ideal din , atunci:\n este prim în este prim în .\n \n \n\nÎn general este fals că fiind prim (sau maximal) în implică faptul că este prim (sau maximal) în . Multe exemple clasice ale acestui fapt provin din teoria numerelor algebrice. De exemplu, încorporarea . În , elementul 2 factorizează ca unde (se poate arăta că) niciunul dintre nu este o unitate în . Deci nu este prim în (și, prin urmare, nu este maximal). Într-adevăr, arată că , și prin urmare .\n\nPe de altă parte, dacă este surjectivă și (ker fiind nucleul), atunci:\n și .\n este un ideal prim în este un ideal prim în .\n este un ideal maximal în este un ideal maximal în .\n\nNotă: Fie o extensie de corp a lui și fie și inelele numerelor întregi ale , respectiv . Atunci este o extensie de întregi a lui și fie aplicația de includere de la la . Comportamentul unui ideal prim al lui în extensie este una dintre problemele centrale ale .\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLectură suplimentară\n\nLegături externe \n\n \n\n \nStructuri algebrice\nAlgebră comutativă\nTeoria numerelor" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Kieran Culkin?" }, { "from": "assistant", "value": "Kieran Kyle Culkin () este un actor american. Și-a început cariera în , având roluri în Father of the Bride (1991), (1998) și Legea pământului (1999). A intrat în atenția publicului cinefil odată cu lansarea filmului (2002), fiind nominalizat la Globul de Aur și premiat cu Premiul Asociației Criticilor de Film pentru rolul său. A continuat să apară în lungmetraje precum (2011), (2010), (2016) și (2021).\n\nDin 2018 până în 2023, Culkin l-a interpretat pe Roman Roy în serialul de televiziune HBO Succesiunea. A câștigat un premiu , un premiu Screen Actors Guild și a obținut trei nominalizări atât la premiile , cât și la Globul de Aur.\n\nȘi-a făcut debutul pe Broadway în 24 Hours Play în 2006. A revenit pe scenă în reprezentația în 2014.\n\nBiografie \nKieran Kyle Culkin s-a născut pe 30 septembrie 1982 în New York City, fiul lui , fost actor de teatru pe Broadway, și al Patriciei Brentrup, originară din Dakota de Nord. Părinții său s-au cunoscut în 1974 în . Cuplul s-a mutat în orașul natal al soțului, New York, și au avut împreună șapte copii: Shane (n. 1976), Dakota (1978–2008), Macaulay (n. 1980), Keiran (n. 1982), Quinn (n. 1984), Christian (n. 1987) și (n. 1989). De asemenea, a avut o soră vitregă din partea tatălui - Jennifer (1970-2000). Mătușa paternă a lui Culkin este actrița Bonnie Bedelia.\n\nLa începutul vieții, a locuit în cartierul din Manhattan. În copilărie, familia a avut probleme financiare; mama sa lucra ca operator de telefonie, în timp ce tatăl său era pentru o biserică catolică locală. În septembrie 1995, părinții lui Culkin au divorțat, iar relația dintre el și tatăl său s-a răcit.\n\nCariera \nPrimul său rol de film a fost un rol minor alături de fratele său - Macaulay Culkin - în Singur acasă (1990). A continuat să apără în filme de comedie, inclusiv în Singur acasă 2 - Pierdut în New York, Tatăl miresei și .\n\nPe parcursul adolescenței, a apărut atât în roluri principale în filme independente, cât și roluri minore din filme comerciale. A apărut în Muzica inimii (1999), film nominalizat la Oscar, iar pentru rolul principal din Igby (2002), a fost nominalizat la Globul de Aur. L-a interpretat pe Kevin Dillon în filmul (1998).\n\nCulkin face parte din distribuția serialului HBO Succesiunea, unde îl interpretează pe Roman Roy. În 2018, 2020 și 2021, a fost nominalizat la Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un rol secundar într-o producție de televiziune pentru acest rol. În 2023, a obținut o nominalizare la Premiul Emmy pentru cel mai bun actor într-un serial dramatic alături de actorii Jeremy Strong și Brian Cox.\n\nViața personală \nCulkin s-a căsătorit cu Jazz Charton pe 8 iunie 2013. Aceștia au doi copii, o fiică născută în septembrie 2019 și un fiu născut în august 2021.\n\nFilmografie\n\nFilme\n\nTeleviziune\n\nTeatru\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n \n\nNașteri în 1982\nAmericani de origine irlandeză\nActori americani de film\nActori americani de televiziune\nActori americani de teatru\nCâștigătorii premiilor Obie Awards" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Mihai Buzea?" }, { "from": "assistant", "value": "Mihai Buzea (n. 1971, București) este un scriitor român și arborist.\n\nBiografie \nMihai Buzea s-a născut în 1971. A absolvit Facultatea de Filologie în 1996 și un master în 2005. A lucrat ca profesor, vânzător de asigurări și reporter.\n\nA debutat ca prozator în 2006, cu „Berile de Aur”.\n\nCărți publicate \nBerile de aur, Editura Polirom, 2006\nGastarbeiter, Editura Polirom, 2017, ISBN 9789734669141\nJimmy, Editura Polirom, 2018, ISBN 9789734676118\nRecrutorii, Editura Polirom, 2019, ISBN 9789734679638\nParalel, Editura Polirom, 2021, ISBN 9789734688418\nVulcan. Lumina vine de la Asfintit, Editura Polirom, 2022, ISBN 9789734688418\nFrunza, Editura Polirom, 2022, ISBN 9789734690466\nTarot, Editura Polirom, 2023, ISBN 9789734695850\n\nReferințe\n\nLegături externe\n Pagina Mihai Buzea\n\nNașteri în 1971\nScriitori români în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Rio Conchos (film din 1964)?" }, { "from": "assistant", "value": "Rio Conchos (titlul original: în ) este un film western american, realizat în 1964 de regizorul Gordon Douglas, \ndupă romanul Guns of Rio Conchos (1958) al scriitorului Clair Huffaker, protagoniști fiind actorii Richard Boone, Stuart Whitman, Tony Franciosa și Jim Brown.\n\nRezumat \n\nUn fost ofițer al Armatei Statelor Confederate pe nume Jim Lassiter, s-a răzbunat ucigând indienii apași care i-au masacrat familia și recuperează un model nou de pușcă cu repetiție furată de apași de la armată. Deoarece apașii s-au dovedit îndemânatici în mânuirea armelor mai mici, există motive de îngrijorare dacă aceștia ar fi echipați cu astfel de arme moderne.\n\nArmata SUA îl arestează pentru fapta sa pe Lassiter, dar i se oferă libertatea dacă va conduce în Mexic o unitate mică, clandestină de cercetași alcătuită dintr-un căpitan, sergentul Franklyn, un prizonier mexican bun mânuitor de cuțit, iar mai târziu o femeie războinică apașă, Sally, cu misiunea de a-l găsi pe deținătorul stocului de carabine și a le distruge.\n\nDupă ce și-au făcut drum printre bandiți și apași, ei descoperă că Pardee, un alt fost colonel rebel, a înființat un nou cartier general confederat și vinde arme apașilor, inclusiv celor care au măcelărit familia lui Lassiter. În luptele ce urmează, Sally îi salvează viața lui Lassiter, așa că acesta își lasă deoparte ura contra apașilor. El și Franklyn se sacrifică pentru a o salva pe Sally și pe căpitanul Haven, și îl înving pe Pardee și oamenii săi.\n\nDistribuție \n Richard Boone – maiorul James 'Jim' Lassiter\t\n Stuart Whitman – căpitanul Haven\t\n Tony Franciosa – Juan Luis Rodriguez / Juan Luis Martinez\t\n Edmond O'Brien – colonelul Theron 'Gray Fox' Pardee\t\n Jim Brown – sergentul Franklyn\t\n Wende Wagner – Sally (fata apașă)\t\n Warner Anderson – colonelul Wagner\t\n Rodolfo Acosta – Bloodshirt, șeful apaș\t\n Barry Kelley – crupierul la Presidio\t\n Vito Scotti – șeful bandiților\t\n House Peters, Jr. – un maior a lui Pardee\t\n Kevin Hagen – Major Johnson / „Blondebeard”\t\n Robert Adler – un soldat Pardee ()\n Timothy Carey – Chico (proprietarul cantinei) ()\n Abel Fernandez – gardă mexicană ()\n Mickey Simpson – barmanul care refuză să-l servească pe Franklyn ()\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de filme străine până în 1989\n\nLegături externe \n \n\nFilme din 1964\nFilme regizate de Gordon Douglas\nFilme în limba engleză\nFilme western" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Linda Hunt?" }, { "from": "assistant", "value": "Lydia Susanna „Linda” Hunt () este o actriță americană de film și teatru.\n\nA debutat în film cu rolul doamnei Oxheart în (1980). Hunt a interpretat personajul masculin Billy Kwan în Un an de cumpănă (1982) și a câștigat Premiul Oscar la categoria „cea mai bună actriță în rol secundar”, devenind prima persoană care câștigă un Oscar pentru . A continuat să apară în lungmetraje precum Dune (1984), (1985), Polițist de grădiniță (1990), Pocahontas (1995), (1998) și Stranger Than Fiction (2006).\n\nHunt a avut o carieră de succes în televiziune și ca actriță de voce. Aceasta este naratorul seriei de jocuri video God of War. Din 1997 până în 2002, a jucat rolul judecătorului Zoey Hiller în și a fost comandantul Chennault în serialul științifico-fantastic . În perioada 2009-2023, a interpretat-o pe în serialul de televiziune NCIS: Los Angeles, rol pentru care a primit două premii Teen Choice.\n\nBiografie \nHunt s-a născut pe 2 aprilie 1945 în . Tatăl sa, Raymond Davy Hunt (1902–1985), a fost vicepreședintele companiei Harper Fuel Oil, iar mama sa, Elsie Doying Hunt (1903 – c.1994), a fost profesoară de pian și a predat la Westport School of Music. Aceasta are o soră mai mare pe nume Marcia (născută în 1940). Hunt a urmat cursurile și a absolvit în cadrul Institutului de Artă din Chicago (în prezent ).\n\nCariera\n\nTeatru \nAceasta a debutat pe Broadway în reprezentația Ah, Wilderness în 1976. A fost nominalizată la Premiile Tony la categoria „” pentru rolul din piesa de teatru End of the World. De asemenea, a câștigat două premii Obie pentru interpretările din piesele Top Girls și A Metamorphosis in Miniature.\n\nHunt a interpretat rolul mătușii Dan în piesa a actorului . A fost membră a grupului de actori ai din Connecticut, a interpretat-o pe sora Aloysius în reprezentația a scriitorului la și a primit recenzii pozitive pentru rolul protagonistului din piesa de teatru a dramaturgului Bertolt Brecht. De asemenea, a interpretat personajul Papa Joan în reprezentația de Caryl Churchill după mutarea producției din Londra la în New York.\n\nFilm și televiziune \nCunoscută pentru statura sa mică, Hunt și-a făcut debutul în film în comedia muzicală Popeye (1980) a regizorului Robert Altman.\n\nDoi ani mai târziu, Hunt l-a interpretat pe Billy Kwan în The Year of Living Dangerously (1982), ecranizare a în regia lui Peter Weir. Pentru acest rol, Hunt a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar în 1983, devenind prima persoană care câștigă un Oscar pentru interpretarea unui personaj de sex opus. În timpul , aceasta a purtat o perucă, o mustață falsă și machiaj deasupra ochilor pentru a părea asiatic. De asemenea, și-a vopsit și tuns părul, și-a bărbierit sprâncenele și a purtat căptușeală.\n\nHunt a jucat rolul lui Shadout Mapes în Dune (1984), o asistentă în (1989), directoarea Miss Schlowski (alături de Arnold Schwarzenegger) în Polițist de grădiniță (1990) și asasinul Ilsa Grunt în (1991).\n\nÎn televiziune, Hunt a apărut în rolul judecătoarei Zoey Hiller în serialul Cabinet de avocatură și în rolul doctorului Claire Bryson în . A narat mai multe segmente ale emisiunii de televiziune pentru . Din 2009 până în 2023, a fost managerul de operațiuni Henrietta „Hetty” Lange în emisiunea NCIS: Los Angeles. A fost colegă de distribuție cu , LL Cool J, , , Miguel Ferrer și . Hunt a câștigat două premii Teen Choice pentru interpretarea sa.\n\nRoluri de voce \nHunt este cunoscută pentru vocea groasă. Aceasta a narat numeroase documentare, desene animate și reclame. Este gazda emisiunii difuzat de stația radio . A fost vocea bunicii Willow în filmul de animație Pocahontas (1995) și în continuarea sa Pocahontas II: Călătorie către Lumea Nouă (1998).\n\nHunt a narat documentarul The Great Indian Railway (1995) pentru National Geographic. În 1998, a narat documentarul „Titanic: Untold Stories” pentru Discovery Channel. De asemenea, a interpretat personajul Management în Carnivàle (2003, 2005) și a narat atât seria de jocuri video God of War, cât și o emisiune specială Christmas in Yellowstone (2006) pentru PBS Nature.\n\nViața personală \nHunt are o relație cu psihoterapeutul Karen Kline din 1978. Cei doi s-au căsătorit în 2008.\n\nÎn adolescență, a fost diagnosticată cu . Hunt are 1,45 metri înălțime.\n\nAceasta este ambasador al organizației fără scop lucrativ .\n\nÎn iulie 2018, revista People a raportat că actrița a fost implicată într-un accident de mașină în Los Angeles. Hunt a fost nevoită să renunțe timp de un an la rolul din NCIS: Los Angeles.\n\nFilmografie\n\nFilme\n\nTeleviziune\n\nTeatru\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n Linda Hunt la Internet Off-Broadway Database\n Linda Hunt la City Arts & Lecture\n\nNașteri în 1945\nActrițe de teatru americane\nActrițe de film americane\nActrițe de televiziune americane\nActrițe de voce americane\nCâștigătoare ale premiului Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar\nAbsolvenți ai DePaul University\nCâștigătorii premiilor Obie Awards" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Jodie Burrage?" }, { "from": "assistant", "value": "Jodie Anna Burrage () este o jucătoare britanică de tenis. Cea mai bună clasare a sa la simplu este locul 85 mondial, în septembrie 2023, iar la dublu locul 251 mondial, în octombrie 2023. Burrage a câștigat un titlu la dublu pe circuitul WTA, la Transylvania Open 2023, alături de Jil Teichmann.\n\nNote\n\nLegături externe\n\n \n \n LTA profile\n\nNașteri în 1999\nJucătoare de tenis britanice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre World Cube Association." }, { "from": "assistant", "value": "World Cube Association (WCA) sau Asociația Mondială a Cubului este asociația mondială care organizează toate competițiile de cub Rubik, reglementează desfășurarea acestora și ține clasamentele fiecărei țări.\n\nWCA reprezintă a doua renaștere a cubului Rubik și a apărut ca urmare a repopularizării cubului datorită paginilor de internet de la începutul anilor 2000. Asociația a început din 2003 să organizeze competiții, cu Campionatul Mondial de cub Rubik din Toronto 2003. De atunci până în prezent numarul competițiilor anuale a crescut exponențial.\n\nScopul WCA este să organizeze cât mai multe competiții, în cât mai multe țări, cu cât mai mulți concurenți, unde lumea să se distreze și să se simtă bine, participând în aceleași condiții corecte și egale.\n\nSpiritul WCA este ca oameni din întreaga lume să se simtă bine împreună, într-o atmosferă prietenoasă, să se ajute și să aibă un comportament sportiv.\n\nWorld Cube Association guvernează toate competițiile de speedcubing așa cum FIFA guvernează fotbalul. WCA a elaborat un regulament oficial care descrie cum trebuie să se desfășoare o competiție și prevede soluționarea diverselor incidente ce pot apărea în cadrul acestora. Competițiile sunt deschise oricui și oricine este primit să participe. Site-ul oficial este www.worldcubeassociation.org.\n\nWCA este o organizație non-profit și tot ceea ce face se bazează pe voluntariat. Existența sa se datorează pasionaților care fac acest lucru din plăcere și dorinței participanților de a avea întâlniri și concursuri, care în lipsa unor sponsori, sunt plătite de ei.\n\nWCA este reprezentată prin delegați, persoane de încredere, cinstite și cu experiență. Aceștia au rolul să supervizeze competițiile WCA și să se asigure că se desfășoară conform regulamentului și spiritului WCA. Pentru a fi considerată oficială, orice competiție trebuie să aibă participarea unui Delegat WCA desemnat.\n\nÎn prezent, România are ca delegat WCA pe Radu Făciu (din 2010) care este și fondatorul comunitatii din comunității din România, iar ulterior acesta l-a propus și pe Bogdan Grigoruță (2015). Radu este din 2015 delegat senior și responsabil pentru zona Eastern Europe & Middle East.\n\nProbele oficiale WCA \n Cubul 2x2x2\n Cubul 3x3x3\n Cubul 3x3x3 One-Handed (cu o mână)\n Cubul 4x4x4\n Cubul 5x5x5\n Megaminx\n Square-1\n Pyraminx\n Rubik’s Clock\n Skewb\n Cubul 3x3x3 Blindfolded (legat la ochi)\n Cubul 3x3x3 with Feet (cu picioarele)\n Cubul 6x6x6\n Cubul 7x7x7\n Cubul 3x3x3 Fewest Moves Solving (Concurentul primește o foaie cu un scramble, iar în timp de o oră trebuie să găsească cea mai scurtă soluție.)\n Cubul 4x4x4 Blindfolded (legat la ochi)\n Cubul 5x5x5 Blindfolded (legat la ochi)\n Cubul 3x3x3 Multiple Blindfolded (rezolvarea mai multor cuburi legat la ochi în timp de maxim o oră.\n\nNote \n\nOrganizații" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Săracii milionari?" }, { "from": "assistant", "value": "Săracii milionari (în ) este un film de comedie italian, regizat de Dino Risi. Este ultimul capitol din trilogia începută cu Poveri ma belli.\n\nDistribuție \n Maurizio Arena: Romolo \n Renato Salvatori: Salvatore \n Alessandra Panaro: Anna Maria \n Lorella De Luca: Marisa \n Sylva Koscina: Alice \n Memmo Carotenuto: Alvaro \n Gildo Bocci: Sor Nerone \n Roberto Rey: Psichiatra \n Lina Ferri: Sora Cecilia \n Fred Buscaglione: el însuși\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n\nFilme din 1959\nFilme regizate de Dino Risi\nFilme italiene\nFilme de comedie\nFilme de comedie satirică" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Certitudine?" }, { "from": "assistant", "value": "Certitudinea în sens teoretic este legată de căutarea adevărului sau înțelegerea situației date și a informațiilor primite din exterior. O persoană poate avea o părere sau impresie despre ceva care la nivel colectiv are nevoie de a fi validat cel puțin în adevărat sau fals. Toate acțiunile omului se bazează mai întâi pe convingerea că ceea ce vede este real, ce aude sau citește este conform cu realitatea astfel se creează certitudinea cu privire la acel subiect.\n\nPoate avea legătură cu credibilitatea informațiilor și acceptarea lor ca atare." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Louis Antoine de Saint-Just?" }, { "from": "assistant", "value": "Louis Antoine de Saint-Just (), supranumit uneori „Arhanghelul Terorii”, a fost un om politic francez din perioada Revoluției franceze. Cel mai tânăr membru ales în Convenția Națională, Saint-Just era membru al grupului Montagnards. Susținător neclintit al lui Robespierre, el a fost executat odată cu căderea acestuia, pe 9 thermidor.\n\nÎncă de la începutul revoluției, în 1789, tânărul Saint-Just s-a străduit să-și asume un rol principal, el devenind comandant în unitatea locală a . La scurt timp după ce a împlinit vârsta legală minimă de 25 de ani, în august 1792, a câștigat alegerile ca deputat în Convenția Națională. În ciuda lipsei sale de notorietate sau de influență, Saint-Just l-a denunțat cu îndrăzneală pe regele Ludovic al XVI-lea de la tribuna Convenției și a condus cu succes campania politică pentru executarea regelui. Îndrăzneala lui i-a adus recunoașterea politică și favoarea de durată a lui Robespierre. Saint-Just s-a alăturat Comitetului de siguranță publică și a fost pe o perioadă de două săptămâni președinte al Convenției. Pe parcurs, el a fost principalul redactor al legislației radicale iacobine, printre care și .\n\nDe o elocvență remarcabilă, Saint-Just s-a remarcat prin intransigența și inflexibilitatea principiilor sale care susțineau egalitatea și virtutea, precum și prin eficacitatea misiunilor sale în timpul cărora a redresat situația Armatei Rinului. Trimis ca supraveghetor al armatei în timpul începutului dificil din războaiele revoluționare franceze, Saint-Just a impus o disciplină severă. În același timp, a dat asigurări că trupele vor fi protejate de noua ordine antiaristocratică promisă de Revoluție. El a fost considerat de contemporanii săi ca principalul artizan al renașterii. Acest succes ca „” a dus la alte două vizite pe front, inclusiv participarea sa apreciată la marea bătălie de la Fleurus (1794).\n\nPe parcursul întregii sale activități legislative și militare, Saint-Just a rămas dedicat rolului său de apărător politic al Comitetului pentru Siguranță Publică. El i-a denunțat public pe dușmanii guvernului ca fiind conspiratori, criminali și trădători. Fiind purtătorul de cuvânt desemnat al robespierriștilor în conflictele acestora cu celelalte partide politice din Convenția Națională, a lansat acuzațiile și rechizitoriile în Convenție și a pregătit mandate de arestare pentru deputatul centrist Jacques Pierre Brissot și colegii săi girondini; pentru demagogul extremist Jacques Hébert și susținătorii săi militanți; și pentru propriul său fost coleg Georges Danton și alți critici iacobini ai Terorii. Danton, în special, a fost posibil implicat în speculații financiare, ceea ce a făcut ca întreaga facțiune a „indulgenților” să devină suspicioasă. Pentru a evita masacrele pentru care sans-culottes erau responsabili în departamente, în special în Vendée, sau pentru a centraliza represiunea, el a desființat tribunalele revoluționare departamentale și a adus toate procedurile la Tribunalul Revoluționar din Paris.\n\nPe măsură ce numărul morților creștea, oponenții terorii iacobine au reușit în cele din urmă să se organizeze și să preia puterea în stat. Saint-Just și Robespierre au fost arestați în lovitura de stat de la 9 thermidor (27 iulie 1794) și executați a doua zi împreună cu mulți dintre aliații lor. Inițial, Saint-Just l-a apărat pe Robespierre împotriva acuzațiilor lui Barère și Tallien, dar după arestare a rămas tăcut până la moartea sa, a doua zi, când a fost ghilotinat în Place de la Révolution, la vârsta de doar 26 de ani. Corpul și capul lui au fost apoi aruncate într-o groapă comună. Mulți istorici ale Revoluției franceze consideră că evenimentele tragice de la 9 thermidor marchează sfârșitul „Domniei Terorii” și începutul unei noi etape, „Reacțiunea termidoriană”.\n\nLegenda neagră referitoare la acest personaj, și la robespierriști în general, a fost menținută în cercetarea istorică până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, înainte de a fi reevaluată treptat de către istoricii mai recenți. Până atunci, el a fost perceput ca fiind crud, însetat de sânge și având o sexualitate nestăpânită și violentă.\n\nSaint-Just a fost, de asemenea, un teoretician politic, el fiind unul dintre realizatorii Declarației Drepturilor Omului și al Cetățeanului din 1793, al Constituției Anului I și autorul unei lucrări despre principiile Revoluției franceze.\n\nBiografie\n\nTinerețea \nLouis Antoine de Saint-Just s-a născut la Decize, în fosta provincie Nivernais din centrul Franței. Era cel mai mare copil al lui Louis Jean de Saint-Just de Richebourg (1716–1777), un ofițer de cavalerie francez în retragere (cavaler al Ordinului Saint Louis ) și al lui Marie-Anne Robinot (1736–1811), fiica unui notar. A avut două surori mai mici, născute în 1768 și 1769. Familia s-a mutat mai târziu în nordul Franței, iar în 1776 s-a stabilit în comuna Blérancourt din fosta provincie Picardia, trăind din rentele obținute de pe moșia lor. La un an după mutare, tatăl lui Louis Antoine a murit, lăsând-o singură pe Marie-Anne cu cei trei copii ai lor. Ea a economisit cu sârguință pentru educația singurului ei fiu, iar în 1779 acesta a fost trimis la școala oratoriană din Soissons . După un început promițător, profesorii săi l-au văzut în curând pe Saint-Just ca pe un elev-problemă – o reputație agravată ulterior de povești infame (aproape sigur apocrife) despre cum a condus o rebeliune a elevilor și a încercat să incendieze școala. Cu toate acestea, el a absolvit respectiva școală în 1786.\n\nNatura lui frământată, însă, nu s-a diminuat. De tânăr, Saint-Just era „sălbatic, chipeș și transgresiv”. El a arătat o afecțiune deosebită față de o tânără din Blérancourt, Thérèse Gellé. Aceasta era fiica unui notar bogat, o figură puternică și autocratică în oraș. Se spune că Saint-Just i-a propus să se căsătorească, iar ea ar fi acceptat. Nu există dovezi ale relației lor, iar înregistrările oficiale arată că la 25 iulie 1786, Thérèse s-a căsătorit cu Emmanuel Thorin, descendentul unei familii locale proeminente. Saint-Just era plecat din oraș și nu știa de eveniment, iar tradiția îl înfățișează cu inima zdrobită. Oricare ar fi fost starea lui psihică adevărată, se știe că, la câteva săptămâni după căsătoria Thérèsei, a plecat brusc de acasă la Paris, fără să anunțe pe nimeni, după ce luase o bună cantitate din argintăria mamei sale. Aventura sa s-a încheiat atunci când mama sa a sesizat poliția și l-a trimis la o casă de corecție (maison de correction) unde a stat din septembrie 1786 până în martie 1787. La întoarcere, Saint-Just s-a înscris ca student la Facultatea de Drept a Universității din Reims. După un an, însă, a abandonat facultatea și s-a întors la casa mamei sale din Blérancourt, fără bani și fără perspective profesionale.\n\nÎnceputurile activității revoluționare \nDesfășurarea rapidă a Revoluției franceze din 1789 a schimbat structura tradițională de putere din Blérancourt. Notarul Gellé, anterior lider incontestabil al orașului, a fost contestat de un grup de reformiști conduși de câțiva dintre prietenii lui Saint-Just, inclusiv de soțul surorii sale Louise. Încercările lor au eșuat până în 1790, când în Blérancourt au avut loc primele alegeri locale libere. Mandatată de Adunarea Națională Constituantă, noua structură electorală a permis prietenilor lui Saint-Just să-și asume autoritatea în sat ca primar, secretar și, în cazul cumnatului său, șef al Gărzii Naționale locale. În ciuda faptului că nu împlinise vârsta legală și nu îndeplinea criteriile fiscale de calificare, lui Louis Antoine de Saint-Just i s-a permis să se alăture Gărzii.\n\nEl a arătat imediat acea disciplină intransigentă pentru care avea să fie faimos ulterior. În câteva luni a devenit ofițer comandant, cu gradul de locotenent-colonel. La întâlnirile locale i-a emoționat pe participanți cu zelul său patriotic: într-o poveste mult repetată, se spune că Saint-Just i-a făcut să plângă pe membrii consiliului municipal, vârându-și mâna în flăcările unui pamflet anti-revoluționar căruia îi dăduse foc și jurând devotament față de republică. Acest fapt și altele asemănătoare, au făcut ca el să aibă aliați puternici atunci când a încercatat să devină membru al adunării electorale a districtului său. A inițiat corespondență cu lideri cunoscuți ai Revoluției precum și alții. La mijlocul lunii august 1790, i-a scris pentru prima dată lui Maximilien de Robespierre, exprimându-și admirația și cerându-i să ia în considerare o petiție locală. Scrisoarea era umplută cu numeroase elogii, începând cu: „Tu, care susții țara noastră, care se clatină, împotriva torentului despotismului și a intrigilor; pe tine, pe care eu îl cunosc așa cum Îl cunosc pe Dumnezeu, numai prin minunile Lui...”\n\nL'Esprit de la Revolution \nÎn timp ce Saint-Just aștepta următoarele alegeri, a scris o lucrare amplă, L'Esprit de la Revolution et de la Constitution de France, publicată în primăvara anului 1791. Stilul său de scris a renunțat la satiră și reflecta acum tonul sever și moralizator al clasicilor romani, atât de apreciați de revoluționarii francezi. Lucrarea prezenta un ansamblu de principii profund influențate de Montesquieu și a rămas pe deplin limitată la o paradigmă a monarhiei constituționale. Saint-Just își exprima dezgustul față de violența cu care se desfășurase revoluția până atunci și a disprețuia caracterul celor care participaseră la ea, caracterizându-i ca fiind puțin mai mult decât „sclavi dezlănțuiți”. În schimb, el lăuda reprezentanții poporului din Adunarea Legislativă, a căror virtute sobră ar fi condus cel mai bine revoluția. Deși L'Esprit de la Revolution este inconsistentă în multe dintre afirmațiile sale, arată totuși clar că Saint-Just nu mai vedea guvernul ca fiind opresiv pentru natura omului, ci necesar pentru succesul său: scopul său ultim era „de a îndrepta societatea în direcția unui ideal îndepărtat”.\n\nAceastă lucrare a atras un număr mic de cititori. La 21 iunie 1791, la doar câteva zile după ce fusese publicată, toată atenția publică s-a concentrat asupra nefastei a regelui Ludovic al XVI-lea. Teoriile lui Saint-Just despre monarhia constituțională au fost brusc depășite. Episodul a stimulat furia publicului față de rege, care a stat în tensiune un an întreg, până când o mulțime pariziană a atacat în cele din urmă Palatul Tuileries (insurecția de la 10 august 1792). Ca răspuns, Adunarea s-a declarat pregătită să demisioneze înainte de termen și a cerut organizarea de noi alegeri, cu vot universal (doar pentru bărbați). Momentul a fost excelent pentru Saint-Just, care împlinise vârsta legală de 25 de ani înainte de sfârșitul lunii. Frica inspirată de asaltul Palatului Tuileries a făcut ca majoritatea rivalilor săi să își retragă candidaturile, astfel încât Saint-Just a fost ales ca unul dintre deputații departamentului Aisne. A plecat la Paris pentru a se alătura Convenției Naționale, fiind cel mai tânăr dintre cei 749 de membri ai acesteia.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n\nNașteri în 1767\nDecese în 1794\nRevoluționari francezi\nRevoluționari executați\nOameni ghilotinați în timpul Revoluției franceze\nDecese în Paris" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Rio Conchos (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Rio Conchos se poate referi la:\n\n Apă curgătoare\n Rio Conchos – cel mai lung râu din statul mexican Chihuahua;\n\n Film\n 1964 Rio Conchos – film american în regia lui Gordon Douglas;" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Charlton?" }, { "from": "assistant", "value": "Charlton se poate referi la:\n\nNume de familie \n Bobby Charlton (1937-2023), fotbalist englez\n Jack Charlton (1935-2020), fotbalist englez\n Dave Charlton (1936-2013), pilot de Formula 1 sud-african\n\nToponime \n Comitatul Charlton, Georgia, comitat din statul Georgia, Statele Unite ale Americii" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Baroncelli." }, { "from": "assistant", "value": "Baroncelli se poate referi la:\n\nPersoane cu acest nume de familie\n (1869–1943), scriitor și crescător de vite francez.\n (1881–1951), regizor francez.\n Jean de Baroncelli (1914-1998), scriitor și critic de film francez.\n\nClădiri\n , o capelă din interiorul Bazilicii Santa Croce din Florența (Italia).\n\nPictori" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Piața Universității – România." }, { "from": "assistant", "value": "Piața Universității – România este un film documentar românesc din 1991 regizat de Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile și Sorin Ilieșiu.\n\nPrezentare\nFilmul, care a avut la bază un scurtmetrajul documentar intitulat Te iubesc, Libertate!, prezintă Protestele din Piața Universității, înăbușite de Mineriada din iunie 1990. Pe genericul de început se precizează că „acest film este dedicat tuturor românilor care au luptat împotriva comunismului”.\n\nAu fost intervievate următoarele persoane: George Șerban (membru al Societății „Timișoara”), Stelian Tănase (scriitor), Octavian Rădulescu (membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici), Mircea Dinescu (poet, președintele Uniunii Scriitorilor), Ana Blandiana (poetă), Eugen Negrea (ziarist la Azi), Gilda Lazăr (ziaristă la Dreptatea), Dumitru Iuga (tehnician, liderul Sindicatului Liber TV), Mihai Chițac (ministru de interne în iunie 1990), Alexandru Nancu (liderul Asociației „21 Decembrie”), Alexandru Crăciun (liderul Grupului Independent pentru Democrație), Toader Ștețca (primarul comunei Săpânța), Miron Cozma (liderul minerilor din Valea Jiului), Răzvan Theodorescu (președintele TVR), Ion Caramitru (actor, președintele UNITER), Petre Roman (prim-ministru), Petre Mihai Băcanu (ziarist la România liberă), Marian Munteanu (student, liderul Ligii Studenților), Mihai Șora (profesor universitar, fost ministru al învățământului), Dumitru Dincă (membru al Asociației „Alianța Poporului”), Emanuel Valeriu (director general al TVR), Corneliu Puiu (muncitor) și Dragoș Pâslaru (actor).\n\nPrimire\nFilmul a fost vizionat de 235.463 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.\n\nPremii\nPiața Universității – România a obținut în anul 1991 mai multe premii:\n 3 premii ale Uniunii Cineaștilor din România:\n Marele Premiu pentru film documentar de lung metraj – Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile și Sorin Ilieșiu pentru filmul Piața Universității - România\n Premiul pentru coloana sonorá – Horea Murgu pentru filmul Piața Universității - România, ex-aequo cu Andrei Bretz pentru filmul Întristări\n Premiul pentru montaj – Nita Chivulescu pentru filmul Piața Universității - România, ex-aequo cu Elisabeta Zamfirescu pentru filmele Să facem totul și Noica – lumina umbrei\n Premiul pentru film-eveniment la Festivalul filmului de la Costinești\n\nNote\n\nLegături externe\n \n \n\n \nFilme din 1991\nFilme regizate de Stere Gulea\nFilme românești\nFilme în limba română\nFilme documentare românești" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi câteva lucruri despre Décapole." }, { "from": "assistant", "value": "Décapolul (Dekapolis sau în ) a fost o alianță formată în 1354 de zece orașe imperiale ale Sfântului Imperiu Roman din regiunea Alsacia pentru a le menține drepturile. A fost desființată în 1679.\n\nÎn 1354, împăratul Carol al IV-lea al Luxemburgului a ratificat tratatul de unire a orașelor Haguenau, Colmar, Wissembourg, Turckheim, Obernai, Kaysersberg, Rosheim, Munster, Sélestat și Mulhouse. Hagenau a devenit capitala sa, în timp ce orașul imperial Strasbourg, locul dietei ligii, a rămas în afara alianței. Orașul Seltz s-a alăturat ligii când a primit statutul imediat în 1357, dar a trebuit să-l părăsească după mediatizarea sa către Electoratul Palatinat în 1414.\n\nAfilierea a încetat la început după moartea lui Carol în 1378, dar a fost restabilită în anul următor. Cele zece orașe s-au alăturat Cercului renan superior în 1500. În 1515, Mulhouse s-a retras din alianță pentru a se asocia cu Vechea Confederație Elvețiană. A fost înlocuit în 1521 de orașul Landau din nordul Alsaciei. \n\nAlianța a fost puuuuuternic zdrucinată de Războiul de 30 de ani care a devastat regiunea, permițându-i lui Ludovic al XIV-lea al Franței să cucerească orașele în conformitate cu pacea de la Westfalia din 1648. Semnarea Tratatelor de la Nijmegen în 1679 a adus în cele din urmă încetarea Décapolei, când Alsacia a fost anexată de Franța. Mulhouse a rămas un oraș independent și o exclavă a Confederației Elvețiene până când în 1798 a fost anexat la Prima Republică Franceză. Landau împreună cu Palatinatul a fost dat Bavariei după Congresul de la Viena din 1815.\n\nNote\n\nVezi și \n Liga Lombardă\n Liga Hanseatică\n Liga Șvabei\n Liga Lusatian\n Pentapolitana\n Confederația Prusacă\n\nSfântul Imperiu Roman" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile principale despre Jack Charlton?" }, { "from": "assistant", "value": "John Charlton (), cunoscut în lumea fotbalului ca Jack Charlton, a fost un fotbalist și antrenor englez. Jucând ca fundaș central, a făcut parte din echipa națională a Angliei care a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal din 1966, iar ca antrenor a condus echipa națională de fotbal a Irlandei din 1986 până în 1996, obținând două calificări la Cupa Mondială și una la Campionatul European.\n\nȘi-a petrecut întreaga carieră de jucător la Leeds United, din 1950 până în 1973, ajutând clubul să obțină titlul în Divizia a II-a (1963–64), titlul în Football League First Division (1968–69), FA Cup (1972), Cupa Ligii (1968), (1969), Cupa Orașelor Târguri (1968 și 1971), precum și o altă promovare din Divizia a II-a (1955–56) și cinci locuri pe locul doi în Prima Divizie, două calificări în finala FA Cup și o calificare în finala Cupei Orașelor-Târguri.\n\nCele 629 de apariții în ligă și 762 de apariții în competiție ale sale sunt recorduri de club. El era fratele mai mare al fostului atacant de la Manchester United, Bobby Charlton, care a fost și unul dintre coechipierii săi în victoria Angliei în finala Cupei Mondiale.\n\nA fost onorat cu Ordinul Imperiului Britanic (OBE), în grad de ofițer, la 7 iunie 1974.\n\nÎn 2006, suporterii lui Leeds United l-au votat pe Jack Charlton în cel mai bun „11” din toate timpurile al clubului.\n\nNote\n\nLegături externe \n\nNașteri în 1935\nDecese în 2020\nAntrenori englezi de fotbal\nAntrenori ai echipei naționale de fotbal a Irlandei\nFotbaliști ai Leeds United FC\nFotbaliști internaționali englezi\nOfficers of the Order of the British Empire" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pTulipa greigii?" }, { "from": "assistant", "value": "Tulipa greigii (laleaua lui Greig) este o specie de lalea originară din Asia Centrală și Iran.\n\nÎn natură, cele mai mari flori sunt ale lalelei Greig, aceasta având cea mai mare dimensiune a florii. Florile de lalea Foster și de lalea Greig au o formă caracteristică de cupă dublă: sepalele interioare formează un cilindru închis, iar cele exterioare se pliază, spre exterior la aproximativ jumătate din înălțime. Frunzele exterioare sunt în formă de romb, cu vârfuri tocite, rotunjite, iar cele interioare sunt triunghiulare cu un vârf indispensabil.\n\nTaxonomie \nEpitetul latin specific greigi îl onorează pe rusul Samuel Greig, (1735-1788, „Părintele marinei ruse”) datorită faptului că Greig a fost cândva președinte al Societății Horticole Ruse.\n\nAceastă specie de lalele a fost descoperită inițial în Turkistan și apoi descrisă de Eduard August von Regel în publicația Gartenflora Vol. 22 la pagina 290 în 1873.\n\nDescriere \n\nTulipa greigii crește de obicei până la 20-30 cm înălțime, înflorește de la începutul primăverii până la mijlocul primăverii. Are frunze pătate cu dungi, iar florile sunt destul de mari, până la 102 mm lățime. Florile au mai puține nuanțe de culoare decât alte lalele, variind de la roșu și galben până la alb. Culoarea florii lalelei Greig are uneori chiar și forme roz, crem și, extrem de rar, albe. În populația Tien Shan a acestei specii, descrisă de V. Voronin, a fost observat întregul spectru de nuanțe de la aproape alb până la roșu închis.\n\nEste cunoscută pentru frunzele sale pestrițe verzi cu pete sau dungi violet-maro. Soiurile sale „Oratorio”, „Plaisir”, „Scufița roșie”, „Toronto” și „Statele Unite” au câștigat Premiul meritului în grădină al Royal Horticultural Society.\n\nNote \n\nFlori" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărWTA Elite Trophy 2023 – Simplu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#F4A460\"\n!colspan=\"12\"\|WTA Elite Trophy 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioană:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Beatriz Haddad Maia\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finalistă:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Zheng Qinwen\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|7–6(13–11), 7–6(7–4)\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Feminin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Feminin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}WTA Elite Trophy 2023 – Simplu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Douăsprezece jucătoare au intrat în competiția de simplu a turneului de tenis de la Zhuhai, China, după ce au primit o invitație din partea organizatorilor în urma îndeplinirii criteriilor de calificare. Campioana în exercițiu a fost Arina Sabalenka dar n-a participat la această ediție din cauza participării sale la Turneul Campioanelor din săptămâna următoare.\n\nBeatriz Haddad Maia a învins-o în finală pe Zheng Qinwen cuscorul de 7–6(13–11), 7–6(7–4) și a câștigat titlul la simplu la WTA Elite Trophy 2023. Haddad Maia nu a cedat nici un set în drumul spre primul său titlu la Elite Trophy.\n\nJucătoare\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nGrupa Azalea\n\nGrupa Camellia\n\nGrupa Orchid\n\nGrupa Rose\n\nLegături externe\n Tabloul principal\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Patrick Wilson?" }, { "from": "assistant", "value": "Patrick Joseph Wilson () este un actor și regizor american. Și-a început cariera în 1995, având roluri în piese de teatru muzical pe Broadway. A fost nominalizat la două premii Tony pentru interpretările din (2000–2001) și (2002). A apărut în miniseria HBO Îngeri în America (2003), fiind nominalizat la Globul de Aur și la Premiile Emmy pentru rolul său.\n\nWilson a apărut în filme precum The Phantom of the Opera (2004), (2005), (2006), Cei ce veghează (2009) și (2010). A devenit cunoscut atât pentru rolul din seria de filme (2010-2023), cât și pentru interpretare lui Ed Warren în franciza (2013 – prezent). Și-a făcut debutul regizoral cu lungmetrajul (2023).\n\nÎn televiziune, Wilson a jucat în serialul dramatic (2011–2012) și l-a interpretat pe în cel de- al serialului de antologie (2015), fiind nominalizat la la Globul de Aur pentru acest rol. În , l-a jucat pe răufăcătorul în Aquaman (2018).\n\nBiografie \nPatrick Joseph Wilson s-a născut în Norfolk, Virginia pe 3 iulie 1973, fiul cântăreței Mary Kay Wilson și al prezentatorului de știri John Franklin Wilson. Acesta are doi frați mai mari: Paul, un director de publicitate, și , care a călcat pe urmele tatălui său și a devenit prezentator de știri pentru canalul . Wilson a crescut în St. Petersburg, Florida și a studiat la . În 1995, a obținut o în teatru de la .\n\nCariera \nÎn 1995, Wilson și-a făcut debutul în actorie cu rolul lui Chris Scott în producția teatrală . În anul următor, l-a interpretat pe Billy Bigelow în reprezentația . În 1999, a jucat în rolul lui Jamie Conway în producția , iar mi târziu a debutat pe Broadway în The Full Monty (2000). Pentru interpretarea sa, Wilson a fost nominalizat la premiul Tony la categoria „” și la premiul Drama Desk la categoria „”.\n\nÎn jurul anului 2000, Wilson a făcut parte din distribuția filmului My Sister's Wedding, însă acesta nu a fost lansat niciodată. A cântat melodia „” din piesa de teatru pentru actrița Julie Andrews în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor din 2001. În 2002, interpretarea sa din reprezentația Oklahoma! a fost apreciată de critici, iar Wilson a fost nominalizat a doua oară atât la premiile Tony, cât și la premiile Drama Desk. De asemenea, a fost lăudat pentru rolul mormonului republican Joe Pitt din miniseria dramatică Îngeri în America (2003), fiind nominalizat la Globul de Aur la categoria „cel mai bun actor într-un rol secundar într-o producție de televiziune” și la la categoria „.\n\nÎn 2004, Wilson l-a interpretat pe în filmul . În același an, a jucat în filmul muzical Fantoma de la operă în rolul . În anul următor, a apărut alături de Elliot Page în Hard Candy.\n\nÎn 2006, a jucat rolul lui Brad Adamson în Little Children. În același an, a apărut în , film regizat de și nominalizat la Globul de Aur. L-a interpretat pe Brian Callahan în filmul independent (2007), scris și regizat de Edward Burns. În 2008, a jucat în filmul .\n\nWilson l-a jucat pe în ecranizarea romanului grafic de către Zack Snyder. Actorul s-a îngrășat 11 kilograme după filmarea scenelor flashback în rolul tânărului Nite Owl II. Pe 19 octombrie 2010, a cântat „” pe Yankee Stadium în timpul celei de-a șaptea reprize a meciului #4 din dintre și New York Yankees. Pe 20 noiembrie 2010, a cântat imnul național al Statelor Unite înainte de primul meci de fotbal desfășurat pe noul stadion între și .\n\nA fost principalul antagonist în din 2010 și a apărut împreună cu în filmul de groază Insidious. Și-a reluat rolul pentru continuarea din 2013. În același an, l-a interpretat pe celebrul investigator paranormal Ed Warren în filmul Trăind printre demoni, iar actrița Vera Farmiga a jucat rolul soției sale, Lorraine Warren. Filmul a fost apreciat de critici și a devenit unul dintre cele mai de succes filme de groază în materie de încasări din toate timpurile. Și-a reluat rolul în continuarea Trăind printre demoni 2 , lansată pe 10 iunie 2016.\n\nÎn ianuarie 2014, Wilson a fost anunțat că va interpreta personajul principal în cel de-al doilea sezon al serialului de antologie . A fost nominalizat la Globul de Aur la categoria „cel mai bun actor într-o miniserie” în 2015 pentru acest rol. În luna martie a aceluiași an, Wilson a obținut un rol nespecificat în filmul Omul furnică, dar mai târziu a părăsit distribuția ca urmare a numeroaselor întârzieri cauzate de producția filmului. L-a interpretat pe Arthur O'Dwyer în filmul western Bone Tomahawk, fiind coleg de distribuție cu Kurt Russell și Matthew Fox.\n\nA apărut în filmul biografic Fondatorul (2016), regizat de , în rolul lui Rollie Smith. Filmul prezintă viața lui , fondatorul lanțului de restaurante fast-food McDonald's. În august 2016, Barbra Streisand a lansat albumul ; aceasta și Wilson cânta împreună melodia „Loving You” din piesa de teatru muzical .\n\nÎn 2018, Wilson a jucat în filmul thriller al regizorului . L-a interpretat pe în filmul Aquaman din Universul Cinematografic DC și urmează să-și reia rolul în continuarea (2023). Pe 8 noiembrie 2019, filmul de succes Bătălia de la Midway, regizat de Roland Emmerich, a fost lansat. Wilson face parte din distribuție alături de Ed Skrein, , Luke Evans, Aaron Eckhart, Nick Jonas, Dennis Quaid și Woody Harrelson.\n\nWilson și-a făcut debutul regizoral cu lungmetrajul . Acesta a fost lansat pe 7 iulie 2023 în Statele Unite și reprezintă o continuare directă a celui de-al doilea film al francizei. Atât Wilson, cât și Ty Simpkins și-au reluat rolurile. a scris scenariul, iar Whannell, James Wan, și Oren Peli vor fi producători. Fan al formației suedeze de metal Ghost, a colaborat cu aceștia la melodia „Stay” de pe coloana sonoră a filmului.\n\nViața personală \nWilson s-a căsătorit cu actrița polono-americană Dagmara Domińczyk în 2005. Cuplul are împreună doi fii și locuiesc în Montclair, New Jersey. Actrița este cumnata sa.\n\nÎn aprilie 2012, Wilson a susținut discursul principal în cadrul Universității Carnegie Mellon în care a vorbit despre amintirile sale din copilărie și despre cariera sa.\n\nFilmografie\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n Patrick Wilson la Internet Off-Broadway Database\n\nNașteri în 1973\nActori americani de film\nActori americani de televiziune\nActori americani de teatru\nActori de voce americani\nActori din statul Virginia\nAmericani de origine scoțiană" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Octahemioctaedru." }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie octahemioctaedrul este un poliedru stelat uniform, cu indicele U3. Are 12 fețe (8 triunghiuri și 4 hexagoane), 24 de laturi și 12 vârfuri. Având 12 fețe, este un dodecaedru stelat neregulat.\n\nEste reprezentat prin diagrama Coxeter–Dynkin . Figura vârfului este un patrulater autointersectat. Un poliedru neconvex are fețe care se intersectează care nu reprezintă muchii sau fețe noi. Doar cele marcate cu sfere aurii sunt vârfuri, iar cele cu linii argintii sunt laturi. Este unul dintre cele nouă hemipoliedre, cu 4 fețe hexagonale care trec prin centrul poliedrului. Hexagoanele se intersectează și astfel sunt vizibile doar porțiuni triunghiulare ale fiecăruia.\n\nAre simbolul Wythoff 3/2 3 \| 3.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAvând același aranjament al vârfurilor cu cuboctaedrul, coordonatele carteziene ale vârfurilor sunt toate permutările pare ale\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nOrientabilitate \nEste singurul hemipoliedru care este orientabil și singurul poliedru uniform cu o caracteristică Euler zero (un tor topologic).\n\nPoliedre înrudite \nAre în comun aranjamentul vârfurilor și aranjamentul laturilor cu cuboctaedrul (având fețele triunghiulare în comun) și cu cubohemioctaedrul (având fețele hexagonale în comun).\n\nPrin construcția Wythoff are simetrie tetraedrică (Td), ca și a construcției rombitetratetraedrului pentru cuboctaedru, cu triunghiuri cu orientări inverse alternante. Fără triunghiuri alternante, are simetrie octaedrică (Oh). În acest sens, este asemănător cu suprafața Morin, care are o simetrie cu patru poziții dacă orientarea este ignorată și o simetrie cu două poziții în caz contrar. Totuși, octahemiooctaedrul are un grad mai mare de simetrie și este mai degrabă de genul 1 decât de genul 0.\n\nPoliedru dual \nDualul său este octahemioctacronul.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n Uniform polyhedra and duals\n\nPoliedre uniforme\nPoliedre proiective" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Sultana Șah?" }, { "from": "assistant", "value": "Șah Sultan (în ; ), numită și Șahıhuban, Șahi sau Devlet Șah Sultan, a fost o prințesă otomană, fiica sultanului Selim I și sora (după tată) lui Soliman Magnificul. A fost o figură proeminentă în timpul domniei fratelui ei.\n\nBiografie \nIdentitatea mamei sale este necunoscută. Deși unii istorici o consideră pe mama ei ca fiind Ayșe Hatun, consoarta secundară a lui Selim I, arhivele palatului nu menționează niciodată numele mamei sale, aceasta fiind numită doar „Mama lui Șah Sultan”.\n\nȘah Sultan a crescut în orașul Manisa și s-a căsătorit în 1523 cu viitorul Mare Vizir și om de stat Lütfi Pașa.\n\nDupă ce soțul ei a devenit Mare Vizir în 1539, ea avea o mare influență la Istanbul. Cuplul a avut cel puțin o fiică, pe nume Esmehan Sultan.\n\nÎn 1541, ea a divorțat de soțul ei, iar acesta a fost, de asemenea, destituit din funcția sa. Divorțul a avut loc la inițiativa ei și se presupune că a fost din cauza soțului său, care pedepsise o femeie adulteră. Lütfi Pașa ordonase tăierea unui membru al acestei persoane și acest lucru a dus la o dispută între Pașa și Șah Sultan. Pe măsură ce discuția s-a aprins, Lütfi Pașa a bătut-o pe Șah Sultan. În urma incidentului, Șah Sultan și-a pus servitorii să-l bată pe soțul ei și s-a plâns fratelui ei, sultanul Soliman, apoi a cerut divorțul. Acest lucru a dus la înlăturarea lui Lütfi Pașa din poziția sa de Mare Vizir al Imperiului Otoman. Este posibil ca ea să se fi recăsătorit mai târziu cu Merkez Efendi.\n\nA construit Moscheea Șah Sultan în 1556. Mai târziu, a construit o școală în Silivrikapı. Chiar și terenurile care i-au fost oferite de fratele ei, Soliman Magnificul, și le-a trecut în domeniul public. Ea a murit în 1572 și a fost îngropată în propriul ei türbe (mormânt turcesc), în interiorul Moscheii Yavuz Selim.\n\nChestiunea copiilor \nDin căsătoria ei cu Lütfi, Șah a avut cu siguranță o fiică:\n\n Esmehan Hanımsultan ( 1524 – 1556). Aceasta s-a căsătorit cu Huseyn Pasha, a avut două fiice, pe Neslihan Hanim și pe Vasfihan Hanim (care, la rândul ei, s-a căsătorit cu Küçük Ömer Ağa și a avut un fiu, pe Ahmed Bey)\n\nPotrivit unor surse, ea a fost și mama următorilor copii:\n\n Sultanzade Ahmed Bey\n Sultanzade Abdi Bey\n Sultanzade Mahmud Bey\n\nReprezentări în cultura populară \nÎn serialul TV Suleyman Magnificul, Șah Sultan este interpretată de actrița turcă Deniz Çakır. În această adaptare, ea este prezentată ca fiind fiica lui Hafsa Sultan și sora adevărată a lui Soliman, nu sora sa vitregă.\n\nNote\n\nBibliografie \n \n Peirce, Leslie P., The Imperial Harem: Women and Sovereignty in the Ottoman Empire, Oxford University Press, 1993, (paperback).\n\nNașteri în 1507\nDecese în 1572\nPrințese\nSoliman Magnificul" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Nea Michaniona?" }, { "from": "assistant", "value": "Nea Michaniona (în ) este un oraș din Grecia, care face parte din punct de vedere administrativ din (unitatea regională , regiunea Macedonia Centrală). Își formează propria comunitate urbană (Δημοτική Κοινότια Νεας Μηχανιώνας, Dimotikí Koinótita Néas Michaniónas). Populația orașului era, conform , de 8.775 de locuitori.\n\nGeografie\n\nMicul oraș Nea Michaniona este situat în apropierea capului din Peninsula Calcidică, pe malul , la aproximativ 32 km (aproximativ 21 km în linie dreaptă) sud de Salonic.\n\nIstoric\nNea Michaniona a fost fondat în anul 1923 de refugiații greci din Michaniona și din alte așezări din Asia Mică și Tracia de Est, strămutați ca urmare a acordului de schimb de populație dintre Grecia și Turcia. În 1928, Nea Michaniona era o așezare locuită în întregime de refugiați, cu 384 de familii și 1.483 de persoane.\n\nOrașul a făcut parte inițial din comuna Michaniona și constituie din 2011 unitatea municipală Michaniona a comunei Thermaikos. Cea mai importantă biserică din oraș este închinată Fecioarei Maria (Panagías Faneroménis).\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\nOrașe din Grecia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Marian Gold?" }, { "from": "assistant", "value": "Marian Gold (născut Hartwig Schierbaum; ) este un cântăreț și compozitor de cântece german care și-a câștigat faima ca solist al trupei germane de synth-pop Alphaville, dar a activat și ca artist solo. Este cunoscut pentru ambitusul său vocal de tenor pe mai multe octave.\n\nNote\n\nLegături externe \n Moonbase - Site-ul oficial Alphaville\n \n \n\nNașteri în 1954\nCântăreți germani\nGermani în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Michaniona?" }, { "from": "assistant", "value": "Michaniona (în ; oficial , transliterat: Dimotikí Enótita Michaniónas) este una dintre unitățile municipale ale comunei Thermaikos și o fostă comună (demă) greacă independentă. Este situată în unitatea regională Salonic din regiunea Macedonia Centrală. Populația unității municipale este, conform , de 11.901 locuitori.\n\nGeografie\nUnitatea municipală Michaniona include Capul Megalo Karampournou sau Megalo Emvolo din partea de vest a comunei Thermaikos. Ea are o suprafață de 21,569 km2. Cea mai mare așezare din această unitate municipală este orașul Nea Michaniona.\n\nIstoric\nMichaniona este situată în apropierea locului unde s-a aflat vechiul oraș . Orașul a fost fondat în anul 1923 de din orașul Michaniona (Mekhaniona) din Asia Mică, care era situat pe de la Marea Marmara. Grecii s-au stabilit în această zonă în urma schimbului de populație dintre Grecia și Turcia. Michaniona a fost o comună independentă până la sfârșitul anului 2010. La începutul anului 2011 ea a fuzionat cu comunele Thermaikos și , ca urmare a reformei administrației regionale cunoscută sub numele de , și a devenit o unitate municipală a noii comune Thermaikos.\n\nPărți componente ale unității municipale \nUnitatea municipală Michaniona este formată din următoarele comunități rurale și urbane:\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\nComune din Grecia" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Daniela Rațiu (scriitoare)." }, { "from": "assistant", "value": "Daniela Rațiu (n. 4 octombrie 1968, Brașov) este o prozatoare și ziaristă română contemporană.\n\nBiografie\nDaniela Rațiu s-a născut în Brașov. Între 1996 și 1997 a urmat la Universitatea Central Europeană, Grant Relații Internaționale. A absolvit Grant Public Relations la Fundația pentru o Societate Deschisă (1997), Facultatea de Jurnalistică - Engleză la Universitatea de Vest din Timișoara și Facultatea de Drept a Universității Tibiscus.\n\nActivitate profesională\nA lucrat ca redactor la ziarul timișorean, „Timpolis” (1998) și la „Ziua - Ediția de Vest” (1998 – 2004). A fost colaborator la „Evenimentul Zilei - Ediția de Vest” (2004 – 2008) și scenarist colaborator „Media Pro Pictures” (2004).\n\nCărți publicate \n Ciorap cu firul dus, poezie, Editura Marineasa, Timișoara, 2005\n Ochelari de damă, roman, Editura Brumar, Timișoara, 2005\n În Vitro, roman, Editura Cartea Românească, București, 2006, ISBN 9789732318553\n Măcelarul îi citea pe ruși, Editura Tracus Arte, 2016, ISBN \n9786066647182\n Anestezia. Un singur poem, poezie, Editura Casa de pariuri literare, 2022, ISBN 9786069903537\n Ultimul an cu Ceaușescu, Editura Litera, 2022, ISBN 9786063395147\n\nPremii literare \n Marele premiul Aron Cotruș, premiul revistei Poesis (2002)\n Premiul I, debut, la Festivalul național “Sensul iubirii – Nichita Stănescu” de la Drobeta Turnu Severin (2002)\n Premiul revistei Poesis; Mențiune la Festivalul – concurs de poezie și proza scurtă “Magda Isanos – Eusebiu Camilar”, (2002)\n Premiul revistei Convorbiri literare; Premiul revistei Poesis la Festivalul “Magda Isanos – Eusebiu Camilar” (2002)\n\nBibliografie \n Pagina Daniela Rațiu, Uniunea Scriitorilor\n\nLegături externe\n Pagina Daniela Rațiu, liternet.ro\n NBR - New Books from Romania, Calalogue published by the Ministry of Culture of Romania, english version\n\nNașteri în 1968\nScriitoare române" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Bellucci?" }, { "from": "assistant", "value": "Bellucci este un nume de familie. Se poate referi la una din următoarele persoane:\n\n Mattia Bellucci (n. 2001), jucător de tenis italian\n Monica Bellucci (n. 1964), actriță și fotomodel italian\n Raffaello Bellucci (1904-1981), politician și partizan italian" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Țară în curs de dezvoltare?" }, { "from": "assistant", "value": "O țară în curs de dezvoltare este un stat suveran cu un sector industrial mai puțin dezvoltat și un Indice de dezvoltare umană (IDU) mai scăzut în comparație cu alte țări. Totuși, această definiție nu este universal acceptată. De asemenea, nu există un acord clar asupra țărilor care se încadrează în această categorie. Termenii „țară cu venituri mici și medii” (low and middle-income country - LMIC) și „nouă economie emergentă” (newly emerging economy - NEE) sunt adesea folosiți interschimbabil, dar se referă doar la economiile țărilor. Banca Mondială clasifică economiile lumii în patru grupe, pe baza venitului național brut per locuitor: țări cu venituri ridicate, medii superioare, medii inferioare și cu venituri mici. Țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt subgrupuri de țări în curs de dezvoltare. Țările de la celălalt capăt al spectrului sunt de obicei denumite țări cu venituri mari sau țări dezvoltate.\n\nExistă controverse cu privire la utilizarea termenului, deoarece unii consideră că acesta perpetuează un concept învechit de „noi” și „ei” (în grup și în afara grupului). În 2015, Banca Mondială a declarat că „o categorizare a lumii în țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate” a devenit mai puțin relevantă și că va elimina treptat utilizarea descriptorului respectiv. În schimb, rapoartele vor prezenta agregarea datelor pentru regiuni și grupuri de venituri. Termenul „Sudul Global” (Global South) este folosit ca termen alternativ pentru a desemna țările în curs de dezvoltare.\n\nȚările în curs de dezvoltare tind să aibă unele caracteristici comune, adesea datorită istoriei sau geografiilor lor. De exemplu, acestea au de obicei: niveluri mai scăzute de acces la apă potabilă sigură, sanitație și igienă, se confruntă cu sărăcie energetică și niveluri mai ridicate de poluare (de ex. poluarea aerului, managementul deșeurilor, poluarea apei, defecarea în aer liber), proporții mai mari de oameni cu boli tropicale și infecțioase (boli tropicale neglijate), un număr mai mare de accidente rutiere și, în general, o infrastructură de calitate mai slabă. În plus, există adesea rate ridicate de șomaj, sărăcie, foamete, sărăcie extremă, muncă a copiilor, malnutriție, persoane fără adăpost, abuz de substanțe, prostituție, suprapopulare, tulburări civile, exodul capitalului uman, economie subterană, rate ridicate de infracționalitate (extorcare, tâlhărie, efracție, crimă, omucidere, trafic de arme, trafic sexual, trafic de droguri, răpire, viol), niveluri scăzute de educație, rate ridicate de inegalitate economică, abandon școlar, acces inadecvat la serviciile de planificare familială, numeroase cazuri de sarcină la adolescență, număr ridicat de locuințe informale și mahalale, corupție la toate nivelurile guvernamentale și instabilitate politică. Spre deosebire de țările dezvoltate, țările în curs de dezvoltare nu au implementat statul de drept.\n\nAccesul la asistența medicală este adesea scăzut. Oamenii din țările în curs de dezvoltare au, de obicei, o speranță de viață mai mică decât cei din țările dezvoltate, reflectând veniturile mai reduse și sănătatea publică mai precară. Ponderea bolilor infecțioase, a mortalității materne, mortalității infantile și a copiilor de peste 1 an sunt de obicei substanțial mai mari în aceste țări. Este de așteaptat ca efectele schimbărilor climatice să aibă un impact mai mare asupra țărilor în curs de dezvoltare decât asupra țărilor cu venituri mari, deoarece majoritatea dintre ele au o vulnerabilitate la schimbările climatice, respectiv o reziliență scăzută\n\nȚările în curs de dezvoltare sunt adesea caracterizate de o vârstă medie mai mică decât în țările dezvoltate. Îmbătrânirea populației este un fenomen global, dar vârsta populației a crescut mai lent în țările în curs de dezvoltare\n\n„Ajutorul pentru dezvoltare” sau „cooperarea pentru dezvoltare” reprezintă ajutorul financiar acordat de guverne străine și alte agenții pentru a sprijini dezvoltarea economică, de mediu, socială și politică a țărilor în curs de dezvoltare. Dacă obiectivele de dezvoltare durabilă care au fost stabilite de Națiunile Unite pentru anul 2030 vor fi atinse, multe dintre aceste probleme ar fi depășite. Bangladesh a atins în mod constant o rată anuală de creștere a PIB care o depășește pe cea a Pakistanului cu aproximativ 2,5 puncte procentuale. Soarta stabilității Pakistanului este din ce în ce mai împletită cu traiectoria unei crize economice care se adâncește\n\nClasificarea țărilor \n\nExistă mai mulți termeni folosiți pentru a clasifica țările în funcție de nivelurile brute de dezvoltare. Clasificarea oricărei țări diferă în funcție de sursă și, uneori, aceste clasificări sau terminologia specifică utilizată sunt considerate peiorative.\n\nPe grupe de venit \n\nBanca Mondială clasifică economiile lumii în patru grupe, pe baza venitului național brut per locuitor calculat în fiecare an la 1 iulie folosind „metoda Atlas”:\n\n țări cu venituri mici\n țări cu venituri medii-inferioare\n țări cu venituri medii superioare\n țări cu venituri mari (similar cu țări dezvoltate)\n\nPrimele trei grupuri (excluzând grupul „țări cu venituri mari”) sunt denumite împreună „țări cu venituri mici și medii” (Low and middle income countries - LMIC). De exemplu, pentru anul fiscal 2022, o țară cu venituri mici este definită ca una cu un VNB per locuitor mai mic de 1.045 USD, o țară cu venit mediu inferior este una cu VNB per locuitor între 1.046 și 4.095 USD, o țară cu venituri medii superioare este una cu VNB per locuitor între 4.096 și 12.695 USD, iar o țară cu venituri mari este una cu VNB per locuitor de peste 12.696 USD.\n\nDupă piețe și creștere economică \nUtilizarea termenului „piață” în loc de „țară” indică de obicei o concentrare specifică asupra caracteristicilor pieței de capital ale țărilor, spre deosebire de economia generală.\n\n țări dezvoltate și piețe dezvoltate\n țări în curs de dezvoltare, care includ, în ordinea descrescătoare a creșterii economice sau a dimensiunii pieței de capital:\n țări nou industrializate,\n piețe emergente,\n piețe de frontieră,\n țări cel mai puțin dezvoltate (numite și „țări cel mai puțin dezvoltate economic”).\n\nÎn conformitate cu alte criterii, unele țări se află într-un stadiu intermediar de dezvoltare sau, așa cum le-a definit Fondul Monetar Internațional (FMI) după căderea Uniunii Sovietice, „țări în tranziție”: toate cele din Europa Centrală și de Est (inclusiv țările din Europa Centrală care mai aparțineau „Grupului Europei de Est” din instituțiile ONU), fostele țări din Uniunea Sovietică situate în Asia Centrală (Kazahstan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Turkmenistan) și Mongolia. Până în 2009, publicația anuală World Economic Outlook[en] (WEO) a FMI a clasificat țările ca fiind „avansate”, „emergente” sau „în curs de dezvoltare”, în funcție de\n nivelul veniturilor per locuitor, \n gradul de diversificare a exporturilor (astfel încât exportatorii de petrol care au un PIB per locuitor ridicat nu ar beneficia de o clasificare superioară întrucât produsele petroliere reprezintă aproximativ 70% din exporturi) și \n gradul de integrare în sistemul financiar global.\n\nDin punct de vedere geografic \n\nȚările în curs de dezvoltare pot fi, de asemenea, clasificate după criterii geografice:\n state insulare mici în curs de dezvoltare,\n țări în curs de dezvoltare fără ieșire la mare (țările fără ieșire la mare se confruntă adesea cu dezavantaje economice și de altă natură).\n\nÎn funcție de alți parametri \n\nDupă alți parametri, țările în curs de dezvoltare pot fi clasificate ca:\n\n țări sărace puternic îndatorate, o definiție dintr-un program al FMI și al Băncii Mondiale,\n economii în tranziție, care trec de la o economie centralizată la o economie de piață\n „sistem de clustering multidimensional”, cu mențiunea că țări diferite au priorități de dezvoltare și niveluri de acces la resurse și capacități instituționale diferite, iar pentru o prezentare mai nuanțată a țărilor în curs de dezvoltare și a caracteristicilor lor, acestea au fost clasificate în cinci grupuri distincte, pe baza unor factori precum nivelurile de sărăcie, inegalitate, productivitate, inovare, constrângeri politice și dependență de fluxurile externe.\n\nPrin autodeclarare \n\nÎn general, Organizația Mondială a Comerțului acceptă declarația oricărei țări că este „în curs de dezvoltare”. Anumite țări care au devenit „dezvoltate” în ultimii 20 de ani după aproape toate criteriile economice, încă insistă să fie clasificate drept „țări în curs de dezvoltare”, deoarece aceasta le dă dreptul la un tratament preferențial în cadrul OMC, țări precum Brunei, Hong Kong, Kuweit, Macao, Qatar, Singapore și Emiratele Arabe Unite au fost menționate și criticate pentru acest statut autodeclarat.\n\nConceptul de dezvoltare și măsurarea acesteia \n\nDezvoltarea poate fi măsurată prin evaluarea factorilor economici sau umani. Țările în curs de dezvoltare sunt, în general, țări care nu au atins un grad semnificativ de industrializare în raport cu populația lor și au, în majoritatea cazurilor, un nivel de trai mediu spre scăzut. Există o asociere între veniturile mici și creșterea mare a populației. Dezvoltarea unei țări este măsurată utilizând indici statistici precum venitul național brut per locuitor, produsul intern brut per locuitor, speranța de viață, rata de alfabetizare, indicele de libertate și altele. ONU a dezvoltat Indicele dezvoltării umane, un indicator compus al unora dintre statisticile de mai sus, pentru a măsura nivelul de dezvoltare umană pentru țările în care sunt disponibile date. În anul 2007, ONU a stabilit Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), prin adoptarea unui plan elaborat de toate țările lumii și de instituțiile de dezvoltare de top, pentru a evalua dezvoltarea. Aceste obiective s-au încheiat în 2015, pentru a fi înlocuite de Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD).\n\nConceptul de „națiune în curs de dezvoltare” se regăsește, sub un termen sau altul, în numeroase sisteme teoretice cu orientări diverse, de exemplu, teoriile decolonizării[en], teologia eliberării[en], marxism, anti-imperialism[en], teoria modernizării[en], schimbarea socială[en] și economia politică.\n\nUn alt indicator important îl reprezintă schimbările sectoriale care au avut loc de la stadiul de dezvoltare a țării. În medie, țările cu o contribuție de 50% din sectorul secundar (producție) au crescut substanțial. În mod similar, țările cu o dezvoltare solidă a sectorului terțiar (servicii) înregistrează, de asemenea, o rată mai mare de dezvoltare economică.\n\nTeorii asociate \n\nTermenul de „țară în curs de dezvoltare” este asociat cu numeroase teorii de cercetare (în ordine cronologică):\n\n teoria modernizării[en] – pentru a explica procesul de modernizare în cadrul societăților,\n teoria dependenței[en] – ideea că resursele curg dintr-o „periferie” a statelor sărace și subdezvoltate către un „nucleu” de state bogate, îmbogățindu-le pe cele din urmă în detrimentul primelor,\n teoria dezvoltării[en] – o colecție de teorii despre modalitatea optimă de schimbare a societății,\n teoria postdezvoltare[en] – care susține că întregul concept și practicile de dezvoltare sunt o reflectare a hegemoniei vest-nord asupra restului lumii.\n\nCritici \n\nExistă critici pentru utilizarea termenului „țară în curs de dezvoltare”. Termenul ar putea implica inferioritatea acestui tip de țară în comparație cu o țară dezvoltată. Ar putea presupune dorința de dezvoltare conform modelului occidental tradițional de dezvoltare economică, pe care unele țări au ales să nu-l urmeze. Au fost propu;i indicatori alternativi precum „fericirea națională brută”.\n\nUna dintre primele critici care au pus sub semnul întrebării folosirea termenilor „țară în curs de dezvoltare” și „țară subdezvoltată” a fost exprimată în 1973 de un istoric și academician proeminent Walter Rodney, care a comparat parametrii economici, sociali și politici dintre Statele Unite și țări din Africa și Asia.\n\nNu există o convenție stabilită pentru definirea unei „țări în curs de dezvoltare”. Potrivit economistului Jeffrey Sachs, divergențele actuale dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare sunt în mare măsură un fenomen al secolului al XX-lea. Expertul în sănătate globală Hans Rosling a contestat termenii, numind conceptul „învechit”, deoarece termenii sunt folosiți sub condiția că lumea este împărțită în țări bogate și sărace, în timp ce marea majoritate dintre țări au venituri medii. Având în vedere lipsa unei definiții clare, expertul în sustenabilitate Mathis Wackernagel, fondatorul Global Footprint Network, subliniază că etichetarea binară a țărilor nu este „nici descriptivă, nici explicativă”. Wackernagel și Rosling susțin că, în realitate, nu există două tipuri de țări, ci peste 200 de țări care se confruntă cu aceleași legi ale naturii, dar fiecare cu caracteristici unice.\n\nTermenul „în dezvoltare” se referă la o situație actuală și nu la o direcție dinamică sau așteptată de dezvoltare în schimbare. De la sfârșitul anilor 1990, țările identificate de ONU ca țări în curs de dezvoltare au avut tendința de a înregistra rate de creștere mai mari decât cele din categoria țărilor dezvoltate.\n\nPentru a modera aspectul eufemistic al cuvântului „în curs de dezvoltare”, organizațiile internaționale au început să folosească termenul de „țară mai puțin dezvoltată economic” pentru cele mai sărace națiuni, termen care, în niciun sens, nu poate fi interpretat ca „în curs de dezvoltare”. Acest lucru evidențiază faptul că nivelul de trai în întreaga lume în curs de dezvoltare variază foarte mult.\n\nÎn 2015, Banca Mondială a declarat că „o împărțire a lumii în țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate” a devenit mai puțin relevantă, datorită îmbunătățirilor la nivel mondial ale indicilor precum ratele mortalității infantile, ratele de fertilitate și ratele sărăciei extreme. În ediția din 2016 a World Development Indicators, Banca Mondială a luat decizia de a nu mai face distincția între țările „dezvoltate” și „în curs de dezvoltare” în prezentarea datelor sale, considerând că distincția cu două categorii este depășită. În consecință, Banca Mondială renunță treptat la utilizarea acelui descriptor. În schimb, rapoartele Băncii Mondiale (cum ar fi World Development Indicators și Global Monitoring Report) includ acum agregări de date pentru întreaga lume, pentru regiuni și pentru grupurile de venit, dar nu pentru „lumea în curs de dezvoltare”.\n\nTermeni înrudiți \nTermenul de „țară cu venituri mici și medii” (Low and middle-income country - LMIC) este adesea folosit în mod alternativ cu cel de „țară în curs de dezvoltare”, dar se referă doar la economia țării respective. Țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt toate subgrupuri de țări în curs de dezvoltare. Țările de la celălalt capăt al spectrului sunt de obicei denumite „țări cu venituri mari” sau „țări dezvoltate”.\n\nSudul global \n\nTermenul „Sudul global” a început să fie folosit pe scară largă începând cu anul 2004. Poate include și regiunile „sudice” mai sărace ale țărilor „nordice” bogate. Sudul Global cristalizează „istoriile interconectate ale acestor țări în domeniile colonialismului, neo-imperialismului și schimbărilor economice și sociale diferențiate prin care sunt menținute inegalități mari în privința nivelului de trai, speranței de viață și accesului la resurse”.\n\nConceptul de „Nord global” și „Sud global” (sau „diviziunea Nord-Sud” într-un context global) este folosit pentru a descrie o grupare de țări cu caracteristici socio-economice și politice comune. „Sudul global” este un termen care cuprinde în linii mari țările din Africa, America Latină și Caraibe, Asia (fără Israel, Japonia și Coreea de Sud) și Oceania (fără Australia și Noua Zeelandă), conform Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD). Majoritatea țărilor din Sudul Global se caracterizează prin valori reduse ale venitului național brut, densitate mare a populației, infrastructură deficitară și, adesea, excluziune politică sau socială. „Sudul global” formează o parte a diviziunii, cealaltă parte este „Nordul Global” (cuprinzând în mare parte America de Nord, Europa, Israel, Japonia, Coreea de Sud, precum și Australia și Noua Zeelandă, conform UNCTAD). Ca atare, termenii Nordul Global și Sudul Global nu se referă la direcțiile cardinale Nord și Sud, întrucât multe dintre țările din Sudul Global sunt situate geografic în emisfera nordică.\n\nȚările dezvoltate sunt considerate parte din „Nordul Global”, în timp ce țările în curs de dezvoltare sunt considerate țări din „Sudul Global”. Termenul, așa cum este folosit de organizațiile guvernamentale și de dezvoltare, a fost introdus pentru prima dată ca o alternativă mai deschisă și neutră la „Lumea a treia”, evitându-se astfel o „apreciere” potențial peiorativă privind țările în curs de dezvoltare. Țările din Sudul Global au fost descrise ca recent industrializate sau în proces de industrializare și sunt adesea foste sau actuale victime ale colonialismului.\n\nLumea a treia (termen învechit) \n\nTermenul „Lumea a treia\" a apărut în timpul Războiului Rece și a fost folosit pentru a defini țările care au rămas nealiniate, nici cu NATO, nici cu Pactul de la Varșovia. Statele Unite, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Europa de Vest și aliații lor au reprezentat „Prima Lume”, în timp ce Uniunea Sovietică, China, Cuba, Coreea de Nord, Vietnam și aliații lor reprezentau „Lumea a doua\". Această terminologie a oferit o modalitate de a clasifica națiunile Pământului în trei grupuri bazate pe diviziunile politice. Datorită istoriei complexe a semnificațiilor și contextelor în evoluție, nu există o definiție clară sau agreată a Lumii a Treia. Strict vorbind, „Lumea a treia” a fost o grupare politică, mai degrabă decât economică.\n\nCaracteristici comune\n\nGuvern, politică și administrație \nMulte țări în curs de dezvoltare au obținut autodeterminarea deplină și democrația abia după a doua jumătate a secolului al XX-lea. Multe au fost guvernate de o putere imperială europeană până la decolonizare. Sistemele politice din țările în curs de dezvoltare sunt diverse, dar majoritatea statelor au instituit o anumită formă de guverne democratice până la începutul secolului XXI, cu diferite grade de succes și libertate politică. Locuitorii țărilor în curs de dezvoltare au beneficiat de sistemele democratice mai târziu și mai brusc decât cei din Nordul Global și au fost uneori vizați de eforturile guvernamentale și neguvernamentale de a încuraja participarea. „Cetățenia” efectivă este definită de sociologul Patrick Heller ca: „închiderea decalajului dintre drepturile legale formale în arena civilă și politică și capacitatea reală de a practica în mod semnificativ aceste drepturi\".\n\nDincolo de cetățenie, studiul politicii mobilității transfrontaliere în țările în curs de dezvoltare a influențat, de asemenea, dezbaterile privind migrația, ca un corector al concentrării tradiționale asupra țărilor dezvoltate. Unii specialiști în științe politice identifică o „tipologie a regimurilor privind naționalizarea, dezvoltarea și gestionarea migrației neoliberale” în țările în curs de dezvoltare.\n\nEconomie \n\nDupă câștigarea independenței și decolonizare în secolul al XX-lea, majoritatea țărilor în curs de dezvoltare au avut mare nevoie de o nouă infrastructură, industrie și stimulare economică. Multe s-au bazat pe investiții străine. Această finanțare s-a concentrat pe îmbunătățirea infrastructurii și a industriei, dar a condus la un sistem de exploatare sistemică. Ele au exportat materii prime, cum ar fi cauciuc, la prețuri foarte scăzute. Companiile din lumea occidentală au folosit adesea forța de muncă mai ieftină din țările în curs de dezvoltare pentru producție. Occidentul a beneficiat semnificativ de acest sistem, dar nu și țările în curs de dezvoltare.\n\nAcest aranjament se numește uneori neocolonialism, adică un sistem în care țările dezvoltate profită de țările mai puțin dezvoltate. Nu înseamnă neapărat că fostele colonii sunt încă controlate de fostul lor colonizator, ci este o exploatare de tip colonial. Țările în curs de dezvoltare ajută adesea la dezvoltarea în continuare a țărilor bogate, mai degrabă decât să se dezvolte ele însele. Au fost înființate mai multe instituții cu scopul de a pune capăt acestui sistem. Una dintre aceste instituții este New International Economic Order[en], bazată pe o politică „fără condiții” care promovează țările în curs de dezvoltare să rămână sau să devină autosuficiente, mai precis, prin susținerea suveranității asupra resurselor naturale și industrializării. Coaliții ale națiunilor în curs de dezvoltare, cum ar fi New International Economic Order, fac frecvent lobby pentru paritate pe scena mondială. Ascensiunea Chinei ar putea implica ascensiunea țărilor BRICS\n\nProvocări specifice \n\nProblemele globale discutate cel mai des de țările în curs de dezvoltare includ globalizarea, guvernanța globală a sănătății, sănătatea și nevoile de prevenire. Acest lucru este în contrast cu problemele pe care națiunile dezvoltate tind să le abordeze, cum ar fi inovațiile în știință și tehnologie\n\nMajoritatea țărilor în curs de dezvoltare au în comun anumite caracteristici:\n niveluri ridicate de sărăcie – măsurate pe baza mediei pe trei ani a venitului național brut per locuitor. De exemplu, dacă valoarea VNB per locuitor este mai mică de 1.025 USD (din 2018), țara este considerată o „țară cel mai puțin dezvoltată”,\nresurse umane precare (pe baza indicatorilor de nutriție, sănătate, educație și alfabetizare a adulților),\nvulnerabilitate economică[en] (bazat pe instabilitatea producției agricole, instabilitatea exporturilor de bunuri și servicii, importanța economică a activităților netradiționale, concentrarea exporturilor de mărfuri, handicapul dimensiunii economice și procentul populației strămutate ca urmare a dezastrelor naturale). Printre alte provocări, țările în curs de dezvoltare prezintă un risc mai mare de a suferi o criză a balanței de plăți.\n\nMahalale urbane\n\nConform Programului Națiunilor Unite pentru Așezările Umane (United Nations Human Settlements Programme - UN-Habitat), aproximativ 33% din populația urbană din lumea în curs de dezvoltare în 2012 (aproximativ 863 de milioane de oameni) trăia în mahalale. În 2012, proporția populației urbane care trăia în mahalale a fost cea mai mare în Africa Subsahariană (62%), urmată de Asia de Sud (35%), Asia de Sud-Est (31%) și Asia de Est (28%).\n\nMahalalele se formează și se dezvoltă în diferite părți ale lumii din motive diferite. Cauzele includ migrația rapidă de la rural la oraș, stagnarea economică și recesiunea, șomajul ridicat, sărăcia, economia informală, acumularea forțată sau manipulată a populației, planificare urbană slabă, politică, dezastre naturale și conflicte sociale. De exemplu, pe măsură ce populația se extinde în țările mai sărace, locuitorii din mediul rural se mută în orașe în urma unei migrații urbane extinse care are ca rezultat crearea de mahalale\n\nÎn unele orașe, în special în țările din Asia de Sud și Africa Subsahariană, mahalalele nu sunt doar cartiere periferice care adăpostesc o populație redusă, mahalalele sunt larg răspândite și găzduiesc o mare parte a populației urbane. Acestea sunt uneori numite „orase mahala”, concentrând atenția specialiștilor din urbanism pentru o transformare benefică deopotrivă pentru rezidenți și pentru orașe în ansamblu.\n\nViolența împotriva femeilor\n\nViolența împotriva femeilor, sub diferite forme, este mai răspândită în țările în curs de dezvoltare decât în alte părți ale lumii. „Stropirea cu acid[en]” este asociată cu Asia de Sud-Est, inclusiv cu Cambodgia. „Uciderea din motive de onoare” este asociată cu Orientul Mijlociu și Subcontinentul Indian. „Căsătoria prin răpire[en]” se găsește în Etiopia, Asia Centrală și Caucaz. Abuzurile legate de plata „prețului miresei[en]” (cum ar fi violența, traficul de persoane și căsătoria forțată) este legat de părți din Africa Subsahariană și Oceania\n\nMutilarea genitală feminină (Female genital mutilation - MGF)[en] este o altă formă de violență împotriva femeilor care încă are loc în multe țări în curs de dezvoltare. Se găsește mai ales în Africa și, într-o măsură mai mică, în Orientul Mijlociu și în alte părți ale Asiei. Se estimează că 200 de milioane de fete și femei din întreaga lume au suferit o formă de mutilare genitală feminină, multe înainte de împlinirea vârstei de 15 ani. Conform unui raport UNICEF, în anul 2013, țările în curs de dezvoltare cu cea mai mare rată a femeilor care au fost mutilate erau Somalia (cu 98% dintre femei afectate), Guineea (96%), Djibouti (93%), Egipt (91%), Eritreea (89%), Mali (89%), Sierra Leone (88%), Sudan (88%), Gambia (76%), Burkina Faso (76%) și Etiopia (74%). Din cauza globalizării și imigrației, practica se răspândește dincolo de granițele Africii, Asiei și Orientului Mijlociu și în țări precum Australia, Belgia, Canada, Franța, Noua Zeelandă, SUA și Marea Britanie.\n\nConvenția de la Istanbul a interzis mutilarea genitală feminină (articolul 38), iar practica a fost oficial interzisă în multe țări africane. În 2022, a fost lansată Faza a IV-a (2022-2030) a Programului comun UNFPA-UNICEF privind eradicarea mutilării genitale feminine: îndeplinirea promisiunii globale de a pune capăt mutilării genitale feminină până în 2030, deoarece policriza globală a generat șocuri și stresuri noi și intensificate. Programul comun a condus la obținerea de rezultate impresionante în 17 țări: Burkina Faso, Djibouti, Egipt, Eritreea, Etiopia, Gambia, Guineea, Guineea-Bissau, Kenya, Mali, Mauritania, Nigeria, Senegal, Somalia, Sudan, Uganda și Yemen, chiar dacă policriza globală a blocat progresul în unele contexte.\n\nConform UN Women, se estimează că aproximativ o treime (736 de milioane) dintre femeile din întreaga lume au suferit o formă de violență fizică sau sexuală, fie din partea partenerului intim, fie din partea unui non-partener (fără a include eventuale cazuri de hărțuire sexuală) la un anumit moment din viața lor. Dovezile arată că femeile care au suferit o formă de violență fizică sau sexuală din partea partenerului intim raportează rate mai mari de depresie, s-au confruntat cu o sarcină nedorită sau au efectuat un avort ori s-au contaminat cu HIV sau o boală cu transmitere sexuală, în comparație cu femeile care nu au experimentat niciun fel de violență fizică sau sexuală.\n\nDatele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord arată că bărbații care au fost martori ai agresivității taților lor împotriva mamei lor și bărbații care au suferit o formă de violență în copilărie, cel mai probabil au raportat că au comis violență în relațiile cu partenerul intim în relațiile lor ca adulți\n\nAsistență medicală și sănătate publică \n\nStarea asistenței medicale la care poate avea acces publicul larg este substanțial diferită între țările în curs de dezvoltare și țările dezvoltate. Oamenii din țările în curs de dezvoltare au, de obicei, o speranță de viață mai mică decât oamenii din țările dezvoltate, reflectând atât niveluri mai scăzute ale veniturilor, cât și sănătate publică mai precară. Povara bolilor infecțioase, mortalitatea maternă, mortalitatea infantilă și mortalitatea copiiilor sub 5 ani înregistrează de obicei rate substanțial mai mari în aceste țări. Țările în curs de dezvoltare au, de asemenea, rate mai reduse în privința accesului la serviciile medicale de sănătate și este mai puțin probabil să aibă resurse pentru a cumpăra, produce și administra vaccinuri, chiar dacă echitatea în privința vaccinării la nivel mondial este importantă pentru combaterea pandemiilor, cum ar fi COVID-19.\n\nSubnutriția este mai frecventă în țările în curs de dezvoltare. Anumite grupuri au rate mai mari de subnutriție, inclusiv femeile, în special în perioada de sarcină sau alăptare, copiii sub cinci ani și vârstnicii. Subnutriția la copii și deficitul de creștere în înălțime la copii este cauza pentru care mai mult de 200 de milioane de copii sub cinci ani din țările în curs de dezvoltare nu își ating potențialul de dezvoltare. Se estimează că aproximativ 165 de milioane de copii sufereau de deficit de creștere în înălțime din cauza malnutriției în 2013. În unele țări în curs de dezvoltare, supranutriția sub formă de obezitate începe să se manifeste în aceleași comunități ca și subnutriția.\n\nApă, canalizare, igienă (WASH)\n\nAccesul la servicii de apă, canalizare și igienă (WAter, Sanitation and Hygiene - WASH) este la niveluri foarte scăzute în multe țări în curs de dezvoltare. În 2015, Organizația Mondială a Sănătății a estimat că „una din trei persoane, sau 2,4 miliarde, nu aveau acces la o instalație de canalizare”, în timp ce 663 de milioane de oameni nu aveau acces la apă potabilă sigură și curată. Estimarea din 2017 realizată de Programul comun de monitorizare pentru aprovizionare cu apă și canalizare (Joint Monitoring Programme for Water Supply and Sanitation - JMP) afirmă că 4,5 miliarde de oameni nu aveau acces la sisteme sanitare gestionate în siguranță. Majoritatea acestor oameni trăiesc în țări în curs de dezvoltare.\n\nAproximativ 892 de milioane de oameni sau 12% din populația globală au practicat defecarea în aer liber în loc să folosească toalete în 2016. 678 de milioane (76%) dintre cele 892 de milioane de persoane din lume care practică defecarea în aer liber trăiesc în doar șapte țări. Țările cu un număr mare de oameni care își fac nevoile în mod deschis sunt India (348 milioane), urmată de Nigeria (38,1 milioane), Indonezia (26,4 milioane), Etiopia (23,1 milioane), Pakistan (19,7 milioane), Niger (14,6 milioane) și Sudan (9,7 milioane).\n\nODD 6 - Apă curată și canalizare, unul dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă stabilite de ONU în 2015, monitorizează accesul la apă curată și canalizare pentru toți oamenii, la nivel global. Acest lucru este relevant în special pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Ratele de defecare în aer liber au scăzut constant. Între 2000 și 2022, numărul persoanelor care practică defecarea în aer liber a scăzut de la 1,3 milioane la 419 milioane, reducându-se cu peste două treimi. În 2022, existau încă 36 de țări cu rate de defecare în aer liber între 5% și 25%. În 13 țări, mai mult de unul din patru oameni încă practică defecarea în aer liber.\n\nEnergie\n\nÎn 2009, aproximativ 1,4 miliarde de oameni din lume trăiau fără electricitate. 2,7 miliarde se bazau pe lemn, cărbune și bălegar pentru a-și asigura nevoile energetice ale casei. Această lipsă de acces la tehnologia energetică modernă limitează generarea de venituri, reduce șansele de a scăpa de sărăcie, afectează sănătatea oamenilor din cauza poluării aerului din interior și contribuie la distrugerea pădurilor și la încălzirea globală. Tehnologiile de energie regenerabilă la scară mică și opțiunile de generare distribuită, cum ar fi energia solară generată la fața locului și cuptoarele solare îmbunătățite, asigură gospodăriilor rurale servicii energetice moderne.\n\nEnergia regenerabilă poate fi deosebit de potrivită pentru țările în curs de dezvoltare. În zonele rurale și izolate, transportul și distribuția energiei generate din combustibili fosili pot fi dificile și costisitoare. Producerea locală de energie regenerabilă poate constitui o alternativă viabilă. Energia regenerabilă poate contribui direct la atenuarea sărăciei, furnizând energia necesară pentru crearea de afaceri și locuri de muncă. Tehnologiile de energie regenerabilă pot, de asemenea, să aducă contribuții indirecte la atenuarea sărăciei prin furnizarea de energie pentru gătit, încălzirea spațiului și iluminat. Totuși, în ritmul actual, aproximativ 660 de milioane de oameni nu vor avea în continuare acces la electricitate și aproape 2 miliarde de oameni se vor baza în continuare pe combustibili și tehnologii poluante pentru gătit până în 2030. \n\nÎn 2022, sursele regenerabile reprezentau aproape 30% din necesarul de energie în sectorul producției de energie electrică, dar provocările rămân în sectoarele de încălzire și transport. Țările în curs de dezvoltare înregistrează o creștere anuală de 9,6% a instalațiilor de energie regenerabilă, dar, în ciuda nevoilor enorme, fluxurile financiare internaționale pentru energie curată continuă să scadă.\n\nAccesul la energie electrică a crescut de la 73% în 1998, la 87% în 2015, la 90% în 2020 și la 91% în 2021, dar aproximativ 675 de milioane de oameni, în principal din țările cel mai puțin dezvoltate și din Africa subsahariană, rămân fără acces la electricitate. În 2021, 71% din populația globală a avut acces la combustibili și tehnologii curate pentru gătit, în creștere față de 64% în 2015. Regiunea cu cele mai scăzute rate de acces a fost Africa subsahariană, unde progresul către gătit curat nu a reușit să țină pasul cu creșterea populației, lăsând un total de 0,9 miliarde de oameni fără acces la combustibili și tehnologii curate pentru gătit în 2021.\n\nPoluare\n\nPoluarea apei \n\nPoluarea apei este o problemă majoră în multe țări în curs de dezvoltare, necesitând evaluarea și revizuirea continuă a politicii privind resursele de apă la toate nivelurile (acvifere și foraje de la nivel internațional până la nivel individual). Potrivit unui studiu publicat în The Lancet, poluarea apei a provocat 1,8 milioane de decese în 2015. În fiecare an, apa nesigură îmbolnăvește aproximativ 1 miliard de oameni.\n\nÎn 2022, la nivel global, cel puțin 1,7 miliarde de oameni utilizau o sursă de apă potabilă contaminată cu fecale. Contaminarea microbiană a apei de băut ca urmare a contaminării cu fecale prezintă cel mai mare risc pentru siguranța apei de băut. Apa potabilă contaminată microbiologic poate transmite boli precum diareea, holera, dizenteria, tifoida și poliomielita și se estimează că provoacă aproximativ 505.000 de decese prin diaree în fiecare an.\n\nPoluarea aerului din interior\n\nPoluarea aerului interior în țările în curs de dezvoltare este un pericol major pentru sănătate. O sursă majoră de poluare a aerului interior în țărilor în curs de dezvoltare este arderea biomasei.\n\nÎn 2022, peste 2,3 miliarde de oameni din țările în curs de dezvoltare găteau în mod obișnuit cu combustibili precum lemn, bălegar uscat, cărbune sau kerosen. Arderea acestor tipuri de combustibili în focare deschise sau sobe tradiționale provoacă poluarea aerului casnic, rezultând anual aproximativ 3,7 milioane de decese și contribuind la diferite probleme de sănătate, economice și de mediu.\n\nÎn fiecare an, 3,2 milioane de oameni mor prematur din cauza bolilor cauzate de poluarea aerului casnic cauzată de arderea incompletă a combustibililor solizi și a kerosenului utilizat pentru gătit. Particulele și alți poluanți din poluarea aerului casnic inflamează căile respiratorii și plămânii, afectează răspunsul imunitar și reduc capacitatea sângelui de a transporta oxigen. Femeile și copiii, de obicei responsabili de treburile casnice, cum ar fi gătitul și colectarea lemnului de foc, suportă cea mai mare povară pentru sănătate din cauza utilizării combustibililor și tehnologiilor poluante în case.\n\nPoluarea aerului interior a provocat pierderea a aproximativ 86 de milioane de ani de viață sănătoși în 2019, cea mai mare pondere revenind femeilor care trăiesc în țările cu venituri mici și medii. Aproape jumătate din toate decesele cauzate de infecțiile respiratorii în rândul copiilor sub 5 ani sunt cauzate de inhalarea de particule (funingine) din cauza poluării aerului casnic.\n\nSchimbările climatice\n\nComisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change - IPCC) a confirmat că încălzirea sistemului climatic cauzată de intervenția umană este „fără echivoc”. Efectele schimbărilor climatice vor fi resimțite pe tot globul și vor avea ca rezultat evenimente precum evenimente meteorologice extreme, secete, inundații, pierderea biodiversității, boli și creșterea nivelului mării, care sunt periculoase pentru societăți și mediu.\n\nSchimbările climatice reprezintă cea mai mare amenințare existențială a planetei noastre. Consecințele creșterii temperaturilor globale includ colapsul masiv al agriculturii și pescuitului, dispariția a sute de mii de specii și zone întinse care vor deveni nelocuibile.\n\nCriza climatică exacerbează inechitățile existente. Deși națiunile bogate sunt responsabile de cea mai mare parte a emisiilor istorice de gaze cu efect de seră, țările în curs de dezvoltare ar putea să nu aibă resursele necesare pentru a se adapta și vor suporta greul crizei climatice. În unele cazuri, națiunile insulare joase, precum multe din Pacific, pot înceta să mai existe înainte ca economiile dezvoltate să reducă semnificativ emisiile de carbon.\n\nÎn viitorul apropiat, între 2030 și 2050, se preconizează că schimbările climatice vor provoca încă 250.000 de decese pe an din cauza malnutriției, bolilor transmise de insecte și stresului termic. Banca Mondială estimează că schimbările climatice ar putea cauza strămutarea a mai mult de 140 de milioane de oameni din Africa subsahariană, Asia de Sud și America Latină până în 2050.\n\nRaportul privind amenințările ecologice (Ecological Threat Report - ETR) al Forumului Economic Mondial din 2023 analizează care țări sunt cel mai expuse riscului de rezultate catastrofale din cauza amenințărilor ecologice. Raportul se concentrează pe patru amenințări diferite: securitatea alimentară, dezastrele naturale, creșterea populației și stresul hidric. Au fost identificate 27 de zone critice, cu o populație totală de 768 de milioane de oameni, caracterizate de o combinație de rezistență societală scăzută și risc ridicat de amenințări ecologice. Dintre cele 27, opt țări au înregistrat scoruri catastrofale pentru toate cele patru categorii: Burundi, Republica Centrafricană, Ciad, Republica Congo, Somalia, Sudanul de Sud, Uganda și Yemen, unde trăiesc aproximativ 146 de milioane de oameni.\n\nÎn timpul Conferinței ONU privind schimbările climatice din 2015 de la Paris (COP21), Banca Europeană de Investiții s-a angajat să asigure o finanțare anuală de 20 de miliarde de dolari pentru situația de urgență climatică. „Când ne gândim la mijloacele de trai expuse riscului de impactul schimbărilor climatice, știm că oamenii care trăiesc în țările în curs de dezvoltare, și în special țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici, au adesea cele mai puține resurse financiare pentru a se adapta”, a declarat Nancy Saich, expertul șef în schimbări climatice al Băncii Europene de Investiții. După 2012, BEI a asigurat 170 de miliarde de euro ca finanțare pentru climă, prin care a sprijinit proiecte în valoare de peste 600 de miliarde de euro din Europa și din întreaga lume, pentru a reduce emisiile și a ajuta oamenii să se adapteze la schimbările climatice și la pierderea biodiversității. În 2020, BEI a adoptat „Foaia de parcurs 2021-2025 a Băncii pentru Climă a Grupului BEI” (The EIB Group Climate Bank Roadmap 2021-2025), angajându-se să asigure investiții de 1 trilion de euro în acțiunea climatică și durabilitatea mediului în perioada 2021-2030, sprijinind societățile să se adapteze la schimbările climatice prezente și să facă economiile mai rezistente la problemele viitoare.\n\nImpact\n\nAccelerarea schimbărilor climatice are efecte negative asupra sănătății umane, a dezvoltării și securității. Impacturile pot varia semnificativ în funcție de sector, locație și perioada de timp luate în considerare. Numeroase studii explorează impactul temperaturilor mai ridicate asupra performanței economice, efectele nocive ale schimbărilor climatice fiind deja vizibile, dezastrele naturale sunt mai frecvente și catastrofale, iar țările în curs de dezvoltare sunt mai vulnerabile, potrivit Declarației de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă. Deși schimbările climatice sunt un fenomen la nivel mondial, oamenii săraci și țările sărace sunt afectate mai grav de efectele sale negative. Conform Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbări Climatice, schimbările progresive vor duce la temperaturi generale mai ridicate și la modificarea ciclului apei, ceea ce va conduce la o ridicare a nivelului mării și o deplasare a zonelor climatice. Aceste efecte includ producții agricole mai scăzute, evenimente meteorologice extreme, cum ar fi secete și inundații și vulnerabilități crescute. Doar în anul 2019, deplasările populațiilor legate de schimbările climatice au însumat 24,9 milioane de persoane. Atunci când astfel de deplasări au loc în state fragile, ele nu doar creează provocări în materie de securitate națională și dezvoltare, ci amenință și securitatea internațională. Dacă nu sunt controlate, schimbările climatice au potențialul de a inversa anii de progres în domeniul dezvoltării durabile și de a alimenta conflicte violente.\n\nOrganizații care reprezintă 90 de țări declară că planurile lor de prevenire a pagubelor au fost deja depășite de amploarea dezastrelor induse de climă, care se intensifică și au loc mai regulat. \"Trebuie să ne adaptăm planurile la agravarea crizei climatice. Planurile noastre existente nu sunt suficiente pentru a ne proteja oamenii\", spune Sonam Wangdi, președintele Grupului ONU al țărilor cel mai puțin dezvoltate privind schimbările climatice. \n\nÎn 2020, Caraibe a înregistrat un record de 30 de furtuni tropicale, inclusiv șase uragane majore. În cazul altor state insulare vulnerabile, precum Antigua și Barbuda, experții au constatat că multe clădiri nu au putut rezista vântului intens pe care aceste furtuni le-au adus, țările insulare din Pacific fiind lovite de trei cicloane între jumătatea anului 2020 și luna ianuarie 2021. În Uganda, comunitățile au încercat să se protejeze de alunecări de teren și inundații prin săparea de canale și plantarea de copaci, pentru a preveni eroziunea solului.\n\nUn studiu al Institutului Internațional pentru Mediu și Dezvoltare (International Institute for Environment and Development - IIED), publicat în iulie 2021, sugerează că cele 46 de țări cel mai puțin dezvoltate din lume nu au mijloacele financiare pentru a „rezista la schimbările climatice”. IIED consideră că aceste țări au nevoie de cel puțin 40 de miliarde de dolari pe an pentru planurile lor de adaptare. Dar, în perioada 2014-2018, au primit doar 5,9 miliarde de dolari ca finanțare pentru adaptare. În conformitate cu Convenția ONU privind clima, UE și 23 de țări dezvoltate s-au angajat să pună la dispoziție 100 de miliarde de dolari în fiecare an pentru finanțarea proiectelor legate de climă în țările în curs de dezvoltare - cum ar fi scheme de reducere a emisiilor și adaptare pentru a atenua daunele cauzate de dezastrele provocate de vreme. Din 2020, acești bani sunt transferați prin Fondul Verde pentru Climă (Green Climate Fund), Fondul Global pentru Mediu (Global Environment Facility) și alte astfel de agenții. Totuși, țările în curs de dezvoltare susțin că promisiunea a fost în mare parte nerespectată. Un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a arătat că țările dezvoltate au pus la dispoziție aproape 80 de miliarde de dolari în 2018 ca finanțare totală pentru schimbările climatice, dar a constatat că doar 21% din acești bani au fost destinați adaptării la impactul climatic, în timp ce majoritatea au fost direcționați către reducerea emisiilor de carbon.\n\nConform Organizației Națiunilor Unite, rezolvarea problemelor majore cauzate de schimbările climatice va fi posibilă numai dacă sunt îndeplinite Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) adoptate în anul 2015, în special ODD 13 privind acțiunea climatică.\n\nCreșterea populației \n\nÎn ultimele decenii, creșterea populației globale a fost în mare măsură determinată de țările în curs de dezvoltare, adesea rata natalității în aceste țări fiind mai mare decât cea din țările dezvoltate. Potrivit Națiunilor Unite, planificarea familială poate ajuta la încetinirea creșterii populației și la reducerea sărăciei în aceste țări.\n\nConflictele violente între păstori și fermieri din Nigeria, atacurile din martie 2019 împotriva păstorilor Fulani din Mali, conflictele nomade din Sudan și alte conflicte din țările din regiunea Sahel au fost agravate de schimbările climatice, degradarea terenurilor și creșterea populației. Seceta și penuria de alimente au fost, de asemenea, legate de conflictele din Mali, Burkina Faso și Niger.\n\nSlaba guvernanță \n\nMulte țări în curs de dezvoltare sunt considerate democrații viciate sau regimuri autoritare de către „indicii democrației”, cum ar fi V-Dem și Indexul democrației The Economist. După decolonizare și obținerea independenței, elitele au deținut adesea un control oligarhic asupra guvernului. Stabilirea unui stat democratic sănătos a fost adesea împiedicată de corupție și nepotism pe scară largă și de ratele scăzute de încredere și participare la procesul democratic. Instabilitatea politică și corupția politică reprezintă probleme comune țărilor în curs de dezvoltare.\n\nOportunități \n\n Capitalul uman\n Politica comercială: țările cu politici mai restrictive nu au crescut la fel de repede ca țările cu politici comerciale deschise și mai puțin distorsionate\n Investiții: Investițiile au un efect pozitiv asupra dezvoltării\n Educația\n Ajutorul pentru comerț (Aid for Trade): inclus în Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 8, Ținta 8.a.1. Creșterea ajutorului pentru comerț este o inițiativă care ajută țările în curs de dezvoltare să practice comerțul și să beneficieze de rezultatele sale. Ajutorul pentru comerț are rolul de a sprijini țările în curs de dezvoltare în programe legate de comerț, de a acorda prioritate comerțului și capacității comerciale, de a îmbunătăți performanța comercială și de a reduce sărăcia\n Parteneriatul global: o prevedere din Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 17 care pledează pentru investiții internaționale și sprijin pentru realizarea dezvoltării tehnologice inovatoare, acces la piață și comerț echitabil pentru țările în curs de dezvoltare\n\nListe de țări în funcție de gradul de dezvoltare\n\nȚări emergente și în curs de dezvoltare conform Fondului Monetar Internațional \n\nEconomiile emergente și în curs de dezvoltare conform bazei de date a Fondului Monetar Internațional World Economic Outlook din aprilie 2023\n\nȚări care nu sunt listate de FMI\n\nȚări cu venituri medii superioare conform Băncii Mondiale \n\nEconomiile cu venituri medii superioare conform bazei de date a Băncii Mondiale din octombrie 2023:\n\nȚări cu venituri medii inferioare conform Băncii Mondiale \n\nEconomiile cu venituri medii inferioare conform bazei de date a Băncii Mondiale din octombrie 2023:\n\nȚări și regiuni care au devenit economii dezvoltate \n\nTigrii Est Asiatici și noile țări din zona euro a Uniunii Europene, plus Republica Cehă au fost considerate din punct de vedere istoric țări și regiuni în curs de dezvoltare până în anii '90, dar sunt în prezent catalogate ca economii avansate (țări și regiuni dezvoltate) de către FMI.\n\n (din 1997)\n (din 1997)\n (din 1997)\n (din 1997)\n (din 1997)\n (din 2001)\n (din 2007)\n (din 2008)\n (din 2009, din 2006 conform Băncii Mondiale)\n (din 2009)\n (din 2011)\n (din 2014)\n (din 2015)\n (din 2021)\n (din 2023)\n\nPentru trei economii nu există date din perioada anterioară clasării ca economii avansate, prin urmare este dificil de estimat dacă au fost economii avansate sau economii în curs de dezvoltare.\n\n (din 2012)\n (din 2016)\n (din 2016)\n\nȚările nou industrializate\n\nZece țări sunt clasificate „țară nou industrializată”. Acestea sunt țări ale căror economii nu au atins încă statutul de țară dezvoltată, dar au depășit, în sens macroeconomic, omologii lor în curs de dezvoltare:\n\nȚările BRICS\nCinci țări aparțin grupului „piețe emergente” și sunt numite împreună țări BRICS:\n\n (din 2006)\n (din 2006)\n (din 2006)\n (din 2006)\n (din 2010)\n\nSocietate și cultură\n\nMass-media \n\nMass-media occidentală tinde să prezinte o viziune generalizată asupra țărilor în curs de dezvoltare printr-o acoperire mediatică părtinitoare, tinzând să se concentreze în mod disproporționat pe sărăcie și alte imagini negative. Această acoperire comună a creat un stereotip dominant al țărilor în curs de dezvoltare: „Sudul Global se caracterizează prin înapoiere socioeconomică și politică, măsurată în raport cu valorile și standardele occidentale”. Mass-media face adesea comparații între Nordul Global și Sudul Global, ceea ce este considerat a fi un factor de dezbinare. Mass-media a jucat, de asemenea, un rol în ceea ce privește informațiile pe care le primesc oamenii din țările în curs de dezvoltare. Fluxul de știri acoperă adesea țările dezvoltate și creează un dezechilibru al fluxului de informații. Oamenii din țările în curs de dezvoltare nu primesc adesea informații din celelalte țări în curs de dezvoltare, dar în schimb primesc fluxuri generoase de știri despre țările dezvoltate.\n\nNote\n\nReferințe \n\nȚări în funcție de distribuția venitului\nMacroeconomie\nListe de țări" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Bălțată românească?" }, { "from": "assistant", "value": "\"Baltata Romaneasca\" este o rasă de bovine originară din România și una dintre cele mai cunoscute și răspândite rase de bovine din țară. Această rasă se caracterizează prin aspectul său distinctiv și este apreciată pentru calitățile sale în ceea ce privește producția de lapte și carne.\n\nCaracteristicile cheie ale rasei \"Baltata Romaneasca\" includ:\n\n Aspect Fizic: Această rasă se remarcă prin culoarea sa caracteristică, care este albă cu pete negre sau roșii. Denumirea \"Baltata\" face referire la petele distinctive de culoare de pe blana lor.\n Dimensiuni Medii: \"Baltata Romaneasca\" este o rasă de talie medie, cu un corp robust și o conformație adecvată pentru producția de lapte și carne.\n Producție de Lapte: Această rasă este cunoscută pentru producția sa semnificativă de lapte, cu conținut de grăsime și proteine de calitate. Laptele \"Baltata Romaneasca\" este folosit în producția de brânzeturi și alte produse lactate.\n Carne de Calitate: În plus, carnea provenită de la bovinele \"Baltata Romaneasca\" este apreciată pentru calitatea sa, ceea ce le face potrivite și pentru producția de carne de vită.\n Adaptabilitate: Această rasă se adaptează bine la condițiile variate de mediu și la diferite sisteme de creștere, ceea ce o face atractivă pentru fermierii din România și din alte țări.\n\nRasa \"Baltata Romaneasca\" este deosebit de populară în domeniul zootehniei din România și este crescută în scopuri comerciale pentru producția de lapte și carne. De-a lungul anilor, au fost întreprinse eforturi pentru a ameliora această rasă și pentru a crește eficiența și productivitatea bovinelor \"Baltata Romaneasca.\" Astfel, această rasă a devenit un pilon important al industriei agricole din România și a fost subiectul multor studii și programe de selecție.\n\nRase de bovine" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Arieh Dulzin?" }, { "from": "assistant", "value": "Arieh Leon Dulzin (în ; ) a fost un activist sionist care a servit ca ministru fără portofoliu în guvernul israelian între decembrie 1969 și august 1970, deși nu a fost niciodată membru al Knesset.\n\nBiografie \nDulzin s-a născut la Minsk, în Imperiul Rus (acum Belarus). În 1928 a emigrat în Mexic, iar între 1938 și 1942 a fost președinte al filialei mexicane a Organizației Sioniste. Pe când se afla în Mexic, s-a căsătorit cu pictorul Fredzia Kessler, care emigrase din Polonia în copilărie. Fiica lor Deborah a devenit un astronom renumit.\n\nÎn 1956, Dulzin s-a mutat în Israel, dar soția și fiica sa au rămas în Mexic. Ulterior s-a recăsătorit și a mai avut doi copii. După ce a ajuns în Israel, a lucrat pentru Agenția Evreiască. A condus departamentul economic și biroul de investiții până în 1965, apoi a ocupat funcția de șef al departamentului de imigrație, absorbție și relocare și a devenit trezorier din 1968 până în 1978. S-a alăturat Partidului Liberal, iar la 15 decembrie 1969 Golda Meir l-a numit în cabinetul său ca ministru fără portofoliu. Cu toate acestea, el a demisionat la 6 august 1970, când Gahal (blocul Herut-Liberal) s-a retras din coaliție. Între 1978 și 1987 a ocupat funcția de președinte al Organizației Mondiale Sioniste.\n\nNote\n\nLegături externe \n Arieh Dulzin pe site-ul Knessetului\n\nNașteri în 1913\nDecese în 1989\nEvrei din Imperiul Rus\nEvrei mexicani\nEmigranți mexicani în Israel\nMiniștri israelieni" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Tudor Ganea (scriitor)?" }, { "from": "assistant", "value": "Tudor Ganea (n. 1983, București) este arhitect și scriitor român.\n\nBiografie\nTudor Ganea s-a născut în București. În 2008 a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. A debutat în 2016 cu nuvela „Cazemata”.\n\nCărți publicate \n Cazemata, proză, Editura Polirom, Iași, 2016, \n Miere, proză, Editura Polirom, Iași, 2017, \n Porci, proză, Editura Polirom, Iași, 2018, \n 8, proză, Editura Polirom, Iași, 2019, \n Cântecul păsării de plajă, proză, Editura Polirom, Iași, 2021, .\n\nCărți traduse \n La Femme qui a mangé les lèvres de mon père, Le Nouvel Attila, Franța, 2020, ASIN‎ B09QX61BVH\n\nPremii literare \n Premiul „Tânărul prozator al anului 2016” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2016)\n Premiul pentru debut al revistei Observator cultural (2016)\n Premiul național pentru literatură „Nepotu' lui Thoreau”, pentru debut (2016)\n Nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, pentru debut (2016)\n Premiul „Tânărul prozator al anului 2017”\n Nominalizat pentru Premiului Uniunii Europene pentru Literatură (2019)\n Nominalizat la premiile Radio România Cultural, categoria proză (2022)\n\nLegături externe\n Pagina Tudor Ganea\n NBR - New Books from Romania, Calalogue published by the Ministry of Culture of Romania, english version\n\nNașteri în 1983\nScriitori români" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Reproducerea Bovinelor?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\nReproducerea Bovinelor \nReproducerea bovinelor este un proces esențial în cadrul industriei agricole, deoarece asigură continuarea speciei și furnizează atât carne, cât și lapte de înaltă calitate. Acest proces implică o serie de etape critice, precum selecția taurilor și vacilor, sincronizarea ciclurilor de reproducere, îngrijirea corespunzătoare a animalelor și gestionarea procesului de fătare. Mai jos, vom explora în detaliu aceste aspecte cheie ale reproducției bovinelor.\n\nSelecția Taurilor și a Vacilor \nPentru a obține viței sănătoși și de calitate, selecția taurilor donatori și a vacilor reproductoare este esențială. Se aleg tauri cu linii genetice superioare, care să aducă îmbunătățiri rasei, precum o producție mai mare de lapte sau carne de calitate. De asemenea, vacile trebuie să fie sănătoase, bine hrănite și în stare de reproducere.\n\nSincronizarea Ciclurilor de Reproducere \nÎn multe cazuri, fermele de creștere a bovinelor utilizează metode de sincronizare a ciclurilor de reproducere pentru a controla momentul concepției. Aceasta permite fermierilor să prognozeze momentul optim pentru înseminare. Sincronizarea se realizează printr-un program de administrare a hormonilor, astfel încât mai multe vaci să intre în călduri în același timp, ceea ce facilitează procesul de reproducere și crește șansele de concepție.\n\nReproducția la bovine poate avea loc în două moduri principale: monta naturală și înseminarea artificială (IA). Fiecare dintre aceste metode are avantaje și dezavantaje, și este utilizată în funcție de obiectivele specifice ale fermierului și de resursele disponibile.\n\n1. Monta Naturală: \n\n Descriere: Monta naturală este metoda tradițională de reproducere, în care un taur este introdus în turmă pentru a se împerechea cu vacile aflate în călduri. Taurul selectează vaca cu care se va împerechea și procesul are loc în mod natural. Acest tip de reproducție se face în general pe ferme libere unde animalele sunt lăsate pe o suprafață de teren mai mare și între vaci există un singur taur de reproducție. De obicei nu necesită pregătire foarte mare, întrucât taurul face treaba.\n Avantaje:\n Simplitate: Procesul este natural și nu necesită intervenții tehnologice.\n Detectarea căldurii: Taurul poate detecta mai ușor când o vacă este în călduri.\n Costuri reduse: Nu implică cheltuieli cu tehnică sau personal specializat pentru înseminarea artificială.\n Dezavantaje:\n Control limitat: Calitatea genetică a vițeilor este mai puțin controlată decât în cazul IA.\n Risc de accidente: Pot să apară accidente în timpul montei naturale care pot afecta sănătatea animalelor sau a personalului.\n Exclusivitate: Este potrivită doar pentru ferme care dețin tauri.\n\n2. Înseminarea Artificială (IA): \n\n Descriere: Înseminarea artificială este o tehnică în care materialul seminal de la un taur donator de înaltă calitate este colectat, procesat și introdus în tractul reproducător al vacii de către un operator specializat, utilizând un pistol de înseminare. Este un proces mult mai controlat decât monta naturală si necesită o pregătire mai amplă. Începând de la selectarea specială a taurului donator, până la pașii de însămânțare propriuzis.\n Avantaje:\n Control genetic: Fermierul poate selecta taurii donatori cu caracteristici genetice superioare pentru a îmbunătăți calitatea turmei.\n Prevenirea bolilor: IA ajută la prevenirea transmiterii bolilor cu transmitere sexuală în turmă.\n Economii: Reducerea costurilor cu întreținerea taurilor și riscurile asociate cu aceștia.\n Dezavantaje:\n Necesită expertiză: IA necesită personal specializat și echipament adecvat.\n Cost inițial: Investiția inițială în echipamente poate fi semnificativă.\n Detectarea căldurii: Detectarea corectă a căldurii la vaci este esențială pentru succesul IA.\n\nÎnseminarea artificială la bovine, inclusiv la rasa Baltata Romaneasca, este o procedură esențială utilizată pentru a îmbunătăți genetica, pentru a controla reproducția și pentru a optimiza performanța în fermele de creștere a acestor animale. Rasa \"Baltata Romaneasca\" este una dintre cele mai răspândite în România și în alte țări cu tradiție în creșterea bovinelor.\n\nAmbele metode au loc în reproducția bovinelor, și alegerea între monta naturală și IA depinde de obiectivele de reproducere, resursele disponibile și resursele financiare ale fermierului. Pentru control genetic și prevenirea bolilor, IA poate fi preferată, în timp ce monta naturală poate fi potrivită pentru fermele mici sau pentru situații în care se dorește reproducere naturală.\n\nReferințe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre MO Béjaïa?" }, { "from": "assistant", "value": "Mouloudia Olympique de Béjaïa (în ), denumit în mod obișnuit MO Béjaïa sau simplu MOB, este un club de fotbal algerian și reprezintă orașul Béjaïa în competițiile algeriene, situată în nordul Algeriei.\n\nFondări în 1954\nb" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre ASO Chlef?" }, { "from": "assistant", "value": "Association Sportive Olympique de Chlef (în ), cunoscută sub numele de ASO Chlef sau simplu ASO, este un club de fotbal profesionist algerian care reprezintă orașul Chlef în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în prima ligă, primul nivel fotbalistic din Algeria.\n\nFondări în 1947\nChlef" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre JSM Béjaïa." }, { "from": "assistant", "value": "Jeunesse Sportive Madinet de Béjaïa (în ), denumit în mod obișnuit JSM Béjaïa sau simplu JSMB, este un club de fotbal algerian și reprezintă orașul Béjaïa în competițiile algeriene, situată în nordul Algeriei.\n\nNote \n\nFondări în 1936\nb" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre WA Tlemcen?" }, { "from": "assistant", "value": "Widad Athletic Tlemcen (în ), denumit în mod obișnuit WA Tlemcen sau simplu WAT, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Tlemcen în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în liga a doua, al doilea nivel fotbalistic din Algeria.\n\nNote \n\nFondări în 1962\nt" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune despre Ezana, regele Axumului?" }, { "from": "assistant", "value": "Ezana (în limba gî'îz:ዒዛና, fără semne vocale -ዐዘነ) ,cunoscut și ca Aezana sau Aizan) a fost regele Regatului Axum, un stat antic localizat pe teritoriul Etiopiei și Eritreei de astăzi. El a domnit, aproximativ,între 320 -360 e.n.și a fost cel dintâi rege din Etiopia care a îmbrățișat creștinismul și l-a ales ca religie oficială. După tradiție, încă de copil, Ezana i-a urmat ca rege tatălui sau, Ella Amida (Ousanas) și până la maturitate, mama sa, Sofya, a condus țara ca regentă. În jurul anului 350 Ezana a cucerit Regatul Kush.\n\nTitlul\n\n .\n\nDomnia\n\nDupă regele Za Haqala (cunoscut, poate, și ca Zoskales) Ezana a fost cel dintâi monarh axumit menționat de cronicarii din vremea sa, și cel mai faimos din regii Axumului dinaintea lui Kaleb \nÎn tinerete s-a considerat fiu al zeului războiului, Mars, dar inscripții ulterioare îl arată deja ca pe un creștin evlavios. Dascălul său. un sclav creștin sirian, pe nume Frumentie a devenit, mai târziu, șeful spiritual al Bisericii Etiopiene. Sub influența acestuia, Ezana s-a convertit în anul 334 la creștinism. Într-o scrisoare care s-a păstrat, împăratul roman Constanțiu al II-lea, adept al arianismului, s-a adresat lui Ezana și fratelui său Saizana, cerându-le să-l trimită pe Frumentie la Alexandria pentru a fi supus la o examinare a erorilor sale doctrinale, și a fi înlocuit în Axum prin Teofil Indianul. După câte se pare, Ezana a refuzat sau a ignorat această cerere. \n\nEzana a lansat mai multe campanii militare, care sunt menționate în inscripții din vremea domniei sale. Două inscripții de pe o stelă în limba gi'iz, descoperita la Meroë se referă, după câte se pare, la o campanie din secolul al IV-lea din timpul lui Ezana, sau, poate din vremea predecesorului sau, Ousanas. Unii cercetători interpretează aceste inscripții ca fiind o dovadă a distrugerii regatului Meroë de către axumiți, în timp ce alții susțin ca ele se referă la declinul economic și politic al regatului Meroë în jurul anului 300. Există și opinia, dupa care stela consemnează un ajutor militar dat de Axum regatului Meroë în reprimarea revoltei celor din Nuba. Nu se poate trage o concluzie tranșantă în stabilirea corectitudinii acestor opinii.\n\nPe unele din monedele axumite emise in timpul domniei lui Ezana apare motto-ul în limba greacă:ΤΟΥΤΟ ΑΡΕΣΗ ΤΗ ΧΩΡΑ (Plăcută fie aceasta în țară) La sfârșitul anilor 1990 mai multe monede axumite purtând numele lui Ezana au fost găsite în sapaturi arheologice în India ceea ce dovedeste legături comerciale între Axum și India. Pe aceste monede se poate remarca o tranziție de la motivul păgân al discului și semilunii la cel al crucii. Din timpul lui Ezana s-au păstrat mai multe stele si obeliscuri. Pe o inscriptie în greacă apar titluri regale ale lui Ezana, sub formula : \n\nCu toate că numele lui Ezana apare pe monede, el nu este pomenit pe Listele Regilor. Conform tradiției, în anii creștinării au domnit în Etiopia împărații Abreha și Asbeha. Ar fi posibil ca aceste nume au fost aplicate mai târziu lui Ezana și fratelui sau ca acestea ar fi numele lor de botez.\n\nSanctificarea\nAlături de fratele său, Saizana (sau Saizan (Sazan)), Ezana (Aizan) este recunoscut ca sfânt de către Biserica Ortodoxa Tewahedo Etiopiană si de către Biserica Catolică care îl celebrează în data de 1 octombrie\n\nLegături externe\n Anfray,André Caquot,Pierre Nautin, \"Une nouvelle inscription grecque d'Ezana, roi d'Axoum\". Journal des Savants. 4 (1): 266. doi:10.3406/jds.1970.1235\nWilliam Tabbernee, Early Christianity in Contexts: An Exploration across Cultures and Continents. Baker Academic.2014 p. 252. ISBN 978-1-4412-4571-7.\nA. K. Irvine and Sergew Hable-Selassie - Ezana in Dictionary of African Christian Biography. Center for Global Christianity and Mission,Boston Universitary School of Theology, 2002\n\nLecturi suplimentare\nStuart C. Munro-Hay, Aksum: An African Civilization of Late Antiquity,Edinburgh: University Press, 1991 ISBN 0-7486-0106-6\nAbraham John Valpy, Edmund Henry Barker, The Classical Journal. Cambridge University Press.2013 p. 86. ISBN 978110805782\n\nNote\n\nRegi africani\nImperiul Axumit\nConvertiți la creștinism\nSfinți creștini\nSfinți creștini din secolul al IV-lea" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Natalie Zemon Davis?" }, { "from": "assistant", "value": "Natalie Zemon Davis () a fost o istorică canadiană-americană a perioadei moderne timpurii. A fost profesoară adjunct de istorie și antropologie și profesoară de studii medievale la Universitatea din Toronto din Canada. Munca ei s-a concentrat inițial pe Franța, dar ulterior s-a extins pentru a include și alte părți ale Europei, Americii de Nord și din Caraibe. De exemplu, cartea ei, Trickster Travels (2006), se uită la Italia, Spania, Maroc și alte părți din Africa de Nord și Africa de Vest prin prisma geografiei de pionierat a lui Leo Africanus. Cărțile lui Davis au fost toate traduse în alte limbi. Ea a fost a doua femeie președinte a Asociației Americane de Istorie.\n\nDavis a fost distinsă cu premiul Holberg International Memorial Prize și medalia National Humanities Medal.\n\nBiografie \nNatalie Zemon Davis s-a născut în Detroit, Michigan, într-o familie de evrei din clasa de mijloc. Davis a făcut studii universitare la Smith College, Universitatea Harvard și Universitatea din Michigan, de la care și-a luat doctoratul în 1959. În 1948, s-a căsătorit cu Chandler Davis. Cuplul a avut dificultăți în SUA în perioada de Panică roșie. Și-a pierdut funcția de profesor în Michigan, iar în anii 1960 s-au mutat în Canada (Toronto) cu cei trei copii ai lor.\n\nNatalie Zemon Davis a predat ulterior la Universitatea Brown, la Universitatea din Toronto, la Universitatea California din Berkeley, iar din 1978 până la pensionarea ei în 1996, la Universitatea Princeton, unde a devenit profesor de istorie și director al Centrului pentru Studii Istorice Shelby Cullom Davis. Pe lângă cursurile de istoria Franței moderne timpurii, ea a predat și co-predat cursuri de istorie și antropologie, istoria socială evreiască modernă timpurie și istorie și film. Ea a fost, de asemenea, o figură importantă în studiul istoriei femeilor și a genului, înființând, împreună cu Jill Ker Conway un curs la această materie în 1971 la Universitatea din Toronto: unul dintre primele din America de Nord.\n\nDupă pensionare, a locuit în Toronto, unde a fost profesor adjunct de istorie și antropologie și profesor de studii medievale la Universitatea din Toronto. Ea a murit de cancer pe 21 octombrie 2023, la vârsta de 94 de ani.\n\nInterese de cercetare și lucrări \nPrincipalele interese ale lui Natalie Davis au fost istoria socială și culturală, în special a celor ignorați anterior de istorici. Ea a folosit numeroase surse precum dosare judiciare, piese de teatru, înregistrări notariale, liste fiscale, cărți și pamflete tipărite, autobiografii și basme populare. Davis era o susținătoare a istoriei interdisciplinare, care constă în combinarea istoriei cu discipline precum antropologia, etnografia și teoria literară. În Society and Culture in Early Modern France (1975), ea a explorat viețile artizanilor și țăranilor: relația lor cu Reforma protestantă, carnavalurile, revoltele și violența religioasă și impactul tiparului asupra modurilor lor de gândire.\n\nÎn cartea ei cea mai cunoscută publicului, The Return of Martin Guerre (1983), ea a urmărit un caz celebru al unui impostor din secolul al XVI-lea într-un sat din Pirinei pentru a vedea cum gândeau țăranii despre identitatea personală. Inspirată de microistoria lui Carlo Ginzburg din cartea The Cheese and the Worm, cartea lui Davis a apărut din experiența ei de consultanță ca istorică pentru filmul lui Daniel Vigne Le retour de Martin Guerre. Cartea ei a apărut pentru prima dată în franceză în 1982, în același timp cu premiera filmului.\n\nInteresul lui Davis pentru povestire a continuat cu cartea ei, Fiction in the Archives: Pardon Tales and their Tellers in 16th-century France (1987), un studiu al poveștilor pe care oamenii din toate clasele le-au spus regelui pentru a fi grațiați pentru omucidere. În Women on the Margins (1995), ea a analizat relatările autobiografice a trei femei din secolul al XVII-lea și a discutat despre rolul religiei în viața lor.\n\nCartea ei despre The Gift in Sixteenth-Century France (2000) este atât o imagine a cadourilor și mitei în secolul al XVI-lea, cât și o discuție despre un mod viabil de schimburi de piață. În Trickster Travels (2006), ea descrie modul în care musulmanul nord-african „Leo Africanul” (Hasan al-Wazzan) de la începutul secolului al XVI-lea a reușit să trăiască creștin în Italia, după ce a fost răpit de pirații creștini și, de asemenea, își vede scrierile ca pe un exemplu de „posibilitate de comunicare și curiozitate într-o lume divizată de violență”. În 2017, a fost consultantă istorică pentru piesa a lui Wajdi Mouawad Tous des Oiseaux, care a avut premiera la Paris la Théâtre de La Colline. Situată în actualele New York și Ierusalim, piesa urmărește o familie germană/israeliană afectată de conflict când fiul genetician vrea să se căsătorească cu o femeie arabo-americană care își face teza de doctorat despre Hassan al-Wazzan/ Leo Africanul. Cartea ei Istorii împletite despre Surinam -ul secolului al XVIII-lea studiază rețelele de comunicare și asociere între familii, atât sclave, cât și libere, de pe plantațiile coloniștilor creștini și evrei.\n\nPremii și recunoaștere \n 2000: Premiul Aby Warburg pentru știință în științe umaniste, acordat de orașul Hamburg \n În 2010, Davis a fost distinsă cu Holberg International Memorial Prize, în valoare de 4,5 milioane de coroane norvegiene (~700.000 USD), pentru abordarea sa narativă a domeniului istoriei. Citarea a spus că narațiunea ei convingătoare „arată cum anumite evenimente pot fi narate și analizate, astfel încât să dezvăluie tendințe istorice mai profunde și modele de gândire și acțiune subiacente”.\n În 2011, Davis a fost aleasă în Societatea Filozofică Americană.\n Pe 29 iunie 2012, Davis a fost numit Companion of the Order of Canada, cea mai înaltă clasă din ordin \n Ea a primit versiunea canadiană a medaliei jubileului de diamant reginei Elisabeta a II-a în 2012.\n Pe 10 iulie 2013, Davis a primit Medalia Națională de Științe Umaniste din 2012 de la președintele Barack Obama pentru „perspectivele ei asupra studiului istoriei și elocvența ei exigentă în a aduce în atenție trecutul”.\n\nLucrări \n \"The Rites of Violence: Religious Riot in Sixteenth-Century France\", Oxford University Press, 1973.\n Society and Culture in Early Modern France: Eight Essays, Stanford, California: Stanford University Press, 1975.\n \"Women's History\" in Transition: the European Case\" pages 83–103 from Volume 3, Issue 3, Feminist Studies, 1976.\n \"Beyond the Market: Books as Gifts in Sixteenth-century France\" pages 69–88 from Transactions of the Royal Historical Society Volume 33, 1983.\n The Return of Martin Guerre, Cambridge, MA: , 1983.\n Frauen und Gesellschaft am Beginn der Neuzeit, Berlin: Wagenbach, 1986.\n Fiction in the Archives: Pardon Tales and their Tellers in Sixteenth Century France, Stanford, California: Stanford University Press, 1987.\n Renaissance and Enlightenment Paradoxes, co-edited with Arlette Farge, Cambridge, MA: Belknap Press, 1993. Volume III of A History of Women in the West. [Originally published in Italian in 1991.]\n Women on the Margins: Three Seventeenth-century Lives, Cambridge, MA: Harvard University Press, 1995.\n Remaking Impostors: From Martin Guerre to Sommersby, Egham, Surrey, UK: Royal Holloway Publications Unit, 1997.\n The Gift in Sixteenth-Century France, University of Wisconsin Press, 2000\n Slaves on Screen: Film and Historical Vision, Cambridge, MA: Harvard University Press, 2002\n Trickster Travels: A Sixteenth-Century Muslim Between Worlds New York: , 2006.\n Listening to the Languages of the People: Lazare Sainéan on Romanian, Yiddish, and French. Budapest, Central European University Press, 2022,\n\nNote \n\nNașteri în 1928\nDecese în 2023\nEvrei americani din secolul al XXI-lea\nMembri ai British Academy\nMembri ai American Philosophical Society\nMembri ai Academiei Americane de Arte și Științe" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Compus de cinci octahemioctaedre?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci octahemioctaedre este un compus poliedric uniform format din 5 octahemioctaedre, cu simetrie icosaedrică (Ih).\n\nAre indicele de compus uniform UC61.\n\nColorare \nExistă unele controverse cu privire la modul de colorare al fețelor acestui compus poliedric. Deși modalitatea obișnuită de a colora un poliedru este de a-i colora fețele complet, inclusiv în interior, acest lucru poate duce la unele zone care formează doar suprafețe în jurul unui spațiu gol. Prin urmare, uneori este folosită ca metodă de colorare mai precisă „colorarea neo”. În colorarea neo, poliedrele orientabile sunt colorate în mod tradițional, dar poliedrele neorientabile au fețele colorate prin metoda modulo 2 (sunt colorate doar zonele cu densitatea impară. În plus, zonele suprapuse ale fețelor coplanare se pot anula reciproc.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAre același aranjament al vârfurilor cu compusul de cinci cuboctaedre ca urmare coordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de câte 5\n Compus de cinci cuboctaedre\n Compus de cinci cubohemioctaedre\n Compus de cinci mici cubicuboctaedre\n Compus de cinci mari cubicuboctaedre\n Compus de cinci rombicuboctaedre\n Compus de cinci mici rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre neconvexe\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C3: Fivers 'Iddei\n\noctahemioctaedre 5" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Nikola Ćaćić?" }, { "from": "assistant", "value": "Nikola Ćaćić () este un jucător profesionist sârb de tenis, specializat în jpcul de dublu. Cea mai bună clasare a sa la dublu este locul 35 mondial, în noiembrie 2021. A câștigat trei titluri la dublu pe circuitul ATP, patru titluri la dublu pe circuitul ATP Challenger, precum și cinci titluri la simplu și 32 de titluri la dublu în turneele ITF Futures.\n\nNote\n\nNote\n\nLegături externe\n \n \n \n\nNașteri în 1990\nJucători de tenis sârbi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Pistolet de însămânțare?" }, { "from": "assistant", "value": "Un pistolet de însămânțare la vaci este un instrument specializat utilizat în procesul de însămânțare artificială (IA) a bovinelor. Acest instrument are rolul de a introduce materialul seminal în tractul reproducător al vacii într-un mod precis și controlat. Acest proces permite fermierilor să controleze reproducția și să selecteze taurii donatori cu caracteristici genetice superioare pentru a îmbunătăți calitatea turmei.\n\nCaracteristici\nTub de inseminare: Este partea principală a pistoletului și servește la introducerea materialului seminal în uterul vacii. Tubul este prevăzut cu un dop pentru a menține materialului seminal în interiorul tubului până în momentul introducerii.\n\nMâner: Acesta permite operatorului să manevreze și să controleze pistoletul de inseminare în timpul procesului de IA.\n\nPipetă sau tub de material seminal: Această componentă conține materialul seminal colectat de la taurul donator de înaltă calitate. Pipeta se atașează la pistolet și este introdusă în tubul de inseminare pentru a elibera materialul seminal în uterul vacii.\n\nButoi de material seminal: Un butoi de material este adesea folosit pentru a stoca materialul seminal înainte de inseminare. Acest butoi este atașat la pistolet, iar materialul seminal este încălzit la temperatura potrivită înainte de a fi introdusă în tubul de inseminare.\n\nMecanism de eliberare: Pistoletul de inseminare are un mecanism de eliberare care permite operatorului să controleze fluxul de material seminal în timpul procesului.\n\nPentru a efectua inseminarea artificială (IA), operatorul introduce cu grijă pistoletul de inseminare în cervix (gâtul uterin). Materialul seminal este eliberată în corpul uterin al vacii. Această tehnică necesită abilități și experiență pentru a asigura succesul procesului.\n\nReferințe \n\nInstrumente\nEchipament animal\nReproducerea animalelor\nZootehnie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Doagă." }, { "from": "assistant", "value": "Doaga se poate referi la\n\n O doagă (lat. Doga) este fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri.\n Doaga, Vrancea, sat din România.\n Doagele, Vaslui, sat din România.\n\nNote" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Kojak: The Price of Justice?" }, { "from": "assistant", "value": "Kojak: The Price of Justice (în traducere „Kojak: Prețul dreptății”) este un film de televiziune american din 1987, regizat de . A fost produs de compania Universal City Studios ca o continuare a serialului Kojak (1973–1978) și îl are pe actorul Telly Savalas în rolul inspectorului de poliție Theo Kojak. Filmul a fost difuzat în premieră la 21 februarie 1987 în cadrul emisiunii „CBS Saturday Movie” de la postul de televiziune CBS.\n\nScenariul filmului este inspirat din romanul polițist The Investigation („Investigația”, 1977) al scriitoarei americane (1930–2006), care prezintă un caz de dublu infanticid asemănător, potrivit mai multor opinii, cu cazul real al lui , precum și de personajul titular al serialului Kojak, creat de .\n\nInspectorul Theo Kojak, personajul principal al filmului, anchetează aici uciderea a doi copii mici, care au fost găsiți plutind pe , și încearcă să afle dacă mama lor, Kitty Keeler (interpretată de ), este vinovată sau nu de moartea lor.\n\nRezumat \n\nOfițerul de poliție Theo Kojak, avansat anterior la gradul de inspector și numit comandant al unității (Major Crimes Unit), este anunțat că au fost găsite cadavrele a doi băieți plutind pe . Unul din băieți murise sufocat, iar celălalt fusese împușcat. Procurorul districtual Neary, care aspira la postul de primar al orașului New York, îi cere lui Kojak să rezolve acest caz de dublu infanticid până la viitoarele alegeri municipale, promițându-i că, în cazul că va fi ales, îl va numi în funcția de detectiv șef al Poliției din New York. Kojak acceptă și preia conducerea anchetei. După identificarea copiilor, cei doi părinți sunt aduși la audieri. Mama băieților, Kitty Keeler, declară că fusese singură acasă cu ei în acea noapte tragică, deoarece soțul ei înstrăinat, George, rămăsese să doarmă la barul pe care-l deținea, și își dăduse seama abia în dimineața următoare că băieții lipseau. Ambii părinți neagă că ar fi vinovați de dispariția și moartea celor doi copii.\n\nPrincipalul suspect devine Kitty Keeler, ca urmare a trecutului ei scandalos și a relațiilor cu mai multe persoane importante și influente, menționate în agenda ei personală. Poliția descoperă în urma investigațiilor că mama copiilor i-a telefonat de două ori în aceeași noapte lui Vincent Marsucci, proprietarul lanțului de cluburi „The Joy of Health” și unul dintre capii Mafiei din Florida. Interogat, Marsucci recunoaște că a vorbit în acea noapte cu Kitty și declară că ea i-a spus că și-a omorât cei doi copii. În baza acestei mărturii, procurorul districtual o acuză pe Kitty de săvârșirea dublei crime. Curând după aceea, George Keeler îi telefonează lui Kojak și mărturisește că el i-a ucis pe cei doi băieți într-un moment de furie, după care se sinucide. Kojak descoperă în portofelul lui George o carte de vizită a lui Aubrey Dubose, proprietarul unui ziar de mare tiraj din New York, pe spatele căreia fusese scrisă o ofertă de ajutor în caz de nevoie pentru Kitty. Cu toate acestea, Dubose declară că nu-și amintește că i-ar fi înmânat o astfel de carte de vizită. Cazul se complică în zilele următoare prin asasinarea lui Marsucci de către un ucigaș plătit. Mărturisirea lui George și asasinarea lui Marsucci (singurul martor al acuzării) periclitează succesul demersului judecătoresc al procuraturii.\n\nÎn aceste condiții, conducerea Poliției decide închiderea cazului, dar procurorul districtual îl roagă pe Kojak să continue ancheta pe cont propriu. Prin urmare, inspectorul o contactează pe Kitty și o duce la o casă de vacanță de la marginea orașului pentru a-i putea câștiga încrederea și a discuta în liniște cu ea. Acolo, după o noapte de odihnă, Kitty îi mărturisește că, exasperată de plânsetele băieților, i-a sedat cu somnifere și a contactat apoi un vechi prieten, traficantul de droguri Billy Cheever, care a trimis un șofer ca să o aducă la o petrecere. A lipsit de acasă câteva ore în acea noapte, iar când s-a întors a descoperit că băieții dispăruseră și a bănuit că soțul ei i-ar fi luat. Kojak, care se simte tot mai atras de Kitty Keeler, începe să creadă că ea este nevinovată și încearcă, cu ajutorul detectivului Milton Bass (noul său ajutor), să-i verifice povestea. Traficantul Billy Cheever fusese ucis anterior într-o execuție de tip mafiot, dar șoferul Benjamin „Cubanezul” recunoaște că a dus-o la o petrecere, această poveste fiind confirmată de doamna Quintana, o femeie hispanică, și de sora ei, Nina.\n\nCazul pare definitiv rezolvat, toate probele părând să-l indice pe George Keeler ca autor al dublei crime. Kojak se încăpățânează totuși să verifice fiecare amănunt și reușește să-l găsească pe contabilul Arnold Nadler, un vecin al soților Keeler, care observase în acea noapte un bărbat ce punea un pachet învelit într-o pătură în mașină. Pe baza informațiilor oferite de el, este identificat ucigașul Lorenzo, dar acesta moare într-un accident auto produs în timp ce încerca să scape de sub urmărirea poliției. Lorenzo reușește totuși în ultimele sale clipe de viață să-i spună lui Kojak că fusese angajat de Aubrey Dubose, iar proprietarul de ziar recunoaște că a ajutat-o pe Kitty să-și ascundă crima. Noile probe obținute de Kojak conduc la arestarea lui Kitty Keeler, care mărturisește în interogatoriul luat în celula închisorii că a încercat să-l facă pe băiatul cel mic să se oprească din plâns și i-a pus mâna pe gură, sufocându-l, iar mai apoi Lorenzo i-a transportat pe cei doi băieți pe malul râului Harlem, unde l-a împușcat pe băiatul cel mare și a aruncat ambele cadavre în apă.\n\nDistribuție \n\n Telly Savalas — inspectorul de poliție Theo Kojak, comandantul unității Infracțiuni Grave\n — Kitty Keeler, mama băieților\n — George Keeler, soțul lui Kitty, tatăl băieților\n Jack Thompson — Aubrey Dubose, proprietarul unui ziar de mare tiraj\n — Timothy Neary, procurorul districtual\n — detectivul Milton Bass, ajutorul lui Kojak\n Jeffrey DeMunn — Vincent Marsucci, proprietarul lanțului de cluburi „The Joy of Health” și unul dintre capii Mafiei din Florida (menționat Jeffrey De Munn)\n Tony Di Benedetto — detectivul Louis Catalano\n Ron Frazier — J.T. Williams, avocatul lui Kitty Keeler\n — detectivul șef Brisco\n — Danny, managerul barului Keeler's\n — Henry Quibro, procurorul districtual adjunct\n — Arnold Nadler, contabil, vecinul soților Keeler care s-a mutat imediat după săvârșirea crimelor\n — Lorenzo, ucigașul plătit\n Fausto Bara — Benjamin Oya „Cubanezul”, șoferul și omul de încredere al traficantului Billy Cheever\n — Pearl Silverberg, bona celor doi băieți\n — inspectorul de poliție Barnes, „Chief of Operations” în cadrul NYPD\n Kenneth Ryan — Johnson\n Norman Matlock — judecătorul\n Miriam Cruz — doamna Quintana, femeia hispanică care i-a întâlnit în acea seară pe Benjamin și Kitty\n Candace Savalas — ofițerul de poliție Anna Witt\n — chiriașa vecină a familiei Keeler\n Stanley Tucci — chiriașul vecin al familiei Keeler\n Angela Pietropinto — Nancy, secretara lui Nadler\n Alvin A. Carmines — preotul catolic\n M. Eric Donlan — adolescentul sedus de Marsucci\n Nick Savalas — ofițer de la tribunal (menționat Nicholas L. Savalas)\n Naya G. Tolischus — Nina, sora doamnei Quintana\n — detectiv (menționat Nick Georgiade)\n Scott Atkins — ofițer de la tribunal (nemenționat)\n Frank Mancuso — Harry, gardianul de la apartamentul familiei Keeler (nemenționat)\n\nProducție\n\nSursa de inspirație\nScenariul filmului a fost inspirat din romanul polițist The Investigation („Investigația”, 1977) al popularei scriitoare (1930–2006), care lucrase timp de 14 ani în cadrul , dintre care 12 ani ca detectiv și publicase anterior alte cinci romane polițiste. Apariția romanului The Investigation a generat controverse la vremea sa deoarece povestea prezentată acolo ar fi fost modelată, potrivit unor opinii, după cazul real al lui , care a fost condamnată pentru uciderea celor doi copii ai ei în anul 1965. Această asociere a fost amplificată de eliberarea condiționată cu doar o săptămână mai înainte a lui Alice Crimmins, eveniment care a fost prezentat, de asemenea, în presa din New York. Ziarele vremii publicaseră în cursul celor trei ani de proces (1965–1968) amănunte numeroase despre cazul de dublu infanticid, precum și mărturii despre relațiile extraconjugale ale Alice Crimmins și despre posibilele ei legături cu gangsteri. Cu toate acestea, Dorothy Uhnak a negat frecvent că s-ar fi inspirat din acel caz și a susținut permanent că personajul Kitty Keeler, la fel ca și celelalte personaje, ar fi în întregime creația ei. Scriitoarea a mărturisit că a asistat la începuturile carierei sale de polițistă la găsirea pe o linie de metrou a cadavrului unui copil ucis, iar această întâmplare i-a rămas în minte chiar și după două decenii.\n\nRomanul The Investigation prezintă povestea sergentului Joe Peters, un polițist de vârsta mijlocie, care anchetează uciderea a doi copii și o suspectează pe mama lor, Kitty Keeler, o femeie frumoasă și enigmatică, cu prieteni mafioți. O relație sentimentală se înfiripă între polițist și femeia anchetată, iar polițistul vrea să afle în interesul său personal dacă ea este vinovată sau nu. Finalul romanului este însă ambiguu. Asocierea cărții cu cazul Crimmins a contribuit la popularizarea ei: astfel, editura Simon and Schuster a achiziționat drepturile de publicare ale romanului pentru suma de 1.595.000 de dolari, iar compania Paramount a cumpărat drepturile de ecranizare.\n\nFilmări\n\nEcranizarea romanului The Investigation a fost realizată de compania Universal City Studios și i-a avut ca producători pe James Duff McAdams (producător executiv), Dan Lieberstein și Peter A. Runfolo (coproducători) și Stuart Cohen (producător supervizor) și ca regizor pe . Scenariul filmului a fost scris de Albert Ruben, în colaborare cu (creatorul personajului Kojak). \nLocul sergentului Joe Peters, care se îndrăgostește în roman de suspecta principală, a fost luat aici de polițistul Theo Kojak. Au fost operate unele modificări față de serialul de televiziune: locotenentul Kojak a fost avansat la gradul de inspector și a primit conducerea unei unități noi, iar, din acest motiv, a trebuit să lucreze cu o echipă nouă. Rolul de asistenți ai lui Kojak, care era îndeplinit în serial de detectivi precum Crocker și Stavros, a fost preluat aici de detectivul Bass. Interpretul detectivului Stavros, George Savalas, care era fratele mai mic al lui Telly, murise deja de leucemie la 2 octombrie 1985.\n\nFilmările au fost realizate în diferite locuri din New York de către directorul de imagine , sub coordonarea inițială a regizorului și apoi a regizorului Alan Metzger. Printre locurile de filmare se numără zona din apropierea Podului Henry Hudson (locul unde au fost găsite cadavrele copiilor), New York Hilton Midtown de pe 1335 Avenue Of The Americas (hotelul unde are loc conferința polițiștilor), sediul secției 1 a NYPD de pe 16 Ericsson Place (secția de poliție), Park West Village de pe 392 Central Park West (apartamentul lui Kitty), sediul New York County Courthouse de pe 60 Centre Street (judecătoria) etc.\n\nDecorurile filmului au fost concepute de Jeffrey Beecroft, iar costumele au fost create de Gary Jones. Muzica a fost compusă de , iar montajul a fost realizat de . Actorul Telly Savalas a reluat aici rolul Kojak, la doi ani după lansarea filmului (1985), care fusese prima încercare de readucere pe ecran a personajului, și l-a interpretat apoi în câteva filme de televiziune, difuzate în mod neregulat.\n\nLansare\nKojak: The Price of Justice a fost difuzat în premieră la 21 februarie 1987 în cadrul emisiunii „CBS Saturday Movie” de la postul de televiziune CBS. Difuzarea filmului a avut loc între orele 21 și 23. A fost prezentat, de asemenea, și în alte țări precum Argentina (1 martie 1988), Japonia (27 ianuarie 1989), Republica Federală Germania (11 martie 1989, premieră TV la postul ARD), Franța (3 aprilie 1989) și Țările de Jos (11 ianuarie 1992).\n\nRecepție\n\nAprecieri critice\nRecenziile criticilor au fost parțial dezamăgitoare, reproșând implicarea personajului principal al serialului Kojak într-o poveste atât de neplăcută, pierderea agilității îndrăgitului polițist și lipsa colaboratorilor săi apropiați precum Crocker și Stavros.\n\nPolițistul Theo Kojak era un personaj îndrăgit de public, după cum remarca Miles Beller în revista The Hollywood Reporter: „Kojak ca erou de televiziune a avut întotdeauna o anumită atracție. Pentru că, așa cum este interpretat de Savalas, el este un polițist cu o atitudine destul de detașată, dar nedumerită. [...] Într-adevăr, având în vedere aspectul său fizic, Kojak a părut întotdeauna un cruciat al crimei improbabil, un om care ar lucra mai degrabă cu Willy Loman din Moartea unui comis voiajor decât ca un centurion nou, confrate al lui Joe Friday din Dragnet”. Imaginea personajului s-a deteriorat însă în acest film atât din cauza îmbătrânirii inevitabile a lui Telly Savalas, cât și a schimbărilor operate de producători, determinându-l pe critic să afirme cu amărăciune: „Theo Kojak, acel locotenent NYPD dur ca oțelul, splendid îmbrăcat, care suge acadele, construit cu o putere magnetică de Telly Savalas în anii 1970, a fost numit inspector de poliție. Mai mult, el și-a pierdut ajutoarele sale dinamice, reflexele rapide de pisică și calmul său dur-catifelat; acum, el este acadeaua.”. Beller concluziona că filmul are „un scenariu cu ritm rapid”, iar „Telly [Telly Savalas – n.n.] îl prezintă așa cum este”, dovedindu-se aici a fi „un ofițer de poliție din New York care caută doar să reducă criminalitatea, caută doar să își facă treaba”.\n\nÎn mod similar, criticul John Leonard constata într-o recenzie publicată în revista New York că personajul „arată, de asemenea, fragil. Picioarele sunt mai scurte, umerii nu atât de largi, ochii au ajuns până la lună și au văzut niște cratere. A fost promovat în funcția de inspector, iar puterea sporită pare să-i fi multiplicat șansele de dezamăgire, la fel ca un card exclusivist.”. Lipsa colaboratorilor vechi ai lui Kojak este compensată aici, în opinia lui Leonard, de detectivul Milton Bass, care se dovedește a fi „o minune de privit în momentele de acțiune și de frustrare”, în timp ce interpretarea lui Kate Nelligan este elogiată, fiind considerată „ca de obicei, superbă [...]”, deoarece actrița nu avea decât interpretări „de primă clasă”. În ciuda unor lipsuri constatate, Leonard concluzionează că „The Price of Justice te atrage negreșit. Are mai multă rațiune decât cei care l-au realizat. Este atât un studiu al puterii și egoismului, cât și un film polițist solid. Iar Kojak, îmbătrânit și micșorat, devine un Maigret american ciudat. Adevărul îl întristează.”.\n\nCriticul revistei Daily Variety a consemnat următoarele: „Kojak este calm, mai comod, implicat în chestii complicate în timp ce caută să descopere adevărurile din acest caz. [...] Dacă vor fi mai multe astfel de excursii, Kojak ar face bine să abandoneze postul său de conducere, să adune un pluton care să acționeze rapid și să se culce într-un depozit de acadele.”.\n\nEnciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „Inspectorul șef experimentat al Departamentului de Infracțiuni Grave din New York investighează cu sensibilitate din punct de vedere psihologic uciderea a doi copii mici, a căror mamă atrăgătoare rămâne suspectă chiar și după sinuciderea soțului ei. Film polițist (de televiziune) ambițios, solid montat; destul de interesant, dar mai degrabă clișeistic în intrigă și în unele intenții critice în plan social.”.\n\nPremii\nDirectorul de imagine a fost nominalizat la pentru în 1987 și la premiul pentru în 1988, ambele nominalizări fiind pentru calitatea imaginii filmului Kojak: The Price of Justice.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n\nFilme din 1987\nFilme regizate de Alan Metzger\nFilme de televiziune din 1987\nFilme bazate pe seriale de televiziune\nKojak" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Vili." }, { "from": "assistant", "value": "În mitologia nordică Vili este unul din frații lui Odin și este dătătorul de motive.\n\nVili Vé și Odin sunt fii lui Bor Burison." } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Nemzeti Bajnokság IV 1941–42?" }, { "from": "assistant", "value": "Nemzeti Bajnokság IV 1941–1942 sau liga a 4-a maghiară sezonul 1941–1942 a fost al 26-lea sezon desfășurat în această competiție.\n\nIstoric și format \nLiga a patra a fost formată din 20 de serii. Doar în seriile Tisa de Sus - grupa Sătmar, Cluj și Criș au evoluat echipe românești. \n\nCele 20 serii au fost:\n\n \n Alföld, grupa Subotica \n Alföld, grupa Seghedin\n Alföld, grupa Novi Sad\n Budapesta, grupa Sud\n Budapesta, grupa Nord\n\n Budapesta, grupa Est\n Danubia de Sud, \n Danubia de Nord, grupa A\n Danubia de Nord, grupa B\n Dunăre-Tisa, grupa Dunăre\n\n Dunăre-Tisa, grupa Tisa \n Felvideki(de Sus), grupa Bükk \n Felvideki(de Sus), grupa Mátra \n MOVE, clasa I., grupa Rákóczi \n MOVE, clasa I., grupa Zrínyi \n\n Tisa de Sus, grupa Debrețin\n Tisa de Sus, grupa Subcarpatică \n Tisa de Sus, grupa Sătmar \n Cluj, \n Criș,\n\nSeria Tisa de Sus, grupa Sătmar \n\n}}\nEchipele participante au fost din 3 orașe: \n\nCluj: AS Bastionul, CA II, ASM, AS CFM II, ASSE, AS Poștașul și CA Universitar II.\nDej: AS, CFM\nGherla: ASM Stăruința \n\nDoar Cluj a avut mai multe echipe reprezentative.\n\t\n(C) Campioana AS Bastionul Cluj a promovat direct în NB II(liga a doua maghiară ).\n* S-a retras.\n\nSurse:\n\n\"Opoziția\"/\"Ellenzék\" din 1942.07.17\n\nSeria Criș \n\nEchipele participante au fost din 4 orașe: \nBichișciaba: AS Stăruința, CFM, Tricotaje \nJula: AS, AC\nMezobereni: AS\nMezovacihaza: AS\nBékésszentandrás: Huniad\nCondoroș: AS\nGyomandrod: SG\nOradea: CA II, CFM, Înfrățirea, AS Kolping Înfrățirea, CAO II, Electrica\nOrosháza: ASM\n\nDoar Oradea a avut mai mult de o echipă.\n\t\n(C) Campioana a fost CA Oradea II.\n(R) Au promovat în NBII(liga a doua maghiară).\n(R) Retrogradate.\n\nSurse:\n\"Sportul Național\"/\"Nemzeti Sport\" 1941.07.13.\n\nVezi și \n Prima ligă maghiară 1941–1942\n Liga a 2-a maghiară 1941–1942\n Liga a 3-a maghiară 1941-1942\n Prima ligă maghiară\n Liga a 2-a maghiară\n Liga a 3-a maghiară\n Liga a 4-a maghiară\n Cupa Ungariei\n Supercupa Ungariei\n Cupa Ligii Ungariei\n\nReferințe \n\nFotbal în Ungaria" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Evoluție convergentă?" }, { "from": "assistant", "value": "Evoluția convergentă se referă la procesul prin care organisme diferite, adesea neînrudite din punct de vedere evolutiv, dezvoltă caracteristici similare sau asemănătoare ca răspuns la aceleași presiuni de mediu sau nevoi funcționale. Acest fenomen ilustrează că evoluția poate duce la soluții similare în ceea ce privește adaptările, chiar dacă linia ancestrală nu este aceeași. Un exemplu clasic este aripa, care a evoluat independent la păsări, lilieci și insecte pentru a le permite să zboare. Acest proces subliniază modul în care selecția naturală poate conduce la convergența evolutivă atunci când anumite trăsături conferă un avantaj adaptativ într-un anumit mediu.\n\nProcese evolutive" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre USM Bel Abbès?" }, { "from": "assistant", "value": "Union Sportive de la Médina Bel Abbès (în ), denumit în mod obișnuit USM Bel Abbès sau simplu USMBA, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Sidi Bel Abbès în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în liga a treia, al treilea nivel fotbalistic din Algeria.\n\nNote \n\nFondări în 1933\nb" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie USM El Harrach?" }, { "from": "assistant", "value": "Union Sportive de la Médina d'El Harrach (în ), denumit în mod obișnuit USM El Harrach sau simplu USMH, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul El Harrach în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în liga a doua, al doilea nivel fotbalistic din Algeria.\n\nFondări în 1935\nh" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre HAMRA Annaba?" }, { "from": "assistant", "value": "Hilal Amel Moustakbel Riadhi Annaba (în ), numit în mod obișnuit HAMRA Annaba, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Annaba în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în liga a doua, al doilea nivel fotbalistic din Algeria.\n\nFondări în 1944\nAnnaba" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Decebal Anastasescu?" }, { "from": "assistant", "value": "Decebal Anastasescu (n. 27 iunie 1926, Lugoj, Regatul României - d. 24 ianuarie 2021, Timișoara, România), a fost un inginer, profesor universitar și politician român.\n\nBiografie \nS-a născut la Lugoj. Dupa absolvirea Liceului C. D. Loga din Timisoara, în 1945, și-a continuat studiile la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din Timișoara, absolvind în 1950 ca șef de promoție.\n\nDupă absolvire a început o carieră în învățământul superior la Facultatea de Construcții, unde a predat discipline precum Rezistența Materialelor, Mecanica Teoretică și Statica Construcțiilor. Cu toate acestea, în 1959, a fost îndepărtat din învățământ din motive politice, într-o perioadă marcată de schimbări politice în România.\n\nÎncepând din 1951, și-a început activitatea în domeniul proiectării, lucrand inițial la IPROMIN, unde a contribuit la proiectarea de lucrări specifice industriei miniere. Ulterior, în 1956, a început să lucreze la Filiala IPCH Timișoara, concentrându-se pe proiectarea structurilor pentru lucrările hidrotehnice.\n\nUlterior, și-a continuat cariera la IRPT, care ulterior a devenit DSAPCT și IPROTIM, contribuind la proiectarea unei largi varietăți de construcții. În 1966, a fost avansat la gradul de consilier, păstrându-și totodată implicarea ca proiectant.\n\nÎntre anii 1966 și 1970, a fost angajat și la Filiala ISPE Timișoara, în calitate de consilier, aducându-și expertiza în diverse proiecte.\n\nA participat la activitatea Asociației Internaționale pentru Clădiri Înalte și și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Calculul Cadrului Spațial de Beton Armat pe Reazeme Deplasabile” în 1973.\n\nÎn 1990, timp de cateva luni, a fost ales prefect al județului Timiș.\n\nÎn 1996, i s-a conferit titlul de profesor onorific la Facultatea de Construcții din Timișoara.\n\nÎn 2016 a devenit cetățean de onoare al orașului Timișoara.\n\nA decedat pe 24 ianuarie 2021, fiind înmormântat în Cimitirul Calea Buziașului din Timișoara.\n\nMunca \n\nPrintre clădirile proiectate de Decebal Anastasescu se numără:\n\n Hotelul Continental din Timișoara;\n Universitatea de Vest din Timișoara;\n Spitalul Clinic Județean Timișoara;\n Podul Michelangelo din Timișoara;\n Castelul de apă din Lugoj.\n\nPublicații \n Decebal Anastasescu, Constantin Avram - Structuri spațiale (1978), Editura Academiei Republicii Socialiste România.\n\nNote \n\nNașteri în 1926\nDecese în 2021\nAbsolvenți ai Universității Politehnica din Timișoara\nIngineri români" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre USM Sétif." }, { "from": "assistant", "value": "Union Sportive Madinet Sétif (în ), denumit în mod obișnuit USM Sétif sau simplu USMS, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Sétif în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în liga a treia, al treilea nivel fotbalistic din Algeria.\n\nFondări în 1933\nSétif" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Antônio Carlos Jobim?" }, { "from": "assistant", "value": "Antônio Carlos Jobim (cunoscut și ca Tom Jobim; ) a fost un compozitor, pianist, chitarist, compozitor și cântăreț brazilian. Considerat unul dintre cei mai mari exponenți ai muzicii braziliene, Jobim a internaționalizat genul Bossa-nova și, cu ajutorul unor artiști americani importanți, a fuzionat-o cu jazzul în anii 1960 pentru a crea un nou sunet de mare succes. Ca urmare, este cunoscut uneori ca fiind „părintele bossa nova”.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n\nNașteri în 1927\nDecese în 1994\nMuzicieni brazilieni\nChitariști brazilieni\nCompozitori brazilieni\nPianiști brazilieni\nOameni din Rio de Janeiro" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Vinicius de Moraes?" }, { "from": "assistant", "value": "Marcus Vinícius da Cruz e Mello Moraes (cunoscut și ca Vinicius de Moraes sau O Poetinha; ) a fost un poet, diplomat, textier, eseist, muzician, cântăreț și dramaturg brazilian. Împreună cu partenerii săi muzicali, printre care se numără și faimosul Antônio Carlos Jobim, versurile și compozițiile sale au contribuit la nașterea și introducerea în lume a genului muzical bossa nova. A înregistrat numeroase albume, multe dintre ele în colaborare cu artiști de renume, și a fost, de asemenea, un diplomat brazilian cu o carieră de succes.\n\nNote\n\nLegături externe \n International Jose Guillermo Carrillo Foundation\n \n Site oficial\n\nNașteri în 1913\nDecese în 1980\nMuzicieni brazilieni\nPoeți brazilieni\nCântăreți brazilieni\nDiplomați brazilieni\nOameni din Rio de Janeiro" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre CR Béni Thour?" }, { "from": "assistant", "value": "Chabab Riadhi Béni Thour (în ), denumit în mod obișnuit CR Béni Thour sau simplu CRBT, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Ouargla în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în liga a treia, al treilea nivel fotbalistic din Algeria.\n\nFondări în 1990\nBéni Thour" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Hovevey Tzion?" }, { "from": "assistant", "value": "Hovevey Tzion (în ebraică:חובבי ציון- Iubitorii Sionului) sau Hibat Tzion (în ebraică:חיבת ציון Dragostea de Sion) a fost numele colectiv al mai multor asociații sioniste întemeiate de un număr de evrei din Europa de est la sfârșitul secolului al XIX-lea și care au promovat sionismul practic, adică emigrația spre Palestina sau Țara străbună a Israelului și întemeierea de așezări, mai ales agricole, pe acel teritoriu, care, în acea vreme se afla in posesia Imperiului Otoman. Mișcarea a apărut în Imperiul Rus și în România ca reacție la antisemitism și la obstacolele întâmpinate de evreii din statele respective în calea spre emancipare, precum și sub influența trezirii conștiintei naționale în rândul popoarelor în Europa, inclusiv al evreilor. Au aderat la ea evrei din pături și curente de gândire diferite, al căror numitor comun a fost ideea Întoarcerii în Sion (Shivat Tzion), în Țara Israelului\n\nIstorie\nUnul din factorii care au influențat răsărirea de grupuri sioniste în România a fost decizia păturii politice conducătoare a acestei țări de a nu acorda cetățenie evreilor, inclusiv celor aflați de mai multe generații pe teritoriul ei, contrar promisiunilor făcute de fruntași politici români în timpul Revoluției Române din 1848 și al Unirii Principatelor Române în 1859. S-a făcut excepție într-un număr foarte restrâns de cazuri individuale. Au mai contribuit și alte măsuri economice și politice care i-au lovit pe evreii români și care au dus la sfârșitul secolului al XIX-lea și la valuri mari de emigrație mai ales spre Statele Unite ale Americii, de asemenea Franța și Regatul Unit.\nÎn 1873 a luat ființă în comuna Nicorești o primă asociație cu platformă presionistă-sionistă. Asociații similare au luat ființă la Ivești , Tecuci, Galați, Piatra Neamț, Bacău si Iași. Asociația din Moinești ale carei începuturi au fost în 1874, l-a trimis în 1875 pe David Shub și alți doi însoțitori să cerceteze posibilitățile de achiziționare de pământuri și așezare în Palestina.\nÎn 1881 David Shub a înființat apoi, la Moinești, Asociația pentru așezarea Țării Israelului prin munca pământului - Ferein (sic) für Kolonien in Heiliges Land Havura Ishuv Eretz Israel al yedey avodat adamá \nÎn 1881-1884 în urma asasinării țarului Alexandru al II-lea de către narodnici, în sudul Imperiului Rus, mai ales în sudul și sud-estul Ucrainei, care făcea parte din teritoriile unde era permisă domicilierea evreilor, au fost organizate cu încurajarea stăpânirii, pogromuri, cunoscute în istoria evreilor sub numele ebraic de Hasufot Baneggev (Furtunile în Neghev) și cărora le-au căzut victime peste două sute de comunități evreiești. Ca reacție la pogromuri si la legile antisemite introduse de țarul Alexandru al III-lea în mai 1882, s-au produs valuri mari de emigrație evreiască spre America, numărul evreilor care au părăsit Imperiul Rus între anii 1880-1920 ajungând la două milioane. Au apărut și unele organizații care au propovăduit ideea plecării în Palestina și a renașterii naționale evreiești.\nÎn 1882 un grup de activiști sioniști numiți Hovevey Tzion (Iubitori ai Sionului) din Harkiv (Harkov) în frunte cu Zalman David Levontin și între care s-au numărat filantropii Itzhak Leib Goldberg și Reuven Yudelevici au fondat în Palestina localitatea Rishon Letzion. Ei au izbutit aceasta în pofida obstacolelor puse de autoritățile otomane, care se opuneau cumpărării de pământuri. Mai târziu așezarea a fost întărită și lărgită de membri ai asociației numite BILU (Beit Yaakov lekhu venelkha)\n\nAsociațiile de tipul Hovevey Tzion\nMișcarea Hovevey Tzion sau Hibat Tzion și-a început activitatea în mod spontan și disparat. Zeci de asociații cu ideologie asemănătoare au luat naștere în Imperiul Rus, în România și în Europa centrala, fără vreo legătură între ele. Membrii lor credeau în necesitatea emigrarii în Palestina, Țara Israel, pentru a se așeza acolo și a-i cultiva pământul,și pentru a clădi acolo, odată, un stat evreiesc, precum în antichitate. \nAu aderat la ele evrei cu conștiință națională, din toate curentele de gândire și credință, de la evrei laici, aculturați, și până la rabini cunoscuți, numitorul comun fiind Întoarcerea la Sion, obiectivele fiind mântuirea pământurilor prin achiziționare și muncă agricolă, obținerea de sprijin internațional, mai ales din partea marilor puteri, raspandirea ideii emigratiei în Palestina și incurajarea ei, acordarea de ajutor așezărilor care vor fi întemeiate în regiune. Numele acestor asociații erau Ahavat Tzion (Dragostea de Sion), Ohavey Tzion (Iubitorii de Sion), Bnei Tzion (Fiii Sionului), Shivat Tzion (Întoarcerea în Sion), Kibutz Nidahey Tzion (Adunarea surghiuniților din Sion), Sheerit Israel (Rămășița Israelului), Ezra, Zerubavel etc .\nAsociația Hovevey Tzion din Wilno - Vilnius în Lituania includea în progamul ei următoarele obligații: adunarea de fonduri, alegerea de reprezentanți pentru a vizita Palestina și a achiziționa pământuri, intocmirea listelor de candidati la emigrație - aliya, \nActivitatea asociațiilor era in principal filantropică și apolitică, dar, pentru a fi mai eficientă avea nevoie de unirea într-o organizație comună.\n\nCongresul de la Focșani\nPână la sfârșitul anului 1881 au luat ființă în România, mai ales în Moldova, peste treizeci de asociații Hovevey Tzion, care au organizat un [[Congresul sionist de la Focșani, 1881\|congres în orașul Focșani. Congresul s-a întrunit la 11 ianuarie 1882 (30 decembrie 1881 după calendarul iulian) . Au participat 51 delegați, reprezentând 32 asociații. A fost ales un comitet central „pentru așezarea Palestinei și Siriei” având ca sediu orașul-port Galați.\nLa scurt timp dupa Rishon Letzion, Hovevey Zion din Moinesti s-au stabilit in nordul Palestinei, la Rosh Pina, într-o așezare care fusese locuită temporar de evrei veniți din Tzfat (Safed) și apoi părăsită. La sfârșitul anului 1882 un grup de evrei români s-au stabilit la Zammarin, unde au înființat localitatea Zihron Yaakov\n\nCongresul de la Katowice\nMesajul Hovevei Zion denumit Aruchat bat-ami a fost redactat de Isaac Rülf în 1883. În 1884 s-a reunit la Katowice ,pe atunci Kattowitz în Germania, 34 delegați ai asociațiilor protosioniste, care s-au unit în mișcarea Hovevey Tzion. O parte din membrii mișcării erau studenți și muncitori .Rabinul Samuel Mohilever a fost ales președinte de onoare al ei, iar Leon Pinsker ca președinte. Organizația a încercat sa obțină un sprijin financiar de la baronul Edmond James de Rothschild și de la alți filantropi evrei pentru a ajuta așezările evreiești create în Palestina și a organiza cursuri profesionale. În iunie 1887 s-a mai ținut o astfel de conferință la Druskininkai. \nFiliala din Varșovia a fost înființată de dr Ludwik Lejzer Zamenhof, creatorul limbii esperanto, \nPentru a obține o recunoaștere legală din partea autorităților ramura rusă a Hovevey Tzion trebuia să se întregistreze ca o asociație de binefacere.\nLa începutul anului 1890 guvernul rus a aprobat întemeierea ei ca Societatea pentru Sprijinirea agricultorilor și mesteșugarilor evrei din Siria si Palestina, care va deveni cunoscut sub numele de Comitetul din Odesa. El s-a ocupat de aspecte practice ale înființării de așezări agricole în Palestina și proiectele sale din 1890-1891 au inclus asistența la fondarea localităților Rehovot și Hadera și la reabilitarea satului Mishmar Hayarden. În 1882 a fost restaurată așezarea (moshava) Petah Tikva care fusese înființată în 1878 de către evrei din Ierusalim și fusese abandonată temporar. \nUnul din cei mai mari donatori a fost Kalonimus Wolf Wissotzki (Vîsoțki), fondatorul celei mai mari companii de ceai din Rusia, Wissotzki Tea. El a ajutat financiar asezari agricole evreiesti in Palestina și a vizitat regiunea în 1884-1885. \nÎn 1897 inaintea Primului Congres Sionist, Comitetul Odesa numără peste 4000 membri. Odată cu întemeierea Organizației Sioniste, majoritatea asociațiilor de Hovevey Tzion i s-au alăturat. \nValul de emigranți evrei spre Palestina în anii 1882-1903 este cunoscut ca Prima Aliya (Aliyá I, HaAliyá HaRishoná) \nÎn anul 1905 existau in Palestina otomană circa douăzeci de noi așezări evreiești.\n\nLegături externe\n\nShmuel Ettinger cap.Hibbat Zion în art. Sionism, după Encyclopedia Judaica, 1971-1972 ed Gale]\n\nNote\n\n \nMișcări politice\nOrganizații evreiești\nSionism\nIstoria evreilor în România\nIstoria evreilor ruși și sovietici\nIstoria Ucrainei\nIstoria Israelului\nIstoria Palestinei" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Victor Noir?" }, { "from": "assistant", "value": "Victor Noir, născut Yvan Salmon, () a fost un jurnalist francez. După ce a fost împușcat și ucis de prințul Pierre Bonaparte, un văr al împăratului francez Napoleon al III-lea (), Noir a devenit un simbol al opoziției față de regimul imperial. Mormântul său din Cimitirul Père Lachaise din Paris a devenit un simbol de fertilitate.\n\nViața timpurie, familie și educație\nS-a născut Yvan Salmon la Attigny, Vosges, fiul unui cizmar evreu care se convertise la catolicism.\n\nCarieră\nA adoptat pseudonimul „Victor Noir” după numele de fată al mamei sale. S-a mutat la Paris și a devenit ucenic jurnalist pentru ziarul La Marseillaise, deținut și operat de Henri Rochefort și editat de Paschal Grousset.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n \"Statue Fenced Off to Protect Groin\"\n Pere Lachaise virtual tour\n\nNașteri în 1848\nDecese în 1870\nJurnaliști francezi" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Radu Ciobanu (sculptor)?" }, { "from": "assistant", "value": "Radu Ciobanu (n. 20 martie 1963, Brașov) este un sculptor român, specializat în realizarea de lucrări turnate în bronz.\n\nFormare și dezvoltare artistică\nRadu Ciobanu a urmat cursurile Institutului de Artă din Iași, la secția sculptură, în clasa prof. Vasile Condurache, între anii 1982 – 1986. În anul 1987 a primit Bursa Republicană, oferită de Uniunea Artiștilor Plastici. \n\nÎntre anii 2004 – 2006, s-a specializat în arta turnării în bronz, în atelierul sculptorului spaniol Eduardo Soriano, Eldoba Bellas Artes, din Madrid, Spania.\n\nEste cunoscut prin marele număr de lucrări pe care le-a realizat, atât în România cât și în străinătate. \n\nRadu Ciobanu a participat la nenumărate expoziții personale și de grup în România, Germania, Elveția, Canada, Italia, Ungaria, lucrările sale aflându-se în colecții muzeale sau particulare din mai țări.\n\nÎn afară de opere monumentale, a realizat și mici lucrări destinate colecționarilor din România și din străinătate.\n\nDistincții\n 1996 – Premiul Ministerului Culturii, la Bienala G. Petrașcu, Târgoviște, județul Dâmbovița;\n 2011 – Premiul Primăriei Ploiești pentru realizarea bustului arhitectului Toma T. Socolescu, amplasat la Ploiești;\n 2015 - Premiul I la concursul de idei „Statuia Ion I.C. Brătianu”, Oradea\n\nNote\n\nLegături externe\n Sculptor Monumentalist Bronz Radu Ciobanu\n Artindex, Ciobanu Radu\n La Timp, Sculptor Monumentalist Bronz Radu Ciobanu\n Informația Zilei, Viorica Shibata, Portret – Radu Ciobanu, un artist împlinit la o jumătate de secol de viață\n\nNașteri în 1963\nNașteri pe 20 martie\nSculptori români\nSculptori din secolul al XX-lea\nSculptori din secolul al XXI-lea\nSculptori monumentaliști români" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Compus de cinci rombicuboctaedre?" }, { "from": "assistant", "value": "În geometrie compusul de cinci rombicuboctaedre este un compus poliedric uniform format din 5 rombicuboctaedre, cu simetrie icosaedrică (Ih).\n\nAre indicele de compus uniform UC62.\n\nMărimi asociate\n\nCoordonate carteziene \nAre același aranjament al vârfurilor cu compusul de cinci hexaedre trunchiate stelate ca urmare coordonatele carteziene ale vârfurilor acestui compus sunt toate permutările ciclice ale\n\nunde este secțiunea de aur.\n\nVolum \nUrmătoarea formulă pentru volum este stabilită pentru lungimea laturilor tuturor poligoanelor (care sunt regulate) :\n\nNote\n\nVezi și \n Lista compușilor poliedrici uniformi\nCompuși de câte 5\n Compus de cinci cuboctaedre\n Compus de cinci cubohemioctaedre\n Compus de cinci octahemioctaedre\n Compus de cinci mici cubicuboctaedre\n Compus de cinci mari cubicuboctaedre\n Compus de cinci mici rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre\n Compus de cinci mari rombihexaedre neconvexe\n\nLegături externe \n\n Polyhedron Category C3: Fivers 'Rasseri\n\nrombicuboctaedre 5" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Sinesie Jivanovici?" }, { "from": "assistant", "value": "Sinesie Jivanovici () a fost episcop al Episcopiei Aradului din 1751 până la moartea sa în 1768.\n\nActivitatea\nSinesie Jivanovici a ctitorit Mănăstirea „Sfântul Simion Stâlpnicul” din Arad-Gai și a efectuat o conscripție a credincioșilor ortodocși din zona Aradului.\n\nÎn anul 1767 a încredințat lui Ștefan Tenețchi pictarea iconostasului Mănăstirii Gai. A murit un an mai târziu și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Arad-Gai.\n\nNașteri în 1711\nDecese în 1768\nOameni din Szentendre\nEpiscopi ai Aradului" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Ralph Macchio." }, { "from": "assistant", "value": "Ralph George Macchio Jr. () este un actor american. Acesta este cunoscut pentru rolul lui din seria de filme și din serialul de televiziune . De asemenea, a interpretat următoarele roluri: Johnny Cade în , Jeremy Andretti în , Bill Gambini în Cu vărul Vinny nu-i de glumit!, Eugene Martone în La răscruce de drumuri și Archie Rodriguez în .\n\nBiografie \nMacchio s-a născut în . Este fiul lui Rosalie (născută DeSantis) și al lui Ralph George Macchio Sr., proprietarul unor și a unei companii de . Ralph are un frate mai mic pe nume Steven. Tatăl său este jumătate italian și jumătate grec, iar mama sa este de origine italiană. În timpul unei din 1980, Macchio a declart că familia lui era de loc din Napoli. În 1979, Macchio a absolvit din Dix Hills, New York.\n\nMacchio a început să ia lecții de la vârsta de trei ani și a fost descoperit de un agent de talente când avea 16 ani.\n\nCariera \nMacchio a fost ales să joace rolul lui Jeremy Andretti pentru un sezon în serialul de televiziune . Următorul său rol a fost Johnny Cade în filmul din 1983. \n\nDatorită rolului din Proscrișii, a fost ales să-l interpreteze pe Daniel LaRusso în filmul de succes Karate Kid (1984). Și-a reluat rolul în următoarele două continuări ale sale - Karate Kid Part II (1986) și (1989). În cadrul francizei, Macchio interpretează un „licean slăbănog care devine spaima bătăușilor” cu ajutorul mentorului său, profesorul de karate Myagi (interpretat de Pat Morita). Ca urmare a rolului din Karate Kid, Macchio a devenit „extrem de faimos”.\n\nMacchio a apărut în filmul La răscruce de drumuri din 1986. În același an, actorul a jucat în reprezentația Cuba and His Teddy Bear pe Broadway, fiind coleg de distribuție cu Robert DeNiro. În 1992, a apărut alături de Joe Pesci și Marisa Tomei în celebrul film de comedie Cu vărul Vinny nu-i de glumit!, unde l-a interpretat pe Billy Gambini, acuzat pe nedrept de crimă într-un orășel din Alabama. În 1996, a jucat rolul protagonistului J. Pierrepont Finch în piesa de teatru muzical , câștigătoare a premiului Tony în 1962, și a primit recenzii pozitive din partea criticilor.\n\nÎn 2005, Macchio a jucat în serialul HBO . Începând din octombrie 2008, a apărut în mai multe episoade din serialul de televiziune Betty cea urâtă în rolul politicianului local Archie Rodriguez. În noiembrie 2008, Macchio a fost plasat pe locul 80 în top 100 celor mai importante vedete adolescente de canalul de televiziune VH1.\n\nPe 20 septembrie 2010, Macchio l-a interpretat pe Carl Morelli într-o a piesei de teatru A Room of My Own de Charles Messina organizată de Bleecker Street Theatre. În februarie 2011, s-a dezvăluit că Macchio va concura în emisiunea de la ABC. A fost eliminat în semifinale, clasându-se pe locul patru în cadrul competiției. Acesta a apărut în videoclipurile „Had Enough” și „I Think Bad Thoughts” ale formației canadiene .\n\nÎn aprilie 2012, Macchio a obținut un rol în filmul Hitchcock, inspirat de cartea de nonficțiune . Actorul l-a interpretat pe scenaristul .\n\nPost-Karate Kid și Cobra Kai \nMacchio a apărut în videoclipul melodiei „Sweep the Leg” a formației . În iunie 2010, a apărut în scurtmetrajul online „Wax On, F*ck Off” al companiei . În 2013, a apărut în Cum am cunoscut-o pe mama voastră. Unul dintre personajele principale ale serialului, , susține că adevăratul copil karatist din Karate Kid este , inamicul lui LaRusso, și nu personajul interpretat de Macchio.\n\nCu ocazia împlinirii a 30 de ani de la lansarea filmului Karate Kid în 2014, Macchio a declarat că deține în continuare decapotabil primit de personajul său din partea mentorului Miyagi.\n\nÎncepând din 2018, Macchio a reluat rolul lui Daniel LaRusso în , un serial de comedie-dramă și acțiune. Proiectul a fost difuzat inițial pe YouTube Red și s-a mutat ulterior pe Netflix. Serialul reexaminează povestea filmului din punctul de vedere al lui Johnny Lawrence. De asemenea, Macchio și sunt producători executivi ai serialului.\n\nViața personală \nA făcut cunoștință cu viitoarea sa soție, Phyllis Fierro, prin intermediul bunicii sale când avea 15 ani. Cei doi s-au căsătorit pe 5 aprilie 1987 și au împreună doi copii. Fierro este asistentă medicală.\n\nMacchio este fan al echipei de hochei New York Islanders și a fost prezentat drept căpitanul celebru al acesteia în seria de Pro Set Platinum din 1991. În 2016, o figurină cu actorul îmbrăcat în echipamentul echipei a fost lansată.\n\nÎn 2022, Macchio și-a publicat memoriile Waxing On: The Karate Kid and Me . Acesta examinează în carte moștenirea culturală a seriei de filme Karate Kid și a proiectului Cobra Kai.\n\nFilmografie\n\nFilme\n\nTeleviziune\n\nTeatru\n\nNote\n\nLegături externe \n\n \n Ralph Macchio la Twitter \n Ralph Macchio of \"Cobra Kai\" on Memoir \"Waxing On: The Karate Kid and Me\"– The View, 18 octombrie 2022\n\nNașteri în 1961\nActori americani de film\nActori americani de televiziune\nAmericani de origine italiană\nAmericani de origine greacă" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre WTA Elite Trophy 2023 – Dublu?" }, { "from": "assistant", "value": "{\| style=\"padding:0.3em; float:right; margin-left:15px; border:1px solid #B8C7D9; background:#f5faff; font-size:90%; line-height:1.5em\"\n\|- style=\"text-align:center; background:#F4A460\"\n!colspan=\"12\"\|WTA Elite Trophy 2023\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Campioane:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Beatriz Haddad Maia Veronika Kudermetova\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Finaliste:\n\| \n\|colspan=\"9\" \| Miyu Kato Aldila Sutjiadi\n\|-\n!style=\"text-align:right; width:7em;\"\|Scor:\n\| \n\|colspan=\"9\" \|6–3, 6–3\n\|\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \| Probe\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|'Simplu\n\| \n\|Feminin\n\|-\n\|style=\"text-align: right;\"\|Dublu\n\| \n\|''Feminin\n\|- style=\"background:#eeeeee; text-align:center;\"\n!colspan=\"11\" \|\n\|-\n\|}WTA Elite Trophy 2023 – Dublu''' a avut loc în a doua jumătate a lunii octombrie 2023. Șase perechi de jucătoare au intrat în competiția de dublu a turneului de tenis de la Zhuhai, China, după ce au primit o invitație din partea organizatorilor în urma îndeplinirii criteriilor de calificare. Liudmila Kichenok și Andreja Klepač au fost campioanele în exercițiu din 2019, ultima dată când a avut loc turneul, dar numai Kicenok s-a calificat. Ea a jucat în parteneriat cu Ulrikke Eikeri dar echipa a fost eșiminată în faza grupelor.\n\nBeatriz Haddad Maia și Veronika Kudermetova le-au învins în finală pe Miyu Kato și Aldila Sutjiadi, cu 6–3, 6–3 și au câștigat titlul la tenis la dublu la WTA Elite Trophy 2023. Perechea nu a cedat nici un set în drumul spre titlu, iar Haddad Maia nu a cedat nici un set pe parcursul întregului eveniment (fiind campioană și la simplu).\n\nJucătoare\n\nTabloul principal\n\nFinală\n\nGrupa Lily\n\nGrupa Bougainvillea\n\nLegături externe\nTabloul principal\n\n2023\nWTA Tour 2023" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Război proxy." }, { "from": "assistant", "value": "Un război proxy (sau război ascuns, război din umbră) este un conflict armat între două state sau actori nestatali, unul sau ambii acționând la instigarea altor părți beligerante sau în numele acestora, părți care nu sunt direct implicate în ostilități. Pentru ca un conflict să fie considerat un război proxy, trebuie să existe o relație directă, pe termen lung, între actorii externi și beligeranții implicați. Relația menționată mai sus ia de obicei forma de finanțare, pregătire militară, furnizarea de arme sau alte forme de asistență materială care ajută partea beligerantă să-și susțină efortul de război.\n\nNote\n\nLegături externe\n \n\nRăzboi după tip\nRăzboaie proxy" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Der Hitlerjunge Quex?" }, { "from": "assistant", "value": "Tânărul hitlerist Quex (în ) este un roman de propagandă nazistă din 1932 al lui Karl Aloys Schenzinger, bazat pe viața lui Herbert „Quex” Norkus. Filmul din 1933 Tânărul hitlerist: Un film despre spiritul de sacrificiu al tineretului german s-a inspirat din acest roman și a fost descris de Joseph Goebbels ca fiind „prima transmitere pe scară largă” a ideologiei naziste folosind mediul cinematografic. Atât cartea, cât și filmul, au romanțat și glorificat moartea în slujba Partidului Nazist și a lui Adolf Hitler.\n\nContextul general\n\nAtât romanul, cât și filmul se bazează pe povestea reală a vieții lui Herbert Norkus. Norkus, membru al Tineretului Hitlerist, a murit din cauza rănilor suferite în timp ce era urmărit și atacat de tineri comuniști în noaptea de 23/24 ianuarie 1932 în cartierul Beusselkietz din Moabit, Berlin. Chiar de a doua zi dimineața, Joseph Goebbels a început să folosească moartea lui Norkus în scopuri propagandistice în timpul unui miting în Palatul Sporturilor din Berlin. Funeraliile din 29 ianuarie din Berlin au fost transformate de către Goebbels într-o ceremonie de amploare a mai multor organizații ale partidului nazist. În timp ce crima a fost condamnată și de presa neutră, comuniștii au început o ofensivă de contra-propagandă, descriind incidentul ca un rezultat accidental al autoapărării comuniștilor în timpul unui atac nazist. În procesul care a urmat la tribunalul Landgericht I din Moabit, mai multe persoane au fost găsite vinovate de moartea lui Herbert Norkus, însă cei mai importanți importanți dintre aceștia – Willi Simon, Bernhard Klingbeil și Harry Tack – au reușit să fugă în Uniunea Sovietică.\n\nDupă ce naziștii au preluat puterea, mormântul lui Norkus a fost transformat într-un sanctuar nazist care a fost vizitat anual, de Anul Nou, de către liderul tineretului nazist Baldur von Schirach pentru un discurs care era difuzat în toată țara. La locul morții lui Norkus, pe strada Zwinglistraße 4, a fost amplasată o placă pe care scria: „Și-a dat viața pentru libertatea Germaniei”, prima din mai multe astfel de plăci comemorative amplasate ulterior în toată Germania. 24 ianuarie a devenit ziua de comemorare a tuturor tinerilor hitleriști uciși, iar steagul unității lui Norkus a devenit drapelul de luptă al Tineretului Hitlerist. La două săptămâni după emiterea „Legii pentru remedierea situației oamenilor și a imperiului din 24 martie 1933”, un marș provocator al Tineretului hitlerist spre mormântul lui Norkus a trecut prin cartierele comuniste ale Berlinului, și Moabit. Naziștii au organizat demonstrații și discursuri de comemorare în amintirea martirului lor nou creat pe tot cuprinsul Germaniei. Romane, piese de teatru, poezii și cântece au fost scrise despre Norkus.\n\nRomanul\nRomanul Der Hitlerjunge Quex a fost scris de Karl Aloys Schenzinger între mai și septembrie 1932. A fost publicat pentru prima dată în ziarul Partidului Nazist Völkischer Beobachter și sub formă de carte în decembrie 1932. Romanul a fost o lectură obligatorie pentru membrii Tineretului Hitlerist și a fost vândut în mai mult de 190.000 de exemplare pe parcursul primilor doi ani de la apariție, pentru ca până în 1945 să se vândă în peste o jumătate de milion de exemplare.\n\nÎn romanul lui Schenzinger, personajul principal se numește Heini Völker. Cu o accente de populism, primele capitole descriu greutățile tinereții lui Norkus într-un cartier muncitoresc din Berlin, caracterizat de problemele Marii crize economice, șomajul tatălui și sinuciderea mamei. Mișcarea de comunistă adversară, (), este portretizată ca o bandă turbulentă devotată în primul rând alcoolului, tutunului și sexului. În schimb, organizația nazistă (Hitlerjugend) este prezentat ca fiind disciplinată, superioară din punct de vedere moral. În roman, tatăl lui Heini Völker își forțează fiul să participe la o tabără de weekend organizată de un grup de tineret comunist. Heini este dezgustat de atmosfera de aici și fuge din tabără, dar întâlnește în pădure un grup al Tineretului hitlerist. Heini este profund impresionat și, într-o atmosferă de patos naționalist, află despre mișcarea nazistă, („principiul conducătorului”), camaraderie și („comunitatea națională/rasială\"). În „cea mai fericită zi din viața sa”, Heini se alătură Tineretului hitlerist, iar comandantul de grup (Bannführer) (liderul grupului) rezumă ideologia nazistă când îi predă uniforma lui Heini: „[Uniforma] este îmbrăcămintea comunității, a camaraderiei, a ideologiei noastre, organizației noastre unificate! [...] Ne face pe toți egali, și dă același lucru tuturor și cere același lucru de la toți. Cel care poartă o asemenea uniformă nu are dorințe de ai lui, nu trebuie decât să se supună”.\n\nUrmătoarele capitole tratează viața lui Heini ca membru al organizației Tineretului hitlerist. Supunerea și egalitatea, așa cum au fost înțelese de naziști, sunt portretizate într-o lumină foarte pozitivă. Ele se dovedesc a fi benefice nu numai pentru Heini, ci și pentru tovarășii săi, cum ar fi prietenul său Fritz Dörries, fiul unui avocat. A fost pus un accent special pe viziunea sacrificiului de sine, a purității rasiale și pe abolirea barierelor sociale, iar Heini învață de la Fritz că „la noi, Hitlerjugend, nu există clase. Sunt doar cei care își fac treaba și paraziți și cei pe care îi vom da afară”. Refugiul pe care Heini l-a găsit în Tineretul Hitlerist este simbolizat de petrecerea timpului de întâlnire al grupului său, „Castelul Beusselkietz”, Schar 2, Hitlerjugend Beusselkietz-Hansa. Camarazii săi l-au poreclit Quex pentru că „executa ordinele mai repede decât argintul viu” ().\n\nUltima parte a romanului este dedicată circumstanțelor morții lui Heini Volker (sau Norkus). Potrivit lui Baird (1992), versiunea lui Schenzinger este o paralelă voalată la Înviere:. Când camarazii săi s-au adunat în jurul patului de moarte și se întreabă dacă mai este în viață, „deodată [...] se aude un țipăt. Heini stă în pat, cu ochii larg deschiși. Cântă. Ei nu recunosc cuvintele, dar ei cunosc melodia. Este cântecul pe care îl cântă în fiecare zi, în fiecare seară împreună, în fiecare marș. Toată lumea știe ce înseamnă – moartea cântă aici.”\n\nFilmul Hitlerjunge Quex \n\nRomanul a stat la baza unei versiuni cinematografice ulterioare, produsă în studiourile Universum Film AG (Ufa). Scenariști au fost a fost scrisă de Bobby E. Lüthge și Karl Aloys Schenzinger, autorul romanului. Producătorul a fost regizorul Karl Ritter, care a primit o finanțare de 320.000 de mărci din partea conducerii naziste. Muzica a fost compusă de Baldur von Schirach. Tot el a scris și versurile pentru cântecul „Înainte! Înainte! Fanfarele strălucitoare răsună (Steagul nostru ne flutură în față)” bazat pe o melodie existentă a lui Hans-Otto Borgmann, care a fost de asemenea responsabil pentru muzică. Regizorul filmului a fost Hans Steinhoff. Pentru film, a fost adăugat subtitlul Ein Film vom Opfergeist der deutschen Jugend („Un film despre spiritul de sacrificiu al tineretului german”). Filmul are o durată de 95 de minute (2.605 metri) și a avut premiera la 11 septembrie 1933 la Palatul Ufa-Phoebus, München, și la 19 septembrie la Ufa-Palast am Zoo, Berlin. A fost unul dintre cele trei filme din 1933 despre martiri naziști, celelalte două fiind SA-Mann Brand și Hans Westmar. Filmul a fost vizionat de un milion de persoane până în ianuarie 1934.\n\nMesajul filmului este caracterizat de cuvintele finale: „Steagul înseamnă mai mult decât moartea”.\n\nNote\n\nBibliografie\n \n \n \n \n \n\nH\nH\nRomane din 1932" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Kojak (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Kojak se poate referi la:\n\n Kojak, un serial de televiziune american din 1973–1978\n , un serial de televiziune american din 2005 și remake al serialului original din 1973\n (n. 1959), un deejay jamaican, cunoscut și sub numele de „Kojak” sau „Nigger Kojak”\n , un vehicul militar bolivian\n , un luptător profesionist englez care a concurat sub numele Kojak Kirk în anii 1970\n\nVezi și:\n\n (n. 1995), un rapper irlandez" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Moselle Open 2023?" }, { "from": "assistant", "value": "Moselle Open 2023 este un turneu de tenis care se joacă pe terenuri hard acoperite. Este cea de-a 25-a ediție a Moselle Open și este un turneu de nivel ATP 250 din Circuitul ATP 2023. Are loc la Arènes de Metz între 5 noiembrie și 11 noiembrie 2023.\n\nCampioni\n\nSimplu masculin\nPentru mai multe informații consultați Moselle Open 2023 – Simplu\n\nDublu masculin\nPentru mai multe informații consultați Moselle Open 2023 – Dublu\n\nPuncte și premii în bani\n\nDistribuția punctelor\n\nNote\n\nLegături externe \nOfficial website\n\n2023\nATP Tour 2023\n2023 în Franța" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Napoleon în costum imperial?" }, { "from": "assistant", "value": "Napoleon în costum imperial este o pictură în ulei pe pânză din 1805 a artistului neoclasic francez Jacques-Louis David, care înfățișează un portret al lui Napoleon I în roba de încoronare. Destinat inițial pentru Tribuna din Genova, Napoleon a fost nemulțumit de el și a fost lăsat incomplet. Este cunoscut printr-o mică schiță în ulei, aflată în prezent la Palais des Beaux-Arts din Lille.\n\nO altă versiune a aceluiași subiect a fost destinată fratelui lui Napoleon, Jérôme Bonaparte, regele Westfaliei. În prezent este pierdută, dar este cunoscută printr-o copie atribuită lui Rouget, aflată în prezent la Fogg Art Museum, o pânză incompletă atribuită lui Sebastian Weygandt, aflată la Staatliche Kunstsammlungen din Kassel, și un studiu de cap aflat la bibliothèque Thiers.\n\nNote\n\nBibliografie\nAntoine Schnapper (ed.) and Arlette Sérullaz, Jacques-Louis David 1748-1825 : catalogue de l'exposition rétrospective Louvre-Versailles 1989-1990, Paris, Réunion des Musées nationaux, 1989 ()\nSophie Monneret, David et le néoclassicisme, Paris, Terrail, 1998 ()\nSimon Lee, David, Paris, Phaidon, 2002 ()\nSylvain Laveissière (ed.), David Chanteranne, Anne Dion-Tenenbaum, Alain Pougetoux et al., Le Sacre de Napoléon peint par David, Paris, Milan, 5 Continents, 2004 ()\nPhilippe Bordes, David, Empire to Exile, New Haven, Yale University press, 2005 ()\n\nPicturi din 1805\nPicturi realizate de Jacques-Louis David" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Parabioză." }, { "from": "assistant", "value": "Parabioză face referire la o tehnică de laborator utilizată în cercetarea fiziologică, care presupune unirea chirurgicală a două organisme vii astfel încât acestea să dezvolte un sistem fiziologic unic și comun. Prin această abordare, cercetătorii pot studia schimbul de sânge, hormoni și alte substanțe între cele două organisme, permițând examinarea unor fenomene și interacțiuni fiziologice. Parabioza a fost utilizată în diverse domenii de studiu, inclusiv în cercetarea celulelor stem, endocrinologie, studiile privind îmbătrânirea și imunologie.\n\nNote\n\nVezi și \n Comensalism\n Mutualism\n Simbioză\n\nTehnici de laborator\nCelule stem\nImunologie" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Mânia lui Ahile?" }, { "from": "assistant", "value": "Mânia lui Ahile este o pictură în ulei pe pânză din 1783 a artistului neoclasic francez Jacques-Louis David. Se află în colecția Muzeului de Artă Kimbell din Fort Worth, Texas, SUA.\n\nUnul dintre ultimele tablouri istorice ale lui David, prezintă momentul din mitul grecesc în care Agamemnon îi dezvăluie lui Ahile că, de fapt, nu i-a adus-o pe fiica sa Ifigenia ca mireasă, ci mai degrabă intenționează să o sacrifice pentru a o liniști pe zeița Artemis. Ahile începe să scoată sabia cu furie când aude acest lucru, în timp ce soția lui Agamemnon, Clitemnestra, privește îndurerată și tristă, cu mâna pe umărul fiicei sale.\n\nDavid a realizat lucrarea în timpul exilului său la Bruxelles. O copie din 1825 a picturii este uneori atribuită lui Michel Ghislain Stapleaux sub conducerea lui David. Această copie se află în prezent într-o colecție privată; potrivit ICIJ, este deținută prin intermediul unei companii înregistrate în Insulele Virgine Britanice de către managerul media rus Konstantin Ernst.\n\nReferințe\n\nBibliografie\nAntoine Schnapper (ed.) and Arlette Sérullaz, Jacques-Louis David 1748–1825 : catalogue de l'exposition rétrospective Louvre-Versailles 1989–1990, Paris, Réunion des Musées nationaux, 1989 ()\nSophie Monneret, David et le néoclassicisme, Paris, Terrail, 1998 ()\nSimon Lee, David, Paris, Phaidon, 2002 ()\nPhilippe Bordes, David, Empire to Exile, New Haven, Yale University press, 2005 ()\nNicolas Sainte Fare Garnot, Jacques-Louis David 1748–1825 : Exposition du 4 octobre 2005 au 31 janvier 2006, Musée Jacquemart-André, Paris, Chaudun, 2005 ()\n\nPicturi din 1819\nPicturi realizate de Jacques-Louis David" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți descrie [Titlu] pMetoda Bradford?" }, { "from": "assistant", "value": "Metoda Bradford (cunoscută și sub numele de metoda Coomassie) a fost dezvoltată de Marion M. Bradford în 1976. Este o procedură analitică spectroscopică rapidă și precisă, fiind utilizată pentru a măsura concentrația proteinelor într-o soluție. Reacția este dependentă de compoziția în aminoacizi a proteinelor măsurate.\n\nPrincipiu \nMetoda se bazează pe schimbarea colorației cu reactivul Coomassie Brilliant Blue G-250 în prezența proteinelor, ceea ce este detectabil prin spectrofotometrie (este astfel o metodă colorimetrică). Colorantul Coomassie există în trei forme: anionică (albastră), neutră (verde) și cationică (roșie). În condiții acide, forma roșie a colorantului se transformă în forma sa albastră, prin legarea de proteina din soluția de testat. Dacă nu există nicio proteină care să se lege, atunci soluția va rămâne brună-maro. Colorantul formează un complex puternic, non-covalent, cu gruparea carboxil a proteinei, prin intermediul forțelor van der Waals și cu gruparea amino prin interacțiuni electrostatice.\n\nNote\n\nVezi și \n Reacția biuretului\n\nMetode biochimice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Joan Cornellà?" }, { "from": "assistant", "value": "Joan Cornellà Vázquez () un caricaturist și ilustrator spaniol, cunoscut pentru benzile sale desenate tulburătoare, suprarealiste și cu umor negru.\n\nBiografie \nJoan Cornellà Vázquez s-a născut la Barcelona, Spania, la 11 ianuarie 1981. A învățat arte plastice la universitate, după care a colaborat la numeroase publicații, precum La cultura del Duodeno, El Periódico, ; a fost și ilustrator la The New York Times.\n\nÎn 2009 a câștigat Premiul Josep Coll pentru prima sa publicație.\n\nÎn 2012, a fost publicată Fracasa Mejor, o selecție de desene alb-negru realizate de Cornellà între 2010 și 2012.\n\nCornellà a colaborat cu designerul vizual Stefania Lusini în 2016, când a ilustrat coperta celui de-al zecelea album de studio al formației Wilco, .\n\nOperă\n\nNote\n\nLegături externe \n\n \n\nNașteri în 1981\nDesenatori de bandă desenată\nOameni în viață" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Cromatografie de excludere moleculară." }, { "from": "assistant", "value": "Cromatografia de excludere moleculară sau de excluziune sterică (SEC) este o metodă cromatografică prin care moleculele din soluție sunt separate în funcție de mărimea lor și, în unele cazuri, pe baza greutății moleculare. Se aplică de obicei moleculelor mari sau complexelor macromoleculare, cum ar fi proteinele și polimerii obținuți industrial. În mod obișnuit, atunci când se utilizează o soluție apoasă pentru a trece proba prin coloană, tehnica este cunoscută sub numele de cromatografie prin gel-filtrare, spre deosebire de denumirea de cromatografie de gel-permeație, care este utilizată atunci când se folosește un solvent organic ca fază mobilă. Coloana cromatografică este umplută cu sfere fine și poroase, care sunt de obicei compuse din polimeri de dextran, agaroză sau poliacrilamidă. Dimensiunile porilor acestor sfere sunt utilizate pentru a estima dimensiunile macromoleculelor. Este o metodă de caracterizare a polimerilor utilizată pe scară largă datorită capacității sale de a furniza rezultate bune ale distribuției de masă molare (Mw) pentru polimeri.\n\nNote\n\nVezi și \n Cromatografie de afinitate\n Cromatografie de lichide de înaltă performanță\n Cromatografie de schimb ionic\n Cromatografie de gaze\n\nCromatografie\nMetode biochimice" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Portretul doamnei Pastoret?" }, { "from": "assistant", "value": "Portretul doamnei Pastoret este o pictură în ulei pe pânză din 1791 a artistului neoclasic francez Jacques-Louis David. Acesta o înfățișează pe Adélaide Pastoret, născută Piscatory de Vaufreland (1765-1843). David a fost prieten cu familia Pastoret, dar s-a despărțit de aceasta în 1792, după ce a devenit mai radical din punct de vedere politic. Alături de portretele lui Philippe-Laurent de Joubert și Madame Trudaine, acesta a fost unul dintre cele trei tablouri rămase incomplete din cauza Revoluției Franceze - toate cele trei personaje au fost arestate sau au emigrat. În pătuț este reprezentat și capul unui copil - acesta este Amédée de Pastoret, un viitor conseiller de stat, pictat de Ingres în 1826.\n\nDoamna Pastoret face parte din clasa superioară, dar este pictată aici fără niciun fel de podoabă, așa cum se cuvenea în acea perioadă, când orice afișare a bogăției ar fi fost privită cu suspiciune. În schimb, ea este descrisă ca o gospodină și mamă, subliniind virtuțile sale casnice. Faptul că tabloul este neterminat este demonstrat de fundalul pătat creat cu tușe scurte de pensulă și de faptul că lipsește acul de cusut din mâna doamnei Pastoret.\n\nTabloul se afla încă în atelierul lui David în momentul morții acestuia, când a fost vândut cu 400 de franci subiectului său și a rămas în familia acesteia până la moartea fără urmași, în 1890, a nepoatei sale, marchiza de Rougé du Plessis-Bellière, născută Marie de Pastoret. A fost catalogat ca putând fi expus publicului în colecția sa de la castelul său din Moreuil în 1884. Un vizitator l-a descris în 1890. Colecțiile sale au fost scoase la licitație în mai 1897, portretul fiind vândut pentru 17900 de franci lui M. Cheramy. Se află la Art Institute of Chicago din 1967.\n\nReferințe \n\nPicturi din 1791\nPicturi realizate de Jacques-Louis David" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Giorgos Grammatikakis?" }, { "from": "assistant", "value": "Giorgos Grammatikakis (în ; ) a fost un fizician, scriitor grec și decan emerit al Universității din Creta. În 2014, a fost ales ca membru al Parlamentului European (MEP).\n\nBiografie \nGiorgos Grammatikakis s-a născut la Heraklion, Grecia, la 21 mai 1939.\n\nCarieră academică \nA studiat fizica la Universitatea din Atena și la Imperial College din Londra. În 1982, a fost numit profesor de fizică la Universitatea din Creta. Interesat de structura materiei și cosmologie, el a fost implicat în Proiectul NESTOR, o colaborare științifică internațională pentru a desfășura un telescop cu neutrini pe fundul mării de lângă Pylos. În 1990 a fost ales rector al Universității din Creta și a ocupat funcția de președinte al Universității Ionice din Corfu. La 26 mai 2010, a fost onorat de către Societatea Elenă de Fizică pentru contribuțiile sale la educație și știință.\n\nA fost un autor de succes al cărților populare științifice despre cosmologie și fizică:\n\n „Η κόμη της Βερενίκης”, 1990/2006,, transformat într-un serial TV „Αναζητώντας την Βερενίκη” de către ERT1 .\n „Κοσμογραφήματα”, 1999,\n „Η αυτοβιογραφία του φωτός”, 2006,\n „Συνομιλίες με το φως”, 2009,\n „Ένας αστρολάβος του ουρανού και της ζωής”, 2012,\n\nGrammatikakis a fost membru al consiliului de administrație al fostei corporații de radiodifuziune deținută de stat ERT și a fost vicepreședinte al Operei Naționale a Greciei.\n\nMembru al Parlamentului European \nLa alegerile pentru Parlamentul European din 2014, el a fost ales unul dintre cei doi europarlamentari de pe lista noului partid politic The River. S-a afiliat la grupul parlamentar al Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților (S&D) și a fost membru al Comisiei pentru Cultură și Educație și al Delegației la Comisia de Cooperare Parlamentară UE-Rusia.\n\nMoarte \nDupă o scurtă spitalizare, Grammatikakis a murit în orașul său natal, Heraklion, la 25 octombrie 2023, la vârsta de 84 de ani,\n\nNote\n\nLegături externe \n Member profile on the website of the S&D parliamentary group\n Emeritus profile on the website of the Department of Physics, University of Crete\n\nNașteri în 1939\nDecese în 2023\nEuroparlamentari greci\nFizicieni greci" } ]
[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre US Chaouia?" }, { "from": "assistant", "value": "Union Sportive des Chaouia (în ), denumit în mod obișnuit US Chaouia sau simplu USC, este un club de fotbal algerian care reprezintă orașul Oum El Bouaghi în competițiile fotbalistice. În prezent echipa concurează în liga a treia, al treilea nivel fotbalistic din Algeria.\n\nFondări în 1936\nChaouia" } ]