Datasets:

chrisgru

/

ro_wiki_chatml

like 0

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Anii 2010?" }, { "from": "assistant", "value": "Anii 2010 au fost un deceniu care a început la 1 ianuarie 2010 și s-a încheiat la 31 decembrie 2019.\nÎn limbă engleză, un nume pentru deceniu nu a fost acceptat universal în același mod ca și în deceniile anilor '80, anii '90 etc. Sugestiile comune pentru referire la acest deceniu sunt \"Tens\", \"Teens\" sau \"anii '10\".\n\nPoliticǎ\n China a devenit o superputere în plină ascensiune la începutul anilor 2010. China a depășit SUA ca lider al comerțului mondial. Companiile chineze s-au lărgit, armata s-a extins pe plan militar, China având cea mai mare armată de pe planetă alcătuită din 2 milioane de soldați activi, și pe plan științific, agenția spațială chineză a trimis cu succes o sondă pe Lună, iar pe plan cultural, cinematografia chineză reprezentată de Oriental Movie Metropolis a început să aibă impact global. Începând cu anul 2018, China va avea cea mai mare economie, cu un PIB estimat pe cap de locuitor egal cu SUA până la sfârșitul anilor 2050.  \n În septembrie 2015, Războiul Civil sirian a condus la criza europeană a refugiaților. În Statele Unite, migrația internă a ajuns la cel mai scăzut nivel de la 1948.  \n Polarizarea politică a crescut, pe măsură ce conservatorii și liberalii sociali s-au ciocnit pentru rolul guvernului și al altor probleme sociale, economice și de protectia mediului în Occident. În Statele Unite, sondajele au arătat un electorat divizat în ceea ce privește reforma sistemului de sănătate, imigrația, drepturile armelor, impozitarea, crearea de locuri de muncă și reducerea datoriilor. În Europa, s-au dezvoltat mișcări care protestează impotriva refugiaților din țările islamice, cum ar fi Liga Romană de Apărare și Pegida. De asemenea, au existat tendințe crescânde de egalitarism, inclusiv între sexe , iar unii cercetători afirmă că un al patrulea val de feminism a început în jurul anului 2012, urmata de fenomenul #METOO în 2017 când multe actrițe de la Hollywood au raportat ca au fost harțuite sexual în trecut.\n Populismul în politică a cunoscut o utilizare pe scară largă pe parcursul întregului deceniu, cu mulți politicieni și diverse mișcări politice care exprimă sentimente populiste și folosesc retorica populistă. Exemple notabile ale mișcărilor populiste a fost mișcarea Tea Party, Occupy Wall Street, Brexit, Black Lives Matter, precum și mișcările de extrema dreaptă. Exemple de politicieni populiști sunt la fel de numeroase ca Donald Trump, Barack Obama, Hugo Chávez, Beppe Grillo, Nigel Farage, Marine Le Pen și alții descriși ca populiști.\n\nRevoluții\n\nRăzboaie\n\nTerorism\n\nArme de distrugere în masă\n\nPersonalitățile deceniului\nGaleria cuprinde cei mai puternici lideri și cele mai mediatizate personalități cu poziții de conducere în deceniul 2010-2019.\n\nEconomia\n\nDezastre \n11 martie 2011: Cutremurul din Tōhoku, un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul în regiunea Tōhoku, Japonia, din oceanul Pacific.\n\nSănătate\n\nCultură\n\nSocietate\n\nȘtiință și tehnologie\n\nReferințe\n\nLegături externe" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Salonta." }, { "from": "assistant", "value": "Salonta (în , în ) este un municipiu în județul Bihor, Crișana, România. Se află în sud-vestul județului Bihor, lângă frontiera cu Ungaria.\n\nGeografie \nMunicipiul Salonta este situat în partea de vest a României, în sud-vestul județului Bihor, la 39 km de Municipiul Oradea (reședința de județ), pe drumul E 671 și la 14 km de punctul de trecere a frontierei spre Ungaria Salonta - Micherechi (Méhkerék - pe ungurește).\n\nCu o suprafață de 170,04 km², Salonta este al doilea oraș ca suprafață din județul Bihor, după Oradea.\n\nMunicipiul se întinde în Câmpia Salontei, străbătut de pârâul Culișer. Deține resurse de apă termală neexploatate.\n\nIstorie \nMunicipiul Salonta, al doilea ca număr de locuitori din județul Bihor după municipiul Oradea, este așezat în extremitatea vestică a țării, lângă granița cu Ungaria. Condițiile naturale specifice zonei de câmpie au favorizat existența așezărilor omenești din cele mai vechi timpuri. Prima atestare documentară a localității Salonta datează din anul 1332 când, într-un act papal, așezarea este numită \"socerdas de Ville Zalantha\". Ulterior, numele localității a suferit mai multe modificări pentru ca, în anul 1587, să se ajungă la forma \"Szalonta\".\n\nEtimologic, denumirea este probabil înrudită cu cea a altor localități românești (cu denumiri de origine slavă) precum Slatina, Zlatna sau Slănic, a căror semnificație în limba română este \"Sărata.\" Poate fi de asemenea derivată din maghiarul \"szalonna\" (\"slănină\"), un termen cu aceeași semnificație etimologică, iar în context regional - denumirea a două sate învecinate este probabil legată de tipul de animale crescute în regiune: Mădăras, de la maghiarul \"madár\" (\"pasăre\"), iar Tulca de la maghiarul \"tulok\" (\"boi\") - poate face referire la numeroșii crescători de porci din perimetrul său.\n\nPână în secolul XVI, Salonta aparținea familiei nobiliare Toldi și nu are mare importanță în zonă, mai ales datorită situării în vecinătatea Cetății Culișer, puternic centru politico-economic și care în secolul XII a fost ridicată la rangul de oraș. În această perioadă satul Salonta cuprindea aproximativ 50 de case așezate între mlaștini și stuf având circa 250-300 de locuitori.\n\nTurcii distrug în 1598 atât Cetatea Culișer cât și vatra veche a Salontei. Cetatea nu va fi repopulată dar, după o scurtă perioadă, Salonta se reface. Acest fapt se datorează întoarcerii unei părți din populația refugiată. În plus, din ordinul principelui Ardealului, Bocskai István, trei sute de oșteni liberi ce aveau ca sarcină apărarea ținuturilor de margine împotriva turcilor se așază aici. În aceeași perioadă se ridică turnul de pază din centrul așezării, cunoscut azi ca \"Turnul Ciunt\". El servea ca post de observare. Oștenii Salontei au primit importante suprafețe de pământ și se bucurau de privilegii care mai târziu au fost sporite prin acordarea titlurilor nobiliare.\n\nPrivilegiile și libertățile acordate locuitorilor au determinat creșterea numerică a populației orașului și transformarea lui într-un puternic centru economic, mai ales în urma dreptului de a organiza târguri.\n\nDeoarece orașul se afla la extremitatea principatului Transilvaniei și în vecinătatea teritoriilor stăpânite de turci, în Târgul Salontei se întâlneau negustorii veniți din Transilvania cu cei din zona de ocupație otomană. Schimbul intens de mărfuri determina dezvoltarea rapidă a așezării și apariția micii industrii: argăsitul pieilor, opincăritul, cizmăritul, blănăritul, țesătoria, fierăritul. Bunurile produse satisfac necesitățile locale și se desfac și în târgurile estice și sudice din Tinca, Beiuș, Ineu, Chișineu Criș și în târgurile din zona de ocupație otomană, la Gyula si Orosháza.\n\t\nÎmpăratul Leopold întărește privilegiile locuitorilor Salontei dar în 1700 Curtea Imperială renunță la serviciile militare ale oștenilor liberi si anulează privilegiile acestora. Acest fapt duce la disensiuni între locuitorii Salontei și familia nobiliară Eszterházy, proces ce se va încheia în anul revoluționar 1848.\n\nÎn timpul Revoluției de la 1848, poetul Arany János (1817 - 1882) se distinge prin activitatea sa. Versurile sale oglindesc participarea poetului la evenimente.\n\nDupă o scurtă perioadă de libertate, teritoriul Salontei este reintegrat în Imperiul Habsburgic sub un regim absolutist. La începutul secolului XIX, meșteșugarii se organizează în bresle. Prima breaslă, cea a cizmarilor, se înființează în anul 1820, iar cea a tăbăcarilor în 1836. În 1872, meseriașii, cu excepția cizmarilor constituie Uniunea Mixtă a Meseriașilor. La sfârșitul secolului XIX, în evidența meseriașilor figurează aproape 500 de meșteri cu brevete de funcționare.\n\nLa cumpăna dintre secolele XIX și XX ținutul se dezvoltă intens. În această perioadă încep lucrările de desecare a mlaștinilor, construirea liniei ferate și apar primele instituții cu caracter capitalist în industrie și comerț. De asemenea, se înregistrează un puternic aflux al populației rurale spre oraș. Mișcarea popoarelor europene pentru autodeterminare ce urmează Primului Război Mondial duce la destrămarea Imperiului Habsburgic și constituirea statelor naționale. În noile condiții, Salonta marchează unul din punctele de graniță dintre România si Ungaria.\n\nDezvoltarea industriei orașului se accentuează după 1948 prin înființarea unor noi unități economice. Salonta devine astfel un oraș cu o economie industrial-agrară în continuă dezvoltare. Industria alimentară, industria textilelor, a confecțiilor, a pielăriei, a blănăriei și a încălțămintei precum și prelucrarea lemnului sunt ramuri industriale cu vechi tradiții în zonă. În prezent, 65% din producția totală a orașului o constituie industria alimentară. Alături de acestea a apărut și s-a dezvoltat industria constructoare de mașini.\n\nÎn anul 2020, un grup de tineri salontani, au pus bazele celui mai avangardist proiect, la nivel de economie socială-organizațională și digitală. Salonta@2050\n\nDemografie \n\nConform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Salonta se ridică la 15.792 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 17.735 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (53,11%), cu minorități de români (36,06%) și romi (1,92%), iar pentru 8,37% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, cei mai mulți locuitori sunt reformați (44,91%), cu minorități de ortodocși (33,16%), romano-catolici (6,34%), baptiști (3,2%) și penticostali (1,17%), iar pentru 9,07% nu se cunoaște apartenența confesională.\n\nEconomie \nÎn timpurile comuniste, Salonta era renumită datorită numeroaselor fabrici, cum ar fi: Fabrica de mezeluri Salonta, Metalul Salonta, Mobila Salonta, Abatorul, etc. Actualmente, multe dintre ele sunt în pragul falimentului - sau chiar au falimentat. Cea mai renumită fabrică, cunoscută la nivel național, era „Principal SA” în cadrul căreia se fabricau Salamul de Sibiu și încă 11 sortimente de salamuri uscate. La finalul anilor 2000 aceasta a intrat in faliment.\n\nÎn a doua jumătate a anilor 2000 începe dezvoltarea unor ramuri industriale noi pentru orașul Salonta: construcții de mașini (prin compania americana Arvin-Meritor, devenită ulterior Inteva), injecție de mase plastice (Jasz Plast devenită ulterior DeLonghi, Plastec Reinert). Alte companii importante: Ada (fabrica de mobila), VPK si Corex (carton) etc.\n\nIndustria alimentară este cea mai dezvoltată în Salonta. Dintre obiectivele din aceasta industrie se menționează brutăria Vespan, care produce \"pâinea de CAP\", un produs de panificație atestat tradițional.\n\nÎn centrul Salontei își au sediul numeroase supermarketuri și bănci.\n\nEducație, cultură și sport \nÎn cadrul orașului funcționează câteva grădinițe, școli primare și trei Licee: Liceul Teoretic \"Arany János\", Colegiul Național \"Teodor Neș\" și Grupul Școlar Agricol. În cadrul colegiului se predă în limba română și maghiară. Acesta are o revistă proprie care apare o dată pe semestru.\n\nSalonta are de asemenea Clubul Copiilor în cadrul căruia funcționează mai multe cercuri: aeromodelism, țesătorie, desen și altele. Acesta dă rezultate anual la diferite concursuri naționale și internaționale.\n\nDe asemenea mai există și o Casă de Cultură unde au loc diferite spectacole și piese de teatru.\n\nLa capitolul \"Recorduri mondiale\" orașul se poate mândri cu cel mai mare recipient (având volumul de 5400 litri până la revărsare) în care s-a preparat cel mai mare volum de gulaș (bograci) din lume. Acum, recipientul este expus la un motel la 3 kilometri de oraș, în comuna Mădăras, înspre Oradea.\n\nC.S.S. SALONTA prin secția de baschet condusa de Profesor-Antrenor Simina Vlad este singura disciplina sportiva de echipa si olimpica care produce rezultate in ultimii ani printre care se numără: 2 medalii de argint la Olimpiadele naționale (2018-2019), prezenta la turneul final F.R.B.(FEDERATIA ROMANA DE BASCHET) U14(2019), jucătoare la lotul național al României, LOCUL 1 la turneul U14 F.I.B.A 3X3 desfășurat la Oradea 2017.\n\nClubul Sportiv Tengo Salonta, condus de Vasile SOREAN, a câștigat în anul 2017 Cupa Mondială a Cluburilor la Futnet.\n\nObiective turistice \n\nSimbolul municipiului Salonta este Turnul Ciunt, care este parte a cetății de odinioară. Construcția a fost restaurată și găzduiește primul muzeu literar din România, Muzeul Memorial Arany Janos. De asemenea, în cartierul Avram Iancu, la 28 octombrie 2007 s-a inaugurat Muzeul Țăranului Român, o casă țărănească din zona Buduresei care sugerează rădăcinile locuitorilor acelui cartier. Lângă turn se află Palatul \"Arany\" care adăpostește Biblioteca orășenească \"Teodor Neș\" și o galerie de artă.\n\nCălătorul aflat în Salonta se poate opri în casele ce au aparținut poeților Arany János, Sinka István și Zilahy Lajos, poate depune o floare la statuile acestora sau a revoluționarului pașoptist Kossuth Lajos.\n\nÎn parcul din centrul orașului pot fi admirate numeroase statui. De asemenea clădirea Primăriei, bisericile urbei, Consulatul slovac și hotelul de lângă consulat sunt de asemenea clădiri deosebite.\n\nCartiere \nCartierele Salontei sunt următoarele: Centru, Cartierul Avram Iancu, Cartierul Gară, Gacso, Fuveskert, Moară.\n\nCentrul Salontei \nÎn centrul Salontei își au sediul numeroase bănci, sediul Primăriei, Poliției, Pompierilor și a altor instituții publice sau private, trei școli, 4 grădinițe, sediile partidelor. Tot aici sunt prezente câteva supermarketuri, multe magazine cu diverse produse, câteva restaurante și baruri. Aici se află și Turnul Ciunt.\n\nTot aici se află și cel mai mare parc al orașului, împânzit cu multe statui, bănci și arteziene ornamentale. Aici se mai află și Casa de Cultură în cadrul căreia au loc diferite spectacole și teatre. Toate bisericile orașului se află în centru.\n\nSunt prezente numeroase blocuri și case mai vechi.\n\nCartierul Gară \nCartierul Gară din Salonta conține gara orașului, alături de numeroase blocuri și baruri. Aici se află și un parc în care de obicei se amenajează anual sau mai des un circ sau alte lucruri destinate divertismentului.\n\nCartierul Avram Iancu \nCartierul Avram Iancu din Salonta s-a format prin anii 1930-1940. Mulți săteni din Budureasa și împrejurimi au primit holde (terenuri) în această zonă și astfel s-au stabilit aici.\n\nPolitică și administrație \nMunicipiul Salonta este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:\n\nConsiliul Local al municipiului Salonta, ales în 2004, era compus din 17 consilieri:\n\nOrașe înfrățite \n Csepel, Hajdúböszörmény, Nagykőrös, Sarkad și Túrkeve din Ungaria\n Rimavská Sobota, din Slovacia\n\nPersonalități \n La Salonta s-a născut, în anul 1817, poetul maghiar János Arany. Lângă Salonta, în comuna Mădăras s-a născut scriitorul Teodor Neș.\n Eugen Rozvan (1878-1938), avocat și istoric marxist\n Lajos Zilahy (1891-1976), scriitor maghiar\n Tot la Salonta s-a născut și a copilărit regizorul contemporan Marian Crișan, cel care a câștigat premiul Palm d'Or pentru scurtmetraj la cea de-a LXI-a ediție a Festivalului de film de la Cannes, pentru producția \"Megatron\". Acțiunea primului său lungmetraj, Morgen, se petrece la Salonta.\nAlexandru Moghioroș (1911-1969), demnitar comunist\n György Kulin (1905-1989), astronom\n László Székely (1877-1934), arhitect\nAlexandru Czégé (1932-1998), demnitar comunist\nVasile Sorean (1967 - ), antrenor și cetățean de onoare al municipiului Salonta din anul 2017\nGeorgel BOBIȘ, campion european și vicecampion mondial la futnet (tenis cu piciorul)\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Siteul oficial al primăriei Salonta\n Recensământ 2002: Salonta\n 400 de ani de la eliberarea iobagilor salontani, 16 ianuarie 2006, Mircea Stroe, Amos News\n\nSalonta\n \nSalonta\nSalonta\nSalonta\nSalonta" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Sighișoara?" }, { "from": "assistant", "value": "Sighișoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ, în , în , în ) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Sighișoara (reședința), Șoromiclea, Venchi și Viilor, și din satul Hetiur. Municipiul are o populație de locuitori (2011).\n\nCentrul istoric a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Mureș, având codul de clasificare MS-II-s-A-15806. De asemenea, centrul istoric este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.\n\nIstoric \n\nUndeva lângă Sighișoara se găsea postul de pază militară romană Sandava. Localitatea a fost întemeiată de coloniștii germani (de fapt, franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca \"sașii din Transilvania\", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite.\n\nCronicarul sighișorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu \"Schäßburg\"). Localitatea este menționată în anul 1367 ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighișoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.\n\nÎn decursul anilor, cetatea Sighișoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcția zidului cetății, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălțimea inițială a fost de 4 m, dar în secolul al XV-lea a fost înălțat cu încă 3–4 m. A avut 14 turnuri (care aparțineau fiecare câte unei bresle) și 4 bastioane. În prezent mai există 9 turnuri și trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Turnul Orelor).\n\nÎntre anii 1431 și 1435, Vlad Dracul a stat la Sighișoara, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Românești. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighișoara Vlad Țepeș.\n\nÎn anul 1514, când războiul țărănesc al lui Gheorghe Doja se răspândește în aproape întreaga Transilvanie, țăranii din jurul Sighișoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat).\n\nÎn anul 1600 cetatea este atacată de trupele conduse de Mihai Viteazul și mai târziu este atacată și prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viață din cauza plății unei răscumpărări de 50.000 de florini, „bani împrumutați”, cum menționează cronicarul Krauss. Mai târziu, în anul 1603 cetatea este atacată de Moise Székely cu trupele turcești, în anul 1605 este atacată de trupele condusă de Ștefan Bocskai și în anul 1662 este atacată de trupele conduse de Ioan Kemény. În Sighișoara este ales principe al Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I în anul 1630 (1 decembrie), Francisc Rhédei în anul 1657 (2 noiembrie) și Acațiu Barcsay în anul 1658 (7 octombrie).\n\nÎn anul 1646, 2.000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.. În anul 1676 orașul este aproape distrus de un puternic incendiu (624 de case, 7 turnuri de apărare, Biserica Mânăstirii,). În anul 1788 este din nou conflagrație.\n\nÎntre 1703-1711, are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania. Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de partea lobonților (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuții își dau seama că nu pot ocupa cetatea, și se retrag.\n\nÎn anul 1849 orașul este ocupat de trupele conduse de Generarul Forró și mai târziu din nou este ocupat de trupele conduse de Józef Bem.\n\nPrin bătălia între trupele țariste intervenționiste și armata revoluționară ungară de pe câmpia dintre Sighișoara și Albești din 31 iulie 1849, Sighișoara a intrat în istoria luptelor revoluționare din secolul al XIX-lea. În această bătălie a murit, printre alții, poetul maghiar Sándor Petőfi.\n\nÎn perioada interbelică, Sighișoara a fost reședința județului Târnava Mare.\n\nBresle \n\nBreslele meșteșugarilor din Sighișoara, 19 la număr, și-au primit primele statute în 1376, statute care aveau la bază legi și obiceiuri mai vechi. Se iau măsuri pentru interzicerea măririi numărului angajaților, se planifică procurarea materiei prime etc. Concurența între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite orașe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătușii din Brașov aduceau la târgul din Sighișoara „lacăte și broaște proaste”, lăcătușii sighișoreni aveau dreptul să le confiște.\n\nMeșteșugarii devin tot mai înstăriți și ajung să aibă reprezentanți în sfatul cetății, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meșteșugar care a ajuns să intre în sfatul cetății, cu funcție de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393.\n\nBreslele au fost desființate în 1884 deoarece își pierduseră semnificația.\n\nCultură \n\nȘcoala din deal este menționată pentru prima dată în 1522 și este una din cele mai vechi școli din Transilvania.\n\nAșa-numitele Richttage ale vecinătăților sunt pentru prima dată atestate documentar în anul 1526.\n\nPrimul ziar sighișorean, Sächsisches Volksblatt, apare în 1869, între 1872-1900 apare Schäßburger Anzeiger, din 1901 publicat sub numele Schäßburger Zeitung, iar din 1879 până în 1944 apare Großkokler Bote. Toate acestea erau în limba germană.\n\nSighișoara a avut până la cel de-al doilea război mondial o orchestră simfonică. Între oaspeții acesteia s-a numărat compozitorul Johannes Brahms, care a vizitat Sighișoara cu ocazia unui turneu concertant.\n\nUnul din cele mai vechi monumente din oraș este Biserica Mănăstirii Dominicane, construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în stilul gotic transilvănean.\n\nDemografie \n\nConform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Sighișoara se ridică la 23.927 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 28.102 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (65,69%), cu minorități de maghiari (12,57%) și romi (2,93%), iar pentru 17,64% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (62,67%), cu minorități de reformați (6,26%), romano-catolici (4,09%) și unitarieni (2,51%), iar pentru 18,72% nu se cunoaște apartenența confesională.\n\nDemografie \n\nÎn 1910, din totalul populației de 11.587 de locuitori, 5.486 erau germani, 3.031 români, 2.687 maghiari și 383 erau de alte naționalități.\n\nÎn anul 1930 număra 13.033 locuitori, dintre care 5.236 germani, 4.366 români, 2.896 maghiari, 356 țigani, 146 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 5.034 luterani, 4.425 ortodocși, 1.195 reformați, 1.320 romano-catolici, 581 unitarieni, 257 greco-catolici, 161 mozaici ș.a.\n\nÎn 1948, din totalul populației de 15.992 de locuitori, 9.363 erau români, 6.320 germani, 2.136 maghiari, și 560 de alte naționalități.\n\nÎn 1992, din totalul populației de 34.537 de locuitori, 25.387 erau români, 1.327 germani, 6.948 maghiari, și 853 de alte naționalități.\n\nPolitică și administrație \n\nMunicipiul Sighișoara este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:\n\nPrimarii anteriori de după 1989 \nDorin Dăneșan a fost ales primar al municipiului Sighișoara în anul 2000, din partea ApR, o formațiune desprinsă din PDSR. După alegerile parlamentare din 2000, câștigate de PSDR, s-a înscris în această formațiune. Dorin Dăneșan este fiul lui Ioan Dăneșan, primar al Sighișoarei în anii 1970, de numele căruia se leagă demolarea unor clădiri monument istoric din patrimoniul arhitectonic al orașului. Dorin Dăneșan a fost condamnat în anul 2011 la un an și jumătate de închisoare pentru abuz, fals și uz de fals. Pedeapsa a fost majorată de Curtea de Apel Târgu Mureș la doi ani de închisoare.\n\nÎn urma alegerilor locale din 2012, din totalul de 19 de consilieri, 6 au fost aleși din partea PSD, 5 din partea PNL, 3 din partea Uniunea Independentă pentru Sighișoara (UIpS), 2 din partea UDMR, unul din partea UNPR și unul este independent. Primarul Sighișoarei, reales în 2012 pentru a cincea oară, este Dorin Dăneșan. În data de 25 noiembrie 2014 Dorin Dăneșan a fost demis.\n\nÎn ședința extraordinară din 26 mai 2015, consilierul PNL Ionel Gavrilă, a obținut cele 10 voturi din 19 de care avea nevoie, pentru a ajunge viceprimar. După vot, Ionel Gavrilă a devenit noul viceprimar al Sighișoarei, el preluând automat și interimatul funcției de primar.\n\nPrimarul actual al Sighișoarei, Sîrbu Ioan-Iulian , a fost ales în data de 27 septembrie 2020.\n\nPersonalități \n\n Johann Michael Ackner ( 25 ianuarie 1782-12 august 1862), arheolog și geolog sas; membru al Academiei Leopoldiene\n Michael Albert (1836-1893), scriitor;\n Vilmos Apor (1892-1945), episcop de Győr între 1941-1945, sfânt al Bisericii Catolice;\n Ursula Bedners (1920-2005), poetă;\n Dușleag Florea Cornelia (n.1920-2000) învățătoare;\n Baier Hermann Andrei (n.7 mai 1930 - d. ) Profesor, Director al Liceului ”Joseph Haltrich” (1990-2004).\n Mihăilescu M. Cezarina Maria-născută Florea (n.1944-d. ) profesor la Grup Școlar de Industrie Ușoară, deținând funcții de Director al liceului (1982-2002). \n Maxim Berghianu (1925 - 2005), demnitar comunist;\n Zaharia Boiu (1834 - 1903), poet, publicist, membru corespondent al Academiei Române;\n Gheorghe Cernea (1898-1965), etnofolclorist, muzeograf, publicist, învățător, rapsod popular și orator;\n István Csáky (1894-1941), politician maghiar;\n Karl Fabritius (1826-1881), istoric, membru al Academiei Imperiale de Științe de la Viena, om politic;\n Mădălina Florea (n. 1993), atletă;\n Franz Friedrich Fronius (1829-1886), profesor, biolog și etnolog;\n Ferenc Gegesy (n. 1950), matematician, economist și politician maghiar; între anii 1990 și 2010 a fost primar al Sectorului IX al Budapestei;\n Friedrich Grünanger (1859-1929), arhitect;\n Josef Gull (1820-1899), jurist și om politic, primar al Sighișoarei între 1866-1881 ;\n Josef Haltrich (1822-1886), filolog, folclorist, culegător de legende populare săsești;\n Georg Haner (1672- 1740), teolog și istoric al bisericii, sas;\n Eckhard Hügel (1908-1977), om de știință, poet;\n Márton Imecs (1909-1984), arhitect maghiar;\n Adrian Ivanițchi (n. 1947), cântăreț de muzică folk, cantautor;\n Hans Leicht (1886-1937), poet, jurist, traducător;\n Georg Kraus (1607-1679), cronicar sas;\n Johannes Kelpius (1673-1708), teolog, muzician sas;\n László Kiss (1919-1968), actor, poet și prozator, dramaturg maghiar;\n Johann Konnerth, trompetist sas;\n Géza Kozma (1902-1986), compozitor maghiar;\n Michael von Melas (1729-1806), general în armata austriacă, învingător al lui Napoleon la Marengo, Italia;\n Miron Mitrea (n. 1956), politician;\n Aurel Mosora (1894-1962), ofițer comandant al Gărzii Naționale Sighișoara în 1918, om de afaceri, om politic liberal, primul primar român al Sighișoarei (1934-1938);\n Gabriel Mureșan (n. 1982), fotbalist;\n Jenő Nagy (1917-1981), compozitor, dirijor de cor și profesor de muzică;\n Hermann Oberth (1894-1989), inventator, unul dintre părinții fondatori ai rachetei și astronauticii;\n Anca Petrescu (1949-2013), arhitect;\n Nicolae Regman (1881 – 1951) - preot, pedagog, teolog și profesor universitar, scriitor și publicist, prefect de Oradea;\n Hans Otto Roth (1890-1953), jurist, om politic sas;\n Márton Schech (1724-1807), istoric;\n Dieter Schlesak (n. 1934), scriitor, poet;\n Carl Ludwig Sigmund (1810-1883), profesor de sifilologie la Universitatea din Viena;\n Emilian Stoica (1926-1955) preot, protopop al Sighișoarei (1918-1947), ctitorul Catedralei ortodoxe cu hramul „Sfânta Treime”, ridicată între anii 1934-1937;\n Marioara Tănase (1940-1970), interpretă de muzică populară și romanțe;\n Horea Teculescu (1897-1942), om de cultură, pedagog, scriitor;\n Andreas Teutsch (1669-1730), comite al sașilor, conte saxon, reformator, medic și psalmist;\n Georg Daniel Teutsch (1817-1893), episcop evanghelic sas;\n Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 - d. decembrie 1476), domnitor al Țării Românești;\n Eugenia Vodă (n. 1959), critic de film;\n Radu Voina (n. 1950), jucător și antrenor de handbal;\n Rudolf Weber (1890-1918), aviator de elită;\n Carl Wolff (1849-1929), economist, publicist și politician sas; \n Joseph Andreas Zimmermann (1810-1897), jurist și politician sas, deputat în Dieta de la Cluj (1846-1847) și în Parlamentul Ungariei (1848);\n Hans Zultner (n. 1930), antrenor de handbal;\n Richard Winter (1934-1994), demnitar comunist.\n Mercurie Petcu - n. 1933 în Basarabia-m.14 septembrie 1998 la Sighișoara.A fost Profesor de Istorie la Liceul ”M. Eliade”- Sighișoara, Publică: Astra sighișoreană 1861-1950 și Horia Teculescu 1897-1942 împreună cu prof. Gheorghe Gavrilă, 1999 Sighișoara.\n Radu Popa-(n.1933-d.1993) - Istoric și arheolog.\n Laszlo Veress - Farmacist s-a născut în 1943 la Sântana Nirajului, Județul Mureș. Obține diploma de farmacist la Institutul de Medicină și Farmacie Târgu -Mureș 1966. Din 1979 își desfășoară activitatea de farmacist în orașul Sighișoara. În anul 1991 deschide prima farmacie privată. Cărți publicate: Materia Medica ( în limba română și maghiară)- Sighișoara, 2020, La granița medicinei populare și medicinei oficiale - Târgu Mureș, 2021( limba maghiară).\n\nCetățeni de onoare \nLista cetățenilor de onoare:\n Baier Hermann Andrei, profesor, director al Liceului ”Joseph Haltrich, în anul 1997 - i se acordă titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Sighișoara.\n Kurt Bruckner, membru al Asociației „Regiunea Thun ajută România”\n Aurel Bulgariu, handbalist (postmortem)\n Josef Bürge\n Traian Comșa\n Adrian Dobre, preot\n Alexandru Gavrilovici, inițiator al Festivalului de Muzică Academică\n Mircea Grabovski, handbalist\n Thomas Harald\n Heidi Indermühle, inițiatoare a Festivalului de Muzică Academică\n Kurt Leonhardt, arhitect\n Irene și Ulrich Liggenstorfer, membri ai Asociației „Regiunea Thun ajută România”\n Walter Ligner, inginer\n Otto Lurtz, salvatorul multor oameni cu ocazia inundațiilor din 1970\n Christoph Machat, istoric de artă\n Farkas Miklós, profesor, director Fundația Cultural-Științifică Gaudeamus\n Aurel Mosora, primul primar de naționalitate română (postmortem)\n Roger Noel\n Herman Oberth (postmortem)\n Bob Park, președintele Fundației AID\n Manuela Piggagnelli, membră a Asociației „Regiunea Thun ajută România”\n Radu Popa (postmortem)\n Antje Rothwell\n Dorothy Tarrant Joy, fondatoarea Fundației Veritas\n Horea Teculescu (postmortem)\n Radu Voina, handbalist\n Ana- Rodica Proteasa, profesor, dirijor al Corului Vox-Animi al Catedralei din Sighișoara\n Laszlo Veress - Farmacist- i se acordă Titlul de Cetățean de onoare - luna februarie 2023.\n\nInformații turistice \n\n Centrul orașului medieval Sighișoara este listat din anul 1999 în patrimoniul cultural mondial UNESCO, fiind protejat ca atare.\n În ultimul sfârșit de săptămână al lunii iulie are loc festivalul medieval.\n În luna februarie are loc un festival de muzică blues.\n În luna iunie are loc un festival de film.\n În luna iulie are loc Festivalul Sighișoara Medievală\n În luna august are loc Festivalul Academia Sighișoara \n În luna august are loc Festivalul ProEtnica\n La sfârșitul lunii august are loc un festival de muzică electronică in incinta fostei fabrici de sticlărie. Dava festival.\n În luna septembrie are loc un festival de fanfară.\nIn luna decembrie are loc Targul de Craciun.\n\nPresa \nÎn orașul Sighișoara postul Radio GaGa are un studio care emite în împrejurime pe frecvența 104.3 FM. Postul de radio comercial emite 12-12 ore în limbile română și maghiară. Lansat în 1999 în municipiul Târgu Mureș, conducerea a avut ca scop îmbunătățirea relațiilor dintre cele două etnii afectate de întâmplările conflictului interetnic de la Târgu Mureș din 1990. Studioul local a fost lansat în 2009.\n\nImagini\n\nNote\n\nBibliografie \n Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982\n Georg Krauss, Aus den Zeichen tiefster Not. Zwei chronische Berichte aus der Fürstenzeit Siebenbürgens, ed. Franz Mild, Sighișoara, 1926\n Ioan Mărculeț, Alina Bejinariu, Mihai Popa, Modificări în structura națională a populației orașului Sighișoara între 1900-1992, Însemnări geografice, București, 2002\t\n Ioan Mărculeț, Dragoș Baroiu, Modificări în structura națională populației orașului Sighișoara în perioada 1900-2002, Analele Universității Spiru Haret – Seria Geografie, nr. 6, 2003, București, 2005\n\nLectură suplimentară \n Centrul istoric Sighișoara, Ioana Pârvulescu, Editura Artec Impresiones, 2009\n Sighișoara: istoria sighișoarei de la întemeierea orașului până în 1945, Gheorghe Baltag, Editura Nereamia Napocae, Cristian Matos, 2004\n\nLegături externe \n\nDespre Breslele Sighișoarei\nObiective turistice în Sighișoara\n Detalii si programul Festivalului Sighisoara Medievala editia 2012 \n Festivalul medieval Sighisoara 2011- galerie foto \n Primăria Sighișoara\n Top Obiective Turistice in Sighisoara\n Orasul Sighisoara\n Portalul municipiului Sighisoara Webcam live, stiri si galerie foto\n Sighișoara, cetatea vampirilor, 1 august 2004, Evenimentul zilei\n Sighișoara - prin umbra istoriei, 5 martie 2008, Andrada Fiscutean, Descoperă\n Legenda urbană a Sighișoarei, 4 iulie 2011, Tudor Cires, Jurnalul Național\n Sighisoara, un oras atestat documentar la 14 decembrie 1280, 14 decembrie 2012, Victor Pitigoi, Ziare.com\n Istoria unui oraș medieval: Sighișoara, 29 iulie 2004, Antonela-Sofia Barbu, Amos News\n Romania e frumoasa (2): Sighisoara, Perla Transilvaniei, 22 iulie 2010, Razvan Pascu, RazvanPascu.ro\n Sighișoara - „perla Transilvaniei“ de odinioară , 24 februarie 2008, Narcisa Elena Balaban, Ziarul Lumina\n Sighisoara - un pol cultural de anvergura , 8 august 2006, Virgil Lazar, România liberă\n\nVezi și \n Castrul roman Castrum Stenarum\n Cetatea Sighișoara\n Turnul cu Ceas din Sighișoara\n Biserica Leproșilor din Sighișoara\n Biserica din Deal din Sighișoara\n Biserica Mănăstirii din Sighișoara\n Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Sighișoara\n Biserica Sfânta Treime din Sighișoara\n Hotel Central Park din Sighișoara\n Biserica fortificată din Hetiur \n Biserica „Buna Vestire” din Hetiur\n Lista monumentelor istorice din județul Mureș\n Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua europeană Natura 2000 în România).\n\nSighișoara\n \nSighișoara\nSighișoara\nSighișoara" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Transilvania?" }, { "from": "assistant", "value": "Transilvania sau Ardeal (în latină Partes Transsilvaniæ sau Transsilvania, în , în , în dialectul săsesc Siweberjen, în turcă Erdel) este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile istorice ale României. De-a lungul timpului a făcut parte din Dacia, din Imperiul Roman, din Regatul Ungariei, respectiv din Imperiul Austriac. Pentru circa 170 de ani, între 1526 și 1699, a fost stat autonom, sub suzeranitatea Imperiului Otoman, cu numele de Principatul Transilvaniei. În această calitate a jucat un rol însemnat în Războiul de 30 de ani, de partea coaliției protestante. Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman, Transilvania a intrat sub administrație habsburgică, dar și-a păstrat formal statalitatea până în 1867, fiind condusă de guvernatori numiți de la Viena.\n\nCa urmare a romanului Dracula, publicat de Bram Stoker în 1897, Transilvania a fost asociată în spațiul străin cu vampirii și cu acest gen horror.\n\nTerminologie și localizare geografică \nNoțiunea Transilvania are sub aspect politico-geografic două accepțiuni distincte: prima se referă, într-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică delimitată de Carpații Orientali, Carpații Meridionali și, la vest, de Munții Apuseni (numită Transilvania propriu-zisă). Această regiune a fost denumită în Evul Mediu Voievodatul Transilvaniei (în latina medievală „țara de dincolo de pădure”), suprafața ei totală măsurând aproximativ 57.000 km².\n\nAl doilea sens al denumirii se referă, prin extensie, de asemeni la Maramureș, Crișana, Sătmar, ținuturi cunoscute și sub denumirea Partium, adică „părțile regatului Ungariei” alăturate după 1526 nucleului istoric din podișul transilvan, constituind împreună Principatul Transilvaniei. Este vorba despre comitatele Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Bihor și Arad. Suprafața regiunii Partium a fost chiar mai mare. De exemplu, potrivit Tratatului de la Speyer (1570), din Partium făceau parte comitatele Maramureș, Bihor, Zarand, Solnocul Interior, Crasna, provincia (țara) Chioarului, precum și comitatele Arad și Severin.\n\nUneori Transilvaniei i se dă un sens foarte larg, aceasta desemnând teritoriul de la vest de Carpații Orientali și nord de Carpații Meridionali, astfel incluzând jumătatea vestică a Maramureșului, Crișana și Banatul. Caracterul fluctuant al conținutului termenului se explică prin evoluția complexă, istorico-politică, a regiunii din epoca post-romană până în timpurile moderne.\n\nSuprafața totală a Transilvaniei, împreună cu Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș, însumează 100.293 km², care reprezintă 42,1% din totalul suprafeței României. Populația ce trăiește în acest spațiu număra 6.789.250 de locuitori în 2011, cifră care reprezintă aproximativ o treime din cea a populației României.\n\nDin punct de vedere geografic, Transilvania este un platou înalt, separat în sud de Țara Românească prin lanțul Carpaților Meridionali și în est de Moldova prin Carpații Orientali. Zona vestică a Transilvaniei (Crișana) are graniță cu Ungaria. La nord, se învecinează cu Ucraina (regiunile Transcarpatia - care istoric a cuprins partea de nord a Maramureșului - și Ivano-Frankivsk). Platoul cu înălțimi între 305 și 488 de metri este irigat de râurile Mureș, Someș, afluenți ai Tisei, și de râul Olt, afluent al Dunării.\n\nZone etnografice și împărțirea administrativă \nPe teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află nouă județe: Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu. Părți din teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află în județele Bacău (comuna Ghimeș-Făget și satele Poiana Sărată, Coșnea, Cădărești și Pajiștea), Caraș-Severin (comuna Băuțar), Maramureș (orașul Târgu Lăpuș cu împrejurime), Neamț (comunele Dămuc, Bicaz-Chei și Bicazu-Ardelean), Sălaj (partea la est și nord de munții Meseș), Suceava (la vest de râurile Dorna și Bistrița Aurie, Coșna și Dornișoara) și Vâlcea (o parte mică la nord de râul Lotru).\n\nZonele etnografice ale Transilvaniei propriu-zise sunt:\n\n Țara Bârsei\n Țara Buzaielor\n Țara Chioarului\n Țara Călatei\n Țara Făgărașului sau Țara Oltului\n Țara Hațegului\n Țara Hălmagiului\n Țara Mocanilor\n Țara Moților\n\n Țara Năsăudului\n Țara Oașului\n Ținutul Pădurenilor\n Ținutul Secuiesc\n Pământul crăiesc\n Mărginimea Sibiului\n Țara Zarandului\n Țara Silvaniei\n\nEtimologie \n\nToponimul Transilvania, derivat din latina medievală de cancelarie, este atestat din anul 1075 („terra ultra silvam”), drept nume compus din ultra („peste”, „dincolo”) și silva („pădure”) și înseamnă „teritoriul de dincolo de pădure”. La începutul secolului al XII-lea teritoriul era menționat cu denumirea Partes Transsylvana sau Transsilvanae (de pildă în Legenda Sancti Gerardi, „Legenda Sf. Gerard”).\n\nÎn cronica Gesta Hungarorum de la sfârșitul secolului al XII-lea a notarului regal P., zis Anonymus, este menționat de asemenea sinonimul redat în textul latin („terra ultra silvam” sau „transsilvanae”) prin forma erdeuelu (Erdeuelu), în maghiara modernă erdő elve și înseamnă „teritoriul de dincolo de pădure”.\n\nIstoria Transilvaniei\n\nAntichitatea târzie. Primul mileniu al erei creștine\n\nStabilirea celților în Transilvania \n\nÎncepând cu sfârșitul secolului al V-lea, urmând cu secolul al IV-lea î.Hr., s-au stabilit pe teritoriul actualei Transilvanii primele comunități de celți. Nu există documente care să ateste un conflict armat între celți și populațiile autohtone, eventualitatea acestui scenariu fiind sugerată doar de obiectele de uz militar și de armele găsite în multiple morminte dedicate războinicilor celți. Notabil este și faptul că multiple dovezi arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți: în numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, la Apahida și Fântânele, iar în egală măsură în morminte dacice au fost descoperite ceramică și obiecte celtice de factură La Tène. Conviețuirea dintre cele două popoare permitea schimburile culturale, dacii din Transilvania adoptând unele podoabe celtice, cum ar fi torcul (coloană ornată, rigidă), precum și unele motive decorative imitându-le pe cele celtice. Unii autori susțin că gradul de asimilare culturală reciprocă dintre daci și celți a fost atât de mare, încât urmele datând din secolele succesive sunt indistinctibile ca apartenență. Conviețuirea cu restul celților din Vest, probabil a încetat în timpul regelui dac Burebista, istoricul Strabo amintind incursiuni ale acestuia împotriva celților din Bazinul Panonic.\n\nOcupația romană \nÎn secolul I d. Hr. și la începutul secolulul al II-lea, pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Dacia, la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei. Regatul dac condus de Decebal a fost cucerit, după două războaie, în anul 106 d. Hr. de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian, care a început organizarea noii provincii romane Dacia. Primul guvernator (provizoriu) al acestei noi provincii a fost generalul Longinus, colaborator apropiat al lui Traian în războiul romano-dac din anii 101-102, fost consul roman în anii 90. În timpul împăratului Hadrian, teritoriul actual al Transilvaniei a fost organizat și inclus în provincia Dacia Superior. O nouă organizare administrativ-teritorială a fost inițiată în anii 158-159 de împăratul Antoninus Pius, teritoriul de astăzi al Transilvaniei fiind inclus în provinciile Dacia porolissensis și Dacia apulensis. Așezările mai importante au fost ridicate la rangul de colonii și municipii, precum Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum și Aquae.\n\nO rețea importantă de drumuri asigura legătura între aceste așezări. Concomitent cu organizarea administrativ-teritorială și militară a avut loc și un intens proces de colonizare a Daciei cu cetățeni romani. O înflorire deosebită a cunoscut extracția minereului de aur.\n\nPracticarea creștinismului în aceste locuri este atestată prin urme arheologice. Existența unei vieți creștine în epoca postromană este confirmată de diverse descoperiri arheologice, printre care se numără și Donariul de la Biertan, care conține inscripția latină EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI („Ego Zenovius votum posui”), (în ), sub care se află monograma lui Isus Hristos. Gepizii, o populație germanică ce a dominat temporar Transilvania în secolul al VI-lea, au fost creștini, adepți ai arianismului.\n\nRetragerea aureliană \nÎn fața atacurilor insistente ale carpilor (daci liberi), și goților din nordul Mării Negre, împăratul Aurelian a decis retragerea administrației și a legiunilor romane în sudul Dunării (în provinciile Moesia Superior, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, Dardania).\n\nEvul Mediu Timpuriu \nDupă retragerea aureliană, teritoriul intracarpatic a fost invadat succesiv, între secolele al III-lea și al X-lea, de goți, huni, gepizi, avari, slavi, protobulgari, maghiari și pecenegi. Populația autohtonă, rămasă după retragerea aureliană, a fost nevoită să părăsească orașele romane din locurile deschise, retrăgându-se către zonele muntoase. Orașele din Dacia Romană au supraviețuit în forme ruralizate până prin secolul al V-lea, iar în unele cazuri până în secolul al VI-lea. Descoperirile arheologice atestă că, un timp, amfiteatrul de la Sarmizegetusa romană (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) a fost folosit ca fortăreață, având intrările baricadate.\n\nDescoperirile arheologice și urmele materiale atestă continuitatea populației daco-romane. Materialele paleocreștine, menținerea unor ritualuri funerare romane, utilizarea ceramicii de tradiție romană provincială, folosirea relativ intensă a monedelor de bronz sunt argumente serioase în sprijinul continuității daco-romanilor în Transilvania în secolele IV-VI. Elementul autohton daco-roman a supraviețuit până în secolele VI-VII.\n\nPrimele urme slave datează din ultima treime a secolului al VI-lea. Ele se datorează unor pătrunderi ale acestora dinspre sud-est și nord-vest. În secolul al VIII-lea, în dorința de a controla rutele către ocnele din Transilvania, avarii instalează un alt grup de slavi vestici, din Moravia și Slovacia, în partea de nord a Transilvaniei și în Crișana. Ei au intrat în conviețuire cu românii.\n\nIstoria Transilvaniei în așa-zisul „mileniul întunecat”, adică în perioada cuprinsă între retragerea administrației romane și începuturile Evului Mediu feudal în secolele IX–XII, constituie până în prezent un subiect de controversă între istorici, cu conotații politice și naționaliste.\n\nUnele popoare migratoare, cum a fost cazul gepizilor în vestul Transilvaniei, au reușit să creeze structuri politice relativ stabile. Regatul gepid din Panonia, extins și în Vestul Transilvaniei, a fost fondat după înfrângerea hunilor sub Ellak, fiul lui Attila, de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și gepizii săi, populație înrudită cu goții, ajunsă aici în cadrul migrației barbare anterioare, a hunilor. În Transilvania arheologii au găsit mai multe necropole atribuite gepizilor, adăpostind osemintele unor figuri (presupuse) regale ori nobiliare. Cele mai importante sunt: necropola regală de la Apahida, ce conține scheletele a doi regi, probabil în succesiune generațională; necropola prințesei din Turda, monument funerar al unei aristocrate locale, poreclită „Franziska” și necropola de la Vlaha; și cele două tezaure cu podoabe din aur și altele descoperite în 1797 și 1889 în Șimleul Silvaniei. La mijlocul secolului al VI-lea majoritatea gepizilor, slăbiți de războaie cu longobarzii, au emigrat împreună cu aceștia în Italia. Rămășițe de populație gepidă, căzute sub stăpânirea avară și slavă, au fost menționate ultima oară de cronicari bizantini în contextul expedițiilor militare conduse de generalii împăratului Mauriciu, între 599 și 601.\n\nDeterminantă pentru evoluția istorică a Transilvaniei a fost însă stabilirea ungurilor în Pannonia în 896, aceștia avansând treptat în următoarele secole către interiorul arcului carpatic în Bazinul Carpatic.\n\nVoievodatul Transilvaniei \n\nPrimul voievod (dux) atestat al Transilvaniei a fost Gelu . A fost urmat la conducere de Tuhutum, care a inițiat la începutul secolului al X-lea o invazie dinspre vest. Pacea dintre români și maghiari a fost consemnată la Esculeu (Așchileu). După Gelu, Transilvania a fost condusă de Tuhutum, urmat de Horca și Iula (Geula sau Gyula) conform Gestei. Există date despre un voievodat transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iula (Geula sau Gyula). Acesta a construit la Alba Iulia prima biserică bizantină din Transilvania la sfârșitul secolului al X-lea, având ca episcop pe Ieroteu Într-o cronică germană, Iula sau Geula era considerat rege: \n\t\n\n\t\nLa începutul secolului al XI-lea, la 100 de ani de la moartea lui Gelou, urmașul lui Geula a fost atacat și Transilvania a fost anexată de regele Ungariei Procesul ocupării integrale a Transilvaniei a fost finalizat abia la sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul regatului lui Béla al III-lea al Ungariei (1172-1196), prin atingerea zonei centrale a Carpaților Meridionali. Cucerirea s-a consumat în trei sau patru etape principale, prin avansarea treptată, dinspre vestul spre sud-estul Transilvaniei, a fortificațiilor de graniță. Aceste întărituri, datorate gepizilor, care au avut organizare statală bine configurată în Transilvania, întărituri menționate în izvoare ca indagines, gyepũ sau presaka (prisăci), erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (latină, română), clusa (în româna medievală, din latinescul clausura, devenit apoi clisură, loc strâmt) sau kapu („poartă” în maghiară și turcă), fiind apărate de miliții locale, amintite în izvoarele maghiare timpurii redactate în latină sub denumirile speculatores, sagittarii, respectiv őrök („străjeri” în maghiară). Sunt menționate în diverse cronici atacurile pecenegilor, cumanilor și tătarilor în secolele al XI-lea-al XIII-lea. Românii sunt menționați alături de pecenegi într-un raid terminat cu bătălia de la Chiraleș din 1068.\n\nÎn cel mai vechi document maghiar scris și păstrat cu referire la Transilvania, un act de danie emis de regele Géza I al Ungariei (1074-1077) în anul 1075 în beneficiul mănăstirii Sf. Benedict, teritoriul de referință apare sub numele de Terra ultra silvam, „țara de dincolo de pădure” (vide supra: paragraful „Etimologie”). În actul de danie din anul 1138 emis în beneficiul mănăstirii Dumis, regele Béla al II-lea al Ungariei (1131-1141), denumește teritoriul în cauză in ultrasivanis partibus.\n\nÎn paralel cu ocuparea, s-a desfășurat, între secolele al XI-lea-al XIII-lea, un amplu proces de colonizare. Regii Ungariei s-au văzut nevoiți să invite coloniști din diverse popoare, precum sașii (populație mixtă germană și valonă), Cavalerii teutoni, pecenegi, uzi, cumani. Alături de unguri, un rol important în ocuparea Transilvaniei l-au jucat așadar secuii și, începând cu mijlocul secolului XII-lea, în perioada domniei regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), precum și sașii, supranumiți în documentele oficiale în latină saxones.\n\nConcomitent cu aceste procese, regii Ungariei au procedat la organizarea unor structuri proprii, laice și ecleziastice. În 1111 a fost evocat primul demnitar laic, un anume „Mercurius princeps Ultrasilvanus”, cât și primul episcop catolic al Transilvaniei, Simion Ultrasivanus, cu reședința în cetatea de la Bălgrad sau Bellegrad, astăzi Alba Iulia, acesta fiind menționat într-un document emis în 1111 de regele Coloman (Kálmán; 1095-1116).\n\nOrganizarea administrativă și ecleziastică a Transilvaniei a debutat probabil în secolul al XI-lea în teritoriile anexate de statul maghiar, situate în partea de vest a provinciei. Din primul pătrar al secolului al XI-lea datează prima biserică romano-catolică, cel mai vechi monument sacral maghiar din Transilvania, și anume catedrala romano-catolică din Alba Iulia. Cele mai timpurii atestări documentare ale primelor comitate maghiare din Transilvania, cele cu sediul în cetățile regale Alba, Turda, Cluj și Dăbâca, datează însă abia din secolul al XII-lea.\n\nSpre mijlocul secolului al XII-lea, teritoriul Transilvaniei era reorganizat sub forma unui voievodat, fiind compus din mai multe comitate regale. În anul 1174 este menționat primul voievod al Transilvaniei, Leustachius voyvoda, probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca.\n\nÎn directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al Doilea Țarat Bulgar cu sprijinul cumanilor asupra Imperiului Latin (1204-1261), regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni. Centrul comenduirii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii și anume crearea unui stat cruciat pro defensio Christianitatis (pentru apărarea creștinătății) supus autorității Curiei Papale, ordinul Cavalerilor Teutoni a intrat în conflict cu regele Ungariei, cavalerii fiind expulzați din Transilvania în anul 1225 de regele Andrei al II-lea.\n\nÎn prima treime a secolului al XIII-lea, în anul 1224, sașii au dobândit prin Bula de Aur Andreanum, o importantă diplomă de privilegii conferită de regele Andrei al II-lea al Ungariei, o organizare administrativ-teritorială și ecleziastică proprie pe teritoriul comitatului Sibiu (Comitatus Chybiniensis). Acest comitat, condus de un comite regal, bucurându-se de statut autonom, sub numele de Pământul crăiesc, compus din șapte scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu a purtat și denumirea Șapte Scaune (Sieben Stühle). Sașii din Țara Bârsei și cei din nord-estul Transilvaniei au fost organizați în cadrul districtelor regale ale Brașovului și Bistriței. Între 1325 și 1329 sistemul administrativ și juridic al comitatului Sibiului a fost reorganizat. Începând cu 1486, adunările generale ale obștii sașilor au purtat denumirea Universitatea Națiunii Sașilor (Universitas Saxonum sau sächsische Nationsuniversität). Secuii au beneficiat și ei, în cursul secolului al XIV-lea, pe teritoriul lor de locuire (Székelyföld), în estul și sud-estul Transilvaniei, de o organizare administrativ-teritorială pe scaune și de privilegii similare. Din cele șapte unități administrativ-teritoriale secuiești originare (Universitas Siculorum septem sedium Siculicalium), înființate în secolele XIII-XIV, s-au constituit în secolul al XVI-lea, prin diviziuni teritoriale, un număr total de 12 scaune.\n\nPopulația românească, organizată potrivit dreptului cutumiar ius valachicus în obști sătești și uniuni de obști, conduse de cnezi și voievozi, era organizată în interiorul unor „țări” (terrae), formând o stare recunoscută constituțional, denumită Universitas valachorum. Autonomiile regionale ale acestor „țări” românești, situate în zonele periferice ale Transilvaniei (Țara Făgărașului, Țara Almăjului, Țara Hațegului, Țara Maramureșului, Țara Lăpușului), tolerate parțial de autoritățile statului maghiar, au încetat să ființeze odată cu stingerea dinastiei regale arpadiene (1301).\n\nÎn secolele al XIV-lea - al XV-lea, „țările” au fost reorganizate sub forma unor districte românești („districtus (v)olachales” sau „districtus valachorum”), conduse de demnitari numiți de coroană. Sunt cunoscute aproximativ 60 de districte „olachales”. Supusă restricțiilor și, în perioada angevină, persecuțiilor a fost de asemeni Biserica Ortodoxă a românilor din Transilvania. În primii ani ai secolului al XIII-lea, în contextul evenimentelor prilejuite de Cruciada a patra (1202-1204), \n\nOrganizarea politică, administrativă și colonizarea Transilvaniei au înregistrat un recul semnificativ în timpul marii invazii mongole din primăvara anului 1241. Izvoarele istorice contemporane oferă la mijlocul secolului al XIII-lea imaginea unei Transilvanii pustiite. Imediat după retragerea trupelor mongole în anul 1242, regele Béla al IV-lea inițiază un vast program de refacere a regatului și, în special, a Transilvaniei. Așezarea unor noi hospites (coloniști), dotați cu privilegii deosebite, susținerea comerțului, dezvoltarea primelor orașe (Sibiu, Cluj, Brașov, Bistrița și Sighișoara), construcția unor noi cetăți de piatră sunt doar câteva dintre măsurile inițiate de regalitate.\n\nPe fondul procesului de reconstrucție se fac resimțite, începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendințe centrifuge în sânul marii nobilimi maghiare și, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului Roland Borșa (1282-1294) și al urmașului său Ladislau Kán al II-lea (1294-1315), stările au instaurat un regim congregațional, menționat în izvoare ca regnum Transilvanum, autonom față de Regatul Ungariei. Aceste evenimente au dus la subminarea gravă a autorității centrale, afectată și de disputele dinastice, restaurată abia în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-1342).\n\nÎncepând cu finele secolului al XIII-lea și, mai ales, în secolele XIV-XV, grupurile privilegiate ale societății transilvane, nobilii, sașii și secuii s-au constituit treptat în stări, același statut avându-l până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și românii, constituiți în Universitas valachorum. Datorită structurii preponderent etnice a stărilor, ele au fost denumite oficial pe la 1500 nationes (națiuni). Membrii stărilor, organizați în congregații sau universități (congregationes, universitates), au participat la exercitarea puterii politice în Transilvania. Ultima participare a elitei politice a românilor (Universitas valachorum) la o congregație a stărilor transilvane este amintită în anul 1355. Două documente emise de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) în anul 1366 atestă agravarea condiției politice, juridice și religioase a populației românești din Transilvania, îndeosebi pe fundalul intoleranței față de alte confesiuni decât cea romano-catolică (ortodocșii erau denumiți „schismastici”).\n\nÎncepând cu anul 1375 și continuând cu raidurile din 1419, 1420, 1425, 1428 și 1431, Transilvania este confruntată acut cu pericolul otoman. La solicitarea regelui Sigismund de Luxemburg (1384-1437), o parte a iobăgimii transilvănene, scutită până atunci de serviciul militar, este obligată începând cu 1397 să participe la oaste. Înfrângerea sârbilor la Kosovopolje („Câmpia mierlei”) în anul 1389 și moartea voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418) al Țării Românești, au înlăturat ultimele obstacole majore în calea Imperiului Otoman spre Transilvania și centrul Europei.\n\nUn rol major în oprirea temporară a pericolului turcesc l-a jucat Ioan de Hunedoara (1407-1456), voievod al Transilvaniei (1446-1456) și guvernator al Ungariei (1446-1453). Complementară efortului său militar a fost strădania de a spori autonomia voievodatului Transilvaniei față de regatul ungar. Politica lui Ioan (Iancu) de Hunedoara față de turci va fi continuată de fiul său, regele Matia Corvin al Ungariei (1458-1490). În fața pericolului otoman, Transilvania și Moldova lui Ștefan cel Mare se sprijină reciproc. În anul 1489 Matia a dăruit lui Ștefan cel Mare, în semn de recunoaștere a meritelor, castelul Ciceu, cu 60 de sate, și Cetatea de Baltă, cu 7 sate.\n\nÎn această perioadă, Transilvania a fost zguduită de mai multe mișcări sociale, una dintre acestea fiind Răscoala de la Bobâlna (1437-1438). Conduși de un nobil sărac maghiar, Antal Nagy Budai din Vechea, și cinci căpitani (trei țărani unguri, un țăran român și un „bürger” din Cluj (număr dat de proporțiile iobăgiei) și au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum. Cauza principală a răscoalei a constituit-o nerespectarea dreptului de strămutare de pe o moșie pe alta, a dreptului de moștenire a iobagului, și dijma episcopală. O consecință a revoltei țărănești a fost semnarea actului constitutiv al uniunii între marea nobilime, cler, orășenii sași și răzeșii secui Unio Trium Nationum. Un impact masiv asupra societății transilvănene l-a avut și răscoala țărănească în Regatul Ungariei contra nobilimii feudale din 1514 condusă de secuiul din mica nobilime Gheorghe Doja.\n\nDecesul prematur al regelui Matia Corvin, marea răscoala țărănească de la începutul secolului XVI și ofensiva militară masivă a Imperiului Otoman spre centrul Europei, concretizată prin victoriile înregistrate de turci la Belgrad (1521), Petrovaradin (1526) și la Mohács (29 august 1526), bătălie la care Transilvania nu a participat, au accentuat criza societății maghiare. Această criză s-a răsfrânt și asupra Transilvaniei. Disputele privind succesiunea dinastică și dubla alegere ca contra-regi pe tronul Ungariei a voievodului Transilvaniei Ioan Zápolya (scris și Szapolyai) (1526-1540) și a lui Ferdinand I de Habsburg (1526-1540), cumnatul regelui Ludovic al II-lea (1516 - mort la Mohács), au facilitat intervenția turcilor. Ungaria de est și Transilvania erau guvernate de Zápolya, iar Ungaria centrală și de vest (în Panonia, la vest de Dunăre) erau stăpânite de Ferdinand. Părțile care îi susțineau s-au angajat în confruntări militare, aplanate abia la 24 februarie 1538 prin pacea de la Oradea. În 1540 moare Zápolya, la scurt timp de la nașterea fiului său și al Isabellei Jagiełło, fiica regelui polonez Sigismund I (1506 - 1548). Prin hotărârea Dietei de la Debrețin din 18 octombrie 1541, reprezentanții celor trei națiuni privilegiate ale Transilvaniei i-au jurat credință lui Ioan Sigismund, descendentul dinastiei Zápolya, și au recunoscut suzeranitatea Înaltei Porți asupra Transilvaniei. Acest acord, urmat de alte hotărâri ale Dietei, a pus bazele Principatului Transilvaniei. Primul principe al Transilvaniei a fost Ioan Sigismund (1542-1571).\n\nPrincipatul Transilvaniei \n\nÎn 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („munus honorarium”) în valoare de 10.000 de ducați. În această calitate, a participat ca țară beligerantă în cadrul războiului de 30 de ani și a încheiat o serie de tratate cu țări europene, de pe poziție de egalitate. De subliniat faptul că principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) și, după 1660, nici Crișana, transformată de asemenea în vilaiet, cu centrul la Oradea.\n\nÎn aceste circumstanțe istorice, în anul 1542, sașii, prin Johannes Honterus și, ulterior, o parte a populației maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1599 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania și o supune autorității sale. Situația politică încordată precum și războaiele dese l-au împiedicat pe voievodul român să realizeze o unificare de durată a acestei provincii cu Moldova și Țara Românească. Transilvania a devenit mai apoi leagănul partidului naționalist ungar, care lupta împotriva monarhilor habsburgi.\n\nTransilvania intră la sfârșitul secolului al XVII-lea în componența Imperiului Austriac, ca principat autonom. În 1685 trupele austriece intră pe teritoriul Transilvaniei, iar în 1699, prin Tratatul de la Karlowitz (azi Sremski Karlovci, în Serbia), Imperiul Otoman cedează Austriei: Ungaria, Transilvania, Croația și Slavonia. Banatul Timișoarei rămânea în componența Imperiului Otoman. Banatul a fost anexat de Austria în 1718 prin Tratatul de la Passarowitz (azi Požarevac, în Serbia).\n\nLa 7 octombrie 1698 sinodul de la Alba Iulia a decis unirea românilor ardeleni cu Biserica Romei, fapt care a deschis calea emancipării lor culturale. Episcopul Inocențiu Micu-Klein a stabilit reședința Bisericii Române Unite la Blaj și a transformat acest oraș într-un centru de spiritualitate românească. Tot el a pus bazele mișcării Școala Ardeleană.\n\nUnele comunități românești ortodoxe, în special din sudul Transilvaniei, nu au acceptat decizia sinodală privind unirea cu Biserica Romei. În 1701 au fost transmise împăratului Austriei proteste ale locuitorilor din zona Brașovului. Către mijlocul secolului XVIII au abrogat actul unirii, ca urmare a acțiunilor inițiate de mitropolitul sârb de la Sremski Karlovci și puse în practică de călugării ortodocși intrați sub ascultarea sa (sunt cunoscute în special numele lui Sofronie de la Cioara și Visarion Sarai, sârb din Banat, ambii canonizați de Biserica Ortodoxă Română). De asemenea, Mitropolia Țării Românești a sprijinit comunitățile ortodoxe din Transilvania. În general românii din sudul Transilvaniei, Banat și sudul Crișanei au rămas în majoritate fideli Bisericii Ortodoxe, în timp ce mare parte a românilor din regiunile nordice ale Crișanei, Transilvaniei și din Maramureș au acceptat unirea cu Roma.\n\nDupă eliberarea Transilvaniei de sub suzeranitatea turcească, Curtea de la Viena a decis repopularea unor ținuturi a căror populație se rărise mult în cei aproximativ 150 de ani trecuți după 1526. În regiunile Satu Mare și Banat au fost aduși coloniști șvabi și au fost admiși în Ardeal români din Moldova și Muntenia imigrați din cauza exploatării fanariote. Tot în secolul al XVIII-lea au avut loc și valuri de exod ale populației românești din Ardeal în sens opus, spre Țara Românească și Moldova (vide infra, Ștefan Meteș, studiul despre migrațiile românești din sec. XIV-XX, cu atestări documentare).\n\nBazele legale pentru aceste măsuri au fost adoptate de Dieta maghiară de la Bratislava și consfințite prin semnătura regelui.\n Legea nr. XXVI din 1687 despre naturalizarea străinilor\n Legea nr. XVIII din 1723. despre repopularea pustiilor: „Maiestatea Sa preasfântă va avea bunăvoința să permită ca orice om liber să fie invitat în țară, să beneficieze timp de șase ani de scutire de toate taxele, și acest drept de libertate va fi anunțat în toată țara.” \n Legea nr. CIII din 1723. despre repopularea țării\n Legea nr. CXVII din 1723 despre aducerea în țară a diverși meșteșugari.\n\nAdministrația austriacă realizează primele măsuri privind recensământul populației din Transilvaniei. Conform estimărilor făcute în anii 1712 și 1713 de Verwaltungsgericht – autoritatea administrativă austriacă – repartiția pe etnii a populației din Transilvania este următoarea: unguri 47%, români 34%, germani (sași și șvabi) 19%. Referitor la recensăminte, v. și studiile istoricului David Prodan care contestă rigoarea primelor recensăminte.\n\nPastorul evanghelic-lutheran sas Stephan Ludwig Roth despre situația etniilor înaintea revoluției din 1848:\n\nTransilvania în timpul Revoluției pașoptiste\n\nTransilvania în Imperiul Dualist \n\nÎntre anii 1868 și 1918 Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro-Ungar (parte numită Transleithania, spre deosebire de Cisleithania, care era partea austriacă). În această perioadă, s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva românilor, șvabilor, slovacilor, sârbilor, croaților (în Banat) și, spre sfârșitul secolului XIX, chiar a sașilor, datorita unei puternici politici de maghiarizare implementată de autoritățile maghiare, urmând modelele statale și politicile naționale uzuale în acea vreme în Europa (Franța, Germania). În paralel și independent față de politicile naționale, locuitorii Imperiului Austro-Ungar și ai Transilvaniei participau la dezvoltarea economică intensă a acelei perioade și beneficiau de avantajele unei administrații publice relativ eficiente, competente și previzibile. Totuși, nemulțumirile și opoziția vehementă a multor grupuri naționale față de politicile de maghiarizare, arată că modelul statului naționalist nu a fost aplicabil în regiunea multietnica a Transilvaniei înainte de 1918.\n\nUnirea Transilvaniei cu România \n\nLa încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbușirii Dublei Monarhii, Comitetul Executiv al Partidului Național Român cu sediul la Oradea, compus din Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Theodor Mihali, Alexandru Vaida-Voievod și Aurel Vlad a declarat, la 5/18 octombrie 1918, independența Transilvaniei față de Austro-Ungaria, iar declarația de independență a fost citită în parlamentul de la Budapesta, de Alexandru Vaida-Voievod la 22 octombrie 1918.\n\nÎn aceste condiții, fruntașii Partidului Național Român și românii din Partidul Social Democrat înființează Consiliul Național Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistițiul cu Antanta, fixând o linie de demarcație, care lăsa sub controlul Ungariei nordul și centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. Ungaria își proclamă independența pe 16 noiembrie 1918. În aceste condiții, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare Națională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegați. La adunare au participat aproximativ 100.000 de persoane și s-a desfășurat într-o atmosferă decentă și festivă. Adunarea Națională hotărăște unirea cu România a teritoriilor locuite de români. După unirea din 1918 cu România, timp de un an și jumătate, Transilvania rămâne autonomă în cadrul statului român, fiind condusă de un Consiliu Dirigent.\n\nHotărârea Adunării este transmisă Regelui Ferdinand care la data de 11/24 decembrie semnează un decret de acceptare a unirii cu România a „ținuturilor cuprinse în hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia.” Cu toate acestea, autoritățile române nu exercitau încă controlul asupra tuturor teritoriilor respective. Armata română se oprise pe linia Mureșului, iar la nord de aceasta nici Consiliul Dirigent, nici cu atât mai puțin Regatul României nu exercitau o autoritate efectivă. Puterile Antantei ordonaseră încetarea oricăror operațiuni militare în vederea negocierii păcii cu Ungaria.\n\nÎntre timp, la data de 21 martie 1919 puterea în Ungaria este preluată de comuniști, care proclamă Republica Sovietică Ungară, încercând salvarea unei Ungarii multinaționale. Ungaria Sovietică era condusă de Béla Kun, originar din Cluj. Forțele comuniste maghiare au atacat atât trupele cehoslovace cât și trupele române de pe teritoriul Transilvaniei în speranța de a face joncțiunea cu trupele sovietice care, la rândul lor au atacat în Basarabia (Est-Moldova) și Ucraina. În luna iulie 1919 armata română a pornit, la solicitarea Antantei, ofensiva contra forțelor comuniste maghiare, iar la data de 3 august 1919 a ocupat Budapesta, doborând regimul sovietic a lui Béla Kun. Armata română s-a retras din Budapesta în luna octombrie a anului 1919. În cursul staționării pe teritoriul Ungariei, Armata Română a organizat mai multe puncte de distribuție a alimentelor pentru populația maghiară înfometată, mai ales din marile orașe.\n\nPrin Tratatul de la Trianon de la data de 4 iunie 1920 se stabilește frontiera între Regatul României și Regatul Ungariei. Frontiera din nord, cu Cehoslovacia și Polonia și în sud-vest cu Iugoslavia se stabilește la 10 august 1920 prin Tratatul de la Sèvres. Acest din urmă tratat a fost dureros pentru România deoarece a impus abandonarea unor români din Maramureșul istoric și din Banat, însă Puterile Antantei au insistat pentru încheierea sa deoarece fixa frontierele între state devenite aliate după încheierea Primului Război Mondial. Din punctul de vedere al statului maghiar, Tratatul de la Trianon este considerat dictat, deoarece spun ei, nu s-a ținut cont de punctele de vedere și unele interese existențiale ale statului maghiar, granițele Ungariei fiind stabilite nu pe criterii etnice (Planul Wilson) ci pe criterii geopolitice și strategic-economice. Drept urmare, orașe și regiuni majoritar maghiare și minoritar românești, sârbești, slovace au fost incluse în statele vecine întrerupând liniile de cale ferată și fluxul de mărfuri de la și înspre acele orașe (Arad, Oradea, Subotica, Košice, Muncaci, Novi Sad ș.a.). Tratatul de la Trianon a plasat 33% din populația maghiară a Ungariei dinainte de război în afara granițelor.\n\nÎntre cele două războaie, Ungaria a dus o luptă susținută pentru anularea Tratatului de la Trianon, pe care maghiarii o considerau o nedreptate istorică. Unii istorici și politicieni maghiari pretind că odată cu reforma agrară română din 1921, care a afectat marea proprietate funciară din România, printre care și pe marii proprietari maghiari, în timp ce, o vreme după război, economia Ungariei a fost paralizată din cauza noilor granițe ce divizau forțat ceea ce anterior fusese un spațiu economic unitar. După cum spunea conducătorul statului maghiar între cele două războaie mondiale, amiralul Miklos Horthy, „Inamicul numărul unu al Ungariei este România, pentru că cele mai mari pretenții teritoriale sunt împotriva ei”.\n\nÎn aceste condiții statele succesoare ale Dublei Monarhii au încercat să organizeze alianțe capabile să lupte contra revizuirii tratatelor de pace. Dintre acestea cea mai durabilă a fost Mica Antantă, alianță între România, Cehoslovacia și Iugoslavia. Cu toate acestea, sistemul de tratate de pace de la Versailles a fost pus în pericol odată cu venirea la putere a lui Hitler în 1933, acesta proclamând ca obiectiv principal revizuirea Tratatului de la Versailles, pe fondul slăbiciunii politice (appeasement policy) a Franței și Marii Britanii în fața dictaturii național-socialiste germane. Acordul de la München din 1938 prin care Reichul a încorporat regiunea din Munții Sudeți din Cehia și destrămarea Cehoslovaciei în anul 1939 au marcat sfârșitul Micii Antante.\n\nAl Doilea Război Mondial \n\nÎn anul 1940, în contextul ascensiunii Germaniei naziste și al izolării României ca urmare a prăbușirii sistemului său de alianțe (capitularea Franței și izolarea Marii Britanii), Ungaria solicită revizuirea frontierei de după Primul Război Mondial. Regele Carol al II-lea și guvernul Gigurtu au acceptat principiul discuțiilor însă tratativele de la Turnu Severin din vara anului 1940 nu au dus la nici un rezultat. În aceste condiții, miniștrii de externe ai Reichului și ai Italiei, Joachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano au convocat la Viena la data de 30 august 1940 pe miniștrii de externe ai României și Ungariei și au impus un acord care prevedea trecerea în componența Ungariei a unui teritoriu de 43.492 de kilometri pătrați, cu o populație românească de de locuitori (50,2%), și maghiară de locuitori (37,1%) (conform recensământului din 1930) teritoriu cunoscut sub numele de Transilvania de Nord (în maghiară Észak-Erdély). La recensământul din 1941 1 344 000 (54%) s-au declarat maghiari, 1 068 700 (43,5) români și 47 300 (1,9%) Alte surse ne informează despre o prezență maghiară de 52% (majoritate absolută) respectiv 47,5% (majoritate relativă) în regiune. Diferența relativ mare între numărul maghiarilor și numărul vorbitorilor limbii maghiare ca limbă maternă arată că mulți dintre locuitori s-au declarat maghiari chiar dacă nu erau, mai ales dintre evrei și nemți (mulți dintre ei s-au declarat români la recensămintele anterioare) - ca urmare în 1941 numărul persoanelor care s-au declarat maghiari era cu 36,811 mai mare decât cel al vorbitorilor de limba maghiară ca limba maternă. Totodată, o relativ mare parte a românilor s-au declarat maghiari (deși ca limbă maternă au semnat cea română). Ca urmare numărul românilor era cu 39,471 mai mic decât numărul vorbitorilor de limba română ca limba maternă. Numărul mărit al maghiarilor (față de recensămintele anterioare) se explică și cu faptul că în 1941 evreii transilvăneni s-au declarat în mare parte maghiari (evreii erau doar 31,3% din numărul total al mozaicilor), în timp ce la recensământul român din 1930 93,9% dintre mozaici s-au declarat ca fiind de naționalitate evreiască (și doar 6% de naționalitate maghiară).\n\nAcordul, numit în istoriografia română Dictatul de la Viena, iar în cea maghiară Al doilea arbitraj de la Viena (primul fiind cel prin care Ungariei i s-au cedat în 1939 teritorii din Ungaria de Sus/Felvidék, respectiv sudul Slovaciei de astăzi, cu o populație predominant maghiară), prevedea alipirea la Ungaria a teritoriului actualelor județe Satu-Mare, Sălaj, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Harghita, Covasna (cea mai mare parte), Mureș (parțial), Cluj (cea mai mare parte), Bihor (partea de nord) și o parte din județul Arad. Sudul Transilvaniei (județele Brașov, Sibiu, Alba, Hunedoara, părți din județele Cluj, Arad și Mureș) și Banatul (județele Timiș și Caraș-Severin) au rămas în componența regatului României.\n\nHotărârea a nemulțumit ambele state, atât România cât și Ungaria, care ar fi dorit apoi anexarea în întregime a regiunii. Înaintarea armatei ungare în Transilvania a fost marcată de atrocități grave comise împotriva minorităților. De exemplu, în Transilvania de Nord, soldații maghiari au comis atrocități și masacre împotriva locuitorilor români din mai multe sate (Moisei, Ip, Trăznea ș.a.), numărul morților situându-se în jurul cifrei de 1700. \n\nPrin articolul 19 al Convenției de armistițiu semnată la 12 septembrie 1944 de România cu Puterile Aliate în cel de-al Doilea Război Mondial, după lovitura de palat condusă de regele Mihai de la 23 august 1944, se prevedea că statele aliate „sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei), să fie restituită României, cu condiția confirmării prin Tratatul de Pace”. Statul sovietic urmărea să se folosească în perioada postbelică de problema Transilvaniei în relațiile politice dintre România și Ungaria. Semnificativ este faptul că, deși armata română a participat la luptele din nordul Transilvaniei, armata sovietică nu a permis revenirea autorităților civile române în teritoriul cedat la Viena până la 6 martie 1945, ziua în care la București a fost instalat guvernul dominat de comuniști și condus de Petru Groza.\n\nÎn perioada dintre 1945-1947, până la încheierea tratatelor de pace dintre Aliați și România și Ungaria (ambele au avut statut de țări învinse în cel de-al Doilea Război Mondial), au existat demersuri ale Ungariei de a păstra chiar și o mică parte a teritoriului dobândit în 1940 (fiind vizată în special zona actualului județ Satu Mare). Cu toate acestea, tratatele de pace de la Paris, din 1947, confirmă revenirea la frontiera existentă la 1 ianuarie 1938 între România și Ungaria (frontiera stabilită prin Tratatul de la Trianon) și nulitatea Dictatului de la Viena.\n\nCapitală istorică \n\nDin anul 1541, odată cu întemeierea principatului autonom al Transilvaniei, Alba Iulia își evidențiază trăsăturile de oraș-capitală. În timpul domniei unor principi ca Ioan Sigismund Zápolya (1541-1551; 1556; 1559-1571), Sigismund Báthory (1581-1597; 1598-1599; 1601-1602), Gabriel Bethlen (1613-1629), Gheorghe Rákóczi I (1630-1648) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1660), orașul din cetatea Alba Iulia a parcurs cea mai înfloritoare perioadă, rolul său instituțional cunoscând o dezvoltare aparte, mai ales în domeniile de interes public: urbanistic, administrativ, cultural, asistență socială. Fenomenul se reflectă în plan constructiv prin lucrările de infrastructură, de amplificare, înnoire și înzestrare a edificiilor reprezentative pentru o curte și o cetate princiară. Palatul Principilor din Alba Iulia a fost folosit vremelnic și de Mihai Viteazul ca reședință, odată cu Unirea Principatelor de la 1600.\n\nLa Alba Iulia, viața de curte și-a trăit apogeul în a doua jumătate a secolului XVI, epoca lui Sigismund Báthory reprezentând culmea înfloririi artei muzicale. Îndrăgostit de Renașterea italiană, acesta a căutat constant să atragă la Alba Iulia instrumentiști și compozitori valoroși, stabilind astfel legături cu muzicieni din Italia și afirmând profesionalismul în muzica de la curte. Se produce acum o adevărată invazie de muzicieni străini (din Saxonia, Prusia și mai ales Italia), unii dintre ei cu renume în epocă, precum Giovanni Battista Mosto sau . S-a constituit chiar și o orchestră formată din circa 20 de instrumentiști (număr mare pentru acele timpuri), condusă de un „magister capellae” ca Pietro Busto, Giovanni Battista Mosto și Mateo Foreste. Franco Sivori, trimisul lui Petru Cercel, într-o solie la Alba Iulia, pomenește despre existența a două orchestre în 1584.\n\nLa Alba Iulia, viața de curte punea mare accent pe întreceri cavalerești, care au cunoscut o înflorire în secolul XVI. Potrivit lui Pietro Busto, Sigismund Báthory avea mare înclinație spre jocurile cu caracter sportiv. Era iscusit în cele cu mingea și roata, mânuia bine spada, ridica greutăți, rupea frânghii și lanțuri și era neîntrecut la concursul cu lancea.\n\nStema istorică a Transilvaniei \n\nStema Transilvaniei este alcătuită dintr-un scut împărțit în două câmpuri egale printr-o fâșie orizontală roșie. În câmpul superior, cu fond albastru, este reprezentat pe jumătate de o acvilă neagră cu clonț galben și aripile desfășurate. Potrivit unor comentatori, pasărea ar simboliza națiunea maghiară și ar fi pasărea turul (togrul) din legendele și miturile fondatoare ale ungurilor. În stânga și dreapta acvilei heraldice sunt dispuse elementele redate în galben, soarele și luna, simboluri ale națiunii secuiești. În câmpul inferior al scutului sunt reprezentate simbolic, prin câte un turn de cetate, cele șapte cetăți săsești ale Transilvaniei.\n\nEconomie \n\nTransilvania este bogată în resurse naturale, în special lignit, minereu de fier, plumb, mangan, aur, cupru, gaze naturale, sare și sulf. Ca industrie, Transilvania conține centre majore de procesare a fierului și oțelului, cât și complexe industriale chimice și textile. Printre ocupațiile importante se numără creșterea de animale, agricultura, producția viticolă și de fructe.\n\nOrașele Transilvaniei \n\nConform rapoartelor INSSE de la 1 iulie 2016, orașele cele mai mari ale Transilvaniei (în sensul larg, care cuprinde Sătmarul, Crișana, Maramureșul și Banatul) sunt:\n\nDemografie \nPrimul recensământ oficial din Transilvania în care s-a făcut distincție între naționalități (distincție făcută pe baza limbii materne) a fost efectuat de către autoritățile austro-ungare în 1869. Pentru perioada anterioară acestui an există doar estimări ale proporțiilor diverselor etnii din Transilvania. Astfel, Elek Fényes, statistician maghiar din secolul al XIX-lea, estima în 1842 că populația din Transilvania anilor 1830-1840 era compusă în proporție de 62,3% români și 23,3% maghiari.\n\nRezultatele recensămintelor oficiale efectuate din 1869 și până în prezent sunt prezentate în tabelul de mai jos. \n\nEste de menționat că pentru stabilirea etniei, recensământul din anul 1910 a luat în considerare limba maternă. Aceasta a modificat procentele populațiilor maghiară și germană, dat fiind faptul că existau și alte minorități etnice vorbitoare de limbă maghiară sau germană.\n\n Sursǎ:\n\nReligie \nCreștinismul este religia predominantă în Transilvania. Majoritatea creștinilor sunt ortodocși, dar există și comunități însemnate de protestanți și catolici.\n\nExistă un număr restrâns de adventiști, martori ai lui Iehova și alte culte (încadrați la categoria \"Alți creștini\").\n\nDatele au în vedere Transilvania extinsă (cu Banat, Crișana și Maramureș).\n\nPersonalități \n\nTransilvania este regiunea în care s-au născut numeroase personalități ale culturii și științei românești, ungurești și săsești.\n\nHarta iozefină (senzitivă) a Marelui Principat al Transilvaniei\n\nNote\n\nIzvoare istorice \n Dion Cassius, sau Dio Cassius, ori Cassius Dio Cocceianus, Historia Romana, în volumul : Dio's Roman History, with an english translation by Earnest Cary, Ph.D., on the basis of the version of Herbert Baldwin Foster, Ph.D., In nine volumes, VIII. London, 1925, William Heinemann, New York, G.P. Putnam's Sons, pp. 361–424.\n Fejér G., Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, tom. I-VIII, Buda, 1829-1842.\n Hurmuzaki, Eudoxiu de și Nic. Densușianu, Documente privitoare la istoria românilor, vol. I-II, Bucuresci, 1887-1890\n Zimmermann Fr. und Werner C., Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen (Hrsg. Fr. Zimmermann, C. Werner, G. Müller, G. Gündisch), Bd. I-VI, Hermannstadt, Köln, Wien, Bukarest, 1892-1991.\n Szenpétery E., Scriptores rerum Hungaricum tempore ducum regumque stirpis Arpadiane gestarum, vol. I, Budapest, 1937.\n Popa-Lisseanu G., Izvoarele istoriei românilor, vol. I-VII, București, 1934-1937.\n Paul Lazăr Tonciulescu, Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena) / Chronicon Anonymi Bele Regis Notarii Gesta Hungarum, Editura Miracol, București 1996 ISBN 973-9182-34-8\n Documente privind istoria României. C - Transilvania. Veacurile XI-XIII, vol. I-II; Veacul XIV, vol. I-IV, București, 1952-1953.\n Györffy György, Diplomata Hungariae antiquissima. Accedunt epistolae et acta ad historiam Hungariae pertinentia, vol. I, Budapest, 1992.\n\nBibliografie \n Philippide Alexandru, Originea românilor, vol. I-II, Iași, 1923-1927\n Drăganu Nicolae, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și a onomasticii, București, 1933\n Lupaș Ioan, Voievodatul Transilvaniei în sec. XII și XIII, în: Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice, Seria III, Tom. XVIII, București, 1936-1937\nSibiu 1-15 sept.1881 FP 279996 1881 012 017 018.pdf \"Transilvani'a\" \nAtlasul Spatiul Istoric și Etnic Romanesc al lui Ion Antonescu prefațat de Gheorghe Buzatu\n Enciclopedia Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul \n Bogdan Briscu, Tara Motilor\n Makkai Ladislas, Histoire de Transylvanie, Paris, 1946\n Klein Karl Kurt, Transsylvanica. Gesammelte Abhandlungen und Aufsätze zur Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen in Siebenbürgen (Colecție de eseuri privind cercetarea lingvistică și a colonizării germanilor din Transilvania), München, 1963\n Baroiu Dragoș, Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, The dynamics of the main religious confessions in Transylvania (1930-2002), Revista Română de Geografie Politică, nr. 2, Oradea, 2005.\n Györffy György, Az Árpad-kori Magyarország történeti földrajza (Geografia istoriei Ungariei arpadiene), vol. I-III, Budapest, 1963-1987\n Giurescu C. Constantin, Transilvania în istoria poporului român, București, 1967.\n Dumitru Radu Popa, Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, București, 1970\n Göckenjahn Hansgerd, Hilfsvölker und Grenzwächter im mittelalterlichen Ungarn (Popoare auxiliare și paznici de frontieră în Ungaria medievală), Wiesbaden, 1972\n Pascu Ștefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I-II, Cluj, 1972-1979\n Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, Geodemographic remarks on the greek-catholic church in 20th - century Transylvania, Revista Română de Geografie Politică, 1/2006, Oradea, 2006.\n Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, Geodemographic observations on the roman-catholic religion in Transylvania (1930-2002), Revista Română de Geografie Politică, 2/2007, Oradea, 2007.\n Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, Geodemographic remarks on the reformed cult in transylvania, 1930-2002, Revista Română de Geografie Politică, Oradea, XII, 2/2010, Oradea, 2010 (http://rrgp.uoradea.ro/art/2010-2/13_RRGP-205-Marculet.pdf).\n Moga Ioan, Scrieri istorice, 1926-1946 (ediția M. Dan și A. Răduțiu), Cluj, 1973\n Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, București, 1981\n Horedt Kurt, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit (Transilvania în epoca romană târzie), Bukarest, 1982\n Horedt Kurt, Siebenbürgen im Frühmittelalter (Transilvania în Evul Mediu timpuriu), Bonn, 1986\n Dumitru Radu Popa, La începuturile evului mediu românesc. Țara Hațegului, București, 1988\n Mályusz Elemér, Az erdély magyar társadalom a középkorban (Societatea maghiară în evul mediu), Budapest, 1988\n Köpeczi Béla (editor), Kurze Geschichte Siebenbürgens (Scurtă istorie a Istoriei Transilvaniei), Budapest, 1990 (Istoria Transilvaniei în trei volume, din 1986, bazată pe versiunile din anii patruzeci, de Makkai László (vide supra: Histoire de Transylvanie, Paris, 1946), l-a avut de asemeni drept editor pe (ministrul) Köpeczi Béla)\n Kristó Gyula, Die Entstehung der Komitatsorganisation unter Stephan dem Heiligen (Apariția organizării comitatelor sub Ștefan cel Sfânt), în Setlement and Society in Hungary (edit. F. Glatz), vol. I, Budapest, 1990\n Armbruster Adolf, Der Donau-Karpatenraum in den Mittel- und Westeuropäischen Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie (Spațiul carpato-danubian în izvoarele Europei centrale și occidentale din secolele X-XVI. O imagologie istoriografică), Köln, Wien, 1990\n D. M. Pippidi, Dicționar de Istorie veche a României (Paleolitic - sec. X), redactat sub direcția lui..., București, 1976.\n Jakó Zsigmond, Paleografie, istoriografie, medievistica transilvana, în: Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane - Cluj Contemporary Elites, vol. I Academia Romana, CST, Editura Clear Vison, Cluj-Napoca, 2009, p. 415- 432 \n Șerban Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată și Imperiul Mongol, București, 1993 \n Ioan-Aurel Pop, Instituții medievale românești. Adunările cneziale și nobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991\n Ioan-Aurel Pop, Observații privitoare la structura etnică și confesională a Ungariei și Transilvaniei medievale (secolele IX-XIV), în: Istoria României. Pagini transilvane (coord. Dan Berindei), Cluj-Napoca, 1994, p. 9-44\n Ioan-Aurel Pop, Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj-Napoca, 1996\n Ioan-Aurel Pop, Voievodatul Transilvaniei și părțile vestice în sec. XII-XVI, în: Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Stephen Fischer-Galați (coordonatori), O istorie a românilor, Cluj-Napoca, 1998, p. 75-128\n Dumitru Protase, Fundamentele cercetarii istorico-arheologice în Transilvania în: Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane - Cluj Contemporary Elites, vol. I Academia Romana, CST, Editura Clear Vison, Cluj-Napoca, 2009, p. 867- 879 \n Ioan-Aurel Pop, Historia Honesta Misio, în: Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane - Cluj Contemporary Elites, vol. I Academia Romana, CST, Editura Clear Vison, Cluj-Napoca, 2009, p. 802- 833 \n György Lukács, Țara Făgărașului în Evul Mediu. Secolele XIII-XVI, București, 1999.\n Busuioc-von Hasselbach Dan Nicolae, Țara Făgărașului în secolul al XIII-lea. Mănăstirea cisterciană Cârța, vol. I-II, Cluj-Napoca, 2000\n Madgearu Alexandru, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001\n Sălăgean Tudor, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregațional, Cluj-Napoca, 2003\n Sălăgean Tudor, Mitu Melinda(coord.), Principele Ștefan Bocskai și epoca sa, Cluj-Napoca, 2006.\n Meteș Ștefan, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX, București, 1971\n Prodan David, Transilvania și iar Transilvania. Considerații istorice, București, 1992\n Ioan Chindriș, Interferentele istoriografice ale trecutului translivan, în: Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane - Cluj Contemporary Elites, vol. I Academia Romana, CST, Editura Clear Vison, Cluj-Napoca, 2009, p. 157- 192 \n Koch John T., Celtic Culture: A Historical Encyclopedia, ABC-CLIO, 2006\n Lázár István, Erdély rövid története, Budapest, Korvina, 1997\n Craig Cornish Louis, Transylvania, the Land Beyond the Forest, 1947\n Nistor Ioan, Stema României: istoria unui simbol, Editura Studia, 2003\n Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei romane. Basilica din Densuș, Reflexii istorice și liturgice inspirate de o carte tipărită la Viena în 1775, Viena, Editura „Mihai Eminescu” Oradea, 1997\n http://incont.stirileprotv.ro/infografice/religiile-romaniei-bucurestiul-cel-mai-mare-procent-de-atei-din-tara-judetul-unde-se-regasesc-cei-mai.html\n http://istoriesociala.ro/pdf/Recensaminte/1930_Recensamant_Cifre-preliminare-populatia.pdf\n\n Bibliografie suplimentară \n Dictįonar istoric al localitătįlor din Transilvania, Coriolan Suciu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967-1968, București\n Personalități transilvănene, Biblioteca „Astra” Sibiu. Compartimentul de Informare Bibliografică, Editura Biblioteca „Astra”, 1971\n degli Ortensi, Ascanio Centorio. Memoriile războiului Transilvaniei și Ungariei, vol. 2 (în franceză). D. Elsevier, Amsterdam, 1680. Biblioteca Centrală Națională din Roma. (digitizare Google)\n Chardin, Jean-Baptiste. Jurnalul călătoriei cavalerului Chardin în Persia și Indiile Orientale, prin Marea Neagră și Colchida (în franceză). J. Wolters și Y. Haring, Amsterdam, 1686. Identificator Gallica: bpt6k853328, Biblioteca Națională a Franței. (digitizare Google)\n Teodor Nicoară. Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Societate rurală și mentalități colective. Cluj-Napoca, Presa universitară clujeană, 1997, 446 p.\n ***, Imperiul la periferie. Urme austriece în Transilvania. / Imperium an der peripherie. Osterreicheiche spiiren in Siebenburgen, Editura Honterus, 2007, 200 p. cu il color.\n\n Vezi și \n\n Legături externe \n\n De ce este Transilvania altfel. Influența austro-ungară asupra modelului „merge și așa“, 30 mai 2013, Remus Florescu, Adevărul Studien aus dem Salinengebiet Siebenbürgens (F.Posepny, Band 17, Viena, 1867)\n Studien aus dem Salinargebiete Siebenbürgens (F.Posepny, Band 21, Viena, 1871)\nÜber die Verbreitung der Salzquellen und des Steinsalzes in Siebenbürgen (cu o listă a izvoarelor sărate din Ardeal)\n Luteranismul, calvinismul și introducerea limbii române în bisericile din Ardeal, unibuc.roCultura Arhitectura Renașterii târzii în TransilvaniaMinerit Noi cercetări privind mineritul antic în Transilvania\n Exploatarea tradițională a sării în Transilvania, cimec.roIndexuri, cataloage Dicționar de localități din Transilvania \n Dicționar de regionalisme din Ardeal\n Towns of Transylvania\n Catalog virtual monede Transilvania \n Date demografice conform recensământului din anul 2002 Turism Atractii inedite în Ardeal, 15 decembrie 2007, Evenimentul zilei Călătorie în… istorie, 1 martie 2010, Carmen Anghel, Luminita Ciobanu, Jurnalul NaționalFundații, Comunități Comunitatea ardelenilor de pretutindeni. \n Transilvania Online Imagini Fotografii cu Transilvania de azi și de ieri Video''\n Țara Moților - video \n\n \nEponime ale asteroizilor\n^" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Marghita?" }, { "from": "assistant", "value": "Marghita (în , în ) este un municipiu în județul Bihor, Crișana, România, format din localitățile componente Cheț, Ghenetea și Marghita (reședința). Se află la 56 de km nord-est de Oradea și avea la recensământul din 2011 o populație de de locuitori.\n\nIstoric \n\nCele mai vechi descoperiri arheologice datează din epocile de piatră, bronz și fier. După creștinarea ungurilor, în anul 1000 d.C., prin regele Ștefan cel Sfânt, aceste ținuturi ajung sub stăpânirea regatului ungar. Legendele care au străbătut timpul spun că, prin anul 1200 d.C., un grup de oameni trăiau organizați lângă Barcău, consolidând bazele unei așezări. În marea invazie a tătarilor din anul 1241, așezarea a fost trecută prin foc și sabie, iar mare parte a populației a fost ucisă ori dusă în robie. Au scăpat doar cei care s-au adăpostit în pădurile din împrejurimi.\n\nDupă trecerea invaziei, oamenii s-au întors în vechiul loc, unde și-au refăcut casele arse și au început să se ocupe cu agricultura și păstoritul. Așezarea a fost menționată de-a lungul timpului ca Marghita, Margitfalva etc. Numele orașului Marghita poate proveni de la cel al Margaretei a Ungariei.\n\nPrima atestare documentară a localității Marghita datează din anul 1216. În secolul al XIV-lea Marghita a devenit centru de moșie feudală, atestată documentar în 1332 sub numele de Margitfalva. \n\nÎn anul 1376 regele Ludovic I al Ungariei a acordat Marghitei dreptul de a ține târguri, ceea ce face ca localitatea să cunoască o dezvoltare economică, devenind un important târg. Vreme de câteva sute de ani, localitatea s-a aflat în proprietate regală maghiară sau a unor familii nobiliare. În timpul feudalismului în această zonă au loc unele framântări sociale, cum au fost cele din anii 1467 și 1514.\n\nPerioada otomană \nLa începutul secolului al XVI-lea oștile otomane se revarsă spre centrul Europei, cucerind Belgradul în 1521. După înfrângerea din Bătălia de la Mohács, în 1526, regatul maghiar devine pașalâc turcesc, situație în care ajunge și Bihorul. Localitatea rămâne un important centru agricol și comercial. În anii 1710 și 1739 ciuma lovește Marghita, decimând populația.\n\nPerioada habsburgică \nLa începutul secolului al XVIII-lea, o dată cu slăbirea puterii turcești, Marghita trece sub stăpânirea Imperiului habsburgic. În anul 1823 un mare incendiu a distrus aproape jumătate din localitate. Anul revoluționar 1848 a fost marcat și la Marghita de puternice frământări sociale ale populației locale. Deși înfrântă, revoluția a avut urmări importante pentru Marghita. Iobăgia a fost desființată. Acest lucru a dus la transformări esențiale în viața economică și socială a localității. Crește numărul manufacturilor și se diversifică producția, iar târgurile se țin săptămânal. Ziua de vineri a fost stabilită atunci drept zi de piață. Agricultura din zonă s-a dezvoltat și au apărut primele relații de producție capitaliste. Munca în agricultură era organizată pe ferme, la o parte din lucrări folosindu-se mașini agricole aduse de la Viena și Praga.\n\nÎn anul 1852 Marghita ajunge domeniu al Abației Melk din Austria, care construiește aici un castel impunător. Noul proprietar a favorizat dezvoltarea localității, amplificând viticultura, cultura cerealelor și pomilor fructiferi. Localitatea număra atunci cam 5.000 de suflete.\n\nPerioada interbelică \nLa începutul secolului al XX-lea Marghita cunoaște o intensă dezvoltare a meșteșugurilor. Apar ateliere de cizmărie, croitorie, tâmplărie, ceramică, etc. După primul război mondial, odată cu Unirea de la 1 decembrie 1918, Marghita a devenit parte a Regatului Român. În perioada interbelică, 1918-1940, Marghita se consolidează ca centru comercial și de producție. \nLa recensământul din 1930 au fost înregistrați 7.787 de locuitori, dintre care 4.653 maghiari, 1.795 români, 1.252 evrei ș.a. Marghita era cunoscută mai ales prin târgurile care se organizau săptămânal. În timpul celui de-al doilea război mondial, Dictatul de la Viena din august 1940 aduce Marghita sub ocupație fascisto-horthystă. În perioada 1940-1944 circa 1.700 de evrei din Marghita și satele învecinate au fost deportați în lagărele de concentrare naziste. La 20 octombrie 1944, în urma unor lupte grele, Marghita a fost eliberată de trupele române și sovietice și a revenit în teritoriul României.\n\nComunismul \nInstaurarea regimului comunist în România, în anul 1947, se face resimțită dureros și în Marghita, la fel ca în întreaga țară. Pământurile, magazinele și fabricile sunt luate de stat. Proprietatea Abației Melk trece și ea în posesia statului comunist. Totuși, în anii care vor urma, localitatea va cunoaște perioada de cea mai intensă dezvoltare. Apar primii germeni ai industriei serioase. În perioada 1949-1960 se înființează primele întreprinderi de confecții, construcții metalice, încălțăminte, morărit, etc. După 1960, caracterul industrial al Marghitei începe să se contureze mai pregnant. Din centru agricol și meșteșugăresc, localitatea are tendințe clare de industrializare. Numărul populației crește. Potrivit recensământului din 1964, localitatea număra atunci 10.175 suflete.\n\nPerioada post-comunistă \nDupă revoluția din 1989, care a dus la prăbușirea regimului comunist, a început procesul de privatizare, s-au înapoiat pământurile. S-au înființat mai multe societăți comerciale private. Mulți oameni și-au deschis propria afacere. Partidele politice democratice, interzise de comuniști timp de cinci decenii, își fac din nou simțită prezența. Potrivit datelor actuale, populația municipiului este de circa 19.000 persoane, din care 17.000 în localitatea de reședință, 1.200 în satul Cheț și 800 în satul Ghenetea.\n\nDemografie \n\nConform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Marghita se ridică la 13.573 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 15.770 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (50,5%), cu minorități de maghiari (34,82%) și romi (4,2%), iar pentru 9,93% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, cei mai mulți locuitori sunt ortodocși (41,37%), cu minorități de reformați (24,7%), romano-catolici (11%), baptiști (4,55%), penticostali (3,44%) și greco-catolici (2,84%), iar pentru 10,78% nu se cunoaște apartenența confesională.\n\nEconomie \nÎn ultimii ani, economia Marghitei s-a diversificat, combinând activitățile industriale cu cele comerciale. Orașul este pe locul doi în economia județului Bihor, după municipiul Oradea. Ramura de bază în economia orașului este industria. Industria ușoară are vechi tradiții în Marghita. Numeroase firme producătoare de confecții textile și încălțăminte, care oferă locuri de muncă pentru circa 4.000 de oameni din oraș și împrejurimi, lucrează cu parteneri din Italia, Germania și Franța. Un mare număr de bărbați muncesc în industria petrolului, la sondele și instalațiile din împrejurimile Marghitei. Rata șomajului este destul de mică, de numai circa 2%. Terenul agricol din jurul orașului și condițiile naturale favorizează cultivarea cerealelor, legumelor, viței de vie, pomilor fructiferi și creșterea animalelor. În imediata apropiere a orașului se află o pădure frumoasă. Speciile de vegetație cele mai răspândite sunt stejarul, gorunul, cerul și unele rășinoase. \n\nActivitatea comercială are vechi tradiții, Marghita fiind cunoscută încă din secolul XV ca un târg important. De la primele prăvălii, apărute în urmă cu aproape două secole, s-a ajuns astăzi la o rețea comercială cu peste o sută de magazine și localuri publice. Dezvoltarea economiei a atras în oraș filiale ale celor mai importante bănci și agenții de asigurare care operează în România. Orașul beneficiază de servicii de poștă, telefonie fixă și mobilă, fax și Internet. Construcțiile edilitar-gospodărești din ultimii douăzeci de ani au schimbat aspectul localității. Orașul are circa 6.000 de case și 3.200 de apartamente în blocuri, fiind brăzdat de 52 km de străzi, din care 32 km asfaltate. Toate imobilele beneficiază de gaz metan. Spațiile verzi și parcurile sunt bogate, fiind întinse pe 7 hectare.\n\nPolitică și administrație \nMunicipiul Marghita este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, , , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:\n\nDupă mișcarea anticomunistă din decembrie 1989, viața social-politică a orașului s-a animat. După căderea comunismului și recâștigarea libertăților de exprimare, în oraș s-au constituit filiale locale ale principalelor forțe politice ale țării. Primăria exercită autoritatea administrativă pe plan local, cu Consiliul Local pe post de legiuitor autohton. Consiliul Local are în componență 19 membri, care se întâlnesc lunar pentru a discuta problemele orașului. Primarul și membrii Consiliului Local se aleg de populație prin vot direct, din patru în patru ani. În Marghita există Judecătorie, Parchet, Poliție, Gardieni Publici, Pompieri și Unitate Militară. Învățământul din municipiu angrenează circa 4.000 de elevi, care se pregătesc în cinci unități de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar. Municipiul are șase grădinițe pentru copii și un Club al Copiilor.\n\nActivitățile culturale și artistice se desfășoară la Casa de Cultură, care are o sală de spectacole cu o capacitate de 500 de locuri. În aceeași incintă este găzduit și cinematograful. Întrecerile sportive se organizează pe Stadionul Orășenesc și în Sala de Sport. Biblioteca Orășenească \"Ioan Munteanu\" are un fond de carte format din circa 80.000 de volume.\n\nLa 27 octombrie 1967, comuna Marghita devine oraș, prin hotărârea autorităților din acea vreme. După 1970, datorită politicii autorităților comuniste din acea vreme, care viza industrializarea masivă a țării, în Marghita se construiește enorm. Fabricile se măresc, se construiesc altele noi. Populația din satele apropiate este atrasă spre noul centru. Se construiesc blocuri de locuințe, se deschid magazine, se înființează școli, unități sanitare, etc. În zonă se depistează zăcăminte de petrol, ceea ce duce la o diversificare a economiei și la o nouă afluență de populație din mai multe părți ale țării. Revoluția din 1989, care a dus la prăbușirea regimului comunist, a deschis și pentru Marghita un drum nou, în toate domeniile vieții, drum favorizat de recâștigarea libertății și a drepturilor fundamentale ale oamenilor.\n\nClădiri istorice \n Castelul Csaky \n Casa de Cultură\n\nPresă \nMass media locală este reprezentată de publicația săptămânală Marghita Magazin și stația locală a postului de radio Național FM și Partium Rádió\n\nSănătate \nSistemul sanitar cuprinde Spitalul Municipal \"Dr. Pop Mircea\", cu circa 360 de paturi, Policlinica orășenească, Baza de fizioterapie cu apă termală și Serviciul de ambulanță.\n\nTurism \nPrincipalul punct turistic din oraș este ștrandul termal, care folosește apă geotermală în scop balnear. În zona municipiului se află mai multe izvoare de apă termală. În imediata apropiere a Marghitei se află râul Barcău, o pădure mare și două lacuri.\n\nPersonalități\n\n Ioan Munteanu (1808-1860)- cărturar, preot \n Iustin Popfiu (1841-1882) cărturar \n\nNicolas Farkas (1890-1982), regizor, scenarist și producător de film\nHorvath Imre ( 1906-1993) poet și gazetar\nHorvath Janos ( 1878-1961)este considerat cel mai însemnat istoric literar maghiar al secolului al XX-lea.\nDr. Pop Mircea ( 1927- 1990) artizanul sistemului sanitar din această localitate și zonă\nSzenkovics Alexandru (1902-1995) a fost deputat în Marea  Adunare Națională în circumscripția Marghita.\nGyörgy Harag (1925-1985), actor și regizor\nVioleta Friedman (1930-2000), memorialistă\nAttila Cseke (n. 1973), politician\nGeorge Pușcaș (n. 1996), fotbalist\n\nOrașe înfrățite \n Berettyóújfalu și Kiskőrös, din Ungaria\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n\n Site-ul orașului Marghita\n Film documentar despre orașul Marghita Valeriu Babi\n\nMarghita\nMarghita\nMarghita\nMarghita" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Newport-on-Tay." }, { "from": "assistant", "value": "Newport-on-Tay este un oraș în nord-estul regiunii Fife din Scoția. Orașul își datorează existența unui feribot care traversa râul Tay în acel loc începând cu secolul XII. În anii 1820, un nou port a fost construit la Newport (care, în engleză, înseamnă 'port nou').\n\nIstoric\n\nGeografie\n\nLocalități înconjurătoare\n\nReferințe \n\nTârguri din Fife" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Fife?" }, { "from": "assistant", "value": "Fife () este o regiune situată în Scoția, în Regatul Unit una dintre cele 32 subdiviziuni ale Scoției. În istorie, a fost un regat a picților, și, încă și în ziua de astăzi, este cunoscut ca Regatul de Fife.\n\nEste o regiune cu o istorie bogată, cu multe biserici și muzee.\n\nOrașe importante \n\nOrașe importante în Fife sunt:\n\n Aberdour\n Newport-on-Tay\n Kinglassie\n Kirkcaldy" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Aberdour?" }, { "from": "assistant", "value": "Aberdour este un târg (o municipalitate urbană de ordin doi) din Scoția situat în regiunea Fife.\n\nIstoric\n\nGeografie\n\nLocalități înconjurătoare\n\nReferințe \n\n \n\nTârguri din Fife" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Scoția." }, { "from": "assistant", "value": "Scoția (în , pronunțat ; scris la fel în scots și pronunțat ; în , pronunțat ) este o țară ce face parte din Regatul Unit și acoperă treimea de nord a insulei Marea Britanie. Se învecinează cu Anglia la sud, și este înconjurată de Oceanul Atlantic, cu Marea Nordului la est și cu  și Marea Irlandei la sud-vest. În plus față de partea de pe insula Marea Britanie, țara este formată din peste 790 de insule, între care  și .\n\nRegatul Scoției a apărut ca stat suveran independent în Evul Mediu Timpuriu și a continuat să existe până la 1707. Prin moștenire, în 1603, Iacob al VI-lea, regele Scoției, a devenit rege al Angliei și , formând astfel o . Ulterior, Scoția a intrat într-o cu Regatul Angliei la 1 mai 1707 pentru a crea noul Regat Unit al Marii Britanii. ( a fost convenit în 1706 și adoptat de către , adoptate de Parlamentele celor două regate, în ciuda opoziției și revoltelor anti-uniune din Edinburgh, Glasgow, și din alte părți.) Uniunea a creat și noul Parlament al Marii Britanii, care a înlocuit atât  cât și . (În 1801, Marea Britanie în sine a intrat într-o uniune politică cu Regatul Irlandei pentru a crea Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei;  a fuzionat cu cel al Marii Britanii pentru a forma Parlamentul Regatului Unit. De la crearea Statului Liber Irlandez în 1922, Regatul Unit cuprinde Marea Britanie și Irlanda de Nord).\n\nÎn Scoția,  a continuat să utilizeze o varietate de stiluri, titluri și alte simboluri regale ale statalității specifice Regatului Scoției dinaintea uniunii. Sistemul juridic din Scoția a rămas, de asemenea, separat de față de cel din  și față de cel din ; Scoția constituie o jurisdicție distinctă în dreptul public și în cel privat. Continuarea existenței instituțiilor juridice, educaționale, religioase și ale altora, distincte față de cele din restul Regatului Unit, au contribuit cu toate la continuarea culturii și identității naționale scoțiene după uniunea cu Anglia din 1707.\n\nEdinburgh, capitala țării și al doilea oraș ca mărime, a fost centrul  din secolul al XVIII-lea, care a transformat Scoția într-una dintre puterile comerciale, intelectuale și industriale ale Europei. Glasgow, cel mai mare oraș din Scoția, era odinioară unul dintre cele mai de seamă orașe industriale din lume și acum se află în centrul conurbației. Alte mari zone urbane sunt Aberdeen și Dundee. Apele scoțiene constau dintr-un sector mare al Atlanticului de Nord și din Marea Nordului, care conține cele mai mari rezerve de petrol din Uniunea Europeană. Din această cauză, Aberdeen, al treilea oraș din Scoția, este supranumit „capitala petroliferă a Europei”.\n\nÎn urma unui , în 1997, s-a reînființat un , sub forma unui parlament unicameral , cu 129 de membri, având autoritate peste multe domenii ce țin de politica internă. Partidul Național Scoțian (SNP), care susține , a câștigat o majoritate absolută în alegerile legislative din 2011 și hotărât organizarea unui referendum pentru independență, care a avut loc la 18 septembrie 2014; o majoritate de 55% la 45% a respins independența cu o  de 85%. După ce Partidul Conservator a câștigat o majoritate absolută în , a organizat un referendum privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană care a avut loc la 23 iunie 2016; în Scoția, o majoritate de 62% la 38% a respins retragerea din UE cu o prezență la vot de 67%, iar guvernul analizează reorganizarea referendumului pentru independență în 2018. Scoția este reprezentată în Parlamentul Regatului Unit de 59 de deputați și în Parlamentul European de 6 deputați. Scoția este, de asemenea, membră a  și a .\n\nIstorie\n\nEtimologie \nDenumirea de \"Scoția\" vine de la , denumirea latină a . Cuvântul Scotia („Țara Gaelilor”) din latina târzie a fost inițial folosit cu referire la Irlanda. Cel târziu în secolul al XI-lea, denumirea de Scotia a fost folosită cu referire la teritoriul (locuit predominant de vorbitori de gaelică) scoțian de la nord de , alături de denumirile Albania sau Albany, ambele derivate din termenul gaelic Alba. Utilizarea cuvintelor din familia Scoția pentru a cuprinde tot ceea ce este astăzi Scoția, a devenit comună abia în .\n\nIstoria timpurie \nRepetatele glaciațiuni care au acoperit întregul pământ al Scoției moderne, au distrus orice urme de locuire umană care ar fi putut exista înainte de perioada mezoliticului. Se crede că primele grupuri post-glaciale de vânători-culegători au ajuns în Scoția acum circa 12.800 de ani, când stratul de gheață s-a retras după .\n\nGrupurile de coloniști a început construirea primei permanente cunoscute case pe pământ Scoțian în jurul valorii de acum 9500 de ani, iar primele sate în jur de 6.000 de ani în urmă. Bine conservat sat din Skara Brae pe continent din Orkney datează din această perioadă. Neolitic locuire, de înmormântare și de ritual site-uri sunt deosebit de frecvente și bine conservate din Nordul Ostroavele și Insulele de Vest, în cazul în care o lipsă de copaci au dus la cele mai multe structuri fiind construit din piatră locală.\nDescoperirea în 2009 în Scoția a unui mormânt de 4000 de ani cu tezaur la , în apropiere de Perth, capitala unui regat al picților Britanie din secolele al VIII-lea-al IX-lea e.n., este unică în Marea Britanie. Acesta conține rămășițele unei căpetenii din Epoca Bronzului timpuriu așezate pe pietricele de cuarț alb și coajă de mesteacăn. De asemenea, s-a descoperit pentru prima dată că oamenii din Epoca Bronzului timpuriu puneau flori pe morminte.\n\nEste posibil ca Scoția să fi făcut parte dintr-o cultură comercială maritimă din Epoca Bronzului Târziu, numită , care cuprindea formațiuni statale celtice din zonele care au devenit Anglia, Franța, Spania și Portugalia. În iarna anului 1850, o furtună puternică a lovit Scoția, cauzând pagube însemnate și peste 200 de morți. În Golful Skaill, furtuna a îndepărtat pământul de pe un knoll mare, neregulat, cunoscut sub numele de „Skerrabra”. Când furtuna s-a liniștit, localnici au găsit conturul unui sat, constând dintr-un număr mic de case fără acoperișuri. William Watt de Skaill,  local, a început o campanie amatoricească de excavare a sitului, dar după descoperirea a patru case, lucrările au fost abandonate în 1868. Situl a rămas netulburat până în 1913, când în timpul unui singur week-end-ul a fost jefuit de un grup de oameni cu lopeți care a luat o cantitate necunoscută de artifacte. În 1924, o altă furtună a dărâmat o parte din una din case și s-a stabilit ca situl să fie asigurat și cercetat mai serios. Lucrările au fost încredințate profesorului  de la Universitatea din Edinburgh, care a călătorit în Skara Brae pentru prima dată la mijlocul anului 1927.\n\nInfluența romană \n\n scrisă a Scoției a început cu sosirea Imperiului Roman în partea sudică și centrală a Marii Britanii, când romanii au ocupat ceea ce este acum Anglia și Țara Galilor, administrându-le sub o provincie numită Britannia. Au existat invazii și scurte ocupații romane ale sudului Scoției.\n\nConform istoricului roman Tacitus, caledonii „au recurs la rezistența armată pe scară mare”, atacând castrele romane și ducând lupte sporadice cu legiunile. Într-un atac-surpriză nocturn, caledonii erau aproape să distrugă în întregime , până când aceasta a fost salvată de către cavaleria lui Agricola.\n\nÎn anii 83-84 e.n., generalul  i-a învins pe caledoni în bătălia de la Mons Graupius. Tacitus scria că, înainte de luptă, conducătorul caledonilor, Calgacus, a ținut un vibrant discurs în care a spus despre poporul său că este „ultimul liber” și i-a acuzat pe romani că „prefac lumea într-un pustiu și numesc pustiul «pace»” (traducere liberă). După victoria romanilor, au fost înființate pentru scurt timp castre romane de-a lungul  aproape de  (numai , în apropiere de Inverness, este cunoscut a fi fost construit dincolo de acea linie). După trei ani de lupte, armatele romane s-au retras în .\n\nRomanii au ridicat zidul lui Hadrian pentru a controla triburile de pe ambele părți ale acetuia. Astfel, a devenit granița de nord a Imperiului Roman; deși armata a apărat și zidul lui Antoninus, aflat mai la nord, în , timp de două scurte perioade – ultima în timpul domniei împăratului Septimius Severus între 208 și 210.\n\nOcupația militară romană a unei părți semnificative a ceea ce este acum nordul Scoției a durat doar aproximativ 40 de ani; deși influența lor în partea de sud a țării, ocupate de tribuile britone, cum ar fi și , ar fi fost încă considerabilă între secolele I și al V-lea. Termenul galez termen Hen Ogledd („Vechiul Nord”) este folosit de istorici pentru a descrie ceea ce este acum nordul Angliei și sudul Scoției în timpul locuirii sale de popoare vorbitoare de limbi britonice în jurul anilor 500 până la 800. Conform scrierilor din secolele al IX-lea și al X-lea, regatul  Dál Riata a fost întemeiat în secolul al VI-lea în vestul Scoției. Puncul de vedere „tradițional” este că acesta a fost întemeiat de coloniști din Irlanda care au adus cu ei cultura și limba gaelică. Cu toate acestea, unii arheologi au contrazis acest punct de vedere, declarând că nu există dovezi arheologice sau toponimice ale unei migrări sau a unei cuceriri de către un mic grup de elite.\n\nEvul Mediu \n\nRegatul Picților (cu centrul în în secolul al VI-lea) a fost statul care în cele din urmă a devenit cunoscut sub numele de „Alba” sau „Scoția”. Dezvoltarea „Picției”, conform modelului istoric dezvoltat de , a fost un răspuns natural la imperialismul roman. Un alt punct de vedere pune accentul pe bătălia de Dun Nechtain, și pe domnia lui Bridei m. Beli (671-693), cu o altă perioadă de consolidare în timpul domniei lui Óengus mac Fergusa (732-761).\n\nRegatul Picților așa cum se prezenta el la începutul secolului al VIII-lea, când scria Bede, era în mare parte aceleași ca și regatul Scoției în timpul domniei lui Alexandru I (1107-1124). Cu toate acestea, până în secolul al zecelea, regatul pict a fost dominat de ceea ce se poate identifica drept cultură gaelică, și își dezvoltase o legendă tradițională, a unei cuceriri irlandeze în jurul strămoșului dinastiei regale contemporane, Cináed mac Ailpín (Kenneth MacAlpin).\n\nDe la o bază teritorială din estul Scoției, la nord de râul Forth și la sud de râul Oykel, regatul a cucerit ținuturile situate la nord și sud. Prin secolul al XII-lea, regii din Alba și-au adăugat la teritorii și zonele anglofone din sud-est și au dobândit suzeranitate asupra teritoriilor Galloway (vorbitor de gaelică) și Caithness (vorbitor de nordică). La sfârșitul secolului al XIII-lea, regatul ajunsese aproximativ la frontierele sale moderne. Cu toate acestea, schimbările din procesele culturale și economice apărute începând cu secolul al XII-lea au făcut ca Scoția să arate foarte diferit în Evul Mediu târziu.\n\nImboldul pentru această schimbare a fost domnia lui David I și . Feudalismul, reorganizarea guvernului și primele orașe legal recunoscute (numite ) își au începuturile în această perioadă. Aceste instituții, împreună cu imigrația cavalerilor și clericilor francezi și anglo-francezi, a facilitat osmoza culturală, prin care cultura și limba zonelor joase de coastă și ale unor părți din teritoriul inițial al regatului din partea de est au devenit, ca și sud-estul proaspăt cucerit, anglofone, în timp ce restul țării a păstrat limba gaelică, cu excepția insulelor nordice Orkney și Shetland, care au rămas sub dominație nordică până în 1468. Statul scoțian a trecut printr-o perioadă de succese și stabilitate între secolele al XII-lea și al XIV-lea, caracterizate prin relații relativ pașnice cu Anglia, prin legături comerciale și de învățământ bine dezvoltate cu Continentul. La apogeul acestei înfloriri culturale, John Duns Scotus era unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi.\n\nMoartea lui Alexandru al III-lea , în luna martie 1286, urmată de cea a nepoatei lui, Margaret, domnița Norvegiei, a rupt linia de succesiune veche de secole a regilor Scoției și a întrerupt subit cei 200 de ani de epocă de aur începuți cu David I. Edward I al Angliei a fost rugat să arbitreze între pretendenții coroanei scoțiene coroana, și a organizat un proces cunoscut sub numele de pentru a identifica cel mai legitim pretendent. a fost declarat rege în Sala Mare a  pe 17 noiembrie 1292 și a fost încoronat la pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei. Edward I, care își negociase recunoașterea ca suzeran suprem al Scoției, superior feudal al ținutului, a subminat în mod constant autoritatea lui John. În 1294, Balliol și alți nobili scoțieni au refuzat cererile lui Edward de a servi în armata lui împotriva francezilor. În schimb, parlamentul scoțian a trimis soli în Franța să negocieze o alianță. Scoția și Franța au încheiat pe 23 octombrie 1295 un tratat cunoscut sub numele de (1295-1560). A urmat războiul și regele John a fost detronat de Edward, care a preluat personal controlul asupra Scoției. și William Wallace au devenit rapid principalii lideri ai rezistenței față de dominația engleză în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de  (1296-1328).\n\nNatura luptei s-a schimbat în mod semnificativ atunci când Robert de Bruce, Conte de Carrick, l-a ucis rivalul său pe 10 februarie 1306 la în . El a fost încoronat rege (cu numele Robert I) după mai puțin de șapte săptămâni. Robert s-a luptat ca rege pentru a restabili independența Scoției timp de peste 20 de ani, începând prin a recuceri Scoția de la invadatorii normanzi englezi, bucată cu bucată. Victoria din bătălia de la Bannockburn din 1314 a demonstrat că scoțienii și-au recăpătat controlul asupra regatului lor. În 1315, , fratele Regelui, a fost pentru scurt timp proclamat  în timpul unei invazii scoțiene nereușite a Irlandei, care viza consolidarea poziției Scoției în războaiele sale împotriva Angliei. În 1320, prima declarație de independență din lume atestată documentar, , a câștigat sprijinul Papei Ioan al XXII-lea, ceea ce duce la recunoașterea legală a suveranității scoțiene de către coroana engleză.\n\nCu toate acestea, războaiele cu Anglia au continuat timp de mai multe decenii după moartea lui Bruce. Un război civil între dinastia Bruce și vechii rivalii ai acesteia, Comyn-Balliol, a durat până la mijlocul secolului al XIV-lea. Deși dinastia Bruce a ieșit victorioasă, David al II-lea nu avea un moștenitor, ceea ce i-a permis nepotului lui pe jumătate, Robert al II-lea, să urce la tron și să întemeieze dinastia Stewart. Stewarții au domnit în Scoția tot restul Evului Mediu. Sub ei, țara a trecut printr-o perioadă de mare prosperitate de la sfârșitul secolului al XIV-lea, de-a lungul Renașterii Scoțiene până la , aceasta în ciuda unui permanent război cu Anglia, a creșterii diviziunii între  (zona deluroasă din nord) și  (șesul din sud), și un număr mare de regi copii.\n\nAceastă perioadă a fost apogeul alianței franco-scoțiene. Garda Scoțiană – la Garde Écossaise – a fost înființată în 1418 de Carol al VII-lea al Franței. Soldații scoțieni din Garde Écossaise au luptat alaturi de Ioana d'Arc împotriva Angliei în Războiul de o Sută de Ani. În martie 1421, o forță franco-scoțiană condusă de , și Gilbert de Lafayette, a învins o armată engleză mai numeroasă în bătălia de la Baugé. Trei ani mai târziu, în bătălia de Verneuil, francezii și scoțienii au pierdut in jur de 7000 de oameni. Intervenția scoțiană a contribuit la victoria Franței în război.\n\nÎnceputul Erei Moderne \nÎn 1502, a semnat cu Henric al VII-lea al Angliei. De asemenea, el s-a căsătorit cu fiica lui Henric, Margaret Tudor, pregătind viitoarea . Pentru Henric, intrarea prin căsătorie într-una dintre cele mai așezate familii regale a conferit legitimitate noii dinastii regale Tudor. Un deceniu mai târziu, Iacob a luat fatidica hotărâre de a invada Anglia pentru a sprijini Franța în conformitate cu . El a fost ultimul monarh britanic care a murit în luptă, la . După o generație, Auld Alliance a fost denunțată prin . Franța a acceptat să-și retragă toate forțele terestre și navale. În același an, 1560, John Knox și-a îndeplinit obiectivul de a face din Scoția o țară protestantă, și parlamentul Scoțian a revocat autoritatea papală în Scoția. Mary, Regina Scoției, catolică și fostă regină a Franței, a fost forțată să abdice în 1567.\n\nÎn 1603, Iacob al VI-lea, regele Scoției, a moștenit tronul Regatului Angliei și Regatului Irlandei, și a devenit regele Iacob I al Angliei și al Irlandei, și a plecat de la Edinburgh la Londra. Cu excepția unei perioade scurte de sub Protectorat, Scoția a rămas stat separat, dar a existat un considerabil conflict între coroană și  pe tema formei de guvernare eclesiastică. Revoluția Glorioasă din 1688-89 a dus la răsturnarea putereii regelui Iacob al VII-lea al Scoției și al II-lea al Angliei de către Parlamentul englez în favoarea lui .\n\nÎmpreună cu țări precum Franța, Norvegia, Suedia și Finlanda, Scoția a trecut printr-o foamete în 1690. Mortalitatea mare, natalitatea scăzută și emigrația au redus populația din unele părți ale țării, cu 10 până la 15%.\n\nÎn 1698,  a încercat un proiect de a pune la punct o colonie comercială la Istmul Panama. Aproape fiecare proprietar de pământ scoțian care a avut bani puși deoparte a investit în . Eșecul acesteia a dus la scăpătarea acestor latifundiari, dar nu și la sărăcirea orașelor. Cu toate acestea, nobilii scăpătați, împreună cu pericolul invaziei engleze, a jucat un rol important în a convinge elita scoțiană să accepte unirea cu Anglia.\n\nLa 22 iulie 1706, a fost convenit între reprezentanții  și ai  și, în anul următor, Legile de Uniune au fost adoptate de ambele parlamente pentru a crea Regatul Unit al Marii Britanii, începând de la 1 mai 1707.\n\nSecolul al XVIII-lea \n\nCum taxele comerciale vamale cu Anglia erau acum desființate, comerțul a înflorit, în special cu America Colonială. Clipperele aparținând mogulilor tutunului din Glasgow erau cele mai rapide nave pe traseul către Virginia. Până la Războiul de Independență din 1776, Glasgow a fost cel mai mare port din lume la comerțul cu tutun. Diferențele între averile clasei negustorilor din  și ale vechilor clanuri din  s-au adâncit, amplificând secole de diviziune.\n\nPretendenții detronați, din ramura  au rămas populari în Highlands și în nord-est, în special în rândul populației care nu era prezbiteriană, între care se numărau romano-catolicii și  (anglicanii scoțieni). Cu toate acestea, două mari  declanșate în 1715 și 1745 nu au reușit să înlăture dinastia de Hanovra de pe tronul Britanic. Amenințarea răscoalelor iacobite pentru Regatul Unit și pentru monarhi s-a încheiat efectiv cu , Marea Britanie este ultima  din istoria Marii Britanii. Această înfrângere a deschis calea pentru transferuri de populație indigenă pe scară largă din Highlands și din Insule, denumite.\n\n și Revoluția Industrială au făcut din Scoția un centru intelectual, industrial și comercial–într-atât încât Voltaire spunea: „În Scoția căutăm toate ideile noastre de civilizație.” După dispariția iacobitismului și acceptarea Uniunii, mii de scoțieni, în principal lowlanderi, au ocupat numeroase poziții de putere în politică, administrație publică, armată și marină, comerț, economie, colonii, întreprinderi și alte domenii în tot Imperiul Britanic emergent. Istoricul Neil Davidson observa că „după 1746, a existat un nivel cu totul nou de participare a scoțienilor la viața politică, în special în afara Scoției.” Davidson precizează, de asemenea, că „departe de a fi «periferică» în economia britanică, Scoția – sau, mai precis, Lowlandul – s-a aflat în centrul său.\"\n\nSecolul al XIX-lea \n\n a crescut numărul de parlamentari scoțieni și a extins drepturile politice asupra a mare parte din clasa de mijloc. De la mijlocul secolului, au început să crească vocile ce solicitau autonomia Scoției, și ca urmare a fost reînființată funcția de . Spre sfârșitul secolului, printre prim-miniștrii britanici de origine scoțiană s-au numărat William E. Gladstone și contele de Rosebery. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, importanța crescândă a clasei muncitoare a fost marcată de succesul lui Keir Hardie în , care au dus la întemeierea, care a fost absorbit în  în 1895, Hardie fiind primul lider al acestuia.\n\nGlasgow a devenit unul dintre cele mai mari orașe din lume, și a fost cunoscut ca „al Doilea Oraș al Imperiului”, după Londra. După 1860, șantierele navale de pe malul Clyde-ului s-au specializat în vapoare din fier (după 1870, din oțel), material care a înlocuit rapid lemnul atât la flotele comerciale cât și la cele de luptă. A devenit principalul centru de construcții navale al lumii. Deși au adus locuri de muncă și bogăție, evoluțiile industriale au fost atât de rapide încât locuințele, urbanismul, și sănătatea publică nu au ținut pasul cu ea și, pentru un timp, condițiile de viață în câteva dintre orașe erau deosebit de rele, din cauza supraaglomerării, mortalității infantile ridicate și a creșterii incidenței cazurilor de tuberculoză.\n\nSe consideră de obicei că Iluminismul Scoțian s-a încheiat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar un număr disproporționat de mare de contribuții scoțiene la patrimoniul științific și literar britanic a continuat timp de încă 50 de ani sau mai mult, datorită unor figuri ca fizicienii James Clerk Maxwell și Lord Kelvin, inginerii și inventatorii James Watt și , a cărui activitate a fost critică pentru evoluțiile tehnologice ale Revoluției Industriale din Anglia. În literatură, cea mai de succes figură a jumătății secolului al XIX-lea a fost Walter Scott. Prima sa lucrare în proză, în 1814, este considerată a fi primul roman istoric. A lansat o carieră de mare succes și a contribuit la definirea și popularizarea identității culturale scoțiene. În secolul al XIX-lea, mai mulți autori de origine scoțiană au căpătat reputație internațională, între ei numărându-se Robert Louis Stevenson, Arthur Conan Doyle, J. M. Barrie și . Scoția a jucat un rol major și în dezvoltarea artelor și arhitecturii. , care s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea, și a înflorit în secolul al XX-lea, a produs un amestec distinctiv de influențe, între care  de Arts and Crafts, și , care au găsit susținere în lumea artei moderne a întregii Europe continentale și a ajutat la definirea stilului Art Nouveau. Printre promotorii acesteia s-a numărat arhitectul și artist Charles Rennie Mackintosh.\n\nAceastă perioadă a adus un proces de reabilitare a culturii Highlandului. În 1820, ca parte a redeșteptării romantice, tartanul și kiltul au fost adoptate de către membrii elitei sociale, nu doar în Scoția, dar în întreaga Europă, în urma popularității ciclului Ossian al lui Macpherson și apoi a romanelor Waverely ale lui Walter Scott. Cu toate acestea, Highlandul a rămas foarte sărac și tradiționalist. Dorința de a îmbunătăți agricultura și profiturile au condus la , în care o mare parte a populației din zonele muntoase a suferit transferuri forțate, iar terenurile au fost împrejmuite, în principal pentru a putea fi utilizate la creșterea ovinelor. Aceste schimbări au urmat modelul schimbărilor agricole din toată Marea Britanie, dar au rămas notorii mai ales ca urmare a momentului târziu în care s-au făcut, a lipsei de protecție juridică pentru arendașii sezonieri în , abandonarea bruscă și forțată a sistemului tradițional al clanurilor, și brutalitatea multor evacuări. Unul din rezultate a fost un continuu exod al țăranilor către orașe, sau chiar mai departe, în Anglia, Canada, America sau Australia. Populația Scoției a crescut în mod constant în secolul al XIX-lea, de la 1.608.000 la recensământul din anul 1801 la 2.889.000 în 1851 și 4.472.000 în 1901. Chiar și cu dezvoltarea industriei, tot nu erau suficiente de locuri de muncă bune. Ca urmare, în perioada 1841-1931, aproximativ 2 milioane de scoțieni au emigrat în America de Nord și Australia, și alți 750.000 de scoțieni s-au mutat în Anglia.\n\nDupă ani lungi de luptă în politica bisericească, în 1834 evanghelicii au dobândit controlul asupra  și au adoptat Legea Vetoului, care permitea congregațiilor să respingă numirile „intruzive” de pastori făcute sub influența unor donatori sau ctitori înstăriți. A urmat „Conflictul de Zece Ani”, un șir de dispute legale și lupte politice, încheiat cu înfrângerea neintruzioniștilor în instanțele civile. Rezultatul a fost separarea de biserică a unor neintruzioniști, în frunte cu dr. , cunoscută ca Marea . Aproximativ o treime din cler, în principal din nord și din Highland, s-au separat și au format . În secolul al XIX-lea, diviziunile crescânde între calvinii fundamentaliști și teologii liberali au dus la o nouă ruptură în sânul Bisericii Libere, calvinii rigizi despărțindu-se de aceasta pentru a forma în 1893.  din 1829 și afluxul unui număr mare de imigranți irlandezi, în special după anii foametei de la sfârșitul deceniului anilor 1840, îndreptat în principal către centrele mari din Lowland cum ar fi Glasgow, a condus la o transformare a situației catolicilor. În 1878, în ciuda opoziției, în țară s-a restaurat o ierarhie bisericească romano-catolică, și catolicismul a devenit unul din cultele importante din Scoția.\n\nÎmpreună, industrializarea, urbanizarea și Perturbarea din 1843 au subminat tradiția școlilor parohiale. Din anul 1830, statul a început să finanțeze construcția de clădiri cu granturi; apoi, din 1846 a început să finanțeze școli prin sponsorizare directă; iar în 1872, Scoția a trecut la un sistem de școli în mare parte gratuite și finanțate de stat și administrate de consilii școlare locale, similar cu cel din Anglia.  a devenit un lider al învățământului superior britanic, răspunzând la nevoile educaționale ale tinerilor din mediul urban și din clasa negustorilor, spre deosebire de clasele superioare. Universitatea din St Andrews a fost prima care a început să admită femei. Din 1892, toate universitățile scoțiene puteau să pregățească femei și numărul de studente al acestora a crescut constant până la începutul secolului al XX-lea.\n\nLa începutul secolului al XX-lea \n\nScoția a jucat un rol major în efortul britanic din Primul Război Mondial. A contribuit în special cu forță de muncă, nave, utilaje, pește și bani. La o populație de 4,8 milioane în anul 1911, Scoția a trimis peste jumătate de milion de oameni în război, dintre care peste un sfert au murit în luptă sau de boli, iar 150.000 au fost grav răniți.  scoțian Sir Douglas Haig a fost comandantul forțelor britanice de pe Frontul de Vest.\n\nRăzboiul a adus apariția unei mișcări radicale numită „”, condusă de militanți sindicaliști. Foste fiefuri politice , districtele industriale au devenit laburiste înainte de 1922, având bază electorală în catierele muncitorești locuite de . Femeile au fost deosebit de active la construirea de solidarității la nivel de cartier pe probleme de locuințe. Cu toate acestea, \"Reds\" au operat doar în cadrul Partidului Laburist și au avut o influență redusă în Parlament, iar starea de spirit în rândul adepților săi s-a transformat într-o disperare pasivă spre sfârșitul anilor 1920.\n\nIndustria de construcții navale s-a extins cu o treime și crease așteptări ale unei prosperități reînnoite, dar în locul acesteia, prin 1922, economia a fost lovită de o criză gravă, din care nu și-a revenit în totalitate decât în 1939. Perioada interbelică a fost marcată de stagnare economică în zonele rurale și urbane, și de rate ridicate ale șomajului. Războiul a adus cu el schimbări profunde în plan social, cultural, economic și politic. Scoțienii au început să se gândească la declinul lor, întrucât principalii indicatori sociali, cum ar fi o sănătatea precară, starea precară a locuințelor disponibile, șomajul de masă pe termen lung, erau semne în cel mai bun caz al unei stagnări sociale și economice terminale, sau al unei spirale descendente în cel mai rău caz. Serviciul militar prestat în străinătate în numele Imperiului și-a pierdut atractivitatea față de tinerii ambițioși, care părăseau Scoția definitiv. Greaua dependență de industriile depășite, minieră și grea, constituia o problemă centrală și nimeni nu oferea soluții viabile. Disperarea s-a reflectat în ceea ce Finlay (1994) descrie ca o deznădejde generalizată care a pregătit mediul local de afaceri și liderii politici să accepte o nouă dogmă a planificării economice centralizate care s-a ivit în timpul celui de al Doilea Război Mondial.\n\nAl Doilea Război Mondial a adus din nou prosperitate, în ciuda bombardamentelor Luftwaffe. A adus inventarea radarului de către , instrument extrem de valoros în bătălia Angliei, alături de prezența la conducerea  a mareșalului .\n\nSituația postbelică \n\nDupă 1945, Scoția situația economică s-a înrăutățit treptat din cauza concurenței externe, a ineficienței industriei și a disputelor industriale. Numai în ultimele decenii, țara s-a bucurat de o renaștere culturală și economică. Printre factorii economici care contribuie la această revenire se numără o piață a serviciilor financiare refăcută, , și și industria gazelor naturale. Introducerea în 1989 de către guvernul lui Margaret Thatcher a sistemului de impozitare locală  cu un an înaintea restului Regatului Unit, a contribuit la o creștere a mișcării pentru redobândirea controlului de către Scoția asupra chestiunilor interne. În urma unui , a fost adoptată de Parlamentul Regatului Unit pentru a institui un Parlament Scoțian  deconcentrat și un Guvern Scoțian cu responsabilitate pentru cele mai multe legi specifice Scoției.\n\nEducația \n a rămas întotdeauna distinct față restul Regatului Unit, cu un accent caracteristic pe . În secolul al XV-lea, accentul pus de umaniști pe educație s-a cumulat cu adoptarea , care a decretat că toți fiii de baroni și țărani liberi deținători ai unei suprafețe substanțiale de pământ sunt obligați să participe la școli de gramatică a învăța „perfyct Latyne”, ceea ce a dus la creșterea alfabetizării în rândul elitei masculine înstărite. În cadrul Reformei, în 1560  a stabilit un plan de a avea o școală în fiecare parohie, dar acest lucru s-a dovedit imposibil din punct de vedere financiar. În 1616, o lege dată de Consiliul de Coroană a poruncit ca fiecare parohie să înființeze o școală. La sfârșitul secolului al XVII-lea, exista o rețea în mare măsură completă de școli parohiale în Lowlands, dar în Highlands educația de bază încă lipsea în multe domenii. Educația a rămas o chestiune în sarcina bisericii și nu a statului până la .\n\nGeografie și istorie naturală \n\nTeritoriul scoțian de pe insula Marea Britanie cuprinde treimea nordică a insulei, aflată în largul coastei de nord-vest a Europei Continentale. Suprafața totală este de , comparabilă cu dimensiunea Republicii Cehe. Scoția are frontieră terestră doar cu Anglia, pe  între bazinul pe coasta de est și firth-ul Solway în vest. Coasta de vest este la Oceanul Atlantic și cea de est, la Marea Nordului. Insula Irlanda se află la numai  sud-vest de peninsula ; Norvegia este la  est și Insulele Feroe, la  nord.\n\nÎntinderea teritorială a Scoției este, în general, stabilită prin  din 1237 între Scoția și Regatul Angliei și prin  din 1266 între Scoția și Norvegia. Excepții importante le constituie Insula Man, care a fost pierdută în favoarea Angliei în secolul al XIV-lea și care acum este o dependență a coroanei aflată în afara Regatului Unit; arhipelagurile Orkney și Shetland, care au fost dobândite de la Norvegia în 1472; și Berwick-upon-Tweed, pierdut în favoarea Angliei în 1482.\n\nCentrul geografic al Scoției se află la câțiva kilometri de satul  din . Ridicându-se la peste nivelul mării, cel mai înalt punct al Scoției este vârful Ben Nevis, din Lochaber, în timp ce cel mai lung râu al Scoției, râul Tay, curge pe o distanță de .\n\nGeologie și geomorfologie \n\nÎntreaga Scoție a fost acoperită cu gheață în timpul erelor glaciare din pleistocen și peisajul a fost mult afectat de glaciațiune. Din punct de vedere geologic, țara are trei mari sub-diviziuni.\n\n se află la nord și la vest de , care se întinde de la Arran la . Această parte a Scoției, cuprinde mai ales roci arhaice din cambrian și precambrian, care s-au înălțat în timpul orogenezei caledoniene. Este intercalată intruziuni magmatice de epocă mai recentă, ale căror resturi au format masive muntoase, cum ar fi și  de pe Skye.\n\nO importantă excepție de la cele de mai sus o constituie straturile fosilifere denumite „”, găsite în principal de-a lungul coastei . este o zonă în general muntoasă, aici găsindu-se cele mai înalte altitudini din Insulele Britanice. Scoția are peste 790 de insule împărțite în patru grupe principale: Shetland, Orkney, Hebridele interioare și Hebridele exterioare. Există numeroase întinderi de apă dulce, între care  și Loch Ness. Unele părți ale coastei sunt formate din , o pășune șeasă.\n\n este o , cuprinzând, în principal formațiuni paleozoice. Multe dintre aceste sedimente prezinta importanță economică pentru că aici se află zăcămintele de cărbune și de fier care au alimentat Scoția în timpul revoluției industriale. Această zonă are o intensă experiență vulcanică,  din Edinburgh fiind un vestigiu al unui vulcan odinioară mult mai mare. Această zonă este relativ joasă, deși chiar și aici se văd adesea dealuri, cum ar fi și .\n\n sunt o serie de culmi întinse pe o lungime de circa , intercalate cu văi largi. Acestea se află la sud de o a doua falie (falia Dealurilor de Sud) care se întinde de la la . Fundațiile geologice sunt formate mai ales din depozite din silurian depuse cu 4-500 de milioane de ani în urmă. Punctul culminant al Dealurilor de Sud este , cu o altitudine de . În Dealurile de Sud se află satul de la cea mai mare altitudine din Regatul Unit, ( deasupra nivelului mării).\n\nClima \nClima din Scoția este temperată și oceanică, și tinde să fie foarte schimbătoare. Întrucât este încălzită de Curentul Golfului din Atlantic, are ierni mult mai blânde (dar veri mai reci și mai umede) decât în zonele de la latitudini similare, cum ar fi Labradorul, sudul Scandinaviei, regiunea Moscova din Rusia, și Peninsula Kamceatka de partea opusă a Eurasiei. Cu toate acestea, temperaturile sunt în general mai mici decât în restul Regatului Unit, minima istorică absolută din Regat, de  fiind înregistrată la Braemar în Munții Grampian, la 11 februarie 1895. Maximele pe timp de iarnă ajung la circa  în Lowlands, maxima de vară având o medie de . Cea mai mare temperatură înregistrată a fost la Greycrook, Scottish Borders în 9 august 2003.\n\nVestul Scoției este de obicei mai cald decât estul, datorită influenței curenților oceanici din Atlantic, și a temperaturilor mai scăzute la suprafață ale Mării Nordului. , în Hebridele Interioare, este unul dintre cele mai însorite locuri din țară: acolo au fost peste 300 de ore de soare în mai 1975. Precipitațiile variază pe scară largă în întreaga Scoție. Vestul Highlandului scoțian este cel mai umed, cu precipitații anuale care în câteva locuri depășesc . Pentru comparație, mare parte din Lowland primește mai puțin de anual. Căderile masive de zăpadă sunt rare în Lowlands, dar devin mai frecvente cu creșterea altitudinii. Braemar are o medie de 59 de zile cu zăpadă pe an, în timp ce multe zone de coastă media înregistrată este de sub 10 zile de zăpadă depusă pe an.\n\nFlora și fauna \n\nFauna sălbatică a Scoției este tipică pentru nord-vestul Europei, deși mai multe dintre cele mai mari mamifere, cum ar fi râsul, ursul brun, lupul, elanul și morsele au fost vânate până la dispariție în vremuri istorice. Există populații importante de foci și zone de cuibărit de interes internațional pentru o varietate de păsări, cum ar fi corbul de mare. Acvila de munte este un simbol național.\n\nPe vârfurile înalte de munte, unele specii, între care , iepurele alb și hermelina pot fi văzute cu coloritul alb în timpul lunilor de iarnă. Există unele resturi de păduri de pin silvestru autohton și în aceste zone pot fi găsite , singura specie endemică de păsări și vertebrate din Regatul Unit, alături de cocoșul de munte, pisica sălbatică, veverița roșie și jderul. Diverse animale au fost re-introduse, între care codalbul în 1975, gaia roșie în 1980, și au fost proiecte experimentale care vizează castorul și mistrețul. Astăzi, o mare parte din restul  se află în , restul fiind împărțit în 84 de locații din toată Scoția. Pe coasta de vest, se mai păstrează resturi ale Pădurii Umede Celtice, în special pe peninsula Taynish în Argyll, acestea fiind deosebit de rare, din cauza ratelor ridicate de defrișări din istoria Scoției.\n\nFlora țării este variată, cuprinzând atât păduri  cât și de conifere și specii de stepă și tundră. Cu toate acestea, plantările comerciale de arbori pe scară largă și managementul stepelor montane pentru pășunatul oilor și activități sportive comerciale influențează distribuția plantelor și animalelor . Cel mai înalt arbore din Regatul Unit este un  plantat lângă , Argyll în 1870, și are o vârstă estimată la 5.000 de ani și este, probabil, cea mai bătrână ființă vie din Europa. Deși numărul de plante vasculare autohtone este scăzut după standardele mondiale, substanțiala floră briofită a Scoției este de importanță globală.\n\nDemografia \nLa recensământul din 2001, populația Scoției era de 5.062.011. La recensământul din 2011, ea crescuse la 5.295.400, cea mai mare valoare înregistrată vreodată.\n\nLa recensământul din 2011, 62% din populația Scoției și-a declarat identitatea națională ca fiind „doar scoțiană”, 18% ca „scoțiană și britanică”, 8% ca „doar britanică”, iar 4% au ales alte identități naționale.\n\nDeși Edinburgh este capitala Scotiei, cel mai mare oraș este Glasgow, care are puțin peste 584.000 de locuitori. Conurbația , cu o populație de aproape 1,2 milioane de locuitori, găzduiește aproape un sfert din populația Scoției. Centura Centrală este locul unde se află cele mai multe dintre principalele orașe, între care Glasgow, Edinburgh, Dundee și Perth. Singurul oraș mare din Scoția aflat în afara Centurii Centrale este Aberdeen.\n\nÎn general, numai cele mai accesibile și mai mari insule rămân locuite, adică în prezent, mai puțin de 90 dintre ele. Dealurile Sudice au o natură predominant rurală și dominată de agricultură și silvicultură. Din cauza problemelor cu locuințele în Glasgow și Edinburgh, între 1947 și 1966 s-au creat încă cinci . Acestea sunt , , , , și .\n\nImigrația de după al Doilea Război Mondial a dat orașelor Glasgow, Edinburgh și Dundee mici comunități din Asia de Sud. În 2011, s-a estimat că circa 49.000 de etnici pakistanezi trăiau în Scoția, aceștia fiind cel mai mare grup etnic de neeuropeni. De la Extinderea Uniunii Europene, mai mulți oameni din Europa Centrală și de Est s-au mutat în Scoția, și recensământul din 2011 a indicat că 61.000 de polonezi locuiau acolo.\n\nScoția are trei limbi oficial recunoscute: engleza, scots și gaelica scoțiană. Engleza scoțiană standard, o varietate de engleză vorbită în Scoția, se situează la un capăt al unui continuum lingvistic bipolar, Scots aflându-se la celălalt. Engleza scoțiană standard pare a fi fost influențată mai mult sau mai puțin de limba Scots. Recensământul din 2011 a arătat că 63% din populație nu are „nicio competență în scots”. Alții vorbesc . Gaelica este cea mai vorbită în Insulele de Vest, unde o mare parte a populației încă o mai vorbește; cu toate acestea, la nivel național, utilizarea sa este limitată la doar 1% din populație. Numărul de vorbitori de gaelică în Scoția a scăzut de la 250.000 în 1881 la 60.000 în anul 2008.\n\nExistă mult mai multe persoane de origine scoțiană care trăiesc în străinătate decât totalul populației Scoției. La recensământul din 2000, 9,2 milioane de americani s-au declarat a fi de origine . Populația protestantă din Ulster este în principal de origine scoțiană din Lowlands, și se estimează că există mai mult de 27 de milioane de descendenți ai emigranților scoțiano-irlandezi care trăiesc acum în SUA. În Canada, comunitatea scoțienilor numără 4,7 milioane de oameni. Aproximativ 20% din primii coloniști europeni din Noua Zeelandă provin din Scoția.\n\nÎn august 2012, populația Scoției a ajuns la un nivel record de 5,25 de milioane de oameni. Motivele indicate pentru această creștere au fost faptul că în Scoția, nașterile au depășit numeric decesele, la care s-a adăugat sporul demografic al imigranților. În 2011, 43.700 oamenii s-au mutat aici din Țara Galilor, Irlanda de Nord sau Anglia.\n\nRata totală de fertilitate (TFR) în Scoția este sub rata de înlocuire de 2,1 (RTF a fost de 1,73 în 2011). Majoritatea nașterilor sunt la femei necăsătorite (51,3% din nașteri au fost în afara căsătoriei, în 2012).\n\nSperanța de viață pentru cei născuți în Scoția, între 2012 și 2014 este de 77,1 de ani pentru bărbați și 81,1 de ani pentru femei. Aceasta este cea mai mică dintre cele patru țări ale Regatului Unit.\n\nReligia \n\nDoar puțin peste jumătate (54%) din populația scoțiană s-a declarat creștină, în timp ce aproape 37% au declarat că nu au nicio religie, la recensământul din 2011.\nDe la  din 1560, (, denumită și ) a fost clasificată ca protestantă de sorginte . Din 1689, a avut un sistem de conducere ecleziastică presbiterian, și se bucură de independență față de stat. Membrii săi numără 398.389, aproximativ 7,5% din totalul populației, deși în conformitate cu sondajul gospodăresc anual din 2014, 27,8%, respectiv 1,5 milioane de aderenți, au identificat Biserica Scoției ca religia lor. Biserica funcționează cu o structură teritorială pe parohiii, fiecare comunitate din Scoția având o congregație locală.\n\nScoția are și o importantă populație , 19% revendicând această afiliere, în special în vest. După Reformă, romano-catolicismul a continuat în Scoția în Highlands și în unele din insulele vestice, cum ar fi  și Barra, și a fost consolidată în secolul al XIX-lea prin imigrarea din Irlanda. Alte confesiuni creștine din Scoția sunt , și diverse alte ramuri presbiteriene. „A treia biserică a Scoției” este , membră a Comuniunii Anglicane.\n\nIslamul este cea mai mare religie necreștină (estimată la aproximativ 75.000 de practicanți, adică aproximativ 1,4% din populație), și există, de asemenea, importante comunități ,  și , mai ales în Glasgow. Mănăstirea  de lângă , care a sărbătorit aniversarea a 40 de ani în 2007, este prima mănăstire budistă din Europa de vest.\n\nPolitica și guvernarea \n\nȘeful de stat al Scoției este monarhul Regatului Unit, în prezent regele Charles al III-lea (din 2022). Însăși numerotarea regală „Charles al III-lea” a provocat controverse în preajma încoronării reginei pentru că nu a existat niciodată o Elisabeta I a Scoției. O acțiune în justiție, (1953 SC 396), a fost deschisă pentru a contesta dreptul reginei de a se numi Elisabeta a II-a în Scoția, argumentând că aceasta a fost o încălcare a Articolului 1 din Tratatul de Uniune. a câștigat cazul. S-a hotărât ca viitorii monarhi britanici să fi numerotați în funcție de predecesorii lor cu numărul cel mai mare, indiferent dacă sunt englezi sau scoțieni. De exemplu, un ipotetic viitor rege Iacob ar fi numit Iacob al VIII-lea—adupă ultimul rege scoțian Iacob a fost Iacob al VII-lea (și în același timp Iacob al II-lea al Angliei, etc.)—în timp ce un viitor rege Henric ar fi regele Henric al IX-lea în tot Regatul Unit, chiar dacă nu a mai existat niciun rege scoțian cu acest nume.\n\nMonarhia Regatului Unit continuă să utilizeze o varietate de denumiri, titluri și alte simboluri regale ale statalității specifice Scoției dinaintea uniunii, între care: , stema regală folosită în Scoția împreună cu  britanic, titluri regale, inclusiv acela de , anumiți Mari Ofițeri de Stat, Ordinul cavaleresc al Ciulinului și, din 1999, reinstituirea unui rol ceremonial pentru , după o pauză de 292 de ani.\n\nScoția are o  limitată în cadrul Regatului Unit, precum și reprezentare în Parlamentul britanic. Puterile executive și, respectiv, legislative au fost conferite Guvernului Scoțian și Parlamentului Scoțian de la din Edinburgh, începând cu 1999. Parlamentul Regatului Unit își păstrează controlul asupra unor  specificate în , inclusiv impozitele la nivelul Regatului Unit, securitatea socială, apărarea, relațiile internaționale și radiodifuziunea. Parlamentul Scoțian are autoritate legislativă pentru toate celelalte domenii legate de Scoția, precum și o putere limitată de a .\n\nParlamentul Scoțian poate da asupra unor chestiuni deconcentrate consimțământ legislativ, o moțiune prin care decide aplicarea pe teritoriul Scoției a unei legi adoptate de Parlamentul de la Londra, atunci când consideră acea lege adecvată și acolo. Programele de legislație adoptate de Parlamentul Scoțian au cunoscut o divergență în furnizarea de servicii publice în raport cu restul Regatului Unit. De exemplu, educația universitară și serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă sunt gratuite în Scoția, în timp ce în restul Regatului Unit se plătesc. Scoția a fost prima țară din Regatul Unit care a interzis fumatul în spațiile publice închise.\n\nParlamentul Scoțian este un legislativ unicameral cu 129 de membri: 73 dintre ei reprezintă anumite circumscripții și sunt aleși uninominal într-un singur tur; alți 56 sunt aleși în diferite regiuni electorale prin . Parlamentarii au un mandat de patru ani (în mod excepțional, cinci ani între 2011-16). Parlamentul desemnează unul dintre membrii pentru a fi numit apoi de monarh ca . Alți miniștri sunt numiți de către prim-ministru și servesc la discreția acestuia. Împreună, ei alcătuiesc Guvernul Scoțian, ramura executivă al guvernării deconcentrate. Guvernul Scoțian este condus de prim-ministru, care este responsabil în fața . Prim-ministrul este, de asemenea, lider politic al Scoției. Guvernul Scoțian cuprinde și un , în prezent, , care îl înlocuiește pe prim-ministru pe perioada absenței. Alături de funcția de viceprim-ministru, acesta mai deține și un portofoliu. Astfel, Swinney este în prezent . Cabinetul Scoțian  cuprinde nouă secretari de cabinet, care formează Cabinetul Scoției. Există, de asemenea, doisprezece alți miniștri, care lucrează alături de secretarii de cabinet în numiți domenii. Ca urmare, miniștrii juniori nu participă la ședințele cabinetului.\n\nLa , Partidul Național Scoțian (SNP) a câștigat 63 de 129 de locuri disponibile. Nicola Sturgeon, liderul SNP, era prim-ministru din noiembrie 2014. a devenit cel mai mare partid de opoziție în alegerile din 2016, , și având și ele reprezentare în Parlament.  urmează să aibă loc pe 6 mai 2021.\n\nScoția este reprezentată în camera britanică a Comunelor de 59 de deputați aleși din teritoriu pe baza circumscripțiilor din Scoția. La , Partidul Național Scoțian a câștigat 56 din cele 59 de locuri și din rândurile lui a fost ales cel mai tânăr membru actual al Camerei Comunelor, , aleasă la 20 de ani. Următoarele alegeri din Regatul Unit urmează să fie organizate, anticipat, la 8 iunie 2017.  reprezintă guvernul Regatului Unit în Scoția pe aspectele rezervate și reprezintă interesele scoțiene în cadrul guvernului britanic. Scotland Office este condus de către , care face parte din ; în exercițiu este .\n\nModificările constituționale \n\nPolitica de descentralizare a fost susținută de cele trei partide principale din Regatul Unit, cu diferite grade de entuziasm în istoria recentă. Un fost lider laburist, , descria reînființarea unui parlament scoțian ca „voința așezată a poporului scoțian”. Parlamentul Scoțian deconcentrat a fost înființat după ce un a relevat un sprijin majoritar atât pentru înființarea Parlamentului cât și pentru acordarea de puteri limitate acestuia de a . Statutul constituțional al Scoției face obiectul unei dezbateri în curs de desfășurare.\n\nPartidul Național Scoțian (SNP), care susține independența scoției, a fost ales pentru prima dată să formeze Guvernul Scoțian în 2007. Noul guvern a stabilit un \"Național Conversație\" pe probleme constituționale, propune o serie de opțiuni, cum ar fi creșterea competențelor Parlamentului Scoțian, federalism, sau a unui referendum privind independența scoției față de Regatul Unit. În respingând ultima opțiune, principalele trei partide de opoziție în Parlamentul Scoțian a creat o comisie pentru a investiga distribuția competențelor între Scoțian descentralizat și marea BRITANIE la nivel de organisme. În Scoția 2012, pe baza propunerilor prezentate de comisie, a fost ulterior adoptat transferarea de competențe suplimentare pentru Parlamentul Scoțian.\n\nÎn august 2009, SNP a propus un proiect de lege de organizare a unui referendum privind independența în noiembrie 2010. Opoziția din partea tuturor celorlalte partide majore a condus la o înfrângere așteptată. După alegerile din 2011, SNP a dobândit o majoritate absolută în Parlamentul Scoțian, și un referendum privind independența Scoției a avut loc pe 18 septembrie 2014. Referendumul a respins independența, cu o majoritate de 55,3% la 44.7%. În timpul campaniei, principalele trei partide din Parlamentul Britanic au promis să extindă competențele Parlamentului Scoțian. S-a înființat o comisie multipartită prezidată de , care a condus la o creștere a descentralizării competențelor prin .\n\nÎn urma referendumului privind apartenența Regatului Unit la Uniunea Europeană, de la 23 iunie 2016, în care majoritatea locuitorilor Regatului Unit au votat pentru retragerea țării din UE, în timp ce în Scoția majoritatea a votat să rămână,  Scoției, Nicola Sturgeon, a anunțat că un este „foarte probabil”.\n\nSubdiviziuni administrative \n\nPrintre împărțirile istorice ale Scoției se numără , , , , ,  și . Unele dintre aceste denumiri sunt încă folosite uneori pentru a descrie unele zone geografice.\n\nScoția modernă este împărțită în diferite moduri, în funcție de scop. În administrația locală, din 1996 există o împărțire simplă în 32 de zone de administrare locală, ale căror consilii sunt responsabile pentru furnizarea tuturor serviciilor publice locale. Consiliile comunitare sunt organizații informale care reprezintă anumite subdiviziuni ale unei zone din administrarea unui consiliu local.\n\nColegiile electorale ale Parlamentului Scoțian sunt în număr de 73, grupate în opt regiuni. Pentru Parlamentul Regatului Unit, sunt 59 de circumscripții. Până în 2013, brigăzile de pompieri și forțele de poliție scoțiene se bazau pe un sistem de regiuni introduse în 1975. Pentru asistența medicală și livrarea poștei, și pentru mai multe alte organizații guvernamentale și non-guvernamentale, cum ar fi bisericile, există și alte împărțiri vechi ale Scoției.\n\n este conferit prin . În Scoția există șapte astfel de orașe: Aberdeen, Dundee, Edinburgh, Glasgow, Inverness, Stirling și Perth.\n\nDreptul civil și penal \nDreptul scoțian are o bază derivată din dreptul roman, care combină caracteristici ale dreptului civil cutumiar, datând de la Corpus Juris Civilis, și ale dreptului jurisprudențial, de . Termenii Tratatului de Uniune cu Anglia din 1707 garantau conservarea unui sistem juridic separat în Scoția față de cel din Anglia și Țara Galilor. Înainte de 1611, erau mai multe sisteme regionale de drept în Scoția, între care  în Orkney și Shetland, pe baza obiceiului pământului moștenit de la vechii nordici. Diverse alte sisteme derivate din  sau  au supraviețuit în Scoția până în anii 1800.\n\nLegea scoțiană prevede trei tipuri de  responsabile de administrarea justiției: civilă, penală și . Instanța civilă supremă este , deși apelurile civile pot fi admise la Curtea Supremă a Regatului Unit (sau înainte de 1 octombrie 2009, de ). este curtea supremă penală din Scoția. Curtea de Sesiune își are sediul la  din Edinburgh, care înainte de Uniune fusese sediul , în timp ce  și Curtea Supremă de Apel își au astăzi sediul în . sunt principalele instanțe penale și civile, și primesc cele mai multe cazuri. Sunt 49 de sheriff courts în întreaga țară. au fost introduse în 1975 pentru infracțiuni minore și revendicări civile cu valoare redusă. Acestea au fost înlocuite treptat de  din 2008 până în 2010. reglementează heraldica.\n\nMultă vreme, sistemul juridic scoțian a fost unic prin aceea că Scoția avea un sistem juridic propriu, dar nu și un parlament. Situația s-a încheiat odată cu apariția Parlamentului Scoțian, care legiferează pentru Scoția. Multe caracteristici în cadrul sistemului au fost conservate. În dreptul penal, sistemul juridic scoțian este singurul care are trei posibile verdicte: „vinovat”, „nevinovat” și „”. Atât verdictul „nevinovat”, cât și „nedemonstrat” duc la  inculpatului, de obicei, fără posibilitate de rejudecare, în conformitate cu principiul . Cu toate acestea, există posibilitatea unei rejudecări în cazul în care la o dată ulterioară apar probe noi care ar putea dovedi concludente în procesul anterior din primă instanță, atunci când persoana achitată admite ulterior infracțiunea sau în cazul în care se poate demonstra că achitarea a fost afectată de o tentativă de a – a se vedea dispozițiile de . Multe legi diferă între Scoția și alte părți ale Regatului Unit, și mulți termeni diferă pentru anumite concepte juridice. Omorul prin imprudență este „” în Anglia și Țara Galilor, dar în Scoția această încadrare corespunde în linii mari cu cea de  („omor din culpă”) din Scoția, și incendierea („arson” în Anglia/Țara Galilor) este numită aici  (literal „aprindere premeditată de foc”). Unele fapte considerate infracțiuni în Anglia și Țara Galilor, cum ar fi falsul, nu sunt infracțiuni în Scoția. Procedura diferă și ea. Jurații scoțieni din procesele penale sunt în număr de cincisprezece, cu trei mai mulți decât în multe țări ce practică dreptul jurisprudențial.\n\n (SPS) administrează închisorile din Scoția, unde sunt în total încarcerați circa 8.500 de deținuți.  este responsabil pentru în cadrul Guvernului Scoțian pentru administrarea penitenciarelor.\n\nApărarea \n\nDin banii cheltuiți pe apărare de Regatul Unit în 2013, circa 3,3 miliarde de lire puteau fi atribuite Scoției. Deși Scoția are o lungă tradiție militară anterioară cu Anglia, forțele sale armate acum fac parte din Forțele Armate Britanice, cu excepția , singura armată privată legală din Europa. În 2006, regimentele de infanterie ale  au fost comasate pentru a forma . Alte regimente scoțiene din Armata Britanică sunt , și , un regiment de rezervă al .\n\nDatorită reliefului și datorită impresiei de izolare, unele părți din Scoția au găzduit multe unități sensibile de apărare. Între 1960 și 1991, a fost o bază a flotei americane de  Polaris. Astăzi, Baza Navală a Majestății Sale , aflată la  nord-vest de Glasgow, este baza celor patru   înarmate cu rachete Trident ce compun . Scapa Flow a fost o mare bază a  Royal Navy până în 1956.\n\nO singură bază a Royal Air Force este situată în Scotland. RAF Lossiemouth, aflată în Moray, este cea mai nordică bază de apărare cu avioane de vânătoare din Regatul Unit; acolo își au domiciliul trei escadrile de avioane rapide echipate cu Eurofighter Typhoon.\n\nEconomia \n\nScoția are o economie deschisă mixtă de tip occidental, în strânsă legătură cu restul Regatului Unit și al întregii lumi. Tradițional, economia scoțiană a fost dominată de industria grea susținută de construcții navale în Glasgow, extracția cărbunelui și . Industriile conexe asociate cu extracția de au fost și ele importanți angajatori după anii 1970, în special în partea de nord-est a Scoției.\n\nÎn februarie 2012, Centrul pentru Economie și Cercetare în Afaceri a concluzionat că „Scoția nu primește nicio subvenție netă” din Regatul Unit, producția fiscală mai mare pe cap de locuitor în Scoția mai mult decât echilibrând cheltuielile publice mai mari pe cap de locuitor. Date mai recente, din 2012-13, arată că Scoția generează de 9,1% (53,1 miliarde delire; inclusiv cota geografică de venituri din petrolul din Marea Nordului – fără aceasta, cifrele ar fi fost de 8,2% și 47,6 miliarde de lire) din veniturile fiscale ale Regatului Unit și a primit 9,3% (65,2 miliarde de lire) pentru cheltuieli. Deficitul de cheltuieli publice al Scoției, în 2012-13, a fost de 12 miliarde de lire, în creștere cu 3,5 miliarde față de anul precedent; în aceeași perioadă, Regatul Unit și-a scăzut deficitul cu 2,6 miliarde de lire. În ultimii treizeci de ani, Scoția a contribuit cu un excedent bugetar relativ de aproape  20 miliarde de lire la economia Regatului Unit.În cel de-al treilea trimestru din 2015, economia scoțiană a crescut cu 0,1%, sub valoarea de 0,4% înregistrată în Regatul Unit. În septembrie 2015, rata șomajului în Scoția era de 5,9%, mai ridicată ca cea de 5,5% la nivelului Regatului Unit, în timp ce rata de ocupare din Scoția, de 74% era mai mare decât cea de la nivelul Regatului Unit, de 73,5%. Dezindustrializarea din deceniile anilor 1970 și 1980 a adus o schimbare a atenției de la o producție la o economie orientată pe servicii.\n\nEdinburgh este centrul serviciilor financiare din Scoția, multe mari firme de finanțe avându-și acolo sediul, între care: Lloyds Banking Group (proprietarii HBOS); precum și Royal Bank of Scotland și , aflate în proprietate publică. Edinburgh s-a clasat pe locul 15 în lista centrelor financiare mondiale în 2007, dar a căzut pe locul 37 în anul 2012, după ce reputația sa a avut de suferit, iar în 2016 a fost clasat pe locul 56 din 86.\n\nÎn 2014, totalul exporturilor din scoția (cu excepția comerțului intra-britanic) erau estimate la 27,5 miliarde de lire. Principalele bunuri și servicii de export ale Scoției sunt whisky, electronicele și serviciile financiare. Statele Unite ale Americii, Țările de Jos, Germania, Franța și Norvegia reprezintă principalele piețe de export. Produsul Intern Brut (PIB) al Scoției, inclusiv cu petrolul și gazele produse în apele teritoriale scoțiene, a fost estimat la 150 miliarde de lire sterline pentru anul calendaristic 2012. Dacă Scoția ar deveni independentă, acesta va deține 95% din rezervele de petrol și gaze actuale ale Regatului Unit, dacă acestea ar fi împărțite din punct de vedere geografic, folosind o linie mediană de la granița anglo-scoțiană. În cazul în care rezervele ar fi împărțite după populație, această cifră ar putea fi redusă la 9%.\n\nWhisky-ul este una din cele mai cunoscute mărfuri de export din Scoția. Exporturile au crescut cu 87% în deceniul de până la 2012 și au fost evaluate la 4,3 miliarde de lire în 2013, adică 85% din totalul alimentelor și băuturilor exportate din Scoția. Industria susține în jur de 10.000 de locuri de muncă direct și 25.000 indirect. Poate contribui însă cu doar 400-682 milioane de lire la bugetul scoțian, și nu cu cifre de ordinul miliardelor de lire, întrucât peste 80% din whisky-ul produs este deținut de către companii din afara Scoției.\n\nUn briefing publicat în 2002 de către Centrul de Informații al Parlamentului Scoțian (SPICe) pentru Comisia Parlamentară pentru Întreprinderi și Educație pe Tot Parcursul Vieții, preciza că turismul reprezenta până la 5% din PIB și ocupa 7,5% din forța de muncă.\n\nMoneda \nDeși Banca Angliei este banca centrală pentru Regatul Unit, există trei  în Scoția, care emit bancnote Sterling: ; Royal Bank of Scotland; și . Valoarea bancnotelor scoțiene aflate în circulație în anul 2013 era de 3,8 miliarde de lire; subscrise de Banca Angliei cu fonduri depuse de către fiecare bancă de compensare, conform Legii Bancare (2009), în scopul de a acoperi valoarea totală a acestor bancnote aflate în circulație.\n\nSistemul sanitar \n\nAsistența medicală în Scoția este asigurată în principal de către NHS Scoția, sistemul public sanitar. Acesta a fost înființat prin Legea Serviciului Național de Sănătate (Scoția) din 1947 (ulterior abrogată și înlocuită cu Legea Serviciului Național de Sănătate (Scoția) din 1978), care a intrat în vigoare la 5 iulie 1948 pentru a coincide cu lansarea NHS, în Anglia și Țara Galilor. Cu toate acestea, chiar înainte de 1948, jumătate din teritoriul Scoției era deja acoperit de scheme de îngrijire sanitară finanțate de stat, furnizate de . Politica sanitară și finanțarea ei este responsabilitatea  din cadrul Guvernului Scoției. Actualul  este , iar directorul general (DG) pentru sănătate și director executiv al NHS Scoția este Paul Gray.\n\nÎn 2008, NHS Scoția avea circa 158.000 de angajați, inclusiv peste 47.500 de asistente medicale, moașe și vizitatori sanitari și peste 3.800 de consultanți. În plus, există, de asemenea, peste 12.000 de medici, medici de familie si profesioniști sanitari asociați, respectiv stomatologi, opticieni și farmaciști comunitari, care funcționează ca antreprenori independenți, oferind o gamă largă de servicii în cadrul NHS, fiind remunerați prin taxe și indemnizații. Aceste taxe și indemnizații au fost eliminate în mai 2010, rețetele fiind în întregime gratuite, deși medicii stomatologi și opticienii pot percepe aceste sume dacă gospodăria pacientului câștigă peste o anumită sumă, adică circa 30.000 de lire pe an.\n\nEducație \n\nSistemul de învățământ scoțian este diferit față de restul Regatului Unit.„” oferă cadrul curricular pentru copiii și tinerii cu vârste de la 3 la 18 ani. Toți copiii de 3 și 4 ani din Scoția au dreptul la un loc gratuit în grădinițe. Învățământul primar formal începe la aproximativ 5 ani și durează 7 ani (P1–P7); copiii din Scoția studiază pentru calificări , sau  între 14 și 16 ani. Acestea sunt însă în curs de eliminare și înlocuire cu calificările naționale ale Curriculumului pentru Excelență. Vârsta de absolvire a școlii este 16 ani, după care elevii pot alege să rămână în școală și să studieze pentru calificările , sau  și . Un număr mic de elevi de la anumite  private pot urma sistemul englez și să studieze în schimb spre nivelurile ,  și .\n\nExistă cincisprezece , dintre care unele sunt printre cele mai vechi din lume. Printre acestea se numără Universitatean St Andrews, , și Universitatea din Edinburgh—dintre care multe sunt clasate printre cele mai bune din Regatul Unit. Proporțional, Scoția are mai multe universități în top 100 al QS' World University Rankings pe anul 2012 decât orice altă țară. Aici se produce 1% din cercetarea publicată din lume, dar trăiește doar 0,1% din populația lumii, și instituțiile de învățământ superior reprezintă 9% din sectorul de exporturi de servicii al Scoției. Curțile Universitare din Scoția sunt singurele organisme din țară autorizate să atribuie grade universitare.\n\nTaxa de școlarizare este gestionată de către Student Award Agency Scotland (SAAS), care nu percepe taxe de învățământ pentru ceea ce definește ca „tinerii studenți”. Tinerii studenți sunt definiți ca persoane sub 25 de ani, fără copii, necăsătorite, neimplicate în parteneriat civil sau coabitare, care nu au fost în afara de sistemului de învățământ full-time timp de mai mult de trei ani. Există taxe pentru care nu corespund acestei definiții, de obicei, de la 1200 la 1800 de lire pentru cursuri universitare, în funcție de anul intrării și tipul de calificare. Studiile postuniversitare pot costa până la 3400 de lire. Sistemul este în vigoare din 2007, atunci când a fost reformat sistemul de finanțare a educației. Purtătoarea de cuvânt pe teme de educație a Partidului Laburist, , critica sistemul scoțian pentru incapacitatea sa de a se adresa studenților săraci. Scoția are mai puțini elevi din categorii sociale defavorizate decât Anglia, Țara Galilor sau Irlanda de Nord și aceștia primesc în jur de 560 de lire pe an, un sprijin financiar mai modest decât omologii lor din Anglia.\n\nUniversitățile din Scoția sunt completate la capitolul educație superioară cu 43 de colegii. Colegiile oferă National Certificate, Higher National Certificate și Higher National Diploma. Aceste distincții de gurp, alături de calificările vocaționale, au scopul de a asigura că populația Scoției are aptitudinile și cunoștințele necesare pentru a satisface nevoile pieței muncii. În 2014, rapoartele de cercetare ale Biroului Național de Statistică au constatat că Scoția a fost cea mai educată țară din Europa și printre cele mai bine-educate din lume în termeni de învățământ superior, aproximativ 40% din scoțienii cu vârste între 16-64 de ani fiind educați cel puțin la . Pe baza datelor originare pentru , toate cele patru regiuni scoțiene s-au clasat în mod semnificativ peste media europeană la terminarea educației de nivel terțiar la categoria de vârstă 25 - 64 ani.\n\nCultura \n\n este un aspect semnificativ al culturii nationale, cu atât influențe atât tradiționale cât și moderne. Un celebru instrument tradițional scoțian este , un instrument de suflat, format din trei țevi de ton fix și o țeavă melodică, alimentate permanent din rezerva de aer ținută într-un sac. , cu cimpoaie și diferite tipuri de tobe, ce prezintă stiluri de muzică scoțiană tradițională și creând altele noi, s-au răspândit în întreaga lume. (harpa),  și acordeonul sunt și ele instrumente tradiționale scoțiene, cele două din urmă frecvent folosite de formațiile de . Există multe formații și artiști scoțieni de succes în diferite stiluri, între care Annie Lennox, Amy Macdonald, , Boards of Canada, Cocteau Twins, , Franz Ferdinand, Susan Boyle, Emeli Sandé, , , The Fratellis, și . Alți muzicieni scoțieni sunt Shirley Manson, și Calvin Harris.\nScoția are o tradiție literară ce datează din Evul Mediu Timpuriu. Cele mai vechi opere literare păstrate până astăzi și scrise în actuala Scoție sunt în dialectul briton din secolul al VI-lea, dar acestea sunt păstrate ca parte a . Literatura medievală ulterioară cuprinde lucrări în limba latină, gaelică, engleza veche și franceză. Primul text mai amplu păstrat până astăzi și scris în  este poemul epic din secolul XIV-lea al poetului , intitulat , care descrie viața lui Robert I, poem urmat imediat de o serie de versuri și proză în limba populară. În secolul al XVI-lea, patronajul coroanei a ajutat la dezvoltarea teatrului și poeziei scoțiene, dar accederea lui Iacob al VI-lea la tronul englez a eliminat un important centru de patronaj literar și limba scots a fost marginalizată ca limbă literară. Interesul față de literatura scoțiană a fost revigorat în secolul al XVIII-lea de figuri ca James Macpherson, al cărui Ciclu Ossian l-a făcut primul poet scoțian cu reputație internațională și a avut o influență majoră asupra iluminismului european. L-a influențat puternic și pe Robert Burns, pe care mulți îl consideră poet național, și pe Walter Scott, ale cărui  au contribuit mult la definirea identității scoțiene în secolul al XIX-lea. Spre sfârșitul epocii victoriene, mai mulți autori de origine scoțiană au căpătat reputație internațională ca scriitori de limba engleză, între care Robert Louis Stevenson, Arthur Conan Doyle, J. M. Barrie și . În secolul al XX-lea,  a adus un val de activitate literară și încercările de a recâștiga limba scots ca mediu de literatură serioasă. După membrii acestei mișcări a urmat de o nouă generație de poeți postbelici, inclusiv , care avea să devnină primul  de limbă scots numit de guvernul Scoției în 2004. Din 1980, literatura scoțiană a trecut printr-o puternică renaștere, în special asociată cu un grup de scriitori, din care face parte . O importantă poetă scoțiană apărută în aceeași perioadă este , care, în mai 2009, a devenit prima scoțiană cu titlul de  la nivelul Regatului Unit.\n\nCa națiune celtică, Scoția și cultura scoțiană sunt reprezentate la evenimentele interceltice din țară și din străinătate. Scoția găzduiește mai multe festivaluri de muzică, dintre care  (Glasgow), și  (Stornoway). Festivaluri ce sărbătoresc cultura celtică, cum ar fi (), (Irlanda), și National Celtic Festival (, Australia), prezintă elemente de cultură scoțiană, cum ar fi limba, muzica și dansul.\n\nImaginea sfântului Andrei, martirizat pe o cruce în forma de X, a apărut pentru prima dată în Regatul Scoției în timpul domniei lui William I.  În urma decesului regelui Alexandru al III-lea în 1286, imaginea sfântului Andrei a apărut pe sigiliul  care au preluat controlul asupra regatului în timpul interregnului care a urmat. Utilizarea unui simbol simplificat asociat cu acesta, anume crucea sfântului Andrei, își are originile la sfârșitul secolului al XIV-lea;  a decretat în 1385 că soldații scoțieni vor purta o cruce a sfântului Andrei albă pe tunică, atât în față, cât și în spate. Utilizarea unui fundal albastru pentru crucea sfântului Andrei pare a data cel mai devreme din secolul al XV-lea. Din 1606, crucea sfântului Andrei a format și parte a designului drapelului uniunii. Există numeroase alte simboluri și obiecte simbolice, atât oficiale cât și neoficiale, între care ,  (sărbătorită în cântecul, ), , care cuprinde o declarație de independență politică făcută pe 6 aprilie 1320, modelele textile de pe , care de multe ori simbolizează un anumit și drapelul cu . Locuitorii highlandului îi datorează lui , abrogarea în 1782 a legii din 1747 ce interzicea purtarea tartanului.\n\nDeși nu există oficial niciun , cântecul folk Flower of Scotland compus în anii 1960 este intonat la ocazii speciale și la evenimente sportive cum ar fi meciurile de fotbal și rugby ale echipelor naționale ale Scoției, iar din 2010 este intonat și la Jocurile Commonwealth-ului după ce a fost votat de o mare parte a sportivilor scoțieni. Alte cântece actualmente mai puțin populare care candidează la titlul de imn național al Scoției sunt , , și .\n\nZiua sfântului Andrei, 30 noiembrie, este ziua națională, deși și  tinde să fie sărbătorită pe scară largă, în special în afara Scoției. În 2006, Parlamentul Scoțian a adoptat , ziua devenind zi nelucrătoare începând cu anul 2007.  este o inovație recentă din Canada.\n\nAnimalul național al Scoției este inorogul, care a fost un simbol heraldic scoțian din secolul al XII-lea.\n\nMass-media \n\nZiare naționale britanice, ca Daily Record, , și  sunt toate produse în Scoția. Între cotidianele regionale importante se numără  din Edinburgh,  în Dundee pentru zona de est, și , ce deservește Aberdeenul și nordul. Scoția este reprezentată la , care prezintă filme și emisiuni de televiziune din țările celtice. Participanții scoțieni au câștigat multe premii la acest festivalul de la debutul său în 1980.\n\nTeleviziunea din Scoția este în mare parte aceeași ca în tot Regatul Unit, dar postul național este , element constitutiv al British Broadcasting Corporation, radiodifuziunea publică a Regatului Unit. Aceasta administrează, printre altele, trei  și de radio naționale, și . Scoția are și unele programe în limba gaelică. BBC Alba este postul național în limba gaelică. Principalul post de televiziune comercial este .\n\nSport \n\nScoția găzduiește propriile competiții sportive naționale și are reprezentare independentă la mai multe evenimente sportive internaționale, între care Cupa Mondială FIFA, Cupa Mondială de Rugby, , ,  și Jocurile Commonwealth-ului. Scoția are propriile sale organe naționale de conducere, cum ar fi Scottish Football Association (a doua cea mai veche asociație națională de fotbal din lume) și . Diverse variante de fotbal s-au jucat în Scoția timp de secole, cea mai timpurie referință datând de la 1424. Fotbalul este cel mai popular sport, și Cupa Scoției este cel mai vechi trofeu național din lume.\n\nScoția a participat la primul meci internațional de fotbal din istorie, în 1872 împotriva Angliei. Meciul a avut loc la , Glasgow, sediul . Cluburile scoțiene au avut succese și în competițiile europene, Celtic câștigând Cupa Campionilor Europeni în 1967, iar Rangers și Aberdeen câștigând Cupa Cupelor în 1972 și, respectiv, 1983, Aberdeen, câștigând apoi și Supercupa Europei în 1983.\n\nCum jocul modern de golf își are originea în Scoția secolului al XV-lea, țara este promovată ca fiind . Pentru mulți jucători de golf,  din orașul  din Fife, un vechi teren de  curs datând dinainte de 1574, este considerat loc de pelerinaj. În 1764, terenul standard de 18 găuri a fost creat la St Andrews, atunci când membrii au terenul de la 22 la 18 găuri. Cel mai vechi turneu de golf, și primul turneu major, este , desfășurat pentru prima dată la 17 octombrie 1860 la Prestwick Golf Club, în Ayrshire, jucătorii de golf scoțieni câștigând primele turnee majore. Există multe alte terenuri de golf renumite în Scoția, între care , , , și . Alte caracteristici distinctive ale culturii sportive naționale sunt Highland Games, curlingul și . În box, Scoția a avut 13 campioni mondiali, între care , și .\n\nScoția a concurat la toate Jocurile Commonwealth-ului din 1930 și a câștigat 356 de medalii în total: 91 de aur, 104 de argint și 161 de bronz. Jocurile Commonwealth-ului au fost organizate la Edinburgh în și , și cel mai recent Glasgow în .\n\nInfrastructura\n\nDrumuri \nAutostrăzile și  importante sunt gestionate de . Restul rețelei de drumuri este gestionat de autoritățile locale din zonele respective. În zona centurii centrale, trei autostrăzi alcătuiesc un triunghi cu vârfurile în capitala Edinburgh, Glasgow și Stirling, o alta ducând spre nord de la Edinburgh peste până la Perth, și o alta de la Glasgow spre sud către Anglia.\n\nTransporturi aeriene \nScoția are cinci aeroporturi internaționale (, , , și ), care împreună deservesc 150 de destinații internaționale, funcționând și o mare varietate de zboruri charter. operează aeroportul Edinburgh, iar BAA pe Aberdeen și Glasgow International, în timp ce  operează 11 aeroporturi regionale, inclusiv cel din Inverness, care deservesc la mai multe locații izolate.  deține Glasgow Prestwick, aeroport achiziționat de la  pentru o sumă nominală.\n\nCăi ferate \n\nNetwork Rail Limited deține și operează infrastructuri fixe active ale sistemului feroviar din Scoția, în timp ce Guvernul Scoțian își păstrează întreaga responsabilitate pentru gestiunea și finanțarea transportului feroviar strategic în Scoția. Rețeaua feroviară scoțiană are în jur de 350 de stații de cale ferată și de cale ferată. Pe acestea circulă 89,3 milioane de călători în fiecare an.\n\n și principalele linii de cale ferată, conectează marile orașe din Scoția între ele și cu rețeaua de căi ferate din Anglia. oferă călătorii feroviare inter-city între Glasgow, Edinburgh, Aberdeen, Inverness și Londra. Serviciile feroviare interne din Scoția sunt operate de . În vremea British Rail, West Coast Main Line din Gara Euston până la  a fost electrificată, la începutul anilor 1970, urmată de East Coast Main Line la sfârșitul anilor 1980. British Rail a înființat și . Pe când exista British Rail, mai multe linii de cale ferată din Strathclyde au fost electrificate. Strathclyde Passenger Transport Executive a ieșit în prim-plan cu „cea mai mare cale ferată electrificată din afara Londrei”. Unele părți ale rețelei sunt electrificate, dar nu există linii electrificate, în Highlands, Angus, Aberdeenshire, orașele Dundee sau Aberdeen, sau Perth & Kinross, și niciuna dintre insule nu are o legătură feroviară (deși capetele de linie de la și  deservesc mai ales insulele).\n\nEast Coast Main Line traversează Firth of Forth peste . Terminat în 1890, acest  a fost descris ca „reper scoțian recunoscut la nivel internațional”. Rețeaua feroviară din Scoția este gestionată de Transport Scotland.\n\nPe apă \n\nServicii regulate de transport operează între Scoția continentală și insule. Feriboturile care deservesc atât  interioare, cât și cele exterioare sunt operate în principal de către întreprinderea de stat .\n\nServiciile pentru  sunt operate de . Alte rute, deservite de mai multe companii, leagă sud-vestul Scoției de Irlanda de Nord. operează doar transporturi de marfă de la , în apropiere de Edinburgh, la , Belgia.\n\nAlte rute sunt operate de către autoritățile locale.\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n\n Devine, T. M. [1999] (2000). The Scottish Nation 1700–2000 (New Ed. edition). Londra:Penguin. ISBN 0-14-023004-1\n Donnachie, Ian and George Hewitt. Dictionary of Scottish History. (2001). 384 pp.\n Keay, John, and Julia Keay. Collins Encyclopedia of Scotland (2nd ed. 2001), 1101pp; 4000 articole; cu accent pe istorie\n Koch, J. T. Celtic Culture: a Historical Encyclopedia (ABC-CLIO, 2006), ISBN 1-85109-440-7, 999pp\n Tabraham, Chris, and Colin Baxter. The Illustrated History of Scotland (2004) extrase și căutare de text\n Trevor-Roper, Hugh, The Invention of Scotland: Myth and History, Yale, 2008, ISBN 0-300-13686-2\n Watson, Fiona, Scotland; From Prehistory to the Present. Tempus, 2003. 286 pp.\n Wilson, Neil. Lonely Planet Scotland (2013) excerpt and text search\n Wormald, Jenny, The New History of Scotland (2005) extras și căutare de text\n\nMonografii specializate \n\nBrown, Dauvit, (1999) Anglo-French acculturation and the Irish element in Scottish Identity în Smith, Brendan (ed.), Insular Responses to Medieval European Change, Cambridge University Press, pp. 135–53\nBrown, Michael (2004) The Wars of Scotland, 1214–1371, Edinburgh University Press., pp. 157–254\n\nFlom, George Tobias. Scandinavian influence on Southern Lowland Scotch. A Contribution to the Study of the Linguistic Relations of English and Scandinavian (Columbia University Press, New York. 1900)\n\nMacLeod, Wilson (2004) Divided Gaels: Gaelic Cultural Identities in Scotland and Ireland: c.1200–1650. Oxford University Press.\nPope, Robert (ed.), Religion and National Identity: Wales and Scotland, c.1700–2000 (University of Wales Press, 2001)\nSharp, L. W. The Expansion of the English Language in Scotland, (Cambridge University PhD thesis, 1927), pp. 102–325;\n\nLegături externe\n\n Visit Scotland, site oficial al comisiei naționale pentru turism din Scoția.\n Hărți și colecții digitale la .\n National Archives of Scotland , site oficial al Arhivelor Naționale.\n\n Scottish Census Results On Line , site oficial al guvernului pentru rezultatele recensămintelor.\n Statistici economice de la Guvernul Scoției.\n Scottish Government, site-ul oficial al .\n Scotland.org, gateway oficial online pentru Scoția, gestionat de Guvernul Scoției.\n Scottish Parliament, .\n ScotlandsPeople, resursă oficială guvernamentală pentru genealogie.\n statistics.gov.scot, acces deschis la o gamă de statistici oficiale despre Scoția, inclusiv pe zone restrânse.\n Gazetteer for Scotland, ghid al locurilor și al oamenilor din Scoția, administrat de și Universitatea din Edinburgh.\n Streets of Scotland, fotografii de pe străzile localităților scoțiene." } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Paris?" }, { "from": "assistant", "value": "Paris este capitala și cel mai mare oraș din Franța. Orașul este traversat de fluviul Sena, în nordul Franței, în mijlocul regiunii Île-de-France (cunoscută și ca regiunea Paris). Orașul în limitele sale administrative (cele 20 de arondismente) este în mare parte neschimbat din anul 1860, având o populație estimată oficială de 2.102.650 de locuitori la 1 ianuarie 2023, iar zona metropolitană Paris are o populație estimată oficial de 12.271.794 de locuitori la 1 ianuarie 2023, sau aproximativ 19% din populația Franței. Este una dintre cele mai populate zone metropolitane din Europa. Parisul a fost unul dintre cele mai mari orașe ale lumii occidentale pentru aproape 1000 de ani, înainte de secolul al XIX-lea și cel mai mare oraș din lume între secolele XVI-XIX. Începând cu secolul al XVII-lea, Parisul a fost unul dintre cele mai importante centre ale lumii de finanțe, diplomație, comerț, modă, gastronomie și știință. Pentru rolul său principal în arte și științe, precum și pentru sistemul său timpuriu extins de iluminat stradal, în secolul al XIX-lea, a devenit cunoscut sub numele de „Orașul Luminii”. Ca și Londra, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, a fost numită uneori și capitala lumii.\n\nParisul este astăzi unul dintre cele mai mari centre economice și culturale din lume, iar influența sa politică, educativă, divertisment, mass-media, modă, știință și arte contribuie la considerarea sa drept unul dintre cele mai importante orașe din lume. Acesta găzduiește sediul mai multor organizații internaționale, cum ar fi mai multe organizații ale Națiunilor Unite, UNESCO, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Camera Internațională de Comerț, Biroul Internațional de Greutăți și Măsuri, informalul Club Paris, Agenția Internațională pentru Energie, Federația Internațională pentru Drepturile Omului, împreună cu organisme europene precum Agenția Spațială Europeană, Autoritatea Bancară Europeană sau Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe. Parisul este considerat unul dintre cele mai verzi și mai locuibile orașe din Europa. De asemenea este unul dintre cele mai scumpe..\n\nParis și regiunea Paris, cu 739 de miliarde de euro (743 de miliarde de dolari) în 2019, (cel mai mare PIB al unei regiuni din Europa), produceau mai mult de un sfert din produsul intern brut al Franței în 2009. Conform estimărilor pentru 2008, aglomerația din Paris era cea mai mare din Europa sau al doilea cel mai mare pol economic urban european și al șaselea ca mărime din lume. Regiunea Paris are cea mai mare concentrație de studenți (în învățământul superior) din Uniunea Europeană, este prima în Europa în ceea ce privește capacitatea de cercetare și dezvoltare și este considerată una dintre cele mai bune regiuni din lume pentru inovație. Cu aproximativ 17 milioane de turiști străini anual, Paris este cel mai vizitat oraș din lume. Parisul și regiunea sa conțin 3.800 de monumente istorice și patru Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO.\n\nParisul este un important centru feroviar, de autostrăzi și de transport aerian deservit de două aeroporturi internaționale: Aeroportul Charles de Gaulle (al doilea cel mai aglomerat aeroport din Europa) și Aeroportul Orly. Deschis în 1900, sistemul de metrou al orașului, Metroul din Paris, deservește zilnic 5,23 milioane de pasageri; este al doilea cel mai aglomerat sistem de metrou din Europa după metroul din Moscova. Gare du Nord este a 24-a cea mai aglomerată gară din lume și cea mai aglomerată din afara Japoniei, cu 262 de milioane de pasageri în 2015. Parisul este cunoscut în special pentru muzeele și reperele sale arhitecturale: Luvru a primit 7,8 milioane de vizitatori în 2022, păstrându-și renumele de cel mai vizitat muzeu de artă din lume. Musée d'Orsay, Musée Marmottan Monet și Musée de l'Orangerie sunt remarcate pentru colecțiile lor de artă impresionistă franceză. Musée National d'Art Moderne al Centrului Pompidou are cea mai mare colecție de artă modernă și contemporană din Europa, împreună cu Muzeul Rodin și Muzeul Picasso. Cartierul istoric de-a lungul Senei din centrul orașului a fost clasificat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din 1991; iar reperele populare de acolo includ Catedrala Notre Dame de Paris de pe Île de la Cité, în prezent închisă pentru renovare după incendiul din 15 aprilie 2019. Alte obiective turistice populare includ capela regală gotică Sainte-Chapelle, tot pe Île de la Cité; Turnul Eiffel, construit pentru Expoziția Universală de la Paris din 1889; Grand Palais și Petit Palais, construite pentru Expoziția Universală de la Paris din 1900; Arcul de Triumf de pe Champs-Élysées și dealul Montmartre cu istoria sa artistică și Bazilica Sacré-Coeur.\n\nClubul de fotbal Paris Saint-Germain și clubul de rugby Stade Français au sediul la Paris. Stade de France, cu 80.000 de locuri, construit pentru Cupa Mondială FIFA 1998, este situat chiar la nord de Paris, în comuna vecină Saint-Denis. Parisul găzduiește turneul anual de tenis de Grand Slam al French Open pe zgura roșie de la Roland Garros. Orașul a găzduit Jocurile Olimpice în 1900, 1924 și va găzdui Jocurile Olimpice de vară din 2024. Cupele Mondiale FIFA din 1938 și 1998, Cupa Mondială de Rugby din 2007, precum și Campionatele Europene UEFA din 1960, 1984 și 2016 au fost de asemenea organizate în acest oraș. În fiecare iulie, cursa de ciclism din Turul Franței se termină pe Avenue des Champs-Élysées din Paris.\n\nEtimologie \nNumele Paris derivă de la primii săi locuitori, tribul galic cunoscut ca Parisii. Orașul era denumit Lutetia (mai complet, Lutetia Parisiorum, „Lutetia Parisii-lor”), în perioada romană între secolul I și al VI-lea, dar în timpul domniei lui Iulian Apostatul (360-363) numele orașului a fost schimbat în Paris.\n\nSe crede că numele provine de la numele tribului Parisii, un trib galic din epoca fierului și perioada romană, care provine din cuvântul galic parisio care înseamnă „oameni muncitori” sau „meșteșugari”.\n\nParisul are multe porecle, cea mai cunoscută fiind „La Ville-Lumière („Orașul Luminilor”), nume care se datorează în primul rând faimei orașului pentru faptul că era un centru de educație și al ideilor în epoca iluminismului și mai târziu datorită adoptării iluminatului stradal, deoarece Parisul a fost unul dintre primele orașe mari europene care au folosit iluminatul stradal cu gaz la scară mare pe bulevardele și monumentele sale. Luminile cu gaz erau instalate pe Place du Carrousel, Rue de Rivoli și Place Vendome în 1829. Până în 1857, toate bulevardele Mari au fost iluminate. Până în anii 1860, bulevardele și străzile Parisului erau iluminate de 56.000 de lămpi cu gaz. De la mijlocul secolului al XIX-lea Parisul este cunoscut sub numele de Paname, în argoul parizian, datorită pălăriilor Panama purtate popular în capitală la începutul secolului al XX-lea. Cântărețul Renaud a popularizat termenul în rândul generațiilor tinere în albumul din 1976 Amoureux de Paname („Îndrăgostit de Paname”).\n\nLocuitorii Parisului sunt cunoscuți în limba română ca „parizieni” și în limba franceză ca Parisiens (). Parizienii sunt adesea numiți peiorativ Parigots (), un termen folosit pentru prima dată în anul 1900, de către cei care trăiau în afara regiunii Paris.\n\nIstorie\n\nOrigini \n\nNucleul istoric al Parisului este Île de la Cité, o insulă mică locuită în antichitate de tribul parisiilor (parisii în latină), un sub-trib al celticilor Senones, care au locuit în zona Parisului de pe la mijlocul secolului al III-lea î.Hr. și care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Una dintre principalele rute comerciale de nord-sud ale zonei a traversat Sena pe île de la Cité; acest loc de intersecție al rutelor comerciale terestre și pe apă a devenit treptat un important centru comercial. Parisii făceau comerț cu multe orașe fluviale (unele chiar departe, în Peninsula Iberică) și își băteau propriile monede în acest scop.\n\nAstăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice și de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Île Saint-Louis, care este ocupată de edificii construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți (faimoșii buchiniști), podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde precum Champs-Élysées precum și numeroase alte clădiri și monumente reprezentative, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanității stabilit de UNESCO.\n\nParisul a fost ocupat de tribul galic până când au ajuns aici romanii în 52 î.Hr.. Invadatorii se refereau la ocupanții anteriori ai orașului ca parisii, însă au numit orașul Lutetia, care înseamnă „loc mlăștinos”, „loc argilos” (din lutum, „lut”). Aproximativ cincizeci de ani mai târziu orașul s-a extins și pe malul stâng al Senei, în actualul cartier latin, și a fost numit \"Paris\" și a ajuns prosper, cu forum, băi, temple, teatre și un amfiteatru.\n\nPână la sfârșitul Imperiului Roman de Apus, orașul era cunoscut sub numele de Parisius, un nume latin care mai târziu va deveni Paris în franceză. Creștinismul a fost introdus la mijlocul secolului al III-lea d.Hr. de Sfântul Denis, primul episcop al Parisului: potrivit legendei, când acesta a refuzat să renunțe la credință în fața ocupanților romani, a fost decapitat pe dealul care a devenit cunoscut sub numele de Mons Martyrum (în latină „Dealul Martirilor”) și mai târziu „Montmartre”, deal de unde a mers fără cap spre nordul orașului; locul unde a căzut și a fost înmormântat a devenit un important altar religios, Bazilica Saint-Denis, unde sunt îngropați mulți regi francezi.\n\nOcupația romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut orașul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX au obligat parizienii să construiască o fortăreață pe Île de la Cité. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a fost cucerit de către vikingi, sub conducerea lui Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriașă pentru a pleca pe 27 martie 845. Slăbiciunea ultimilor regi Carolingieni a dus la creșterea puterii conților Parisului. Odo, Conte de Paris a fost ales ca rege al Franței, mai precis al Franciei de Vest de către lorzii feudali pentru rolul său în apărarea din cadrul asediul Parisului (885–886), în timp ce Carol al III-lea avea pretenții la tron. Un secol mai târziu, în 987, Hugo Capet, conte de Paris, a fost ales de lorzii feudali ca rege al Franciei Occidentale unificate după moartea ultimului urmaș carolingian, inițiând dinastia Capețiană. Astfel, Parisul a devenit treptat cel mai mare și mai prosper oraș din Franța.\n\nÎn timpul Evului Mediu clasic și târziu până la Ludovic al XIV-lea \nÎn cursul secolului al XI-lea orașul s-a întins pe malul drept al Senei. Secolele XII și XIII, care includ domnia lui Filip al II-lea Augustus (1180-1223), sunt notabile pentru creșterea orașului. Drumurile principale au fost pavate, primul Luvru a fost construit ca fortăreață și mai multe biserici, inclusiv catedrala Notre-Dame, au fost construite sau începute. În anul 1160 se înființează la Paris școala superioară de filozofie și teologie, care în anul 1253 devine universitatea \"Sorbona\", după numele fondatorului ei Robert de Sorbon (1201-1274). Între cei mai renumiți profesori ai Universității din Paris s-au numărat Albertus Magnus, Bonaventura, Toma de Aquino și Meister Eckhart. În cursul secolului al XIII-lea ai multe școli de pe malul stâng au fost unite în cadrul Sorbonei. În Evul Mediu Parisul a prosperat ca centru intelectual și comercial, cu o întrerupere temporară în timpul epidemiei de ciumă din secolul XIV. În anul 1622 episcopia Parisului a devenit Arhidieceza de Paris.\n\nSub domnia regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, regele Soare, de la 1643 la 1715, reședința regală s-a mutat la Versailles.\n\nRevoluția franceză a început cu luarea cu asalt a Bastiliei pe 14 iulie 1789. Multe dintre conflictele din anii următori au avut loc între Paris și zonele rurale ale Franței.\n\nÎn 1870 războiul franco-prusac s-a încheiat cu un asediu al Parisului și al Comunei Parisului, care s-a predat în 1871 după o iarnă de foamete. Turnul Eiffel, cel mai cunoscut simbol al Parisului, a fost construit în 1889 într-o perioadă de prosperitate cunoscută ca La Belle Époque.\n\nPopulație istorică \n\n 1801:543.000\n 1831: 714.000\n 1851: 1.053.000\n 1881: 2.240.000\n 1901: 2.661.000\n 1926: 2.871.000\n 1968: \n 2007:\n\nAdministrație \n\nParisul este un departament al Franței (Paris, 75), parte din regiunea Île-de-France. Parisul este împărțit în douăzeci de arondismente. Aceste arondismente sunt numerotate în spirală, cu primul arondisment în centrul orașului.\n\nPână în 1964, departamentul 75 era \"Seine\", care conținea orașul și suburbiile înconjurătoare. Schimbarea acestei organizări a dus la crearea a trei noi departamente care formează un inel în jurul Parisului, deseori numite la petite couronne (coronița): Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis și Val-de-Marne.\n\nPrimul primar ales din epoca modernă a fost Jacques Chirac, ales în anul 1977. A fost succedat de către Jean Tiberi (1995–2001), apoi Bertrand Delanoë (2001–2014). Actualul primar este Anne Hidalgo, aleasă 5 aprilie 2014.\n\nGeografie \nEste situat în partea central-nordică a țării, pe fluviul Sena, în aval de confluența acestuia cu Marna. Suprafața sa este de 1450 de km pătrați.\n\nAltitudine: min. 28 m; max. 131 m. Înălțimea Parisului variază din cauza dealurilor în mai multe arondismente:\n\n Montmartre - 130 metri peste nivelul mării\n Belleville - 35 metri peste nivelul mării\n Ménilmontant\n Buttes-Chaumont\n Passy\n Chaillot\n Montagne Sainte-Genevieve\n Butte-aux-Cailles\n Montparnasse (dealul a fost nivelat în secolul al XVIII-lea)\n\nTransport \n\nParisul este deservit de două aeroporturi: Orly, la sud de Paris, și Charles de Gaulle, la nord de Paris, situat în localitatea Roissy-en-France, unite de linia B a rețelei RER.\n\nParisul este dotat cu o rețea densă de metrou, numit Métro. De asemenea, orașul este străbătut de RER (Rețeaua Expresă Regională), ce face legătura între diferitele departamente din jur, și în zonele periferice de tramvai. În plus există o rețea de căi ferate: din cele 6 gări pariziene pleacă zilnic trenuri pentru navetiști, trenuri naționale și TGV-uri (Train à Grande Vitesse) (numit Thalys sau Eurostar pentru Belgia, Olanda, Germania, respectiv Marea Britanie).\n\nOrașul este și nodul principal al rețelei de autostrăzi și este înconjurat de o șosea largă circulară numită Boulevard Peripherique. Intrările și ieșirile de pe Peripherique sunt numite \"Portes\" (porți), fiindcă acestea corespund cu porțile orașului. Majoritatea acestor porți au parcări unde neriveranii sunt sfătuiți să-și lase mașinile. Traficul parizian este renumit pentru încetineală și pentru pericolul pentru integritatea caroseriei. Primăria a luat măsuri pentru fluidizarea traficului în comun (autobuze, taxi-uri), creând culoare speciale pentru acestea.\n\nLocuri\n\nMonumente și clădiri \n Turnul Eiffel - simbolul Parisului.\n Arc de Triomphe - monument din centrul Place de l'Étoile, comemorând victoriile Franței și onorând pe cei care au murit în luptă.\n Les Invalides - Muzeu și loc de veci pentru mulți soldați francezi și pentru Napoleon.\n Conciergerie - închisoare foarte veche unde mulți membri ai regimului monarhic au stat înainte de moartea lor la revoluția franceză.\n Palais Garnier, sediul Operei din Paris.\n Catedrala Notre-Dame, pe Île de la Cité\n Biserica Saint-Merri, supranumită „Notre Dame la petite”, monument din secolul al XII-lea\n Clădirea Samaritaine - galerii comerciale de la începutul secolului XX.\n Sorbonne - universitate faimoasă, fondată în Evul Mediu.\n Statuia Libertății - o versiune mai mică a statuii din portul din New York pe care Franța a dăruit-o Statelor Unite în 1886.\n Pantheonul din Paris - biserică și mormânt al celor mai mari personalități ale Franței.\n Sainte-Chapelle, capelă din secolul al XIII-lea.\n Église de la Madeleine - biserică\n Place des Vosges - piață din districtul Marais creată în timpul domniei lui Henric al IV-lea\n\nMuzee \n Luvrul - un muzeu enorm care găzduiește foarte multe opere de artă, inclusiv pictura Mona Lisa și statuia Venus din Milo.\n Muzeul Orsay - un muzeu de artă găzduit într-o gară din secolul XIX convertită, și care conține în special opere impresioniste.\n Centrul Georges Pompidou, cunoscut și ca Beaubourg - o clădire neobișnuită care găzduiește muzeul de arte moderne și un centru cultural cu o mare bibliotecă publică. Lângă această clădire se află și atelierul Constantin Brâncuși.\n Musée Rodin - o mare colecție de opere ale celui mai celebru sculptor francez.\n Musée du Montparnasse în vechea reședință a artistului Marie Vassilieff de la Avenue de Maine nr. 21, detaliază istoria comunității artistice din Montparnasse.\n Musée Cluny, cunoscut și ca Musée National du Moyen-Age, găzduiește o mare colecție de artă și obiecte din Evul Mediu, inclusiv ciclul de tapiserii Doamna cu licornul.\n Musée Picasso\n\nCartiere, străzi și alte zone \n Montmartre - zonă istorică pe o colină, unde se află și Basilique du Sacré-Cœur și care este faimoasă și pentru cafenelele și atelierele multor artiști importanți.\n Champs-Élysées - faimoasă stradă din lume, un bulevard de obicei plin de turiști.\n Rue de Rivoli - magazine elegante pentru turiști; mergând către Place de la Bastille se poate vedea și Opera din Paris. \n Place de la Concorde - piața din care pornește Champs-Élysées, cunoscută în trecut ca Place de la Revolution, locul obeliscului și al ghilotinei.\n Place de la Bastille - actuală piață, este locul unde se afla Bastilia până la Revoluția Franceză.\n Montparnasse - zonă istorică de pe malul stâng al Senei, faimoasă pentru ateliere, restaurante și cafenele; aici se află și turnul Montparnasse de la al cărui al 56-lea etaj (196m) se poate admira o superbă priveliște a Parisului. Sau puteți urca pe terasa aflată la 210m de unde, în zilele senine, se poate privi la 40 km depărtare. În apropiere este și Gara Montparnasse, important nod feroviar și de metrou.\n Cimitirul Pere Lachaise - unul dintre cele mai populare obiective pariziene, conține mormintele multor francezi faimoși, cât și ale unor oameni faimoși din toată lumea, care au ajuns să trăiască în Franța (inclusiv români).\n Cimetière de Montmartre\n Cimetière de Montparnasse\n Cimetière de Passy\n Les Halles - zonă comercială care include și un nod important de metrou.\n Le Marais - zonă șic de pe malul stâng al Senei cu două comunități numeroase, homosexuală și evreiască.\n Cartierul latin - unde se găsesc Pantheonul și Sorbonne.\n\nViața de noapte \n Le Lido - cabaret de pe Champs-Élysées faimos pentru spectacolele exotice și unde, ca soldat american în permisie cu niște prieteni, Elvis Presley a dat un concert ad hoc.\n Bal du Moulin Rouge, Le Crazy Horse Saloon, Les Folies Bergère - cluburi de noapte faimoase.\n\nÎn aglomerarea urbană \n Disneyland Resort Paris - parc de distracții din estul orașului.\n La Défense - complex major comercial, de birouri și teatre; tot aici este amplasat și Grande Arche.\n Palatul de la Versailles - fostul palat regal în orașul Versailles din sud-estul Parisului (23 km). Cea mai mare atracție turistică a Franței.\n Bazilica Saint Denis - catedrală gotică și necropolă a monarhilor francezi, aflată la Saint Denis, în nordul Parisului.\n\nPersonalități marcante\nListă de personalități marcante din Paris\n\nEvenimente \n\n iulie 1789 - Asaltul Bastiliei\n Familia regală este forțată să revină din Versailles la Paris\n 1814 - Parisul ocupat de armatele celei de-a șasea coaliții, după căderea lui Napoleon\n 1815 - Parisul este ocupat din nou, de data aceasta de către a șaptea coaliție, după trecerea celor o sută de zile.\n 1855 - Expoziția Universală din 1855\n 1856 - Tratatul de la Paris încheie Războiul Crimeii\n 1867 - Expoziția Universală din 1867\n 19 septembrie, 1870 - începe asediul Parisului de către armata prusacă. Va dura până la 28 ianuarie 1871\n 28 ianuarie, 1871 - Cade Comuna din Paris\n 1878 - Expoziția Universală din 1878\n 1889 - Expoziția Universală din 1889 - Turnul Eiffel\n 1900 - Expoziția Universală din 1900\niulie - Este inaugurată Linia 1 a metroului din Paris, care străbătea Parisul de la est (Porte de Vincennes) la vest (Porte Maillot).\n 1925 - Expoziția Internațională de Arte Decorative și Industriale moderne din 1925\n 1931 - Expoziția Colonială Franceză din 1931\n 1940, 13 iunie - Naziștii intră în Paris\n 1968 - Revoltele studențești din 1968 în Paris, combinate cu o serie de greve ale muncitorilor din țară, cer demisia guvernului Charles de Gaulle.\n 1999 - Deschiderea Bibliotecii Naționale a Franței\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Pagina web oficială a Parisului\n Misterele Parisului - Oamenii catacombelor, 17 octombrie 2004, Evenimentul zilei\n Parisul este mereu o idee bună, 10 martie 2014, Logout.ro\n\nImagini\n Fotografia Parisului în 26 de gigapixeli" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Anii 1520." }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al XV-lea - Secolul al XVI-lea - Secolul al XVII-lea\n\nDecenii: Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 Anii 1500 Anii 1510 - Anii 1520 - Anii 1530 Anii 1540 Anii 1550 Anii 1560 Anii 1570\n\nAni: 1520 | 1521 | 1522 | 1523 | 1524 | 1525 | 1526 | 1527 | 1528 | 1529\n\nAnii 1520" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Anii 1510." }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al XV-lea - Secolul al XVI-lea - Secolul al XVII-lea\n\nDecenii: Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 Anii 1500 - Anii 1510 - Anii 1520 Anii 1530 Anii 1540 Anii 1500 Anii 1560\n\nAni: 1510 | 1511 | 1512 | 1513 | 1514 | 1515 | 1516 | 1517 | 1518 | 1519\n\nAnii 1510" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Anii 1500." }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al XV-lea - Secolul al XVI-lea - Secolul al XVII-lea\n\nDecenii: Anii 1450 Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 - Anii 1500 - Anii 1510 Anii 1520 Anii 1530 Anii 1540 Anii 1550\n\nAni: 1500 | 1501 | 1502 | 1503 | 1504 | 1505 | 1506 | 1507 | 1508 | 1509\n\nAnii 1500" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Anii 1490?" }, { "from": "assistant", "value": "Secole: Secolul al XIV-lea - Secolul al XV-lea - Secolul al XVI-lea\n\nDecenii: Anii 1440 Anii 1450 Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 - Anii 1490 - Anii 1500 Anii 1510 Anii 1520 Anii 1530 Anii 1540\n\nAni: 1490 | 1491 | 1492 | 1493 | 1494 | 1495 | 1496 | 1497 | 1498 | 1499\n\nAnii 1490" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Povestește-mi pe scurt despre Beiuș." }, { "from": "assistant", "value": "Beiuș (în , în ) este un municipiu în județul Bihor, Crișana, România, format din localitățile componente Beiuș (reședința) și Delani.\n\nEtimologie \n1270 Benenus, Belynes, Belenjnes (probabil provenind din cuvântul maghiar bölény = zimbru, Bölényes indicând un loc unde erau frecvenți zimbrii)\n1332 sacerdos de villa Belenus\n1441 libera civitas Belynes\n1451 oppidum Belynes\n\nAșezare \nDin depresiunea Beiușului, municipiul Beiuș este cel mai mare oraș străbătut de Crișul Negru, adăpostește multe așezări dintre care cea mai importantă este orașul Beiuș. Beiușul este unul din cele mai vechi orașe ale județului. Este situat în sud-estul județului Bihor la 62 km de Oradea, la poalele Munților Apuseni în Crișana. Beiușul se află pe unul din principalele culoare de circulație rutieră și de dezvoltare la nivel județean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din E 79.\n\nIstorie \n\nBeiușul este atestat ca așezare înainte de anul 1096. Ca oraș a existat dinainte 1241, dovadă fiind că la 1241 se vorbește de un district al Beiușului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246.\nÎn documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele Benenus, Benens, Belenus, Voyuoda de Bivinis sau Belenyes, indicand o regiune cu zimbri. Până la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Binș (și continuă să fie numit așa în graiul regiunii).\n\nIn 28 octombrie 1454 ii este atribuita denumirea de oras.\n\nÎntr-un document emis la 27 noiembrie 1413 de către episcopul Andrea Scolari a fost menționat faptul că la Beiuș exista o biserică cu hramul Sfânta Agatha „pe locul celei vechi”, care era a doua catedrală episcopală după cea de la Oradea. Ruinele acesteia pot fi văzute în cimitirul romano-catolic din deal. Actuala biserică romano-catolică din Beiuș, monument istoric, datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea.\n\nDocumentele atestă că în secolul al XVIII-lea în orașul Beiuș și împrejurimi, înfloresc agricultura, meștesugurile, comerțul, astfel că spre sfârșitul secolului și începutul noului secol districtul Beiuș cuprindea un târg (Beiușul) și 72 de sate.\n\nLa sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost ridicată biserica română unită cu hramul Sf. Dumitru, sfințită în anul 1800 de episcopul Ignațiu Darabant.\n\nCeea ce a impulsionat în mod deosebit dezvoltarea orașului și ridicarea sa culturală a fost înființarea în 1828 de către episcopul Samuil Vulcan a unui gimnaziu român unit (greco-catolic), devenit în 1998 Colegiul Național \"Samuil Vulcan\". Înființarea gimnaziului de la Beiuș a fost un eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece a format intelectuali români care au devenit purtători ai emancipării culturale și politice a românilor transilvăneni.\n\nLa 27 noiembrie 1918, în localul Casinei Române, a avut loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuș-Vașcău, în care din ordinul Consiliului Național Român Central au fost aleși 5 delegați pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, printre care și beiușenii Ioan Ciordaș și Ilarie Crișan.\n\nDupă primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Țării Beiușului. Reforma agrară din 1921 a adus unele îmbunătățiri, contribuind la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultura și ameliorând situația materială a unei părți a țărănimii.\n\nPerioada Dictatului de la Viena a fost dificilă pentru orașul Beiuș care, fiind situat în partea care netransferată Ungariei, a devenit reședință de județ, unde au fost mutate toate autoritățile și instituțiile județene, cu personalul lor. În plus, a trebuit să facă față unui mare număr de refugiați din zonele cedate (Ungariei), în condițiile în care orașul și locuitorii nu erau suficient de înstăriți. Cu toate acestea, în oraș existau comercianți, mici meseriași, cca. 236 funcționari, dispensar, spital precum și instituții publice: prefectura, primăria, judecătoria mixtă, comisariatul de poliție, percepția fiscală, garda financiară, ocolul silvic, oficiul PTT, spitalul de stat, gara CFR, regimentul 35 artilerie, biserici, școli. În oraș mai funcționau o sală de teatru, cinematograf, hotel, cămin de ucenici.\n\nÎn data de 22 decembrie 1989 a avut loc o adunare populară de amploare în centrul orașului. Ca primar a fost desemnat inginerul Laurențiu Dale, iar în curând, prin formarea CFSN-ului, prin participarea reprezentanților partidelor politice noi sau reînființate și a organizației de tineret “Forum”, orașul a avut și for administrativ.\n\nPrimarii Beiușului de după 1989 au fost: Ioan Dărăban (1990-1992), Ion Popa (1992-1996), Octavian Codreanu (1996 -2000), Silviu Odobasianu (2000-2004;2004-2008), Adrian Nicolae Domocoș (2008-2012; 2012-2016), Petru Căluș Mlendea (2016-2020). În prezent primarul municipiului este Gabriel Popa.\n\nDate generale \n\n Relief:\nOrașul este înconjurat de lanțuri muntoase cele mai înalte creste ale Apusenilor, Munții Bihor, Munții Codru Moma, Masivul Vlădeasa și Pădurea Craiului. Orașul Beiuș este așezat pe malul drept al Crișului Negru, fiind străbătut de Valea Nimăiești (afluent al acestuia), care împarte orașul în două părți.Beiușul se află pe unul din principalele culoare de circulație rutieră de dezvoltare la nivel județean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din culoarul european E 79. Face parte din Regiunea de Dezvoltare 4 Nord – Vest.\n\n Teritoriu:\n teren arabil 1252 ha\n pășuni 620 ha\n fânețe 74 ha\n vii și pepiniere 1 ha\n total teren agricol 1850 ha\n păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră 199 ha\n ape 31 ha\n zone pentru construcții (intravilan și extravilan) 267 ha\n total teren neagricol 596 ha.\n\nDemografie \n\nConform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Beiuș se ridică la 9.745 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 10.667 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,3%), cu minorități de maghiari (5,03%) și romi (4,88%), iar pentru 8,42% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (72,93%), cu minorități de penticostali (6,48%), reformați (4,08%), greco-catolici (1,85%), baptiști (1,78%) și romano-catolici (1,44%), iar pentru 9,59% nu se cunoaște apartenența confesională.\n\nPolitică și administrație \nMunicipiul Beiuș este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:\n\nPrimari \n\n 1961-1964: Moise Bulc\n 1964-1968: Ioan Romocia\n 1968-1974: Teodor Petruțiu\n 1974-1979: Gavril Butuc\n 1979-1984: Vasile Clepce\n 1984-1989: Vasile Codreanu\n 1989-1990: Laurențiu Dale\n 1990-1992: Ioan Dărăban\n 1992-1996: Ion Popa\n 1996-2000: Octavian Codreanu (Partidul_Democrat_Liberal_(România))\n 2000-2008: Nicu Silviu Odobasianu (Partidul_Social_Democrat_(România))\n 2008-2016: Adrian Domocoș (Partidul_Național_Liberal_(România))\n 2016-2020: Petru Mlendea-Căluș (PNL)\n2020-prezent: Gabriel-Cătălin Popa (PNL)\n\nEconomie \nÎncă de la mijlocul secolului al XIV-lea în Țara Beiușului se află cea mai mare parte a Domeniului Beiuș al Episcopiei Romano-catolice de Oradea cu sediul si administrația în Beius, domeniu care dezvoltă în zonă activități de exploatare si prelucrare primară a lemnului, activități de exploatare si prelucrare a minereurilor de fier, cupru si metale prețioase, a marmurei, diverse manufacturi si ateliere meșteșugărești de fierărie, tăbăcărie, cizmărie, tâmplărie, croitorie, comerț etc., în cadrul cărora munceau un important număr de salariați. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea constituindu-se si breslele.Datorita dezvoltării economice autoritățile imperiale ale vremii încă de la mijloc de veac al XIV-lea acorda Beiusului dreptul de a organiza peste an 4 târguri de țară și târgul săptămânal de fiecare joi.\n\nDupă anul 1900 si în Beius apare mica industrie exprimata în câteva unități cuprinzând între 25-30 de salariați. Este vorba de Întreprinderea economică moara sistematică, Uzina electrică (1910), Fabrica de gheață și moara de ulei S.A. (1931) Fabrica de cărămidă, Fabrica de spirt, Fabrica de biscuiți etc.Apar unități de interes economic printre care: Cooperativa agricolă \"Beiușană\" (1935), Cooperativa forestieră \"Bradul Beiușului\" (1937), Cooperativa \"Doina învățătorilor\" (1944) și altele.\n\nDupă primul război mondial se impunea ca o necesitau redresarea economică a Țării Beiușului lipsită de industrie cu o populație săracă ce dispunea de insuficiente mijloace de trai.Situația clasei muncitoare se înrăutățește, muncitorii solicitau intervenția ziarului “Beiușul” pentru a găsi un loc de muncă. Singura sursă de câștig era munca la pădure, dar guvernul oprește exploatarea lemnului ceea ce lovește crunt mai ales satele din zona montană.La reforma agrară din 1921, în Beiuș sunt împroprietărite 144 persoane cu terenuri în intravilan și 108 cu terenuri în extravilan.Deși a avut scăderile ei in concepție și mai ales in aplicare, reforma agrara a contribuit la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultură și a îmbunătățit situația materială a unei pâr ti a țărănimii.In perioada interbelică relațiile de producție capitaliste se fac simțite și in Beiuș. \nIn Beiuș sunt aproximativ 119 comercianți și tot atâția meseriași la o populație de 4293 locuitori la finele anului 1930.\n\nDezvoltarea economică și demografică a orașului Beiuș a fost destul de lentă până la reforma administrativ-teritorială din 1968, când în oraș sunt amplasate o seamă de instituții având caracter teritorial printre care: Oficiul muncii, ADAS, Oficiul de gospodărire a apelor, Depozitele UJCOOP, Tribunalul teritorial, Judecătoria, filiala Băncii Naționale și altele care au oferit noi locuri de muncă. Dintre secțiile având un caracter productiv amintim: Șantierul de drumuri, Coloana auto și Serviciul de investiții IMTF, Coloana ITSAIA, Șantierul TCL etc.În anul 1972 a fost data în folosință Fabrica de Mobilă, iar în 1977 intră în producție Fabrica de Mașini de Găurit.\n\nLocuitorii din Țara Beiușului sunt într-o relație de dependență cu orașul Beiuș, care le asigură locuri de muncă, posibilități de aprovizionare, prestații de servicii publice, educaționale și culturale. Orașul a devenit municipiu în anul 2004 și are o populație de circa 15 mii locuitori.\n\nSchimbările de după 1989, trecerea la economia de piață au bulversat viata economică a Beiușului. Din peisajul economico-industrial au dispărut unități specifice fostei industrii socialiste, iar altele și-au redus foarte mult activitatea: Cooperația meșteșugăreasca, Cooperația de consum, S.C. Beiușana etc. Și în aceste condiții deosebit de grele, datorita interesului si strădaniilor depuse în ultimii ani de administrația comunitara a fost încurajat mediul local de afaceri si atrași investitori externi, astfel ca Beiușul s-a bucurat si se bucura de unul dintre cele mai scăzute procente pe țară a șomajului. La ora actuala în municipiu funcționează peste 340 de agenți economici dintre care un număr destul de important au între 300 si 500 de angajați.\n\nDescoperirea și punerea în valoare a resursei de apă geotermală, a transformat Beiușul în primul oraș din țară încălzit majoritar cu apă geotermală. Implementarea proiectului nerambursabil de 4,3 milioane de euro, va permite racordarea majorității gospodăriilor la beneficiile apei termale, și realizarea unui proiect ambițios de parc acvatermal pe o suprafață de 10 ha, ce va impulsiona covârșitor turismul balnear in Beiuș în strânsă coabitare cu turismul montan practicat în zonele cunoscute ale Țării Beiușului și ale Apusenilor.\n\nTurism \nÎn anul 2009 a fost lansat proiectul „Beiuș - Oraș Geotermal” și formulată o platformă de dezvoltare prin turismul de agrement balnear local. Beiușul este principalul punct de plecare dinspre vest pentru zonele turistice ale Munților Apuseni (Platoul Carstic Padiș, Peștera Urșilor - Chișcău, Stâna de Vale, Vârtop - Arieșeni).\n\nZiua municipiului este sărbătorită pe data de 19 aprilie, Ziua eliberării orașului de către trupele Armatei Române în 1919.\n\nObiective turistice \n S-au descoperit unele urme străvechi de locuire din paleolitic în toată depresiunea Beiușului, în peșterile de la Chișcău, Valea Sighiștelului, Recaș, Meziad, Câmpani. Pe Piatra Petranilor și la Meziad au fost găsite așezări neolitice fortificate.\n În apropiere de Beiuș se află Stâna de Vale, Pietroasa, Padiș, Valea Sighiștelului, Vârtop-Arieșeni (Groapa Ruginoasă, Ghețarul de la Scărișoara), Lacul Vida.\n Peștera cu Cristale din Mina Farcu, în Roșia (la 20 km de Beiuș).\n Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost ridicat din inițiativa unor veterani din cea de-a doua conflagrație mondială, la poalele unei coline din apropierea Beiușului. Acesta comemorează luptele purtate pentru eliberarea orașului în toamna anului 1944. Monumentul se distinge prin forma simplă și impresionează prin masivitatea sa. Pe postamentul de formă pătrată, din beton, se înalță o coloană din piatră, placată cu marmură albă, având o înălțime de 5 m. În partea superioară are o decorațiune specific militară. La mijlocul coloanei, pe lățimea sa, este săpat un text.\n Biserica română unită Sf. Dumitru, edificată la sfârșitul sec. al XVIII-lea, sfințită în anul 1800 de episcopul Ignațiu Darabant (din 1948 sediul unei parohii ortodoxe)\n Biserica ortodoxă din Deal, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (1784-1790), construită pe cheltuiala coloniei de negustori greci și aromâni\n Clădirile Colegiului „Samuil Vulcan”, ale Liceului Pedagogic, Casina Română\n Biserica romano-catolică (sec. al XVIII-lea)\n Ruinele unei biserici medievale (1413)\n Biserica reformată (1782)\n\nZone de agrement \nPădurea Delani, valea Crișului Negru și Valea Nimăieștilor, ștrandul termal\n\nEducație \n\n Colegiul Național „Samuil Vulcan” (fondat 1828)\n Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaș” (a funcționat ca școală de ucenici din 1885)\n Liceul Pedagogic „Nicolae Bolcaș” (1922)\n Colegiul Universitar Tehnic, filială a Universității din Oradea \n Școala generală cu cls. I- VIII „Ep. Nicolae Popoviciu” \n 2 grădinițe cu program prelungit și o creșă\n\nCultură \n\nCasa de Cultură Municipală, Biblioteca „Constantin Pavel”, Corul orășenesc Lyra (fondat în 1905), Corurile confesionale „Armonii Liturgice” (ortodox) și „Ioan Bușiția” (greco-catolic), Ansamblul Folcloric „Mlădițe de Tezaur”, Clubul copiilor\n\nSănătate \nSpitalul Municipal Beiuș deservește o populație de peste 10 de mii de locuitori, cu 13 secții în două staționare (ATI, interne , cardiologie, chirurgie, ortopedie-traumatologie, neurologie, ORL, oftalmologie, pediatrie, obstetrică-ginecologie, neonatologie, boli infecțioase), un ambulator cu cabinete și laboratoare de investigații clinice\n\nSport \n\nÎn urmă cu 102 de ani, la 12 iulie 1921, un grup de tineri beiușeni a pus bazele primului club de fotbal numit \"Aurora\", condus de renumitul profesor vulcanist Ioan Bușiția - președinte și dr. Emil Pop - secretar. Aveau loc întâlniri între membrii clubului, mai ales în zilele de duminică și în sărbători, apoi, jocuri amicale cu echipe din Arad, Timișoara, Satu Mare, Carei, Ineu și Oradea.\n\nIzvor de talente:\n\nTrebuie amintită și contribuția deosebită a profesorului de educație fizică Victor Marian, de care se leagă primele succese ale tinerilor beiușeni în domeniul fotbalului, după care o serie de jucători beiușeni sunt transferați la cluburile puternice din țară, cum ar fi \"U\" Cluj, \"Venus\" București, \"Victoria\" Cluj, \"Dinamo\" București, ASA Tg. Mureș și altele. După război, în 1947, echipa \"Bihorul\" Beiuș a avut în componență o serie de jucători valoroși, doriți de multe echipe din țară, cum ar fi: Gusti Pantea (portar), pantofar în particular, ce se ocupa cu repararea ghetelor de fotbal a coechipierilor săi, Toma (elev), Visu (șofer), Laslău (frizer), Ștefan Giuți (elev), Ilie Cioară (funcționar la bancă), Buțu și Ghță Meza, Ardelean, Bendeu (care venea de la Oradea), Ghiță Țiț (Foiu) - măcelar, Teo Petrugan - administrator la Liceul \"Samuil Vulcan\", Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruța - patronul Librăriei \"Doina\", Sandu Hărdălău - librar, Pașcu - crescător de oi, Moca, Ghiță Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăiește și astăzi în Beiuș) - tâmplar, ultimii doi confecționau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv).\n\nDe la Tricolorul la Gloria:\n\nÎn 1949, Bihorul Beiuș a câștigat detașat titlul regional, cu drept de participare la barajul pentru Divizia B, dar din lipsă de fonduri, locul a fost cedat unei echipe din Oradea. Urmează o perioadă mai lungă, când beiușenii vor juca doar în campionatul județean, fără a se dori promovarea într-o ligă superioară. În 1975, Bihorul Beiuș a câștigat campionatul județean, dar la baraj a fost învinsă de Gloria Arad. Pentru prima dată orașul de pe Crișul Negru a avut echipă în Divizia \"C\" în 1978 cu sprijinul comandantului de atunci a Unității Militare, general Mihai Lungu, trup și suflet pentru fotbalul beiușean, care a adus la echipa militară \"Tricolorul\" Beiuș o serie de jucători buni din întreaga țară, dar mai ales din orașul de proveniență,Târgu-Mureș. A fost ajutat mult de colonelul Costică Moglan, originar din Beiuș. Astfel, echipa militară \"Tricolorul\" Beiuș antrenată de prof. Teodor Moruțiu (Lămâie), fost jucător al Beiușului, ajutat de prof. Ioan Zaha (Bule), a promovat pentru prima dată în Divizia C după ce a câștigat barajul cu Minerul Borșa. Echipa militară a activat timp de trei ani cu bune rezultate în Divizia C, după care echipa a fost mutată la Oradea.\n\nÎntre Divizia C și Campionatul Județean:\n\nÎn 1981, Bihorul Beiuș, echipa de suflet a orașului, antrenată de prof. Traian Horge, a promovat în Divizia C, în urma barajului cu Olimpia Gherla. Un rol important l-a avut atunci regretatul primar Gavril Butuc și secretarul său, Florian Dacin, precum și procurorul Puiu Sremcevici, acesta implicându-se în destinele fotbalului beiușean timp de peste 20 de ani, fiind o perioadă și președinte de onoare a clubului beiușean. Echipa a retrogradat în campionatul județean, în ediția 1982-1983. În 1985, beiușenii au izbutit să revină din nou în Divizia C, în urma barajului cu \"Recolta\" Rozavlea (jud. Maramureș), evoluând însă sub numele de \"Gloria\" Beiuș. Se mențin în Divizia C, timp de 5 sezoane, iar în ediția 1989/1990 vor retrograda în campionatul județean. Trebuie amintit ajutorul acordat echipei de primarul de atunci Vasile Codreanu și secretarul său, Florian Dacin. (Începuturile fotbalului beiușean - Autor: Viorel Codreanu)\n\nServicii sociale \n7 cabinete medicale de familie, 11 cabinete medicale de specialitate, 10 cabinete medicale stomatologice, 4 dispensare medicale școlare, 8 farmacii, Centrul de zi ” Surorile Minime” - privat, Orfelinatul “Casa Iosif” - privat, Centrul de plasament “Casa Arc”, \"Centrul de zi CIRESARII\" care are in grija si cantina sociala a orasului.\n\nOrașe înfrățite \n Komló, Ungaria (1992)\n Békéscsaba, Ungaria (1999)\n\nPersonalități \n Samuil Vulcan (n. 31 august 1758, Blaj - d. 25 decembrie 1839, Oradea) a fost episcop greco-catolic de Oradea între 1806 și 1839. Este întemeietorul liceului românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele.\n Partenie Cosma (om politic) (1837-1924), Deputat în Dieta de la Budapesta, senator și director al Băncii Albina din Sibiu\n Iosif Vulcan (n. 31 martie 1841, Holod, Bihor - d. 8 septembrie 1907, Oradea) a fost un publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române.\n Vasile Mangra (1850-1918), Mitropolit român, istoric, membru titular al Academiei Române\n Mihail Cosma (1883 - 1940), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918, preot \n Nerva Traian Cosma (1897 - ?), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918, primar, jurnalist \n Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), Episcop greco-catolic, deținut politic\n Ioan Ciordaș (n. 25 decembrie 1877, Betfia, județul Bihor - d. 4 aprilie 1919, Lunca, județul Bihor) a fost un avocat, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, delegat la Marea Adunarea Națională de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru în Marele Sfat Național. A fost președinte al despărțământului ASTRA din Beiuș. A înființat Societatea de cântări \"Lyra\" și Banca \"Drăganul\". Pentru susținerea și dezvoltarea culturii și limbii române a înființat tipografia și librăria \"Doina\". A organizat și condus Garda națională din Beiuș. Datorită faptului că armata română a întârziat cu sosirea în Beiuș, iar regimul comunist al lui Bela Kun a supravietuit încă trei luni în acea regiune, în noaptea de 3/4 aprilie 1919 a fost ridicat de la domiciliul său, omorât și îngropat în satul Lunca. Tot în acest fel a sfârșit și avocatul român Nicolae Bolcaș, colegul său de activități din asociațiune.\n Iuliu Hirțea (1914-1978), Episcop român unit (greco-catolic)\n Ioan De Sabata (1928-2006), Prof. univ. dr., Profesor emerit și Prorector al Institutului Politehnic Timișoara\n Ioan M. Anton (1924-2011), Academician, Prof.univ.dr. și Rector al Institutului Politehnic Timișoara\n Adrian Pintea (1954-2007), Actor\n Mircea Malița (n. 20 februarie 1927 - 2018), Academician, matematician, eseist, diplomat (ambasador în SUA),\n Ioan Pop de Popa (n. 6 octombrie 1927 - d. 30 aprilie 2021), Prof.univ.dr, medic specialist în chirurgie cardio-vasculară. Prima operație pe cord deschis din România; senator\n Sabin-Adrian Luca (n. 1959), arheolog, profesor universitar \n Adrian Inimăroiu (n. 1965), politician, fost primar al Sectorului 4 din București;\n\nNote\n\nBibliografie \n Personalități din Depresiunea Beiușului - http://www.tarabeiusului.ro/personalitati.html \n \"Beiușul și lumea lui\"- monografiei elaborată de un colectiv lărgit de specialiști, sub coordonarea cercetătorilor Ioan Degau și Nicolae Branda (Vol I-IV). Editura Primus, Oradea 2008-2009.\n Începuturile fotbalului beiușean - Autor: Viorel Codreanu - http://www.crisana.ro/stiri/sport-2/inceputurile-fotbalului-beiusean-i--111589.html\n Marele Sfat Național Român\n Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, Istoria Românilor de la 1821 până în 1989, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996\n Enciclopedia României, vol. I-IV, București, f. a.\n\nLegături externe \n\n Site-ul primăriei municipiului Beiuș \n Portalul municipiului Beiuș\n Portalul Tarii Beiusului\n Obiective turistice langa Beiuș\n Știri Beiuș\n Harta străzilor municipiului Beiuș \n Imagini din satelit\n Despre comunitatea evreiască din Beiuș\n\n \nBeiuș\nBeiuș\nBeiuș\nBeiuș\nBeiuș" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce date importante ai despre Ștei?" }, { "from": "assistant", "value": "Ștei (în ; cunoscut ca Dr. Petru Groza între 1958 și 1996) este un oraș în județul Bihor, Crișana, România.\n\nGeografie \nPe malul drept al Crișului Negru este situat orașul Ștei care este străbătut de DN-76 ce leagă municipiile Oradea și Deva, și de E79. Coordonatele geografice ale localității sunt: 46°32' latitudine nordică, 22°29' longitudine estică. Altitudinea medie față de nivelul mării este de 285 m. Șteiul este legat de capitala județului Bihor, Oradea și de linia ferată numărul 316, la distanță de 80 km de acest municipiu\nOrașul se află la circa de orașul Vașcău și Nucet și la de municipiul Beiuș în sud-estul județului. Se întinde pe o suprafață de 657 de hectare.\n\nClimă \nMedia și temperaturile extreme: 9-10 °C, -21,3 °C, +41,2 °C. Precipitații lunare: 750-850 l/mp/an\n\nIstoric \nOrașul Ștei a luat naștere în perioada anilor 1950. A fost ridicat în proximitatea satului cu același nume, între anii 1952-1956. În întregul său, orașul Ștei a fost proiectat chiar la Moscova, de un arhitect rus. De aceea, străzile au o formă unică în România, sunt paralele și deosebit de lungi.\n\nPrintr-un decret din ianuarie 1956, satul Ștei devine oraș. Doi ani mai târziu, în 1958, guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej schimbă numele orașului în „Dr. Petru Groza”, revenind la vechea denumire, Ștei, abia în anul 1996.\n\nExploatarea intensivă de uraniu din bazinul minier Băița care a dus la prosperitatea orașului, a durat aproximativ 10 ani. În orașul Ștei era concasat (măcinat) minereul de uraniu exploatat în Băița, cantitatea cea mai importantă de minereu provenind din mina \"Avram Iancu\", după unele surse depășind cantitatea de 300.000 de tone într-o perioadă de 10 ani.\n\nDin anul 2019, orașul Ștei face parte din ruta culturală europeană a orașelor europene cu arhitectură de tip totalitarist, ATRIUM.\n\nÎn anul 2020, printr-o Hotărâre de Guvern, orașul Ștei a fost declarat Stațiune turistică de interes local.\n\nStemă \nStema orașului Stei, județul Bihor, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat, având partea superioară despicată. În primul cartier, în câmp roșu, se află un stejar, având coroana verde și trunchiul de aur. În al doilea cartier, în câmp albastru, se află o fabrică, în culori naturale, un spic de grâu, un sac și un recipient, de aur. În partea inferioară, în câmp albastru, se află un sfert dintr-o roată dințată și două ciocane, de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate.\n\nSemnificațiile elementelor însumate:\n Stejarul semnifica simbolul perenității și bogăția silvică a zonei. \n Fabrica, spicul de grâu, sacul și recipientul reprezintă prezența unei industrii alimentare în plină dezvoltare. \n Cele două ciocane și sfertul de roată dințată simbolizează prezența industriei miniere și a celei constructoare de mașini. \n Brâul undat reprezintă răul Crișul Negru, care străbate zona. \n Coroană murală cu trei turnuri crenelate semnifica faptul că localitatea are rangul de oraș.\n\nDemografie \n\nConform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Ștei se ridică la 5.398 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.529 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (87,87%), cu o minoritate de maghiari (1,43%), iar pentru 10,49% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,75%), cu minorități de penticostali (6,74%), baptiști (1,28%), romano-catolici (1,17%) și greco-catolici (1%), iar pentru 11,06% nu se cunoaște apartenența confesională.\n\nPolitică și administrație \nOrașul Ștei este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:\n\nCultură și educație \n Școala cu clasele I-VIII „Miron Pompiliu”;\n Colegiul Național „Avram Iancu” (include și școală postliceală cat si clasele de gimnaziu);\nLiceul Tehnic „Unirea”;\nGradinita cu Program Prelungit.\n\nMonumente și obiective turistice \n Biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” din orașul Ștei;\n Casa Memorială „Miron Pompiliu”;\nCentru istoric vechi (construit între anii 1952-1956);\nPunct muzeistic - casă tradițională de tip BW;\n Vechea biserica ortodoxă, situată pe Strada George Enescu;\n Monumentul soldatului necunoscut, situat în apropierea bisericii, pe Strada George Enescu.\n Lacul Orașului Ștei;\nTraseu turistic Ștei - Vârtop;\nTraseul ciclo turistic al bisericilor de lemn din zona Șteiului;\nPunct de informare turistic (situat la parterul primăriei orașului Ștei).\n\nSport \n Echipa de fotbal C.S.O. Ștei;\n Echipa de volei C.S.S. „Avram Iancu” Ștei;\nEchipa de tenis C.S. T.C. „Iris” Ștei.\n\nOrașe înfrățite \n Hajdúdorog (Beiuș) din anul 1992.\n\nPersonalități \n Marilen-Gabriel Pirtea (n. 1973), economist, profesor universitar, deputat;\nMiron Pompiliu (n. 1848 d. 1897), scriitor și folclorist român;\nIrina Bara (n. 1995), jucătoare profesionista de tenis.\n\nVezi și\nBiserica de lemn din Ștei\n\nGalerie de imagini\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Ștei, orașul bihorean visat de nemți și proiectat la Moscova - motivul ascuns pentru care germanii și rușii au pus ochii pe mica așezare, 6 iunie 2015, Claudia Bonchiș, Adevărul\n\nȘtei\n \nȘtei\nȘtei\nȘtei" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Sony?" }, { "from": "assistant", "value": "Sony Group Corporation (ソニーグループ株式会社, Sonī Gurūpu kabushiki gaisha,  ), cunoscut în mod comun ca simplu Sony (stilizat ca SONY), este un conglomerat japonez multinațional care are sediul în sectorul Minato, Tokyo, Japonia. Ca o companie majoră de tehnologie, ea operează ca unul dintre cei mai mari producători de electronice de consum și profesionale, cea mai mare companie de console de jocuri video și cel mai mare editor de jocuri video. Prin Sony Entertainment, este una dintre cele mai mari companii de muzică (cu cel mai mare editor muzical și a doua cea mai mare casă de discuri) și al treilea cel mai mare studio de filme, facând-o una dintre cele mai cuprinzătoare companii de media. Este cel mai mare conglomerat de tehnologie și media din Japonia. Este de asemenea recunoscută ca fiind cea mai bogată companie japoneză în numerar, cu rezerve în bani lichizi de 2 triliarde de ¥.\n\nCele mai cunoscute invenții Sony sunt: Walkman-ul, primul CD player portabil, primul tranzistor radio, prima casetă cu bandă magnetică din Japonia și consola de jocuri video PlayStation.\n\nSony, cu cota sa de piață la 55% în domeniul senzorilor de imagine, este cel mai mare producător de senzori de imagine, al doilea cel mai mare producător de camere foto și este printre liderii de vânzare de semiconductori. Este cel mai mare jucător pe piața de TV premium pentru un televizor de cel puțin cu un preț de peste 2,500 de $ de asemenea cu cea mai mare marcă TV pe cotă de piață și, din 2020, al treilea cel mai mare producător de televizoare de pe piață după cifrele anuale de vânzări.\n\nSony Group Corporation este compania de holding a , care este alcătuită din Sony Corporation, Sony Semiconductor Solutions, Sony Entertainment (Sony Pictures Entertainment, Sony Music Entertainment), Sony Interactive Entertainment, Sony Financial Group, Sony Creative Products și altele.\n\nSony are o legătură slabă cu grupul corporativ Sumitomo Mitsui Financial Group (SMFG), succesorul lui Mitsui keiretsu. Sony este listată la Tokyo Stock Exchange (în care este o constituentă a indexelor Core30 Nikkei 225 și TOPIX) cu o listare adițională în forma certificatelor de depozite americane listată în New York Stock Exchange (tranzacționată din 1970, facând-o cea mai veche companie japoneză să fie listată la o bursă americană), și a fost evaluată pe locul 88 în lista din 2021 a Fortune Global 500.\n\nFondatorii corporației, Akio Morita și Masaru Ibuka, au derivat numele Sony din sonus, cuvântul latin pentru „sunet”, de asemenea din cuvântul englezesc „sonny”, o expresie americană din anii 1950 pentru „băiat”.\n\nSloganul curent al companiei este We Are Sony. Sloganele sale anterioare au fost The One and Only (1979–1982), It's a Sony (1981–2005), like.no.other (2005–2009), make.believe (2009–2013) și Be Moved (2013–2021).\n\nIstoria \n\nLa sfârșitul anului 1945, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Masaru Ibuka și-a deschis un mic magazin de reparat aparate radio într-o clădire dezafectată de atacurile cu bombe în Nihonbashi, Tokio. Anul următor s-a alăturat colegului său Akio Morita, și împreună au înființat o companie numită „Tokyo Tsushin Kogyo K.K.”, (Tokyo Telecommunications Engineering Corporation). Compania a construit prima bandă de înregistrare din Japonia, numită la început „Tip-G”.\n\nLa începutul anilor 1950, Ibuka a călătorit în Statele Unite, auzind despre invenția firmei Bell Labs, tranzistorul. El i-a convins să licențieze tehnologia tranzistorului pentru compania sa japoneză. În timp ce multe companii americane căutau cum să folosească tehnologia tranzistorului în scopuri militare, Ibuka și Morita căutau cum să o aplice în comunicații. Deși companiile americane Regency și Texas Instruments au creat deja primele radiouri cu tranzistori, compania lui Ibuka a reuși să le comercializeze cu succes pentru prima dată.\n\nÎn august 1955, Tokyo Tsushin Kogyo a creat Sony Tr-55, primul radio cu tranzistor japonez comercializat. Ei au avut un succes asemănător și în iarna aceluiași an prin crearea lui Sony TR-72, un produs bine primit atât în Japonia cât și în Canada, Australia, Țările de Jos și Germania etc.. Dispunând de șase tranzistori, push-pull de ieșire și îmbunătățiri privind calitatea sunetului, TR-72 a continuat să fie un produs popular la începutul anilor 1960.\n\nÎn mai 1956, compania a produs TR-6, care conținea un design inovator subțire și sunet de calitate capabil să rivalizeze cu radiourile portabile cu tub. TR-63, creat în 1957, a deschis primul magazin din Statele Unite și a lansat noua industrie a microelectronicelor de consum. De la mijloul anilor 1950, adolescenții americani au început să-și cumpere radiouri portabile cu tranzistor în număr mare, de la aproximativ 100.000 de unități la 5.000.000 de unități la sfârșitul anului 1968.\n\nSediul companiei Sony s-a mutat din sectorul Shinagawa, Tokio, în sectorul Minato, în același oraș la sfârșitul anului 2006.\n\nProduse \n Televizoare.\n Sisteme audio.\n Aparate foto digitale.\n Camere video.\n Vaio - computere tip notebook.\n Monitoare pentru computer.\n Digital Personal Assistant Clié.\n Walkman, primul casetofon portabil. Startul producției în 1979. În circa 30 de ani s-au vândut cam 220 milioane buc. Producția în Japonia va înceta în 2010, dar va continua pentru o anumită perioadă în China.\n PlayStation (PS), PlayStation 2 (PS2), PlayStation: Portable (PSP), PlayStation 3 (PS3), Playstation: Vita (PSV), PlayStation 4 (PS4) și PlayStation 5 (PS5) Console de Jocuri Video. \n MiniDisc.\n Aibo - robot android.\n Betamax (competitorul casetelor VHS).\n Televizoare în 3D.\nși multe altele.\n\nAcționari \n\n(în martie 2004)\n\n Moxley and Co (12.5 %)\n Stéphane Béart (10.5 %)\n Japan Trustee Services Bank, Ltd. (Trust Account) (5.3 %)\n The Master Trust Bank of Japan, Ltd. (Trust Account) (4.2 %)\n The Chase Manhattan Bank N.A. London (3.6 %)\n State Street Bank and Trust Company (1.3 %)\n Sumitomo Mitsui Banking Corporation (0.9 %)\n The Bank of Tokyo-Mitsubishi, Ltd. (0.8 %)\n SEGA Schweizerische Effekten-Giro AG (0.8 %)\n Clearstream Banking S.A. (0.8 %)\n Nichido Fire and Marine Insurance Co., Ltd. (0.8 %)\n\nSony în România \nÎn România, rețeaua de magazine Sony Center deține 8 unități și a avut afaceri de 10 milioane de euro în 2009.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Situl oficial\n Sony Japan \n Sony Global HQ\n Sony Australia\n Sony Canada\n Sony New Zealand\n Sony United Kingdom\n Sony USA\n Sony Computer Entertainment\n Sony Ericsson \n Sony Music Entertainment\n Sony Pictures\n Sony Playstation\n\nFondări în 1946" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Nucet (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Nucet se poate referi la una din următoarele localități din România:\n\n orașul Nucet din județul Bihor\n comuna Nucet din județul Dâmbovița\n satul Nucet din comuna Chiojdeanca, județul Prahova\n satul Nucet din comuna Gornet, județul Prahova\n satul Nucet din comuna Roșia, județul Sibiu\n satul Nucetu, Gorj" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Limba bască?" }, { "from": "assistant", "value": "Limba bască (codul ISO 639 - eu sau baq/eus) este o limbă vorbită în nord-estul Spaniei și sud-vestul Franței de poporul basc (acum sunt aproximativ 1.063.700 de vorbitori).\n\nLimba nu este indo-europeană, și nu are nicio relație lingvistică cu alte limbi. Mulți lingviști au încercat să găsească o legătură cu alte limbi, precum limba etruscă, limbile africane, limbile caucaziene sau chiar limba japoneză, dar până acum nu au avut niciun rezultat concludent, studiile fiind bazate pe doar câteva cuvinte asemănătoare.\n\nNumele nativ pentru limbă este euskara, și este evident că a fost vorbită cu mult timp înaintea limbii latine în peninsula iberică. O dovadă a vechimii este rădăcina haitz- (piatră), care este folosită în cuvintele haiztoa (cuțit) sau haizkora (topor).\n\nAstăzi, limba bască are influențe importante de la latină, spaniolă și franceză, și studii lingvistice au confirmat că peste jumătate din cuvinte sunt originare din limba latină. Alte cuvinte sunt native, din antichitate.\n\nIn zilele noastre bască este prezentă în companie, instituție, in politică sau organizație socială, precum și în pancartele de pe strazi. Vezi video.\n\nDialecte \n\nLimba bască are opt dialecte care nu coincid neapărat cu diviziunile politice ale Țării Bascilor. Dialectul standard al limbii care este predat la școli și vorbit în guvernul basc este Batua. Batua este bazat pe dialectul regional Gipuzkoa.\n\nGramatică \n\nLimba bască este o limbă ergativică.\n\nNumeralele \n1bat2bi3hiru4lau5bost6sei7zazpi8zortzi9bederatzi10hamar11hamaika (= 10 + 1)12hamabi (= 10 + 2)13hamahiru (= 10 + 3)14hamalau (= 10 + 4)15hamabost (= 10 + 5)16hamasei (= 10 + 6)17hamazazpi (= 10 + 7)18hemezortzi / hamazortzi (= 10 + 8)19hemeretzi (= 10 + 9)20hogei21hogeita bat (= 20 + 1)22hogeita bi (= 20 + 2)23hogeita hiru (= 20 + 3)24hogeita lau (= 20 + 4)25hogeita bost (= 20 + 5)26hogeita sei (= 20 + 6)27hogeita zazpi (= 20 + 7)28hogeita zortzi (= 20 + 8)29hogeita bederatzi (= 20 + 9)30hogeita hamar (= 20 + 10)31hogeita hamaika (= 20+11)32hogeita hamabi (= 20 +12)33hogeita hamahiru (= 20 +13)34hogeita hamalau (= 20 + 14)35hogeita hamabost (= 20 + 15)36hogeita hamasei (= 20 + 16)37hogeita hamazazpi (= 20 + 17)38hogeita hemezortzi / hogeita hamazortzi (= 20 + 18)39hogeita hemeretzi (= 20 + 19)40berrogei (= 20 × 2)50berrogeita hamar (= 2 × 20 + 10)60hirurogei (= 3 × 20)70hirurogeita hamar (= 3 × 20 + 10)80laurogei (= 4 × 20)90laurogeita hamar (= 4 × 20 + 10)100ehun200berrehun ( = 2 × 100)1.000 mila\n\nVezi și \n Limbile Spaniei\n\nLegături externe \n\n Limba bască (Video în limba română).\n History of the Basque language \n Deustuko:Basque language course (spanish)\n Schools of languages of the Basque country that teach Basque\n\n \nLimbi aglutinante\nLimbi vorbite în Spania\nȚara Bascilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Limba suedeză." }, { "from": "assistant", "value": "Limba suedeză () este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statul legal cu limba finlandeză. Suedeza este inteligibilă mutual cu norvegiana și cu daneza. Împreună cu celelalte limbi germanice de nord, suedeza are la origine nordica veche, limba comună a popoarelor germanice care au trăit în Scandinavia în timpul perioadei vikinge. Este în prezent limba scandinavă cu cel mai mare număr de vorbitori. \n\nSuedeza standard, vorbită de marea majoritatea a suedezilor, este limba națională care a evoluat din dialectele centrale suedeze prezente în secolul al XIX-lea, aceasta fiind, la începutul secolului al XX-lea, deja stabilă. Deși în prezent mai există diverse varietăți regionale care își au originea în alte dialecte rurale mai vechi, limba vorbită și cea scrisă sunt standardizate și uniformizate.\n\nOrdinea cuvintelor în propoziție se face, ca și în majoritatea limbilor germanice, după principiul verbului pe locul al doilea, ceea ce presupune faptul că verbul finit apare pe poziția secundară în propozițiile enunțiative principale. Morfologia limbii suedeze este asemănătoare cu cea a limbii engleze, în sensul că în limbă cuvintele au relativ puține flexiuni. Există două genuri, dar niciun caz gramatical, și se face distincție între plural și singular. Analize mai vechi indică prezența cazurilor nominativ și genitiv și de asemenea există câteva urme ale cazurilor acuzativ și dativ. Adjectivele sunt comparate ca în engleză și sunt declinate în conformitate cu gen, număr și definitudine. Definitudinea substantivelor este marcată în primul rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil.\n\nClasificare \nSuedeza este o limbă indo-europeană și face parte din familia limbilor germanice de nord, cunoscute și sub denumirea de limbi scandinave. Din punct de vedere lingvistic, ea aparține ramurii estice a limbilor scandinave, împreună cu limba daneză, acestea fiind separate de limbile scandinave de vest, anume norvegiana, islandeza și feroeza. În ciuda acestor fapte, analize mai recente asupra limbilor în discuție separă limbile germanice de nord în limbi scandinave insulare (feroeza și islandeza) și scandinave continentale (suedeză, daneză și norvegiană). Aceste rezultate sunt bazate pe inteligibilitatea mutuală a limbilor continentale, care se datorează influenței est-scandinave (în special daneze) din timpul mileniului trecut asupra limbii norvegiene, dar și depărtării acestei limbi de feroeză și islandeză. \n\nPe baza criteriului general al inteligibilității mutuale, limbile scandinave continentale ar putea fi considerate dialecte ale unei limbi scandinave comune. Totuși, din cauza mai multor secole de neînțelegeri între Danemarca și Suedia, printre care se numără și o serie de războaie din secolele XVI - XVIII și ideile naționaliste care au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, aceste limbi au ortografii separate, gramatici diferite și organe de reglementare proprii. Astfel, vorbind într-o perspectivă lingvistică cât se poate de corectă, daneza, suedeza și norvegiana pot fi considerate ca făcând parte dintr-un continuum dialectal al limbilor nord-germanice. De asemenea, unele dialecte, cum ar fi cele vorbite la frontiera dintre Norvegia și Suedia, în special în zonele din Bohuslän, Dalsland, vestul Värmland, vestul Dalarna, Härjedalen, Jämtland și Scania, pot fi considerate dialecte ale limbilor naționale standard.\n\nIstoric\n\nApariția limbii proto-nordice \nExpansiunea romană nu a atins teritoriul suedez, ceea ce a permis limbii existente din zona respectivă să obțină o formă diferită față de restul popoarelor europene. Romanii au descris locuitorii din această zonă in lucrarea „Tacit”, din anul 98 d.Hr., ca fiind \"svioni\", ce fac parte din \"tribul svear\". A urmat dupa epoca marilor migrații, unde atât partea Suediei, cat și celelalte teritorii din zona scandinavă, au intrat în contact cu mai multe popoare germanice. Epoca marilor migrații și invazia hunilor, au forțat popoarele din zona Suediei la un sistem mai intens de fortificații și la o izolare in munți. \n\nA urmat dupa Epoca Vendel din anul 500 d.Hr. Această perioadă istorică a reprezentat pentru teritoriul suedez epoca vikingilor. În această perioadă, caii din zona scandinavă erau extrem de buni și începuse să apară înmormantarea prin bărcile-morminte.\n\nÎncepuse să se formeze o limbă care era destul de răspandită in zona Suediei. Aceasta se numea limba proto-nordică și era scrisă folosind alfabetul Futhark, ce era reprezentat doar prin 16 litere.\n\nAceasta limbă s-a format din interacțiunea poporului ce exista în zona suedeză cu popoarele migratoare germanice. Limba proto-nordică nu a oferit o diferențiere substanțială față de limba proto-germană. Sistemul de vocale diferea cel mai mult ( spre deosebire de consoane ) de proto-germană. Scurtarea vocalelor de la finalizarea cuvântului a eliminat folosirea de vocalele foarte lungi folosite în limba proto-germană.\n\nNordica veche \n\nÎn secolul al VIII-lea, limba germanică uzuală a Scandinaviei, proto-nordica, a suferit unele schimbări, transformându-se în nordica veche. Această limbă a trecut și ea prin diverse schimbări, care însă nu s-au distribuit uniform în toată Scandinavia, astfel apărând două dialecte apropiate, nordica veche vestică (Norvegia și Islanda) și nordica veche estică (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca suedeza runică, în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca daneza runică. Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala u, care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor o, ø și y, sau runa pentru vocala i, folosită și pentru e.\n\nÎncepând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze. Inovațiile s-au răspândit neuniform din Danemarca, ceea ce a creat o serie de limite dialectale, sau izoglose, variind din Zeelanda din sud până în Norrland, Österbotten și zona nord-estică a Finlandei în nord.\n\nO schimbare timpurie care a dus la separarea danezei runice de celelalte dialectele ale nordicii vechi estice a fost transformarea diftongului æi în monoftongul é, cum de exemplu stæinn a devenit sténn „piatră”. Acest fapt se observă și pe inscripțiile runice, unde forma veche stain a fost înlocuită de stin. De asemenea a survenit o schimbare a diftongului au, ca de exemplu din cuvântul dauðr, devenind ø, ca în døðr „mort”. Această schimbare a fost marcată pe rune prin schimbarea de la tauþr la tuþr. Mai mult, diftongul øy a devenit o vocală lungă închisă, ø, după cum se reflectă în cuvântul din nordica veche pentru „insulă”. Spre sfârșitul perioadei, aceste inovații deja afectaseră și majoritatea zonelor vorbitoare de suedeză runică, exceptând unele dialecte vorbite în nordul și estul Mälardalen unde diftongii încă s-au păstrat în părțile izolate.\n\nSuedeza veche \n\nDenumirea de suedeză veche (fornsvenska) este dată suedezei vorbite în perioada medievală. De obicei începutul perioadei acestei limbi este considerat a fi în jurul anului 1225, deoarece se crede că atunci a fost alcătuită pentru prima dată lucrarea Västgötalagen („Legea Västgöta”). Este unul dintre cele mai importante documente ale acelei perioade redactate cu alfabetul latin și cel mai vechi cod legislativ suedez. Suedeza veche este divizată în äldre fornsvenska (1225–1375) și yngre fornsvenska (1375–1526), adică suedeza veche „bătrână” și „tânără” În timpul acestei perioade, alte influențe externe au venit odată cu stabilirea Bisericii Creștine și a diverselor ordine monastice, introducându-se multe cuvinte din limbile greacă și latină. Odată cu creșterea puterii Ligii Hanseatice, la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, germana joasă medie a devenit foarte influentă. Liga Hanseatică a oferit pe calea comerțului și administrației suedeze un număr mare de imigranți vorbitori de germană joasă. Mulți dintre aceștia au devenit membri destul de influenți ai societății medievale suedeze, aducând termeni din limba lor nativă în lexicul suedezei. În afară de numărul mare de neologisme din domeniul militar, comercial și administrativ, au fost importate sufixe gramaticale sau chiar și conjugări. \n\nLa începutul său, suedeza veche era cu mult diferită față de forma sa modernă în sensul că avea un sistem mult mai complex de cazuri gramaticale și deja moștenise sistemul tipic germanic al genurilor. Substantivele, adjectivele, pronumele și anumite numerale erau declinate în patru cazuri. În afară de cazul nominativ, care a rămas, au existat cazurile genitiv (mai târziu posesiv), dativ și acuzativ. Sistemul de genuri era asemănător cu cel al limbii germane moderne, având genurile masculin, feminin și neutru. Genurile masculin și feminin s-au unit ulterior pentru a forma un gen comun împreună cu sufixul -en și cu articolul hotărât den, în contrast cu genul neutru, cu formele -et și det. Verbul era de asemenea și mai complicat: includea modurile conjunctiv și imperativ, conjugarea lor făcându-se în funcție de persoană și număr. Prin secolul al XVI-lea, cazurile și sistemul de genuri din cadrul vorbirii colocviale și a literaturii profane a fost redus la doar două cazuri, reprezentând trecerea spre suedeza modernă. \n\nO schimbare tranzițională a alfabetului latin tipică pentru țările nordice a fost scrierea combinației de litere „ae” ca æ – sau câteodată ca a' – deși metodele variau cu regiunea. Combinația „ao” a fost în mod similar notată ao, iar \"oe\" a devenit oe. Mai târziu, aceste trei notații au devenit literele separate ä, å și ö. Prima dată când noile litere au văzut tiparul a fost în Aff dyäffwlsens frästilse („Prin Tentația Diavolului”), lucrare publicată de Johan Gerson în 1495.\n\nSuedeza modernă \n\nSuedeza modernă (nysvenska) apare odată cu inventarea presei de tipar și cu Reforma Protestantă. După însușirea puterii, noul monarh Gustav Vasa a ordonat traducerea în limba suedeză a Bibliei. Noul Testament a fost publicat în 1526, iar apoi a urmat o traducere completă în anul 1541, lucrare cunoscută de obicei sub numele de Biblia lui Gustav Vasa, o traducere considerată atât de influentă și de succes încât, împreună cu revizuirile din edițiile succesive, a rămas cea mai uzuală traducere a Bibliei până în 1917. Principalii traducători au fost Laurentius Andreæ și frații Laurentius și Olaus Petri. \n\nBiblia lui Vasa este adesea considerată ca fiind un compromis rezonabil între nou și vechi; deși nu s-a conformat limbajului colocvial din vremea sa, lucrarea nu este exagerat de conservativă în folosirea unor forme arhaice. Ea a reprezentat un pas major spre o ortografie mai consistentă pentru limba suedeză. Aceasta a stabilit folosirea vocalelor „å”, „ä”, și „ö”, și scrierea grupului „ck” în locul „kk”, diferențiindu-se, poate intenționat, de Biblia daneză, având în vedere rivalitatea dintre cele două state din aceea vreme. Tustrei traducătorii proveneau din Suedia centrală, ceea ce a presupus adăugarea unor aspecte specifice suedezei centrale în noua Biblie.\n\nCâteva schimbări importante a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră .\n\nSuedeza contemporană\n\nFoste minorități lingvistice \n\nÎntre secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele Hiiumaa, Vormsi, Ruhnu, cunoscute în suedeză ca Dagö, Ormsö și respectiv Runö) de-a lungul coastei Mării Baltice, comunități care în prezent au dispărut. Minoritatea vorbitoare de suedeză era reprezentată în parlament, și era permisă folosirea limbii lor native în dezbaterile parlamentare. După învingerea Estoniei de către Imperiul Rus la începutul secolul al XVIII-lea, aproximativ o mie de vorbitori de suedeză din Estonia au fost obligați să migreze spre sudul Ucrainei, unde au fondat satul Gammalsvenskby („Satul vechi suedez”). Câteva persoane în vârstă încă mai vorbesc suedeza și respectă sărbătorile din calendarul suedez, dar dialectul este amenințat cu dispariția. \n\nÎn perioada 1918–1940, când Estonia a fost un stat independent, mica comunitatea suedeză a fost bine tratată. Municipalitățile cu o majoritatea suedeză, în mare parte întâlnite de-a lungul coastei, foloseau limba suedeză ca limbă administrativă, iar colaborarea culturală suedeză-estonă era în ascensiune. Totuși, majoritatea vorbitorilor de suedeză s-au întors în Suedia înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, adică înainte de invazia Estoniei de către armata sovietică din anul 1944. Doar câteva persoane în vârstă vorbitoare de suedeză rămân în aceste regiuni.\n\nRăspândire geografică \nSuedeza este limba oficială și națională a Suediei. În anul 2006, era limba principală sau nativă a aproximativ 7,5 sau 8 milioane de locuitori ai Suediei. În anul 2007, un procent de 5,5% din populația totală a Finlandei (circa 290.000 de persoane) reprezentau vorbitori nativi de suedeză, cu toate că procentul a scăzut semnificativ din momentul în care Finlanda a devenit parte din Rusia ca urmare a Războiului Finlandez dintre anii 1808–1809. Minoritatea suedeză din Finlanda se concentrează în zonele de coastă și în arhipelagurile din sudul și vestul țării. În unele dintre zonele în discuție, suedeza este limba predominantă. În 19 municipii, dintre care 16 sunt localizate în insula Åland, suedeza este singura limbă oficială. \n\nConform unei estimări, în anul 2010 erau mai mult de 300.000 de vorbitori de limbă suedeză în afara statelor Suedia și Finlanda. Cele mai numeroase grupuri de vorbitori se aflau în Statele Unite (aproximativ 100.000), Marea Britanie, Spania și Germania (aproximativ 30.000 în fiecare stat) și de asemenea restul de 100.000 în țările scandinave, Franța, Elveția, Belgia, Țările de Jos, Canada și Australia. O majoritate considerabilă de cetățeni suedezi născuți în afara Suediei (circa 1,5 milioane) vorbesc limba suedeză și, conform Proiectului ELDIA, la un moment dat erau aproximativ 2.390.000 de vorbitori de suedeză ca limba a doua în Finlanda. Conform unui sondaj realizat de către Comisia Europeană, 44% dintre finlandezii care nu aveau suedeza ca limbă nativă considerau că sunt în stare să susțină o conversație în suedeză, având astfel un total de aproximativ 5 milioane de vorbitori de limba a doua. Numărul total de vorbitori nativi ar putea ajunge la 9 milioane, iar cei de limba a doua pot ajunge la 4-5 milioane, atât în Suedia cât și în Finlanda. Datorită asemănării și apropierii din punct de vedere lingvistic de celelalte limbi scandinave, o mare majoritate dintre vorbitorii de daneză și în special norvegiană sunt fluenți în suedeză , astfel că cifra totală a vorbitorilor de suedeză ajunge undeva la 15 milioane.\n\nAre loc o migrație considerabilă între țările nordice, dar având în vedere similaritatea dintre culturile și limbile acestor state (excepție făcând finlandeza, aceasta fiind o limbă fino-ugrică), emigranții sunt de cele mai multe ori asimilați rapid și nu se diferențiază ca un grup separat. Conform Recensământului din Statele Unite din anul 2000, aproximativ 67.000 de copii cu vârsta de peste cinci ani au fost declarați ca fiind vorbitori de suedeză, în ciuda lipsei datelor referitoare la nivelul de cunoștință a limbii. În mod similar, erau 16.915 de vorbitori de suedeză declarați în Canada în cadrul recensământului din 2001. Deși nu există date foarte clare, se estimează că aproximativ 40.000 de suedezi locuiesc în zona capitalei Regatului Unit, Londra. În afara granițelor Suediei și Finlandei, sunt aproximativ 40.000 de persoane care iau cursuri de limbă suedeză. Deși nu este o cifră reprezentativă, aproximativ 900.000 de persoane au început cursul de suedeză pentru vorbitori de limbă engleză oferit de Duolingo.\n\nStatut oficial \n\nÎn mod oficial, suedeza este limba principală a Suediei. Deși a fost pentru mult timp utilizată în guvernele locale și de guvernul Suediei, a fost prezentă în majoritatea sistemului educațional suedez, ea a rămas în mare parte o limbă primară de facto, fără niciun statut oficial. O propunere pentru o lege mai largă, care ar fi desemnat suedeza ca limba principală a țării și ar fi susținut statutul limbilor minoritare, a fost înaintat de un comitet expert către Ministerul Culturii din Suedia în martie 2008. Ulterior, legea a fost adoptată de Riksdag și a intrat în uz la 1 iulie 2009. \n\nSuedeza este unica limbă oficială a insulelor Åland (o provincie autonomă sub suveranitatea Finlandei), unde marea majoritate a celor 26.000 de locuitori vorbesc suedeza ca prima limbă. În Finlanda, suedeza este, într-un fel, una dintre cele două limbi „naționale”, având același statul oficial ca și limba finlandeză (vorbită majoritar) și fiind limba primară a unor municipii finlandeze.\n\nSuedeza este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene și una dintre limbile de lucru ale Consiliului Nordic. Datorită Convenției Limbii Nordice, locuitorii țărilor nordice care vorbesc suedeza au dreptul de a folosit limba lor nativă pentru a interacționa cu oricare organ oficial din țările nordice, fără a fi supus unui cost de interpretare sau de traducere.\n\nOrgane de reglementare \nConsiliul Limbii Suedeze (Språkrådet) este organul de reglementare oficial al limbii suedeze în Suedia, dar aceasta nu are control absolut asupra limbii, cum are de exemplu Académie française asupra francezei. Consiliul este un departament al Institutului de Limbi și Folclor (Institutet för språk och folkminnen). Totuși, multe organizații și agenții au nevoie să consulte publicația consiliului, numită Svenska skrivregler, în diverse contexte oficiale, altfel fiind considerat un standard ortografic de fapto. Printre organizațiile care alcătuiesc Consiliul Limbii Suedeze, Academia Suedeză, stabilită în 1786, este fără îndoială cea mai influentă. Principalele lucrări ale academiei sunt glosarul Svenska Akademiens ordlista (SAOL, în prezent a ajuns la cea de-a 13-a ediție) și dicționarul Svenska Akademiens Ordbok, pe lângă numeroasele cărți referitoare la gramatică, scriere și manuale de stil. \n\nDepartamentul de suedeză al Institutului de Cercetare a Limbilor din Finlanda are statut de organ de reglementare asupra suedezei vorbite în Finlanda. Printre principalele priorități ale institutului se numără menținerea inteligibilității dinte suedeza din Suedia și cea din Finlanda, publicând lucrări ca Finlandssvensk ordbok.\n\nDialecte \nConform unei diviziuni tradiționale a dialectelor limbii suedeze, există șase grupe principale de dialecte: \n Dialectele de Norrland\n Dialectele de Finlanda\n Dialectele de Svealand\n Dialectele de Gotland (gutnica modernă)\n Dialectele de Götaland\n Dialectele sudice\n\nDefiniția lingvistică a unui dialect suedez ar fi cea a variantelor locale care nu au fost influențate puternic de limba standard și a cărui dezvoltare poate fi urmărită plecând încă de la nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele mici ca Orsa din zona Dalarna sau Närpes din Österbotten, prezintă aspecte fonetice și gramaticale foarte distincte, cum ar fi forma de plural a verbelor sau flexiunile arhaice ale cazurilor. Aceste dialecte sunt cel mai adesea foarte greu de înțeles pentru suedezii din alte regiuni, dar majoritatea vorbitorilor sunt și fluenți în suedeză standard. Unele dialecte sunt atât de localizate geografic încât sunt limitate unor anumite parohii; acestea sunt denumite de lingviștii suedezi sockenmål (literal „limbă de parohie”). Dialectele sunt separate de obicei în șase grupuri mari, care împart aspecte comune de prozodie, gramatică și vocabular. Sunt reprezentate mai jos unul sau mai multe exemple pentru fiecare grup dialectal. Deși fiecare exemplu este reprezentativ pentru eventualele dialectele înrudite, numărul real al dialectelor este de ordinul sutelor, dacă fiecare comunitate individuală este considerată separat. \n\nAcest tip de clasificare, totuși, este bazată pe o viziune într-un fel naționalistă a etnicității și a limbii. Ideea că doar variantele rurale ale suedezei ar trebui să fie considerate „autentice” nu mai este acceptată de către savanții moderni. Niciun dialect, fie el cât de izolat, nu a rămas neschimbat de către un minimum de influențe venite de la dialectele din vecinătate sau de la limba standard, în special începând cu sfârșitul secolului al XIX, odată cu apariția mass mediei și a mijloacelor de transport avansate. Diferențele sunt, în prezent, descrise mai corect folosind o scală, varietatea lingvistică putând fi orice între „limbă standard” și „dialect rural”. Toate dialectele suedeze, cu excepția unor varietăți foarte diferențiate precum cele din Dalarna, Norrbotten și, în într-o oarecare măsură, din Gotland, pot fi considerate ca făcând parte dintr-un continuum dialectal comun, mutual inteligibil. Este posibil ca acest continuum să includă și dialecte ale limbii norvegiene și daneze. \n\nExemplele date mai jos au fost luate de la SweDia, un proiect de cercetare asupra dialectelor suedeze moderne. Grupurile de dialecte sunt acelea acceptate în mod tradițional de către dialectologi. \n\n1. Överkalix, Norrbotten; femeie tânără\n2. Burträsk, Västerbotten; femeie în vârstă\n3. Aspås, Jämtland; femeie tânără\n4. Färila, Hälsingland; bărbat în vârstă\n5. Älvdalen, Dalarna; femeie în vârstă\n6. Gräsö, Uppland; bărbat în vârstă\n7. Sorunda, Södermanland; bărbat tânăr\n8. Köla, Värmland femeie tânără\n9. Viby, Närke; bărbat în vârstă\n10. Sproge, Gotland; femeie tânără\n11. Närpes, Ostrobothnia; femeie tânără\n12. Dragsfjärd, Finlanda ca atare; bărbat în vârstă\n13. Borgå, Uusimaa de Est; bărbat tânăr\n14. Orust, Bohuslän; bărbat în vârstă\n15. Floby, Västergötland; femeie în vârstă\n16. Rimforsa, Östergötland; femeie în vârstă\n17. Årstad-Heberg, Halland; bărbat tânăr\n18. Stenberga, Småland; femeie tânără\n19. Jämshög, Blekinge; femeie în vârstă\n20. Bara, Scania; bărbat în vârstă\n\nSuedeza standard \nSuedeza standard este folosită de toți suedezii și de majoritatea vorbitorilor din Finlanda, având denumirile de rikssvenska sau standardsvenska în Suedia și de högsvenska („suedeza înaltă”) în Finlanda. În ciuda acestor fapte, limba standard poate varia ca și vocabular sau pronunție în funcție de regiune sau suprafață geografică.\n\nDeși această terminologie sau definiție a limbii standard a fost de mult stabilită de lingviști, majoritatea suedezilor nu sunt conștienți de distincție, confundând adesea varietățile regionale ale limbii standard cu „dialectele”. Conform unui sondaj din anul 2005 realizat de Handelns Utredningsinstitut, 54% dintre suedezi au considerat că rikssvenska a fost varietatea pe care ar prefera să o folosească un vânzător în timpul conversației telefonice, iar câteva răspunsuri au inclus și dialectele gotländska sau skånska.\n\nSuedeza finlandeză\n\nVariante ale imigranților\n\nFonologie \n\nDialectele suedeze au ori 17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel).\n\nExistă 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază considerabil în pronunție depinzând de dialect și de statul social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu combinate cu o consoană dentală rezultă într-o consoană retroflexă. are o pronunție guturală asemănătoare cu R-ul din franceză, dar doar în dialectele sudice. Totuși, în aceste dialecte nu sunt prezente consoanele retroflexe. \n\nÎn silabele accentuate, există două tonuri, ceea ce conferă limbii suedeză sunetul său caracteristic. Prozodia este aspectul cel mai ușor de diferențiat între dialecte.\n\nVocabular \nVocabularul limbi suedeze este compus în majoritate din cuvinte de origine germanică, acestea fiind împrumutate din limba germană, germană de jos mijlocie și, într-o oarecare măsură, din limba engleză. Printre cuvintele de origine germanică să numără și mus („șoarece”; a se compara cu germ. Maus, engl. mouse), kung („rege”; a se compara cu germ. König, engl. king) sau gås („gâscă”; a se compara cu germ. Gans, engl. goose). O mare parte a vocabularului din domeniul religios și ștințiific sunt de origine latină și greacă, ajunse în limbă indirect prin intermediul limbii franceze sau engleze. Cam una sau două sute de cuvinte sunt împrumutate din dialectul scandic al limbii romani, zisă și limba scandoromani, folosite ca și cuvinte argotice. De exemplu, cuvântul țigănesc tjej („fată”) este câteodată folosit.\n\nSistem de scriere \nAlfabetul limbii suedeze este alcătuit din 29 de litere, dintre care 26 de litere sunt standarde alfabetului latin, iar celelalte trei litere sunt specific suedeze: Å/å (comună cu daneza, norvegiana și feroeza) Ä/ä și Ö/ö (diferite, a se compara cu Æ/æ și Ø/ø din aceste limbi). Folosite începând cu secolul al XVI-lea, aceste litere au evoluat din scrierea lui „o” și „e” deasupra lui „a”, și prin scrierea lui „e” deasupra lui „o”. Aceste caractere nu sunt considerate a fi diacritice, deși din punct de vedere istoric sunt doar variații ale literelor A și O, dar mai degrabă a fi litere separate, și urmează după litera z în alfabet. Înainte de publicarea celei de-a 13-a ediții a Svenska Akademiens ordlista din aprilie 2006, w a fost considerat doar ca o variantă a literei v, fiind folosit doar în denumiri (cum ar fi „Wallenberg”) și cuvinte străine împrumutate („bowling”), așadar a și fost pronunțat ca și litera v, dar litera w nu mai este folosită în suedeza propriu-zisă. Pot fi întâlnite și alte diacritice în scrierea suedeză, însă acestea sunt rare. Litera é este rareori folosită pentru a indica faptul că accentul cade pe ultima silabă ce conține litera e, în special în cuvintele în care schimbarea accentului presupune schimbarea semnificației (de exemplu ide și idé, „vizuină de iarnă” sau „idee”), dar și în unele nume, cum ar fi Kastrén. Și mai rar, alte accente acute sau grave pot fi observate în nume sau unele cuvinte străine împrumutate. Litera à este folosită pentru a face referire la o un cost unitar (împrumutat din franceză), echivalentul semnului a rond @ din română. \n\nLitera germană ü este câteodată tratată ca o variantă a literei y (având o pronunție similară), și de asemenea uneori importantă în suedeză odată cu cuvintele străine, cum ar fi müsli. Tremele pot fi folosite în situații excepționale, cum de exemplu se observă în cuvântul „Aïda”. În limba germană există o convenție care spune că literele ä și ö pot fi scrise ae și oe în imposibilitatea utilizării diacriticelor, iar vorbitorii suedezei moderne au acceptat și ei această convenție. Deși aceste litere sunt disponibile pe domeniile de nivel superior național suedez, site-urile suedeze sunt denumite folosindu-se literele a și o, pe baza similarității vizuale, pentru a evita eventualele probleme tehnice produse de utilizarea caracterelor din afara setului pe 7-biți al ASCII.\n\nÎn ortografia suedeză, semnul două puncte este folosit în mod asemănător limbii române, dar cu unele excepții: se folosesc două puncte în unele abrevieri, cum ar fi 3:e pentru tredje („al treilea”) și S:t pentru Sankt („Sfânt”), și pentru toate tipurile de terminații care pot fi adăugate numerelor, literelor sau abrevierilor, cum sunt de exemplu a:et („a-ul”) și CD:n („CD-ul”), sau forma de genitiv USA:s („ale SUA”).\n\nGramatică \nSubstantivele și adjectivele din limba suedeză sunt declinate în funcție de genul și de numărul gramatical. Substantivele aparțin uneia dintre cele două genuri: cel comun, cu forma en, și cel neutru, cu forma ett care de asemenea determină și declinarea adjectivelor. De exemplu cuvântul fisk („pește”) este un substantiv în genul comun (deci en fisk = un pește) și are următoarele forme:\n\nForma hotărâtă sau definită este postpusă substantivului, exact ca în limba română, prin adăugarea de terminații sau sufixe (-en, -n, -et sau -t), depinzând de genul său și dacă se termină în vocală sau nu. Articolele hotărâte den, det și de sunt folosite doar pentru variații ale definitivității substantivului. Acestea pot de asemenea să fie și pronume demonstrative sau determinanți demonstrativi când sunt folosite cu un adverb, cum ar fi här („aici”) sau där („acolo”) pentru a forma den/det här sau denna/detta („acesta”); de här sau dessa („aceștia”), den/det där („acela”) și de där („aceia”). De exemplu, den där fisken înseamnă \"peștele acela\" și face referire la un anumit pește (forma hotărâtă); den fisken este o formă mai puțin hotărâtă și face referire la „acel pește”, într-un mod mai abstract; fisken este forma hotărâtă „peștele”. În anumite cazuri, forma hotărâtă indică posesia, cum de exemplu se observă în construcția jag måste tvätta håret („Trebuie să-mi spăl părul”). \n\nAdjectivele au flexiunea în funcție de două declinații - nehotărât/indefinit sau hotărât/definit - și trebuie să se acorde cu substantivul pe care îl determină în număr și gen. Formele nehotărâte de neutru și plural al adjectivului sunt de obicei formate prin adăugarea unui sufix (-t sau -a) la forma comună a adjectivului, de exemplu en grön stol („un scaun verde”), ett grönt hus („o casă verde”) și gröna stolar („scaune verzi”). Terminațiile formei hotărâte a adjectivului sunt identice cu cele de la forma nehotărâtă plural, de exemplu den gröna stolen („scaunul verde”), det gröna huset („casa verde”) și de gröna stolarna („scaunele verzi”). \n\nPronumele din limba suedeză este similar cu cel din engleză. În afara celor două genuri naturale, han și hon (el și ea), există de asemenea două genuri gramaticale, den și det, genul comun și neutru. Spre deosebire de substantive, pronumele au o formă adițională de obiect gramatical, derivată de la forma antică a dativului. Hon, de exemplu, are următoarele forme de nominativ, posesiv și obiect: \n\nhon – hennes – henne\n\nSuedeza folosește și pronumele reflexive posesive pentru persoana a treia (acestea făcând referire la subiectul propoziției), o caracteristică limitată limbilor germanice de nord.\n\nAnna gav Maria sin bok.; „Ana i-a dat Mariei cartea sa [a Anei]” (reflexiv)\nAnna gav Maria hennes bok.; „Ana i-a dat Mariei cartea ei [a Mariei].” (lipsa reflexivului)\n\nSuedeza avea în trecut genitivul, care era poziționat la sfârșitul sau la începutul frazei. În suedeza modernă, genitivul este reprezentat de terminația enclitică -s, care se atașează postpus unui substantiv. \n\nmannen; „bărbatul”\nmannens hatt; „pălăria omului”\nmannen i grå kavaj; „omul cu o jachetă gri”\nmannen i grå kavajs hatt; „pălăria omului cu o jachetă gri”\n\nÎn limba scrisă formală, era considerat corectă să se poziționeze marca de genitiv -s după substantiv, dar astăzi sunt folosite destul de des alte construcții gramaticale. \n\nVerbele sunt conjugate în funcție de timpul gramatical. Un grup de verbe (cele care se termină în -er la timpul prezent) creează în mod special modul imperativ (în general rădăcina verbului), dar la majoritatea verbelor modul imperativ este identic cu forma de infinitiv. Participiul perfect și prezent sunt folosite adesea ca verbe adjectivale: \n\nParticipiu perfect: en stekt fisk; „un pește fript” (steka = a frige)\nParticipiu prezent: en stinkande fisk; „un pește puturos” (stinka = a puți)\n\nSpre deosebire de engleză și alte limbi, suedeza nu folosește participiul perfect pentru a forma prezentul perfect sau trecut. În schimb, la verbul auxiliar har (a avea), hade (am, ați, etc) este urmat de o formă specială, prezentă și în română, denumită supin, și folosită doar în acest scop (câteodată aceasta este identică cu forma de neutru a participiului perfect): \n\nParticipiu perfect: målad, „am pictat” – supin målat, „pictat” - prezent perfect har målat; „pictam” sau „am pictat”\nParticipiu perfect: stekt, „am fript” – supin stekt, „fript” - prezent perfect har stekt; „frigeam” sau „am fript”\nParticipiu perfect: skriven, „am scris” – supin skrivit, „scris” - prezent perfect har skrivit; „scriam” sau „am scris”\n\nCând se apelează la diateza pasivă și se folosește verbul att bli, este folosit participiul trecut:\nden blir målad; „este pictat(ă)”\nden blev målad; „a fost pictat(ă)”\n\nMai există și o altă modalitate de a forma diateza pasivă prin adăugarea sufixului -s, și eliminând terminația r care era marca timpului prezent:\nden målas; „este pictat(ă)”\nden målades; „a fost pictat(ă)”\n\nÎntr-o propoziție subordonată, verbul auxiliar har este opțional și de obicei este omis, mai ales în suedeza scrisă.\n\nJag ser att han (har) stekt fisken; „Văd că el a fript peștele”\n\nModul conjunctiv este câteodată folosit cu unele verbe, dar este din ce în ce mai rar, iar câțiva vorbitori percep cele câteva verbe uzuale (cum ar fi vore sau månne) ca și conjugări separate, majoritatea rămânând doar o mulțime de expresii idiomatice. \n\nÎn locul sistemului de cazuri gramaticale, suedeza folosește numeroase prepoziții, în mod similar celor întâlnite în limba engleză. Asemănător limbii germane moderne, prepozițiile foloseau odată la identificarea cazurilor în suedeză, dar acest gramatical a dispărut aproape în totalitate și mai poate fi întâlnit doar în unele expresii, cum ar fi till fots și till sjöss („pe jos” și „la mare”, genitiv). \n\nFiind o limbă germanică, sintaxa suedezei prezintă unele similarități cu cea din engleză și germană. Forma de bază a cuvintelor în propoziție este subiect - verb - obiect (SVO), cu specificația că în propozițiile principale se folosește principiul verbului pe locul al doilea, dacă propoziția începe cu adverb, locuțiuni adverbiale sau fraze dependente (de exemplu I dag går jag där „Astăzi merg acolo”). Locuțiunile prepoziționale sunt poziționate conform ordinii loc - mod - timp, ca în engleză, iar adjectivele preced substantivul pe care îl modifică. În suedeză este prezentă și concordanța timpurilor în frază.\n\nExemplu \nExtras din Barfotabarn (1933), de Nils Ferlin (1898–1961):\n\nVezi și \n\n Listă de limbi\n Limbi germanice de nord\n Wikipedia în suedeză\n\nNote\n\nReferințe\n\nBibliografie \n\n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n \n Nationalencyklopedin, online edition \n \n \n \n \n \n\n \n\n \nLimbile nord-germanice\nLimbi germanice\nLimbi tonale\nLimbi vorbite în Estonia\nLimbile vorbite în Finlanda\n!" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Limba finlandeză." }, { "from": "assistant", "value": "Limba finlandeză (suomi) este o limbă fino-ugrică. Finlandeza este vorbită de aproximativ 6.000.000 de persoane, majoritatea lor trăind in Finlanda, unde este vorbită de 92% din populație și este limbă oficială. Există un număr semnificativ de vorbitori și în Suedia, Norvegia, Rusia (în Carelia, fiind limba maternă a carelilor, niște finlandezi ortodocși) și Estonia, unde sunt minorități finlandeze.\n\nFinlandeza este membră a familiei de limbi fino-ugrice și este clasificată ca limbă aglutinativă. Formele substativelor și a adjectivelor sunt modificate în funcție de rolul lor într-o propoziție. Limba are o reputație pentru a fi greu de înțeles și învățat. Motivul pentru această reputație este faptul că finlandeza are puține limbi care sunt apropiate lingvistic de ea, rezultând într-un vocabular nefamiliar.\n\nIstorie \n\nLimbile baltic-finice, care includ finlandeza, estona și võro, au evoluat de la o limbă proto-finică, din care limba sami s-a separat în jur de 1500-1000 î.Hr. Lingviștii sugerează că această proto-finică avea trei dialecte principale: dialectul de nord, dialectul de sud și dialectul de est. Aceste dialecte au devenit limbi de sine stătătoare în jur de secolul I.\n\nPrima formă scrisă a limbii finlandeze a fost creată de Mikael Agricola, un episcop finlandez, în secolul al XVI-lea. Agricola a bazat sistemul de scris pe limba suedeză, care era limba oficială a Finlandei în acel timp, și pe germană și latină. Mai târziu, forma scrisă a fost revizuită de mai multe persoane.\n\nDistribuție geografică \n\nFinlandeza este vorbită de aproximativ șase milioane de oameni, cei mai mulți dintre ei rezidând în Finlanda. Există de asemenea minorități finlandeze menționabile în Suedia, Norvegia, Rusia, Estonia, Brazilia, Canada și Statele Unite ale Americii. Un procent de 91,51% din populația Finlandei are limba maternă finlandeza, un rest de 5,5% având suedeza, iar restul sami sau alte limbi ca limbă maternă.\n\nPronunție și scriere \n\nSunetele limbii finlandeze sunt:\n\nVocale: [a o u e i æ ø y]\n\nConsoane: [p t k d m n ŋ s h l r j v] și stopul glotal. De curând au fost împrumutate din alte limbi încă câteva consoane, pe care însă nu toți vorbitorii pot să le pronunțe: b g f š și ž.\n\nVocalele pot fi scurte sau lungi, diferența de durată putând fi singura care deosebește două cuvinte, de exemplu tuli \"foc\" și tuuli \"vânt\". Consoanele de asemenea pot fi scurte sau lungi, cu excepția a patru - [d h j v]. Consoanele lungi (duble) pot apărea numai între vocale și, în cazul obstruentelor, și după o rezonantă. De exemplu mato \"vierme\", matto \"covor\", ranka \"șira (spinării)\", rankka \"aspru\".\n\nAlfabetul limbii finlandeze este: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z Ä Ö Å. Diferențele dintre pronunție și scriere sunt minore. Cu Ä se notează sunetul [æ], iar cu Ö sunentul [ø]. Litera Å se numește ruotsalainen oo (o suedez) și se pronunță ca un o lung; apare practic numai în nume proprii, de origine suedeză.\n\nDouă sunete nu au litere proprii: [ŋ] și stopul glotal. Sunetul [ŋ] apare doar în două combinații: [ŋk], scris nk, și [ŋŋ], scris ng; de exemplu sänky ['sæŋky] \"pat\", rengas ['reŋŋas] \"inel\". În plus, [ŋ] mai poate apărea și în alte poziții în cuvinte împrumutate recent, de exemplu englanti ['eŋlanti] \"engleză\" și signaali ['siŋna:li] \"semnal\".\n\nStopul glotal apare numai la sfârșitul cuvintelor, urmat de o vocală. Dacă este urmat de o consoană, atunci este asimilat consoanei respective.\n\nFormulări de bază \n(Hyvää) huomenta! – Bună dimineața!\n(Hyvää) päivää! – Bună ziua!\n(Hyvää) iltaa! – Bună seara!\nHyvää yötä / Öitä! – Noapte bună! / ad. litt. \"Noapte!\"\nTerve! / Moro! – Salut!\nHei! / Moi! – Bună!\nHeippa! / Moikka! - Pa pa!\nNäkemiin! – La revedere!\nKiitos – Mulțumesc!\n\nVezi și \n\n http://www.romanians-fi.info/ \n http://www.finlanda.ro/\n\nFinlandeză, Limba\nLimbi aglutinante" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Helsinki." }, { "from": "assistant", "value": "Helsinki (sau în limba suedeză), este capitala și cel mai mare oraș al Finlandei. Orașul este situat în sudul țării, pe malul golfului Finic. Zona urbană Helsinki este formată din municipiul capitalei și orașele Espoo, Vantaa și Kauniainen. În total, are o populație de 1.159.211. Helsinki este destul de mic, dar, mai ales în vară, trepidant, având un aer nordic dar și european. În Helsinki se află într-un procent de 10% și populație de altă naționalitate.\nConform unei analize publicate de Culture Trip în 2016, face parte din primele zece cele mai moderne orașe din lume.\n\nHelsinki împreună cu regiunile limitrofe cum ar fi Vantaa, Espoo și Kauniainen alcătuiesc o populație de peste 1.000.000 de locuitori. În această zonă există 29% din locurile de muncă și o treime din produsul intern brut al Finlandei.\n\nHelsinki fiind un oraș important, întâlnim sediul guvernului statului dar și edificii culturale, educaționale sau de cercetare. În regiunile din împrejurimile orașului se întâlnesc în total 8 universități și 6 parcuri tehnologice. 80% din sediile companiilor străine aflate în Finlanda se află în Helsinki și zonele învecinate. Creșterea populației urbane se datorează imigrării persoanelor din mediul rural.\n\nUnul dintre cele mai importante aeroporturi din Finlanda se află la o distană de 40 de minute de centrul orașului și conține rute directe spre diverse orașe de pe glob. De altfel ruta Helsinki-Tallinn durează aproximativ o oră și jumătate pe mare și 18 minute cu elicopterul fiind și cea mai aglomerată. Distanța de la Helsinki până în orașe precum Tampere și Turku poate fi făcută într-un interval de o oră și jumătate, două cu trenul și o oră, două și jumătate cu autoturismul.\n\nFortificația Suomenlinna de lângă Helsinki a fost înscrisă în anul 1991 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.\n\nIstoria\n\nLa început Helsinki era cunoscut sub numele suedez Helsingfors(pronunțat [hɛlsiŋ'fɔrs] sau [hɛlsiŋ'fɔʂ]) însă varianta finlandeză era mult mai folosită în celelalte limbi. Numele de Helsingfors s-a format prin contopirea numelui regiunii Helsinge și cuvântul suedez fors. \n\nDe altfel se bănuiește că Helsinge este numele dat de către imigranții suedezi din provincia Hälsingland.\n\nDe către localnici, orașul este de asemenea numit și Stadi(ce provine de la suedezul stad ce înseamnă oraș.) sau Hesa în finlandeză.\n\nFondarea orașului\n\nOrașul a fost ridicat de către regele Gustav I al Suediei cu scopul de a concura cu orașul Tallinn. Orașul a început să fie sufocat de mizerie, războaie și boli. O lungă perioadă de timp a fost un oraș mic și un loc important pentru negustori din regiunea baltică. Construirea fortăreței Sveaborg a crescut numărul de negustori ce veneau în oraș însă o dată ce Rusia a învins Suedia în Războiul finlandez și cu transformarea Finlandei în Marele Principat al Finlandei din 1809 orașul a început să se dezvolte.\n\nPentru a putea reduce influența suedezilor în Finlanda, Alexandru I al Rusiei a mutat capitala de la Turku la Helsinki în 1827 datorită legăturilor strânse cu Suedia ale orașului. În urma mutării capitalei la Helsinki(astfel Academia Regală Turkudevenind azi Universitatea Helsinki). Având o creștere economică prosperă, capitala s-a transformat într-un oraș modern în secolul XX mai ales în zona de centru. În centrul orașului s-au construit clădiri în stil neoclasic similare celor din Sankt Petersburg pentru a reprezenta prosperitatea economică din acea vreme.\n\nSecolul XX\n\nÎn anul 1918 Helsinki a fost cucerit de Armata roșie pe data de 28 ianuarie, ce a fost și prima zi de război. Senatul Finlandei a fost mutat la Vassa în ciuda faptului că au mai rămas anumiți senatori și în capitală. După ce Armata roșie a fost înfrântă de către trupele germane ce erau de partea Gărzii Albe Finlandeze, aceștia au recâștigat orașul în aprilie 1918. Spre deosebire de Tampere, Helsinki nu a fost afectat atât de grav în război. După câștigarea finlandezilor mulți foști soldați ai Armatei roșie au fost capturați și au fost închiși. Cea mai mare închisoare avea 13.300 de prizonieri și era în locul de azi al Suomenlinna. Deși războiul civil a adus neplăceri orașului, lucururile au început să revină la normal, chiar sa se dezvolte de-a lungul deceniului arhitecți renumiți precum Eliel Saarinen au creat planuri arhitecturale pentru Helsinki, însă niciodată nu au fost finalizate.\n\nÎn urma atacurilor cu bombă din Războiul de iarnă(1939-40) și Războiul de continuare(1941-44) Helsinki a fost atacat de bombele sovietice majoritatea raidurilor având loc în primăvara anului 1944. Datorită apărări aeriene făcute cu succes cauzele au fost diminuate, spre deosebire de celelalte orașe din Europa astfel doar un număr mic de bombe reușind să atingă centrul orașului. În 1952 la Helsinki s-au ținut Jocurile Olimpice.\n\nÎn ciuda atentatelor de la începutul secolului XX orașul a început să se dezvolte încetul cu încetu. Deși celelalte orașe europene se dezvoltaseră deja, urbanizarea acestuia a început la sfârșitul anilor 1970, făcând astfel zona metropolitană să fie una din cele mai rapid dezvoltate din Europa.\n\nGeografie \n\nHelsinki este situat la 60°10'24\" latitudine si 24°56'55\" longitudine. Are o arie de 686 km², dintre care 500 km² este acoperit cu apă. Helsinki este așezat pe numeroase peninsule și golfuri. Zona populată ocupă în mare parte peninsula din sud numită Vironniemi. Zona populată din Helsinki are o densitate de 16,469 locuitori 42,719/mp2 numai în zona Kallio, iar în total având o densitate de 3,050 locuitori/mp2, fapt ce face ca față de celelalte orașe europene, Helsinki să aibă o densitate mică. Multe zone din afara centrului orașului sunt suburbii fiecare separate de păduri. Parcul Central din Helsinki poate fi un exemplu ce separă centrul de nordul orașului, în același timp însă fiind și un loc de recreare pentru localnici.\n\nInsule cu o mai mare importanță de lângă Helsinki sunt Seurasaari, Lauttasaari și Korkeasaari.\n\nClimă \nOrașul are un climat temperat-rece, temperaturi specifice fiind precum cele din jurul Mării Baltice și curentului din golf. Iarna există temperaturi mai ridicate decât apar teoretic în zona nordică. În ianuarie și februarie temperaturile ating -5°C. Temperaturi de -20°C nu stau mai mult de o săptămână sau două într-o perioadă de un an.\n\nTransport \nHelsinki este un port important la Marea Baltică, atât pentru marfă cât și pentru pasageri. Transportul de pasageri cu vaporul, mai ales internațional, este foarte comun din cauză că Finlanda este izolată de țarile scandinavice si europene, și cel mai bun mod de transportare rămâne vaporul. Sunt vapoare din Helsinki pana la Turku, al doilea port finlandez, si pana la Tallinn, port mare a Estoniei, Vilnius, Riga, Stockholm și Rostock (Germania), Hamburg și Copenhaga. Cei mai mari operatori de vapoare pentru pasageri sunt Silja, Viking și Tallink. Cea mai comună rută este cea dintre Helsinki și Talin, Estonia.\n\nHelsinki are o rețea de transport local foarte avansată în comparație cu restul Europei. Transportul se face posibil cu o linie de metrou (Metroul din Helsinki), plus autobuze și tramvaie multe.\n\nAerian\nAeroportul Internațional Helsinki este situat în orașul Vantaa, în afara municipiului. Aeroportul este deservit de multe linii aeriene, mai ales Finnair, compania națională de aviație. Sunt zboruri internaționale de la Tallinn, plus alte destinații europene.\n\nMaritim\n\nOameni cunoscuți \nCei care sunt originare din Helsinki, activează, sau au trăit în acest oraș.\n Alvar Aalto\n Paavo Nurmi\n Linus Torvalds\n membrii formației Nightwish\n membrii formației HIM\n membrii formației The Rasmus\n membrii formatiei The 69 Eyes\n\nVezi și \n\n Locuri din patrimoniul mondial\n Suomenlinna\n\nNote\n\nLegături externe \n \n Finland Travel Community\n City of Helsinki \n Helsinki – impresii de călătorie , 25 noiembrie 2011, Razvan Pascu, Descoperă - Travel\n Helsinki - orasul lui Sibelius , 18 iulie 2007, Revista Magazin\n Helsinki, un fel de \"New York al Nordului\"\n\nImagini\n Fotografii Helsinki\n\n \n\nCapitale din Europa\nOrașe din Finlanda\nOrașe gazdă ale Jocurilor Olimpice de vară\nPorturi la Marea Baltică\nPatrimoniul mondial în Finlanda\nHelsinki\nComune din Finlanda\nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi informații despre Tallinn." }, { "from": "assistant", "value": "Tallinn (uneori scris Talin, în estonă Tallinn) este capitala Estoniei.\nConform unei analize publicate de Culture Trip în 2016, face parte din primele zece cele mai moderne orașe din lume.\n\nNumele orașului \n\nÎn 1154 un oraș numit Qlwn sau Qalaven (posibile derivate din Kalevan sau Kolyvan) apare pe o hartă a cartografului Muhammad al-Idrisi, fiind descris drept un mic oraș lângă un mare castel din Astlanda. Unii au sugerat că acel Quwri din Astlanda ar putea fi așezarea ce a precedat actualul oraș Tallinn. Un nume similar, Kolyvan (în limba rusă: Колывань), probabil derivat din numele eroului mitic estonian Kalev, apare într-o cronică timpurie a slavilor răsăriteni.\n\nPână în secolul al XII-lea, scandinavii și Henric al Livoniei, în cronica sa, numesc orașul Lindanisa (în limba daneză: Lyndanisse, în limba suedeză: Lindanäs și în limba slavonă veche de răsărit: Ledenets). Potrivit unor teorii, numele ar avea ca origine miturile estoniene, Linda fiind soția lui Kalev și mama lui Kalevipoeg. Alții au sugerat că numele Lindanisa ar fi compus din linda, ce în limba estoniană arhaică ar însemna oraș sau castel, și nisa ce în limba estoniană arhaică ar însemna peninsulă, la fel ca particula niemi dintr-un nume vechi finlandez al orașului: Kesoniemi.\n\nDupă cucerirea daneză din 1219, Tallin a primit denumirea de Reval (în germană, suedeză și daneză, Rääveli în finlandeză), nume ce provine de la Revelia (în latină, 'Revala sau Rävala în estoniană) vechea denumire a regiunii Harju, regiunea ce înconjoară capitala Estoniei.\n\nEtimologia numelui contemporan, \"Tallinn(a)\", este dezbătută de către istorici. Cea mai răspândită interpretare este acea că provine de la \"Taani-linn(a)\" (\"danez\"+\"castel/oraș\", în latină Castrum Danorum) după ce danezii au construit un castel pe locul cetății estoniene Lindanisse. Au fost sugerate și alte etimologii, tot din limba estoniană, precum \"tali-linna\" (\"iarnă\"+\"castel/oraș\"), sau \"talu-linna\" (\"casă/fermă\"+\"castel/oraș\").\n\nNumele oficial anterior, Reval (în limba rusă: Ревель) a fost schimbat după declararea independenței Estoniei (1918–1920) în Tallinna sau Tallinn, ambele forme fiind folosite în perioada interbelică. Astăzi, forma Tallinna este utilizată ca genitivul lui Tallinn în estoniană, fiind în același timp și numele orașului în limba finlandeză. În limba rusă, orașul este numit Та́ллин (Tallin).\n\n Geografie \n\nTallinn se află în districtul Harju, din nordul țării. Orașul are o populație de 401.821 (2005) locuitori, făcându-l cel mai mare oraș al Estoniei. Majoritatea populației este de origine estonă, dar există și un număr important de ruși care au imigrat în oraș în timpul când Estonia a fost republică sovietică. O mare parte a populației cunoaște limba engleză.\n\nCentrul orașului, numit \"Orașul Vechi\", este foarte frumos și atractiv din punct de vedere turistic, cu multe porțiuni medievale. În 2006, s-a deschis muzeul KUMU în Tallinn, cel mai mare muzeu de artă din Estonia.\n\nTallinn are un aeroport modern, situat la 5 km de centru. Transportul în comun este foarte dezvoltat și complex, cuprinzând o rețea întinsă de autobuze, troleibuze și tramvaie, plus două linii de tren urban.\n\n Istorie \nOrașul, cunoscut înainte sub numele de Reval, a aparținut succesiv Ordinului Teutonic, care a ridicat aici fortificații, Danemarcei, Suediei, Rusiei, apoi a devenit capitala Estoniei în 1918. Ocupat de URSS în 1940, de Germania în 1941, apoi din nou de URSS din 1945 până în 1991. A fost foarte prosper de-a lungul istoriei, datorită poziției strategice pe care o are la Marea Baltică. Pentru o lungă perioadă de timp, și indiferent de stăpânirile politice, Tallinn a fost unul din orașele fruntașe ale Ligii Hanseatice, fiind simultan și un centru important al comerțului cu sare în Evul Mediu .\n\nDin 1991 încoace Tallinn s-a extins foarte mult, iar azi zona metropolitană cuprinde și localitățile Aegviidu și Paldiski. Zonele din afara orașului vechi s-au dezvoltat și ele, devenind cartiere moderne.\n\nTallinn este recunoscut în ziua de astăzi drept centru tehnologic și de software al republicilor baltice. Cel de-al 47-lea concurs muzical al Euroviziunii a avut loc la Tallinn în ziua de 25 mai 2002.\n\nCentrul istoric din Tallinn a fost înscris în anul 1997 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.\n\nTallinn și orașul Turku, Finlanda, au fost desemnate de către Parlamentul European drept Capitale Europene ale Culturii pentru anul 2011.\n\n Personalități născute aici \n Aleksei Haruzin (1864 - 1932), om de stat, antropolog, etnograf;\n Marie Under (1883 - 1980), poetă;\n Andreas Meyer-Landrut (n. 1929), diplomat german;\n Mare Vint (1942 - 2020), artist grafic;\n Signe Kivi (n. 1957), om politic;\n Kaja Kallas (n. 1977), politiciană, premier al țării;\n Katrin Pärn (n. 1977), cântăreață, actriță;\n Taavi Rõivas (n. 1979), politician, fost premier;\n Irina Embrich (n. 1980), scrimeră;\n Elina Nechayeva (n. 1991), soprană;\n Anett Kontaveit (n. 1995), tenismenă.\n\n Orașe înfrățite \nSunt 18 de orașe înfrățite cu Tallinn:\n\n \n \n \n \n \n \n \n \n \n\n \n \n \n \n \n \n \n \n \n\n Vezi și \n Locuri din patrimoniul mondial\n Lista orașelor din Estonia\n Teatrul Dramatic Eston\n\n Note \n\n Legături externe \n\n Situl oficial al orașului Tallinn\n O zi în Tallinn, capitala Estoniei, 1 iulie 2011, Razvan Pascu, Descoperă - Travel Tallinn - o vedeta a Marii Baltice , 8 iulie 2010, Revista Magazin''\n\n \n\nTallinn\nLocalități din comitatul Harju\nPorturi la Marea Baltică\nPatrimoniul mondial în Estonia\nOraș al Hansei" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Limbă (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Termenul limbă se poate referi la:\n\nLimbă: sistem de comunicare.\n Limba maternă, limbă învățată și vorbită în copilărie, transmisă de la părinți\n Limbă aglutinantă, limbă în care cuvintele mai complexe se formează prin alipirea unor afixe la rădăcina cuvântului\n Limbă artificială, limbă a cărei fonologie, gramatică, și vocabular au fost elaborate pentru un anumit scop de către un grup restrâns de indivizi\n Limbă ausbau, limbă abstand și limbă-acoperiș, instrument dezvoltat de sociolingviști pentru analizarea și clasificarea limbilor și dialectelor\n Limbă de lemn, termen lingvistic care desemnează un limbaj care impune sisteme ideologice sau de autoritate\n Limbă fonetică, limbă vorbită care are o ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță\n Limbă liturgică, limbă sacră, folosită de credincioși în cadrul ceremoniilor religioase\n Limbă moartă, limbă dispărută, care nu mai este vorbită de nimeni ca limbă maternă\n Limbă națională, limba vorbită de majoritatea poporului, fiind, în general, limba oficială, dar nu neapărat \n Limbă oficială, limbă prevăzută în constituție pentru comunicația între instituțiile statului cât și cu cetățenii\n Limbă regională, limbă vorbită într-o zonă restrânsă a unui stat\n Limbă scrisă, limbă care are un sistem de scriere\n Limbă sintetică, limbă care are un procentaj ridicat de morfeme raportat la numărul de cuvinte spre deosebire de limbile analitice\n Limbă străină, limbă diferită de limba maternă a unui vorbitor\n Limbă vorbită, limbă ale cărei cuvinte sunt exprimate prin viu grai \n Limbă vehiculară, limbă folosită de către vorbitori cu limbi materne diferite, pentru a comunica între ei.\n Limbi izolate, limbă care nu se înrudește cu nici o altă limbă cunoscută, fiind singura din familia sa de limbi.\n Limbi semitice, limbi care fac parte din familia limbilor afro-asiatice\n\nLimbă, organ musculos situat în cavitatea bucală\n Limbă geografică, anomalie a limbii, numită și glosită migratorie benignă\n\nLimba, sat în județul Alba\n\nIstm, limbă de pământ.\n\nVezi și \n Limbaj (dezambiguizare)\n Limba noastră, poezie scrisă de Alexei Mateevici (1888-1917), devenită din 1994 imn al Republicii Moldova \n Limba noastră (sărbătoare), sărbătoare celebrată anual la 31 august în Republica Moldova \n Limba mielului, plantă erbacee anuală din familia Boraginaceae\n Limbă-de-mare, pește marin din familia Soleidae\nComunicare nonverbală" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Listă de limbi?" }, { "from": "assistant", "value": "Aceasta este o listă extensivă de limbi, sortate pe familii.\n\n Limbi indo-europene\n Limbi indo-iraniene\n Limbi indo-ariene\n Limba ahirană \n Limba anchpargania \n Limba andh \n Limba angika \n Limba aoadhă \n Limba assameză \n Limba baghelă \n Limba bateri \n Limba bauri \n Limba bengaleză \n Limba bhadrawahă \n Limba bhalay-gowlan \n Limba bhattiyală \n Limba bhilală \n Limba bhilă \n Limba bhiloră \n Limba bhojpură \n Limba bishnupriya manipuri \n Limba bodo parja \n Limba bote \n Limba braj basha \n Limba broșkadă \n Limba bundelă \n Limba chakma \n Limba chhattisgarhă \n Limba chilisso \n Limba chinali \n Limba ciodră \n Limba cittagoniană \n Limba dameli \n Limba darai \n Limba degaru \n Limba dhankă \n Limba dhanwară \n Limba dhodia \n Limba dogră \n Limba domară \n Limba doomakă \n Limba dublă \n Limba garhwală \n Limba gawar-beti \n Limba gowro \n Limba gujarati \n Limba hajongă \n Limba halbi \n Limba hareanvă \n Limba harijan kinnauri \n Limba hindi \n Limba hindi de Fiji \n Limba hindură \n Limba jadgală \n Limba jaunsară \n Limba jumli \n Limba kachchi \n Limba kaci \n Limba kaiortă \n Limba kalamă \n Limba kalașă \n Limba kalkotă \n Limba kangră \n Limba kanjari \n Limba kannaujă \n Limba kașmiră \n Limba khandeșă \n Limba kharia thar \n Limba khowară \n Limba konkană \n Limba kosli \n Limba kudmală \n Limba kullu \n Limba kumaonă \n Limba kumhali \n Limba kundal sahi \n Limba kupia \n Limba lahnda \n Limba lahulă \n Limba lohară \n Limba luoată \n Limba magahă \n Limba magară \n Limba mahasu pahari \n Limba maithilă \n Limba maithili \n Limba maiya \n Limba majhi \n Limba maldivă \n Limba mandeală \n Limba marathi \n Limba marwară \n Limba mina \n Limba mirgană \n Limba musasa \n Limba nahară \n Limba nangalami \n Limba nepaleză \n Limba oriya \n Limba pali \n Limba palpa \n Limba palula \n Limba palya bareli \n Limba pangwală \n Limba pardhă \n Limba parkară \n Limba pașayi \n Limba pauri bareli \n Limba punjabă \n Limba rajasthană \n Limba rajbangsă \n Limba rathwi bareli \n Limba reli \n Limba rohingya \n Limba romani (țigănească) \n Limba sadră \n Limba sadră oraonă \n Limba sanscrită \n Limba sarmami hindustani \n Limba savă \n Limba sindhi \n Limba singhaleză \n Limba sirmaură \n Limba sonha \n Limba surajpură \n Limba sylhetă \n Limba șina \n Limba șumaști \n Limba tanchangya \n Limbi tharu \n Limba tirahă \n Limba torwală \n Limba uagdă \n Limba urdu \n Limba ușojo \n Limba vaagri booli \n Limba wadiyara \n Limba wotapuri-katarqalai \n Limbi iraniene\n Limba abchuya’i\n Limba abuzaydabadi\n Limba abyana’i\n Limba affari\n Limba alviri-vidari\n Limba amora-i\n Limba arani\n Limba ardestani \n Limba aștiani\n Limba avestană (dispărută)\n Limba azeră veche (dispărută)\n Limba bactriană (dispărută)\n Limba badi\n Limba badrudi\n Limba bajelană\n Limba balochi\n Limba bartangi\n Limba bașkardă\n Limba bidgoli\n Limba biyabanaki\n Limba dari\n Limba dari zoroastriană\n Limba deilami\n Limba delijani\n Limba dimli\n Limba farroki\n Limba fars nord vestică\n Limba farvi\n Limba gazi\n Limba gilaki\n Limba gorani\n Limba gozarkhani\n Limba ișkașimi\n Limba iudeo-burujerdă\n Limba iudeo-esfahani\n Limba iudeo-hamadină\n Limba iudeo-golpaygană\n Limba iudeo-kașană\n Limba iudeo-nahavandă\n Limba iudeo-șirazi\n Limba jarquya’i\n Limba jowshaqani\n Limba kabatei\n Limba kafrudi\n Limba kafruni\n Limba kahaki\n Limba kajali\n Limba kamu’i\n Limba karingani\n Limba kasha’i\n Limba keyjani\n Limba khalajă\n Limba khotaneză (dispărută)\n Limba khuarezmiană\n Limba khufi\n Limba khunsari\n Limba khuri\n Limba kirmamjki\n Limba koresh-e rostam\n Limba koroshi\n Limba kuhmareyi\n Limba kumzari\n Limba kurdă\n Limba kurdă de sud\n Limba kurmanji\n Limba laki\n Limba lari\n Limba lasgerdi\n Limba luri\n Limba mahallati\n Limba maraghei\n Limba mazandarani\n Limba medică (dispărută)\n Limba mehrjani\n Limba meyma’i\n Limba munji\n Limba nashalji\n Limba natanzi (farizandi, yarandi/yarani)\n Limba nayini\n Limba nohuji\n Limba ormuri\n Limba oroșori\n Limba osetă\n Limba pahlavi (persană mijlocie)\n Limba parachi\n Limba partă (dispărută)\n Limba paștună\n Limba persană\n Limba qohrudi\n Limba razajerdi\n Limba roșani\n Limba rudashti\n Limba sajzi\n Limba saka (dispărută)\n Limba sangisari\n Limba sangleci\n Limba sarikoli\n Limba sarli\n Limba sarmato-scită (dispărută)\n Limba scită (dispărută)\n Limba sedehi\n Limba semnani\n Limba shahrudi\n Limba sivandi\n Limba sogdiană (dispărută)\n Limba soi (sohi)\n Limba sorani\n Limba sorkhei\n Limba șabakă\n Limba șughni\n Limba tajik\n Limba talysh\n Limba tari\n Limba tarqi\n Limba tat\n Limba tati\n Limba tudeshki\n Limba tumșuqesă\n Limba vafsi\n Limba vanișani\n Limba varzenei\n Limba wakhi\n Limba yaghnobi\n Limba yazgulami\n Limba yidgha\n Limba zebaki\n Limba zefra’i\nLimbi nuristaneze\nLimba askunu\n Limba kamkata-viri\n Limba tregami\n Limba uaigali\n Limba vasi-vari\n Limba zemiaki\nLimbi italice\nLimbi osco-umbriene\nLimba ecvuiană\nLimba hernicană\nLimba marsă\nLimba maruciniană\nLimba oscă\nLimba peligniană\nLimba picenă de sud\nLimba sabină\nLimba samnită\nLimba umbriană\nLimba vestină\n Limba volscă\nLimbi latino-falisce\nLimba latină\nLimba faliscă\nLimbi romanice\nLimba aragoneză\nLimba aromână\nLimba arpitană (provensală, franco-provensală)\nLimba asturiană\nLimba barranquenho\nLimba burgundă (romanică)\nLimba castelmezzano\nLimba catalană\nLimba corsicană\nLimba dacoromână\nLimba română\nLimba dalmată\nLimba emiliano-romagnolo\nLimba eonaviană\nLimba extramadurană\nLimba fala\nLimba franceză\nLimba friuliană\nLimba galiciană\nLimba gasconă\nLimba istriotă\nLimba istroromână\nLimba italiană\nLimbi italiene de sud\nLimba abruzesă\nLimba apuliană\nLimba basilicalito-lucană\nLimba napolitană\nLimba iudeo-italiană\nLimba iudeo-spaniolă\nLimba ladină\nLimba ladino\nLimba leoneză\nLimba ligură\nLimba longobardă (romanică)\nLimba meglenoromână\nLimba mirandeză\nLimba mozarabică\nLimba navarro-aragoneză\nLimba normandă\nLimba occitană\nLimba picardă\nLimba piedmonteză\nLimba portugheză\nLimba romanșă\nLimba sardă\nLimba siciliană\nLimba spaniolă\nLimba toscană\nLimba valonă\n Limba venețiană\n Limbi germanice\nLimbi germanice nordice\nLimba daneză\nLimba feroeză\nLimba gutnișă\nLimba islandeză\n Limba nordică groenlandeză (dispărută)\n Limba nordică veche\n Limba norn (dispărută)\n Limba norvegiană\n Limba suedeză\nLimbi germanice vestice\n Limba alemanică\n Limba bavară\n Limba engleză\n Limba engleză veche\n Limba fingaliană (dispărută)\n Limba frisiană de nord\n Limba frisiană de Saterland\n Limba frisiană de vest\n Limba germană\n Limba germană austriacă\n Limba germană centrală\n Limba germană de jos\n Limba germană franconă de sus\n Limba idiș\n Limbi franconiene\nLimba afrikaans\n Limba neerlandeză\nLimba flamandă\nLimba olandeză\nLimba limburgheză\n Limba luxemburgheză\n Limba meuse-reneză\n Limba scots\n Limba yola (dispărută)\n Limba zeelandeză\nLimbi germanice estice (ramură dispărută)\nLimba burgundă\nLimba gotică\n Limba vandalică\n Limbi celtice\nLimbi celtice continentale (ramură dispărută)\nLimba celtiberică\nLimba galaeciană\nLimba galată\nLimba galică\n Limba lepontică\n Limba lusitană\n Limba norică\n Limba tartesiană\nLimbi celtice insulare\n Limba bretonă\n Limba cornică\n Limba cumbrică\n Limba galeză\n Limba galeză medievală\n Limba galeză veche\nLimba irlandeză\n Limba irlandeză primitivă\n Limba irlandeză veche\n Limba manx\n Limba pictă (dispărută)\n Limba scoțiană\n Limbi balto-slave\nLimbi baltice\nLimbi baltice de vest (dispărute)\nLimba prusacă veche \n Limba galindiană \n Limba sudovă \n Limba skalvă \nLimbi baltice de est\nLimba lituaniană\n Limba letonă\n Limba selonă\n Limba semigaliană\n Limba curonă veche\n Limba nadruviană\nLimbi slave\nLimbi slave de est\nLimba rusă\n Limba bielorusă\n Limba ucraineană\n Limba rutenă (dispărută)\n Limba rusyn\n Limba slavă veche de est\nLimbi slave de vest\nLimba poloneză\n Limba sileziană\n Limba pomeraniană\n Limba cașubă\n Limba slovinciană\n Limba polabă\n Limba sorabă de jos\n Limba sorabă de sus\n Limba cehă\n Limba slovacă\nLimbi slave de sud\nLimba sârbo-croată\nLimba sârbă\n Limba croată\n Limba bosniacă\n Limba muntenegreană\nLimba bulgară\n Limba slavă veche\n Limba slavonă\n Limba macedoneană\n Limba slovenă\n Limbi ilirice\n Limba albaneză\n Limba greacă\n Limba armeană\nLimbi anatoliene (ramură dispărută)\nLimba hitită\nLimba palaică\n Limba luvică\n Limba lidiană\n Limba liciană\n Limba cariană\n Limba miliană\n Limba sidetică\n Limba pisidiană\nLimba toharică\nLimba macedoneană veche\nLimba venetică\nLimba liburnă\nLimba mesapă\nLimba frigiană\nLimba paioniană\nLimbi daco-trace\nLimba dacă\nLimba tracă\nLimba ligurică\nLimba sicelă\nLimbi tirseniene\nLimba etruscă\nLimba retică\nLimba lemniană\nLimba bască\nLimba iberică\nLimba achitană\n\n Limbi caucaziene de nord-vest (Abhazo-Adîghean, Cerchez)\nLimbi Abazgi\nLimba abazină\nLimba abhază\nLimbi circaziene\nLimba adyghe\n Limba kabardiană\nLimba ubykh\n Limbi caucaziene de nord-est (Naho-Dagestane)\nLimbi avar-andice\nLimba avară\n Limba andi\n Limba akhvak\n Limba karata\n Limba botikh\n Limba godoberi\n Limba ceamalală\n Limba bagvalală\n Limba tindi\nLimbi țezice\nLimba țez\n Limba hinukhă\n Limba bezhta\n Limba hunzibă\n Limba khuarși\nLimba lak\n Limbi darghină\nLimba dargoa\n Limba kajtakă\n Limba kubachi\n Limba ițari\n Limba ciragă\nLimbi nak\nLimba cecenă\n Limba bață\n Limba ingușă\nLimba khinalug\nLimbi lezgice\nLimba lezgiană\n Limba archi\n Limba udi\n Limba aghulă\n Limba tabasarană\n Limba kryț\n Limba budukhă\n Limba rutulă\n Limba țakhură\nLimbi caucasiene de sud (kartveliene)\nLimba svană\nLimbi karto-zan\nLimba georgiană\nLimbi zan\nLimba mingreliană\nLimba lază\n Limbi altaice\nLimbi turcice\nLimbi Oghuz\nLimba turcă\n Limba turcă otomană\n Limba găgăuză\n Limba găgăuză balcanică\n Limba turcă meșketiană\n Limba azeră\n Limba turkmenă\n Limba khorasani turcică\n Limba qashqai \n Limba sonqori\n Limba afșară\n Limba salară\nLimbi kipceak\nLimba bașchiră\n Limba tătară\n Limba karaceay-balkară\n Limba cumană\n Limba kumykă\n Limba karaimă\n Limba krymceakă\n Limba urumă\n Limba tătară crimeeană\n Limba kazahă\n Limba karakalpakă\n Limba nogay\n Limba kirghiză\n Limba altai\n Limba mamelucă\nLimbi karluk (uigure)\nLimba uzbekă\n Limba turcă veche (dispărută)\n Limba khorezmiană (dispărută)\n Limba ceagatay (dispărută)\n Limba uigură\n Limba taranci\n Limba aini\n Limba lopă\n Limba Ili Turki\nLimbi turcice siberiene\nLimba iakută\n Limba dolgană\n Limba tuvană\n Limba tofa\n Limba dukhană\n Limba Khakasă\n Limba fuyu girgis\n Limba șoră\n Limba iugură vestică\n Limba ciulymă\n Limba altai\nLimbi oghur/Lir\nLimba bulgară turcică\n Limba ciuvașă\n Limba hunică (probabil)\n Limba avară turcică\n Limba hazară\nLimba khalajă (turcică)\nLimbi mongolice\nLimba mongolă medievală\nLimba mongolă clasică\n Limba dagură\n Limba kamnigană\n Limba buriată\n Limba mongolă\n Limba ordos\n Limba oirată\n Limba iugură estică\n Limba monguoră\n Limba bonană\n Limba mogholă\n Limba kalmîcă\nLimbi tunguze\nLimbi tunguzice de nord\nLimba evenă/lamută\nLimba evenki\nLimba oroqenă\nLimba solonă\n Limba negidală\n Limba kili\n Limba oroci\n Limba udege\nLimbi tunguzice de sud\nLimba jurcenă\n Limba manciuriană\n Limba xibe\n Limba nanai\n Limba orokă\n Limba ulci\nLimbi japonice\nLimba japoneză\nLimbi ryukyuane\nLimba amami\nLimba kunigami\nLimba okinawană\nLimba miyako\nLimba yaeyama\nLimba yonaguni\nLimba coreeană\n Limbi uralice\nLimbi finice\nLimba finlandeză\n Limba carelă\n Limba ludică\n Limba vepsiană\n Limba ingriană\n Limba votică\n Limba estonă\n Limba estonă de sud\n Limba võro\n Limba seto\n Limba livonă\nLimba maghiară\nLimba khanty\nLimba mansi\nLimba mari\nLimbi mordvinice\nLimba erzya\n Limba mokșa\n Limba mesceriană\nLimbi permice\nLimba komi\n Limba udmurtă\nLimba sami\nLimba sami de sud\n Limba ume sami\n Limba pite sami\n Limba lule sami\n Limba sami nordică\n Limba inari sami\n Limba kemi sami\n Limba skolt sami\n Limba akkala sami\n Limba kildin sami\n Limba ter sami\nLimbi samoiedice\nLimba nganasan\n Limba eneț\n Limbi neneț\nLimba neneț de pădure\nLimba neneț de tundră\nLimba yuraț\n Limba selkup\n Limba kamas\n Limba mator\nLimbi dravidiene\nLimba tamilă\n Limba malayalam\n Limba kodava\n Limba kurumba\n Limba kota\n Limba toda\n Limba kannada\n Limba badaga\n Limba koraga\n Limba tulu\n Limba kudiya\n Limba gondi\n Limba maria\n Limba muria\n Limba pardham\n Limba nagarceală\n Limba khirwar\n Limba konda\n Limba mukha-dora\n Limba kui\n Limba kuvi\n Limba koya\n Limba manda\n Limba pengo\n Limba telugu\n Limba cenciu \n Limba naiki\n Limba kolami\n Limba ollari\n Limba duruwa\n Limba kurukh\n Limba kumarbhag paharia\n Limba sauria paharia\n Limba brahui\n Limba alară\n Limba bazigară\n Limba bharia\n Limba kamară\n Limba malankuravană\n Limba vișavană\n Limba mala malasar\n Limba malasară\n Limba thaceanadană\n Limba ulatană\n Limba kalanadi\n Limba kumbarană\n Limba kunduvadi\n Limba kuriciya\n Limba attapady kurumba\n Limba muduga\n Limba pathiya\n Limba wayanad cetti\n Limba burușaki\nLimbi ciukotko-kamceatkane\nLimbi ciukotkane\nLimba ciukci\n Limba koriakă\n Limba aliutoră\n Limba kerekă\nLimbi kamceatkane\nLimba itelmenă\nLimbi iucaghire\nLimba iucaghiră nordică\n Limba omocă\n Limba ciuvanți\n Limba iucaghiră sudică\nLimba nivvk/gileakă\nLimbi eniseiene\nLimba ketă \n Limba iugh\n Limba kotă\n Limba asană\n Limba arină\n Limba pumpokolă\nLimbi ainu\nLimba ainu\n Limbi sino-tibetane\nLimbi sinitice\nLimba bai\nLimba caijia\nLimba chineză\nLimba ba-șu\n Limba min\nMin Bei\nMin Dong\nMin Zhong\nPuxian Min\nMin Nan\nHokienă\nAmoy\nTaiwaneză\nTeochew\nLeizhou\nHaineză\n Guan\nJin\n Limba mandarină\n Șanhaineză\n Gan\nHakka\n Xiang\n Yue\nCantoneză\nTaișaneză\n Limba chineză veche de sud-vest\nPinghua\nWaxianghua\nCaijia\n Limba șaozhou tuhua\n Limba danzhouhua\n Limba linghua\nLimbi tibeto-birmane\nLimbi bodice\nLimba u-țang\n Limba tibetană\n Limba tibetană veche\n Limba tibetană khams\n Limba tibetană amdo\n Limba dzongkha\n Limba sikimeză/Lhoka\n Limba lakha\n Limba naaba\n Limba laya\n Limba ciociongacea\n Limba brokată\n Limba bjokha\n Limba ciumbi\n Limba ladakhi\n Limba purikă\n Limba zangsari\n Limba balti \n Limba lahuli-spiti\n Limba kyirong-kagate\n Limba șerpa\n Limba jirelă\n Limba dakpa\n Limba dzala\n Limbi bumthang\nLimba kheng\nLimba kiurtopă\nLimba nupbi\nLimba nienă\nLimba ceali\n Tawang Monpa\n Limba 'Ole\n Limba țangla\n Limba zakhring\nLimbi burmo-qiangice\nLimbi lolo-burmice\nLimbi burmice\nLimba burmeză\n Limba achang\n Limba xiandao\n Limba pela\n Limba lași\n Limba langsu\n Limba zaiwa\nLimbi loloice\nLimba jinuo\n Limba coong\n Limba sangkong\n Limba bisu\n Limba phunoi\n Limba pienă\n Limba sila\n Limba phana\n Limba akeu\n Limba hani\n Limba piyo\n Limba enu\n Limba mpi\n Limba kaduo\n Limba lahu\n Limba namuzi\n Limba naxi\n Limba nusu\n Limba zauzou\n Limba kazhou\n Limba samu\n Limba sanie\n Limba lipo\n Limba lolopo\n Limba hlersu\n Limba toloza\n Limba lisu\n Limba lalo\n Limba lavu\n Limba nyusu\n Limba nisu nordică\n Limba nisu sudică\n Limba sani\n Limba muji nordică\n Limba qila muji\n Limba muji sudică\n Limba bokha-phuma\n Limba muzi\n Limba laghuu\n Limba thopho\n Limba moji\n Limba ani phowa\n Limba labo phowa\n Limba hlepho phowa\n Limba phukha\n Limba khlula\n Limba zokhuo\n Limba phola\n Limba alo phola\n Limba phala\n Limba phupa\n Limba phuza\n Limba phupha\n Limba alugu\nLimbi qiangice\nLimba qiang nordică/Mawo\n Limba pumi/prinmi\n Limba muya/minyang\n Limba tangută (dispărută)\n Limba qiang sudică/taoping\n Limba ersu\n Limba lizu\n Limba tosu\nLimbi cepangice\nLimba cepang\nLimba bujhyal\nLimba dura\nLimba gongdukă\nLimbi karenice\nLimba pa'o\n Limba pwo karen\n Limba lahta\n Limba padaung\n Limba bwe\n Limba geko\n Limba geba\n Limba brekă\n Limba kayah estică\n Limba kayah vestică\n Limba yintale\n Limba manumanaw\n Limba sgaw\n Limba paku karen\n Limba mopwa\nLimba lepcea/Rong\nLimba lhokpu\nLimbi magarice\nLimba magară (tibeto-birmană)\nLimba kham\nLimbi mahakiranti\nLimbi kiranti\nLimbu limbu\n Limba yakkha\n Limba lumba-yakkha\n Limba phangduwali\n Limba belhare\n Limba athpare\n Limba citang\n Limba ciulung\n Limba yamphu\n Limba lohorung \n Limba meohang\n Limba waling\n Limba kulung\n Limba nacering\n Limba sampang\n Limba saam\n Limba bantawa\n Limba puma\n Limba ceamling\n Limba dungmali\n Limba thulung\n Limba wambule\n Limba jerung\n Limba khaling\n Limba dumi\n Limba kohi\n Limba bahing\n Limba sunuoară\n Limba uayu\n Limba tilung\nNepal Bhasa/Nerwari\nLimbi baram-thangmi\nLimba baramă\nLimba thangmi\nLimba mru\nLimbi nungice\nLimba drung\n Limba rauang\n Limba nung\nLimba pyu (tibeto-birmană)\nLimbi raji-raute\nLimba raji\nLimba raute\nLimba rauată\nLimbi sal/brahmaputrane\nLimba dhimală\n Limba toto\n Limba bodo\n Limba dimasa\n Limba tiwa\n Limba tripură/Kokborokă\n Limba kaceari\n Limba hojai \n Limba morană (dispărută)\n Limba garo\n Limba megamă\n Limba atong\n Limba koci\n Limba ruga\n Limba rabha\n Limba rajbongsi\n Limba deori\n Limba koniakă\n Limba ceang\n Limba uancio\n Limba phom\n Limba khiamniugană\n Limba ponio\n Limba htangană\n Limba tase\n Limba nocte\n Limba tuța\n Limba makiană\n Limba jingpho/kacină\n Limba sakă\n Limba ceairelă\nLimbi tani/Mirice\nLimba damu\n Limba bori\n Limba mișing\n Limba padamă\n Limba minyong\n Limba apatani\n Limba bokară\n Limba niși\n Limba tagină\n Limba bangni\n Limba miri de deal\n Limba gallong\n Limba șimong\n Limba tangamă\n Limba karko\n Limba pasi\n Limba panggi\n Limba așing\n Limba palibo\n Limba ramo\nLimbi tamangice\nLimba tamangă\n Limba gurungă\n Limba thakali\n Limba manang\n Limba gyasumdo\n Limba 'Narpa\n Limba ceantială\n Limba kutang\n Limba ghale\nLimbi himalayice vestice\nLimba pattani\n Limba tinană \n Limba gahri\n Limba kanași\n Limba kinnauri\n Limba darma\n Limba ceaudangsi\n Limba byangsi\n Limba rangkasă\n Limba rangpo\n Limba zhangzhung\nLimba meithei/Manipură\nLimbi tangkhul\nLimba tangkhul\nLimba maring\nLimbi ao\nLimba ciungli ao\n Limba mongsen ao\n Limba sangtamă\n Limba yimciungru\n Limba lotha\nLimbi angami-pociuri\nLimbi angami\nLimba angami\n Limba ciokri\n Limba kheza\n Limba mao/sopvoma\nLimbi pociuri\nLimba pociuri\n Limba meluri\n Limba ntenyi\n Limba sema\n Limba rengma\nLimbi zeme\nLimba zeme\n Limba liangmai\n Limba rongmai\n Limba mzieme\n Limba piuronă\n Limba khoirao\n Limba maramă\n Limba inpui\n Limba puimei\nLimbi kukice\nLimba karbi\n Limba amri\n Limba mizo\n Limba baună\n Limba hmară\n Limba hakha\n Limba ngaună\n Limba taură\n Limba pangkhua\n Limba mara\n Limba zyphe\n Limba senthangă\n Limba zotungă\n Limba lautu\n Limba falamă\n Limba anaală\n Limba hrangkhol\n Limba zo\n Limba biete\n Limba paite\n Limba tedimă\n Limba thado\n Limba ciru\n Limba gangte\n Limba komă\n Limba purumă\n Limba simte\n Limba vaiphei\n Limba aimolă\n Limba siyină\n Limba lamkangă\n Limba ciothe\n Limba haramă\n Limba moionă\n Limba ralte\n Limba șeu\n Limba khumi\n Limba taiphumă\n Limba daai\n Limba mro\n Limba miună\n Limba nga la\n Limba welaungă\n Limba kaang\n Limba laitu\n Limba rungtu\n Limba songlai\n Limba sumtu\n Limba darlongă\n Limba monsangă\n Limba tarao\n Limba ranglongă\n Limba sakacepă\n Limba sorbungă\n Limba anu-hkongso\n Limba saihriemă\nLimba tujia\nLimbi digaro\nLimba Idu Mișmi\nLimba taraonă\nLimba hruso\nLimbi kho-boa\nLimba bugună\n Limba șerdukpenă\n Limba sartangă\n Limba lișpa \n Limba ciugă\n Limba sulungă/puroikă\nLimba miji\nLimbi midzu\nLimba kamană\nLimba zakhring\nLimbi siangice\nLimba koro\nLimba milangă\nLimbi hmong-mien\nLimbi hmongice\nLimbi bahengice\nLimba iuno\n Limba hm-nai\n Limba pa-hng\nLimba kong nai\nLimba șe\nLimbi homongice vestice\nLimba hmong\n Limba gha-mu\n Limba a-hmao\n Limba bu-naro\n Limba gejia\n Limba luobo\n Limba mașană\n Limba guiyangă\n Limba huișui\n Limba pingtangă\nLimba qo xiongă\nLimba hmu\nLimbi mienice\nLimba iu mien\n Limba kim mun\n Limba biao min\n Limba dzao min\nLimbi mon-khmere (austroasiatice)\nLimbi munda\nLimba korku\n Limba agariya\n Limba bijori\n Limba koratu\n Limba mundari\n Limba bhumij\n Limba asuri\n Limba koda\n Limba ho\n Limba birhoră\n Limba kolă\n Limba santali\n Limba mahali\n Limba turi\n Limba kharia\n Limba juang\n Limba gata\n Limba bondo\n Limba bodo gadaba\n Limba parengi\n Limba sora\n Limba juray\n Limba lodhi\nLimbi khasice\nLimba khasi\n Limba pnară\n Limba uară\n Limba amui\n Limba bhoi\n Limba lingngamă\nLimbi palaungice\nLimbi palaung\nLimba șue\n Limba de'ang\n Limba pale\n Limba rumai\nLimbi riang\nLimba yincea\n Limba danau\nLimba angku\n Limba hu\n Limba kioră\n Limba kon keu\n Limba mam met\n Limba mokă\n Limba samtao\n Limba tai loi\n Limba u/pouma\n Limba lametă/xmetă\n Limba conă\n Limba blangă\n Limba la\n Limba ua \n Limba lawa\n Limba khalo\n Limba aua\nLimbi khmuice\nLimba khao\n Limba bită\n Limba mlabri\n Limba khangă\n Limba phong-kniang\n Limba puocă\n Limba Khmu'\n Limba Khuen\n Limba O'du\n Limba Lua'\n Limba mală\n Limba phray\n Limba phai\nLimbi pakanice\nLimba bolyu\n Limba bugană\n Limba mangă\n Limba buxingă\n Limba khangă\n Limba kemie\n Limba kuană\n Limba xinh mun\nLimbi vietice\nLimba aremă\n Limba cuoi\n Limba aheu/thavungă\n Limba ciută (vietă)\n Limba malengă\n Limba vietnameză\n Limba muongă\nLimbi katuice\nLimba katu\n Limba phuong\n Limba bru\n Limba kuy\n Limba pacoh\n Limba ngeq\n Limba Ta'Oi\n Limba iră\nLimbi bahnarice\nLimba jru'\n Limba jukă\n Limba su'\n Limba neaheaună\n Limba oi\n Limba the\n Limba sokă\n Limba sapuană\n Limba cengă\n Limba brao\n Limba laveh\n Limba krungă\n Limba kravetă\n Limba tailangă\n Limba alakă\n Limba tampuonă\n Limba bahnară\n Limba chrau\n Limba sre\n Limba stiengă\n Limba mnongă\n Limba halangă\n Limba kaiongă\n Limba jeh\n Limba kotau\n Limba tadrah \n Limba modrah\n Limba sedangă\n Limba hre\n Limba monomă\n Limba reangao\n Limba kaco'\n Limba ramamă\n Limba cua\nLimba cambogiană\nLimbi pearice\nLimba peară\n Limba suoi\n Limba saoci\n Limba ciong\n Limba samre\n Limba somray\nLimbi nicobareze\nLimba car\n Limba ceaura\n Limba teressa\nLimbi nicobareze centrale\nLimba nancoury\n Limba camorta\n Limba katceală\nLimba nicobareză sudică/sambelongă\nLimbi asliene\nLimbi jahaice\nLimba cewong\n Limba batekă\n Limba mintilă\n Limba jehai\n Limba minriq\n Limba kintaq\n Limba kensiu\nLimbi senoice\nLimba semai\n Limba temiară\n Limba lanoh\n Limba sabiumă\n Limba semnamă\nLimbi semelaice\nLimba temoq\n Limba semelai\n Limba semaq beri\n Limba mah meri/betise\nLimba jah hut\nLimba șompenă\nLimbi monice\nLimba mon\nLimba nyah kur\nLimbi tai-kadai\nLimbi kra\nLimba laha\n Limba gelao\n Limba laci\n Limba paha\n Limba buyang\n Limba enă\n Limba qabiao\nLimbi kam-sui\nLimba mulamă\n Limba kam\n Limba then\n Limba maonană\n Limba ciadong\n Limba sui\n Limba makă\n Limba ai-cham\n Limba biao\n Limba lakkja\nLimba Ong Be\nLimba hlai\nLimbi tai\nLimba zhuang\n Limba saekă\n Limba tai maen\n Limba yoy\n Limba bouyei \n Limba longzhou zhuang\n Limba ningming zhuang\n Limba nong zhuang\n Limba dai zhuang\n Limba min zhuang\n Limba yang zhuang\n Limba piang zhuang\n Limba nung (Tai)\n Limba tay\n Limba thailandeză sudică\n Limba Tai Dam\n Limba thailandeză nordică\n Limba phuan\n Limba thailandeză (thailandeză centrală, siameză)\n Limba tai hang tong\n Limba thai don\n Limba tai daeng\n Limba tay tac\n Limba thu lao\n Limba laoțiană\n Limba nyaw\n Limba isană\n Limba ahomă\n Limba liu\n Limba khamti\n Limba tai laing\n Limba khamyang\n Limba șan\n Limba tai aiton\n Limba niua\n Limba thai phake\n Limba turungă\n Limbi austroneziene\nLimba rukai\nLimba țou\n Limba saaroa\n Limba kanakanabu\n Limba thao\n Limba babuza\n Limba papora-hoanya\n Limba saisiyat\n Limba pazeh\n Limba ataială\n Limbi seediq\n Limba basay\n Limba kavalană\n Limba ketagalană\n Limba amis\n Limba nataorană\n Limba siraya\n Limba bunună\n Limba paiwan\n Limba puyuma\n Limbi malaio-polineziene\nLimbi batanice\nLimba yami\n Limba itbayat\n Limba ivatană\nLimbi filipineze\nLimbi luzon nordice\nLimba ilocano\n Limba dumagat agta\n Limba paranan\n Limba kasiguranin\n Limba dicamay agta\n Limba dupaninan agta\n Limba isnag\n Limba atta\n Limba ibanag\n Limba itawit\n Limba yogad\n Limba gaddang\n Limba cagayan aeta\n Limba ga'dana\n Limba alta nordică\n Limba alta sudică\n Limba isinai\n Limba itneg\n Limba kalinga\n Limba ifugao\n Limba balangao\n Limba bontoc\n Limba kankanaey\n Limba ilongot\n Limba pangasinan\n Limba ibaloi\n Limba karao\n Limba iwaak\n Limba kallahan\n Limba arta\n Limba dupaningan agta\n Limba dinapigue agta\n Limba casiguran agta\n Limba natipunan agta\n Limba pahanan agta\n Limba paranan\n Limbi luzon centrale\nLimba kapampangan\n Limba abellen\n Limba ambala\n Limba bolinao\n Limba botolan\n Limba mag-anți\nLimba mag-indi\nLimba mariveleño\nLimba sambali\nLimba remontado agta\n Limbi mindoro nordice\nLimba alangană\nLimba iraya\nLimba tadyawan\n Limbi mangiene sudice \nLimba buhidă\nLimba tawbuid\nLimba hanunó'o\nLimbi filipineze centrale\nLimbi bikol\n Limba tausug\n Limba surigaonon\n Limba butuanon\n Limba davawenyo\n Limba mansaka\n Limba mandaya\n Limba kamayo\n Limba kalagan\n Limba mamanwa\n Limba tagalog\n Limba cebuano\n Limba boholano\n Limba waray-waray\n Limba gubat\n Limba sorsoganon\n Limba baybayanon\n Limba kinabalian\n Limba masbateño \n Limba hiligaynon\n Limba bantayanon\n Limba capiznon\n Limba porohanon\n Limba ati\n Limba romblomanon\n Limba bantoanon\n Limba inakeanon\n Limba aklanon\n Limba kinaray-a\n Limba inonhan\n Limba ratagnon\n Limba cuyonon\n Limba caluyanon\n Limba eskayan\n Limba ata\n Limba sorsogon\n Limba ayta\n Limba tayabas ayta\n Limba karolanos\n Limba magahat\n Limba sulod\n Limbi palawane\nLimba palawano\n Limba aborlan tagbanwa\n Limba palawan batak\n Limbi mindanao\nLimba maguindanao\n Limba maranao\n Limba subanon\n Limba didabawon\n Limba agusan\n Limba ata\n Limba matigsalug\n Limba obo\nLimba bukidnon vestică\nLimba ilianen\nLimba binukid\nLimba kagayanen\nLimba higaonon\nLimba kinamigin\nLimba tagabawa\nLimba sarangani\nLimba cotabato\n Limbi gorontalo-mongondow\nLimba bolango\n Limba buol\n Limba bintauna\n Limba gorontalo\n Limba kaidipang\n Limba lolak\n Limba suwawa\n Limba mongondow\n Limba ponosakan\n Limbi kalamiene\nLimba kalamian tagbanwa\n Limba agutaynen\n Limbi mindanao sudice\nLimba bagado\nLimba blaan\nLimba tboli\nLimba tiruray\n Limbi sangirice\nLimba talaud\n Limba sangireză\n Limba bantik\n Limba ratahan\n Limbi minahasane\nLimba tonsawang\n Limba tontemboană\n Limba tondano\n Limba tombulu\n Limba tonsea\n Limba umiray dumaget agta\n Limba manide\nLimbi borneene\nLimbi barito\nLimba dusun deyah\n Limba dusun malang\n Limba dusun witu\n Limba ma'anyan\n Limba paku\n Limba malgașă\n Limba lawagan\n Limba kohin\n Limba dohoi\n Limba siang\n Limba bakumpai\n Limba ngaju\n Limba ampanang\n Limba tunjung\n Limba abaknon \n Limba bajaw\n Limba sama\n Limba pangutaran sama\n Limbi dayak de uscat\nLimba bakati’\n Limba sara (Indonezia)\n Limba laraʼ\n Limba bukar sadong\n Limba rejang (Indonezia)\n Limba biatah\n Limba tringgus\n Limba jagoi\n Limba djongkang\n Limba kembayan\n Limba semandang\n Limba nyadu’\n Limba sanggau\n Limbi kayah\nLimba bahau\n Limba kayan\n Limba modang\n Limba segai\n Limba hovongan\n Limba aoheng\n Limba punan merah\n Limba krio dayak\n Limba murik kayan\n Limbi borneene nordice\nLimba bonggi\n Limba molbog\n Limba ida'an\n Limba kenyah\n Limba sebob\n Limba bakung\n Limba tutoh\n Limba wahau kenyah\n Limba uma’ lasan\n Limba kelabit\n Limba lengilu\n Limba lundayeh\n Limba sa'ban \n Limba tring\n Limba berawan\n Limba belaită\n Limba kiput\n Limba lelak\n Limba narom\n Limba tutong\n Limba bintulu\n Limba kajaman\n Limba lahanan\n Limba sekapan\n Limba daro-matu \n Limba sibu\n Limba kanowit\n Limba melanau\n Limba seru\n Limba bukitan\n Limba punan batu\n Limba sian\n Limba ukit\n Limba basap\n Limba burusu\n Limba bah-biau punan\n Limba sajau basap\n Limba punan merap\n Limba bukat\n Limba brunei bisaya\n Limba sabah bisaya\n Limba tatana\n Limba dusun centrală\n Limba kuijau\n Limba papar\n Limba lotud\n Limba kadazan estică\n Limba gana’\n Limba kota marudu talantang\n Limba momogun\n Limba kadazan a râului Klias\n Limba kadazan coastală\n Limba dumpas\n Limba yakan\n Limba tombonuwo\n Limba kinabatang\n Limba abai sungai\n Limba okolod\n Limba keningau murut\n Limba tagol\n Limba paluană\n Limba selungai murut\n Limba timugonă\n Limba bookan\n Limba kalabakan\n Limba sembakung\n Limba serudung\n Limba nonukan tidong\nLimbi malaio-polineziene nucleare\nLimbi celebice\nLimba banggai\nLimba balantak\nLimba andio\nLimba bobongko\nLimba saluană\nLimba batui\nLimba morenene\nLimba bungku\nLimba bahonsuai\nLimba koroni\nLimba kulisusu\nLimba talosi\nLimba wawonii\nLimba mori bawah\nLiimba mori atas\nLimba padoe\nLimba tomadino\nLimba tolaki\nLimba rahambuu\nLimba kodeohaa\nLimba waru\n Limba lasalimu\n Limba kumbewaha\n Limba cia-cia\n Limba busoa\n Limba kaimbulawa\n Limba liabuku\n Limba muna\n Limba pancana\n Limba kioko\n Limba tukang besi\n Limba bonerate\nLimbi kaili\nLimba ledo kaili\nLimba lindu\n Limba moma\n Limba topoiyo\n Limba sedoa\n Limba pamona\n Limba tombelala\n Limba rampi\n Limba uma\n Limba sarudu\n Limba bada\n Limba napu\n Limba totoli\n Limba boano\n Limba lauje\n Limba tialo \n Limba dondo\n Limba balaesang\n Limba pendau\n Limba dampelas\n Limba taje\n Limba tajio\n Limba kalao\n Limba laiyolo\n Limba wolio\n Limba kamaru\n Limba wotu\n Limbi sulawesi de sud\nLimba bugineză\n Limba campalagiană\n Limba mbalo\n Limba taman\n Limba bentong\n Limba konjo\n Limba macasareză\n Limba selayar\n Limba budong-budong\n Limba panasuană\n Limba seko\n Limba lemolang\n Limba mamuju\n Limba mandar\n Limba malimpung\n Limba maiwa\n Limba duri\n Limba enrekang\n Limba aralle-tabulahan \n Limba dakka\n Limba pannei\n Limba bambam\n Limba ulumanda’\n Limba mamasa\n Limba kalumpang\n Limba tae’\n Limba toraja-sa’dan\n Limba talondo’\n Limba mokenă\n Limbi sumatrane nordvestice\nLimba batak dairi\n Limba batak karo\n Limba batak simalungun\n Limba batak angkola\n Limba mandailing\n Limba toba batak\n Limba gayo\n Limba enggano\n Limba mentawai\n Limba nias\n Limba sikule\n Limba simeulue\n Limbi malayo-sumbawane\nLimba sundaneză\n Limba madureză\n Limba acehneză\n Limba ciam\n Limba rade\n Limba jarai\n Limba chru\n Limba roglai\n Limba tsat\n Limbi malay\nLimba malaieziană\nLimba indoneziană\nLimba minangkabau\nLimba rawa\n Limba iban\n Limba balau\n Limba remun\n Limba mualang\n Limba seberuang\n Limba sebuyau\n Limba kendayan\n Limba keninjal\n Limba urak lawoi’\n Limba balineză\n Limba sasak\nLimba lampung\n Limba javaneză\n Limba palauană\n Limba chamorro\n Limbi malaio-polineziene central-estice\nLimbi sumba-flores\nLimba bima\n Limba hawu\n Limba dhao\n Limba kambera\n Limba mamboru\n Limba anakalangu\n Limba wanukaka\n Limba pondok\n Limba baliledo\n Limba wejewa\n Limba lamboya\n Limba kodi\n LImba gaura\n Limba manggaraineză\n Limba komodo\n Limba riung\n Limba ende\n Limba palu'e\n Limba li'o\n Limba nage\n Limba ngadha\n Limba so’a\n Limba rembong\n Limba rajong\n Limba rongga\n Limba kepo'\n Limba wae rana\n Limba sika\n Limba kedang\n Limba lamoholot\n Limba adonara\n Limba aloreză\n Limba ile ape\n Limba lembata\n Limba lamatuka\n Limba lewo eleng\n Limba lamalera\n Limba levuka\n Limba lewotobi\n Limbi selaru\nLimba selaru\n Limba seluwasan\n Limba damur de vest\n Limba teor-kur \n Limbi kei–tanimbar\nLimba yamdena\n Limba kei\n Limba fordata\n Limbi aru\nLimba barakai\n Limba batuley\n Limba dobel\n Limba karey\n Limba koba\n Limba kola\n Limba kompane\n Limba lola\n Limba lorang\n Limba manombai\n Limba mariri\n Limba tarangană\n Limba ujir\n Limbi bomberai nordice\nLimba arguni\n Limba onin\n Limba sekar\n Limba uruangnirin\n Limba kowiai\n Limbi maluku centrale\nLimba buru\n Limba sula\n Limba taliabo\n Limba ambelau\n Limba kayeli\n Limba manusela\n Limba liana\n Limba yalahatan\n Limba wemale\n Limba hulung\n Limba loun\n Limba alune\n Limba naka'ela\n Limba lisabata-nuniali\n Limba asilulu\n Limba seit-kaitetu\n Limba luhu\n Limba wakasihu\n Limba boano\n Limba sepa\n Limba teluti\n Limba hitu\n Limba tulehu\n Limba laha\n Limba haruku\n Limba paulohi\n Limba kamariană\n Limba kaibobo\n Limba amahai\n Limba nusa laut\n Limba saparua\n Limba latu\n Limbi timor-babar\nLimba dawera-daweloor\n Limba babar nordică\n Limba dai (austroneziană)\n Limba masela centrală\n Limba masela estică\n Limba masela vestică\n Limba serili\n Limba babar sudestică\n Limba emplawas\n Limba imroing\n Limba tela’a\n Limba kemak\n Limba mambai\n Limba idalaka\n Limba uab meto\n Limba amarasi\n Limba helong\n Limba bilba\n Limba dengka\n Limba lole\n Limba ringgou\n Limba dela-oenale\n Limba termanu\n Limba tii\n Limba tetum\n Limba bekais\n Limba wetareză\n Limba galoli\n Limba kairui\n Limba waimaha\n Limba midiki\n Limba luang\n Limba makuva\n Limba kisar\n Limba romang\n Limba wetan\n Limba leti\n Limba damar estică\n Limba nila\n Limba serua\n Limba te'un\n Limbi halmahera-cenderawasih\nLimba bedoanas\n Limba erokwanas\n Limba biak\n Limba dusner\n Limba meoswar\n Limba waropen\n Limba kurudu\n Limba wabo\n Limba ambai\n Limba ansus\n Limba busami\n Limba munggui\n Limba marau\n Limba pom\n Limba papuma\n Limba roon\n Limba serui-laut\n Limba wandamen\n Limba woi\n Limba iresim\n Limba tandia\n Limba yaur \n Limba yeretuar\n Limba irarutu\n Limba kuri (austroneziană)\n Limba gane\n Limba taba\n Limba buli\n Limba maba\n Limba patani\n Limba sawai\n Limba waigeo\n Limba matbat\n Limba ma'ya\n Limba as\n Limba gebe\n Limba maden\n Limbi oceanice\nLimbi oceanice central-estice\nLimbi microneziene\nLimba nauruană\n Limba kosraeană\n Limba kiribati\n Limba marshalleză\n Limba mokileză\n Limba pingelapeză\n Limba pohnpeiană\n Limba sonsoroleză\n Limba tobiană\n Limba ciukeză\n Limba woleaiană\n Limba ulithiană\n Limba puluwateză\n Limba namonuito\n Limba tanapag\n Limba caroliană\n Limba satawaleză\n Limba mortlockeză\n Limba pááfang\n Limba mapia\nLimbi pacifice centrale\nLimba rotumană\n Limba namosi-naitasiri-serua\n Limba fijiană vestică\n Limba fijiană\n Limba gone dau\n Limba laună\n Limba lomaiviti\n Limbi polineziene\nLimba tongană\n Limba niuafoʻou\n Limba niueană\n Limba wallisiană\n Limba futunană\n Limba pukapukană\n Limba rennelleză\n Limba tikopia\n Limba uveană vestică\n Limba futuna-aniwa\n Limba mele-fila\n Limba emae\n Limba anuta\n Limba samoană\n Limba tokelaună\n Limba tuvaluană\n Limba nukuoro\n Limba kapingamarangi\n Limba nukuria\n Limba takuu\n Limba nukumanu\n Limba ontong java\n Limba sikaiana\n Limba rapa nui\n Limba marcheză\n Limba mangarevană\n Limba hawaiiană\n Limba tahitiană\n Limba australă\n Limba rapană\n Limba tuamotuană\n Limba maori\n Limba maori a insulelor cook\n Limba rakahanga-manihiki\n Limba penrhyn\n Limba moriori\nLimbi oceanice sudice\nLimbi vanuatu estice\nLimba hiw\n Limba lo-toga\n Limba lehali\n Limba löyöp\n Limba mwotlap\n Limba volow\n Limba alo-tegel\n Limba lemerig\n Limba vera'a\n Limba mwesen\n Limba vurës\n Limba mota\n Limba nume\n Limba dorig\n Limba koro\n Limba olrată\n Limba lakon\n Limba mwerlap\n Limba sungwadia\n Limba maewo centrală\n Limba baetora\n Limba ambae estică\n Limba ambae vestică\n Limba raga\n Limba apma\n Limba ske\n Limba sowa\n Limba sa\n Limba ambrym nordică\n Limba paameză\n Limba dakaka\n Limba lonwolwol\n Limba port vato\n Limba ambrym sudică\n Limba orkon\n Limbi santo vestice\nLimba valpei\n Limba nokuku\n Limba vunapu\n Limba piamatsina\n Limba tolomako\n Limba tasmate\n Limba wusi\n Limba akei\n Limba malmariv\n Limba navut\n Limba wailapa\n Limba kiai\n Limba roria\n Limba amblong\n Limba morouas\n Limba tangoa\n Limba araki\n Limba mafea\n Limba tutuba\n Limba aore\n Limba tamambo\n Limba narango\n Limba tambotalo\n Limba sakao\n Limbi santo estice\nLimba butmas\n Limba lorediakarkar\n Limba polonombauk\n Limba Shark Bay\n Limbi malekula coastale\nLimba axamb\n Limba aulua\n Limba maskelynes\n Limba malua bay\n Limba malfaxal\n Limba mae\n Limba mpotovoro\n Limba unua\n Limba rerep\n Limba port sandwich\n Limba nahavaq\n Limba uripiv\n Limba vao\n Limba burmbar\n Limba nese\n Limba nāti\n Limbi malekula interioare\nLimba ninde\n Limba letemboi\n Limba repanbitip\n Limba dixon reef\n Limba nazariană\n Limba avava\n Limba lingarak\n Limba vinmavis\n Limba litzlitz\n Limba larevat\n Limba maragus\n Limba nambas mare\n Limba aveteiană\n Limba navwien \n Limba sörsöriană\n Limbi epi\nLimba bieria\n Limba maii\n Limba baki\n Limba bierobo\n Limba lamenu \n Limba lewo\n Limbi Vanuatu centrale\nLimba makura\n Limba efate nordică\n Limba eton\n Limba lelepa\n Limba efate de sud\n Limbi Vanuatu sudice\nLimba erromanga\n Limba sorung\n Limba utaha\n Limba ura (Vanuatu)\n Limba aneityum\n Limba kwamera\n Limba tanna sudvestică\n Limba lenakel\n Limba whitesands\n Limba tanna de nord\n Limbi neocaledoniene\nLimba drehu\n Limba iaai\n Limba nengone\n Limba dumbea\n Limba numee\n Limba xaracuu\n Limba xârâgurè\n Limba tiri\n Limba zire\n Limba ajië\n Limba arhö\n Limba arhâ\n Limba neku\n Limba orowe\n Limba haeke\n Limba cèmuhî\n Limba paicî\n Limba vamale\n Limba haveke\n Limba bwaato\n Limba hmwaveke\n Limba waamwang\n Limba fwâi\n Limba jawe\n Limba nemi\n Limba pije\n Limba pwaamei\n Limba pwapwa\n Limba caac\n Limba kumak\n Limba yuaga\n Limba nyâlayu\nLimbi solomonice sudestice\nLimba bughotu\n Limba lengo\n Limba gela\n Limba birao\n Limba ghari\n Limba malango\n Limba talise\n Limba longgu\n Limba sa'a\n Limba arosi\n Limba fagani\n Limba bauro\n Limba kahua\n Limba owa\n Limba to’abaita\n Limba baelelea\n Limba baeggu\n Limba fataleka\n Limba lau\n Limba kwara'ae\n Limba wala\n Limba gula'alaa\n Limba kwaio\n Limba dori'o\n Limba 'are'are\n Limba oroha\n Limbi temotu\nLimba Äiwoo\n Limba nanggu\n Limba Santa Cruz\n Limba amba\n Limba tanimbili\n Limba teanu\n Limba lovono\n Limba tanema\n Limbi oceanice vestice\nLimbi neoguineeze de nord\nLimba sobei\n Limba bonggu\n Limba tarpia\n Limba kayupulau\n Limba ormu\n Limba tobati\n Limba anus\n Limba liki\n Limba masimasi\n Limba podena\n Limba kaptiau\n Limba wakde\n Limba yamna\n Limba yarsun\n Limba arop\n Limba sera\n Limba sissano\n Limba ulain-suain\n Limba tumleo\n Limba yakamul\n Limba kaiep\n Limba kairiru\n Limba terebu\n Limba biem\n Limba kis\n Limba manam\n Limba medebur\n Limba sepa\n Limba wogeo\n Limba malol\n Limba yabem\n Limba bukawa\n Limba kela\n Limba lapu\n Limba aribwaung\n Limba aribwața\n Limba musom\n Limba nafi\n Limba duwet\n Limba wampar\n Limba silisili\n Limba maralango\n Limba danga\n Limba dangal\n Limba adzera\n Limba mari\n Limba wampur\n Limba iwal\n Limba hote\n Limba mapos buang\n Limba mangga buang\n Limba piu\n Limba kapin\n Limba vehes\n Limba mumeng\n Limba yamap\n Limba numbami\n Limba bariai\n Limba kove\n Limba lusi\n Limba malalamai\n Limba gitua\n Limba mutu\n Limba awad bing\n Limba mindiri\n Limba wab\n Limba marik\n Limba gedaged\n Limba bilibil\n Limba takia\n Limba matukar\n Limba lamogai\n Limba mouk-aria\n Limba aigon\n Limba miu\n Limba kaulong\n Limba karore\n Limba sengseng\n Limba akolet\n Limba avau\n Limba bebeli\n Limba lesing-gelimi\n Limba solon\n Limba arawe vestică\n Limba mangseng\n Limba lote\n Limba mamusi\n Limba mengen\n Limba maleu\n Limba arop-lokep\n Limba karnai\n Limba malasanga\n Limba mur pano\n Limba mbula\n Limba mato\n Limba ronji\n Limba sio\n Limba tami\n Limba amara\nLimbi mezo-melaneziene\nLimba bola\n Limba bulu\n Limba meramera\n Limba nakanai\n Limba uneapa\n Limba vitu\n Limba tigak\n Limba tungag\n Limba nalik\n Limba kara (Papua Noua Guinee)\n Limba tiang\n Limba mandara\n Limba lihir\n Limba noți\n Limba barok\n Limba lavatbura-lamusong\n Limba madak\n Limba tomoip\n Limba tangga\n Limba sursurunga\n Limba konomala\n Limba patpatar\n Limba lungalunga\n Limba tolai\n Limba label\n Limba bilur\n Limba kandas\n Limba ramoaaina\n Limba siar-lak\n Limba guramalum\n Limba nehan\n Limba hahon\n Limba saposa\n Limba teop\n Limba tinputz\n Limba halia\n Limba hakö\n Limba petaț\n Limba papapana\n Limba solos\n Limba lawunuia\n Limba bannoni\n Limba mono-alu\n Limba torau\n Limba uruava\n Limba babatana\n Limba ririo\n Limba vaghua\n Limba varisi\n Limba simbo\n Limba roviana\n Limba kusaghe\n Limba marovo\n Limba hoava\n Limba vangunu\n Limba duke\n Limba ghanongga\n Limba lungga\n Limba ughele\n Limba zabana\n Limba laghu\n Limba kokota\n Limba zazao\n Limba blablanga\n Limba gao\n Limba cheke holo\n Limba kazukuru\n Limba tetepare\nLimbi din vârful papuaș\nLimba buhutu\n Limba 'auhelawa\n Limba oya’oya\n Limba unubahe\n Limba saliba (Papua Noua Guinee)\n Limba suau\n Limba bwanabwana\n Limba wagawaga (Noua Guinee)\n Limba anuki\n Limba gumawana\n Limba bwaidoka\n Limba diodio\n Limba yamalele\n Limba iduna\n Limba koluwawa\n Limba maiadomu\n Limba dobu\n Limba molima\n Limba bunama\n Limba boselewa\n Limba duau\n Limba galeya\n Limba mwatebu\n Limba Sewa Bay\n Limba dawawa\n Limba kakabai\n Limba are\n Limba arifama-miniafia\n Limba doga\n Limba gapapaiwa\n Limba ghayavi\n Limba kaninuwa\n Limba ubir\n Limba gweda\n Limba haigwai\n Limba maiwala\n Limba minaveha\n Limba taupota\n Limba tawala\n Limba yakaikeke\n Limba budibud\n Limba kilivila\n Limba muyuw\n Limba misima\n Limba nimoa\n Limba sudest\n Limba magori\n Limba yoba\n Limba bina (Papua Noua Guinee)\n Limba ouma\n Limba keapara\n Limba sinaugoro\n Limba motu\n Limba hiri motu\n Limba abadi\n Limba toura (Papua Noua Guinee)\n Limba kuni\n Limba mekeo\n Limba lala (Papua Noua Guinee)\n Limba waima\n Limba maisină\nLimbi St Matthias\nLimba mussau-emira\nLimba tenis\nLimbile insulelor admiralității\nLimbi manus\nLimba nyindrou\n Limba sori-harengan\n Limba hermit\n Limba bipi\n Limba mondropolon\n Limba tulu-bohuai\n Limba khehek\n Limba likum\n Limba loniu\n Limba mokerang\n Limba pak-tong\n Limba hus\n Limba elu (Noua Guinee)\n Limba leipon\n Limba papitalai\n Limba ponam\n Limba ere\n Limba kele (Noua Guinee)\n Limba kurti\n Limba koro (Noua Guinee)\n Limba lele (Noua Guinee)\n Limba nali\n Limba titan\n Limba baluană\n Limba pam\n Limba lenkau\n Limba lou\n Limba nauna\n Limba pencială\n Limba kanietă\n Limba seimată\n Limba wuvulu-aua\n Limba yapeză\n Limba nguluwan\nLimbi andamaneze\nLimbile andamanezelor mari\n Aka-bea\n Aka-bale\n Aka-kede\n Aka-kol\n Aka-juwoi\n Aka-pucikwar\n Aka-cari\n Aka-kora\n Aka-jeru\n Aka-bo\nLimbi ongane\n Limba onge\n Limba jarawa\n Limba jangilă\n Limba sentineleză\nLimba kasită\nLimba sumeriană\nLimba elamită\nLimbi huro-urartiene\nLimba huriană\nLimba urartiană\nLimbi afroasiatice\nLimbi semitice\nLimbi semitice estice (dispărute)\nLimba akkadiană\n Limba eblaită\nLimbi semitice centrale\nLimba aramaică\n Limba siriacă\n Limba ugaritică\n Limba feniciană\n Limba amonită\n Limba moabită\n Limba edomită\n Limba ebraică\n Limba amorită\n Limba arabă\n Limba arabă clasică\n Varietăți ale limbii arabe\n Limba malteză\nLimbi semitice sudice\nLimba sabaeană\n Limba minaeică\n Limba qatabanică\n Limba hadramitică\n Limba ge'ez\n Limba tigrinya\n Limba tigre\n Limba dahlikă\n Limba amharică\n Limba argobba\n Limba harari\n Limba silt'e\n Limba zway\n Limba gafată\n Limba soddo\n Limba mesmesă\n Limba muheră\n Limba mascană\n Limba sebat bet gurage\n Limba inoră\n Limba bathari\n Limba harsusi\n Limba hobyotă\n Limba mehri\n Limba jebali\n Limba soqotri\nLimbi omotice\n Limbi omotice sudice\nLimba aari\n Limba dime\n Limba hameră\n Limba gayilă\n Limbi omotice nordice\nLimba dizi\n Limba șeko\n Limba nayi\n Limba anfilo\n Limba boro\n Limba kafa\n Limba șekkacio\n Limba maale \n Limba basketo\n Limba ometo\n Limba oyda\n Limba melo\n Limba dorze\n Limba gamo\n Limba gofa\n Limba dawro\n Limba Kachama-Ganjule\n Limba koorete\n Limba zayse-zerguila\n Limba ci'ara\nLimbi egiptene\nLimba demotică\nLimba coptă\nLimbi cușitice\nLimba beja\nLimbi agaw\nLimba awngi\n Limba kunfală\n Limba blină\n Limba xamtanga\n Limba qimantă\nLimbi dullay\nLimba gawwada\n Limba țamai\n Limba dihina\n Limba dobase\n Limba gaba\n Limba gergere\n Limba gollango\n Limba gorrose\n Limba harso\nLimbi cușitice estice de munte\nLimba burji\n Limba sidamo\n Limba gedeo\n Limba hadiyya\n Limba libido\n Limba kambaata\n Limba alaba\nLimbi cușitice estice de câmpie\nLimba afară\n Limba saho\n Limba oromo\n Limba oromo estică\n Limba borana\n Limba waata\n Limba dirașa\n Limba bussa\n Limba mașile\n Limba turo\n Limba gato\n Limba arbore\n Limba dassanaci\n Limba el molo\n Limba aweeră\n Limba rendille\n Limba somaleză\n Limba benaadiră\n Limba așraafă\n Limba maay\n Limba garre\n Limba tunni\n Limba dabarre\n Limba jiddu\n Limba baiso\n Limba girrira\n Limba dahalo\n Limba ongota\nLimbi cușitice de sud\nLimba gorowa\n Limba iraqw\n Limba alagwa\n Limba burunge\n Limba aasax\n Limba kw'adza\n Limba mbugu\n Limba taita\n Limba dahalo\nLimbi ciadice\nLimbi Biu-Mandara\nLimba tera\n Limba pidimidi\n Limba jara\n Limba ga'anda\n Limba gabin\n Limba boga\n Limba ngwaba\n Limba hwana\n Limba bura-pabir\n Limba cibacă\n Limba ngggwahyi\n Limba huba\n Limba putai\n Limba marghi centrală\n Limba marghi sudică\n Limba kofa\n Limba kamwa\n Limba bana\n Limba hya\n Limba kirya-konzălă\n Limba wandala\n Limba glavda\n Limba parăkwa\n Limba găvodo\n Limba guduf-gava\n Limba dghedhe\n Limba hdi\n Limba lamangă\n Limba uoga\n Limba vemgo\n Limba mabasă\n Limba sukur\n Limba vame\n Limba mbuko\n Limba gaduwa\n Limba matală\n Limba wuzlam \n Limba muyang\n Limba madhia\n Limba mălolwo\n Limba zălgwa-minew\n Limba gemzek\n Limba 'Dugwor\n Limba miwere\n Limba merey\n Limba giziga nordică\n Limba giziga sudică\n Limba mofu nordică\n Limba mofu-gudur\n Limba baldemu\n Limba cuvokă\n Limba mafa\n Limba mefele\n Limba siugule \n Limba buwal\n Limba gavar\n Limba mina\n Limba daba\n Limba mbădam\n Limba bacama\n Limba bata\n Limba șarwa\n Limba țuvană\n Limba gude\n Limba fali din mubi\n Limba zizilvakană\n Limba jimi\n Limba gudu\n Limba holma\n Limba nzanyi\n Limba mzără\n Limba lagwan\n Limba jibe \n Limba afadhă\n Limba maslamă\n Limba malgbe\n Limba mpadă\n Limba gidară\n Limba mbara\n Limba muskumă\n Limba mpusă \n Limba beege\n Limba vulumă\n Limba jina\n Limba majăra\nLimbi ceadice estice\nLimba mire\n Limba ndam\n Limba somrai\n Limba tumak\n Limba motun\n Limba mawer\n Limba boor\n Limba gadang\n Limba mitu\n Limba sarua\n Limba buso\n Limba nancere\n Limba kimre\n Limba lele\n Limba gabri\n Limba kabalai\n Limba tobanga\n Limba kwang\n Limba kera\n Limba bidiyo\n Limba dangla\n Limba jonkor bourmataguil\n Limba mabire\n Limba migaama\n Limba mogum \n Limba ubi\n Limba mubi\n Limba birgită\n Limba kajakse \n Limba masmaje\n Limba toramă\n Limba zirenkelă\n Limba jelkung\n Limba kujarge\n Limba mokilko\n Limba barein\n Limba saba\n Limba sokoro\n Limba tamki\n Limba mawa\nLimbi masa\nLimba massa\n Limba zumaya\n Limba musey\n Limba azumeina\n Limba mesme\n Limba peve\n Limba ngete-herde\nLimbi ceadice vestice\nLimba hausa\n Limba gwandara\n Limba bure\n Limba karekare\n Limba gera\n Limba geruma\n Limba deno \n Limba galambu\n Limba giiwo\n Limba kubi\n Liimba ngamo\n Limba maaka\n Limba 'beele\n Limba daza\n Limba pali (ceadică)\n Limba kwaalami\n Limba pero\n Limba piya-kwonci\n Limba holokă\n Limba nyam\n Limba kuși\n Limba kutto\n Limba tangale \n Limba dera\n Limba ngas\n Limba mwaghavul\n Limba cakfem-mușere\n Limba jorto\n Limba kofiară\n Limba mișipă\n Limba goemai\n Limba koenoem\n Limba montolă\n Limba pyapun\n Limba tală\n Limba yiwom\n Limba fyer\n Limba tambasă\n Limba bokkos\n Limba daffo-butura\n Limba șagawu\n Limba duhwa\n Limba kulere\n Limba mundată\n Limba șa\n Limba duwai\n Limba bade\n Limba șira \n Limba ngizim\n Limba teșenaua\n Limba auyokaua\n Limba pa'a\n Limba warji\n Limba diri\n Limba ciwogai\n Limba kariya\n Limba mburku\n Limba miya\n Limba siri\n Limba zumbună\n Limba ajawa\n Limba daas\n Limba geji\n Limba polci\n Limba saya\n Limba zari\n Limba zeem\n Limba gurumtum-mbaaru\n Limba ju\n Limba tala\n Limba zangwal\n Limba jimi\n Limba jum\n Limba boghom\n Limba kir-balar\n Limba mangas\n Limba poki\nLimbi berbere\nLimba guanșă\nLimba numidiană\nLimbi berbere vestice\nLimba zenaga\n Limba tin sert\nLimbi berbere estice\nLimba siwa\n Limba awijila\n Limba sokna\n Limba ghadames\n Limba zurg\n Limba fezană\nLimbi berbere nordice\nTamazight de atlas centrală\n Limba șilha\n Limba senhaja\n Limba ghomara\n Limba rifiană\n Limba șenwa\n Limba șawiya\n Limba mozabită\n Limba wargla\n Limba berberă a uedului Righ\n Limba tuată\n Limba gurara\n Limba tidikeltă\n Limba senedă\n Limba zuwara\n Limba kabyle\nLimbi tuarege\nLimba tamahaq\n Limba tamașeq\n Limba tayart tamajaq\n Limba tawallammat tamajaq\n Limba tawallemetă\n Limba tayirtă\n Limba tamesgrestă\n Limba tafaghist\n Limba tagaggart\n Limba ghat\nLimbi nilo-sahariene\nLimbi berta\nLimba berta\n Limba fadași\n Limba undu\nLimbi fur\nLimba fur\n Limba amdang\nLimba gumuz\nLimbi komane\nLimba uduk\n Limba kwama\n Limba komo\n Limba opuuo\n Limba gale (Sudan) \nLimbi Kuliak\nLimba tepes\n Limba nyangia\n Limba ik\nLimbi kunama\nLimba kunama\n Limba bitama\n Limba ilit\nLimbi mabane\nLimba mimi de nacitigal\n Limba kenjeje\n Limba surbakhal\n Limba masalit\n Limba aiki\n Limba karanga\n Limba marfa\n Limba maba\nLimbi sahariene\nLimba berti\n Limba zaghawa \n Limba kanuri\n Limba kanembu\n Limba dazaga\n Limba tedaga\nLimbi songhay\nLimba dawsahak\n Limba gadal\n Limba sawaq\n Limba korandje\n Limba koyra ciini\n Limba humburi senni\n Limba tondi kiini\n Limba koyraboro senni\n Limba kaado\n Limba zarma\n Limba dendi\nLimbi sudanice centrale\nLimbi bongo-bagirmi\nLimba bongo \n Limba baka\n Limba jur mondo\n Limba morokodo\n Limba jur beli\n Limba mittu\n Limba gula\n Limba furu\n Limba yulu\n Limba sinyar\n Limba barma\n Limba naba\n Limba kenga\n Limba fer\n Limba beraku\n Limba disa\n Limba ngambay\n Limba laka\n Limba kabba de gore\n Limba bedjond\n Limba bebote\n Limba mango \n Limba gor \n Limba sar\n Limba nar\n Limba mbay\n Limba ngam\n Limba dagba\n Limba gulay\n Limba horo\n Limba doba\n Limba kaba deme\n Limba kaba na\n Limba kulfa\n Limba ruto\n Limba vale\n Limba birri \n Limba fongoro\n Limbi kreș\nLimba aja\n Limba kreș-ndogo\n Limba naka\n Limba kreș-hofra\n Limba gboko\n Limba dara\n Limba woro\n Limba dongo\n Limba furu\n Limbi mangbetu\nLimba mangbetu\n Limba lombi \n Limba asoa\n Limbi mangbutu-lese\nLimba mangbutu\n Limba mvuba\n Limba ndo\n Limba mamwu\n Limba lese\n Limba bendi\n Limbi lendu\nLimba lendu\n Limba ngiti\n Limbi moru-madi\nLimba moru\n Limba avokaya\n Limba keliko\n Limba omi\n Limba lugbara\n Limba logo\n Limba aringa\n Limba ma'di\n Limba olu'bo\nLimbi sudanice estice\nLimbi astoborane\nLimba nara\nLimbi nyima\nLimba ama\n Limba dinik\nLimbi tamane\nLimba tama\n Limba sungor\nLimbi nubiene\nLimba nubiană veche\n Limba nobiin\n Limba midob\n Limba kenzi-dongolawi\n Limba birgidă\n Limba nubiană de deal\nLImba meroitică\n Limbi kir-abbaiene\nLimbi jebel estice\nLimba gaam\n Limba aka\n Limba kelo\n Limba molo\nLimbi temeine\nLimba temeină\n Limba doni\n Limba tese\nLimbi daju\nLimba șatt\n Limba liguri\n Limba daju mongo\n Limba sila (nilo-sahariană)\n Limba nyala\n Limba beigo\n Limba njalgulguie\nLimbi surmice\nLimba majang\n Limba kwegu\n Limba me'en\n Limba mursi\n Limba suri\n Limba didinga\n Limba narim\n Limba murle\n Limba tennet\n Limba kacipo-balesi\nLimbi nilotice\nLimba bari\n Limba teso\n Limba karimojong\n Limba toposa\n Limba turkana\n Limba lango\n Limba lopit\n Limba lokoya\n Limba lotuko\n Limba ongamo\n Limba maasai \n Limba ngasa\n Limba samburu\n Limba camus\n Limba elgon\n Limba kipsigis\n Limba markweta\n Limba naandi\n Limba terik\n Limba keiyo\n Limba tugen (Kenya)\n Limba kisankasa\n Limba aramanik\n Limba mediak\n Limba mosiro\n Limba okiek\n Limba pokoot\n Limba omotik\n Limba datooga\n Limba nuer\n Limba dinka\n Limba atwot\n Limbi luo sudică\nLimba adhola\n Limba kumam\n Limba dholuo\n Limba alur\n Limba lango (Uganda)\n Limba acholi\nLimba șiluk\n Limba belanda bor\n Limba thuri\n Limba luwo\n Limba anauk\n Limba pari\n Limba burun\nLimbi kadu\nLimba tuliși\n Limba keiga\n Limba kanga\n Limba kadugli\n Limba krongo\n Limba tumtum\nLimba Mimi-D\nLimba șabo\nLimbi ubangiene\nLimbi banda\nLimba banda centrală\n Limba mono\n Limba yangere\n Limba banda sudică\n Limba mbandja\n Limba ngbundu\n Limba banda vestică \nLimbi ngbandi\nLimba sango\n Limba ngbandi\nLimbi sere\nLimba feroge\n Limba mangayată\n Limba indri\n Limba togoyo\n Limba bai\n Limba belanda viri\n Limba ndogo (ubangiană)\n Limba sere\n Limba tagbu\nLimbi ngbaka\nLimba bangba\n Limba mayogo\n Limba mundu\n Limba baka\n Limba mbaka\n Limba gbanzili\n Limba monzombo\nLimbi mba\nLimba dongo\n Limba ma\n Limba mba\n Limba ndunga\nLimba ngombe\nLimbi mande\nLimba mano\n Limba dan\n Limba tura \n Limba guro\n Limba yaure\n Limba mwa\n Limba wan\n Limba gban\n Limba beng\n Limba samo\nLimba busa (mande)\n Limba boko\n Limba șanga\n Limba tyenga\n Limba jeri\nLimbi jobo\nLimba ligbi\n Limba tonjon\nLimba vai\n Limba kono\nLimbi manding\nLimba kassonke\n Limba mandinka\n Limba kita maninka\n Limba jahanka\n Limba marka\n Limba bambara\n Limba diula\n Limba maninka estică\n Limba bolon\n Limba sinikere\nLimbi mokole\nLimba kakabe\n Limba kuranko\n Limba lele\n Limba mixifore\nLimba susu\n Limba yalunka\n Limba looma\n Limba bandi\n Limba zialo\n Limba mende\n Limba loko\n Limba kpelle\n Limba bobo\n Limba soninke\n Limba bozo\n Limba jo\n Limba gbin\n Limbi samogo\nLimba seenku\n Limba dzuun\n Limba duun\nLimba banka\nLimbi tuu\nLimbi taa\nLimba !xoo\n Limba nossob inferioră\nLimbi !kwi\nLimba nǁng \n Limba ǀxam\n Limba vaal-orange\n Limba ǁxegwi\n Limba ǃgãǃne\nLimbi kx'a\nLimba ǂ’amkoe\n Limba !kung\nLimbi khoe\nLimba kwadi\n Limba khoekhoe/hotentotă\n Limba eini\n Limba korana\n Limba xiri\n Limba șua\n Limba țoa\n Limba kxoe\n Limba naro\n Limba ǂhaba\n Limba gǁana \nLimba sandawe\nLimba hadza\nLimbi nigero-congoleze\nLimbi dogon\nLimba jamsai dogon\n Limba toro-tegu dogon\n Limba dogon de câmpie vestică\n Escarpment Dogon\n Limba duleri dogon\n Limba mombo dogon\n Limba ampari dogon\n Limba budu dogon\n Limba bondum dogon\n Limba dogul dogon\n Limba yanda dogon\n Limba nanga dogon\n Limba bankan tey dogon\n Limba ben tey dogon\n Limba tebul dogon\n Limba ana dogon\nLimbi ijo\nLimba nkoroo\n Limba kalabari\n Limba nembe\n Limba izon\n Limba biseni\n Limba okodia\n Limba oruma\nLimba defaka\nLimbi katla\nLimba katla\n Limba tima\nLimbi rashad\nLimba tagoi\n Limba tegali\nLimbi atlantic-congololeze\nLimbi lafofa\nLimba tegemă\nLimba amira\nLimbi talodi–heiban\nLimba fungoră\nLimba werni\nLimba koalibă\nLimba logolă\nLimba laro\nLimba heibană\nLimba otoro\nLimba shwai\nLimba tiro\nLimba moro\nLimba nding\nLimba talodi\nLimba tocho\nLimba aceronă\nLimba lumună\nLimba torona\nLimba ngile\nLimba dengebu\nLimbi senufo\n\nLimbi kru\n\nLimbi senegambiene\n\nLimbi bak\n\nLimbi mel\n\nLimba gola\nLimba limba\nLimbi savanna\n\nLimba fali (Camerun)\nLimba mbre\nLimbi kwa\n\nLimba ega\nLimbi volta-niger\n\nLimba ukaan\nLimbi benue-congo\n\nLimba laal\nLimba bangi-me\nLimba adai\nLimbi algice\nLimba wiyot\n Limba iurocă\nLimbi algonchiene\nLimba blackfoot\n Limba arapaho\n Limba gros ventre\n Limba cheyenne\n Limba cree\n Limba menominee\n Limba ojibwe\n Limba potawatomi\n Limba fox\n Limba șawnee\n Limba miami-illinois\n Limba mi'kmaq\n Limba abenaki vestică\n Limba abenaki estică\n Limba malecite-passamaquoddy\n Limba massachusett\n Limba narragansett\n Limba mohegană\n Limba quiripi\n Limba mohicană\n Limba munsee\n Limba unami\n Limba nanticoke\n Limba algonchiană de carolina\n Limba powhatan\n Limba etcemină\n Limba louup A\n Limba loup B\n Limba shinnecock\nLimbi alseene\nLimba alsea\nLimba yaquina\nLimba atakapa\nLimba beothuk\nLimbi cadoane\nLimba caddo\n Limba wichita\n Limba kitsai\n Limba arikara\n Limba pawnee\nLimba cayuse\nLimbi cimacuane\nLimba cemacumă\nLimba quileute\nLimba cimariko\nLimbi cinoocane\nLimba cinoocă inferioră\nLimba kathlamet\nLimba cinoocă superioră\nLimba citimacea\nLimbi ciumașe\nLimba obispeño\n Limba ciumașă insulară\n Limba purisimeño\n Limba barbareño\n Limba ventureño\nLimba coahuilteco\nLimbi comecrudane\nLimba comecrudo\nLimba garza\nLimba mamulique\nLimbi cosane\nLimba hanis\nLimba miluk\nLimba cotoname\nLimbi eschimo-aleute\nLimba aleutină\nLimba iupică\nLimba iupică alaskană centrală\n Limba yugtună\n Limba cevak cup'ik\n Limba nunivak cup'ig\n Limba alutiiq\n Limba iupică siberiană centrală\n Limba naucană\n Limba sirenik\nLimbi inuit\nLimba inupiaq\n Limba qawiaraq\n Limba inuvialuk \n Limba inuktitut\n Limba inuktitut\n Limba groenlandeză\n Limba inuktun \n Limba tunumiit\nLimba eselenă\nLimba haida\nLimbi irocheze\nLimba cherokee\nLimbi irocheze nordice\nLimba seneca\n Limba cayuga\n Limba onondaga\n Limba oneida\n Limba mohawk\n Limba susquehannock\n Limba wyandot\n Limba wenronhronon\n Limba neutrală\n Limba erie\n Limba tuscarora\n Limba nottoway\n Limba laurențiană\nLimbi kalapuiene\nLimba kalapuya nordică\nLimba kalapuya centrală\nLimba yoncalla\nLimba karankawa\nLimba karuk\nLimbi kerezane\nLimba kutenai\nLimbi maiduane\nLimba maidu\n Limba chico\n Limba konkow\n Limba nisenană\nLimbi muscogeene\nLimba chickasaw\n Limba choctaw\n Limba muscogee (creek-seminole)\n Limba mikasuki\n Limba apalachee\n Limba alabama\n Limba koasati \nLimbi na-dene\nLimba tlingit\nLimba eyak\nLimbi athabascane\nLimbi athabascane nordice\nLimba ahtna\n Limba dena'ina\n Limba deg xinag\n Limba holikachuk\n Limba koyukon\n Limba kuskokwim superioară\n Limba tanana inferioară\n Limba tanacross\n Limba tanana superioară\n Limba tutchone\n Limba gwich’in\n Limba hän\n Limba tagișă\n Limba tahtan\n Limba kaska\n Limba senkani\n Limba danezza\n Limba slavey-hare\n Limba dogrib\n Limba dene suline\n Limba țețaută\n Limba dakelh\n Limba cilcotină\n Limba nicola\n Limba kwalhioqua-clatskanie\n Limbi athabascane pacifice\nLimba hupa\n Limba mattole\n Limba wailaki\n Limba cahto\n Limba umpqua superioară\n Limba tututni\n Limba galice\n Limba tolowa\n Limbi athabascane sudice\nLimba apașă de câmpie/Kiowa-Apache\n Limba ciricahua\n Limba mescalero\n Limba navajo\n Limba apașă vestică\n Limba jicarila\n Limba lipană\nLimba natchez\nLimbi palaihnihane\nLimba ațugewi\nLimba aciumawi\nLimbi penuțiene de platou\nLimba klamath\nLimba molala\nLimbi sahaptiene\nLimba Naz Perce\nLimba sahaptin\nLimbi pomoane\nLimba pomo estică\nLimba pomo nordică\nLimba pomo centrală\nLimba pomo sudică\nLimba kașaya\nLimba salinană\nLimbi salișe\nLimba nuxalk\n Limba comox\n Limba hakolmelem\n Limba lușooțed\n Limba nooksack\n Limba pentlatch\n Limba seceltă\n Limba squamiș\n Limba klallam\n Limba northern straits\n Limba twana\n Limba cowiltz\n Limba cehalis superioră\n Limba cehalis inferioară\n Limba quinault\n Limba tilamook\n Limba șuswap\n Limba lilooetă\n Limba salișă a râului Thompson\n Limba couer d'Alene\n Limba columbia-moses\n Limba colvile-okanagan\n Limba salișă de montana\nLimbi șastane\nLimba konomihu\nLimba șasta noului râu\nLimba okwanuciu\nLimba șasta\nLimbi siouane\nLimbi catawbatane\nLimba catawba\n Limba woccon\nLimbi siouane vestice\nLimba crow\n Limba hidața\n Limba mandan\n Limba micigamea\n Limba sioux\n Limba dakota\n Limba lakota\n Limba assiniboine\n Limba stoney\n Limba chiwere\n Limba winnebago\n Limba omaha-ponca\n Limba kansa\n Limba osage\n Limba quapaw\n Limba tutelo\n Limba monetonă\n Limba biloxi\n Limba ofo\nLimba siuslaw\nLimba solano\nLimba takelma\nLimbi tanoane\nLimba kiowa\nLimba jemez\nLimbi tiwa\nLimba taos\nLimba picuris\nLimba tiwa sudică\nLimba piro\nLimba tewa\nLimba timucua\nLimba tonkawa\nLimbi țimșianice\nLimba țimșiană de coastă\nLimba țimșiană sudică\nLimba nisga'a\nLimba gitksan\nLimba tunica\nLimbi uțiene\nLimbi miwok\nLimba miwok de câmpie\n Limba miwok de golf\n Limba sierra miwok\n Limba miwok de coastă\n Limba miwok de lac\nLimbi ohlone\nLimba karkin\n Limba tamyen\n Limba chochenyo\n Limba ramaytuș\n Limba awaswas\n Limba chalon\n Limba mutsun\n Limba rumsen\nLimbi uto-aztecane\nLimba hopi\nLimba tübatulabal\nLimbi numice\nLimba comanșă\n Limba timbișa\n Limba șoșoni\n Limba kawaiisu\n Limba numică a râului colorado\n Limba mono\n Limba paiute nordică\nLimbi takice\nLimba cahuilla\n Limba cupeño\n Limba luiseño\n Limba serrano\n Limba tongva\n Limba tataviam\nLimbi pimice\nLimba o'odham\n Limba pima bajo\n Limba tepehuan\n Limba tepecano\nLimbi taracahitice\nLimba tarahumara\n Limba guarijo\n Limba tubar\n Limba yaqui\n Limba mayo\n Limba opata\nLimbi corachol\nLimba cora\n Limba huichol\nLimbi nahuene\nLimba pochutec\n Limba nahuatl\nLimbi wakașane\nLimba haisla\nLimba kwak'wala\nLimba heiltsuk–oowekyala\nLimba makah\nLimba ditidaht\nLimba nuu-chah-nulth\nLimba wappo\nLimba wașo\nLimbi wintuene\nLimba wintu\nLimba nomlaki\nLimba patwin\nLimba patwin sudică\nLimba yana\nLimbi yokuțane\nLimba palewyami \n Limba buena vista yokuts\n Limba tule-kaweah yokuts\n Limba gashowu yokuts\n Limba kings river yokuts\n Limba valley yokuts\nLimba yuchi\nLimba yuki\nLimbi yumane\nLimba cochimi\n Limba kiliwa\n Limba ipai\n Limba kumeyaay\n Limba tipai\n Limba cocopah\n Limba quechan\n Limba maricopa\n Limba mojave\n Limba yavapai\n Limba yuman de munte\n Limba paipai\nLimba zuni\nLimba alagüilac\nLimbi cibceane\nLimba guaymi\n Limba buglere\n Limba boruca\n Limba huetar\n Limba bribri\n Limba cabecar\n Limba teribe\n Limba pech\n Limba dorasque \n Limba rama\n Limba voto\n Limba maleku\n Limba corobici\n Limba kuna\n Limba bari\n Limba cibcea (muisca)\n Limba duit\n Limba tunebo\n Limba guane\n Limba cimila\n Limba wiwa\n Limba kankuamo\n Limba arhuaco\n Limba kogi\nLimba coahuilteco\nLimba cotoname\nLimba cuitlatec\nLimba olmecă\nLimba waikuri\nLimba huave\nLimbi lencane\nLimba lencană salvadoriană\nLimba lencană honduriană\nLimba maratino\nLimbi maiașe\nLimbi huastecane\nLimba wastek\nLimba chikomuseltek\n Limbi yucatecane\nLimba itza'\n Limba mopan\n Limba yucatecă\n Limba lakantună\n Limbi ch'olan\nLimba ch'ol\n Limba chontal\n Limba ch'orti\n Limba ch'olti\n Limba mayașă clasică\n Limba tzeltal\n Limba tzoltil\n Limbi q'anjobalane\nLimba acatecă\n Limba jacalkecă\n Limba q'anjob'al\n Limba mocho'\n Limba ciuj\n Limba tojolabală\n Limbi mameene\nLimba mam\n Limba tektiteko\n Limba ixil\n Limba auacatecă\n Limbi quicheene\nLimba kaqchikel\n Limba tz’utujil\n Limba k'iche'\n Limba achi'\n Limba q'eqchi\n Limba poqomam\n Limba poqomchi'\n Limba uspantecă\n Limba sacapultecă\n Limba sipacapensă\nLimbI misumalpane\nLimba miskito\n Limba sumo\n Limba cacaopera\n Limba matagalpa\nLimbi mixe-zoque\nLimbi mixe\nTotontepec mixe\n Tlahuitoltepec mixe\n Midland mixe\n Mixe de istm\nLimbi zoque\nLimba sierra popoluca\n Limba texistepec popoluca\n Limba ayaba zoque\n Limba cimalapa zoque\n Limba copainala zoque\n Limba zoque de Francisco Leon \n Limba zoque de Rayon\nLimba naolană\nLimbi oto-manguene\nLimbi oto-pameene\nLimba otomi\n Limba mazahua\n Limba matlatzinca\n Limba pameană\n Limba cicimeca\nLimbi cinantecane\nLimbi tlapanecane\nLimba tlapanecă\n Limba subtiaba\nLimbi manguene\nLimba chorotega\n Limba ceapanecă\nLimbi popolocane\nLimba chocho\n Limba popoloca sudică\n Limba popoluca nordică\n Limba popoluca vestică\n Limba coyotepec popoloca\n Limba ixcatecă\n Limba mazatecană\nLimbi zapotecane\nLimba zapotecă\n Limba chatino\nLimba amuzgo\n Limbi mixtecane\nLimba mixtecă\n Limba trique\n Limba cuicatecă\nLimba purépecha\nLimba quiniga\nLimba seri\nLimba selano\nLimbi tequistlatecane\nLimba huamelula\nLimba tequistlatec\nLimba chontal de oaxaca muntoasă\nLimbi totonacane\nLimba tepehua\nLimba totonac\nLimbi xincane\nLimba yupiltepeque\nLimba jumaytepeque\nLimba chiquimulilla\nLimba guazacapán\nLimba aguano\nLimba aikana\nLimba andaqui\nLimba andoque\nLimba andoquero\nLimbi arauacane\nLimbi ta-maipureene\nLimba taino\n Limba wayuu\n Limba paraujano\n Limba araucă\n Limba kalhiphona\n Limba garifuna\n Limba șebaya\n Limba caquetio\nLimbi maipureeene amazoniene superioare\nLimba wainumá\n Limba mariaté\n Limba anauyá\n Limba achawa\n Limba piapoco\n Limba amarizani\n Limba caviyari\n Limba warekena \n Limba mandawaca\n Limba yumana\n Limba pase\n Limba kawișana\n Limba yucuna\n Limba guaru\n Limba tariana\n Limba baniwa\n Limba resígaro\n Limba barawana\n Limba yavitero\n Limba baniwa de guainia\n Limba maipure\n Limba manao\n Limba kariaí\n Limba șiriana\n Limba yabaâna\n Limba waraikú\n Limba wiriná\n Limba cabre\nLimbi maipureene centrale\nLimba paresi\n Limba saraveca\n Limba waura\n Limba mehinaku\n Limba yawalapití\n Limba custenau\n Limba enawene nawe\nLimbi piro\nLimba piro\n Limba iñapari\n Limba kanamarí (araucană)\n Limba apurinã\n Limba mashco piro\nLimbi campa\nLimba așéninga\n Limba axininca\n Limba așáninka\n Limba caquinte\n Limba maciguenga\n Limba nomațiguenga\n Limba nanti\nLimba lapaciu\nLimba morique\nLimba aroã\nLimba palikúr\nLimba marauană\nLimba chamicuro\nLimba moxos\nLimba baure\nLimba pauna\nLimbi araune\nLimba arawá\nLimba culina\nLimba deni\nLimba jamamadí\nLimba paumarí\nLimba zuruahá\nLimba arutani\nLimbi aymarane\nLimba aymara\n Limba jaqaru\nLimba baenană\nLimbi barbacoane\nLimba awa pit\n Limba pașto\n Limba muellama\n Limba coconucane\n Limba caranqui \n Limba cayapa\n Limba țafiki\nLimba betoi\nLimbi bororoane\nLimba bororo\nLimba umotína\nLimba otuke\nLimba krenak\nLimbi cahuapanene\nLimba chayahuita\nLimba jebero\nLimba camsá\nLimba candoși-șapra\nLimba caniceana\nLimba carabayo\nLimbi caribe\nLimba caribă\n Limba tiriyó\n Limba akurio\n Limba salumá\n Limba carijona\n Limba sikiana\n Limba hixkaryana\n Limba waiwai\n Limba waimiri-atroarí\n Limba macuși\n Limba pemonă\n Limba akawaio\n Limba patamona\n Limba pawișiana\n Limba purukotó\n Limba boanarí\n Limba paravilyana\n Limba sapará\n Limba wayana\n Limba apalaí\n Limba maquiritari\n Limba mapoyo-yabarana\n Limba cumanagota\n Limba arakajú\n Limba yao (Trinidad)\n Limba tiverikoto\n Limba wajumará\n Limba tamanaku\n Limba bakairi\n Limba amonapă\n Limba ikpeng\n Limba pará arára\n Limba juma\n Limba apingi\n Limba yarumá (caribă)\n Limba japreria\n Limba yukpa\n Limba coyaima\n Limba panare\n Limba oponă\n Limba kapóng\n Limba panare\n Limba ye'kuana\nLimbi catacaone\nLimba catacao\nLimba colan\nLimba cira\nLimba cayuvava\nLimbi ciapacurane\nLimba wanham\n Limba cumana\n Limba itene\n Limba kabixí\n Limba wari’\n Limba oro win\n Limba ciapacura\n Limba torá\n Limba quitemoca\n Limba rocorona\nLimbi ciaruene\nLimba balomar\nLimba chaná\nLimba charrúa\nLimba güenoa\nLimbi cimuene\nLimba mocica\nLimba cañari\nLimba puruhá\nLimbi uru–chipaya\nLimba chipaya\nLimba uru\nLimba uru de ch'imu\nLimba murato\nLimba chiquitano\nLimbi cioco\nLimba embera\n Limba wounaan\n Limba anserma\n Limba cenu\n Limba cauca\n Limba sinúfana\n Limba quimbaya\n Limba caramanta\n Limba runa\nLimbi cionane\nLimba ona\n Limba hauș\n Limba tehuelche\n Limba teușenă\n Limba puelche\n Limba hetă\nLimba ciono\nLimba ciboney\nLimba koeruna\nLimba cofán\nLimba cueva\nLimba culle\nLimba Kunza\nLimba esmeralda\nLimba fulniô\nLimba gamela\nLimba gorgotoqui\nLimbi guaicuruene\nLimba kadiweu\n Limba pilagá\n Limba toba\n Limba mocoví\n Limba abipón \n Limba guachi\n Limba payagua\nLimbi guajiboane\nLimba macaguane\nLimba guayabero\nLimba ciuruya\nLimba guajibo\nLimba cuiva\nLimba guamo\nLimba guató\nLimbi harakmbut\nLimba huachipaeri\nLimba amarakaeri\nLimbi hibito–cholon\nLimba hibito\nLimba cholon\nLimba himarimã\nLimba hodï\nLimba huamoé\nLimba huaorani\nLimbi huarpe\nLimba irantxe\nLimba itonama\nLimbi jirajarane\nLimba jirajira\nLimba aiomană\nLimba gaionă\nLimbi iabuțiene\nLimba arikapú\nLimba djeoromitxi\nLimbi jê\nLimba jeikó\n Limba acroá\n Limba xavante\n Limba xerente\n Limba xakriabá\n Limba apinayé\n Limba kayapo\n Limba panara\n Limba suyá\n Limba timbira \n Limba kaingang\n Limba xokleng\n Limba ingain\n Limba guayana\nLimba jeikó\nLimbi jivaroane\nLimba șuar\nLimba aciuar\nLimba awajun\nLimba huambisa\nLimba kaimbé\nLimba sapé\nLimbi kamakã\nLimba Kamakan\nLimba menienă\nLimba masakara\nLimba kanoê\nLimba karajá\nLimbi kariri\nLimba kipea\nLimba kamurú\nLimba dzubukua\nLimba sabujá\nLimba katembri\nLimbi katukinane\nLimba kanamarí\nLimba katawixi\nLimba katukína\nLimba kawésqar\nLimba kwaza\nLimba leco\nLimba lule\nLimba roraima maku\nLimbi malibu\nLimba mapuche\nLimbi mascoiene\nLimba maskoy\n Limba enxet\n Limba enlhet\n Limba kaskihá\n Limba sanapaná \n Limba angaité\nLimbi matacoane\nLimbi wichí\nWichí lhamtés nocten\nWichí lhamtés vejoz\nWichí lhamtés güisnay\nLimba chorote\nLimba nivaclé\nLimba maká\nLimba matanawi\nLimbi maxakalíene\nLimba malalí\nLimba pataxó\nLimba maxakalí\nLimba Chimane\nLimba movima\nLimba munici\nLimbi mura\nLimba pirahã\nLimbi timotene\nLimba timote\nLimba mucuci\nLimbi Nadahup\nLimba nadëb\n Limba nukak\n Limba dâw\n Limba hup\nLimbi nambikuarene\nLimba mamaindê\nLimba Nambikuara\nLimba sabanês\nLimba natú\nLimba nonuya\nLimba ofayé\nLimba omurano\nLimba oti\nLimbi Otomákoane\nLimba otomaco\nLimba taparita\nLimba páez\nLimba palta\nLimba pankararú\nLimbi pano-tacanane\nLimbi panoane\nLimba kaxararí\n Limba kulino\n Limba nocamán\n Limba cașibo\n Limba panob\n Limba șipibo\n Limba capanahua\n Limba marubo\n Limba waninnawa\n Limba remo\n Limba tuxinawa\n Limba amahuaca\n Limba isconahua\n Limba cașinahua\n Limba yora\n Limba yaminawa\n Limba ațahuaca\n Limba parannawa\n Limba puinaua\n Limba xipinahua\n Limba pacawara\n Limba chácobo\n Limba karipuna (Rondônia)\n Limba sensi\n Limba mațés\nLimbi tacanane\nLimba ese ejja\n Limba araona\n Limba cavineña\n Limba tacana\n Limba reyesano\n Limba toromono\nLimba panzaleo\nLimbi peba–iaguene\nLimba yameo\nLimba peba\nLimba yagua\nLimba pijao\nLimba puinave\nLimba puquina\nLimbi puriene\nLimba koropó\nLimba purí\nLimbi quechua\nAncaș quechua\n Huánuco quechua\n Yaru quechua\n Wanka quechua\n Yauyos–chincha quechua\n Cajamarca–cañaris quechua\n Limba kichwa\n Quechua peruviană de jos\n Quechua sudică\nLimba rikbakța\nLimbi piaroa–salibane\nLimba saliva\nLimba piaroa\nLimba seciura\nLimba tarairiú\nLimba taruma\nLimba taușiro\nLimba tequiraca\nLimba ticuna\nLimbi tiniguene\nLimba tinigua\nLimba pamigua\nLimba majigua\nLimbi tucanoane\nLimba orejón\n Limba koreguaje\n Limba teteté\n Limba tama (Columbia)\n Limba macaguaje\n Limba siona\n Limba secoya\n Limba cubeo\n Limba tanimuca\n Limba miriti\n Limba macuna\n Limba barasana \n Limba yupuá\n Limba cueretú\n Limba desano\n Limba siriano\n Limba waimajã \n Limba wajiara\n Limba tuyuca\n Limba tatuyo\n Limba carapana\n Limba tucano\n Limba guanano\n Limba piratapuyo\n Limba yauna\nLimba trumai\nLimbi tupiene\nLimbi tupi-guarani\nLimba guarani\n Limba kaiwá\n Limba aché\n Limba xeta\n Limba guarayu\n Limba pauserna\n Limba sirionó\n Limba tupi veche\n Limba nheengatu\n Limba potiguára\n Limba cocama\n Limba omagua\n Limba akwáwa\n Limba avá-canoeiro\n Limba tapirapé\n Limba tenetehara\n Limba turiwára\n Limba apiaká\n Limba kagwahiva\n Limba kayabi\n Limba karipuna (Amapá)\n Limba uru-pa-in\n Limba kamayurá\n Limba anambé\n Limba amanayé\n Limba xingu asurini\n Limba araweté\n Limba aurá\n Limba emerillon\n Limba guajá\n Limba wayampi\n Limba zo'é\n Limba anambé de Ehrenreich\n Limba takunyapé\n Limba ka'apor\n Limba wayampipukú\nLimbi arikem\nLimba karitiâna\n Limba kabixiana \nLimba aweti\nLimba mawé\nLimbi monde\nLimba cinta larga\n Limba mondé\n Limba aruáși\n Limba surui\n Limba zoro\n Limba gavião de jiparaná\nLimbi munduruku\nLimba munduruku\n Limba kuruáya \nLimba purubora\nLimbi ramarama\nLimba karo\n Limba urumi\nLimbi tuparí\nLimba tuparí\n Limba kepkiriwát \n Limba makurap\n Limba mekéns\n Limba wayoró\n Limba akunțu\nLimbi yuruna\nLimba jurúna\n Limba marițauá\n Limba xipaya\nLimba tuxá\nLimba Urarina\nLimba vilela\nLimba wakona\nLimba warao\nLimbi bora-witoto\nLimba bora\n Limba muinane\n Limba ocaina\n Limba witoto\n Limba nonuya\n Limba koihoma\nLimba xocó\nLimba xukuru\nLimba yaghan\nLimba yaruro\nLimbi yanomamane\nLimba ninam\nLimba sanumá\nLimba waiká\nLimba yanomamö\nLimba yuracaré\nLimba yuri(Amazonia)\nLimba yurumanguí\nLimbi zamucoane\nLimba ayoreo\nLimba chamacoco\nLimbi zaparoane\nLimba záparo\n Limba conambo\n Limba arabela\n Limba andoa\n Limba iquito\n Limba cahuarano\n Limba aușiri\n Limba omurano\nLimba baining\nLimba border\nLimba trans-noua guinee\n\nLimbi artificiale \n Esperanto - bazată pe limbile indo-europene\n Ido - bazată pe Esperanto\n Interlingua, Romanica, Interlingua de IALA - bazate pe limbile romanice\n Lingua franca nova\n Lojban - limbă logică, experimentală\n Slovio - bazată pe limbile slave\n Spokil\n Toki pona\n Volapük" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Aaron Carter?" }, { "from": "assistant", "value": "Aaron Charles Carter () un cântăreț american de muzică pop, fratele mai tânăr al cântărețului Nick Carter din formația Backstreet Boys. Aaron are o soră geamănă, Angel (care este fotomodel) și două surori mai mari, B.J. (Bobbie-Jean) și Leslie (care este tot cântăreață). \n\nPărinții săi au divorțat în 2003. Tatăl s-a recăsătorit în 2004 și are un băiat născut în 2005, iar mama celor 5 s-a recăsătorit, la rândul său, la sfârșitul lui 2005. Cei 5 frați realizează în Statele Unite un reality-show care se numește House of Carters și este difuzat începând cu octombrie 2006.\n\nAaron Carter a devenit foarte popular în întreaga lume, apărând frecvent în revistele de tineret de pretutindeni. Debutul de scenă s-a produs la 4 martie 1997, cu ocazia unui concert, alături de fratele său, Nick, și formația din care acesta face parte, Backstreet Boys. Primul său hit a fost melodia Crush On You, care a fost urmat de altele cum ar fi Crazy Little Party Girl sau Surffin' U.S.A.. Carter a avut relații de scurtă durată cu Lindsay Lohan și Hillary Duff.\n\nNote \n\nNașteri în 1987\nNașteri pe 7 decembrie\nDecese în 2022\nDecese pe 5 noiembrie\nCântăreți americani de muzică pop\nCântăreți americani din secolul al XXI-lea\nActori de film americani\nPersoane LGBT din Statele Unite ale Americii\nMuzicieni din statul Florida" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Mircea Florian (dezambiguizare)?" }, { "from": "assistant", "value": "Această pagină este una de dezambiguizare. Combinația prenumelui Mircea cu a numelui de familie Florian nu este una foarte rară în limba română. De aceea, numele Mircea Florian s-ar putea referi la unul din următorii:\n\n Mircea Florian (1888–1960), academician și filosof român, ales membru al Academiei Române post-mortem (1990)\n Mircea Florian (1934–1998), montaniard român\n Mircea Florian (n. 1949), muzician român, activ în anii 1970 și anii 1980, creator și interpret de muzică folk, electronică și experimentală" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Limba daneză?" }, { "from": "assistant", "value": "Limba daneză (dansk în limba daneză) aparține grupului de limbi nord-germanice (cunoscut și ca „limbi scandinave”), un subgrup al limbilor germanice, ramură a limbilor indo-europene. Este vorbită de circa 6 milioane de persoane, majoritatea aflate în Danemarca, și aproximativ 50.000 de persoane aflate în partea nordică a Germaniei în landul Schleswig-Holstein, unde este limbă minoritară. Daneza este limbă oficială în Groenlanda și Insulele Faroe. În Islanda, parte a Danemarcei până în 1944, daneza este studiată ca una din principalele limbi străine, alături de engleză, norvegiană și suedeză.\n\nLimba daneză a derivat dintr-un dialect mai vechi pe parcursul secolului al XIII-lea și a început să devină o limbă distinctă față de alte limbi scandinave odată cu prima traducere a Bibliei în 1550, definind o ortografie diferită de cea a suedezei, motiv pentru care daneza scrisă a rămas mult mai ușor de înțeles pentru suedezi decât cea vorbită. Daneza modernă se caracterizează printr-o tendință accentuată de eliminare a multor sunete, ceea ce o face dificil de stăpânit pentru străini.\n\nClasificare și limbi înrudite \nDaneza este o limbă est-scandinavă, la fel ca și limba suedeză. Deși limba norvegiană este clasificată ca o limbă vest-scandinavă împreună cu limba feroeză și limba islandeză, o clasificare mai recentă bazată pe inteligibilitatea reciprocă a limbilor sugerează islandeza și feroeza ca formând o ramură de scandinavă insulară, iar norvegiana, daneza și suedeza sunt considerate a fi limbi din ramura scandinavă de continent. Daneza scrisă și norvegiana bokmål sunt foarte asemănătoare, deși fonetica și metrica celor două limbi sunt ușor diferite. Vorbitorii oricăreia dintre cele trei limbi înțeleg cu ușurință celelalte două, dar studiile au relevat totuși că vorbitorii de norvegiană de obicei înțeleg mai bine daneza și suedeza decât se înțeleg danezii și suedezii între ei. De asemenea danezii și suedezii înțeleg cel mai bine, după limba maternă, norvegiana. În secolele XVIII și XIX scolile superioare din Danemarca erau unica sursă de cultură avansată pentru studenții norvegieni, de aici influența specială pe care o are daneza în bokmål (limba \"de carte\" - erudită).\n\nIstorie \n\nDe-a lungul secolului al VIII-lea limba germanică din Scandinavia, protoscandinava, a suferit o serie de modificări și a evoluat în vechea scandinavă. Această limbă, la rândul ei, a suferit alte modificări care nu s-au răspândit în întreaga Scandinavie, ducând la apariția a două dialecte similare, scandinava veche de vest (vorbită în Norvegia și Islanda) și scandinava veche de est (în Danemarca și Suedia).\n\nDialectul estic se numește în Suedia suedeză runică, iar în Danemarca daneză runică, dar până în secolul XII dialectele erau identice. Sunt numite runice întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul vechiul futhark, scandinava veche folosea noul futhark, care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme; de exemplu runa pentru vocala u mai era folosită și pentru vocalele o, ø și y, iar runa pentru i era folosită și pentru e.\n\nO schimbare care a separat dialectele estic și vestic al scandinavei vechi a fost modificarea diftongului æi (ei în scandinava veche de vest) în monoftongul e; de exemplu stæin a devenit sten. Aceasta se observă în inscripțiile runice unde în vechime se citea stain iar mai târziu a devenit stin. De asemenea, s-a produs o schimbare din au în ø (ca în dauðr devenit døðr). Această schimbare este materializată în inscripțiile runice ca și o schimbare de la tauþr la tuþr. În plus diftongul øy (ey în dialectul vestic) s-a schimbat în ø.\n\nÎn secolul al XII-lea dialectul Danemarcei a început să difere de cel al Suediei. Modificările limbii s-au răspândit în mod inegal în Danemarca ceea ce a creat o serie de dialecte cu diferențe minore.\n\nDaneza era odinioară vorbită mult în partea de nord-est a Regatului Unit. Multe cuvinte provenite din daneză cum ar fi gate (gade) pentru stradă, se mai folosesc încă în Yorkshire și în alte părți estice ale Angliei, în urma colonizării făcute de vikingii danezi. Orașul York era odinioară așezarea daneză Jorvik.\n\nPrima traducere daneză a Bibliei a fost publicată în 1550.\n\nDistribuția geografică \nDaneza este limba oficială din Danemarca, una din cele două limbi oficiale din Groenlanda (cealaltă fiind limba groenlandeză) și una din cele două limbi oficiale din Insulele Feroe (cealaltă este limba feroeză). O comunitate mică de vorbitori de daneză există în Schleswig-Holstein, o regiune din Germania la granița cu Danemarca, unde este limbă recunoscută și protejată oficial. În plus este una din limbile oficiale ale Uniunii Europene.\n\nDialecte \nDaneza standard (rigsdansk sau rigsmål) este limba bazată pe dialecte vorbite în și împrejurul capitalei Copenhaga. Spre deosebire de suedeză și norvegiană, danezii nu au decât o normă de vorbire regională. Peste 20% din vorbitorii de daneză locuiesc în zona metropolitană și majoritatea agențiilor guvernametale, instituțiilor și companiilor importante au sediile centrale în Copenhaga, ceea ce a dus la o omogenizare a limbii. Se consideră în general că daneza standard este bazată pe o formă a dielectului din Copenhaga. Există câteva dialecte în unele comunități mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard. \n\nDialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte:\n østdansk sau københavnsk (daneza estică sau daneza de Copenhaga);\n ødansk (daneza insulară);\n jysk (daneza din Jutland).\n\nIstoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insula Bornholm din Marea Baltică. Explicația stă în faptul că provinciile Blekinge, Halland și Skåne au aparținut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei.\n\nFonetică \nSistemul de pronunție danez este unic în multe feluri printre limbiile lumii. Este o adevărată mândrie națională daneză reducerea considerabilă a sunetelor rostite și asimilarea lingvistică atât a consoanelor cât și a vocalelor, chiar și în limba foarte formală. Un aspect distinctiv al limbii daneze este așa-numitul stød (ocluziunea glotală), absent în unele dialecte din Danemarca de sud. Stødul constă din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător celui închiderii coardelor vocale când tușim, fără ca totuși închiderea să se producă forțat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată și doar când coardele vocale vibrează.\n\nVocale \nVocalele daneze sunt a, e, i, o, u, y, æ, å, ø. Pronunția fiecăreia variază în funcție de cuvânt și poate fi realizată în mai multe feluri. Daneza modernă are 26 de foneme bazate pe vocale, din care marea majoritate pot fi atât lungi cât și scurte.\n\nConsoane \nConsoanele daneze sunt b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, t, v, w, z, x și q. La fel ca și la vocale pronunția fiecăreia poate diferi foarte mult de la un cuvânt la altul. Învățarea corectă a pronunției se poate face doar prin memorarea pronunției fiecărui cuvânt în parte.\n\nGramatica\n\nVerbele \nForma de infinitiv a majorității verbelor daneze se termină într-o vocală, care este litera e în general și sunt precedate de particula at. Există câteva verbe care la infinitiv au însă alte terminații: at bo („a locui”), at synes („a gândi, a crede”), at dø („a muri”), at gå („a merge”), etc. Verbele se conjugă conform cu timpul gramatical, dar nu variază în funcție de persoană. Spre exemplu forma de prezent se formează adăugând sufixul -r la forma de infinitiv a verbului (și eliminând at). Verbul at komme („a veni”) va fi așadar kommer, indiferent de persoană sau dacă este vorba de singular ori plural:\n\nAceastă conjugare extrem de simplă a verbelor este însă încălcată de multe verbe neregulate cu conjugare proprie.\n\nSubstantivele \nSubstantivele daneze au două genuri gramaticale:\n Genul comun (rezultat prin contopirea genului masculin și a celui feminin din vechea daneză) - 90 % din substantive \n Genul neutru\n\nGenul substantivelor daneze este diferit de cele române, iar pentru învățarea lui singura metodă este memorarea lui pentru fiecare substantiv în parte.\n\nCa și majoritatea limbilor germanice, daneza unește într-un cuvânt substantivele compuse: kvindehåndboldlandsholdet, se va traduce în română prin „echipa națională de handbal feminin”. În unele cazuri, substantivele sunt unite printr-un s suplimentar, cum ar fi landsmand (provenit din unirea lui land, \"țară\", cu mand, \"om\", și însemnând „compatriot”), dar există și landmand (din aceleași rădăcini, însemnând „fermier”). În substantivele compuse genul va fi totdeauna cel al ultimului substantiv.\n\nArticolul \nArticolul la rândul lui este de două feluri: hotărât și nehotărât. Pentru genul comun articolul nehotărât este en, de exemplu en dreng („un băiat”), en pige („o fată”, se observă diferența față de română unde substantivul fată este feminin), en by („un oraș”), iar pentru genul neutru articolul nehotărât este et, de exemplu et hus („o casă”).\n\nArticolul hotărât este enclitic (se adaugă la sfârșitul substantivului) ca și în limba română și este identic cu cel nehotărât: drengen („băiatul”), byen („orașul”), iar la genul neutru huset („casa”).\n\nPentru substantivele terminate în -e, articolul hotărât se reduce la -n la genul comun (pigen = „fata”), respectiv -t la cel neutru (æblet = „mărul”).\n\nVocabular \nMajoritatea cuvintelor daneze sunt moștenite din scandinava veche. O parte importantă din lexic vine din germană, spre exemplu betale (a plăti, în germană bezahlen). Deoarece engleza și daneza sunt limbi asemănătoare, multe cuvinte uzuale din cele două limbi sunt foarte asemănătoare. De exemplu, următoarele cuvinte daneze pot fi recunoscute ușor în forma lor scrisă de către vorbitorii de engleză: have, over, under, for, kat. Dacă sunt pronunțate însă, aceste cuvinte sună destul de diferit de echivalentele lor englezești.\n\nNumeralele \nSpre deosebire de alte limbi scandinave, numeralul în daneză se bazează pe sistemul vigesimal (multiplu de 20): tyve („douăzeci”) este baza sistemului numeric. Tres (forma scurtă pentru tresindstyve) înseamnă 3 × 20, adică 60; firs (forma scurtă pentru firsindstyve) este 4 × 20, adică 80. Halvtreds înseamnă (3−­­½) × 20, adică 50.\n\nListă a numeralelor daneze\n\nÎn continuare se va scrie cifra unităților, og (și) și cifra zecilor.\n\nExemple:\n 34 = fireogtredive\n 78 = otteoghalvfjerds\n 165 = hundrede og femogtres\n 854 = otte hundrede og fireoghalvtreds\n 6581 = seks tusind femhundrede enogfirs\n\nScrierea \n\nDaneza se scrie folosind alfabetul latin, cu trei litere suplimentare: æ, ø și å, care sunt la sfârșitul alfabetului danez, în această ordine:\n\nReforma ortografică din 1948 a introdus și litera å (folosită și în Norvegia și Suedia), în alfabetul danez pentru a înlocui grupul aa; vechea folosire mai apare în unele nume personale și geografice sau documente vechi (de exemplu numele orașului Ålborg este adesea scris Aalborg).\n\nAceeași reformă a schimbat scrierea unor cuvinte uzuale ca vilde, kunde și skulde, la formele lor actuale ville, kunne și skulle, și a eliminat obiceiul de a scrie cu inițială majusculă toate substantivele, obicei încă existent în germană. Daneza și norvegiana modernă folosesc același alfabet, deși ortografia diferă ușor.\n\nNote\n\nVezi și \n Listă de limbi\n\nLegături externe \n\n Scurt curs de limba daneză \n\n \nLimbi germanice\nLimbile nord-germanice" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Limba norvegiană?" }, { "from": "assistant", "value": "Limba norvegiană (norsk, AFI sau ) este o limbă germanică de nord care aparține familiei limbilor indo-europene. Norvegiana este vorbită ca limbă maternă de aproximativ cinci milioane de oameni, a căror majoritate locuiește în Norvegia. Limba norvegiană este inteligibilă și pentru vorbitorii limbilor suedeză și daneză.\n\nLimba norvegiană s-a dezvoltat din limba nordică veche la sfârșitul primului mileniu după Hristos. În timpul stăpânirii daneze, ea a devenit în principal o limbă a poporului, fiind înlocuită cu daneza de către nobilime și orășeni. Preocuparea pentru a crea o variantă scrisă a limbii norvegiene pornește din secolul al XIX-lea; ca urmare directă, limba norvegiană contemporană folosește patru variante scrise – bokmål, nynorsk, riksmål și høgnorsk. Primele două sunt folosite de către guvernul și administrația din Norvegia.\n\nToate variantele scrise ale limbii norvegiene folosesc același alfabet, anume acel latin îmbogățit cu semnele Æ, Ø și Å. Majoritatea cuvintelor provin din nordica veche, iar împrumuturile germane au intrat în limbajul livresc. Astfel, ca și în daneză și suedeză (spre deosebire de islandeză), numărul formelor flexionare este mult redus. Articolul hotărât este postpus. Topica este de regulă de tip SVO. Norvegiana și suedeza sunt de asemenea limbi tonice, ceea ce înseamnă că pronunțarea silabelor se servește de tonuri diferite, prin care se schimbă semnificația cuvântului.\n\nIstorie\n\nEvoluția limbii nordice vechi \nLimbile Scandinaviei contemporane s-au dezvoltat din limba nordică veche. La rândul ei, aceasta a evoluat din limba protonordică. Conform tradiției, regele Harald Hårfagre a unificat toate regiunile Norvegiei în 872. În acea perioadă, alfabetul runic era folosit pentru a scrie limba nordică. Dovezile acumulate din mai multe părți ale Peninsulei Scandinave demonstrează faptul că limba vorbită pe teritoriul norvegian era foarte asemănătoare cu aceea vorbită în Suedia și Danemarca acelor timpuri. Limba norvegiană propriu-zisă a apărut la începutul secolului XII, când și alfabetul latin a început să se bucure de popularitate în regiune.\n\nSistemul de scriere\n\nAlfabetul \n\nAlfabetul limbii norvegiene constă în 29 de semne și este identic cu cel danez.\n\nLiterele c, q, w, x și z sunt folosite doar în împrumuturi. Æ, ø și å sunt considerate litere separate, întocmai ca â sau ș din română. De asemenea, câteva litere pot fi modificate folosind semne diacritice (accente ascuțite, grave și circumflexe): é, è, ê, ó, ò, â și ô. În varianta nynorsk, acestora se adaugă ì, ù și ỳ, ce pot apărea ocazional. Deși în cele mai multe situații marcarea lor nu este obligatorie, câteodată numai diacriticele servesc pentru a distinge semnificațiile diferite ale cuvintelor omonime (situația aduce cu cea a limbii italiene), de exemplu: for (prep. „pentru”), fór (p.s. „mersei”), fòr (s. „brazdă”), fôr (s. „furaj”). Împrumuturile pot să fie scrise și cu alte diacritice, mai ales cu ü, á și à.\n\nVariante ale limbii scrise \nAstăzi există patru variante ale limbii scrise, două dintre ele fiind folosite la nivelul oficial:\n bokmål („limbă cărturărească”) este cel mai des folosită dintre cele patru variante și una dintre cele două oficiale. În scris, ea este folosită de 85% din locuitori, indiferent de dialectul lor. De asemenea, bokmål-ul este cel mai adesea predat studenților străini care învață limba norvegiană.\n nynorsk („norvegiană nouă”) este folosită de către aproximativ 10% dintre locuitorii Norvegiei și aplicată la nivelul oficial împreuna cu bokmål. Contrar bokmål-ului, nynorsk-ul nu este bazat pe limba daneză, ci pe dialectele vorbite în Norvegia în timpul secolului XIX. Înainte de 1938, ea era numită landsmål („limbă națională”).\n riksmål („limbă statală”) reprezintă o denumire perimată a bokmål-ului. Astăzi, ea reprezintă o variantă neoficială a limbii norvegiene, bazată pe regulile bokmål-ului valabile mai devreme de 1938. Deși în perioada 1938-1959 diferența dintre cele două variante a fost una însemnată, reformele din 1959, 1981 și 2005 au diminuat numărul deosebirilor.\n høgnorsk („norvegiană înaltă”), uneori denumită landsmål, este o variantă foarte conservatoare a limbii, bazată pe nynorsk. Există și în limba islandeză o situație similară, cea a variantei numite háíslenska sau háfrónska.\n\nVocale\n\nVezi și \n limba proto-nordică\n listă de limbi\n\nLegături externe \n Wikipedia în bokmål\n Wikipedia în nynorsk\n\n \n\n \nLimbi după țară\nLimbi tonale\nLimbi germanice\nLimbile nord-germanice" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre Limba islandeză?" }, { "from": "assistant", "value": "Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda. Este o limbă complexă care face parte din grupa limbilor germanice. Se aseamănă lingvistic cu suedeza, norvegiana și daneza, dar în comparație cu acestea există totuși diferențe destul de mari în gramatică și vocabular, deoarece Islanda este destul de izolată față de restul Europei.\n\nIslandeza nu s-a schimbat mult din era vikingilor, aceasta dându-i un caracter unic. De asemenea, alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: þ (numită thorn sau þorn) și ð (numită eth sau eða). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internațional AFI, care corespunde și sunetului th din limba engleză.\n\nClasificare \nIslandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropiată a limbii feroeze și împreună cu ea, alături de limba norvegiană, creează grupul limbilor scandinave de vest, cel al descendenților dialectelor vestice ale limbii nordice veche. Totuși, cercetările mai recente au reclasificat aceste limbi împărțindu-le în subgrupurile „continental” și „insular” fiindcă norvegiana nu mai prezintă caracteristicile comune cu islandeză și feroeză deoarece a fost puternic influențată de daneză.\n\nGramatică \nLimba islandeză a păstrat foarte multe particularități gramaticale ale limbilor germanice mai vechi și se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile consoanelor, etc.). În afară de aceasta, islandeză permite subiectul oblic, un fenomen prin care anumite verbe determină cazul subiectelor lor.\n\nSubstantivele, adjectivele și pronumele sunt declinate după patru cazuri și numere (singular și plural). Deosebirea tu-dumneavoastră („þérun”) pare să fie în curs de dispariție, dar încă este întâlnită în adresări structurale oficiale.\n\nVerbele se conjugă după timp, mod, persoană, număr și diateză. Există trei diateze: activă, pasivă și medie. Se pot defini zece timpuri, dar spre deosebire de limbile romanice și, similar cu celelalte limbi germanice, se folosesc verbe auxiliare.\n\nOrdinea de bază a cuvintelor în propoziție este subiect–verb-obiect.\n\nVezi și \n\n Listă de limbi\n Limbile germanice\n\nLegături externe \n Varianta islandeză a Wikipediei.\n\nIslandeză, Limba" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Județul Arad?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Arad (în maghiară Arad Megye, în germană Kreis Arad) este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a Mureșului și a Crișului Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu Ungaria la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 kmp. Din punct de vedere administrativ, Județul Arad cuprinde, 10 orașe (din care 1 municipiu), 68 de comune și 270 de sate (2004).\nStrăbătut de râul Mureș, teritoriul său este cuprins în proporție de aproximativ 3/4 în regiunea Crișana, restul fiind în cadrul regiunii Banat. Reședința de județ se află la Arad.\n\nÎn plan european, județul face parte din Euroregiunea DKMT.\n\nPopulația \n\nConform recensământului din anul 2002, județul Arad avea o populație de 461.791 și o densitate de 59,5 locuitori pe kilometru pătrat, sub media națională de densitate (93/km²), dintre care 222.248 bărbați și 239.543 femei. Durata medie a vieții pe perioada 2001-2003 a fost de 70,35 (66,92 la bărbați, respectiv 73,85 la femei). Populația la diferite recensământuri: 1930=488.360 loc.; 1948=476.210 loc.; 1956=418.248 loc.; 1966=418.250 loc.; 1972=494.828 loc.\n\nDupă etnie, populația județului era formată în 2002 din:\n Români: 84,72%\n Maghiari: 10,45% \n Țigani/Romi: 1,94%\n Slovaci: 1,18%\n Germani: 0,87%\n Ucraineni: 0,29%\n Sârbi: 0,19%\n\nÎn anul 2011 populația județului era formată din următoarele etnii Recensământul Populației și al Locuințelor (2011) :\nRomâni : 343.163 persoane (83,9%) \nMaghiari: 37.067 persoane (9,1%) \nȚigani (romi): 16.546 persoane (4%)\nSlovaci: 4.444 persoane (1,1%)\nGermani : 2.956 persoane (0,8%)\nUcraineni: 1.295 persoane (0,3%)\nSârbi: 875 persoane (0,2%)\nBulgari: 557 persoane (0,1%)\nAlte etnii: 1190 persoane (0,3%)\nNedeclarați: 0,2%\n\nGeografie \n\nSituat în vestul României, județul Arad se întinde pe sectoarele estice ale Câmpiei Panonice (Câmpia Aradului, Câmpia Înaltă a Vingăi, Câmpia Crișurilor, Câmpia Cermeiului). Ca formațiune orografică, apare depresiunea golf specifică Munților Apuseni (Depresiunea Zărandului). O particularitate o constituie trecerea bruscă de la câmpie la munte, nuanțată în mod special prin contactul dintre Munții Zărandului și Câmpia Aradului și cel dintre Câmpia Cermeiului și Munții Codru-Moma în vest. Punctele extreme sunt: 20°45’ long. E (Nădlac la vest) și 22°39’ (Târnăvița la est) long. E, respectiv 45°58’ (Labașinț la sud) și 46°38’ latitudine nordică (Berechiu la nord).\n\nJudețul se învecinează:\n la nord cu județul Bihor, \n la est cu județele și , \n la sud cu județul Timiș, și \n la vest cu județele Csongrád și Békés din Ungaria.\n\nRelieful din punctul de vedere al regimului înălțimii coboară în trepte dinspre est spre vest:\n Munții Zărand, Munții Codru-Moma și porțiuni din Masivul Bihor (Găina)\n Altitudinea maximă: Vârful Găina 1486 m (aflat la întretăierea a 3 județe în Masivul Bihor, vf. Pleșu 1112 m în Munții Codru-Moma\n Dealurile de Vest (Dealurile piemontane ale Zărandului și Beliu-Cermei, Dealurile Lipovei)\n Câmpia Aradului, Câmpia joasă a Mureșului, Câmpia înaltă a Vingăi și Câmpia Crișurilor (Crișului Alb, Crișului Negru)\n\nArii Protejate \n\n Parcul Natural Lunca Mureșului\n Rezervația naturală Prundul Mare\n Rezervația naturală Runcu Groși\n\nRețeaua hidrografică \n\n Râul Mureș cu afluenții săi: Valea Corbesti, Troas, Bârzava, Milova, Cladova, etc. \n Crișul Alb cu afluenții săi: Halmagel, Leuci, Tacasele, Cremenoasa, Zimbru, Valea Deznei, Valea Monesei, Talagiu, Hontisor, Chisindia, Cigher, etc. \n Canale: Morilor, Matca.\n Crișul Negru cu afluentul său Teuz\n Principalele lacuri: Tauț (lac de acumulare), Seleuș, Cermei, Rovine și Balta Țiganilor (heleștee).\n\nPolitica \n\nJudețul Arad este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative\n\nMetropola Arad – Timișoara \nÎn data de 2 August 2016 s-a semnat actul oficial de înființare al metropolei Arad – Timișoara, parte a strategiei integrate de dezvoltare durabilă Timișoara Vision 2030, elaborată de Banca Mondială, Eurostat, și de Agenția de Dezvoltare Regională Vest din România.\n\nProiectul a implicat unirea celor două zone metropolitane într-o unitate administrativ-teritorială unitară, cu rol de hub de transport, investițional, cultural, turistic, medical și educațional în euroregiunea Dunăre-Criș-Mureș-Tisa.\n\nPopulația aglomerării urbane are 805.000 de locuitori, și este cel mai dezvoltat pol socio-economic al Europei pe axa București–Budapesta–Belgrad.\n\nLocalități \n\nJudețul este format din 78 unități administrativ-teritoriale: 1 municipiu, 9 orașe și 68 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Arad.\n\nEconomie \n\nÎmpreună cu Județul Timiș formează una din cele mai dezvoltate regiuni din România. Mulțumită apropierii sale de graniță, județul atrage un număr mare de investitori străini.\n\nAgricultura \n\nPotențialul agricol este bine pus în valoare, câmpiile Aradului fiind considerate excelente pentru cultivarea cerealelor și legumelor. Apa din județul Arad este cea mai bună din țară.\n\nIndustria \n\nJudețul Arad este al cincilea județ din țară în privința numărului de firme cu capital străin nou înființate. În Arad există zone industriale, parcuri industriale private iar în Curtici o zonă liberă. Zonele industriale din Arad:\n Zona Industrială Est înființată în 2001 cu o suprafață de 20 hectare, situat pe DN1\n Zona Industrială Nord înființată în 2004 cu o suprafață de 110 hectare, cu acces de pe centura municipiului Arad\n Zona Industrială Sud/Zădăreni înființată tot în 2004 de 150 hectare\n\nIndustriile predominante din județ sunt:\n Industria alimentară\n Industria textilă\n Industria de componente și accesorii auto\n Industria prelucrării lemnului\n\nParcul fotovoltaic \n\nO companie din Spania construiește la Sebiș cel mai mare parc fotovoltaic din România în valoare de 100.000.000 Euro.\n\nTurism\n\nMonumente istorice \t\n\nPrincipalele destinații turistice sunt:\n\n Cetatea de piatră Șiria ( 1331), cu statut de cetate regală. Printre ocupanții ei s-au numărat Iancu de Hunedoara, regele Sigismund de Luxemburg, despotul sârb George Brâncovici, Matei Corvin, familia Báthory. \t\n Cetatea de piatră Șoimoș ( 1278 ) - Lipova \n Cetatea Agriș ( 1400 )\n Cetatea Deznei \n Cetatea Ineului\n Cetatea Șoimoș din Lipova\t\n Fortăreața Tauț (sec XII )-ruine\t\n Cetatea Aradului, singura cetate din Transilvania, construită în stil Vauban, păstrată intactă, din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea \n Casa Waldstein din Sebiș \t\n Castelul Bohus ( sec XIX ), Șiria, construit în stil neoclasic, actualmente muzeul Ioan Slavici\n Castelul Brazi, construit în stil neoclasic( 1800 ) \t\n Castelul Bulci/Mocioni( sec XIX ) \n Castelul din Buteni\n Castelul Csernovics din Șimand\n Castelul Dietrich-Sukowski din Pâncota\n Castelul din Gurahonț\n Castelul Keszony din Curtici (1769)\n Castelul Kover-Appel din Fântânele\t\n Castelul din Conop ( sec XVIII ), a aparținut familiei nobiliare maghiare Knopi, situat în localitatea Odvoș, comuna Conop\n Castelul Curtici ( 1769 ) \t\n Castelul Macea, însoțit de o frumoasă grădină botanică \n Castelul Mocioni-Teleki din Căpâlnaș\n Castelul Purgly din Șofronea (1889)\n Castelul Salbek din Petriș \t\n Castelul Săvârșin (1870)- domeniu regal\n Castelul Șiria ( secXVII ), construit în stil baroc - Galșa din Șiria\n Castelul Solymosy din Mocrea\n Castelul din Șepreuș\n Monumentul ostașilor români - Arad\t\n Monumentul eroilor - Păuliș\n\nFestivaluri \nFestivalul de Muzică de la Sebiș are loc anual în luna iunie începând cu anul 1999.\n\nDe asemenea, Festivalul Clătitelor (gastronomic) de la Moneasa\n\nEdificii religioase \n Mănăstirea Hodoș - Bodrog din Bodrogul Nou, cea mai veche așezare monastică din țara noastră, cu viața monahală neîntreruptă. Prima atestare documentară cunoscută, este din anul 1177. Aici se găsesc valoroase picturi, numeroase manuscrise și alte piese muzeistice \t\n Mănăstirea Bezdin (1334)\n Biserica sârbească Arad (1698), construită în stil baroc \t\n Mănăstirea franciscană din Radna (1756)\t\n Mănăstirea Sf. Simion (1760-1762) - Arad Gai \n Biserici de lemn - Buceava, Groșii Noi, Hălmagiu, Săvârșin.\n Biserica Română Unită din Arad\n\nEtnografie \n\nȚara Zărandului este una dintre cele mai renumite zone etnografice din țară. În localități precum Bata, Bârzava, Căpâlnaș, Buteni, se conservă piese de valoare și originalitate inestimabilă.\n\nNote\n\nSurse \n Direcția Județeană de Statistică - ARAD\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Arad, Valeria Velcea, Ion Velcea, Octavian Mîndruț, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979\n\nVezi și \n\n Euroregiunea DKMT\n Județele interbelice ale Regatului României\n Județele României\n Listă de comune din județul Arad\n Listă de localități din județul Arad\n Listă de publicații din județul Arad\n Lista monumentelor istorice din județul Arad\n Lista rezervațiilor naturale din județul Arad\n Regiunea Arad\n\nLegături externe \n\n Consiliul județean Arad\n Prefectura Județului Arad\n Centrul Zonal Ecologic Arad\n Codurile poștale ale localităților din județul Arad \n Aradul, județul al cărui nume provine de la Cavalerul Orod, 11 ianuarie 2013, Untaru Claudia, Adevărul\n FOTO Mall-urile și gunoaiele iau locul fabricilor care altădată ofereau zeci de mii de locuri de muncă, 22 martie 2013, Untaru Claudia, Adevărul\n Harta Turistica a județului Arad" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Județul Bacău?" }, { "from": "assistant", "value": "Bacău este un județ în regiunea Moldova din România, cu reședința la Bacău. Județul are o suprafață de 6.621 km², iar principalele cursuri de apă care îl străbat sunt Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin. Principalele lacuri: Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice); altitudine maximă: vârful Grindușu (Munții Tarcău) 1.664 m, vârful Nemira Mare (Munții Nemira) 1.648 m, vârful Șandru Mare 1.639 m (Munții Nemira). Se învecinează cu următoarele județe: la est cu județul Vaslui, la sud cu județul Vrancea, la vest cu județul Covasna și județul Harghita, iar la nord cu județul Neamț.\n\nIstorie \nIntersecată de drumuri ce străbăteau văile Siretului, Bistriței și Trotușului, teritoriul județului Bacău a cunoscut de timpuriu o intensă activitate umană, atestată de numeroase descoperiri arheologice.\n\nÎn epoca stăpânirii romane asupra unei părți a Daciei, pe teritoriul județului Bacău și nu numai, și-a desfășurat existența lumea carpică, creatoare în secolele II-III a unei interesante civilizații. Cercetările de la Măgura, Bărboasa, Cârligi, Sohodol, Săucești au contribuit la cunoașterea istoriei și civilizatiei carpice, continuitoarea istoriei și civilizației geto-dacice.\n\nCarpii sunt dacii liberi ce locuiau la est de Carpați. Legătura lor cu lumea romană este dovedita de ceramica și obiectele de podoabă de factură romană și prezența monedei romane (peste 37% din totalul tezaurelor de monede romane din secolele II-III descoperite în Moldova provin de pe teritoriul județului Bacău; cel mai mare este cel de la Măgura din 1976 în greutate de 10 kg, ale cărui monede sunt emise de Augustus și Septimius Severus).\n\nUrmașii geto-dacilor din epoca lui Burebista și Decebal, a daco-carpilor din secolele II-III au constituit factorul de bază al dezvoltării istorice pe teritoriul județului. Istoria dovedește continuitatea populației autohtone în veacurile următoare precum și includerea acestor regiuni în aria în care s-a plămădit și dezvoltat poporul roman. \nEvoluția procesului de maturizare a feudalismului, la est de Carpați, a avut drept urmare apariția târgurilor. Într-un document emis de cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun la 6 octombrie 1408, sunt menționate târgurile de la Bacău și Trotuș. Întemeierea așezării este și mai veche. Cu ocazia unor săpături, în orașul Bacău s-a descoperit ceramică din secolele XII-XIV precum și monede bătute de Petru Mușat (1375-1391).\nDatorită privilegiilor acordate de către domnie negustorilor străini, Bacăul s-a dezvoltat repede. În secolul XV ajunsese târg însemnat de negustori și meșteșugari, unde se făceau operații de vamă, există o autoritate judiciară și organe de execuție.\n\nPe văile Berheciului, Siretului și Bistriței au fost găsite străvechi elemente arheologice de viață românească, care ne introduc treptat într-un ev mediu dominat de strălucitele realizări din vremea domniei lui Ștefan cel Mare, fiul acestui județ, născut la Borzești în 1436. De numele acestei localități se leagă și cunoscuta legendă „Stejarul din Borzești”, referitoare la un episod din copilăria lui Ștefan cel Mare. \nDezvoltarea societății feudale pe aceste meleaguri și importanța Bacăului ca centru de civilizație urbană sunt atestate de documente istorice (în privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun la 6 octombrie 1408 negustorilor din Liov), cât și de construcțiile cu o frumoasă arhitectură: Curțile Domnești de la Bacău, biserica de la Borzești sau biserica de la Târgu Ocna.\n \nÎn secolul al XV-lea ajunge reședința domnească. Fiul lui Ștefan cel Mare, Alexandrel, asociat la domnie (1490-1496) tatălui său, a construit o curte domnească (1481-1482) și a zidit biserica „Precista” (sfințită la 1 ianuarie 1491) care există și astăzi dar care din cauza renovarilor greșit făcute nu mai păstreaza aspectele caracteristice din acea vreme.\n\nÎn prima jumătate a secolul al XIX-lea, istoria locuitorilor Bacăului se va integra organic în procesul general de renaștere națională participând activ la marile evenimente, expresie a încheierii procesului de formare a națiunii române. Bacăul era cel mai important centru din Moldova unde mișcarea pentru unire luase mari proporții. După unire județul se dezvoltă mai repede pe toate planurile.\n\nLa Solonț în martie 1858 și-a început activitatea prima fabrică de gaz. Satul Valea Arinilor devine în 1859 cel mai important centru de prelucrare a petrolului din Moldova. La Comănești se încerca valorificarea cărbunilor de pământ. Înainte de 1864 în Bacău funcționau fabrici de ulei, rachiu, cărămidă, una de bere, o fabrică de tutun, una de săpun și alta de ulei vegetal. La Sascut în 1875 s-au pus bazele fabricii de zahăr. În 1877 industria băcăuană era formată din 6 fabrici de cărămidă, 5 tăbăcării, o fabrica de lumânări, una de țuică. În următorii 2 ani s-au adăugat 4 fabrici de pâine, 4 de teracotă, 2 de mezeluri și de săpun. În 1881 apare prima fabrica de hârtie la Letea, în 1885 se înființează fabrica de postav Buhuși.\n \nÎn Primul Război Mondial pe teritoriul județului Bacău s-au desfașurat lupte grele la Oituz, Cașin, Târgu Ocna unde ostașii români au dat dovadă de mult eroism împotriva armatelor germane. Din punct de vedere militar în anii 1916-1918 aici la porțile de sud-vest ale Moldovei, în actualele județe Bacău și Vrancea s-a hotărât soarta întregului popor român (numai județul Bacău a participat cu cca 30.000 de soldați și ofițeri).\n \nÎn 1920 în județ funcționau 880 de fabrici din care una de hârtie, cea mai modernă din țară, și doua de spirt, cele mai sistematice din țară. În 1935 numai în orasul Bacău existau 57 unități industriale dintre care 40 active și 17 inactive.\n\nAl Doilea Război Mondial a avut rezultate dezastruoase asupra industriei băcăuane. În august 1944 în județ nu funcționau decât 26 de mici întreprinderi. Între 1950-1975 s-au pus în funcțiune termocentralele de la Comănești și Borzești apoi hidrocentralele de pe Bistrița aval. Cea mai mare realizare industrială a județului între 1960-1968 a fost platforma Borzești, unul din cei mai importanți piloni ai industriei chimice românești.\n\nStema județului \nÎn aprilie 2008, în ședință de Guvern, a fost aprobată stema actuală a județului Bacău. Stema județului este reprezentată de un scut triunghiular cu marginile rotunjite, care cuprinde un munte de sare despicat în două culori. În partea dreaptă se vede un soare stilizat, pe un fond de culore argintie, în timp ce în stânga, în cîmp roșu, se află o semilună argintie. Muntele de pe stemă reprezintă „cel mai vechi semn heraldic pentru ținutul și județul Bacău” și „evocă activitatea milenară de extragere a sării” în zonă. Soarele și luna semnifică „fertilitatea solului și, respectiv, credința în biruință”.\n\nJudețul a folosit timp de 18 ani o stemă provizorie ce o înlocuia pe cea creată în anul 1957, care a fost utilizată până în luna decembrie 1989.\n\nGeografie \n\nJudețul Bacău ocupă suprafața de 662.052 hectare, adică 2,8 % din teritoriul României. Județul este acoperit în proporție de 48,5% de teren arabil și 39,8% de păduri (fag, stejar, pin, molid, brad). Variația reliefului arată distribuția egală a munților, dealurilor, platourilor și câmpiilor, scăzând în altitudine de la 1.664 m în vest (Munții Tarcăului) la 100 m în est (Valea Siretului). Rețeaua hidrografică este alcătuită în principal din apele din bazinul mijlociu al Siretului și din lacurile de acumulare construite pe cursurile inferioare ale râurilor Bistrița, Tazlău, Uz și Siret. Dacă în secolele XIV-XV Bacău era un important oraș manufacturier și comercial, în această regiune, în primul deceniu al secolului al XIX-lea s-au pus bazele exploatării și prelucrării petrolului și a lemnului la scară industrială, cât și prima fabrică de hârtie, textile și încălțăminte. Din punct de vedere al organizării teritorial-administrative, județul Bacău este alcătuit din 87 de unități teritorial-administrative, dintre care trei sunt municipii (Bacău, Onești și Moinești), cinci sunt orașe (Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic-Moldova și Târgu Ocna) și 85 comune. În 31 august 1997, Municipiul Bacău, reședința județului Bacău, avea 208.556 locuitori, fiind al 12-lea oraș din România din punct de vedere al numărului de locuitori. Populația de 745.443 de locuitori la 31 august 1997 plasează județul Bacău pe locul șase după Municipiul București, județele Prahova, Iași, Dolj și Constanța. Densitatea medie a populației în județul Bacău este de 112,86 locuitori pe km², cu cea mai mare densitate de 230 locuitori pe km² în zona industrializată în care locuiește 50,54 % din populația județului.\n\nJudețe vecine \n Nord\n Județul Neamț\n Vest\n Județul Covasna\n Județul Harghita\n Est\n Județul Vaslui\n Sud\n Județul Vrancea\n\nPopulația \n\nÎn octombrie 2011, județul Bacău avea o populație de 616.168 locuitori, iar densitatea populației era de 93 loc/km².\n\nGeografie politică\n\nRezervații naturale \n\nÎn județul Bacău sunt 23 arii naturale protejate de interes național având o suprafață totală de 9725,7 ha.\n\nLa 25 km de municipiul Onești, în comuna Mănăstirea Cașin, se află Rezervația naturală Buciaș.\nPornind de la cantonul silvic Buciaș spre amonte, pe valea pârâului Buciaș, după 2,5 km se ajunge la Cascada Buciaș, aceasta având o înălțime de aproximativ 15 metri, fiind cea mai mare cădere naturală de apă din județul Bacău. Tot în această rezervație este singura zonă din județ unde s-a instalat natural capra neagră.\nÎn apropiere se află Schitul Buciaș și Păstravăria Înțarcătoarea.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 93 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 5 orașe și 85 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Bacău.\n\nPolitica \n\nJudețul Bacău este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPreședintele Consiliului Județean ales în 2016 este Sorin Brașoveanu (PSD).\n\nConsiliul Județean Bacău\n\nComponența Consiliului Județean Bacău (37 de consilieri):\n\nEconomia\n\nIndustria \nDin punct de vedere al dezvoltării pe plan industrial, ocupă locul cinci între județele țării, datorită realizării de 4% din producția totală a României.\n\nPetrolul \nIndustria petrolieră este cunoscută în județul Bacău încă din secolul al XV-lea iar din secolul al XVII-lea Marco Bandini (Codex Bandini) observa în 1646 faptul că locuitorii din satele Mosoare, Poieni, Dofteana și Păcuri foloseau ca leac țițeiul extras prin puțuri și ungeau roțile carelor. În secolul al XX-lea s-au realizat cele două marii rafinării Dărmănești și RAFO Onești dar și în combinatele anexe Carom și Chimcomplex, industria petrolieră cunoaște maxima producție în 1988. În prezent cele două rafinării sunt închise, Carom este demolat iar Chimcomplex procesează doar clorură de sodiu.\n\nCărbunele \nComăneștiul se află în centrul unui bazin carbonifer care include 34 de sate din împrejurimi, dintre care 7 mine exploatabile. În proporție mai mică există în zonă și resurse de petrol. În satele din preajmă există mine în care se exploatează cărbune brun din 1836. Din sec. IX și până la sfârșitul sec. XX 75% dintre locuitori lucrau ca mineri, zona fiind minieră și având enorme zăcăminte de cărbune (EMC Comănești). Acest lucru a dus la dezvoltarea depresiunii Comănești tranformându-o într-o zonă puternic industrializată în perioada comunistă. Minele, care în 1989 aveau 5.000 de angajați, a fost închise definitiv în 2005, iar ultimii 260 de mineri care mai lucrau aici au rămas șomeri.\n\nExtracția sării \nExtracția sării este o activitate cunoscută în județul Bacău de la începutul secolului al XIV-lea. În prezent, în instalațiile de preparare cu o capacitate de 370 mii tone anual.\n\nAlte industrii \nUn rol important au și industria nutrițională, industria de lemn și de hârtie, industria textilă, industria mecanică și industria aeronautică. După declinul înregistrat în toate domeniile din anul 1990 cu căderea regimului comunist, începând cu anul 1993 producția industrială a început să fie stabilă urmată de o continuă dezvoltare.\n\nAgricultura \nAgricultura județului Bacău dispune de o suprafață de 320.597 ha. Pădurile, care ocupă o suprafață de 267.000 ha, reprezintă una din bogățiile cele mai mari ale județului.\n\nTransport\n\nAeroportul din Bacău\n\nTurism \nVarietatea peisajului, stațiunile balneare, monumentele istorice și de artă conferă județului Bacău titlul de județ turistic, principalele regiuni turistice fiind Slănic-Moldova, pentru izvoarele sale de ape curative, Poiana-Sarată, Târgu Ocna și Poiana Uzului. Pe teritoriul județului se găsesc 14 hoteluri cu 2.431 de locuri, 21 de cabane turistice cu 1.292 locuri, 4 hanuri și moteluri cu 114 locuri, 4 locuri de campare cu 634 locuri, 6 tabere școlare și o pensiune turistică cu 28 de locuri.\n\nAtracții turistice \n Muzeul De Știinte ale Naturii,\n Muzeul de Istorie,\n Muzeul de Arte,\n Casa memorială George Bacovia,\n Casa memorială Nicu Enea,\n Biserica Precista\n Observatorul Astronomic\n\nPersoane notabile legate de județul Bacău\n\nEducație\n\nInstituții de învățământ\n\nUniversități \n Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău \n Universitatea George Bacovia\n\nȘcoli postliceale \n Grupul Școlar Preuniversitar „Constantin Brâncoveanu” Bacău\n Grupul Școlar Profesional Tehnic, Economic și de Arte „Național Construct” Bacău\n Școala Postliceală „Humanitas” Bacău\n Școala Postliceală Sanitară „Hera” Bacău\n Școala Postliceală Sanitară F.E.G. Bacău \n Școala Postliceală „Carol Davila” Onești\n\nLicee \n Colegiul Național „Vasile Alecsandri\" Bacău \n Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu\" Bacău \n Colegiul Național „Ferdinand I\" Bacău \n Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare\" Bacău\n Colegiul Național „Dimitrie Cantemir\" Onești \n Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești \n Colegiul Național „Costache Negri” Târgu Ocna \n Colegiul „Henri Coandă\" Bacău\n Colegiul „Mihai Eminescu\" Bacău \n Colegiul ”Grigore Antipa” Bacău\n Colegiul Economic „Ion Ghica\" Bacău \n Colegiul Tehnic de Comunicații „Nicolae Vasilescu Karpen\" Bacău \n Colegiul Tehnic „Anghel Saligny\" Bacău \n Colegiul Tehnic „Dimitrie Mangeron\" Bacău\n Colegiul Tehnic„Letea” Bacău \n Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Onești \n Liceul Tehnologic „Petru Poni” Onești \n Colegiul Tehnic „Grigore Cobălcescu” Moinești\n Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comănești\n Colegiul Tehnic „Ion Borcea” Buhuși \n Liceul cu Program Sportiv „Nadia Comăneci” Onești \n Colegiul National de Artă „George Apostu” Bacău\n Liceul Teoretic „Spiru Haret” Moinești\n Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif\" Bacău\n Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” Onești\n Liceul cu Program Sportiv Bacău\n Grupul Școlar „Grigore Tabacaru\" Bacău \n Grupul Școlar „Grigore Moisil\" Bacău\n Grupul Școlar „Petru Rareș\" Bacău\n Grupul Școlar „Alexandru Vlahuță” Podu Turcului\n Grupul Școlar Industrial Târgu Ocna\n Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini Dărmănești\n Liceul Tehnologic „Dacia” Onești\n Grupul Școlar Agricol „J.M. Elias” Sascut\n Grupul Școlar Agricol Hemeiuș\n\nCultură\n\nBiblioteci \n Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” Bacău \n Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” Onești\n Biblioteca Municipală „Ștefan Luchian” Moinești\n Biblioteca Orășenească „George Bacovia” Buhuși\n Biblioteca Orășenească Comănești\n Biblioteca Orășenească Dărmănești\n Biblioteca Orășenească Slănic-Moldova\n Biblioteca Orășenească Târgu-Ocna\n\nSport \nSportul pe teritoriul județului Bacău are o mare tradiție, fiind locul unde s-a născut Nadia Comăneci, considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.\n\nEste și locul natal atletei Doina Melinte, laureată cu aur și cu argint, și gimnastei Lavinia Agache, laureată cu aur și bronz olimpic, amândouă laLos Angeles 1984.\n\nAtletism \nSCM Bacău este cel mai important club de atletism din acest județ, ce se află în municipiul Bacău.\n\nFotbal \n FCM Bacău\n ASC Bacău\n CS Aerostar Bacău\n FC Pambac Bacău\n FCM Bacău II\n CS Mesagerul Bacău\n Pisicile Roșii\n Petrolul Moinești\n FC Willy Bacău\n ASO Buhuși\n FC Onești\n FC Siretul Bacău\n Inter Onești\n FC Știința Bacău\n\nHandbal \n Știința MD Bacău\n CS Știința Bacău\n\nVolei \n CS Știința Bacău (masculin)\n CS Știința Bacău (feminin)\n\nReferințe\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Bacău\n Prefectura Județului Bacău\n Bacău, județul ce ar fi putut să se numească Gura Bistriței, 10 ianuarie 2013, Olimpia Filip, Adevărul\n Distributia populatiei in județ\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Bacău\n Listă de comune din județul Bacău\n Lista monumentelor istorice din județul Bacău\n Lista rezervațiilor naturale din județul Bacău\n Județul Bacău (interbelic)\n Listă de publicații din Bacău" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Județul Argeș." }, { "from": "assistant", "value": "Argeș este un județ în regiunea Muntenia din România. Denumirea județului vine de la numele râului Argeș (în vechime numit Ordesos/Argesis). Județul a fost înființat în 1968, și avea la acel moment o suprafață de peste 6 800 km pătrați. Prima  referire la regiunea județului Argeș a consemnată în Documenta  Romaniae  Historica, Țara  Românească,  Volumul  I (pagina 5012) unde se menționează „Lanjești din Arghis”. Documentul datează din 12 august 1437. Teritoriul actualului județ Argeș coincide în mare parte cu teritoriul județelor interbelice, respectiv antebelice, Argeș și Muscel.\n\nPopulație\n\nPolitică și administrație \nJudețul Argeș este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 102 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 4 orașe și 95 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Argeș.\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Argeș, Aurelia Barco, Eugen Nedelcu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974\n Glosar regional Argeș, D. Udrescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Argeș\n Prefectura Județului Argeș\n Legende, printre monumente istorice , 15 mai 2008, Adrian Bucurescu, România liberă\n\nTurism\n Ghidul turistic al județului Argeș\n Ghidul turistic al României \n\nHărți\n Harta turistică a județului Argeș\n Harta interactivă a județului Argeș\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (zona etnografică Argeș)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Argeș\n Listă de comune din județul Argeș\n Lista monumentelor istorice din județul Argeș\n Lista rezervațiilor naturale din județul Argeș\n Listă de publicații din județul Argeș" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Județul Bihor." }, { "from": "assistant", "value": "Județul Bihor (în , în , în sau Kreis Bihor) este un județ din Crișana situat în nord-vestul României. Numele l-a primit de la cetatea Biharia. În prezent, reședința de județ se află la Oradea.\n\nDemografie \nConform recensământului din 2021, Bihorul are o populație de 551.297 și o densitate de 71 persoane pe kilometru pătrat, sub media națională de densitate (93/km²). Din punct de vedere etnic în județul Bihor conform recensământului din 2021 sunt 347.148 români, 112.387 maghiari, 36.837 romi și 4.860 slovaci, pentru 48.428 de persoane nu există date.\nJudețul avea în anul 2002, 291.613 de bărbați și 308.610 de femei. Cetățenii străini, în număr de 909, reprezentau 0.15% din populație.\n\nStructura etnică \n\nUrmătoarele grupuri etnice compuneau populația județului Bihor, în 2002:\n\nUrmătoarele grupuri etnice compuneau populația județului Bihor, în 2011:\n\nStructura confesională \nConform recensământului din 2002, populația județului Bihor avea următoarea apartenență confesională:\n\nGeografie \nJudețul are o suprafață de 7,544 km², fiind întins între 46°23'48\" și 47°35'21\" latitudine nordică și între 21°26'06\" și 22°48'39\" longitudine estică. Principalele unități de relief sunt Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, Munții Plopișului, Munții Pădurea Craiului, Munții Bihor și parțial Munții Vlădeasa. Altitudine maximă: vf. Bihorul (Cucurbata Mare) 1849 m, vf. Buteasa 1792 m, vf. Briței 1759 m , vf. Cârligați 1694 m. Principalele cursuri de apă: Crișul Negru, Crișul Repede, Barcău. Principalele lacuri: Pețea (carstic și de baraj antropic), Cefa, Mădăras, Homorog (heleșteie).\n\nStema județului \n\nEste adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.\n\nDescrierea stemei:\nStema județului Bihor se compune dintr-un scut sfertuit; în primul cartier, pe fond roșu, se află un turn crenelat de culoare neagră, zidit, de argint, dotat cu o fereastră și o poartă închisă. În cartierul secund, pe fond albastru, se află cinci spice de grâu legate cu o panglică, toate de aur. În cartierul trei, pe fond albastru, se află un ciorchine de strugure cu o frunză de viță, ambele de argint.\nCartierul patru, pe fond roșu, cuprinde un hrisov natural, răsucit la capete în sensuri opuse, validat cu o pecete roșie, prinsă cu șnur răsucit, roșu și negru. Trei brâuri undate, dintre care cel din mijloc mai lat, separate de două benzi albastre, broșează peste linia orizontală. Brâul din mijloc conține trei pești negri.\n\nSemnificația elementelor însumate:\nTurnul crenelat evocă vechea cetate a lui Menumorut. Spicele și frunza de viță simbolizează hărnicia locuitorilor acestor meleaguri și ponderea importantă pe care a avut-o agricultura în economia județului. Hrisovul evocă multitudinea documentelor care atestă spiritualitatea locuitorilor din zonă. Cele trei brâuri argintii simbolizează cele trei Crișuri, precum și bogăția piscicolă a apelor.\n\nPolitica \nJudețul Bihor este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nÎn România, guvernul desemnează o persoană cu titlul de prefect, pentru a fi reprezentantul său în teritoriu. Instituția pe care o conduce acesta este Prefectura. Din 18 decembrie 2019, guvernul este reprezentat în județul Bihor prin prefectul Dumitru Țiplea.\n\nConsiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. În urma alegerilor locale din 2020, președinte al consiliului județean a devenit Ilie Bolojan, din partea Partidului Național Liberal. Componența consiliului județean este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 101 unități administrativ-teritoriale: 4 municipii, 6 orașe și 91 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Bihor.\n\nLectură suplimentară \n „Bihorul medieval”, Liviu Borcea, Editura Arca, 2005 - recenzie\n Contribuții la cunoașterea istoriei Bihorului, Volumes 1-2, Viorel Faur, 1970\n Repertoriul monumentelor naturii, arheologice, istorice, etnografice, de arhitectură și artă din județul Bihor, Sever Dumitrașcu, Editura Muzeul Țării Crișurilor, 1974\n Reforma agrară din 1921: o istorie a agriculturii în județul Bihor (1918-1940), Blaga Mihoc, Editura Muzeul Țării Crișurilor, 1994\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Bihor\n Prefectura Județului Bihor\n Pagina de prezentare a județului, Camera de Comerț și Industrie Bihor \n Date demografice conform recensământului din anul 2002 \n Populația stabilă pe medii, localități și sexe la 1 iulie 2007 \n Monumente de arhitectură din județul Bihor\n Monografia ilustrata a judetului Bihor\n Biserici de lemn Bihor\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (zona etnografică Bihor)\n\nPortaluri\n Oradea și Bihorul \n Portal Bihor - Contine informatii utile, imagini si articole cu si despre Bihor\n\nHărți\n Harta turistică a județului Bihor\n\nReferințe\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Bihor\n Listă de comune din județul Bihor\n Lista monumentelor istorice din județul Bihor\n Lista rezervațiilor naturale din județul Bihor\n Galeria de steme și steaguri ale județului Bihor\n Listă de publicații din județul Bihor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Județul Bistrița-Năsăud?" }, { "from": "assistant", "value": "Bistrița-Năsăud în ) este un județ în Transilvania, România. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Cluj (cumulând raioanele Bistrița și Năsăud). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județul Năsăud (interbelic), respectiv din Comitatul Bistrița-Năsăud (antebelic). Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Bistrița. Județul este împărțit, din punct de vedere administrativ, într-un municipiu (Bistrița), 3 orașe (Năsăud, Beclean, Sângeorz-Băi) și 59 de comune cu 232 de sate. Se învecinează cu județele Cluj, la vest, Maramureș, la nord, Suceava, la est și Mureș la sud.\n\nDate istorice \n 106-271 e.n.: cea mai mare parte din actualul județ Bistrița-Năsăud era inclusă în provincia romană Dacia, vestigiile care dovedesc acest fapt sunt castrele romane de la Orheiu Bistriței, Ilișua și Livezile.\n 1228: este atestata documentar comuna Șieuț.\n 1235: Este atestată documentar așezarea Beclean.\n 1241-1242: Așezările Rodnei, Bistriței și împrejurimile au fost devastate de marea invazie tătară.\n 1264, iul.16: Prima mențiune documentară a orașului Bistriței.\n 1353: Orașul Bistrița capătă dreptul de a avea pecete proprie și de a organiza un târg anual.\n 1409: Sigismund de Luxemburg acordă bistrițenilor dreptul de a ridica ziduri de apărare în jurul orașului.\n 1440: Așezarea Năsăud este menționată în documentele vremii.\n 1452: Regele Ladislau Postumul donează orașul Bistrița guvernatorului Ioan de Hunedoara.\n 1529-1546: Bistrița a fost stăpânită de Petru Rareș.\n 1601: Trupele generalului Giorgio Basta asediază burgul Bistriței, provocându-i mari distrugeri si execută, sub motivația ca localnicii i-au atacat trupele, mai mulți țărani din comuna Șieut, pe care i-a spânzurat pe dealul Acastailor. Tot atunci ucide doi români sub scocul morii din sat. \n Împărăteasa Maria Terezia hotărăște să ridice un riguros sistem de graniță militară, care s-a extins și pe valea Rodnei, valea Șieului și valea Someșului Mare; astfel, la Năsăud, a fost înființat Regimentul II (nr. 17) grăniceresc român de la Năsăud.\n 1762, 15 aprilie: Decretul imperial pentru înființarea miliției naționale grănicerești, în urma căruia ia ființă Regimentul II (nr. 17) grăniceresc român de la Năsăud.\n 1777: Este înființată la Năsăud prima școală confesională greco-catolică de învățători, numită și Preparandia, mai târziu devenind Școala Normală, urmând mai apoi a fi Liceul Pedagogic din Năsăud.\n 1790-1792: Este construită în Bistrița prima biserică românească, greco-catolică, din lemn, în afara orașului, pe actuala str. Crinilor. Fostul lăcaș de închinare român unit se afla în cartierul numit Hrube.\n 1794: Se înființează Institutul Militar Năsăud, cu predare în limbile română, germană și latină.\n 1863: Se deschid porțile Gimnaziului Superior Greco-Catolic din Năsăud (mai târziu liceu, iar mai apoi colegiu național).\n 1884: Episcopul Ioan Sabo, al Episcopiei de Gherla, a sfințit Biserica Sfântul Nicolae din Năsăud, ca biserică vicarială greco-catolică.\n 1888: Este inaugurată noua clădire a Gimnaziului Superior Greco-Catolic din Năsăud, actualul imobil al Colegiului Național \"George Coșbuc\".\n 1893: Mănăstirea minorită din Bistrița, biserica Coroana de azi, a fost cumpărată de către Biserica Greco-Catolică, devenind sediul protopopiatului român unit al Bistriței. Biserica a fost intabulată pe cultul greco-catolic încă din anul 1895. Astăzi, lăcașul de cult, neretrocedat, este deținut pe nedrept, din 1948, de către Biserica Ortodoxă Română\n 1918: La 4 noiembrie a luat ființă Sfatul Național Român din comitatul Bistrița-Năsăud, avându-l în frunte pe memorandistul Gavril Tripon.\n\nDemografie \nÎn 2002, județul avea 311 657 locuitori.\n\nHeraldică \n\nEste adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.\n\nStema județului Bistrița-Năsăud se compune dintr-un scut sfertuit; în primul cartier, pe fond de azur, se află acvila romană, ținând în ciocul roșu o cruce de aur și având pe piept un scut de argint cu inițialele VRR (Virtus Romana Rediviva); la baza acvilei se află o carte deschisă, de culoare albă. În cartierul secund, pe câmp de aur, este reprezentată, în culoare naturală, lupoaica cu Romulus și Remus. În cartierul trei, pe fond roșu, este conturat un scut cu bordură de aur, cu marginile neregulate, al cărui câmp este, de asemenea, roșu; în interiorul acestuia se află capul de bour, în culoare naturală, având între coarne o stea de aur, formată din șase raze. În cartierul patru, pe fond de argint, se află un personaj purtând costum popular, ținând în mâna dreaptă o suliță, iar în cea stângă, un scut cu ornament floral.\n\nAcvila, lupoaica capitolină și deviza evocă originea latină a poporului roman. Personajul îi amintește pe grănicerii români din Năsăud. Scutul cu capul de bour face aluzie la posesiunile deținute de domnii Moldovei în zonă și la relațiile existente în epoca feudală între domnii Moldovei și aceste ținuturi.\n\nTurism \nBistrița-Năsăud este al nouălea județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna din Județul Suceava. Principalele atracții turistice sunt:\n\nMonumente de arhitectură\n\n Ruinele Cetății Ciceului\n Casa Argintarului, Bistrița\n Turnul Dogarilor, Bistrița\n Ruinele cetății Rodnei\n Ruinle castrului roman Orheiu Bistriței\n Clădirea Poștei Vechi, Bistrița\n\nLăcașe de cult\n Biserica reformata Nimigea de jos\n Biserica reformata Beclean\n Biserica Evanghelică din Bistrița\n Biserica Minoriților, biserica \"Coroana\" cu hramul \"Intrarea în Templu a Preasfintei Fecioare Maria\" (vechea biserică protopopială greco-catolică, astăzi ortodoxă, neretrocedată)\n Biserica Ortodoxă \"Sf. Treime\", vechea biserică protopopială din Bistrița\n Biserica Greco-Catolică \"Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril\", Bistrița\n Biserica Greco-Catolică \"Buna Vestire\", Bistrița\n Biserica Romano-Catolică, Bistrița\n Biserica Reformată, Bistrița\n Sinagoga, Bistrița\n Biserica Evanghelică, Dumitra\n Biserica Evanghelică, Herina\n Mănăstirea de la Vad, Ciceu\n Mănăstirea Nușeni, Nușeni\n Mănăstirea Piatra Fântânele, Piatra Fântânele\nBiserica cu zid de apărare construita de meșterii grăniceri din Sieut, singura de acest fel din Transilvania\n\nMuzee și expoziții\n\n Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, Bistrița (Muzeul deține cea mai bogată și complexă colecție de concrețiuni grezoase din lume)\n Muzeul Grăniceresc Năsăudean (Șvardia - vechiul edificiu al sediului Regimentului 2 de graniță)\n Muzeul de sub poartă, Livezile\n Muzeul de Artă Comparată, Sângeorz-Băi\n Muzeul Casa Argintarului, Bistrița\n Casa Memorială Andrei Mureșanu, Bistrița\n Casa Memorială Liviu Rebreanu, Liviu Rebreanu\n Casa Memorială George Coșbuc, Coșbuc\n Casa Memorială Ion Pop-Reteganul, Reteag\n\nPeșteri\n\n Peștera Izvorul Tăușoarelor (în apropiere de Rebrișoara) - este cea mai adâncă peșteră din România (478.5m), iar galeriile subterane se întind pe aproximativ 16.5 km.\n Peștera Jgheabul lui Zalion (prin diferența sa de nivel de 242m, este a doua din România),\n Peștera Grota Zânelor.\n Peștera Măglei\n Peștera Baia lui Schneider\n Peștera Cobășel\n\nLacuri:\n\n Lacul Lala Mare sub vârfului Ineu, lac glaciar.\n Lacul Lala Mic sub vârfului Ineu, lac glaciar.\n Lacul Cetățele cunoscut și ca Tăul Căianului.\n Colibița baraj artificial în munții Căliman.\n Tăul Zânelor.\n Lacul Zagra, Zagra.\n\nRezervații naturale\n\n Rezervația mixtă „Ineu - Lala”.\n Piatra Corbului de la Budacul de Sus, parc geologic și vegetal, situat în munții Călimani.\n Muntele de sare de la Sărățel.\n Zăvoaiele Borcutului.\n Rezervația Tăușoare-Zalion de la Gersa\n Rezervația naturală „Peștera de la Izvorul Tăușoarelor”.\n Peștera Jgheabul lui Zalion\n Râpa Verde\n Râpa cu păpuși, Domnești\n Piatra Fântânele din Munții Bârgău\n Rezervația naturală „La Sărătură” de la Blăjenii de Jos \n Rezervația botanică Poiana cu narcise din Muntele Saca (Munții Rodnei)\n Poiana cu narcise de la Mogoșeni\n Pădurea din șes de la Orheiu Bistriței\n Vulcanii noroioși de la Monor, Bistrița-Năsăud\n Lacul Cetățele sau Tăul Căianului de la Căianu Mic.\n Râpa Mare de la Budacu de Sus\n Râpa Neagră de la Budacu de Sus\n Comarnic de la Cușma\n Valea Repede din Munții Călimani\n Rotunda-Preluci din Munții Rodnei\n Lacul Zagra, Zagra sau Tăul lui Alac\".\n Stânca Iedului-Bujdeie din Munții Rodnei.\n Parcul Național Munții Rodnei\n\nValea și cheile Bistriței, pornesc din munții Călimani, de la altitudinea de 1.562m și se întind pe 65 km. Valea Repedea formează o rezervație vegetală complexă și se întinde pe 7 km, printre formațiunile vulcanice ale munților Călimani.\n\nParcul dendrologic Arcalia (la 17 km vest de Bistrița, în apropierea satului Arcalia) - se întinde pe mai mult de 16ha și adăpostește peste 150 de specii de copaci provenind din diverse zone ale lumii (salcâm japonez, brad argintiu, molid caucazian etc).\n\nStațiuni\n\n Sângeorz-Băi (la 56 km de Bistrița) - stațiune balneo-climaterică amplasată într-o zonă depresionară (465m) între munții Rodnei, Suhard și Bârgăului, pe valea râului Someșul Mare. Izvoarele minerale de la Sângeorz-Băi au fost atestate documentar înca din 1770.\n Colibița (830m altitudine) la 18 km de Prundu Bârgăului.\n Piatra Fântânele (1.100m, în pasul Tihuța, aici se poate practica schiul).\n Valea Vinului la 8 km de Rodna.\nBăile Figa, la 2 km de Beclean.\n\nPolitică și administrație \nJudețul Bistrița-Năsăud este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 62 unități administrativ-teritoriale: 1 municipiu, 3 orașe și 58 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Bistrița-Năsăud.\n\n== Note ==\n\nBibliografie\n Arii protejate din Bistrița-Năsăud, Ioan Chintăuan, Viorel Ștefan, Ioana Marquier, Gheorghe Coldea, Ed. Supergraph, Cluj-Napoca, 2004\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Bistrița-Năsăud, Tiberiu Morariu, Iuliu Buta, A. Maier, Ed. Acad. Republicii Socialiste România, 1972\n Bistrița-Năsăud: monografie, Virgil Anca, Editura Sport-Turism, 1979\n Bistrița-Năsăud, locuri și oameni, Ioan Chintăuan, Mircea Prahase, Editura Supergraph, 2004\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Bistrița-Năsăud\n Prefectura Județului Bistrița-Năsăud\n Salvamont Bistrița-Năsăud\n Muzeul Județean Bistrița-Năsăud\n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Rapoarte arheologice) \n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Lăcașe de cult din România - serviciu de căutare) \nDescrierea localităților județului Bistrița-Năsăud\nTipologia solului si apele subterane din județul Bistrita Nasaud\n Frumusețile din nordul Carpaților , 23 iunie 2009, Otilia Bălinișteanu, Ziarul Lumina\n Portal al județului (informații, imagini, comunitate online)\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Bistrița-Năsăud)\n\nEconomia\n FOTO Mândriile comuniștilor, ruinele capitaliștilor. Ce au ajuns fabricile comuniste de renume din Bistrița-Năsăud, 22 martie 2013, Bianca Sara, Adevărul\n\nImagini\n FOTO Viața satului bistrițean, dezvăluită prin fotografiile nepotului lui Coșbuc și ale academicianului Iuliu Moisil, 1 aprilie 2013, Bianca Sara, Adevărul\n\nHărți\n Harta Turistică a Județului Bistrița-Năsăud\n Hărți detaliate ale României (serviciu de căutare)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Bistrița-Năsăud\n Listă de comune din județul Bistrița-Năsăud\n Lista monumentelor istorice din județul Bistrița-Năsăud\n Lista rezervațiilor naturale din județul Bistrița-Năsăud\n Galeria de steme și steaguri ale județului Bistrița-Năsăud\n Listă de publicații din județul Bistrița-Năsăud" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Județul Buzău?" }, { "from": "assistant", "value": "Buzău este un județ situat în sud-estul României, în regiunea Muntenia. Se învecinează la nord-vest cu județele Brașov și Covasna, la vest cu Prahova, la sud cu Ialomița, la est cu Brăila, și la nord-est cu Vrancea.\n\nPopulația\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 87 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 82 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Buzău.\n\nTransporturi\n\nDrumuri județene \n DJ100H: Mizil (PH) - (BZ) (KM 19+840) - Strezeni - Haleș - Izvoru - Valea Sălciilor - Vernești (KM 44+840) : Lungime = 25 km\n DJ102B: Vălenii de Munte (PH) (KM 23,200) - Zeletin - Calvini - Cislău (KM 34+350) : Lungime = 11,150 km\n DJ102C: Albești-Paleologu (PH) – Urlați (PH) – (BZ) (KM 33+832) - Buda-Crăciunești - Cislău (KM 45+200) : Lungime = 11,377 Km\n DJ102F: Sătuc - Berca - Scorțoasa - Chiliile - Glodu-Petcari - DJ 203K : Lungime = 32,200 Km\n DJ102H: Mizil (PH) - (BZ) (KM 10+800) - Scorțeanca - Amaru - Pitulicea - DN2 (E85) - Glodeanu-Siliștea - (IL) (KM 40+000) - Reviga : Lungime = 29,200 Km\n DJ102L: Nucșoara de Sus (PH) - (BZ) (KM 10+000) - Chiojdu - Cătina - Bâscenii de Sus (KM 22+000) : Lungime = 12,000 Km\n DJ103P: Chiojdu - Bâsca Chiojdului - Nehoiu : Lungime = 30,700 Km\n DJ203G: Costești – Stâlpu – Merei – Sărata-Monteoru (...) Haleș – DN10 (lângă Măgura)\n\nAdministrație \n\nJudețul Buzău este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nSărbători tradiționale populare și religioase în județul Buzău \n\n Buzău - 12 - 24 iunie: Drăgaica\n Râmnicu Sărat - 15 mai: Floarea de salcâm\n Bisoca - ultima duminică a lunii august: Pe plaiuri bisocene\n Bozioru - 20 iulie: Sf. Ilie; 6 august: Pobreajenul; 29 august: Sf. Ioan\n Brăești - 8 septembrie: Pinul\n Buda - 29 iunie: Sf. Petru; 8 septembrie: Nașterea Maicii Domnului\n Calvini - 25 martie: Buna Vestire ; Moșii de vară; 27 iulie: Pantilimon\n Cătina - 24 iunie: târg anual\n Cernătești, sat Aldeni - 27 iulie: Pantilimon\n Chiojdu - 8 septembrie: Nașterea Maicii Domnului; Înălțarea Domnului\n Cozieni - 15 august: Sf. Maria\n Gura Teghii - ultima săptămâna a lunii mai: Gherghelaș\n Lopătari - 29 iunie: Sf. Petru; 27 iulie: Târg la Plaiul Nucului\n Măgura - 29 iunie: Sf. Petru; 6 august: Pobreajenul\n Merei, sat Dealul Viei, sat Monteoru - zilnic în perioada 15 iun.- 1 sept., 8 iunie: Sf. Mihail\n Mânzălești - 29 august: Sf. Ioan - Beslii; ultima duminică din iunie: Meledic; 15 august: Festivalul Slanicului, Gavanu; Gura Badic - Rusaliile\n Murgești - 15 august: Sf. Maria\n Odăile - 15 august: Sf. Maria; prima duminică dupa Sf. Maria\n Pardoși - 20 iulie: Sf. Ilie\n Pătârlagele - sâmbata; prima vineri dupa Paști: Târgul Cucului,la Valea Muscelului\n Pietroasele - 1 iunie: târg la Șarânga\n Podgoria - 29 iunie: Coțatcu; 27 iulie: Pleșești\n Racovițeni - 29 august: Sf. Ioana\n Rușețu - 29 iunie: Sf. Petru; 15 august: Sf. Maria\n Sărulești - 27 iulie: Pantilimon\n Vintilă Vodă - Duminica Floriilor; 14 septembrie: Ziua Crucii; 14 octombrie: Vinerea Mare; 21 noiembrie: Ovidenia; 6 decembrie: Sf. Nicolae\n Viperești, sat Tronari - 8 noiembrie: Sf. Mihail și Gavril\n Vâlcelele - 8 septembrie: Nașterea Maicii Domnului.\n\nObiective turistice \nSituat în sud-estul României, acest județ se întinde pe aproape întreg bazinul hidrografic al râului Buzău și reunește armonios trei forme de relief: munți la nord, câmpii la sud și in rest zonă de dealuri subcarpatice. Reședința administrativă a județului este Municipiul Buzău. Configurația geografică, varietatea peisajului și multitudinea de râuri au creat condiții propice pentru așezările omenești și continuitatea acestora de-a lungul timpurilor. Peisajele variate, în special în zona de munte și deal, cât și elementele populare, etnografice și istorice oferă o atracție specială pentru turiști. Munții Buzăului și Vrancei situați în partea nordică a județului, acoperiți de păduri seculare și pajiști largi cu faună bogată, sunt puncte de interes atât pentru turiștii care vin aici la odihnă, cât și pentru pescari și vânători. Munții Buzăului sunt alcătuiți din cinci masive, Penteleu fiind cel mai mare și cel mai înalt (1772 m deasupra nivelului mării). Siriu (1659 m altitudine) este ușor de urcat și mult mai atractiv datorită peisajelor pitorești. Aici se gasește lacul Vulturilor numit și Lacul Fără Fund, format in perioada periglaciară și care este un fenomen impresionant la aceasta altitudine. Zona de deal, cunoscută sub numele de subcarpații Buzăului, are altitudini cuprinse intre 400–800 m și este acoperită de podgorii. Podgoria Dealul Mare este cea mai cunoscută. În aceasta zonă se întâlnește un fenomen unic, Vulcanii Noroioși de la Dealurile Pâclelor. Pe Valea Slănicului, lângă Lopătari, la o altitudine de 700 m, se întâlnește alt fenomen numit focurile vii, acestea fiind flăcări albastre care ard în crăpăturile solului. Lacurile județului Buzău sunt un punct de atracție turistică: Joseni, Polociori acestea fiind situate în Valea Grăbicina; Melediu la Odaștie; Lacurile Amara si Balta Albă sunt cunoscute pentru noroiul terapeutic. Pentru tratament, turiștii își pot petrece vacanțele în stațiunea Sărata-Monteoru (ape minerale pentru reumatism), unica stațiune balneară a județului Buzău, întemeiată de marele magnat Grigore Monteoru în anul 1895 la Fisici și Siriu. Monumentele culturale, arhitecturale și istorice sunt: Câmpul Roman din satul Pietroasele, Biblioteca Vasile Voiculescu fondată în 1893, Muzeul Chihlimbarului din Colți, tabăra de vară de Sculptură în aer liber de la Măgura, cu peste 256 sculpturi de piatră realizate în 16 editii. Se mai găsesc: Palatul Comunal construit între 1899-1903 și acum adăpostind primaria Buzăului, Catedrala Episcopală construită în 1649, Seminarul Teologic, construit în 1838, Tribunalul construit în 1911-1912; Muzeul Județului Buzău, adăpostit în localul Școlii normale de fete construite în anul 1920 prin grija doctorului Constantin Angelescu, marele reformator al învățământului românesc, Dumbrava care adapostește bustul lui Petre Stănescu realiazat de Constantin Brâncuși. O importantă pagina de istorie a acestui județ o reprezintă descoperirea Tezaurul de la Pietroasele („Cloșca cu Puii de Aur”) în 1837 pe dealul Istrița. La acestea se adaugă Mina de petrol din stațiunea Sărata Monteoru aflată încă în activitate și prin aceasta fiind unică în Europa și chiar în lume.\n \n Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici;\n Tabăra de sculptura în aer liber de la Măgura - comuna Tisău;\n Colecția muzeală Colți - comuna Colți;\n Platoul Meledic - comuna Mânzălești;\n Dealul cu Lilieci Cernătești - comuna Cernătești;\n Focul viu - comuna Lopătari;\n Piatra Albă La Grunj - comuna Cernătești;\n Casa memorială Vasile Voiculescu - comuna Pârscov;\n Blocurile de calcar de la Bădila - comuna Viperești;\n Mânăstirea Ciolanu - comuna Tisău;\n Mănăstirea Rătești - comuna Berca;\n Stațiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru - comuna Merei;\n Masivul Penteleu și Masivul Siriu - Lacul Vulturilor (Masivul Siriu);\n Lacurile Amara și Balta Albă.\n Locuințele rupestre - sat Nucu, comuna Bozioru\n Trovanții\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Buzău\n Prefectura Județului Buzău\n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Buzău \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Buzău \n Arhivele și cercetarea istorică, Marilena Gaiță, Alexandru Gaiță - Direcția Județeană Buzău a Arhivelor Naționale, fundatia-averescu.ro\n Itinerar de suflet prin locuri buzoiene , 2 iunie 2010, Eugenia Golub, Ziarul Lumina\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Buzău)\n\nHărți\n Harta turistică a județului Buzău\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Buzău\n Listă de comune din județul Buzău\n Lista monumentelor istorice din județul Buzău\n Lista rezervațiilor naturale din județul Buzău\n Galeria de steme și steaguri ale județului Buzău\n Listă de publicații din județul Buzău\n Țara Buzaielor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Județul Botoșani?" }, { "from": "assistant", "value": "Botoșani este un județ în nordul regiunii Moldova din România, ce face parte din regiunea de dezvoltare Nord-Est. La nord județul se învecinează cu Regiunea Cernăuți din Ucraina, la est se învecinează cu raioanele: Briceni, Edineț, Rîșcani și Glodeni din Republica Moldova, la sud cu județul Iași și la vest cu județul Suceava. În județul Botoșani se află 148 de iazuri, care se desfășoară pe o suprafață de 3.600 ha, ceea ce face ca județul Botoșani să ocupe locul II pe țară, după județul Tulcea, ca suprafață ocupată de luciul de apă.\n\nIstoric \nÎn perioada secolelor XIV - XVIII pe teritoriul actualului județ existau ținuturile Dorohoi și Hârlău. Ținutul Hârlăului este atestat documentar într-un act dat de Iuga Ologul undeva între 2 iulie 1398 și 28 noiembrie 1399, în acest document este numit boierul „Bârlea de la Hârlău”, unul dintre membrii sfatului domnesc, iar Ținutul Dorohoi a fost menționat pentru prima dată la 6 octombrie 1407 într-un act în care, la Liov, boierii Țării Moldovei reînnoiesc jurământul către regele polonez, Vladislav Iagello, iar printre aceștia este menționat „Mihail de la Dorohoiu”.\n\nȚinutul Botoșaniului a fost atestat documentar într-o listă de încasări ale goștinei (darea de porci) în 1757. Acesta a apărut ca urmare a decăderii târgului Hârlăului și a creșterii importanței Botoșaniului și a încorporat mare parte din teritoriile fostului ținut al Hârlăului. Pierderile teritoriale suferite de Moldova în 1775 și în 1812 duc la noi modificări ale limitelor ținutului.\n\nÎn 1834 apar pentru prima dată județele ca formă de organizare administrativă în Moldova, iar în urma acestei reforme rezultă județele Botoșani și Dorohoi. În 1938 ca urmare a reformei administrative județul Dorohoi va deveni parte a Ținutului Suceava, iar Botoșaniul va deveni parte a Ținutului Prut. La organizarea administrativă în ținuturi se va renunța în 1944, iar începând cu 1950 se vor desființa județele Botoșani și Dorohoi acestea vor fi înlocuite de Regiunea Botoșani. Această regiune va supraviețui o scurtă perioadă de timp deoarece în 1952 a intrat în componența Regiunii Iași, iar în 1956 a fost transferată Regiunii Suceava.\n\nJudețul Botoșani în forma actuală a fost înființat în 1968 prin Legea nr. 2/1968 ce stabilește reședința în municipiul Botoșani. La acea dată se organizează 66 de comune, 3 orașe (Darabani, Dorohoi și Săveni) și un municipiu.\n\nPolitica \n\nJudețul Botoșani este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPreședintele Consiliului Județean ales în 2020 este Doina-Elena Federovici (PSD).\n\nConsiliul Județean Botoșani\n\nComponența Consiliului Județean Botoșani (32 de consilieri):\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 78 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 5 orașe și 71 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Botoșani.\n\nGeografie \n Așezare: regiune cuprinsă între râurile Siret și Prut, în extremitatea de nord-est a țării, la granița cu Ucraina (la nord) și Republica Moldova (la est). La vest și sud se învecinează cu județele Suceava și Iași;\n Suprafață: 4.986 kmp (respectiv 2,1% din teritoriul țării);\n Populație: 412.626 după recensământul efectuat în anul 2011;\n Orașe: Botoșani – reședința de județ, având 106.847 de locuitori, se înscrie în istoria noastră națională nu numai cu importante evenimente de profundă semnificație pentru trecutul poporului nostru, ci și cu o inestimabilă contribuție pe care fiii acestor meleaguri și-au adus-o la patrimoniul culturii naționale și universale. Istoria Botoșaniului începe din vremuri îndepărtate. Numele reședinței de județ \"Botoșani\" este menționat în documente, pentru prima oară, în anul 1439, vechimea sa fiind însă mult mai mare. Din târgul Botoșaniului au purces nenumărate acte și hrisoave purtând pecețile unor domnitori ca: Petru Rareș, Ștefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Eremia Movilă și alții. Celelalte orașe ale județului sunt: Darabani, Dorohoi, Săveni.\n Relieful: predominant deluros, care deși nu este prea variat, este un tărâm al frumuseții blânde, ale unei naturi trainice și prietenoase, etalând o netulburata armonie. Unitățile sale sunt: Dealurile Siretului și Câmpia Jijiei Superioare, dispuse de la nord (partea deluroasă a câmpiei Jijiei, cu coline domoale ce nu depășesc 200 m), spre est (câmpia de lângă Prut) și spre vest (terasele înalte de pe malul stâng al Siretului, care fac parte din zona sud-estică a Podișului Moldovei, cu înălțimi de 300 m);\n Clima: este temperat - continentală, influențată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul țării (8-9 °C), cu precipitații variabile , cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord-vest și sud-vest;\n Cursurile de apă: au o direcție nord-vest, sud-est, fiind formate din Prut la est și Siret la vest, Bașeu și Jijia în centru, cu afluenții importanți: Sitna, Miletin, Dresleuca ce formează culoare depresionare largi cu lunci extinse ce brăzdează județul, determinând crearea artificială a peste 150 iazuri, utilizate pentru echilibrarea debitelor, irigații, alimentare cu apă, piscicultură. În zona localităților Stânca - Costești a fost construit un important nod hidrotehnic, realizându-se una din cele mai mari acumulări din țară, cu un volum de 1,5 miliarde mc apă, cu o suprafață de 1.600 ha și o lungime de 70 km.\n Lacuri: Din mulțimea iazurilor, ce conferă o frumusețe aparte putem aminti: Drăcșani (440 ha pe valea Sitnei); Negreni (304 ha pe valea Bașeu), Cal Alb; Hănești; Mileanca, Havârna;\n\nDemografie \nConform rezultatelor definitive ale Recensământului populației din 2011, județul Botoșani avea o populație stabilă de 412.626 de persoane, din acestea 209.440 de femei, reprezentând 50,76% din populație, și 203.186 de bărbați, reprezentând 49,24%, înregistrâdu-se o densitate de 83 de locuitori pe km2. În mediul urban locuiesc 167.772 de persoane (81.487 de bărbați și 86.285 de femei), reprezentând 40,66% din populația județului, iar în mediul rural 59,34% din populație, adică 244.854 de persoane (121.699 de bărbați și 123.155 de femei).\n\nStructura populației stabile după limba maternă în județul Botoșani se prezenta astfel: română 390.424 (94,62%), maghiară 36 (0,01%), romani 2.513 (0,61%), ucraineană 419 (0,1%), germană 19, turcă 19, rusă 159 (0,04%), italiană 20, greacă 16, armeană 3, idiș 16, altă limbă 52 (0.01%), nedeclarată 18.924 (4,59%).\n\nEconomia \nIndustria confecțiilor textile din județul Botoșani este cea mai mare din țară, atât după numărul mare de angajați din sector, cât și al fabricilor existente.\nÎn anul 2014, în județ existau aproximativ 10.000 de oameni care lucrau în cele aproximativ 100 de fabrici de confecții, care aveau de la 10 la 800 de salariați.\n\nPrima fabrică de îmbrăcăminte a fost inaugurată pe 8 noiembrie 1948, după ce un grup de 30 de evrei stabiliți atunci în Botoșani a decis să pună bazele societății comerciale Republica.\n\nPe timpul regimului comunist, industria textilă a cunoscut o nouă dezvoltare, Botoșaniul având două mari fabrici, fiecare cu peste 2.000 de oameni, una la Botoșani, iar cealaltă la Dorohoi, dar și o fabrică de țesături cu peste 10.000 de angajați (Uzinele Textile Moldova) și mai multe filaturi.\n\nÎn anul 1979 a fost inaugurată Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești. Centrala hidroelectrică de la Stânca-Costești este o hidrocentrală pe râul Prut, construită în dreptul localităților Stânca (Ștefănești), Botoșani, România și Costești din Republica Moldova.\nBarajul Stânca - Costești a fost construit pe râul Prut, la hotarul României cu Republica Moldova, odată cu construcția centralei hidroelectrice omonime. Barajul formează lacul de acumulare cu același nume care are o suprafață de 59 km² (este cel mai mare lac de acumulare din România).\n\nEdificii culturale \n\nAtelierul de ceramică, aparține familiei Iacinschi din Botoșani. Aici se produce și comercializează ceramică tradițională de tip Kuty și Cucuteni. De peste 3 decenii meștera Sonia Iacinschi, realizează platouri, farfurii, ulcioare, căni, vaze, cahle și multe alte obiecte necesare omului în casă sau obiecte de decor. La Botoșani, ceramica de tip Kuty, se lucra cu mult timp înainte de 1970, într-un atelier din cartierul Barbu Lăzăreanu. În data de 23 aprilie 2000, Doamna Sonia Iacinschi primește titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani, pentru merite deosebite în promovarea valorilor spirituale și imaginii Municipiului Botoșani pe plan național și internațional.\n Casa Memorială „Mihai Eminescu” - Ipotești , (la 8 km de Botoșani), casa în care a copilărit luceafărul poeziei românești, genialul Mihai Eminescu (1850 - 1889), care a dat culturii românești și universale o operă de mare valoare artistică;\n Casa Memorială „George Enescu” din Liveni, casa natală a marelui compozitor, dirijor, pianist și violonist George Enescu - reface atmosfera primilor ani ai copilăriei sale, oferind vizitatorilor posibilitatea întâlnirii cu primele sale jucării, desene, creații muzicale, cu cărțile și manualele anilor copilăriei și a primelor sale studii, alături de pianina celor dintâi compoziții. Totodată, fotografii și manuscrise întregesc imaginea timpului petrecut de George Enescu la Liveni, în satul natal.\n Casa Memorială „Nicolae Iorga” - Botoșani, organizată în una din casele în care s-a născut și a copilărit marele istoric Nicolae Iorga. Două încăperi ale casei sunt alocate unei expoziții foto - documentare și unei săli multifuncționale unde sunt expuse primele ediții ale operei lui Nicolae Iorga. În altă cameră este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziționată în ultimii ani. Salonul familiei redă un interior datând din ultimele decenii ale secolului trecut;\nCapela \"Sfântul Teodor Sicheotul\" din Stâncești - monument istoric construit în anul 1837 de vornicul Alexandru Callimachi\n Muzeul Memorial „George Enescu” din Dorohoi . Sălile expoziției de bază ale Muzeului Memorial \" George Enescu\" din Dorohoi (înființat în anul 1957) oferă vizitatorului un bogat material documentar enescian, constituit din instrumente muzicale, partituri, programe de concert ținute în țară și străinătate, fotografii, cărți, lucrări de artă contemporane și postume, redându-l pe marele muzician român;\n Muzeul memorial „Octav Onicescu” din Botoșani , înființat în octombrie 1995 (desființat în 2006), adăpostește piese de mobilier care au aparținut matematicianului și filosofului Octav Onicescu, fiind expuse de asemenea manuscrise, scrisori, diplome, cărți din biblioteca personală, fotografii de familie, decorații, redând imaginea unor încăperi intime matematicianului;\n Muzeul județean (Secția de etnografie) - Botoșani , clădirea este un valoros monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII și reprezentând casa lui Manolache Iorga, străbunicul marelui istoric Nicolae Iorga. Organizat și deschis publicului din anul 1989, muzeul valorifică cele mai importante elemente ale civilizației rurale a Botoșanilor: principalele ocupații(agricultura, creșterea animalelor, vânatoarea, pescuitul, albinăritul), meșteșugurile tradiționale ( torsul, cusutul, cojocăritul, olăritul), costumul popular, datinile și obiceiurile specifice acestei zone. Interiorul de locuință readuce în prezent ideea de viață tradițională, prin mobilier, obiecte de uz casnic și prin locul de preparare a hranei. Ceramica de Cucuteni, ouăle încondeiate, covoarele tradiționale, măștile populare sunt bine reprezentate în acest muzeu.\n Muzeul județean (Secția de istorie și arheologie) - Botoșani (judetean botosani.html ), monument istoric a cărui clădire datează din anul 1913 prezintă în cele 17 săli de expoziție, dispuse la parter și etaj, cele mai semnificative momente ale evoluției zonei Botoșanilor din preistorie până în contemporaneitate. Vizitatorul este invitat să descopere vestigii ale civilizației, paleoliticului, neoliticului (ceramica de Cucuteni), bronzului și fierului. Sunt expuse unelte și arme din piatră șlefuită și os, ceramică pictată, figurine antropomorfe și zoomorfe, peceți ce au aparținut unor domnitori moldoveni, obiecte de podoabă, etc. Reține atenția, în mod deosebit, cel mai vechi adăpost omenesc din Europa de S-E, descoperit la Ripiceni și reconstituit parțial.\n Muzeul de Științe ale Naturii din Dorohoi - 21k . Acest muzeu a luat ființă în anul 1953. Clădirea - monument arhitectural în stil baroc, a fost construită în anul 1887. Patrimoniul muzeului cuprinde piese naturalizate din toate grupele sistematice: minerale, plante, moluște, pești, păsări, mamifere, păsări exotice (din Africa), etc\n Muzeul de Arheologie din Săveni (atractie-ro-Botosani-1-Muzee-Muzeul de Arheologie Saveni-3620-S a %EEnfi...). Acest muzeu înființat în anul 1964, cu sălile expoziției de bază consacrate arheologiei, prezintă vestigii arheologice descoperite în așezările și necropolele de la Ripiceni, Miorcani, Drăgușeni, Hănești și Săveni din epoca paleoliticului și până în aceea a marilor migrații.\n Galeriile de artă \"Ștefan Luchian\" - Botoșani id=169&localit id=114, reprezintă Secția de Artă a Muzeului Județean. Aici este valorificat patrimoniul artistic botoșănean, patrimoniu ce cuprinde lucrările artiștilor plastici Ștefan Luchian, Octav Băncilă, precum și a numeroși artiști plastici contemporani, lucrările unor renumiți graficieni printre care ale Ligiei Macovei, cea mai bună ilustratoare a poeziilor lui Mihai Eminescu, sculpturile semnate de Iulia Onilă și Dan Covătaru sau tapițeriile create de Cela Neamțu, Aspazia Burduja și Ileana Balotă;\n Teatrul „Mihai Eminescu” - Botoșani ; clădirea a fost inaugurată în anul 1914, distrusă parțial în timpul bombardamentelor din anul 1944 și refacută ulterior în 1958 și anii '90. Aici activează o talentată echipă de actori a căror evoluție remarcabilă a fost încununată în anul 2001 cu Marele Premiu al Festivalului Internațional de Teatru de la Piatra Neamț. Sala mare a teatrului găzduiește numeroase alte activități culturale din care cele mai importante sunt concertele simfonice susținute de Filarmonica de Stat din Botoșani.\n Teatrul de Păpuși \"Vasilache\" - Botoșani (body?i org id=100314&i city id=86&i county id=-1&i cntry... ), trupa de actori păpușari botoșăneni, deosebit de apreciată atât în țară cât și în străinătate (laureată a Festivalului Internațional de Păpuși de la Silistra - Bulgaria în luna iunie 2001) a adoptat o manieră originală de prezentare a spectacolelor în cadrul manifestărilor publice organizate tot mai des la Botoșani. Reprezentațiile actorilor păpușari botoșăneni reprezintă o încântare pentru cei mai devotați spectatori: copiii. O dată la doi ani se organizează Gala Internațională a Recitalurilor Păpușerești, care prilejuiește întâlnirea la Botoșani a celor mai prestigioase colective de actori păpușari atât din țară cât și din străinătate;\n Filarmonica de Stat - Botoșani , clădirea filarmonicii denumită și vila Ventura a fost construită la sfârșitul secolului XIX în stil neoclasic. Activitatea Filarmonicii de Stat Botoșani este recunoscută și în afara județului, artiștii fiind invitați în mod permanent să participe la diferite spectacole în țară și străinătate. Filarmonica botoșăneană este principalul organizator al manifestărilor omagiale dedicate lui George Enescu, manifestări care se bucură în fiecare an de prezența unor personalități din lumea artei și culturii românești;\n Orchestra \"Rapsozii Botoșanilor\" - Botoșani , instituție ce numără mai multe decenii de activitate, are în repertoriul său o multitudine de cântece populare moldovenești, romanțe, etc. Ansamblul s-a bucurat pe durata a mai multor ani de prezența unor artiste remarcabile cum ar fi Sofia Vicoveanca, Laura Lavric, Daniela Condurache samd. Artiștii ansamblului sunt recunoscuți pe plan național și internațional prin numeroasele premii câștigate;\n Inspectoratul pentru Cultură - Botoșani , este o instituție care pe plan local și-a asumat sarcini deosebite legate de manifestările omagiale dedicate personalităților botoșănene (Eminescu, Iorga, Luchian, Onicescu s.a.) precum și în derularea de proiecte și programe cu caracter cultural artistic: Festivalul Usturoilui - Copalau, Festivalul folcloric al Cântului moldovenesc \"Satule mândră grădină\", Festivalul național de muzică folk pe versuri de Mihai Eminescu, Festivalul folcloric \"Serbările pădurii\" de la Vorona, etc\n Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” din Botoșani , clădirea bibliotecii, cunoscută și sub numele de \"Casa Moscovici\", este o adevărată bijuterie arhitectonică, construită la sfârșitul secolului al XIX, îmbinând într-o sinteză armonioasă elemente ale arhitecturii franceze cu cele germane. Biblioteca deține un valoros fond de carte cu peste 380.000 volume;\n Centrul Vechi din Botoșani id=174&localit id=114, este partea cea mai veche a orașului din punct de vedere arhitectonic, care grupează un număr mare de clădiri cu destinație comercială datând din secolele XVII-XVIII. Clădirile sunt dispuse sub forma de L, iar fațadele spre stradă au forme arhitecturale din cele mai diverse, mai ales de factură apuseană, prelucrate creator în forme tradiționale, specifice acestui tip de construcții. Curțile interioare prezintă ordonanța clasică a caselor de târgoveți, cu galerii din stâlpi de lemn, balcoane din fier forjat și geamlâcuri susținute de console de lemn profilate.\n Principalele destinații turistice din Botoșani În județ există numeroase alte construcții cu valoare arhitectonică deosebită, printre care menționăm:\nCasa \"Antipa\", sfârșitul sec al XIX-lea\nCasa \"Bolfosu\", începutul sec. al XIX-lea\nCasa \"Silion\", datează din jurul anului 1900\nClădirea Primăriei, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea în stil eclectic, de influență germană\nAșezarea fortificată de la Stâncești\n\nCultură \nPrintre personalitățile județului Botoșani se regăsesc:\n Grigore Antipa (1866 – 1944), naturalist\n Emil Bobu (1927 – 2014), politician\n Demostene Botez (1893 – 1973), poet\n Dimitrie Brândză (1846 – 1895), botanist\n Mihai Eminescu (1850 – 1889), poet\n George Enescu (1881 – 1955), compozitor\n Nicolae Iorga (1871 – 1940), istoric și politician \n Ștefan Luchian (1868 – 1916), pictor\n Gheorghe Moroșanu (b. 1950), matematician\n Dimitrie Pompeiu (1873 – 1954), matematician\n Galaction Cordun (1883 – 1959), cleric ortodox\n Teoctist Arăpașu (1915 - 2007), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române\nScriitori botoșăneni contemporani:\n\nSport\n\nFotbal \nOrașul Botoșani este reprezentat in Superliga României la fotbal de echipa FC Botoșani. AJF Botoșani organizează la nivel județean Liga a IV-a Botoșani și Liga a V-a Botoșani de fotbal.\n\nVolei \nEchipa de volei Pro Volei Botoșani reprezintă județul în primul eșalon valoric al voleiului feminin din România\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Botoșani\n Prefectura Județului Botoșani \n Biblioteca Județeană \"Mihai Eminescu\" Botoșani\n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Botoșani \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Botoșani \n Centrul de informare turistica al Județului Botoșani\n Locuri de legendă la Botoșani. Iazul lui Vodă și știuca năzdrăvană, mormintele uriașilor sau locurile haiducilor, 4 iunie 2013, Miruna Luca, Adevărul\n Harta turistică a județului Botoșani\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Botoșani\n Listă de comune din județul Botoșani\n Lista monumentelor istorice din județul Botoșani\n Lista rezervațiilor naturale din județul Botoșani\n Galeria de steme și steaguri ale județului Botoșani\n Județul Botoșani (interbelic)\n Listă de publicații din județul Botoșani" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Județul Brașov?" }, { "from": "assistant", "value": "Brașov (în , în ) este un județ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Țara Bârsei, Țara Făgărașului și o parte din Pământul crăiesc. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Brașov (din raioanele Brașov, Rupea și Făgăraș). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Regiunea Stalin, din județele (interbelice) Brașov, Făgăraș și Târnava-Mare, din comitatele (antebelice) Brașov, Făgăraș și Târnava-Mare, respectiv din Scaunul Rupea, Scaunul Cincului și Burzenland. Reședința și centrul cultural, educațional și economic al județului este municipiul Brașov.\n\nGeografie\n\nÎncadrare \nJudețul Brașov are o suprafață de 5.363 km², reprezentând 2,3% din suprafața țării și este situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic. Județul Brașov se învecinează cu opt județe: la est cu județul Covasna (144 km), în sud-est cu județul Buzău (2 km), în sud cu județul Prahova (73 km) și județul Dâmbovița (15 km), în sud-vest cu județul Argeș (72 km), la vest cu județul Sibiu (88 km), la nord-vest cu județul Mureș (28 km) și în nord cu județul Harghita (35 km).\n\nMunicipiul Brașov (reședința județului) este situat la 25o30' longitudine estică și 45o45' latitudine nordică cu o altitudine medie de aproximativ 600 m față de nivelul Mării Negre.\n\nRelief \nRelieful județului este accidentat și crește în altitudine de la nord spre sud. La nord se află Depresiunea Făgărașului și Depresiunea Brașov, despărțite de către culmile scunde ale Munților Perșani, iar la nord-vest se întinde o parte din Podișul Târnavelor. Spre sud se înalță versantul nordic al Făgărașului, care depășește în unele locuri 2000m altitudine, Munții Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru, Piatra Mare, Munții Ciucaș și o parte din Munții Întorsura Buzăului.\n\nHidrografie \nCel mai important râu este Oltul, care străbate județul pe o distanță de 210 km. Pe parcurs primește: Baraoltul, Vârghișul, Aita, Homorodul, Valea Mare, Râul Negru, Timișul, Bârsa, Ghimbășelul, Șinca, Netotu, Sâmbăta, Vulcănița, Sebeșul, Berivoiul, Breaza, Viștea și Rodbavul. În categoria apelor stătătoare se înscriu lacurile glaciare din Munții Făgăraș (Urlea, Podragul) și cele antropice pentru alimentarea cu apă potabilă a localităților.\n\nClima \nClima județului este temperat-continentală, mai precis caracterizată de nota de tranziție între clima temperată de tip oceanic și cea temperată de tip continental; mai umedă și răcoroasă în zonele montane, cu precipitații relativ reduse și temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase. Pe vârful Omul se înregistrează cea mai joasă temperatură medie anuală (-2,6 oC) și cea mai ridicată medie de precipitații anuale din țară (1.346 mm). Temperatura medie anuală în județ este de 8 oC. Temperatura minimă absolută a fost înregistrată la 25 ianuarie 1942 în localitatea Bod (-38,5 oC), iar temperatura maximă absolută a fost înregistrată în vara anului 1951 la Săcele (39,5 oC ). Vânturile nu prea străbat depresiunile, dar pe culmile munților ajung chiar și la 25–30 m/s. Vânturile de vest aduc ploi, iar cele dinspre nord și nord-est concură la păstrarea timpului frumos.\n\nFaună \nFauna este foarte variată, grație multitudinii biotipurilor întâlnite din valea Oltului până pe crestele muntoase. Dacă în mlaștinile eutrofe (Mlaștina Hărman, Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer) ale Tarii Bârsei se întâlnesc numeroase specii interesante, unele relicte glaciare, ecosistemele xerofite de pe Tâmpa sau Dealul Cetății Lempeș sunt populate de numeroase specii de ichneumonide, etc.\nApele de munte și de șes sunt populate de specii diferite de pești (păstravi, lipan, mreana, etc.) iar în sistemele cu exces de umezeală, ca și în păduri, abundă specii de amfibieni, reptile, păsări (șorecarul comun, șorecarul încălțat, barza albă, barza neagră, vânturei, hereți, potârnichi, acvile, cocoșul de munte, prundărașul de piatră) și mamifere (capra neagră, ursul, căpriorul, mistrețul, râsul, etc).\n\nIstorie \nPrezența din timpuri străvechi a omului în județul Brașov este semnalată în numeroase puncte, încă din perioada anilor 60.000 - 40.000 î.Hr. Așezările umane au persistat mai apoi, neîntrerupt, traversând epoca pietrei cioplite, neoliticul, epoca bronzului și, în final, epoca fierului. Nenumărate piese decoperite (vase de lut, arme din diferite materiale, monede, obiecte de podoabă, unelte agricole și de meșteșugărit etc.) atestă larga dezvoltare a civilizației locale.În această zonă au locuit dacii cumidavensi, având centrul principal la Cumidava (Râșnov). În această perioadă, zona județului a cunoscut o vastă înflorire din toate punctele de vedere, atât materiale cât și culturale. După epoca cuceririi romane, viața și-a continuat același ritm, sub supravegherea Cohortei \"VI Nova Cumidavensium Alexandrina\". Autoritățile de ocupație au adus meșteri care au dezvoltat infrastructura, construind castre, apeducte și drumuri.După retragerea legiunilor aureliene, populația autohtonă care a rămas fără întrerupere a cunoscut populații migratoare care au trecut prin această zonă atrase de bogăția locurilor. Cea mai pregnantă amprentă și-au pus-o triburile slave, așezate în număr mare, care au lăsat o seamă de mărturii - mai ales în toponimii și hidronimii. Secolele X-XI marchează cristalizarea primelor formațiuni politice în zona Țării Făgărașului și Țării Bârsei. Astfel, la 1003, ducatul lui Kean, care se întindea și asupra acestor teritorii, este cucerit de către regele ungar Ștefan. Ducatul lui Kean (strămoșul lui Salanus) era între Dunăre și Tisa. El trebuie raportat, desigur, la dominația Primului Țarat Bulgar în zonă, dominație care, fără să aibă amploarea susținută de unii istorici, a fost, totuși, o realitate. Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după Jus valahicum antiqua lex, obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV-XV, cu drept de vamă încă din secolul al XIII-lea . Pe la 1290, o oaste românească pornită din Făgăraș și condusă de legendarul Negru Vodă \"descalecă\" în Țara Argeșului, la Câmpulung Muscel, și pun bazele Țării Românești de mai târziu.\n\nDemografie \nPopulația este așezată în 4 municipii (Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea), 6 orașe (Predeal, Râșnov, Rupea, Victoria, Zărnești și Ghimbav) și 43 comune cu 150 de sate. Numărul total al populației la 1.07.2000 era de 628.643 locuitori dintre care bărbații reprezintă 307.151 și femeile 321.492. În mediul urban trăiesc 75,6% din locuitori, iar în cel rural 24,4%. Repartizați pe grupe de vârstă locuitorii județului Brașov se împart în următoarele categorii: 0-14 ani 17,1%; 15-59 ani 67,3%; 60 ani și peste 15,6%. Densitatea populației este de 117,2 locuitori /Km2.\n\n Date generale:\n Total locuitori .............. 596.642\n Populație urbană ......... 440.701\n Populație rurală ........... 155.941\n Sex masculin .............. 290.196\n Sex feminin ................. 306.446\n\nPopulația stabilă pe orașe \nMunicipiul Brașov .............. 278.712\n Municipiul Făgăraș ............ 38.125\n Municipiul Săcele .............. 32.185\n Municipiul Codlea .............. 24.570\n Orașul Predeal ................ 5.270\n Orașul Zărnești ................. 25.796\n Orașul Râșnov .................. 16.193\n Orașul Victoria .................. 8.788\n Orașul Rupea .................... 5.664\n Orașul Ghimbav ................. 5.398\n\nComponența etnică și religioasă\n\nHeraldica\n\nEconomie \nEconomia județului Brașov este complexă, cu un pronunțat caracter industrial. La începutul anului 2001 numărul agenților economici cu capital integral sau majoritar de stat se ridica la 79, din care 6 regii autonome și 73 de societăți comerciale. Numărul agenților economici cu capital privat se ridică la 14.717.\nStructura pe activități a economiei celor 14.796 agenți economici din județ este următoarea:\n- industrie - 1421 (principalele ramuri fiind industria constructoare de mașini și cea a prelucrării metalelor, urmată de industria chimică);\n\n- agricultura și silvicultura - 229;\n- construcții - 530;\n- comerț - 8.257;\n- transporturi - 563;\n- cercetare și proiectare - 185;\n- turism - 773;\n- informatică - 171;\n- prestări servicii - 1.599;\n- finanțe, bănci, asigurări - 58.\nComparativ cu anul 1989, producția industrială din anul 2001 a fost mai mică cu 78,1%. Ritmul de scădere a fost de-a lungul acestor ani mai mare în județul Brașov decât la nivel național. Scăderile au fost substanțiale iar creșterile, atunci când s-au produs, au fost nesemnificative.\nTotuși tendința în ultimii doi ani consecutivi este de ușoară creștere (cu 2,7% în anul 2002 față de 1999 și cu 0,5% în anul 2001 față de 2000).\nÎn industria județului Brașov, scăderea producției industriale în perioada de după 1990, se datorează în primul rând existenței celor două societăți mari cu capital majoritar de stat, S.C. Tractorul S.A. și S.C. Roman S.A., unde numărul mare de salariați și câștigurile salariale ale acestora nu au avut corespondent în creșteri de producție și productivitate.\n\nDin punctul de vedere al producției fizice, tendința generală de-a lungul perioadei 1996-2001 a fost de scădere la majoritatea produselor. Se remarcă astfel o reorientare structurală a producției brașovene în funcție de cerere dar și de posibilitățile de asigurare a materiei prime.\nScade continuu producția de autocamioane, tractoare, carne, lapte de consum, îngrășăminte chimice, dar crește producția de brânzeturi, bere, încălțăminte, rulmenți, motoare electrice de 0,25 kw și pește.\nNumărul salariaților din industrie a scăzut constant în perioada 1996-2001, astfel în anul 2001 mai lucrau în industrie doar 66,5% din salariații anului 1996, acest lucru datorându-se scăderii producției industriale.\nO parte dintre salariații disponibilizați din industrie au putut să se reorienteze spre alte domenii economice (mai ales comerț domeniu în care salariile sunt net inferioare), dar nici acestea nu au putut absorbi numărul mare al acestora, rezultând o creștere dramatică a șomajului de la 3,8% în 1996 la 9,4% în 2001.\nDupă o cădere bruscă în 1990 a volumului exportului, începând cu anul 1991 exportul județului Brașov are o tendință puternică de creștere.\nExportul brașovean a fost în mare parte susținut de marii agenți economici de stat care și-au pierdut treptat piața de desfacere, iar firmele nou apărute pe piața economică, deși unele dintre ele au avut o activitate prolifică, nu au reușit să compenseze pierderea piețelor externe ale marilor agenți economici. O parte importantă a agenților economici cu activitate de export lucrează în loan.\n\nÎn anul 2001 față de anul 1996 volumul exportului județului Brașov a crescut cu 50,0%.\n\nPână în anul 1997 soldul balanței de comerț exterior al județului Brașov a fost în general pozitiv, după care a fost constant negativ ajungând în anul 2001 la o valoare de -108.216 mii $. Această situație a avut loc pe fondul creșterii într-un ritm mai accelerat a importurilor față de exporturi.\nLa 31.12.2001 fondul funciar se întindea pe o suprafață agricolă de 297.367 ha reprezentând 55,5 % din totalul terenurilor din județul Brașov, restul fiind ocupat de păduri, ape și alte categorii de folosință. Terenul arabil ocupă 118.151 ha, pășunile 119.890 ha, iar fânețele, viile și livezile 20% din suprafața agricolă (59.326 ha).\nÎn agricultură județului Brașov creșterea animalelor este puternic reprezentată, atât în sectorul de stat, cât și în cel privat.\nÎn sectorul privat al agriculturii, existau la sfârșitul anului 2001 următoarele efective de animale: bovine 61.761 capete, din care 91,6% aparținând fermelor familiale; porcine total 56.749 capete, din care 87,8% în ferme familiale, ovine și caprine total 209.880 capete, din care 98,4% în ferme familiale; păsări total 1.776 mii capete, din care 23,4% în ferme familiale.\nSectorul privat al agriculturii din județul Brașov deține ponderi mari în producția totală vegetală, astfel: la grâu 90,7%, la orz 87,6%, la orzoaică 95,0%, la ovăz 98,5%, la cartofi 94,5%, la sfecla de zahăr 93,1%, acestea constituindu-se în culturi reprezentative pentru județul Brașov.\nExistența încă a unor institute de cercetare, dar și intensificarea acestei activități pe lângă universități ar putea crea premizele unei dezvoltări tehnologice atât de necesare în procesul de retehnologizare. Există în județul Brașov 13 centre de cercetări specializate în domeniul agricol (sfecla de zahăr, cartof, pajiști), în domeniul automobilistic sau al produselor refractare și metalelor. S-au înființat chiar și centre de cercetare private în domeniile arheologiei și medicinii.\n\nTransporturi\n\nRețeaua căilor rutiere \nDin județul Brașov rețeaua căilor rutiere totalizează 1.449 km. Dintre aceștia, 398 km sunt drumuri naționale.\n\nȘosele internaționale \n E60 - Brest - Nantes - Orléans - Basel (Bâle) - Viena - Budapesta - Oradea - Cluj-Napoca -Târgu Mureș- Brașov - București - Constanța, cu prelungirea Poti - granița cu China\n\n E68 - Szeged (Seghedin) - Nădlac - Arad - Deva - Sebeș - Sibiu - Făgăraș - Brașov Drumuri naționale \n DN1 - Oradea - Cluj-Napoca - Turda - Alba Iulia - Sebeș - Sibiu - Făgăraș - Brașov - București\n DN1A - Brașov - Săcele - pasul Bratocea - Vălenii de Munte - Ploiești - Buftea - București\n DN1E - Brașov - Poiana Brașov - Râșnov\n DN1S (fost Drumul județean 104) - Șercaia - Comăna de Jos - Hoghiz\n DN10 - Brașov - Hărman - pasul Buzău - Buzău\n DN11 - Brașov - Hărman - pasul Oituz - Onești - Bacău\n DN73 - Brașov - Bran - Câmpulung - Pitești\n DN73A - Predeal - Pârâul Rece - Râșnov - Zărnești - Șinca - Șercaia\n DN73B - Ghimbav - Cristian\n DN73G - Cristian - intersecție cu DJ112B și Autostrada A3\n\n Drumuri județene \n DJ103 - Brașov - Sânpetru - Bod - Araci\n DJ103A - Brașov - Tărlungeni - Zizin - Dălghiu\n DJ103B - Săcele - Tărlungeni - Budila - Teliu - Bicfalău - Ozun - Chilieni\n DJ103C - Brașov - Ghimbav\n DJ103D - Viștea de Jos - Viștea de Sus - Viștișoara\n DJ103F - Voila - Voivodeni - Pojorta - Breaza\n DJ104A - Ohaba - Bucium - Recea - Gura Văii - Lisa - Sâmbăta de Sus - Viștea de Sus - Victoria\n DJ104B - Făgăraș - Ileni - Hârseni - Sebeș\n DJ104C - Făgăraș - Hurez - Săsciori - Recea\n DJ104D - Făgăraș - Șoarș - Bărcuț - Retiș - Brădeni\n DJ104E - Șinca Veche - Mănăstirea rupestră din Șinca Veche\n DJ104J - Făgăraș - Calbor - Boholț - instersecție cu DJ104D\n DJ104K - Comăna de Jos - Crihalma - Ticuș\n DJ104L - Dacia (Brașov) - Viscri - Bunești\n\n Rețeaua căilor feroviare \nRețeaua căilor feroviare are o lungime de 335 km, municipiul Brașov fiind unul dintre cele mai importante noduri de cale ferată din România. Din acesta pornesc șase ramificații:\n Tronsonul Brașov - Predeal - București Tronsonul Brașov - Sfântu Gheorghe - Gheorgheni Tronsonul Brașov - Rupea - Sighișoara - Teiuș Tronsonul Brașov - Făgăraș - Sibiu - Vințu de Jos Tronsonul Brașov - Hărman - Întorsura Buzăului Tronsonul Brașov - Zărnești Transporturi aeriene \nAeroportul Internațional Brașov se află în orașul Ghimbav la distanța de 12 km de Brașov. Aeroportul a fost oficial inaugurat pe 15 iunie 2023 cu o cursă specială TAROM. Cu excepția unor zboruri charter de vacanță, companiile Danair și Wizzair asigură curse regulate de pe acest aeroport . Toate zborurile sunt zboruri internaționale.\n\nPista aeroportului, inaugurată oficial pe data de 3 octombrie 2014, are o lungime de de metri, o lățime de 45 m și acostamente betonate de câte 7,5 m. Pe viitoarea pistă va putea ateriza și decola orice tip de avion, cu excepția lui A380, pentru care trebuie un terminal special și o pistă mai lungă.\n\n Turism \nBrașovul este al șaptelea județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna din Județul Suceava.\n\nPrincipalele atracții turistice sunt:\n Templul de la Șinca Veche - peste 7.000 ani vechime\n Municipiul Brașov și împrejurimile sale\n Rezervația Naturală Tâmpa (singura din lume aflată în centrul unui oraș)\n Munții Făgăraș\n Tigăile din Munții Ciucaș\n Complexul piscicol Dumbrăvița\n Bălțile piscicole Rotbav\n Parcul Național Piatra Craiului\n Poiana Narciselor de la Dumbrava Vadului, (rezervație naturală), (momentan închisă pentru conservare)\n Pădurea Bogății\n Coloanele de bazalt de la Racoș\n Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită de la Comăna de Sus\n Peștera Comăna\n Mlaștina Hărmanului\n Peștera Bârlogul Ursului\n Peștera Valea Cetății\n Peștera Liliecilor, monument al naturii de la Peștera, comuna Moieciu\n Cheile Zărneștilor, monument al naturii\n Vulcanii Noroioși de la Băile Homorod\n Muntele Postăvaru\n Cascada Tamina și Canionul Șapte Scări din Masivul Piatra Mare\n Abruptul Bucșoiu - Mălăiești - Gaura (rezervația naturală), pe teritoriul administrativ al orașului Râșnov și al comunelor Bran și Moieciu\n Dealul Lempeș, Sânpetru\n Cheile Văii Mari - Dopca, monument al naturii, pe teritoriul administrativ al comunelor Apața, Hoghiz și Racoș\n Stejărișul Mare (Colții Corbului Mare) (rezervație naturală)\n Cotul Turzunului, satul Hoghiz\n\n Locul fosilifer Ormeniș\n Microcanionul în bazalt de la Hoghiz\n Bisericile fortificate din Țara Bârsei\n Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus\n Mănăstirea Franciscanilor, Brașov\n Cetatea Făgărașului\n Castelul Bran\n Cetatea Rupea\n Cetatea Feldioara\n Cetățile țărănești de la Râșnov, Prejmer, Hărman, Sânpetru\n Stațiunile Poiana Brașov, Zizin și Predeal\n Turbăria de la Mândra (rezervație naturală)\n\n Diviziuni administrative \n\nJudețul este format din 58 unități administrativ-teritoriale: 4 municipii, 6 orașe și 48 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Brașov.\n\n Politică \nJudețul Brașov este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\nComponența Consiliului Județean Brașov este următoarea:\n\nAlegerile 2016 - 2020\n\nAlegerile 2012 - 2016\n\nAlegerile 2008 - 2012\n\nPreședinte de Consiliu a fost ales Adrian Veștea - PNL, iar vicepreședinți sunt Tóásó Imelda - UDMR și Gabor Alexandru-Adrian - PSD. \n\n Note \n\n Surse bibliografice \n\n Florina Grecu, Ioan Mărculeț, Cătălina Mărculeț, Robert Dobre, Podișul Transilvaniei de sud și unitățile limitrofe. Repere geografice, Edit. Universității din București, 2008.\n Ioan Mărculeț (coord.), Dicționarul ariilor naturale protejate din România, ISBN 978-973-0-013590-9, Col. Nat. „I. L. Caragiale”, București, 2012.\n S. Pop, Șt. Princz, \"Brașov - ghid turistic\", Ed. Pentru Turism, București, 1974,\n Pagini aurii, Județul Brașov, ediția 2005\n ADAC, Straßenatlas Ost-Europa, ADAC e.V, München, 1993\n \n\n Lectură suplimentară \n Paleoliticul din județul Brașov, Marin Carciumaru, 2010\n\n Legături externe \n\n Consiliul Județean Brașov \n Prefectura Județului Brașov\n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Rapoarte arheologice) \n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Lăcașe de cult din România - serviciu de căutare) \n Date demografice conform recensământului din anul 2002 \n Forumul German din județul BrașovHărți Harta turistica a județului Brașov\n Harta județului.Etnografie''\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Brașov)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Brașov\n Listă de comune din județul Brașov\n Lista monumentelor istorice din județul Brașov\n Lista rezervațiilor naturale din județul Brașov\n Galeria de steme și steaguri ale județului Brașov\n Listă de publicații din județul Brașov" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți spune pe larg despre Județul Brăila?" }, { "from": "assistant", "value": "Brăila este un județ în regiunea Muntenia din România. Se învecinează la nord cu județele Vrancea și Galați, la est cu județul Tulcea, la sud cu județele Constanța și Ialomița și la vest cu județul Buzău. Județul este administrat de Consiliul Județean Brăila, iar Brăila este municipiul reședință.\n\nAșezare geografică și limite \nJudețul Brăila este situat în partea de est a țării, în unitatea numită Câmpia Română. Prin suprafața sa de 4765,8 km², reprezintă 2% din suprafața țării, fiind un județ de mărime mijlocie. Reședința județului este Municipiul Brăila, situat la 200 de km nord-est față de București.\n\nJudețul Brăila se învecinează la nord cu Județul Galați, la est cu Județul Tulcea, la sud-est cu Județul Constanța, la sud cu Județul Ialomița, la vest cu Județul Buzău și la nord-vest cu Județul Vrancea.\n\nAceastă poziționare geografică este avantajoasă, deoarece condițiile naturale și proximitățile sunt prielnice dezvoltării economice și sociale. Relieful și clima favorizează locuirea, iar pe solurile fertile se practică o agricultură bogată. Dunărea deține cantități mari de apă și adăpostește numeroase viețuitoare. Apropierea de mare și de capitală înlesnește legăturile cu întreaga țară și cu Europa. Toate aceste elemente conferă Brăilei accesibilitate și deschiderea către întreaga țară.\n\nRelieful \n\nÎn ciuda faptului că este dominat de câmpie, relieful Județului Brăila este divers și interesant. Peste întinsa Câmpie a Bărăganului numeroase forme se constituie în relief: mici movile, adâncituri care păstrează apa, dune de nisip, largi confluențe ale râurilor, meandre, ostroave, grinduri. Ele conferă acestor ținuturi unicitate și un farmec aparte.\n\nFluviul Dunărea și râurile care străbat teritoriul județului au cea mai mare importanță în desfășurarea reliefului. În primul rând, Dunărea, întrucât valea fluviului impune, în teritoriu, doua unități deosebite: câmpia în partea vestică și Balta Brăilei, în partea de est; apoi râurile, pentru ca ele delimitează subunitățile în cadrul câmpiei și pentru că în lungul lor se formează lunci.\n\nZona de câmpie \nTeritoriul situat la vest de Dunăre, reprezintă cea mai mare parte din întinderea județului. Pe această întindere, relieful de câmpie este, în general, neted, întrerupt de movile, văi și lacuri. Râurile care delimitează această zonă sunt Siretul, Buzăul și Călmățuiul.\n\n Siretul curge în partea de nord a județului, formând o câmpie joasă ce se lărgește în partea de vest, unde atinge o lățime de aproape 20 de km la confluența cu Buzăul. Această unitate, numită Câmpia Siretului Inferior este cea mai joasă câmpie a țării, având, în partea vestică înălțimi foarte joase.\n Buzăul curge în partea de nord-vest a județului, printr-o luncă joasă, numită Câmpia Buzăului. Aceasta se prezintă ca un culoar nisipos, larg de 3–5 km, pe care Buzăul a creat multe grinduri și albii părăsite.\n Călmățuiul curge în partea de sud a județului și formează, în lungul său, o câmpie nisipoasă, care face parte din Bărăganul Ialomiței. Aceasta este mai înalta decât luncile formate în lungul Siretului și al Buzăului și cuprinde în sud Câmpul Mohreanu, unde se află cele mai mari înălțimi din județ (60 m) și Câmpia Roșiori, cu nisipuri cultivate.\n\nÎn partea centrală a județului, între Lunca Dunării, a Siretului a Buzăului și a Călmățuiul se desfășoară Câmpia Brăilei. În partea centrală a acesteia există o zonă mai joasă, ca o vale seacă, largă de aproape 3 km, în care se presupune ca ar fi curs în vremuri îndepărtate un braț al Dunării. Această vale, care mai este numită și Burduful Iancăi, desparte Câmpia Brăilei în doua sectoare:\n Sectorul estic ce cuprinde Câmpul Viziru;\n Sectorul vestic ce cuprinde Câmpul Gemenele, Câmpul Ianca și Câmpul Mircea Vodă.\n\nBalta Brăilei \nBalta Brăilei, în estul județului, este teritoriul cuprins între cele doua brațe principale ale Dunării. Ea începe de la bifurcația Dunării de la nord de Giurgeni și se desfășoară până la confluența celor două brațe în aval de Brăila. Acest teritoriu foarte jos a fost cândva mlăștinos, asemănător cu Delta Dunării. În secolul trecut, el a fost desecat, îndiguit și transformat într-un uscat care poartă numele de Insula Mare a Brăilei.\n Insula Mare a Brăilei are o lungime medie de 60 de km și o lățime de până la 20 de km. După desecare, ea a devenit teren agricol, dar pentru transformarea băltii în uscat a fost necesară o luptă aprigă cu apele Dunării. Astfel, au fost înălțate diguri pe o lungime totală de 117 km, a fost pompată apa din interior și au fost construite canale de irigații. Insula a devenit unul dintre cele mai productive terenuri agricole din țară, dar peisajul natural a fost înlocuit cu unul artificial, mediul a fost modificat în profunzime, iar istoria acestei transformări este marcată de chinuri și nedreptăți.\n\nÎn brațul vestic al Dunării, apele se despletesc în mai multe cursuri secundare, ce închid, în interior, un teritoriu inundabil, cunoscut sub numele de Insula Mică a Brăilei.\n Insula Mică a Brăilei ocupă o suprafață mult mai restrânsă decât Insula Mare, desfașurându-se între cursul principal și brațele Dunării, de la bifurcația Giurgeni-Vadu Oii și până la sud de Brăila, la confluența brațului Cravia cu Dunărea. Insula Mica păstrează peisajul natural, care este foarte asemănător cu Delta Dunării și este protejat, arealul fiind declarat parc natural.\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Brăila este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nOrganizarea administrativ-teritorială\n\nEvoluția istorică a organizării administrativ-teritoriale \nDe-a lungul istoriei organizarea administrativă a județului a cunoscut o evoluție sinuoasă, trecând prin mai multe reorganizări a unităților administrativ-teritoriale componente. Județul Brăila este menționat pentru prima dată în anul 1481, într-un hrisov a lui Ștefan cel Mare. Județul dispare ca entitate administrativă la 1540, odată cu înființarea raialei Brăilei de către Imperiul Otoman, satele componente care au rămas în afara raialei fiind înglobate în județul județul Slam Râmnic.\n\nPerioada 1829-1864 \n\nJudețul Brăila se reînființează ca entitate administrativă distinctă a Țării Românești după pacea de la Adrianopol din 1829, când raiaua Brăilei se desființează. Nou creatul județ ocupa teritoriul fostei raiale și avea 49 de sate și cătune, fiind cel mai mic județ al Țării Românești.(, p 88) În 1831 localitățile județului erau grupate grupate în două plăși: Plasa Vădeni cu 21 de sate și Plasa Bălții cu 18 de sate.()\n\nLocalitățile existente , conform unei hărți din 1835, a Statului Major al Armatei Ruse, erau următoarele:(, pp 216–217)\n\nÎn afara acestor localități mai sunt menționate și alte localități de pe teritoriul actual al județului, fiind incluse la acel moment în județul Slam Râmnic, dintre care menționăm: Batogu, Băligoși sau Slobodziea Cireșului, Cereș (Cireșu), Cheiboșești,(Chioibășești), Chichineț, Cotu Lung, Dedulești, Dudescu, Gradești (Gradiștea), Gura Călmățuiului, Gura Gârluța, Ianca, Jirleu, Lacu Rezii, Măcsineni, Maralui (Maraloiu), Moara Osman Ceauș, Perișoara (Perișoru), Puțentei sau Ciocela (Ciocile), Rublea (Rubla), Sălcii, Stanca, Șuțu, Ulmu, Vadu Vizirului, Vlad, Zavoaiea (Slujitorii Albotești), etc.(, pp 262–264)\n\nDe asemenea câteva localități, cum ar fi Făurei, Surdila, Călmățui, etc. erau incluse în județul Buzău.(, pp 217–219)\n\nPerioada 1864-1925 \n\nÎn anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțire țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu atribuții de supraveghere și control asupra autorităților comunale.\n\nJudețul Brăila a fost organizat pe o comună urbană și două plăși, având în compunere 52 de comune rurale (organizare care va rămâne practic neschimbată până la primul război mondial), astfel:\n comuna urbană Brăila\n Plasa Balta cu 29 de comune: Batogu, Bertesci-de-Jos, Bertesci-de-Sus, Bordeiul-Verde, Chichinețu, Ceacâru, Ciocile, Cioara-Doicesci, Cioara Radu-Vodă, Colțea, Dudescu, Filiu, Fleașca, Gropeni, Ionesci-Berlesci, Însurăței, Jugureanu, Lacu-Rezi, MihaI-Bravu, Pârlita, Roșiorii, Rușețu, S1obozia-Cireșu, Slujitori-Albotesci, Stăncuța, Strâmbu, Tătaru, Ulmu și Viziru.\n Plasa Vădeni cu 23 de comune: Cazasu, Chiscani, Cotu-Lung, Dedulesci, Filipesci, Gurgueți, Ianca, Islaz, Latinu, Movila-Miresei, Osmanu, Perișoru, Romanu, Scorțaru-Nou, Scortaru-Vechiu, Surdila-Gäiseanca, Surdila-Greci, Șuțesci, Tichilesci, Tudor-Vladimirescu, Urleasca, Vădeni și Valea-Cânepei. \nÎn anii 1920, județul era împărțit în patru plăși:\n\n Plasa Călmățui (cu reședința la Făurei),\n Plasa Ianca (cu reședința la Ianca),\n Plasa Silistraru (cu reședința la Silistraru) și\n Plasa Viziru (cu reședința la Viziru).\n\nUlterior a fost desființată Plasa Călmățui și au fost înființate alte două plăși noi:\n\n Plasa I.I.C. Brătianu (cu reședința la Făurei) și\n Plasa Vădeni (cu reședința la Vădeni).\n\nPerioada 1925-1938\n\nPopulație \nConform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 219.831 de locuitori, din care: 89,4% români, 3,1% evrei, 2,2% greci, 0,7% maghiari, 0,6% ruși ș.a. Din punct de vedere confesional 93,6% erau ortodocși, 3,3% mozaici, 1,2% romano-catolici ș.a.\n\nMediul urban \n\nÎn anul 1930 populația urbană a județului era de 68.347 locuitori, dintre care 75,4% români, 9,7% evrei, 6,7% greci, 1,7% maghiari, 1,6% ruși ș.a. Ca limbă maternă domina în mediul urban româna (82,6%), urmată de greacă (5,8%), idiș (4,8%), rusă (1,9%), maghiară (1,5%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 84,4% ortodocși, 10,4% mozaici, 3,2% romano-catolici ș.a.\n\nPerioada 1938-1940 \nJudețul este integrat în noul Ținut Galați, vezi secțiunea Ținuturile Regatului României.\n\nPerioada 1940-1950 \nJudețul Brăila redevine entitate administrativ teritoriala de sine stătătoare, până la noua organizare teritorială pe regiuni din 1950.\n\nPerioada 1950-1967 \nEntitatea administrativ teritorială Brăila este încorporată în Regiunea Galați, vezi secțiunea Regiunile Republicii Populare Române.\n\nPerioada 1968 - prezent\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 44 unități administrativ-teritoriale: 1 municipiu, 3 orașe și 40 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Brăila.\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Brăila\n Prefectura Județului Brăila \n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Brăila \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Brăila \n Rezultatele recensamantului 2011 la Braila pe fiecare localitate\n Portalul judetului Brăila\n\nBalta Brăilei\n Balta Mică a Brăilei, a doua Deltă a României, 14 august 2010, Adevărul\n REPORTAJ : Balta Mică a Brăilei, a doua Deltă a României, 6 august 2010, Adevărul\n REPORTAJ/Turism la Brăila: Insula cu Balta lui Terente, la super-ofertă - FOTOGALERIE, 28 martie 2011, Adevărul\n GALERIE FOTO/Balta lui Terente și patria vulturului codalb a fost declarată a doua deltă a Dunării, 16 mai 2010, Adevărul\n A doua deltă a Dunării a fost deschisă turismului. Balta Mică a Brăilei își așteaptă de astăzi vizitatorii, 20 mai 2011, Adevărul\n Ascunzătoarea lui Terente poate fi vizitată de turiști, 12 martie 2010, Adevărul\n\nHărți\n Harta turistică a județului Brăila\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Brăila\n Listă de comune din județul Brăila\n Lista monumentelor istorice din județul Brăila\n Lista rezervațiilor naturale din județul Brăila\n Galeria de steme și steaguri ale județului Brăila\n Listă de publicații din județul Brăila" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Județul Caraș-Severin?" }, { "from": "assistant", "value": "Caraș-Severin este un județ în regiunea Banat din România, ce are ca reședință orașul industrial Reșița. Situat în partea de sud-vest a României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8514 km2 (3,6% din suprafața țării, ocupă locul al treilea, ca mărime între județele țării) și cuprinde 2 municipii, 6 orașe, 69 de comune și un total de 287 de sate.\n\nÎn plan european, județul face parte din Euroregiunea DKMT.\n\nRelief \nDin punct de vedere geografic, în județul Caraș-Severin se află toate cele trei trepte clasice, predominând însă relieful muntos care ocupă 65% din teritoriu, fiind reprezentat de Munții Banatului, Munții Țarcu, Munții Godeanu și Munții Cernei. De aceea el poate fi considerat ca fiind un județ de munte. Relieful muntos crește în altitudine de la vest spre est, culminând în Munții Godeanului, cu înălțimile lor de 1600-2200 m, se ridică cu mult deasupra părții sudice a Munților Poiana Ruscă și a Munților Semenic, Almăjului, Locvei, Aninei și Dognecei, care au înălțimi cuprinse între 600 și 1400 m. Acești munți sunt separați de culoarele depresionare Bistra și Timiș-Cerna. Spre vest se întind Dealurile Oraviței, Doclinului și Sacoș-Zagujeni, precum și o porțiune restrânsă a Câmpiei Banatului. Cea mai mică altitudine a județului se găsește în zona localității Drencova, fiind de cca. 76 m iar maximul se înregistrează în Vârful Gugu din munții Godeanu la 2.291 m.\n\nClimă \nEste de tip continental-moderat cu influențe mediteraneene pe timpul verii. Temperatura medie anuală variază în funcție de altitudine, înregistrându-se astfel 10-11 grade Celsius în zona deluroasă și de câmpie și 4-9 grade Celsius la munte. Precipitațiile cresc de la 700 mm/mp în zonele joase la 1400 mm/mp în Munții Țarcu și Godeanu.\n\nPopulație\n\nDate istorice \n 102 d Hr. este ridicat castrul roman Tibiscum\n 1289 localitatea Caransebeș este atestată documentar sub numele de Opidum.\n 1450 Caransebeșul se impune drept centru politic al Banatului de Severin.\n 1718 în urma Păcii de la Passarowitz, Banatul intră sub ocupația Imperiului Habsburgic.\n 1719 la Bocșa ia ființă uzina de mașini agricole și totodată este pus în funcțiune primul furnal de pe teritoriul României de azi\n 1769 se deschid uzinele metalurgice la Reșița\n 1783 orașul Caransebeș devine reședință a Episcopiei Ortodoxe Române.\n 1817 la Oravița se inaugurează primul teatru zidit din sud-estul Europei.\n 1872 a fost construită prima locomotivă cu aburi la Reșița.\n\nLimite \nLimitele județului Caraș-Severin sunt în cea mai mare parte conveționale. Se învecinează cu județele: Timiș în nord și nord-vest, Hunedoara și Gorj în est, Mehedinți în est și sud-est, iar Dunărea formează în partea de sud și sud-vest graniță cu Serbia.\n\nTurism \nJudețul este bogat în stațiuni turistice, parcuri naturale și monumente de arhitectură. O parte din obiectivele turistice se află pe traseul Via Transilvanica, Caraș-Severinul fiind al doilea județ de pe ruta turistică.\n\nStațiuni \n Băile Herculane - Una dintre cele mai vechi stațiuni din lume, a fost atestată documentar în 153 î.e.n. Pe lângă puterea tămăduitoare a apelor termale și a climatului specific, stațiunea reprezintă și punct de plecare spre Peștera Hoților, Cheile Domogledului, Grota Haiducilor, Cascada Cernei, Grota cu aburi.\n Trei Ape - Stațiune turistică cu lac de acumulare situat la sud de satul Brebu Nou. De la baza acestui lac izvorăște râul Timiș. Adună apele pâraielor Brebu, Grădiște și Semenic, iar apa de deversare din lac împreună cu izvorul de la baza acestuia formează un pârâu ce a fost amintit mai devreme, respectiv Timiș.\n Semenic - 10 km de la Văliug, stațiune turistică cu pârtii de schi pentru începători.\n Crivaia - de la Văliug încă 5 km, la extremitatea sudică a acestuia, într-o frumoasă poiană străbătută de apa râului Bârzava.\n\nParcuri naționale și naturale \n\n Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița\n Parcul Național Semenic - Cheile Carașului\n Parcul Național Domogled - Valea Cernei\n Parcul Natural Porțile de Fier\n Situl Natura 2000 Munții Țarcu\n\nArii protejate \n Izvorul Bigăr\n Bârzavița\n Peștera Comarnic\n Fâneața cu narcise Zervești\n Pădurea Ezerișel\n Valea Grețca\n Cheile Gârliștei\n Peștera Popovăț\n Cheile Rudăriei\n Cheile Șușarei\n\nVestigii și monumente de arhitectură \n Ruinele Cetății feudale din Mehadia\n Teatrul vechi din Oravița\n Cetatea Cuiești, Bocșa\n Castrul roman Centum Putei, Surduc-Banat\n Statuia lui Hercule și Complexul balnear\n Ruinele Cetății Carașova\n Drumul poștalion roman care traversează dealuriile dinspre Oravița respectiv Dunăre.\n Ruinele Cetății Dragomireana situată în apropierea comunei Dalboșeț\n\nStema județului \n\nA fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.\n\nStema este compusă dintr-un scut albastru în care se află un legionar roman care poartă în mâna dreaptă scutul cu inițialele VRR (Virtus Romana Rediviva), iar cu mâna stângă sprijinind sulița, toate de argint. Personajul este flancat de câte un ecuson roșu de dimensiuni mai mici, încărcat, cel din dreapta, cu o albină de aur, cel din stânga, cu două ciocane încrucișate, suprapuse peste o roată dințată, ambele din același metal. La baza scutului este reprezentat un pod negru, cu două bolte plutind peste valuri naturale.\n\nLegionarul roman și podul amintesc de intensul proces de romanizare care s-a desfășurat în antichitate în această zonă. Deviza Virtus Romana Rediviva amintește de vitejia ostașilor regimentului de graniță din Banat. Albina evocă tradiționala activitate a locuitorilor, apicultura. Cele două ciocane încrucișate sunt un străvechi simbol al mineritului. Roata dințată evocă activitățile economice specifice zonei și evidențiază rolul important pe care l-au avut odinioară industria extractivă și metalurgică.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 77 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 6 orașe și 69 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Caraș-Severin.\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Caraș-Severin este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nBibliografie suplimentară \n Monografia istorică a Banatului: județul Caraș, Nicolae Ilieșiu, 2011\n Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin, Victoria I. Bitte, Tiberiu Chiș, Nicolae Sîrbu, Editura Timpul, 1998\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Caraș-Severin\n Prefectura Județului Caraș-Severin \n Direcția de Sănătate Publică \n Camera de Comert, Industrie si Agricultura \n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Caraș-Severin \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Caraș-Severin \n Administrația Sitului Natura 2000 Munții Țarcu\n Etimologia județului Caras-Severin, unificat de abia la 1880, 11 ianuarie 2013, Stefan Both, Adevărul\n FOTO VIDEO Originea numelor celor mai importante ape din Banatul Montan: Dunăre, Caraș, Cerna, Bistra, Nera, Pogăniș și Bârzava, 13 aprilie 2013, Cristian Franț, Adevărul\n\nHărți\n Harta turistică a județului Caraș-Severin\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Caraș Severin)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Caraș-Severin\n Listă de comune din județul Caraș-Severin\n Lista monumentelor istorice din județul Caraș-Severin\n Lista rezervațiilor naturale din județul Caraș-Severin\n Galeria de steme și steaguri ale județului Caraș-Severin\n Euroregiunea DKMT\n Listă de publicații din județul Caraș-Severin" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Județul Cluj?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Cluj (în ) este un județ așezat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania. Reședința lui este municipiul Cluj-Napoca. Se învecinează cu județele Sălaj, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Mureș, Alba și Bihor. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Cluj (din raioanele Cluj, Huedin, Dej, Gherla și Turda). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din județele interbelice Cluj, Turda și Someș, din comitatele antebelice Cluj, Turda-Arieș și Solnoc-Dăbâca, respectiv din Scaunul Secuiesc al Arieșului. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din mai multe zone etno-folclorice distincte (Țara Moților, Țara Călatei, etc.) la care se adaugă Zona Metropolitană Cluj-Napoca.\n\nDenumire\nNumele de Cluj provine din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvântul latin clusa înseamnă închis (în italiană chiuso) și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Echivalentul german, Klause, este păstrat în denumirea Klausenburg. O localitate și o regiune cu numele Klausen (în italiană Chiusa) există și în Tirolul de Sud.\n\nIstoric \nFață de județul Cluj (interbelic), continuatorul comitatului istoric al Clujului, județul actual cuprinde și cea mai mare parte din teritoriul județului Turda și din județul Someș, care nu au fost reînființate la reforma administrativă din 1968. În schimb o parte a teritoriului istoric al județului Cluj a trecut la Sălaj respectiv Mureș.\n\nLa Sălaj a trecut fosta plasă Hida (cu Sânmihaiu Almașului etc.), iar la Mureș fosta plasă Sărmașu din perioada interbelică, cu 20 de sate.\n\nStema \n\nStema județului Cluj a fost adoptată prin hotărârea de guvern nr. 221/2006 și publicată în Monitorul Oficial nr. 190/28 februarie 2006. Se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, sfertuit. În partea superioară, în primul cartier, în dreapta, pe fond auriu, se află „Lupa Capitolina”, de culoare neagră. În partea superioară, în al doilea cartier, în stânga, pe fond albastru, se află o cunună de grâu aurie. În partea inferioară, în al treilea cartier, în dreapta, pe fond albastru, se află o carte argintie deschisă. În partea inferioară, în al patrulea cartier, în stânga, pe fond auriu, se află doi lei afrontați de culoare neagră, cu limba roșie, care susțin un stejar dezrădăcinat, de culoare neagră.\n\nLupa Capitolina este simbolul romanității, fiind donația statului italian în anul 1920. Semnifică istoria județului, Clujul având mai multe așezări romane: Napoca (Cluj), Potaissa (Turda) și castrele romane de la Turda, Gilău, Bologa, Gherla și Cășeiu. Cununa de grâu aurie reprezintă snopul de grâu existent pe stemele vechi ale județului, simbolizând prin stilizare bogatele obiceiuri folclorice din zonă (cununa de pe Someș). Cartea argintie deschisă simbolizează cultura și știința, prin tiparul existent aici din secolul al XVI-lea, marcând prima școală sătească atestată documentar (Jucu, secolul XIV), „Colegiul iezuit” din secolul XVI, „Liceul piarist”, Universitatea. Leii simbolizează unirea celor trei principate - Muntenia, Transilvania și Moldova - un semn heraldic preluat de pe sigiliul principelui unificator Mihai Viteazul.\n\nGeografie\n\nRelieful \nJudețul Cluj are o suprafață de 6.674 km², reprezentând 2,8% din teritoriul României. Județul este unul de podiș și de munte. Circa un sfert (24%) din suprafața județului este muntoasă, ocupată de Munții Apuseni, cu înălțimi de până la 1.800 de metri, localizați în partea sud-vestică a județului. Restul suprafeței este format în proporție de 76% din dealuri și văi ale Podișului Someșan și Câmpiei Transilvaniei. Terasele și luncile din sectoarele inferioare ale Someșului Mic și Arieșului suplinesc lipsa câmpiilor.\n\nHidrografia \n\nTeritoriul județului aparține bazinului Someșului Mic și parțial bazinului Arieșului și al Crișului Repede. Pe teritoriul județului sunt lacuri de alunecare și lacuri care au luat naștere în vechile exploatări de sare, precum și lacuri de acumulare create prin amenajarea sistemului energetic \"Someș\" (Gilău, Tarnița, Fântânele).\n\nDemografie \n\nEvoluția istorică a populației județului Cluj a fost următoarea:\nÎn 2002, județul avea 311 657 locuitori, dintre care:\n\nCu o populație de 702.755 locuitori în 2002, densitatea populației era de 105/km².\n\nStructura etnică \n\nStructura etnică se prezintă astfel:\n Români - 79.4% (557.891 persoane)\n Maghiari - 17.4% (122.301 persoane). Dețin majoritatea populației (anul 2002) în comunele Săvădisla (51%), Suatu(51%), Moldovenești(58%), Unguraș(60%), Sâncraiu(75%), Izvoru Crișului (80%) și Sic (96%). Un procent ridicat al etnicilor maghiari se află și în comunele Aghireșu, Gârbău, Buza (40-50%), Baciu, Căpușu Mare și Călărași (30-40%), Feleacu, Fizeșu Gherlii și Viișoara (20-30%), Bonțida, Jucu, Mociu și municipiul Cluj-Napoca (10-20%).\n Romi - 2.8% (19.834 persoane). Comunitățile mai mari de etnici rromi se găsesc la Cojocna (19,7%), Fizeșu Gherlii (16,5%), Cămărașu (15,4%) și Bonțida (15,3%).\n Alte etnii - 0,4% (2.729 persoane, dintre care 250 evrei, 944 germani, 203 ucrainieni, greci 152, italieni 124, ruși-lipoveni 73, armeni 63, ș.a.)\n\nAdministrație și politică\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 81 unități administrativ-teritoriale: 5 municipii, 1 oraș și 75 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Cluj.\n\nConsiliul Județean și Prefectura\n\nPreședintele Consiliului Județean\n 2008-2012: Alin Tișe (PD-L)\n 2012-2014: Horea Uioreanu (USL)\n 2014-2015: István Vákár (UDMR)\n 2014-2015: Mihai Seplecan\n 2015-2016: Marius Mânzat\n 2016-prezent: Alin Tișe (PNL)\n\nJudețul Cluj este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la PNL, iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPrefect\n 2004-2012: Florin Stamatian\n 2012- 2017: Gheorghe Vușcan\ndin 2017: Ioan Aurel Cherecheș\n\nEconomie \nJudețul Cluj are una dintre cele mai dinamice economii din România. Investițiile străine în zonă sunt printre cele mai ridicate din România. În plus, Cluj-Napoca adăpostește importante centre de servicii IT și financiare.\nÎn anul 2015, Clujul avea după București cel mai mare număr de companii din țară (peste 32.000), peste 150.000 de oameni lucrând în companiile din județ.\n\nIndustria \nÎn 2005, în județul Cluj își desfășurau activitatea un număr de 21155 de unități locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii. În ansamblul economiei județului Cluj, locurile dominante sunt deținute de comerțul cu ridicata și amănuntul, servicii de reparații, tranzacții imobiliare, închirieri, industrie prelucrătoare și construcții.\nCele patru parcuri industriale Tetarom sunt în centrul activității industriale din județ.\n\nAgricultura \nÎn 2005 suprafața cultivată în profil de exploatare, cu principalele culturi, era de 157307 de hectare, din care 111046 de hectare au reprezentat culturi de cereale pentru boabe, 33676 de hectare de grâu și secară, 22239 de hectare de orz și orzoaică, 46611 de hectare de porumb, 6453 de hectare de plante uleioase, 5469 de hectare de floarea soarelui, 1913 de hectare de sfeclă de zahăr, 12027 de hectare de cartofi și 9255 de hectare cultivate cu legume.\n\nProducția totală de fructe în 2005 a fost de 40449 tone de mere, prune, cireșe și vișine, pere, nuci, piersici, caise și alte fructe.\n\nParcul de tractoare și mașini agricole la data de 31 decembrie 2005 era de 5184 tractoare, 3904 pluguri pentru tractor, 1410 semănători mecanice și 731 combine pentru recoltat.\n\nEfectivele de animale la sfârșitul anului 2005 erau de 85303 de capete de bovine, 227660 de capete de porcine, 326071 de capete de ovine și 7341 capete de caprine.\n\nTurism \n\n Munții Apuseni, cu obiective ca Peștera Mare de pe Valea Firei, Peștera din Piatra Ponorului, Peștera Vârfurașu ș.a.\n Cetatea Bologa, Cetatea Dăbâca, Castelul Bánffy de la Bonțida\n Biserica reformată din Sic\n Mănăstirea Nicula\n Salina Turda\n\nTransport\n\nRețeaua feroviară \n\nLa nivel de județ, liniile de cale ferată duble au o pondere de 70%, fiind cea mai mare din regiunea de dezvoltare Nord-Vest, iar gradul de electrificare este de peste 50% din liniile de cale ferată existente. În ceea ce privește transportul de mărfuri, stațiile de recepție la nivel județean ocupă poziții de frunte la nivel regional: Dej, Câmpia Turzii, Turda, Aghireșu, Gherla și Cluj-Napoca. Lungimea căilor ferate care traversează județul este de 240 km, din care 129 km linie electrificată. Prin Câmpia Turzii, Cluj-Napoca și Huedin trece CFR Linia 300 București–Oradea care face legătura cu țările din Europa Centrală și de Vest. Unul dintre nodurile feroviare majore ale țării este Dej, fiind legat de centre importante din zona de nord a țării pe rute: Dej–Baia Mare–Satu Mare, Dej–Beclean–Ilva Mică, Dej–Salva–Sighetu Marmației, Dej–Beclean–Deda.\n\nRețeaua de drumuri \n\nÎn 2010, județul Cluj a înregistrat o densitate a rețelei de drumuri de 0,4 km drum/km2. Acest nivel plasează Clujul peste media națională (0,33 km de drum/km2). Județul Cluj are o rețea densă de drumuri publice, cu o lungime totală de 2.699 km, din care 502 km drumuri naționale. Din total, 698 km sunt drumuri modernizate, în majoritate porțiuni de drumuri de interes național și internațional. În interior, legăturile sunt asigurate de 2.197 km de drumuri județene și comunale, din care 255 km sunt modernizați, iar 720 km sunt acoperiți cu carosabil ușor. În decembrie 2009 au fost deschisi primii 42 km de Autostrada A3, între Turda și Cluj Vest, iar în noiembrie 2010, alți 12 km între Turda și Câmpia Turzii. Ultimul tronson deschis pe A3 a fost Gilău-Nădăselu de 9 km, care conectează DN1/E60 (Cluj-Oradea) de DN1F/E81 (Cluj-Satu Mare). \n\nAu fost date în folosință centuri ocolitoare pentru Cluj-Napoca, Apahida și Gherla. De asemenea, au fost modernizate și mai multe drumuri montane și forestiere.\n\nAeroporturi \n\nAeroportul Internațional Avram Iancu, este al doilea cel mai mare aeroport din România, cu 1.182.047 de pasageri în 2014. Aeroportul este situat în Someșeni și deservește Cluj-Napoca. Oferă zboruri de pasageri și zboruri internaționale de marfă. Aeroportul a fost extins și modernizat continuu. Noul terminal construit în 2009, cu o capacitate de 1,5 milioane de pasageri pe an, este destinat atât zborurilor interne, cât și celor străine. Terminalul are facilități standard internaționale.\n\nEducație \n\nÎnvățământul se desfășoară în 359 de grădinițe, 435 de școli generale, 55 de licee, 9 instituții de învățământ superior cu 49 de facultăți, în limba română sau maghiară. Există, de asemenea, 26 de institute de cercetare științifică și o filială a Academiei Române. Din rețeaua instituțiilor culturale pot fi menționate 4 teatre, 2 opere, un teatru național, Filarmonica de Stat „Transilvania”, 453 biblioteci, 10 cinematografe, 18 case de cultură, 223 de centre comunitare, 12 muzee, etc.\n\nSănătate \nExistă 16 spitale, 234 dispensare, un sanatoriu TB, 15 policlinici, 122 farmacii care lucrează 2.637 medici, și 5.709 personal medical.\n\nSport\n\nInfrastructură sportivă\n\nDin Cluj-Napoca:\n Cluj Arena\n Stadionul Dr. Constantin Rădulescu\n Sala Sporturilor „Horia Demian”\n BTarena\n Parcul sportiv Iuliu Hațieganu\n Stadionul C.M.C.\n Stadionul CUG Cluj-Napoca\n Stadionul Clujana\n\nAlte baze sportive:\n\n Stadionul Municipal din Turda\n Stadionul Municipal (Stadionul \"Unirea\") din Dej\n Stadionul Mihai Adam din Câmpia Turzii \n Stadionul Vlădeasa din Huedin\n\nFotbal \nMasculin\nÎn Cluj-Napoca au activat sau activează următoarele cluburi: Club Atletic(1904-1947), Academia Comercială(1905-1945), CFR (1907-), Universitatea (1919-), Victoria(1920-2022), Dermata (1937-1967), Sănătatea (1986-) și Viitorul (2013-). \n\nAlte echipe din județ: Arieșul Turda, FC Seso Câmpia Turzii, Unirea Dej, Someșul Dej, Olimpia Gherla.\n\nFeminin\nCluj-Napoca a fost sau este reprezentată de CFF Clujana, CFF Olimpia Cluj.\n\nNote\n\nBibliografie \n \n \n Ioan Mărculeț (coord.), Dicționarul ariilor naturale protejate din România, ISBN 978-973-0-013590-9, Col. Nat. „I. L. Caragiale”, București, 2012.\n Județul Cluj - trecut și prezent (2003). Cluj-Napoca: Editura ProfImage ISBN 973-7924-05-3\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Cluj, Tiberiu Morariu, Alexandru Savu, Editura Acad. Republicii Socialiste România, 1970\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Cluj\n Prefectura Județului Cluj\n Județul Cluj interbelic\n Datele demografice ale recensământului din 2002 \n Steme și steaguri ale localităților din județul Cluj\n Poze, Video, evenimente din Cuj\n\nPortaluri\n Portal informativ al județului \n Istoria Clujului, Monumente, Secrete\n Informații despre Clujul de ieri\n Portal locuri de munca in Cluj\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Cluj)\n\nTurism\n Trasee turistice prin județul Cluj\n Arii naturale protejate din județul Cluj \n Județul Cluj - Resurse turistice naturale\n Județul Cluj - Resurse turistice antropice\n\nHărți\n Harta interactiva a judetului Cluj\n Harta turistică a județului Cluj\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Comitatele Ungariei\n Scaunele secuiești\n Liste legate de județul Cluj\n Listă de localități din județul Cluj\n Listă de sate din județul Cluj\n Listă de comune din județul Cluj\n Lista monumentelor istorice din județul Cluj\n Lista rezervațiilor naturale din județul Cluj\n Listă de stadioane din județul Cluj\n Biserici de lemn din Cluj\n Galeria de steme și steaguri ale județului Cluj\n Comitatul Cluj, Comitatul Solnoc-Dăbâca, Comitatul Turda-Arieș, Comitatul Turda (Torda) \n Scaunul Secuiesc al Arieșului\n Județul Cluj (interbelic), Județul Someș (interbelic), Județul Turda (interbelic)\n Regiunea Cluj\n Listă de publicații din județul Cluj\n88 de fotografii cu orasul Cluj-Napoca" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Județul Călărași." }, { "from": "assistant", "value": "Călărași este un județ în sud-estul regiunii Muntenia din România. Reședința sa este municipiul Călărași.\n\nVecini \n la est: județul Constanța\n la vest: județul Ilfov (nord-vest) și județul Giurgiu (sud-vest)\n la nord: județul Ialomița\n la sud: Bulgaria — regiunea Silistra și regiunea Ruse\n\nDate demografice \nÎn 2002, populația județului Călărași a fost de 324.617 locuitori, iar densitatea de 64/km².\n\nStructura etnică \nÎn județul Călărași sunt: 305.536 români; 18.343 rromi; 469 turci; 97 maghiari; 34 ruși/lipoveni; 26 germani; 18 bulgari; 17 ucrainieni; 9 italieni; 8 greci; 7 chinezi; 4 polonezi și 4 evrei; 3 sârbi și 3 ceangăi plus câte un tătar, ceh, slovac, croat și armean. 27 au alte etnii, iar 7 nu și-au declarat etnia.\n\nGeografie \nSuprafața totală a județului Călărași, de 5,088 km², face parte din partea de sud a câmpiei Bărăganului.\n\nRețea hidrografică \nJudețul Călărași face parte din bazinul hidrografic al fluviului Dunăre, principalul curs de apă al județului. Alte cursuri de apă importante sunt: râul Argeș, care se varsă în Dunăre la Oltenița, râul Dâmbovița, care se varsă în Argeș la Budești și salba de lacuri Mostiștea care se varsă în Dunăre la Mănăstirea. La Călărași, Dunărea se divide în două brațe: Dunărea Veche și Borcea, pe malul căreia se află Călărașiul, între acestea formându-se mlaștini și lacuri.\nCele mai importante lacuri ale județului sunt: lacul Mostiștea (parte a salbei de lacuri Mostiștea), lacul Gălățui și lacul Călărași (în prezent rămânând doar o mică parte din vechea suprafață a lacului în urma desecărilor și îndiguirilor).\n\nEconomia \nPrincipalele centre economico-sociale ale județului sunt: Călărașiul (cel mai mare centru financiar, social, cultural și administrativ din județ), Oltenița și Lehliu Gară. Economia călărășeană a suferit un regres între 1989 și 2000 datorită falimentului a două mari unități industriale ale județului (Navol Oltenița și Siderca Călărași). Între 2000 și 2005 economia călărășeană se stabilizează prin plecarea în masă a forței de muncă în Italia și Spania și prin deschiderea de fabrici de confecții lohn. După 2005 economia călărășeană este în creștere, mari investitori deschizând locuri de muncă (Saint-Gobain; Romply; Siad; Silcotub și Martifer în Călărași. Prefab în comuna Modelu) iar alții anunțând investiții în special în Călărași, Lehliu Gară și Budești. Oltenița rămâne în continuare singurul oraș din județ cu o economie precară.\n\nPrincipalele ramuri industriale din județ sunt: producția de gaze rare și bio-combustibili (Călărași și Lehliu Gară), prefabricate (Călărași), industria alimentară (Călărași), industria confecțiilor lohn (Călărași, Budești și Oltenița). În industria călărășeană predomină: industria metalurgică (26,9%), industria alimentară și a băuturilor (26,5%), industria prelucrării produselor din minerale nemetalice (14,1%), fabricarea substanțelor și produselor chimice (12,7%) și fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (9,2%). În aprilie 2008 industria prelucrătoare a reprezentat 98,9%, iar industria energiei electrice, termice, gaze și apă 0,9% din totalul producției industriale realizate.\n\nÎn aprilie 2008 venitul mediu brut a fost de 1.350 lei, în creștere cu 7,4% față de luna precedentă și cu 30,6% față de perioada similară a anului 2007, în timp ce venitul mediu net a fost de 1.010 lei.\nJudețul Călărași este traversat la nord de Autostrada A2 și Magistrala CFR 800 modernizată.\n\nPrincipalele companii din județul Călărași \nConform unei statistici publicate în 2014 de Ziarul Financiar, principalele companii(cu o cifră de afaceri peste 200 milioane RON aferentă anului 2013) cu sediul în județul Călărași sunt:\n Agro Chirnogi, agricultură\n Remat SA Călărași, reciclare\n Saint Gobain Glass România SRL Călărași, industria sticlei(nu apare în articol deoarece și-a înregistrat sediul social în Călărași ulterior publicării articolului, însă în 2013 a declarat o cifră de afaceri de 66 milioane EUR)\n Aldis Călărași, industria alimentară\n Donalam Călărași, siderurgie\n Nutricom Oltenița, agrozootehnie\n Comceh Călărași, industria hârtiei și a celulozei\n\nPolitica \n\nJudețul Călărași este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPolitica județului Călărași a fost până la alegerile din 2004 dominată de PSD, acest județ fiind un adevărat fief al acestui partid. La alegerile din 2004, PSD-ul pierde primăriile celor 2 municipii ale județului în favoarea PNL (Călărași), respectiv PNȚCD (Oltenița), plus alte câteva primării de comune, fapt ce a destabilizat puternic organizația PSD Călărași. În prezent, după ruperea alianței D.A., principalele partide la nivel județean sunt PSD cu 12 consilieri județeni și PNL cu 11 consilieri județeni. În ciuda legii din 2015 ce a permis formarea de noi partide cu minim 3 membri, la nivelul județului Călărași nu a fost formată nicio organizație politică nouă, iar majoritatea noilor partide precum PMP sau M10 rămân nereprezentate local, singura formațiune recentă care are organizație la nivel județean fiind PSRO (partid de stânga fondat de Mircea Geoană în 2015). Momentan, se prefigurează ca alegerile locale din 2016 să fie tranșate între: PNL, PSD, ALDE, UNPR și PSRO, singurele partide cu organizații suficient de puternice la nivel județean la momentul actual (martie 2016).\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 55 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 50 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Călărași.\n\nReferințe\n\nLegături externe \n \n Consiliul Județean Călărași\n Prefectura Județului Călărași \n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Călărași)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Călărași\n Listă de comune din județul Călărași\n Lista monumentelor istorice din județul Călărași\n Lista rezervațiilor naturale din județul Călărași\n Galeria de steme și steaguri ale județului Călărași\n Listă de publicații din județul Călărași\nListă de radiouri din județul Călărași" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Poți să-mi dai detalii despre Județul Constanța?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numără 506.458 de locuitori, populația totală fiind de 630.679 locuitori. De asemenea, județul Constanța se află pe locul 5 între județe în ceea ce privește contribuția la PIB-ul României, respectiv 21,73 miliarde lei. Județul este situat în extremitatea SE a României. Reședința județului este municipiul Constanța.\n\nLa Nord este despărțit de județul Tulcea printr-o linie convențională, ce șerpuiește între Dunăre și Marea Neagră străbătând Podișul Casimcei și complexul limanelor Razim, Zmeica și Sinoe).\n\nLa Sud este mărginit de frontiera de stat româno-bulgară ce traversează Podișul Dobrogei de Sud între Ostrov (la vest) și Vama Veche (la est).\n\nLa Vest - fluviul Dunărea desparte județul Constanța de județele Călărași, Ialomița și Brăila, curgând de-a lungul malului înalt al Dobrogei.\n\nLa Est - între Gura Portița și localitatea Vama Veche, podișul dobrogean, este scăldat de apele Mării Negre. De la linia țărmului spre larg, 12 mile marine (echivalent cu 22 km), se întinde zona apelor teritoriale românești stabilite conform convențiilor internaționale.\n\nCu cei 7071,29 kilometri pătrați, județul Constanța deține 2,97% din suprafața României și se află pe locul 8, după suprafață, și pe locul 5, după populație, între județele țării.\n\nPopulația\n\nStructura populației \nDate demografice de la 1 iulie 2017:\n\n Total locuitori:768170\n Populație urbană: 532864\n Populație rurală: 235306\n Sex masculin: 373011\n Sex feminin: 395159\n Densitate medie: 108,6 loc./kmp\n\nCăile de acces \nÎn Județul Constanța converg numeroase căi de acces - terestre, navale și aeriene.\n\nCăile rutiere\n\nDrumuri de mare viteză\n Autostrada A2: București - Nod rutier cu Autostrada A4 - 202 km E81\n\nDrumuri naționale \n DN2A: Podul Giurgeni–Vadu Oii - Hârșova - Constanța - 94 km E60\n DN3: Ostrov - Constanța - 133 km\n DN3C: Centura Vest Constanța - Ovidiu - 15,5 km \n DN22: Mihai Viteazu - Ovidiu - 48 km E87\n DN22A: Hârșova - Limita Județului Tulcea - 21 km\n DN22C: Cernavodă - Medgidia - Basarabi - 54 km\n DN38: Techirghiol - Negru Vodă - Hotar cu Bulgaria - 54 km E675\n DN39: Intersecția Cumpăna - Mangalia - Vama Veche - 63 km E87\n\nDrumuri județene \n DJ 222 Limita jud. Tulcea-Râmnicu de Jos-Grădina-Cheia-Târgușor-Mihail Kogălniceanu-M. Vodă-Medgidia-Peștera-Pietreni\n DJ 222 DN 22A Gârliciu-limita jud. Tulcea\n DJ 223 Saraiu-Cloșca-Horia-Tichilești-Topalu-Capidava-Dunărea-Seimeni-Cernavodă-Cochirleni-Rasova-Vlahii-Aliman-Floriile-Ion Corvin\n DJ 223A Vulturu-Limita jud.Tulcea\n DJ 223B Peștera-Ivrinezu Mare-Ivrinezu Mic-Rasova\n DJ 223C Cernavodă-DN 22C\n DJ 224 DN 22C-Tortomanu-Siliștea-Băltăgești-Crucea-Vulturu\n DJ 225 DN 22C-Tortomanu-Dorobanțu-Nicoale Bălcescu-Târgușor-Mireasa-Pantelimon-Runcu-Vulturu-Dulgheru-Stejaru-Saraiu\n DJ 226 DN 22-Lumina-Năvodari-Capul Midia-Corbu-Săcele-Istria-Sinoe-Mihai Viteazu\n DJ 226A Cetatea Histria-Nuntași-Tariverde-Cogealac-Rm. de Jos\n DJ 226B DN 2A-Pantelimon-Pantelimon de Jos-Grădina-Cogealac\n DJ 228 DN 22C-Nazarcea-DN 2A\n DJ 307 Deleni-Sipote\n DJ 388 Ciocârlia de Sus-Lanurile-Mereni\n DJ 381 DN 38-Potârnichea-Bărăganu-Ciocârlia de Sus-Valea Dacilor-Medgidia\n DJ 391 DN 39-Albești-Cotu Văii-Negru Vodă-Cerchezu-Viroaga-Negrești-Cobadin-Ciobănița-Osmancea-Mereni-Topraisar-Biruința-Tuzla\n DJ 391A Oltina-Răzoare-Băneasa-Văleni-Sipotele-Tufani-Furnica-Olteni-Viroaga\n DJ 392 Mangalia-Pecineaga-Amzacea-G-ral Scărișoreanu-Plopeni-Movila Verde-Independența-Dumbrăveni\n DJ 393 Techirghiol, Moșneni-Pecineaga-Albești-Frontiera Bulgaria\n DJ 394 23 august-Dulcești-Pecineaga\n\nCăile ferate \nDintre căile ferate se pot aminti:\n București - Fetești - Cernavodă - Constanța - 225 km\n Tulcea - Medgidia - Constanța - 179 km\n Negru Vodă - Medgidia - Constanța - 92 km\n Mangalia - Constanța - 43 km\n\nCăile navale \nExistă posibilitatea accesului spre Constanța pe apă:\n prin intermediul Dunării (porturile Cernavodă și Hârșova)\n prin intermediul Canalului Dunăre-Marea Neagră (porturile Medgidia, Murfatlar, Ovidiu și Agigea);\n prin intermediul Mării Negre (porturile Constanța, Agigea, Mangalia și Midia)\n\nCăile aeriene \n Aeroportul Internațional \"Mihail Kogălniceanu\", situat la aproximativ 25 km de Constanța, asigură accesul spre litoral pe calea aerului.\n\nÎnvățământul \nÎn domeniul învățământului, funcționează 568 unități, din care:\n\n grădinițe - 254; \n școli primare și gimnaziale - 248; \n licee și școli profesionale - 49; \n cluburi sportive - 9; \n universități - 8;\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Constanța este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 70 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 8 orașe și 59 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Constanța.\n\nRelieful \n\nEvoluția paleogeografică și acțiunea factorilor modelatori au dus la formarea unor unități de relief caracterizate prin structură de podiș cu altitudine redusă.\n\nPodișul are un aspect tabular, ușor înclinat spre NV și are o pantă mai înclinată în apropierea litoralului și a Dunării, altitudinile oscilând între 0 și 100 m.\n\nUnități naturale \n Podișul Casimcei\n Podișul Dobrogei de Sud\n Zona Maritimă\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Constanța, Ion Rădulescu, Athena Herbst-Rădoi, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974\n Constanța: ghid turistic al județului, Sport-Turism, 1980\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Constanța\n Prefectura Județului Constanța\n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Constanța \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Constanța \n INFOGRAFIE Cât valorează fiecare județ al României, în funcție de PIB, 5 mai 2011, Adevărul\n Constanța, tărâmul minunilor dintre Dunăre și Marea Neagră, 29 aprilie 2013, Sinziana Ionescu, Adevărul\n Codurile poștale ale localităților din Județul Constanța\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Constanța)\n\nHărți\n Harta turistică a județului Constanța\n\nVezi și \n\n Județul Constanța (antebelic)\n Județul Constanța (interbelic)\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Constanța\n Listă de comune din județul Constanța\n Lista monumentelor istorice din județul Constanța\n Lista rezervațiilor naturale din județul Constanța\n Galeria de steme și steaguri ale județului Constanța\n Listă de publicații din județul Constanța\n\n \nDobrogea" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Județul Covasna?" }, { "from": "assistant", "value": "Pentru alte utilizări ale toponimicului, vedeți pagina de dezambiguizare Covasna (dezambiguizare).\n\nCovasna (în ) este un județ situat în sud-estul Transilvaniei, în zona centrală a României. Reședința județului este municipiul Sfântu Gheorghe. Cu excepția sudului extrem al județului, teritoriul acesta face parte din Ținutul Secuiesc, o regiune istorică și etnografică caracteristică, locuită majoritar de secuii maghiari. Astfel, conform datelor recensământului din 2011, peste 73% din locuitorii județului s-au declarat maghiari.\n\nJudețul fost înființat în anul 1968, după desființarea Regiunii Brașov. Cea mai mare parte a teritoriului județului a făcut parte în perioada interbelică din județul Trei Scaune, cu reședința la Sfântu Gheorghe, și din județul Odorhei, cu reședința la Odorhei. Județul Covasna se află situat în centrul României, în partea internă a Carpaților de Curbură.\n\nVecini \nJudețul Covasna se învecinează în est cu județul Bacău și județul Vrancea, în sud-est cu județul Buzău, în sud-vest cu județul Brașov iar în partea de nord cu județul Harghita. Situat în partea de sud-est a Transilvaniei, teritoriul acestui județ este legat de spațiul extracarpatic prin pasurile Buzău și Oituz precum și prin mai multe trecători ale Carpaților Răsăriteni.\n\nSuprafață \nSuprafața totală este de aproximativ 3.705 kmp.\n\nRelief \nTeritoriul județului include în limitele sale o unitate geomorfologică foarte complexă, cu pronunțate diferențe de altitudine și masivitate, rezultate în urma mișcărilor tectonice, distingându-se două zone bine conturate: depresionară și muntoasă.\n\nZona de munte \nMunții ocupă mai mult de jumătate din suprafața județului și au vârfurile teșite și sunt acoperiți în marea lor majoritate de păduri.\n Munții Baraolt, situați în partea de vest a județului, pe direcția nord-vest, cu vârfuri cuprinse între 700 și 900 m.(Dealu Mare de 732 m, Bodoș de 820 m, Vârful Foarfecii de 867 m, Culmea Ascuțită de 934 m.)\n Munții Harghita, la nord de Munții Baraolt, sunt prezenți pe teritoriul județului Covasna cu partea lor vestică, cu înălțimi ce variază între 900 și 1.100 m, având însă și câteva vârfuri pe care se află urmele unor cratere vulcanice ce au înălțimi ce ajung până la 1.558 m.(La Vârful Mare cu 1.196 m, Pilișca Mare cu 1.373 m, Tărăboiu cu 1.391 m. ) în Muntele Cucului.\n Munții Bodoc se află în partea nord-centrală a județului, întinzându-se între Tușnad și Angheluș pe o lungime de 30 km, cu înălțimi între 800 și 1.100 m, unele depășind aceste înălțimi: Sorocul Lung-1.170 m, Boboc-1.193 m, Vârful Pădurii-1.213 m, Sarheghi-1.225 m. și Cărpiniș cu 1.241 m.\n Munții Nemira (cu sectorul lor sudic) în partea nord-vestică a județului.Partea vestică a acestor munți se caracterizează, în general, prin înălțimi cuprinse între 800 și 1.200 m.(Vârful Poiana cu 1.040 m. și Polia cu 1.199 m.), însă partea estică este formată din masivul muntos cu vârfurile cele mai înalte (Vârful Nemira-Țiganca cu 1.626 m. și Șandru Mare cu 1.640 m.).\n Munții Vrancei aparțin județului Covasna numai prin nivelul de cea mai mare altitudine, prin vârfurile cu înălțimi de peste 1.500 m: Vârful Lepșii cu 1.390 m, Vârful Mușat cu 1.503 m, Vârful Astagul Mare cu 1.526 m, Vârful Izvoarele Putnei cu 1.534 m, Vârful Anișoara cu 1.645 m. și Vârful Lăcăuți cu 1.777 m.\n Munții Brețcului mărginiți la vest de Depresiunea Târgu Secuiesc, iar la est de izvoarele Oituzului și ale râului Bâsca Mare. Înalțimile cele mai mari sunt: Vârful Bariț cu 1.193 m, Vârful Chiuzul Păpăuți cu 1.320 m, Vârful Piatra Șoimului cu 1.337 m. și Vârful Pilișul Covasnei cu 1.369 m.\n Munții Buzăului\n Munții Întorsurii sau Clăbucetele Întorsurii, au altitudini mai reduse doar câteva culmi depășind 1.000 m: Vârful Chirușul Mare-1.012 m, Vârful Cașcut-1.079 m. și Vârful Tistaș cu 1.167 m.\n Bazinetul Comandău\n\nZona depresionară \n\n Depresiunea Baraolt situată în partea de nord-vest a județului încadrată de Munții Perșani și Baraolt.\n Depresiunea Sfântu Gheorghe, partea central-nordică a Depresiunii Brașovului, delimitată de Munții Baraolt, Bodoc și Culmile Tărlungului, se întinde pe o lungime de aproximativ 30 km. și o lățime de 10–12 km.\n Depresiunea Târgu Secuiesc, partea estică a Depresiunii Brașov, delimitată din nord-vest și din nord de Munții Bodocului și Munții Nemirei, din sud și sud-est de Munții Brețcului și Munții Întorsurii iar din sud-vest de culoarul piemontan de la Reci.\n\nApele județului \n Râul Olt este principala arteră hidrografică, pe teritoriul județului Covasna având o lungime de aproximativ 150 km. și colectează majoritatea cusurilor din această zonă.\n Râul Negru, afluentul cel mai important al Oltului străbate partea estică a județului de la nord-est spre sud-vest și izvorăște din versantul sudic al vârfului Șandru Mare (Munții Nemira).\n Râul Buzău cu afluenții Bâsca Mare și Bâsca Mică, traversează partea de sud și sud-est a județului.\nTeritoriul județului Covasna este bogat în izvoare de ape minerale înșiruite de-a lungul a două linii orientate pe direcția nord-sud, prima pe versantul vestic al Munților Bodoc unde găsim izvoarele de la Băile Șugaș, Bodoc, Arcuș, Balvanyos, Micfalău și Malnaș-Băi cu ape carbogazoase, bicarbonate, potasice, calcice, magnezice, cloruro-sodice etc.\n\nClimă \nJudețul Covasna are o climă moderată, cu veri călduroase și ierni geroase. Maxima absolută a temperaturii a fost de 39,3 grade și a fost înregistrată în anul 1952 în localitatea Păpăuți iar minima absolută, de -35,2 grade, a fost înregistrată la Întorsura Buzăului în anul 1947.\n\nFlora și fauna \nFlora cuprinde o mare varietate de:\n arbori: molid, fag, stejar, gorun, mesteacăn, arin, răchită, salcie.;\n arbuști: alunul, murul.;\n ierburi și specii de flori: coada șoricelului, păiuș, cinci degete, firuța, pelinul, rogozul, papura, lintița, săgeata apei, brebenei, brândușă.\n\nFauna este foarte variată, grație mulțimii biotopurilor întâlnite din valea Oltului până pe vârful muntelui, alcătuită din specii de mamifere, păsări, reptile și amfibieni.\n\nRețeaua căilor rutiere \n E578: Sărățel-Reghin-Toplița-Gheorgheni-Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe-Chichiș\n E574: Craiova-Pitești-Brașov-Sfântu Gheorghe-Onești-Bacău\n DN11B: Târgu Secuiesc-Sânzieni-Valea Seacă-Cozmeni\n DN11C: Târgu Secuiesc-Turia-Băile Bálványos-Bixad\n DN12: Brașov-Sfântu Gheorghe-Băile Tușnad-Miercurea Ciuc-Toplița\n DN13E: Feldioara-Araci-Sfântu Gheorghe-Reci-Covasna-Zagon-Întorsura Buzăului\n DN2D: Focșani-Tulnici-Târgu Secuiesc\n DJ114: Sânzieni-Poian-Belani-Estelnic-Mereni-Lemnia\n DJ121: Târgu Secuiesc-Catalina-Imeni-Zăbala-Covasna\n DJ121A: Aita Mare-Aita Medie-Valea Crișului-Ghidfalău-Moacșa-Boroșneu Mare-Boroșneu Mic-Întorsura Buzăului\n DJ121B: Sfântu Gheorghe-Arcuș-Valea Crișului\n DJ121C: Sfântu Gheorghe-Șugaș Băi\n DJ121F: Cernat-Catalina-Ghelința\n DJ122: Micfalău-Bățanii Mari-Biborțeni-Baraolt\n DJ122B: Malnaș-Malnaș Băi-Micfalău\n\nRețeaua căilor feroviare \n Tronson Sfântu Gheorghe-Covasna-Brețcu\n Tronson Sfântu Gheorghe-Bodoc-Tușnad-Miercurea Ciuc\n Tronson Sfântu Gheorghe-Brașov\n\nPopulația \n\nJudețul Covasna are o populație de 222.449 locuitori, din care peste 59% trăiesc în mediul rural. În județul Covasna, există 164.158 etnici maghiari, adică 73,7% din totalul populației. \n\nPopulația Județului Covasna: \n maghiari – 164.158\n români – 51.790\n romi – 5.973\n\nScurt istoric \nTeritoriul județului Covasna a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, începând încă din paleolitic, după cum o dovedesc săpăturile arheologice făcute la Lădăuți, Sita Buzăului sau Valea Brădetului. Trecerea la neolitic începe cu purtătorii culturii Storcevo-Criș, cea mai mare densitate a descoperirilor acestei culturi este atestată în Depresiunea Târgu Secuiesc (Leț).\n\nDupă cultura Storcevo-Criș o largă răspândire va cunoaște în această parte a Transilvaniei, cultura Boian, urmată de cultura Precucuteni care după toate probabilitățile se naște în aria Carpaților Răsăriteni, zona de confluență a culturii Boian și a ceramicii liniare. În perioada de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului pe teritoriul județului a fost răspândită cultura Coțofeni urmată de cultura Schneckenberg, atribuită celei de a doua părți a epocii bronzului. Bronzul mijlociu aparține culturii Wietemberg care domină toată Transilvania, pe teritoriul județului Covasna această cultură este reprezentată prin cetățile descoperite la Turia, Țufalău și Pădureni.\n\nÎn perioada târzie a bronzului apare cultura Noua, descoperiri privind această cultură fiind făcute la Zoltan și Brăduț. Cercetările efectuate pe teritoriul județului Covasna au relevat perioada de început a epocii fierului. Recent, în orașul Sfântu Gheorghe a fost descoperită o așezare aparținând culturii Gâva. Numeroasele descoperiri și săpături sistematice au dovedit o intensă locuire de către daci pe întreg teritoriul județului, una din cele mai importante cetăți dacice este cercetată la Cetatea Zânelor de lângă orașul Covasna. Despre viața economică intensă desfășurată de daci în această zonă stau mărturie numeroasele tezaure monetare, ceea ce ne arată că dacii de aici aveau legături comerciale cu orașe grecești aflate la mare distanță dar și cu lumea romană.\n\nÎn perioada romană pe cuprinsul întregului județ a pulsat o viață intensă, dovadă fiind numeroasele descoperiri făcute, printre care se înscriu castrele romane de la Brețcu (Augustia), Boroșneu Mare, Comolău / Reci și Olteni, ce intrau în sistemul defensiv al Daciei Romane. Pentru perioada postromană este atestată cultura Sântana de Mureș-Cerneahov (secolul al IV-lea).\n\nPentru secolul al V-lea și secolul al VII-lea sunt atestate urme ale gepizilor iar perioada dintre secolul al VI-lea și secolul al XII-lea a fost marcată de pătrunderi în mediul autohton de populații migratoare (slavi, maghiari, avari, etc).\n\nÎn secolul al XII-lea dar și în secolul al XIII-lea această zonă a fost colonizată de secui,\n\nEconomie \nImportanța economică a acestui județ este bazată pe bogăția subsolului în hidrominerale și gaze mofetice. Rezervele de ape minerale de mai multe tipuri hidrochimice, sunt valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale îmbuteliate (Biborțeni, Malnaș, Vâlcele, Șugaș). Zăcămintele de bioxid de carbon sunt folosite în stațiunile balneoclimaterice de la Covasna și Malnaș în tratamentul unor boli digestive, boli de nutriție și boli cardiovasculare. Un rol important în economia județului îl au: industria constructoare de mașini și echipamente agricole (Sfântu Gheorghe); industria de prelucrare a lemnului și confecționarea de mobilier (Târgu Secuiesc); industria textilă, de confecții și tricotaje; industria alimentară prin prelucrarea cărnii și a laptelui; agricultura prin exploatarea terenurilor și creșterea animalelor; turismul etc.\n\nJudețul Covasna, cel mai mic din România ca număr de locuitori, a fost un reper pentru industria construcțiilor de mașini, dar și un simbol pentru piața de tutun din România, aici producându-se până în urmă cu circa patru ani mărcile de țigări Carpați și Snagov.\nCele circa 4.600 de companii active în județ au realizat împreună o cifră de afaceri de 1,1 miliarde de euro în anul 2013, ceea ce plasează Covasna pe ultimele locuri în România la acest capitol alături de Caraș-Severin, Vaslui și Botoșani și în fața celui mai slab județ din România-Mehedinți, în care firmele au avut un rulaj total de 0,9 mld. euro.\n\nÎn anul 2004, Zona Covasna-Harghita concentra cele mai multe firme implicate în industria confecțiilor din țară.\nÎn 2001, chiar, ambasadorul de atunci al Statelor Unite, James Rosapepe era impresionat de faptul că zona Târgu Secuiesc deține supremația mondială în ce privește numărul de pantaloni pe cap de locuitor.\n\"Ar trebui ca locul să se numească \"Valea Pantalonilor\", afirma ambasadorul, făcand analogie la celebrul \"Silicon Valley\" din California.\n\nMonumente și atracții turistice \n Mestecănișul de la Reci (sit Natura 2000)\n Mestecănișul de la Reci și Bălțile de la Ozun-Sântionlunca (rezervație naturală)\n Cheile Vârghișului\n Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului (arie naturală protejată)\n Turbăria Ruginosu\n Peștera Gaura Tătarilor Vârghiș\n Peștera Puturosul de la Balvanyos\n Lacul Moacșa\n Planul Înclinat de la Comandău Covasna\n Balta dracului din stațiunea Covasna\n Pasul Vadaș din Munții Baraolt, Aita Mare\n Biserica de lemn din Poian, construcție 1762, monument istoric\n Biserica fortificată din Zăbala, construcție secolul al XIV-lea\n Bicerica reformată de la Araci, construcție secolul al XIV-lea\n Biserica reformată din Belin, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric\n Biserica reformată de la Biborțeni, construcție secolul al XVI-lea\n Biserica reformată din Bicfalău, construcție secolul al XV-lea, monument istoric\n Biserica Sfântul Nicolae din Brețcu, construcție 1783, monument istoric\n Mănăstirea Mărcuș\n Mănăstirea Schimbarea la Față de la Sita Buzăului\n Cetatea Păgânilor, Balvanyos construcție secolul al X-lea\n Cetatea țărănească de la Cernat, construcție secolul al XII-lea\n Cetatea Sfântu Gheorghe\n Cetatea țărănească de la Ilieni, monument istoric și de arhitectură din secolul al XV-lea\n Cetatea țărănească de la Aita Mare, construcție secolul al XVI-lea\n Cetatea Zânelor, Covasna\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Covasna este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 45 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 40 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Covasna.\n\nNote\n\nBibliografie \n Județul Covasna, Monografie, Stanca Constantin, Ráduly Gitta. Editura Sport Turism București 1980.\n Repertoriul Arheologic al județului Covasna, Seria Monografii Arheologice I. Valeriu Cavruc. ISBN 973-0-00-735-7\n Județul Covasna, Ion Pișota, Elena Mihai, Maria Ivănescu. Editura Academiei R.S.R. București 1975.\n Etnii și confesiuni religioase în Regiunea de Dezvoltare Centru a României. Observații geodemografice, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, în Comunicări științifice, Vol. VI., Mediaș, 2007.\n\nBibliografie suplimentară \n Românii din Covasna și Harghita\n Grama Brescan, Ana. Românii sud transilvăneni în secolul al XIX-lea. Județul Covasna. Contribuții documentare. Covasna, Editura Arcuș, 2007, 207 p. În loc de prefață de dr. Ioan Lăcătușu.\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Covasna\n Prefectura Județului Covasna \n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Covasna \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Covasna \n Date demografice conform recensământului din anul 2002 \n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Rapoarte arheologice) \n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Lăcașe de cult din România - serviciu de căutare) \n Cum arată economia județului Covasna, unde doar o companie a reușit să treacă pragul de 100 milioane de euro, 7 august 2014, Mădălina Panaete, Ziarul financiar\n\nHărți\n Harta turistică a județului Covasna\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Covasna)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Covasna\n Listă de comune din județul Covasna\n Lista monumentelor istorice din județul Covasna\n Lista rezervațiilor naturale din județul Covasna\n Galeria de steme și steaguri ale județului Covasna\n Listă de publicații din județul Covasna\n\n \nToponime slave" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi tot ce știi despre Județul Dolj." }, { "from": "assistant", "value": "Dolj este un județ situat în sud-vestul regiunii istorice Oltenia din România, aflat în zona cea mai mănoasă (fertilă) și roditoare a Câmpiei Române, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol dintre cele mai prielnice. Reședința sa este municipiul Craiova.\n\nDescriere geografică \n Așezare: Privit în ansamblul teritorial al României, Doljul are o poziție sudică-sud-vestică, axată pe cursul inferior al râului Jiu de la care își trage numele (Jiul de Jos sau Doljiu). Teritoriul județului se întinde între 43°43' și 44°42' latitudine nordică și, respectiv, 22° 50' și 24° 16' longitudine estică, adică pe aproximativ un grad latitudinal și un grad și jumătate longitudinal.\n Vecini: Doljul este învecinat cu județele: Mehedinți la vest, Gorj și Vâlcea la nord, Olt la est și fluviul Dunărea la sud, pe o lungime de circa 150 km, distanță ce constituie o parte din granița naturală a României cu Bulgaria.\n Suprafață: Suprafața totală este de 7.414 kmp și reprezintă 3,1% din suprafața țării. Din acest punct de vedere Doljul se situează pe locul 7 între unitățile administrativ-teritoriale ale României.\n Climă: Județul Dolj aparține zonei climatice temperate, cu influențe mediteraneene datorită poziției sud - vestice. Poziția și caracterul depresionar al terenului pe care îl ocupă, în apropiere de curbura lanțului muntos carpato-balcanic, determină, în ansamblu, o climă mai caldă decât în partea centrală și nordică a țării, cu o medie anuală de 10-11.5 °C.\n Relief: Relieful județului cuprinde zona de luncă a Dunării, câmpia și zona de deal. Altitudinea crește de la 30 la 350 m față de nivelul mării, din sudul spre nordul județului, formând un larg amfiteatru deschis spre soare. Relieful apare ca niște trepte plate care se ridică sub formă de piramidă din lunca Dunării spre dealurile Amaradiei, de la 30 până la 350 m deasupra nivelului mării. Merită menționat existența în sudul județului a celei mai mari suprafețe nisipoase din țară, în paralel cu un număr impresionant de lacuri formate fie de revărsările Dunării, fie de acumulările de precipitații. După aspectul general predominant al reliefului, Doljul poate fi considerat un județ de câmpie, iar după agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai mare parte a teritoriului său se încadrează perfect în categoria județelor dunărene.\n Rețea hidrografică: Este reprezentată de Dunăre care curge între Cetate și Dăbuleni, de Jiu care străbate județul de la Filiași la Zăval pe o distanță de 154 km și de lacuri și iazuri (Lacul Bistreț, Fântâna Banului, Maglavit, Golenți, Ciuperceni).\n Vegetația și flora: O mare parte din sudul județului este acoperită de lanuri bogate, vegetația fiind specifică zonei de stepă. În trecut, Câmpia Olteniei era acoperită de păduri de stejar care alternau cu tufărișuri. Influențele climatice și intervenția omului au determinat modificarea învelișului vegetal. În zona Ciupercenii Noi și Apele Vii se întind păduri de salcâm, iar la Verbița, Murgași și Braniște predomină pădurile întinse de stejar.\n Faună: Fauna terestră și acvatică a suferit modificări generate de vânatul și pescuitul abuziv, multe dintre speciile care populau teritoriul județului Dolj supraviețuind în număr mic sau dispărând cu totul. Dintre speciile care populează regiunile de luncă predomină lișița, barza, egreta precum și unele specii de rozătoare.\n Demografie: Populația județului este de 618.335 locuitori, reprezentând 2,7 % din populația țării.\n\nStema județului Dolj \n\nEste adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 626 din 29 mai 2003 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 13 iunie 2003.\n\nDescrierea stemei: Stema județului se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și retezat. În cartierul unu, în câmp roșu, un leu rampant, încoronat, de aur, armat și limbat cu negru, ținând o sabie de aur, în pal. În cartierul doi, în câmp roșu, un snop de grâu, de aur. În cartierul trei, în câmp albastru, un pește de argint, orientat spre dreapta.\n\nSemnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, ca provincie istorică românească, și este un corolar al virtuților locuitorilor acestor meleaguri. Snopul de grâu reprezintă bogăția acestui județ și ocupația tradițională a locuitorilor săi. Peștele este un element heraldic tradițional, înscris în vechea stemă interbelică a județului, și reprezintă bogăția apelor acestei zone, iar prin extrapolare poate deveni un simbol al agilității oamenilor de pe aceste meleaguri.\n\nIstorie \nEtimologia numelui: \nDolj, în varianta veche - Doljii - își are originea în limba slavonă (Dole=Jos la care se adaugă Jii, rezultând Doljii, adică Jiul în Aval sau Jiul de Jos. La țară, bătrânii mai spun încă Jii în loc de Jiu. Jii este pluralul numelui Jiu, format prin unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est care se unesc la Aninoasa, lângă Petroșani, Județul Hunedoara). Regula se aplică și în cazul Județului Gorj - Gorjii în varianta veche (Gore=Sus - Gorjii = Jiul în Amonte, Jiul de Sus). Prefixele, respectiv adverbele \"gore\" și \"dole\" (sus, jos) s-au păstrat în limba română doar în aceste două toponime - Gorj și Dolj, ele rămânând însă de bază în sârbo-croată.\n\nDescoperirile arheologice au relevat că teritoriul Doljului a cunoscut o locuire autohtonă neîntreruptă încă din era paleolitică.\nCea dintâi mențiune documentară datează din 1444, sub denumirea de Județul de Baltă, așezat în Câmpia Dunării și se întindea de la Balta Blahnița, aflată azi pe teritoriul județului Mehedinți, pâna la actuala comună doljeană, Bistreț.\n\nDescoperiri de ultima oră (mai 2003) au relevat că localitatea Craiova, capitala județului, în afara denumirii antice, Pelendava, a mai purtat în secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu), denumire aflată pe o inscripție găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava, datată din secolul al VII-lea, a primit o confirmare de extremă importanță, într-o hartă alcatuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se păstrează la Biblioteca Națională de la Paris. Aceast document, relevat istoriografiei românești, prin bunăvoința ministerului francez al cultelor, probează continuitatea așezării Craiovei cel puțin între secolele VII-XII (preajma bătăliei de la Nicopole). Existența unui centru administrativ in zonă probează existența unei vieți destul de înfloritoare pe aria județului Dolj.\n\nDupă o perioadă medievală înfloritoare, datorată situarii Marii Bănii a Olteniei pe teritoriul județului, la Craiova, a urmat o perioadă de tulburări sociale și politice în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea când teritoriul județului Dolj, împreună cu cea mai mare parte a Olteniei, este disputat între români, otomani, austrieci și ruși.\n\nEvenimentele politico-sociale petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, unirea principatelor, obținerea independenței, Marea Unire, reformele agrare au creat condiții favorabile dezvoltării economiei.\n\nPopulația\n\nAdministrația publică \n\nJudețul Dolj este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 111 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 4 orașe și 104 comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Dolj.\n\nTurism \nAbsența peisajelor naturale și transformările antropice determină un potențial turistic redus, dar care recompensează prin obiectivele turistice și arhitectonice din principalele orașe\n\nRezervații naturale și monumente ale naturii \n Pădurea Ciurumela de la Poiana Mare - Este o rezervație forestieră, cu salcâmi bătrâni, apreciată pentru conținutul lemnos și dimensiunile arborilor, unici în Europa. Rezervația forestieră se află pe partea dreaptă a drumului național Calafat – Bechet – Cernavodă, la circa 5 km de comuna Poiana Mare. Pădurea de salcâm care formează rezervația are o vechime de peste 90 de ani și se întinde pe o suprafață de 8 ha.\n Punctul fosilifer Bucovăț - În comuna Bucovăț se întinde pe o suprafață de 4 ha, un important punct fosilifer, cu o bogată faună fosilă de cochilii de moluște, care datează din Pleistocenul terminal, etajul Romanian, descoperit în anul 1949. Datorită cercetărilor și studiilor publicate despre fauna fosiliferă de moluște existentă aici, zona este ocrotită de lege.\n Rezervația ornitologică de la Ciupercenii Noi (la sud de Calafat) - În apropiere de comuna Ciupercenii Noi se întinde pe o suprafață de 500 ha un colț de luncă care a fost declarată rezervație ornitologică în anul 1971. Aici trăiesc peste 140 de specii de păsări, unele rare, printre care se numără barza neagră, egreta mică, rața pestriță, lișița, codobatura albă, stârcul roșu etc. Este singurul loc din lunca Dunării care a rămas neîndiguit. \n Rezervația de bujori sălbatici de la Plenița - Este unică în Romania. \n Păduri - Zona Doljului este presarată cu numeroase păduri cum sunt cele de la Coșoveni (o zonă de vanatoare de căpriori și fazani la 10 km de Craiova pe DN 6), Radovan (la 30 km de Craiova) sau de la Braniște (cu stejar brumăriu). \n Parcul Nicolae Romanescu din Craiova - Realizat după planurile arhitectului francez E. Redont între anii 1900 – 1903, este unul dintre cele mai mari parcuri din țară (cu o suprafață de 90 ha). Aici au fost amenajate sere, un lac cu insule, statui și un frumos pod suspendat.\n\nPersonalități \n Constantin Lupeanu\nCorneliu Baba \n Ioana Bulcă\n Marcel Iureș\n Alexandru Macedonski \n Titu Maiorescu\n Amza Pellea \n Doina Ruști\n Marin Sorescu \n Francisc Șirato \n Nicolae Titulescu \n Ion Țuculescu \n Nicolae Vasilescu Karpen\n Ion D. Sîrbu\n Nicolae Coculescu\n Gogu Constantinescu\n Dimitrie Gerota\n Nicolae Dinculeanu\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Dolj, Lucian Badea, Alexandra Ghenovici, Ed. Acad. Republicii Socialiste România, 1974\n Dicționarul istoric al localităților din Județul Dolj, Cezar Avram, Editura Alma, 2004\n Zona etnografică Dolj, Ștefan Enache, Teodor Pleșa, Editura Sport-Turism, 1982\n Ghidul bibliotecilor publice din județul Dolj, Rodica Păvălan, Editura Sitech, 2007\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Dolj\n Prefectura Județului Dolj \n Listă primării din județul Dolj \n Camera de Comerț și Industrie Oltenia \n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Dolj\n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Dolj\n\nPortale\n Portalul județului Dolj \n\nHărți\n Harta turistică a județului Dolj\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Dolj)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Dolj\n Listă de comune din județul Dolj \n Lista monumentelor istorice din județul Dolj\n Lista rezervațiilor naturale din județul Dolj\n Galeria de steme și steaguri ale județului Dolj\n Listă de publicații din județul Dolj\n\n \nToponime slave" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Județul Dâmbovița?" }, { "from": "assistant", "value": "Dâmbovița este unul dintre cele 41 de județe ale României. Face parte din regiunea istorică Muntenia și din regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia (alături de Argeș, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Ialomița și Călărași). Județul Dâmbovița, este o unitate administrativă teritorială tradițională, menționată documentar ca atare, prima oară, în 1512, când administrarea lui era asigurată de către un vornic de Târgoviște. \n\nAre o suprafață de (1,7 % din suprafața țării).\n\nLa 1 iulie 2019 populația județului era de 519.442 locuitori. În județ se află 7 orașe (dintre care două municipii) și 82 de comune.\n\nReședința este la Târgoviște, acesta fiind cel mai important centru economic, politic, administrativ și cultural al județului.\n\nGeografie \nJudețul Dâmbovița are o suprafață de (1,7 % din suprafața țării). Este situat în partea central-sudică a țării, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor Ialomița și Dâmbovița.\n\nJudețele vecine sunt:\n Brașov la nord;\n Prahova la est;\n Ilfov la sud-est;\n Giurgiu la sud;\n Teleorman la sud-vest;\n Argeș la vest.\n\nAltitudinea maximă se înregistrează în Vârful Omu (2505 m) din Munții Bucegi, iar cea minimă de cca , în Câmpia Titu. Unitățile administrative componente ale județului sunt: 2 municipii, 5 orașe și 82 de comune cu 361 sate.\n\nRelief \nTeritoriul este dispus în trei trepte de relief, ce se succed de la nord spre sud pe o diferență de nivel de cca. 2400 m; acestea sunt alcătuite din munți (9 %), dealuri (41 %) și câmpii (50 %). Etajat de la câmpia joasă până la cele mai înalte piscuri ale Munților Bucegi, relieful județului Dâmbovița prezintă o mare diversitate peisagistică. Succesiunea treptelor de relief poartă atât amprenta factorilor geologici, cât și a celor fiziogeografici, care au participat activ la formarea și evoluția lor. Cea mai veche și mai înaltă unitate de relief, situată în partea de nord a județului, este formată de munții Leaota și Bucegi. Primul masiv, fiind alcătuit din șisturi cristaline, se deosebește ca morfologie de Munții Bucegi, în a căror alcătuire predomină calcarele, gresiile și conglomeratele.\nSubcarpații alcătuiesc cea de-a doua treaptă de relief și ocupă 23% din suprafața județului. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiți din depozite paleogene la nord și neogene la sud. Aproape toată gama formațiunilor este cutată într-o succesiune latitudinală de sinclinale și anticlinale puternic faliate. Nota dominantă a reliefului o dau fenomenele de alunecare și de eroziune torențială, care scot din circuitul agricol suprafețe apreciabile de teren. Piemontul Cândești constituie o treaptă de relief care se deosebește prin alcătuirea geologică, tectonică și morfologică atât de Subcarpați, cât și de zona de câmpie. Interfluviile sunt netede, împădurite, ușor înclinate spre sud și fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietrișuri. Câmpiile, care ocupă peste 50% din suprafața județului, alcătuiesc cea mai joasă și cea mai tânără treaptă de relief. Orientarea generală a interfluviilor , nord-vest—sud-est, panta mică a acestora, lățimea și gradul slab de fragmentare dau nota dominantă a acestei unități. Din forajele existente se constată prezența unei cuverturi de pietrișuri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de luncă. În condiții specifice de climă și vegetație, pe aceste depozite s-au format cele mai fertile soluri din județ.\n\nMunții \n\nUnitatea montană carpatică, situată în partea de nord, cuprinde două masive – Leaota și Bucegi - complet diferite ca structură geologică și înfățișare. Masivul Leaota este alcătuit predominant din șisturi cristaline cu pante domoale și culmi rotunjite. Văile sunt puternic adâncite, însoțite de versanți cu înclinare moderată, având înălțimile cele mai mari în Vârful Leaota: 2133 m.\nMasivul Bucegi, alcătuit predominant din gresii și conglomerate și numai parțial din calcare, are înălțimi frecvente peste 2000 m: vârful Omu - 2505 m, vârful Doamnele - 2402 m, vârful Bătrâna 2181 m. Este bine marcat în ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun în evidență flancurile externe prin varietatea reliefului său. Alternanța de gresii, marne și conglomerate, neuniformitatea litologică a conglomeratelor au condiționat apariția prin dezagregare și eroziune diferențială, a unui relief rezidual de turnuri și coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele și Sfinxul. În bazinul superior al Ialomiței domină relieful carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile Țapului), doline, chei (Horoabele, Urșilor, Peșterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peșteri (Ialomiței). Relieful structural este evidențiat prin suprafețele structurale, abrupturi, brine și polițe structurale. În bazinul superior al Ialomiței sunt localizate, de asemenea, numeroase urme ale glaciațiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turcesc și de la obârșia văii Sugărilor, văi glaciare, custuri, morene.\n\nDealurile \n\nSubcarpații Ialomiței formează treapta colinară înaltă ce constituie partea central-nordică a județului. Sunt alcătuiți dintr-o asociere de dealuri și depresiuni, acestea din urmă fiind generate de eroziunea diferențială și dispuse în lungul văilor principale. Un prim aliniament îl formează Subcarpații interni, alcătuiți din fliș cretacic și paleogen, în care se dezvoltă pinteni prelungi cu înălțimi de 800–900 m, situați la baza masivelor Bucegi și Leaota. În lungul văilor apar primele depresiuni de contact : Moroieni-Pietroșița pe Ialomița și Runcu pe Ialomicioara. Spre sud se află o succesiune de dealuri și depresiuni : Dl. Micloșanilor (800 m), Dealul Mare, Dl. Platul Sârnei, Depr. Bărbulețu-Râul Alb și Depr. Bezdead. Alternanța gresiilor, marnelor și argilelor puternic cutate, a sinclinalelor și anticlinalelor fac ca eroziunea să fie intensă, procesele de versant foarte active : în lungul principalelor văi apare un nou uluc depresionar: Voinești-Aluniș-Vulcana-Pucioasa-Vișinești-Sultanu-Valea Lungă. Subcarpații externi, formați din depozite miopliocene, mai puțin dure, formează o treaptă mai coborâtă și relativ mai uniformă de unde și denumirea frecventă de plaiuri (Plaiul Măgurei, Plaiul Cărpiniș etc ). Sinclinalele și anticlinalele sunt acoperite de o cuvertură groasă de pietrișuri și nisipuri în care apele au sculptat un șir de depresiuni (Doicești, Ocnița, Iedera-Moreni). Față de zona de câmpie din sud, dealurile subcarpatice se termină prin denivelări de 40–60 m, întrerupte în dreptul văilor mari de golfuri de câmpie care pătrund printre acestea. Piemontul Cândești, situat la vest de valea Dâmboviței, formează treapta colinară mai joasă (300–550 m) ce intră în alcătuirea teritoriului județului Dâmbovița. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, ușor înclinat, dintre culoarele depresionare ale văilor Dâmbovița și Potopu.\n\nCâmpiile \nCâmpia Română ocupă cca jumătate din suprafața județului . Ea este reprezentată prin câmpia înaltă a Dâmboviței și Ialomiței și prin câmpia de subsidență a Titului. Câmpia înaltă este alcătuită din câteva prelungiri, sub formă de pinteni, ale Piemontului Cândești (Câmpia Picior de Munte, la vest de Dâmbovița) sau a unor fragmente de piemont (Pintenul Măgurii, la est de Ialomița) din Câmpia Târgoviștei, rezultată din unirea conurilor piemontane ale Dâmboviței și Ialomiței și din Câmpia Cricovului. Câmpia de subsidență a Titului este formată din câmpuri interfluviale înguste, separate de văi cu albii instabile, cu zone de înmlăștinare și cu numeroase albii părăsite. Caracterul esențial este dat de faptul că luncile au o lățime foarte mare, devenind uneori comune pentru două râuri vecine (lunca Argeș-Sabar).\nLa sud-vest de Argeș, câmpia se înalță mai mult față de văile care o drenează, urmând o înclinare nord-vest – sud-est, relativ similară cu cea a piemontului pe care de fapt câmpia îl continuă; este o porțiune din Câmpia Găvanu – Burdea.\n\nHidrografie\n\nApele de suprafață \n\nRețeaua hidrologică din județul Dâmbovița aparține la două sisteme hidrografice distincte: cel al Ialomiței, în jumătatea de nord-est, și cel al Argeșului în jumătatea de sud-vest. Densitatea rețelei de râuri variază între 0,5 și 0,8 km/km2 în zona montană, între 0,3 și 0,5 km/km2 în zona subcarpatică și între 0,3 și 0,4 Km/Km2 în zona joasă.\nRâul Ialomița izvorăște de pe versantul sudic al masivului Bucegi și părăsește teritoriul județului în amonte de confluența cu râul Cricovul Dulce, având o suprafață de bazin de 1208 km2 și o lungime de 132 km. Panta medie a râului pe teritoriul județului este de l7,5%.\nRâul Argeș, ale cărui izvoare se găsesc pe versanții sudici ai Munților Făgăraș, străbate județul pe o lungime de 47 km, la intrarea în județ având o suprafață de bazin de 3590 km2 și o lungime de 130 km, iar la ieșirea din județ o suprafață de 3740 km2 și respectiv lungimea de 177 km. Panta medie a râului pe sectorul aferent județului este de l,65 %.\nCel mai important afluent al Argeșului este Dâmbovița care are la intrarea în județ o suprafață de bazin de 636 km2 și o lungime de 67 km, iar la ieșire o suprafață de bazin de 1120 km2 și o lungime de 157 km, confluența cu Argeșul fiind însă în afara județului Dâmbovița. Interfluviul dintre Dâmbovița și Ialomița este drenat, în zona de câmpie de Colentina și Ilfov, afluenți ai Dâmboviței, cu care se unește în județul Giurgiu.\nUn alt afluent important al râului Argeș este Sabarul, care își culege apele de pe teritoriul județului Dâmbovița și pe care îl părăsește în apropierea comunei Potlogi, unde are o suprafață de bazin de 740 km2 și o lungime de 65 km. Partea de sud-vest a județului este drenată de râurile din zona superioară a bazinului Neajlov, afluent al Argeșului, cu care confluențează în județul Giurgiu. Debitele medii multianuale specifice variază pe teritoriul județului între 20 l/s*km2 în zona înaltă a Munților Bucegi și 5 l/s*km2, în zona de câmpie din sud. Debitul mediu multianual al Ialomiței la Băleni, situat imediat în amonte de confluența cu Cricovul Dulce, este de 10,1 m3/s, al Argeșului, la intrarea în județ, de 39,5 m3/s - debit care variază nesemnificativ până la ieșire - al Dâmboviței, la intrarea în județ de, 10,1 m3/s, iar la ieșire de 11,8 m3/s. Pe râurile ale căror bazine de recepție se află integral sau în majoritate în zona înaltă, cum ar fi de exemplu Ialomița la stația hidrologică Moroeni și Dâmbovița la stația hidrologică Malu cu Flori, volumele maxime de apă pe anotimpuri se scurg obișnuit primăvara (aprilie-iunie), iar cele minime în iarna (decembrie-februarie) reprezentând în medie cca. 40-50 % și, respectiv 10-15 % din cele anuale.\nLacurile sunt relativ slab reprezentate pe teritoriul județului Dâmbovița. În câmpie, sunt amenajate o serie de iazuri și heleștee (Nucet, Comișani, Bungetu, Băleni) de importanță locală. În bazinul superior al Ialomiței, în amonte de Cheile Orzei, se află lacurile de acumulare Bolboci și Scropoasa, care deservesc uzinele hidrocentralelor de la Dobrești si Moroeni. În zona Pucioasa există un lac de acumulare, având în aval o păstrăvărie și funcție turistică.\n\nApele subterane \nRezervele de ape subterane din cuprinsul județului Dâmbovița depind de gradul de permeabilitate, cât și de grosimea și extensiunea rocilor care le înmagazinează. Astfel, rocile compacte din zona montană sunt în general impermeabile pentru o bună parte a munților Leaota și Bucegi. Totuși, abundența și permanența izvoarelor dovedește existența apelor freatice, dar acestea sunt acumulate în depozitele de pantă și de la baza versanților. O situație mai aparte prezintă conglomeratele din sinclinalul Bucegilor, care au un grad de permeabilitate mai mare fața de depozitele constituente din jur, dar nu dau izvoare cu un debit prea mare. În zona de munte nu putem vorbi de prezența stratelor acvifere de adâncime. \nDepozitele constituente din zona subcarpatică au diferite grade de permeabilitate, în funcție de natura lor. Există strate acvifere locale în depozitele de pietrișuri, nisipuri și argile din formațiunile pliocene și pleistocene inferioare. Trebuie să remarcăm faptul că prin infiltrarea apelor superficiale în depozitele mio-pliocene, acestea suferă de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuată și apar, sau sunt întâlnite în foraje, ca ape minerale cu importanță mare pentru economia județului. Interfluviul dintre Dâmbovița și Argeș, exceptând luncile celor două râuri, este alcătuit din depozite de pietrișuri și nisipuri cu o permeabilitate bună. În colțul sud-vestic al județului, la sud de lunca Argeșului, în sectorul aferent Câmpiei Găvanu-Burdea, apele freatice au condiții foarte bune de înmagazinare, pietrișurile și nisipurile stratelor de Frătești fiind prezente la o mică adâncime sub cuvertura de loess. Aceleași depozite cu o granulometrie foarte favorabilă infiltrației și deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se întâlnesc și în luncile Argeșului și Dâmboviței pe întregul traseu din județ și de pe valea Ialomiței în aval de Pucioasa.\n\nClima\n\nUnitățile climatice \nTeritoriul județului Dâmbovița aparține în proporție de cca. 80 % sectorului cu Climă temperat-continentală moderată: caracteristică ținutului climatic al Câmpiei Române și ținutului climatic al Subcarpaților) și în proporție de cca. 20 % sectorului caracteristic ținuturilor climatice ale munților mijlocii și înalți .\n\nRegimul climatic general \nȚinutul cu clima de câmpie se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitații moderate și ierni nu prea reci, cu viscole rare și intervale de încălzire frecvente, care duc la topirea stratului de zăpadă. Pentru sectorul cu clima continental-moderată sunt caracteristice verile răcoroase, cu precipitații abundente și ierni foarte reci, cu viscole frecvente și strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată. Ținutul Subcarpaților reprezintă caracteristici climatice intermediare.\n\nTemperatura aerului \nTemperatura aerului variază în limite largi din cauza diferențelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale depășesc 10 °C în ținutul de câmpie (10,1 °C la Titu și Găești), coboară până sub 9 °C în ținutul Subcarpaților și variază între 6 și 0 °C în sectorul montan. Pe culmile cele mai înalte devin negative, coborând chiar sub -2 °C (-2,6 °C pe vîrful Omu). Mediile lunii celei mai calde, iulie, scad treptat de la câmpie (21,7 °C la Titu și Găești) către deal (21 °C la Târgoviște) și munte (cca .5 - 6 °C) pe culmile montane cele mai înalte). Mediile lunii celei mai reci, ianuarie, sunt ceva mai coborâte în câmpie (-2,9 °C la Titu și -3,2 °C la Găești) comparativ cu zona de dealuri (-2,3 °C la Târgoviște), din cauza frecventelor inversiuni termice care se dezvoltă în partea cea mai joasă a județului. Începând de la cca. 500 m în sus, mediile lunii ianuarie scad, paralel cu creșterea altitudinii, până la valori sub -10 °C. Pe culmile montane cele mai înalte, mediile lunare cele mai mici se înregistrează în februarie când ating chiar -11 °C. Maximele absolute înregistrate până în prezent au depășit 40 °C, în zonele de câmpie și de dealuri (40,4 °C la Târgoviște în ziua de 20 august 1946) și 22-25 °C în sectorul montan. Minimele absolute au coborât sub -30 °C în zona de câmpie (-31 °C la Găești în ziua de 24 ianuarie 1907) sub -28 °C, în zona deluroasă (-28,3 °C la Târgoviște în ziua de 25 ianuarie 1942) și până la -38 °C pe culmile montane cele mai înalte. Numărul mediu anual al zilelor de îngheț depășește 100 la câmpie, 110 în zona de dealuri (111,3 la Târgoviște) și 260 pe culmile cele mai înalte ale munților.\n\nPrecipitațiile atmosferice \nPrecipitațiile cresc substanțial odată cu altitudinea. Cantitățile medii anuale totalizează 512,1 mm la Potlogi, 500 mm la Târgoviște și peste 1300 mm pe culmile montane cele mai înalte. Cantitățile medii lunare cele mai mari se înregistrează în iunie și sunt de 80,1 mm la Dâmbovița, 85,l mm la Titu, 83,1 mm la Târgoviște și 170 mm pe munții cei mai înalți. Cantitățile medii lunare cele mai mici cad în februarie la câmpie (28,2 mm la Potlogi și 30,3 mm la Titu) și deal (22,1 mm pe culmile cele mai înalte). Cantitățile maxime căzute în 24 de ore au atins 95,6 mm la Titu (3 iulie 1939), 103,8 mm la Potlogi (20 iulie 1949), 135 mm la Găești (13 iulie 1941), 190 mm la Bilciurești (29 iunie 1928), 155,6 mm la Târgoviște (1 iulie 1924) și peste 110 mm pe munții înalți.\n\nStratul de zăpadă \nStratul de zăpadă prezintă o discontinuitate accentuată în partea joasă a județului și o mare stabilitate în cea înaltă. Durata medie anuală este mai mică de 50 zile la câmpie și mai mare de 215 zile pe culmile montane cele mai înalte. Grosimile medii decadale ating în ianuarie și februarie la câmpie valori de până la l0 - 15 cm, iar în ianuarie–martie, la munte valori de până la 30 – 50 cm.\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Dâmbovița este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 89 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 5 orașe și 82 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Dâmbovița.\n\nPopulație \nLa 1 iulie 2019 populația județului era de 519.442 locuitori, dintre care 165.143 în mediul urban și 354.299 în cel rural. Densitatea populației de 128 loc/km² este una dintre cele mai mari din țară (locul 4, după județele Ilfov, Prahova și Iași).\n\nMass-media \n\n Radio din Dambovita, Romania, frecvente FM si AM (romaniaradio.ro)\n Televiziuni care activează în județul Dâmbovița: Partener TV, Columna TV și MDI\n Publicații din județul Dâmbovița\n\nPersonalități \n Abramescu, Nicolae, matematician;\n Alexandrescu, Grigore, poet;\n Antonescu, Napoleon Niculae, profesor universitar, membru al Academiei de Științe Tehnice ASTR;\n Antonescu, Mihai, avocat, politician, ministru;\n Bădulescu, Victor, economist, membru al Academiei Române;\n Bănică, Ion, profesor universitar, membru al Academiei de Științe Tehnice ASTR;\n Berbente, Corneliu, profesor universitar, fost prorector al UPB, membru al Academiei de Științe Tehnice ASTR, epigramist;\n Blendea, Vasile, pictor, sculptor;\n Brătescu-Voinești, Ioan Alexandru, scriitor;\n Bujor, Rodica, solistă muzică populară;\n Bulandra Tony, actor și director de teatru;\n Burzo, Emil, fizician, profesor universitar, membru Academia Română;\n Carabella, Constantin , funționar, primar al Târgoviștei, susținător al culturii, filantrop;\n Caragiale, Ion Luca, scriitor;\n Cârneci, Maria, solistă de muzică populară;\n Cârlova, Vasile, poet;\n Cîrstea, Sorana, jucătoare de tenis;\n Ciorănescu, Alexandru, autor, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român;\n Coresi, Diaconul, traducător și meșter tipograf;\n Cristea, Tudor, scriitor, jurnalist;\n Cucui, Ion, profesor universitar, fost rector la Universitatea Valahia din Târgoviște;\n Dan Toma Dulciu, scriitor;\n Dănilescu, Constantin, șef de club;\n Diaconescu, Ion, om politic și activist anticomunist, membru al Partidului Național Țărănesc, parlamentar și președinte al Camerei Deputaților;\n Dimitriu D. Constantin, avocat, deputat și senator liberal, președintele Senatului, ministru la Comunicații și la Muncă, Sănătate și Ocrotiri Sociale;\n Dinu, Cornel, fotbalist, antrenor;\n Dobromir din Târgoviște, pictor de biserici sec.XVI;\nDolanescu Ion, cantaret de muzica populara;\n Drăgan, Dida, solistă muzică ușoară, poetă, scriitoare;\n Drăgan, Mircea, regizor, fost rector la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București;\n Eremia, Mircea, profesor universitar, membru al Academiei de Știinte Tehnice ASTR;\n Fernic Ionel, compozitor, aviator, parașutist;\n Georgescu, Florin, tenor;\n Ghica, Ion, om politic, diplomat, fost prim-ministru al României de 4 ori, fost președinte al Academiei Române;\n Ghiță, Constantin, profesor universitar, fost prorector la Universitatea Valahia din Târgoviște;\n Greceanu, Radu, cronicar;\n Grigorescu, Nicolae, pictor;\n Hadăr, Anton, profesor universitar, președinte Alma-Mater;\n Ilovici, Mihail, scriitor;\n Ion, Laurențiu, poet;\n Ionescu-Târgoviște Constantin , medic, profesor universitar, membru titular al Academiei Române;\n Ludescu, Stoica, cronicar;\n Stroe, Constantin, inginer, fost director general Dacia Pitești;\n Macarie, cronicar, tipograf, autorul primei cărți publicate în România în 1508;\n Mihăiță, George, actor, director la Teatru de Comedie București;\n Miriță, Vlad, cântăreț pop, tenor;\n Moșoiu, Tiberiu, jurist, profesor universitar, om politic, primar al municipiului Oradea, Guvernator al Băncii Naționale;\n Neagu, Nicolae, scriitor;\n Niculescu, Maria, profesor universitar, fost ambasador al Organismului Mondial al Francofoniei la Uniunea Europeană;\n Niculescu, Ștefan, compozitor, muzicolog;\n Onesa, Anda, actriță;\n Oprea, Marius, poet și istoric;\n Paliga, Sorin, lingvist;\n Pandelescu, Vasile, acordeonist;\n Penescu, Lucian, scriitor și economist;\n Petre Constantin, pictor;\n Petrescu (Ceaușescu) Elena, soția președintelui R.S.R. Nicolae Ceaușescu; \n Popescu, Gabriel, gravor;\n Poroineanu, Constantin, avocat și filantrop român;\n Potopeanu, Gheorghe, general, ministru de finanțe;\n Radu, N. Ioan, rachetomodelist, profesor de matematică;\n Raicu, Șerban, profesor universitar, fost rector la UPB, membru al Academiei de Științe Tehnice ASTR;\n Răducă, Vasile, teolog;\n Rădulescu, Ion Heliade, scriitor, filolog, politician, primul președinte al Academiei Române;\n Reghecampf, Laurențiu, fotbalist, antrenor;\n Sărăroiu, Ileana, solistă muzică populară;\n Schumacher, Ovidiu, actor;\n Simionescu, Mircea Horia, scriitor;\n Stan, Mihai, scriitor, Președinte Societatea Scriitorilor Târgovișteni;\n Stark Alexandru, reporter radio și TV, scenarist, jurnalist, scriitor, traducător și publicist;\n Stoica, Laura, solistă muzică ușoară;\n Stolojan, Teodor, economist, om politic, fost prim-ministru al României;\n Țuțuianu, Adrian, avocat, senator, ministru;\n Vasile, Nicolae, inventator, fost director general al ICPE, profesor universitar, membru al Academiei de Științe Tehnice ASTR, poet, prozator;\n Vasilescu, Emil, istoric și critic literar, bibliolog, jurnalist, scriitor, director Revista Bibliotheca;\n Văcărescu, Alecu, poet;\n Văcărescu, Ienăchiță, cronicar, filozof, poet, istoric, autorul primei gramatici românesti tipărite;\n Văcărescu, Nicolae, poet;\n Voicu, Victor, profesor universitar, vicepreședinte al Academiei Române;\n Zamfir, Gheorghe, solist de nai, compozitor.\n\nMonumente istorice \n\n Lista monumentelor istorice din județul Dâmbovița\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Dîmbovița, Dragoș Bugă, Ion Zăvoianu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974\n Pagini la istoria culturii Dâmbovițene, Mihai Gabriel Popescu, Editura Bibliotheca, 2004\n Repertoriul arheologic al județului Dâmbovița, Gheorghe Olteanu, Ovidiu Cârstina, Denis Căprăroiu, Editura Cetatea de Scaun, 2002\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Dâmbovița\n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Dâmbovița\n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Dâmbovița \n\nTurism\n\n VIDEO Misterele Dâmboviței: peșterile Ialomiței, Răteiului și Urșilor, galerii săpate-n vârf de munte și zidite cu povești, Ionuț Dima, Adevărul\n Muzee Dâmbovițene\n Obiective turistice in Dambovita. 10 locuri interesante pentru o calatorie de neuitat \n HelloDambovita\n Parcul Naural Bucegi\n Top 15 Obiective Turistice\n\nHărți\n Harta turistică a județului Dâmbovița\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Dâmbovița)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Dâmbovița\n Listă de comune din județul Dâmbovița\n Lista monumentelor istorice din județul Dâmbovița\n Lista rezervațiilor naturale din județul Dâmbovița\n Galeria de steme și steaguri ale județului Dâmbovița\n Listă de publicații din județul Dâmbovița" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu Județul Galați." }, { "from": "assistant", "value": "Județul Galați este un județ așezat în partea estică a României, în sudul regiunii istorice Moldova, între 45°25' și 46°10' latitudine nordicã, 27°20' și 28°10' longitudine estică. Reședința lui este municipiul Galați. Se învecinează cu județele Vaslui, Vrancea, Brăila, Tulcea. La est se învecinează cu Republica Moldova, punctele de trecere a frontierei fiind Galați-Giurgiulești (rutier și feroviar cale largă) și Oancea-Cahul (rutier). A fost înființat în anul 1968, prin reorganizarea teritorială a Regiunii Galați, care cuprindea un teritoriu asemănător cu cel al actualelor județe Brăila și Galați, plus partea nordică a județului Tulcea.\nJudețul Galați face parte din Regiunea de dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunărea de Jos (alături de județele Brăila și Tulcea, de raioanele Cahul și Cantemir din sudul Republicii Moldova și de regiunea Odesa din vestul Ucrainei) precum și din Zona Economică Liberă Galați-Giurgiulești-Reni (România-Moldova-Ucraina).\n\nToponimie \nCodex Latinus Parisinus din 1395 menționează o Caladda la cotul Dunării, un port de escală genovez unde se putea acosta. Numele Galata, un cartier al Constantinopolului și un alt fost port de escală genovez, are aceeași origine. Lumea academică românească aderă în cea mai mare parte la această origine italiană care datează din secolul al XIV-lea: caladda în genoveză înseamnă „cală de acostare”, dar la acea vreme genovezii aveau un număr mare de astfel de locuri pe țărmul Mării Negre și pe malurile Dunării, incluzând, în România de astăzi, Giurgiu și Licostomo, lângă Chilia Veche.\n\nDescoperirea tezaurului de la Barboși (cartierul de sud al orașului Galați, pe malul stâng al Siretului), compus din 3.700 de monede de argint purtând inscripțiile grecești Gallati și Kallatiasy, va înclina balanța spre teoria susținută de Vasile Pârvan și Carl Patsch, care stă la baza denumirii provinciei romane Galatia din Asia Mică. Denumirea Galați este cunoscută și drept Kalas în turcă, Γκαλάτσι în greacă și גאלאץ în ebraică.\n\nDar adepții protocronismului (curent pseudoistoric care a devenit foarte influent în România sub regimul lui Nicolae Ceaușescu) leagă numele Galați, chiar dacă nu apare înainte de secolul al XIV-lea, de „rădăcina celtică și indo-europenă [gall] însemnând „străin” (cf. gali, galeză, Galatia, Galiția, Galicia, Galia)\" și fiind o derivație a galatiens (numele grecesc al galilor, popor celtic), pe motiv că această zonă, locuită în antichitate de către tracii din nord (daci), a cunoscut și migrația celților. Dacă istoricii antici, cum ar fi Herodot, menționează într-adevăr prezența triburilor celtice în Balcani și migrația lor spre Anatolia în secolul al IV-lea î.Hr., pentru a fonda Galatia, protocroniștii români, la rândul lor, datează toponimul Galați în secolul al XXIII-lea î.Hr., susținând că dimpotrivă, proto-celții ar fi migrat ulterior din Anatolia spre Alpi, unde au dezvoltat în Europa cultura Hallstatt. De asemenea, ei leagă numele de Galați de Tabula Peutingeriana din 1265 (hartă unde, pe lângă Galatia din centrul Anatoliei, apare și Tanasia-Galatia la nord de Marea Neagră) și afirmă că celții din Galatia ar fi populația menționată în Biblie în Epistola lui Pavel către galateni. Iar potrivit acestora, studiile de genealogie cu instrumente moderne de genetică moleculară le-ar susține teza. \n\nÎn cele din urmă, alte ipoteze apelează la etimologii slave sau cumane. Potrivit uneia, locuitorii din Galiția, ucraineni originari din regiunile muntoase ale Carpaților, ar fi dat numele orașului Galați în secolul al XIII-lea, când Cnezatul Galiției-Volînia și-a extins aria de influență comercială și politică în Moldova. Aceasta este teza favorizată de cercurile istorice ruse și ucrainene. De asemenea, sârbii pretind ca originea numelui ar fi „galac”. După cealaltă, numele ar deriva din cumanul galat, care apare, tot din secolul al XIII-lea, în alte toponime din împrejurimi, de exemplu Gălățui, numele unui lac al cărui sufix este cuman (sufixul ui înseamnă apă).\n\nStema județului \n\nEste adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.\n\nDescrierea stemei:\nStema județului Galați se compune dintr-un scut roșu, încărcat cu o ancoră de aur, având un otgon alb-negru, înfășurat pe brațul său vertical; în dreapta și în stânga ancorei se află câte o stea de aur.\n\nSemnificația elementelor însumate:\nSimbolizează cadrul natural, comerțul și activitatea navală desfășurată de localnici în această regiune a Dunării de Jos.\n\nDate geografice \nSituat la extremitatea est-centrală a României, la confluența Dunării cu râurile Siret și Prut, județul Galați are o suprafață de 4.466,3 km2, ceea ce reprezintă 1,9% din suprafața țării. Județul include patru localități urbane (municipiile Galați și Tecuci, orașele Tg. Bujor și Berești) și 61 comune cuprinzând 180 de sate. Zonă de confluență între Platoul Covurlui la nord (50% din suprafața județului), câmpiile Tecuci și Covurlui (34%) și lunca Siretului inferior și a Prutului la sud (16%), județul Galați reprezintă o structură unitară din punct de vedere fizico-geografic. Principalele cursuri de apă sunt Dunărea, Prutul și Siretul, principalele lacuri sunt Lacul Brateș (de luncă) 24 km2 și Lacul Tălăbasca (de luncă). Altitudinea maximă este atinsă în Dealurile Fălciului: 274 m.\n\nClimă \nTeritoriul județului Galați aparține în totalitate sectorului de climă continentală (partea sudică și centrală, însumând mai bine de 90% din suprafață, se încadrează în ținutul de climă de câmpie, iar extremitatea nordică, reprezentând 10% din teritoriu, în ținutul cu climă de dealuri). În ambele ținuturi climatice, verele sunt foarte calde și uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar și de întreruperi frecvente provocate de advecțiile de aer cald și umed din S și SV care determină intervale de încălzire și de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului și Dunării introduc în valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai răcoros vara și mai umed și mai puțin rece iarna. Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvența relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat-oceanic din V și NV (mai ales în semestrul cald), frecvența de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat-continental din NE și E (mai ales în anotimpul rece), precum și advecțiile mai puțin frecvente de aer arctic din N și aer tropical maritim din SV și S.\n\nRelief \nPrin poziția sa la exteriorul arcului carpatic, județul Galați ocupă zona de întrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană și în parte, central-europeană, ceea ce se reflectă fidel atât în condițiile climaterice, în învelișul vegetal și de soluri, cât și în structura geologică a reliefului. Acestea din urmă oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 m în nord și 5–10 m la sud. Teritoriul județului Galați în sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord și mai slabă în sud, distingându-se după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități geomorfologice: Podișul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior și Lunca Prutului de Jos. Formațiunile geologice vechi sunt prea puțin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate și se exploatează hidrocarburi (țiței și gaze naturale) în zonele Schela-Independența, Munteni-Berheci și Brateș. Formațiunile geologice tinere și în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrișuri sunt exploatate la Galați, Tecuci, Braniștea și din albia minoră a râului Prut, având o deosebită importanță pentru industria materialelor de construcții.\n\nRezervații și monumente ale naturii \nPrincipala rezervație naturală din județul Galați este localizată pe nisipurile din Câmpia Tecuciului și anume la sud de localitatea Liești, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâșie de circa 4 km lungime și 0,5–1 km lățime având o suprafață de circa 84 ha și care se continuă până în lunca Siretului. La câțiva kilometri de Municipiul Galați se află rezervația paleontologică de la Barboși (Tirighina) cu o suprafață de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluște din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400.000 ani în urmă). De asemenea, nu departe de Galați, și anume la nord de oraș, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tulucești, în locul numit Râpa Bălaia, se află cea de-a doua rezervație paleontologică. A treia rezervație paleontologică se află lângă orașul Tecuci, pe șoseaua Tecuci-Valea Mărului-Pechea-Galați, cu o suprafață de 1,5 ha. Rezervația se află pe terasa inferioară a Bârladului, la punctul numit La Rateș, adică acolo unde a fost cândva un han. În partea de răsărit a județului, pe teritoriul comunei Băneasa, între localitățile Băneasa și Roșcani, se află Pădurea Băneasa, în care, pe lângă pădurea în sine este ocrotit și bujorul sălbatic, pe seama căruia s-au creat legende și o mare serbare populară care are loc în fiecare an, Sărbătoarea bujorului. Se spune că bujorii ar fi apărut din sângele moldovenilor căzuți în lupta de la Roșcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost învinsă de turci datorită lipsei de apă. Și în pădurea de la Hanu Conachi se desfășoară în fiecare an Sărbătoarea salcâmului. Aceste două rezervații constituie nu numai obiective științifice, dar și atracții permanente pentru turiști.\n\nPopulație și societate\n\nDemografie \n\nLa 1 decembrie 2021, populația județului număra 496.892 locuitori (în scădere față de anul 2011 când erau înregistrați 536.167 locuitori), ceea ce reprezintă 2,61% din totalul populației României (al cincisprezecelea județ al țării), din care 242.055 bărbați și 254.837 femei, 259.071 locuind în mediul urban și 237.821 în mediul rural. Densitatea populației este de 111,25 locuitori/km2.\n\nReședința județului, municipiul Galați, al optulea mare oraș din România, cu o populație de 217.851 locuitori, este cel mai mare port al Dunării maritime de pe teritoriul României, situat la 80 de mile de Marea Neagră și la aproximativ 250 km de Bucuresti si de orașele Iași, Ploiești, Constanța, Chișinău (Republica Moldova) și Odessa (Ucraina).\n\nStructură etnică \n\nÎn anul 2011, structura etnică a județului Galați era relativ compactă, cu un procent ridicat al locuitorilor care se declarau români (90,07%), respectiv 482.932 dintr-un total de 536.167. A doua etnie ca număr de locuitori era cea a romilor - 16.990 (3,17%), urmată de toate celelalte (care nu depășeau 1% din total): ruși-lipoveni - 180, greci - 156, maghiari - 133, turci - 78, italieni - 68, germani - 62, evrei - 57, ucraineni - 48, armeni - 29, tătari - 4, sârbi - 8, bulgari - 7, macedoneni - 6, polonezi - 3, alte etnii - 477. Pentru 34.916 locuitori (6,51%) informația era nedisponibilă.\n\nCetățenie \nDin punct de vedere al cetățeniei locuitorilor județului, la data de 1 decembrie 2021, 496.048 erau cetățeni români (99,83%), moldoveni - 322, italieni - 123, turci - 37, britanici - 30, ucraineni - 30, spanioli - 23, greci - 20, sirieni - 20, germani - 14, francezi - 13, americani - 12, olandezi - 8, irakieni - 7, sârbi - 4, unguri - 3. 39 de locuitori erau cetățeni ai altor țări europene, iar 125 ai unor țări de pe alte continente. 3 erau apatrizi, iar 7 nu și-au declarat cetățenia.\n\nAdministrație și politică \n\nJudețul Galați este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. Președintele Consiliului Județean Galați și consilierii județeni sunt aleși locali, pentru un mandat de 4 ani. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 65 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 2 orașe și 61 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Galați.\n\nInstituții\n\nInstituții medicale \nUnitățile sanitare aflate sub autoritatea Consiliului Județului Galați sunt Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Apostol Andrei Galați, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Sfânta Cuvioasa Parascheva Galați, Spitalul de Pneumoftiziologie Galați, Spitalul Municipal Anton Cincu Tecuci și Spitalul Orășenesc Târgu Bujor.\n\nInstituții culturale \nInstituțiile culturale aflate sub autoritatea Consiliului Județean Galați sunt Muzeul de Istorie Paul Păltânea Galați, Muzeul de Artă Vizuală Galați, Complexul Muzeal de Științele Naturii Răsvan Angheluță Galați, Biblioteca Județeană V. A. Urechia Galați, Centrul Cultural Dunărea de Jos Galați.\n\nInstituții de învățământ \nStructurile de învățământ aflate în coordonare sunt cele care formează rețeaua școlară organizată în județul Galați pentru învățământul special liceal și special postliceal, respectiv Liceul Tehnologic Simion Mehedinți Galați, Școala Gimnazială Specială Emil Gârleanu Galați, Școala Profesională Specială Paul Popescu Neveanu Galați, Școala Gimnazială Specială Constantin Pufan Galați, Școala Gimnazială Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Școala Gimnazială Specială Constantin Păunescu Tecuci.\n\nInstituții/servicii publice \nInstituțiile/servicii publice aflate în coordonarea Consiliului Județean sunt Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, Serviciul Public Județean de Administrare a Domeniului Public și Privat Galați, Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Galați și Unitatea Medico-Socială Gănești, județul Galați.\n\nIstoric \nAnaliza succesiunii și repartiției dovezilor arheologice de cultură materială arată că teritoriul județului a fost populat și a intrat pe circuitul folosinței umane din timpuri preistorice. Cele mai vechi vestigii umane în zona Covurluiului datează din paleoliticul final și epipaleolitic. Culturile paleolitice sunt localizate la Berești și la Cavadinești. Paleoliticul superior a fost pus în evidență în nordul județului, pe moșiile așezărilor Pleșa, Puricani, Crăiești, Bălăbănești, Șipote, Rădești, Băneasa, Suceveni.\n\nÎn succesiunea strategică arheologică au fost localizate și așezări din neoliticul vechi, aparținând culturii Criș, ce apar sub formă de așezări neîntărite. Urmele acestei culturi au fost descoperite la Negrilești și la nord de Tecuci, pe valea Bârladului, la Munteni. La Berești au fost puse în evidență urme ale culturilor precucuteniene și cucuteniene. Cultura precucuteniană este reprezentată prin ceramică pictată bicromă și tricomă la Stoicani, Măstăcani, Smulți, Drăgănești, Băneasa, Suceveni. Cetățuia de la Stoicani arată, prin resturile culturii materiale, ocupațiile vânătorești, de creștere a animalelor și de cultură a plantelor practicate de locuitorii acestui teritoriu, ca și unele meșteșuguri casnice, ca de exemplu olăritul, torsul, țesutul. Continuitatea populației este dovedită de culturile materiale aparținând perioadei de tranziție spre epoca bronzului, reprezentate prin așezările de tip \"sălaș\" de la Stoicani.\n\nEpoca fierului a lăsat numeroase urme materiale descoperite și cercetate în peste 15 localități actuale, arătând pătrunderea unor influențe ale civilizației grecești dinspre Dobrogea. Astfel, ceramică și monede grecești au fost descoperite la Galați, Barboși și Frumușița, iar la Galați se pare că a existat chiar o așezare grecească. Vestigiile arheologice permit reconstituirea unui ax al pătrunderii civilizației și culturii materiale grecești pe direcția Histria - gura Siretului - Barboși - Poiana (Tecuci) - Trotuș - Oituz, ceea ce demonstrează intensitatea activității materiale și spirituale a autohtonilor.\n\nCultura geto-dacică este reprezentată prin așezări localizate pe vetrele actuale de la Galați și Frumușița și prin așezarea Piroboridava (Poiana). Viața romană a fost deosebit de intensă. Castrul militar de la Barboși și așezarea civilă de pe vatra orașului Galați de azi întrețineau legături comerciale cu Moesia Inferioară, cu Grecia și Asia Mică pe Dunăre și Pontul Euxin. În secolele X-XIII se înscriu și pe teritoriul actual al județului Galați forme ale feudalismului timpuriu, strâns legate de influența bizantină, fapt atestat de numeroase monede bizantine descoperite. \n\nÎn secolele XV-XVI sunt atestate de documente istorice scrise, numeroase așezări, ca de exemplu Blăjerii de Jos (1448), Liești (1495), Șerbănești (1430), Bucești (1548), Drăgănești (1575), iar în secolul al XVII-lea Umbrărești (1649), Salcea (1695) etc. Pe harta lui Dimitrie Cantemir din Descriptio Moldaviae sunt consemnate așezările Nicorești, Poiana, Piscu, Corod, Oancea, Adam, Tulucești, Foltești, Tecuci, Galați.\n\nLa sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea apar sloboziile, care duc la îndesirea rețelei de așezări rurale, din care astăzi s-au păstrat Slobozia Blăneasa, Slobozia Oancea, Slobozia Conachi și Slobozia Corni. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au ivit așezări rurale noi ca urmare a creșterii producției marfă de cereale după 1859, a reformei agrare din 1864 și după împroprietărirea din 1879. Diferitele forme de populare - migrațiile, păstoritul agricol, infiltrațiile lente și colonizările, imigrările (lipoveni, greci, bulgari, armeni, evrei etc.) au contribuit la modificarea structurii demografice a județului. Astfel, popularea a fost stimulată de dezvoltarea agriculturii, de liberalizarea comerțului, de intensificarea circulației, de procesele de împroprietărire.\n\nÎn prima jumătate a secolului al XIX-lea, au avut loc frământãri social-politice și conflicte numeroase. Acestea au contribuit la accelerarea procesului de destrămare a relațiilor feudale și la apariția și accentuarea relațiilor de producție capitaliste. Masele populare din județ au acționat în mișcarea antiotomană din anul 1821 și în cea revoluționară de la 1848. Participarea activă a populației din fostele județe Covurlui și Tecuci la lupta pentru unirea principatelor a fost determinată, în bună parte, de faptul că aici au trăit și activat patrioți înflăcărați ca Alexandru Ioan Cuza (care a fost pârcălab de Galați) și Costache Negri (originar din satul Mînjina care astăzi îi poartă numele). La Mînjina participau la elaborarea ideilor unioniste personalitãți marcante ale neamului românesc, cum ar fi: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu.\n\nEconomie\n\nProfil economic \nJudețul Galați are o economie industrial – agrară. Unitățile industriale și cele de prestări servicii sunt concentrate mai ales in zonele urbane, în timp ce în zona rurală principalele activități sunt cele agricole. Statistica referitoare la numărul de comercianți care activează în mediul urban al județului Galați arată o concentrare semnificativă a acestora în municipiul reședință de județ, unde se regăsesc peste 86% dintre aceștia. Celălalt municipiu, Tecuci, grupează doar 11% din comercianți, in timp ce orașele Berești și Târgu-Bujor dețin procente semnificativ mai scăzute – 0,4% si respectiv 1,5%.\n\nPe ansamblul economiei naționale, județul Galați este principalul producător de fontă, de oțel brut și de laminate finite plate și al doilea la producția de nave maritime. Industria metalurgică din Galați (Combinatul Siderurgic Liberty Steel) realizează 55,6% din producția de oțel a României, 55% din producția de laminate și 90,4% din producția de tablă și benzi laminate la rece. Mai mult de două treimi din producția metalurgică este exportată. Industria navală (Damen Shipyards Galați), ramură de mare tradiție pe plan local, produce nave fluviale și maritime de până la 65.000 tdw, precum și platforme de foraj marin.\n\nÎn economia județului Galați, agricultura ocupă un loc important, datorită suprafeței agricole exploatate, efectivelor de animale și păsări și potențialului tehnic în amenajări de îmbunătățiri funciare și dotări cu tractoare și mașini agricole. Județul Galați dispune de 358.311 ha de teren agricol, din care 292.926 ha arabil, 43.612 ha pășuni, 656 ha fânețe, 19.397 ha vii și pepiniere viticole și 1.720ha livezi și pepiniere pomicole. Județul mai dispune de 43.814 ha păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, 13.231 ha luciu de ape și bălți, precum și 3.554 ha alte suprafețe degradate și neproductive. În acest context, agricultura este de asemenea, un sector foarte important pentru economia regională: circa 40% din populația ocupată lucrează în acest sector, care contribuie cu 16% la PIB-ul regional. Legumicultorii din zona Tecuci (în special cei din comuna Matca) și cei din bazinul Galați (zona Bădălan și comuna Vânători) sunt recunoscuți pentru calitatea produselor.\n\nDacă în anii epocii comuniste județul Galați devenise al patrulea mare centru industrial al României, în ultimii ani a înregistrat un declin accentuat, ceea ce a condus la includerea sa, alături de alte 5 județe din România (Mureș, Prahova, Dolj, Gorj, Hunedoara) în Mecanismul pentru o Tranziție Justă finanțat de Uniunea Europeană, prin care se încearcă reducerea impactului social și economic al tranziției regiunilor mono-industriale și carbonifer intensive către o economie decarbonizată.\n\nConform declarațiilor Președintelui Consiliului Județean, Costel Fotea (mai 2022), \"transformarea producției de oțel este un demers care va fi realizat într-un context în care în ultimii ani evoluțiile tehnologice și condițiile de piață au determinat un declin al gradului de ocupare în industria metalurgică a județului. Astfel, numărul de angajați a scăzut cu mai mult de 36% în perioada 2011-2020. Teritoriul a prezentat o tendință accentuată de scădere, de 6,5%, în perioada 2012-2020, a populației globale, în vreme ce tendința de scădere a populației de vârstă activă a fost în aceeași perioadă de 10,5%. În perioada 2010-2020, salariul mediu net a fost, în fiecare an, sub media națională cu aproximativ 11%, dar tendința de scădere este clară. Între 2016 și 2020, diferența față de media națională a fost de -14%. Teritoriul înregistrează o rată a sărăciei energetice de 55% în timpul iernii și de 40% raportat la întregul an. În decembrie 2021, la nivelul teritoriului erau înregistrați 10.626 șomeri, dintre care 4.681 femei. Rata șomajului a fost de 5,65% în decembrie 2021, aproape dublă față de media națională de 2,69%\".\n\nDate statistice \nLa 1 mai 2023, sporul natural al populației județului era negativ, respectiv -695, al șaselea cel mai ridicat din țară. Din punct de vedere al forței de muncă, în județul Galați erau înregistrați 121.433 salariați (2,16% din totalul național - locul 16) și 10.192 șomeri (4,22% - locul 4), iar salariul mediu net era de 3.703 lei - locul 15 la nivel național.\n\nÎn ceea ce privește balanța comerțului internațional (sold FOB/CIF), județul Galați a înregistrat în anul 2022 un deficit de 377,4 milioane euro, după ce în cei doi ani precedenți înregistrase un excedent de 96, respectiv 55,5 milioane euro.\n\nReferitor la clasificarea activităților economice din județ în funcție de cifra de afaceri din 2019, pe primul loc se situează activitățile de comerț cu ridicata si cu amănuntul, repararea și întreținerea autovehiculelor și motocicletelor (41,79%), urmate de cele din industria prelucrătoare (32,95%) și de cele din agricultură (9,71%) și construcții (8,89%).\n\nTurism \nÎn anul 2020, existau în județ 51 de structuri de primire turistică, respectiv 17 hoteluri, 6 hosteluri, 5 moteluri, 6 vile turistice, 1 bungalou și 9 pensiuni turistice, capacitatea totală de cazare fiind de 2.196 locuri. S-au înregistrat 51.673 sosiri și 84.786 înnoptări, indicele de utilizare netă a capacității în funcțiune fiind de 18,1%.\n\nÎn anul 2022, județul Galați a înregistrat 97.526 turiști și 151.886 înnoptări, în creștere față de anii anteriori.\n\nNote\n\nReferințe\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Galați - Dicționar de geografie fizică, Sorin Geacu, Editura CD PRESS, București, 2007 \n Județul Galați: monografie, D. I. Oancea, Cazimir Swizewski, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Galați\n Prefectura județului Galați\n Inspectoratul pentru situații de urgență \"General Ieremia Grigorescu\" al Județului Galați \n Spitalul Județean de Urgență \"Sf. Apostol Andrei\" Galați\n SMURD Galați\n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Galați \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Galați \n\nTurism\n Ghidul orașului Galați\n Obiective Turistice din Galați \n\nPortaluri\n Portal Galați\n Forumul gălățenilor de pretutindeni\n\nHărți\n Harta turistică a județului Galați\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Galați\n Listă de comune din județul Galați\n Lista monumentelor istorice din județul Galați\n Lista rezervațiilor naturale din județul Galați\n Galeria de steme și steaguri ale județului Galați\n Județul Covurlui (interbelic)\n Listă de publicații din județul Galați" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Județul Giurgiu?" }, { "from": "assistant", "value": "Giurgiu este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Giurgiu. Se învecinează cu județele Teleorman, Dâmbovița, Ilfov și Călărași. \n\nGiurgiu se află la granița cu Bulgaria, fiind situat la nord de Dunăre. Județul este aflat în întregime în Muntenia.\n\nLegenda numelui Giurgiu \nSe spune că demult, când turcii încă umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării și strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla un cioban, pe nume San Giorgio ce își adusese oile la păscut în lunca Dunării, în zona de azi a județului Giurgiu. Acesta a eliberat un mare grup de ostatici ce trebuiau duși în Imperiul Otoman. Ostaticii, ca recunoștință față de San Giorgio, au înființat un târg într-un loc de trecere. Acest târg a fost numit Giurgiu, după eliberatorul lor.\n\nStema \nStema județului Giurgiu se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, scartelat.\n\nÎn primul cartier, în partea dreaptă, în câmp albastru, se află 3 stejari de argint dezrădăcinați, așezați doi la unu, reprezentând vechea stemă heraldică a județului Vlașca, simbolizând pădurile de stejar care alcătuiau odinioară Codrii Vlăsiei.\n\nÎn al doilea cartier, în partea stângă, în câmp roșu, se află o secure de luptă cu tăișul dublu, având la bază o semilună răsturnată, ambele de argint. Ele amintesc de lupta antiotomană și victoria de prestigiu obținută de marele voievod Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni.\n\nÎn vârful scutului, în câmp roșu, se aflã un coif roman de argint, simbolizând descendența latină a locuitorilor\n\nÎn vârful scutului, în câmp albastru, se află o timonă deasupra unui brâu undat, de argint, simbolizând navigația pe fluviul Dunărea\n\nGeografie\n\nAșezare\n\nJudețul Giurgiu se află în sud estul României, la granița cu Bulgaria.\nLa o distanță de 65 km la sud de capitala București.\nEste situat în Lunca Dunării, pe malul stâng al fluviului Dunărea.\n\nJudețul este situat în partea de sud a țării, în cadrul marii Câmpii Române, și este străbătut de paralela 43°53` latitudine nordică și meridianul 25°59` longitudine estică.\n\nReședința județului este municipiul Giurgiu, vechi centru comercial la Dunăre al Țării Românești, situat la 60 km de capitala țării pe drumul european E70 ce leagă vestul Europei de zona balcanică și de Orientul Mijlociu.\n\nClimă\nClima județului este temperat continentală. Vara este un anotimp cu temperaturi ridicate ce poate duce chiar la secetă, iarna cu geruri și crivăț. Vitezele cele mai mari le au vânturile dinspre nord-est, care pot atinge iarna 125 km/h. Precipitațiile medii sunt de 500mm.\n\nVecini\n\nGiurgiu se învecinează în nord cu Județul Dâmbovița și Județul Ilfov, în vest cu Județul Teleorman, și în est cu Județul Călărași. În sud Dunărea formează granița cu Bulgaria, mai exact cu Regiunea Ruse.\n\nApele\n\nCel mai important curs de apă este fluviul Dunărea. Alte râuri ale județului Giurgiu sunt: Argeș, Dâmbovița, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar, Pasărea, Parapanca.\n\nDe asemenea, în Giurgiu mai este localizat și Parcul Natural Comana, care include lacul Comana.\n\nFauna\nÎn Giurgiu se găsesc viețuitoarele specifice zonei de stepă și silvostepă precum orbetele, prepelița, ciocârlia, potârnichea, turturica, gușterul, greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, șoarecele de câmp, popândăul, dropia, vulpea, rațe, gâște, berze, lișițe, cocostârci, vidra, nurca, știuca, plătica, somnul, caras, crap, biban, caracuda, roșioara.\n\nDemografia\n\nCele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul Theodorapolis.\nConform rezultatelor recensământului populației și al locuințelor din 18 martie 2002, populația stabilă a județului Giurgiu, este de 297.859 persoane.\n\nDin totalul populației, 88.537 persoane locuiesc în mediul urban (29,72%) și 209.322 persoane locuiesc în mediul rural (70,27%).\n\nDensitatea populației județului este de 84,5 locuitori/km².\n\nPotrivit liberei declarații a persoanelor recenzate, 96,03% din populația județului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii.\n\nDupă religie populația este preponderent ortodoxă (98,5%).\n\nIstorie \nDupă o legendă neconfirmată din punct de vedere istoric, Giurgiu ar fi fost întemeiat ca avanpost de către comercianți genovezi pe insula Sfântul Gheorghe numit după protectorul Genovei, Sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio). \n\nUn document în care apare toponimul pare a fi așa-zisul „Itinerar din Bruges”, din penultimul deceniu al secolului al XIV-lea, cu o listă de localități pe care pelerinii occidentali le aveau ca popasuri în drumul lor către Țara Sfântă.\n\nGiurgiu apare pe o hartă la documentul Codex Latinus Parisinus cu o datare controversată între 1395 și 1438, poate din timpul lui Mircea cel Bătrân (decedat 1414). În 1420 Imperiul Otoman l-a redenumit \"Yergöğü\". Vlad Țepeș a recucerit cetatea în 1462, au urmat războaie frecvente sub Mihai Viteazul, apoi în războaiele ruso-turce. Giurgiu a ars în 1659 și în 1829 s-au distrus fortificațiile, rămânând numai un castel pe insula Slobozia, legată de un pod de restul ținutului. \n\nPrima cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost între București și stația de la Giurgiu inaugurată la 1 noiembrie 1869. \n\nTeritoriile județului au fost parte din raiaua Giurgiu a Imperiului Otoman.\n\nGiurgiu a fost reședința județului interbelic Vlașca, iar în perioada postbelică, teritoriul județul a fost divizat între regiunea Teleorman și regiunea București.\n\nÎntre 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse. \n\nGiurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, teritoriul județului fiind înglobat în județul Ilfov, cu reședința la București. \n\nCu reorganizarea administrativă din 1981, din partea vestică și central-sudică a județului Ilfov înființat și delimitat prin legea din februarie 1968 s-a format județul Giurgiu, care are o configurație și o întindere asemănătoare - dar nu identice - cu cele ale vechiului județ Vlașca.\n\nEconomie \nIndustriile predominante în Giurgiu sunt: \n Industria alimentară; \n Industria textilă;\n Industria chimică;\n Industria construcțiilor;\n Industria componentelor mecanice.\n\nAgricultura este una dintre ocupațiile de bază ale localnicilor. În Giurgiu se practică creșterea ovinelor, bovinelor, porcinelor, avicultura, piscicultura, creșterea struților (în Giurgiu aflându-se cea mai mare fermă de struți din Europa și singura deținătoare de abator propriu) și cultivarea terenurilor agricole.\n\nDiviziuni administrative\n\nJudețul este format din 54 unități administrativ-teritoriale: 1 municipiu, 2 orașe și 51 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Giurgiu.\n\nTurism \nDeși o regiune tipic de câmpie, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, județul Giurgiu dispune totuși de un potențial turistic important și variat.\n Atracții din municipiul Giurgiu\n\n Turnul cu ceas Construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești. Structura inalta de 22 de m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția este modificată, fiind adăugat un ceasornic.\n Podul Prieteniei Acesta este cel mai lung pod de peste Dunăre. Este construit pe doua nivele, ferovial si rutier (cu două benzi și trotuar pentru pietoni). Este singurul pod mobil, avand posibilitatea de a se ridica in cazul in care pe sub acesta este nevoie sa treaca o ambarcațiune mai înalta. Este construit din oțel, iar proiectul a fost realizat de V Andreev. Construcția a durat 2 ani, inaugurarea realizându-se la 20 iunie 1954.Are o lungime de .\nInsula Mocanu, având o suprafață totală de 850 ha, este cea mai mare din cele 4 insule din vecinătatea Giurgiului, un loc cu vegetație seculară și faună asemănătoare Deltei Dunării, cu plaje și lacuri interioare, unde se pot organiza partide de pescuit și vânătoare.\n Situl arheologic „Malul Roșu”,\n Strada Tabiei - ruinele fortificației Tabiei,\n Teatrul Valah\n Muzeul de istorie\n Biserica Smarda,\nCatedrala Adormirea Maicii Domnului,\nGara centrală,\n Biserica Greco-Catolică (pictată de Gheorghe Tattarescu),\n Biserica Catolică,\n Centrul cultural Ion Vinea,\n Ateneul,\n Mănăstirea Sf. Nicolae,\n Grădina Alei (printre primele grădini publice realizate în România),\nRuinele cetății medievale,\n Podul Bizetz - primul pod în curbă din Europa,\n Portul Ramadan,\n Canalul Cama (Florilor sau Sf. Gheorghe),\nGara Giurgiu Nord,\n Gara fluvială și faleza\n\n Atracții din județ\nMănăstirea Comana, Parcul Natural Comana (inclusiv Balta Comana și rezervația de bujori), Biserica din satul Bila, Conacul de la Herăști, Muzeul de la Călugăreni.\n\nLa Frătești se află Muzeul sătesc – numit simbolic „Muzeul școlar Dacia”- deoarece o parte importantă din vestigiile materiale aparțin geto-dacilor, dovedindu-se astfel continuitatea de milenii a poporului român în această zonă. Înființat în anul 1967 este structurat pe mai multe secții predominantă fiind secția de arheologie-istorie.\n\n Locuri de cazare\nPe teritoriul județului sunt în prezent 13 unități de cazare turistică, din care: hoteluri 3, moteluri 5, pensiuni urbane 1, pensiuni rurale 1, spații de cazare pe nave 3: Hotel Steaua Dunării, Vlașca, Miorița, Ovidiu, Prieteniei, pe motonavele Steaua Deltei și Steaua Dunării.\n\nCapacitatea de cazare a județului se ridică la 939 locuri, din care 328 locuri în hoteluri, 172 locuri în moteluri, 13 locuri în pensiuni urbane și rurale, 426 locuri în spațiile de cazare pe nave.\n\nPolitică\n\nJudețul Giurgiu este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPersonalități\n Nicolae Bălănescu (11 februarie 1866-30 august 1945), poet și publicist, om politic\n Mihail Manicatide (1867-1954), medic pediatru, profesor\n Constantin Artachino (1870-1954), pictor\n Ioan A. Bassarabescu (1870-1952), scriitor\n Nicolae Cartojan (1883-1944), academician, autor, biograf, cercetător literar, istoric literar, pedagog și publicist\n Nicolae Dărăscu (1883-1959), pictor\n Maria Teohari (1885-1975), astronom\n Nichifor Crainic (Ion Dobre) (1889-1972), teolog, profesor, ministru, scriitor naționalist\n Ion Vinea (1895-1964), poet simbolist și suprarealist\n Tudor Vianu (1898-1964), estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător\n Alexandru Cartojan (1/14 ianuarie 1901-8 septembrie 1965), istoric, publicist și prozator\n Nicolae Crevedia (24 noiembrie 1902-5 noiembrie 1978), poet și scriitor\n Miron Nicolescu (1903-1975), matematician\n Victoria Mierlescu (1905-1992), actriță\n Corneliu Adameșteanu (10 mai 1905-22 noiembrie 1960), medic chirurg\n Emil Gulian (1907-1942), poet și traducător\n Ion Adameșteanu (15 februarie 1911-15 noiembrie 1976), medic veterinar\n Dinu Adameșteanu (25 martie 1913-2 ianuarie 2004), arheolog\n Ivanca Olivotto (2 august 1914-19 martie 1996), matematiciană\n Mircea Ștefan Zăgănescu (9 februarie 1923-14 aprilie 1998), profesor universitar doctor\n Constantin Manolache (14 august 1924 - iulie 2004), ofițer de aviație\n Theodor Anton Neagu (1932-2017), paleontolog\n Petre Ghelmez (2 martie 1932-9 martie 2001), poet, jurnalist, editor, scriitor pentru copii\n Carmen Dobrescu (10 iulie 1933-22 decembrie 2022), regizoare\n Done Stan (2 decembrie 1937), ilustrator\n Rodica Popescu Bitănescu (5 august 1938), actriță\n Neagu Udroiu (3 aprilie 1940-10 septembrie 2022), diplomat, jurnalist, scriitor\n Marian Mitea (20 noiembrie 1943), compozitor, dirijor\n Ileana Popovici (13 mai 1946), actriță și ilustratoare muzicală\n Petre Crăciun (29 august 1962), scriitor de literatură pentru copii, jurnalist, autor de filme documentare și realizator al mai multor emisiuni de televiziune\n Mirel Bîrlan (1963), astronom\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Giurgiu\n Prefectura Județului Giurgiu \n Casa de Cultura \"Ion Vinea\" \n Muzeul Județean \"Teohari Antonescu\" \n Angenția pentru Protecția Mediului \n Agenția pentru Cultură Culte și Patrimoniu \n Teatrul Valah Giurgiu \n\nPortaluri\n Portalul Județului Giurgiu\n Giurgiu vazut prin ochiul care vrea sa vada\n\nHărți\n Harta turistică a județului Giurgiu\n\nLectură suplimentară \n Boldescu Ion, Monografia orașului Giurgiu, 1912\n Stănescu A. Scarlat, Din trecutul orașului Giurgiu, București, 1935\n Enache Constantin, Municipiul Giurgiu – Compendiu monografic, Ed. Universul Familiei, 2005\n Condica Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Giurgiu, 1935\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Giurgiu\n Listă de comune din județul Giurgiu\n Lista monumentelor istorice din județul Giurgiu\n Lista rezervațiilor naturale din județul Giurgiu\n Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse\n Galeria de steme și steaguri ale județului Giurgiu\n Listă de publicații din județul Giurgiu\n\n<noinclude>" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Județul Gorj?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Gorj este unul dintre cele 41 de județe ale României. Reședința lui este municipiul Târgu Jiu.\n\nIzvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au găsit adăpost în Gorj. Prima unitate administrativ-teritorială atestată documentar pe actualul teritoriu al județului a fost județul Jaleș. Teritoriul județului Gorj este parte a regiunii istorice Oltenia, fiind situat în partea de nord a acestei regiuni istorice. Acest județ a fost vreme îndelungată o unitate administrativă distinctă. Din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea județul a fost o parte distinctă a formațiunii politice condusă de Litovoi. Doar la sfârșitul secolului al XV-lea se poate vorbi de Gorj ca județ.\n\nJudețul Gorj este situat în partea sud-vestică a României, pe cursul râului Jiu. Este limitat de județele: Dolj (sud-est), Mehedinți (sud-vest), Caraș-Severin (nord-vest), Hunedoara (nord) și Vâlcea (est). La nivelul județului Gorj, pe parcursul celor 12 zile de recensământ, au fost recenzate 155.695 de locuințe și 345.771 de persoane.\n\nDin punct de vedere al nivelului general de dezvoltare, județul Gorj se află într-o poziție mai puțin favorabilă, deoarece regiunea din care face parte este caracterizată de un nivel de dezvoltare mai scăzut. El dispune de aproximativ 250.000 de hectare de teren agricol arabil și este unul dintre județele bogate în resurse naturale atât din punct de vedere al cantităților cât și al diversității.\n\nCu un potențial turistic diversificat, județul Gorj este reprezentat de cadru natural pitoresc, monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică.\n\nEtimologie \nDespre denumirea acestui județ se poate spune cã este o prescurtare a vechii denumiri slave „Gornemu” (Gore), „Jiliu” (Jil sau Jii) adică „Jiul de Sus” sau „Jiul de Munte” care treptat s-a transformat în „Gorjii”, apoi „Gorjiu” și, într-un final, în Gorj.\n\nDintr-un unghi alternativ, asemănarea cu mai apropiatul \"Giorgiu / Giurgiu\" sau mai îndepărtatul \"Horjiu / Horghiu\" (care numește și județul \"Harghita\") pare a nu fi întîmplatoare, oferind susținerea unor origini comune a variațiilor pe aceeași tema, printre care MAGHIAR / MAGHIRAN , OLT(AR) / AV·ULTUR / L'A VULTURI (Gala Galaction), de unde Maγira·Peană (Măiastra Pană) sau 'Agripina', ... unde GIRA înseamnă SPIRALA; OGIR/ OγIR/ OIR înseamnă OIER; ASPIR/ APIRAS/ APRES (APRINS, ÎNFLĂCĂRAT în limba academica) indica pe 'ARES', care este și ALTOR, pasarea reprezentativa fiind cel mai probabil VULTURUL.\n\nIstorie \nIzvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în peșterile locului, osemintele lor fiind scoase la iveală de arheologi și speologi la Baia de Fier și Broșteni. Așezările de la Bălești, Crasna, Vladimir, Runcu și Telești stau mărturie locuirii județului în epoca neolitică și cea a bronzului.\n\nCercetările arheologice sistematice efectuate de instituții specializate, între care și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, au dus la descoperirea complexului de fortificații romane de la Bumbești-Jiu, a castrelor cu val de pământ de la Cătunele, Pinoasa-Vârt, precum și a așezărilor civile romane de la Săcelu, Ciocadia, Târgu Jiu, Slobozia - Bârsești, care atesta o viață romană intensă, fapt ce va duce la o simbioză daco-romană, etapă importantă în formarea poporului și limbii române.\n\n Acest județ a fost vreme îndelungată o unitate administrativă distinctă. Din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea județul a fost o parte distinctă a formațiunii politice condusă de Litovoi. Teritoriul pe care îl acoperă astăzi a fost numit județul Jaleș, în documente datând din 1385, când a fost sub conducerea lui Dan I și din 1387, de-a lungul domniei lui Mircea cel Bătrân. Doar la sfârșitul secolului al XV-lea se poate vorbi de Gorj ca județ.\n\nPrima unitate administrativ-teritorială atestată documentar pe actualul teritoriu al județului a fost județul Jaleș. Din aceeași dată sunt consemnate și localitățile Tismana și Dabaceni, ultima fiind fosta reședință a Gorjului. De la Tismana este reclamat misionarul constantinopolitan isihast Nicodim de la Tismana de la care se revendica o mare parte din monahismul si isihasmul ortodox romanesc pana in contemporaneitate, multe manastiri urmandu-i fiind construite de discipolii monahului medieval intrat adanc in constiinta religioasa romaneasca din intreaga tara, Sfantul fiind pictat pe - Paclisa, HD- sau in Biserici, Lainici.\n\nDe pe aceste meleaguri se declanșează mișcarea de la 1821 care a reprezentat în istoria Principatelor Române sfârșitul vechiului regim feudal și începutul epocii moderne. Acest proces de renaștere națională în Principatele Române îl are în fruntea sa pe Tudor Vladimirescu, originar din Vladimir, care în ianuarie 1821, la Padeș, dă citire proclamației către popor, un adevărat program al revoluției.\n\nEvenimentele din anul 1848 vor cuprinde și județul Gorj, „Proclamația eliberatoare” fiind citită la Târgu Jiu, la 20 iunie 1848. Se remarcă activitatea, în cadrul guvernului provizoriu, a generalilor Gheorghe Magheru, originar din Gorj și Christian Tell, născut în Brașov, dar devenit moșier în Gorj în urma căsătoriei, ce vor reprezenta județul în Adunarea Constituțională.\n\nTreizeci de ani mai târziu, efective militare gorjene vor participa la războiul de independență. Se remarcă șarja escadronului III Gorj din regimentul 2 Călărași, în luptele de la Vidin în octombrie 1877. Sacrificiul ostașilor gorjeni în obținerea independenței, s-a ridicat la peste 241 morți.\n\nDin 1998 Județul Gorj face parte din Regiunea de Dezvoltare 4 Sud-Vest Oltenia.\n\nDocumente și monumente istorice\n\nServiciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale ascunde comori nebănuite de mulți dintre gorjeni. Aici, pe lângă actele păstrate pentru că așa prevedea legea, există și altele foarte vechi, donate de familii care au conștientizat valoarea lor. Printre cele mai importante, se află documente scrise cu mâna pe hârtie sau pergament (făcut din piele de vițel prelucrată), scrierile fiind în română sau slavonă, cu caractere chirilice.\n\nDeși, de-a lungul timpului, autoritățile au conștientizat importanța păstrării documentelor, au existat și momente în istorie când acestea au fost distruse.\n\nPatrimoniul cultural imobil al județului Gorj are înscrise în Lista monumentelor istorice, aprobată de ministerul culturii și cultelor în 2004, peste cinci sute de obiective monument istoric. Acestea reprezintă a șasea parte din totalul monumentelor din Regiunea Sud-Vest Oltenia.\n\nGeografie\nJudețul Gorj este situat în partea sud-vestică a României, pe cursul râului Jiu. Este limitat de județele: Dolj (sud-est), Mehedinți (sud-vest), Caraș-Severin (nord-vest), Hunedoara (nord) și Vâlcea (est). Principalele orașe și municipii sunt Târgu Jiu (reședința de județ), Bumbești-Jiu, Motru, Novaci, Târgu Cărbunești, Țicleni și Rovinari.\n\nRelieful județului Gorj este variat și poate fi împărțit în trei unități fizico-geografice. Acestea sunt: Carpații Meridionali, reprezentați de munții Godeanu, Vâlcan și Parâng, Subcarpații Getici între râurile Motru și Olteț, dealurile sudice care se întind de-a lungul Platoului Getic. Altitudinile oscilează de la 2.518 m în Masivul Parângu Mare la 100 m în Valea Jiului din sudul județului. Teritoriul județul Gorj este bogat în ape subterane cum ar fi apele de carst provenite din bara calcaroasă montană unde s-a făcut și captarea celor două izvoare la Runcu și Izvarna cu un debit de peste 100 litri/secundă fiecare. Ape freatice la adâncimi mici de circa 2–3 m se află în depresiunile subcarpatice și în luncile râurilor din zona de podiș folosită de locuitori prin captări în puțuri. Apele minerale apar la Săcelu în izvoare, folosite pentru băi.\n\nClima este temperat-continentală moderată cu influențe mediteraneene. Datorită configurației reliefului, clima este diferențiată în funcție de treptele de relief. Temperaturile medii anuale cresc dinspre nord spre sud. Vânturile dominante sunt cele nordice.\n\nFlora și fauna județului sunt variate. Flora se compune din peste 2000 de specii de plante de tip submediteranean, pontic, balcanic și balcano-dacic.\n\nHidrografia județului este reprezentată de râurile: Jiu, Gilort și afluenții lor, Râurile Olteț și Cerna. Există câteva importante lacuri glaciare: Gâlcescu, Tăuri, Slăveiul, Mija, Pasărea și Godeanu. Lacurile sunt puține și sunt realizate artificial pentru atenuarea viiturilor (Ceauru) sau pentru producerea de energie electrică (Motru, Cerna, Valea lui Ivan).\n\nGorjul este delimitat la nord de paralela de 45°58' latitudine nordică, ce trece în apropiere de localitatea Țânțăreni. Limita estică se află în apropierea localităților Alimpești și Polovragi, pe\nlângă trecând meridianul de 23°39' longitudine estică. Limita vestică este reprezentată de vârful Dobru din Munții Godeanu, situat pe meridianul de 22°6' longitudine estică. Paralela de 45° străbate teritoriul județului prin partea de sud a reședinței\nacestuia.\n\nPopulație\n\nLa nivelul județului Gorj, pe parcursul celor 12 zile de recensământ, au fost recenzate 155.695 de locuințe și 345.771 de persoane. Astfel, în municipiul Târgu Jiu au fost înregistrate 81.163 de persoane, în Motru – 18.001, Rovinari – 12.627, Bumbești-Jiu – 9.373, iar în Târgu-Cărbunești – 8236. De asemenea, în Târgu Jiu a fost înregistrat cel mai mare număr de locuințe – 33.803, în timp ce cel mai mic număr a fost înregistrat la nivelul comunei Samarinești, unde au fost numărate doar 805 locuințe. Distribuția pe medii a populației totale în anul 2010 a pus în evidență preponderența populației rurale cu un număr de 202.128 de persoane (53%), față de populația din mediul urban, ce însumează 179.515 de persoane (43%). La nivelul județului Gorj există între 25.000 și 30.000 de romi. Alin Bobu, consilier pe problemele romilor în cadrul Instituției Prefectului, a declarat (în 2011): \n\n Directorul Direcției Județene de Statistică Gorj spune însă că nu aceasta este populația Gorjului deoarece nu cuprinde persoanele plecate pentru o perioadă îndelungată din județ, persoanele din unitățile speciale, care au fost recenzate separat și persoanele care s-au autorecenzat.\n\nPopulația județului Gorj s-a redus 41.000 de persoane față de anul 2002, când a avut loc ultimul recensământ al populației și locuințelor. Specialiștii spun că scăderea populației s-a înregistrat ca urmare a natalității scăzute, precum și a plecării gorjenilor în străinătate.\n\nConform prognozelor INS, populația județului va fi în 2013 de 379,9 mii de persoane față de anul 2010 când a fost de 380.000 de persoane. Previziunile INS prevăd că populația regiunii va fi în anul 2015 de 372,4 mii persoane, iar în 2025\nde 348,8 mii persoane, înregistrând o scădere în perioada 2005-2025 de 9,5% față de 15,4% cât se\npreconizează pentru nivelul regiunii sud-vest Oltenia. De asemenea, la nivelul județului populația de vârsta școlară, menține tendința de scădere, pe toate grupele de vârstă școlară; în anul 2015 populația totală de vârstă școlară (3-24 ani) va fi 91.000 de persoane, iar în 2025 de 74,5 mii persoane, scăderea pe intervalul de timp 2003-2025 urmând a fi de 18,14%.\n\nOrganizare administrativ-teritorială \n\nTeritoriul și forma actuală a județului sunt rezultatul unor evoluții istorice, în care județul Gorj a înglobat unele formațiuni vecine precum Motru și Gilort. În secolul al XVII-lea poate fi întâlnit deja un județ de o formă apropiată a Gorjului\nactual cu numele Jiul de Sus.\n\nÎmpreună cu județul Vâlcea, Gorjul formează o subregiune de similaritate, în cadrul Regiunii 4 Sud-Vest Oltenia. Vicepreședintele PNL Gorj, Claudiu Săftoiu, a declarat: \n\nGorjul este probabil unul dintre cele mai stabile județe din punctul de vedere al organizării administrativ-teritoriale, modificările post-decembriste fiind puțin numeroase. În intervalul 1989–2007 nu au fost înființate noi comune prin separare sau regrupare (în condițiile în care în țară pot fi numărate peste 200 de astfel de situații, deci circa 5 noi comune în medie pe județ). Modificările au fost de statut administrativ, prin declararea de noi orașe.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 70 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 7 orașe și 61 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Gorj.\n\nPolitică\n\nJudețul Gorj este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nConsiliul Județean Gorj este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul Județean Gorj acordă, prin aparatul propriu și serviciile de specialitate, sprijin și consultanță tehnică și juridică pentru autoritățile administrației publice locale, comunale, orășenești și municipale, la solicitarea acestora.\n \nInstituția Prefectului - Județul Gorj este organizată și funcționează ca instituție publică, cu personalitate juridică. Instituția Prefectului are rolul de a îndeplini atribuțiile, prerogativele conferite Prefectului prin Constituția României și alte acte normative. Instituția Prefectului urmărește modul de realizare în județ a strategiei și obiectivelor cuprinse în Programul de Guvernare și propune adoptarea de măsuri corespunzătoare.\n\nSecuritate și sănătate\n\nInspectoratul de Poliție al Județului Gorj este parte integrantă a Poliției Române și se subordonează Inspectoratului General al Poliției Române.\n\nPolițiștii gorjeni au demarat la începutul lui 2009 o amplă acțiune de verificare a modului de aplicare a legii privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. În prima zi de la demarare a acțiunii, șapte unități au fost deja sancționate, pentru că nu respectau prevederile legale.\n\nÎnceputurile jandarmeriei se regăsesc în prima zi a lunii septembrie anul 1973, când batalionul 43 Slatina se mută la Târgu Jiu, comandant fiind maiorul Iovan Ilie. Sediul unității nu era cel actual, instituția desfășurându-și activitatea pe calea București din Târgu Jiu din anul 1977. În decursul anilor nume reprezentative ale unității precum Dumitru Matei, Ilie Gorjan, Ion Amza, Niculae Vasile, Dumitru Buță, Victor Guță și colonelul Vasile Tâlvescu, au fost nume sonore ale Jandarmeriei din Gorj. Actualul drapel de luptă al unității a fost înmânat reprezentanților Jandarmeriei în Piața Prefecturii din Târgu Jiu, în luna noiembrie a anului 1997.\n\nSecuritatea în școlile din județ a început să dea în toamna anului 2010 bătăi de cap și la nivelul județului Gorj; astfel a avut loc în octombrie o întâlnire între reprezentanții Instituției Prefectului și cei ai Inspectoratului Școlar Județean Gorj. Aceștia au discutat măsurile ce se pot lua în unitățile de învățământ pentru a reduce actele de violență dintre elevi. Participanții la această întâlnire au venit cu mai multe propuneri pentru a eficientiza securitatea unităților de învățământ. Și prefectul a venit cu o idee care a fost pusă în discuție: \n\nFiecare unitate de învățământ trebuie să fie inclusă în itinerariile de patrulare auto și pedestre ale poliției, asigurându-se, totodată, supravegherea în permanență a traseelor de deplasare a elevilor.\n\nÎn martie 1844, dr. Culcer înaintează un raport conducătorilor orașului Târgu Jiu prin care solicită înființarea unui spital în oraș pentru a izola și trata bolnavii de boli venerice, socotiți un adevărat pericol pentru restul populației. Din lipsa locașului necesar, spitalul va lua ființă abia doi ani mai târziu.\n\nUlterior au apărut noi unități sanitare, la a căror înființare și-au adus o contribuție hotărâtoare personalități marcante ale vieții medicale gorjene, dintre care pot fi amintiți: dr. Alinescu, dr. Urbeanu și dr. Nicolae Hasnaș. La începutul anului 2002 în Gorj funcționau 7 unități spitalicești, 31 de dispensare medicale, o policlinică, 11 farmacii, 4 centre de sănătate și un sanatoriu TBC.\n\nEconomie\nDin punct de vedere al nivelului general de dezvoltare, județul Gorj se află într-o poziție mai puțin favorabilă. Studiile și analizele regionale din ultimii ani plasează regiunea sud-vest în rândul celor 4 regiuni mai puțin dezvoltate, alături de regiunile nord-vest, est, sud și nord-est.\n\nAgenții economici înregistrați pe raza județului își desfașoară activitatea în domenii acoperind toate sectoarele economice, de la cel primar, cuprinzând agricultura, industria extractivă, cel secundar, cu activități în diferite industrii prelucrătoare și cel terțiar, incluzând serviciile și turismul. Referitor la firmele active din punct de vedere economic, se remarcă o concentrare mare pe comerț (pentru o economie aflată în plin proces de tranziție).\n\nMajoritatea societăților comerciale din județul Gorj fac față cu greu crizei economice, o parte dintre acestea fiind nevoite să își restrângă activitatea, să apeleze la măsuri precum șomajul tehnic sau la concedieri colective, unele chiar sistându-și complet activitatea.\n\nAgricultură\nCreșterea animalelor și silvicultura, precum și pomicultura, viticultura și apicultura reprezintă activități specifice pentru nordul județului, cultura cerealieră fiind prezentă mai ales în centru și sud. Principalele culturi agricole sunt cele de porumb, grâu și secară, plante de nutreț, orz, ovăz și cartofi.\n\nAgricultura județului Gorj, ca de altfel a întregii țări, a avut de suferit în anii ce au urmat după 1989. Gorjul dispune de aproximativ 250.000 de hectare de teren agricol arabil. Aceasta echivalează cu 44% din suprafața județului, restul fiind ocupat de păduri, zone urbane, întinderi de apă.\n\nDomeniul agricol are de suferit, potrivit directorului Ion Popescu, de la Direcția pentru Agricultură Gorj:\n\nIndustrie\nJudețul Gorj este unul dintre județele bogate în resurse naturale atât din punct de vedere al cantităților cât și al diversității. Aceste resurse pot fi identificate la nivelul terenurilor agricole și forestiere precum și al resurselor minerale de suprafață și de adâncime. Pădurile ocupă în special partea de nord a județului, precum și văile principalelor cursuri de apă. Apa și viața sălbatică (fondul faunistic și floricol) reprezintă de asemenea importante valori ale cadrului natural. Resursele de apă sunt de asemenea importante, județul Gorj fiind situat într-un bazin hidrografic cu resurse interioare superioare mediilor pe țară. Resursele minerale de suprafață și de adâncime sunt diverse și răspândite practic pe tot cuprinsul județului. În afara unor resurse minerale aflate în cantități deosebit de mari, precum lignitul exploatabil la suprafață în special în vestul județului (bazinele Motru-Rovinari), Gorjul deține importante resurse de petrol și gaze naturale (în centrul și estul județului), dar și resurse minerale mai rar întâlnite.\n\nIndustria județului Gorj este dominată de activitățile extractive și de producerea energiei. În mare măsură, dezvoltarea industrială este determinată de resursele naturale disponibile, ceea ce a făcut ca județul să fie mai puțin afectat de procesele de restructurare pe care alte regiuni/județe le-au cunoscut în ultimii ani. Principala problemă a județului o constituie scăderea consumului de energie electrică al României, cât și orientarea spre alte forme de obținere a acesteia.\n\nIndustria prelucrătoare este reprezentată de: industria alimentară și a băuturilor, industria prelucrătoare a cauciucului și a produselor din plastic, prelucrarea lemnului și producerea de mobilă, industria producătoare de confecții și îmbrăcăminte, industria tutunului, industria materialelor de construcții, sticlă, ceramică și ornamentală.\n\nTurism \n\nCu un potențial turistic diversificat, județul Gorj este reprezentat de cadru natural pitoresc, monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică (multe opere fiind de interes internațional), reprezentând un important patrimoniu folcloric și etnografic, aceste așezări și locuri prezentându-și istoria din cele mai vechi timpuri până astăzi.\n\nÎn Gorj se află peste 25 de trasee turistice montane pedestre, între care și două trasee turistice europene de lung parcurs (E3 și E7), trei zone de alpinism (Cheile Sohodolului – Runcu, Cheile Galbenului – Baia de Fier, Cheile Oltețului – Polovragi), cinci zone speologice ce alcătuiesc cel mai mare potențial speologic din România, o stațiune de schi (Rânca), precum și perimetre de vânătoare și pescuit ce atrag anual un mare număr de turiști.\n\nArhitectura lemnului tezaurizează mărturii de o excepțională valoare artistică a culturii materiale și spirituale a poporului român. Importante pentru evoluția programului arhitectural sunt în mare măsură și casele și conacele realizate îndeosebi între secolele al XVI-lea și al XIX-lea: Casa Dimitrie Măldărăscu, din municipiul Târgu Jiu, strada Tudor Vladimirescu, nr. 36; Casa Cartianu, situată în satul Cartiu, comuna Turcinești, la nord de municipiul Târgu Jiu; Casa Cornea Brăiloiu, din cartierul Vădeni al municipiului Târgu Jiu; Casa Barbu Gănescu, din municipiul Târgu Jiu, Piața Victoriei, nr. 1; Casa Vasile Moangă, din municipiului Târgu Jiu; Casa Moangă - Pleșoianu, din stațiunea Săcelu. Fondul arheologic cu valoare turistică este reprezentat prin cele câteva castre romane și așezări vechi mai deosebite, aflate în diverse localități. Cel mai important obiectiv de cultură și în același timp turistic al județului este reprezentat de Ansamblul Cultural Constantin Brâncuși. Creatorul școlii moderne de sculptură, genialul Constantin Brâncuși, a oferit în dar orașului Târgu Jiu câteva opere de o inestimabilă valoare.\n\nÎn arhitectura religioasă din Gorj, bisericile din lemn mărturisesc despre o civilizație a lemnului cu rădăcini adânci în timp. Făurite dintr-un material perisabil, prin grija micilor comunități locale, ele au dăinuit peste veacuri și întâlnim astăzi construcții de acest tip vechi de peste 300 de ani – Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli”, Ceauru, comuna Bălești, realizată în 1672, Biserica de lemn „Intrarea în Biserică” de la Slăvuța, comuna Crușeț construită în 1684, la care se adaugă un număr însemnat de obiective de secol XVIII.\n\nDezvoltarea și consolidarea turismului reprezintă o prioritate pentru autoritățile Gorjului.\n\nCăi de transport și comunicație\nJudețul Gorj este relativ bine echipat din punct de vedere al infrastructurii de transport, căi de comunicație și accesibilitate spre porturile dunărene și în zona turistică submontană:\n poziție favorabilă, relativ centrală, a municipiului Târgu Jiu la intersecția unor axe majore de circulație (Craiova – Deva și Râmnicul Vâlcea – Drobeta Turnu Severin);\n majoritatea orașelor adiacente unui DN (excepție Țicleni) și un grad bun de acoperire al teritoriului (39,3 km - 100 km²), dar nu însă și calitativ;\n deși regiunea are o densitate redusă, accesibilitatea și densitatea feroviară relativ bună (34,4 km / 1.000 km²), în apropiere de magistrala București – Craiova.\n\nGorjul este traversat de drumuri județene și este accesibil prin rețeaua de drumuri naționale de bună calitate (1.500 km de drumuri la nivelul județului). În 2-5 ore se poate ajunge într-unul din marile centre ale țării - București, Timișoara, Craiova.\n\nSistemul de telecomunicații a beneficiat în ultimii ani de îmbunătățiri. Astfel, s-a trecut la înlocuirea centralelor telefonice manuale, fiind dată în folosință, între altele, în Târgu Jiu o centrală telefonică digitală cu 16.000 de linii telefonice.\n\nServiciile poștale au fost restructurate pe parcursul ultimilor ani. Pe lângă serviciile tradiționale oferite (scrisori, colete), au fost introduse și alte lucruri, cu o solicitare din ce în ce mai mare.\n\nCultură și educație\n\nFără îndoială, Gorjul este un ținut bântuit de himera culturii. Explozia de manifestări culturale din ultimi ani arată câtă energie creatoare a fost ținută sub obroc în anii regimului socialist.\n\nÎnvățământul pre-universitar cuprinde toate formele de învățământ: preșcolar, primar, gimnazial, liceal și postliceal. La începutul anului 2002 la nivelul județului Gorj existau 780 de unități de învățământ, dintre acestea 376 aparținând învățământului primar și gimnazial, 32 celui liceal și profesional, 3 învățământului postliceal și tehnic de maiștri. Populația școlară era de 86,7 mii, dintre care 66.000 de elevi în diferite cicluri de învățământ. Din numărul total al elevilor înregistrați la începutul anului 2002, 70% studiau în învățământul primar și gimnazial, iar 28% în învățământul liceal și profesional. În cel postliceal și tehnic de maiștri erau înscriși 1.527 de cursanți.\n\nÎn prezent, în Gorj există peste 30 de licee, grupuri școlare și industriale și colegii.\n\nGorjul beneficiază de un Plan Local de Acțiune pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic (PLAI), un „document de planificare strategică a ofertei de formare profesională prin învățământ profesional și tehnic în perspectiva anului 2013”. Conducerea Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Gorj vrea să creeze, pentru 2012-2013, o rețea școlară bine organizată. Acțiunile pe care ISJ Gorj vrea să le întreprindă vor avea ca obiectiv, potrivit lui Gheorghe Mitescu, inspector școlar general adjunct, integrarea tinerilor absolvenți în societate pe baza competențelor profesionale dobândite în școală și liceu, în mod special.\n\nAdevărata viață culturală a județului se manifestă în ultimele decenii ale secolului XIX. Astfel, în 1875 este atestată existența primei trupe profesioniste de teatru, devenită în 1880 Teatrul Român din Târgu Jiu, iar în 1877, în planul urbanistic al localității este consemnat Teatrul Milescu, a cincea clădire de gen din țară la vremea aceea. Un grup de intelectuali depune eforturi pentru înființarea unor instituții de educatie și cultură. Apar astfel, succesiv, Muzeul Goratestată (16 iulie 1894), societatea filarmonică „Lira Goratestată”, se tipăresc ziare, se creează o atmosferă de mare spiritualitate. Este și momentul în care se ridică unele dintre clădirile reprezentative ale orașului Târgu Jiu: actualul sediu al Muzeului Goratestată, Palatul Administrativ al Județului, Palatul Municipalității.\n\nÎn perioada imediat următoare primului război mondial în multe localități din țară s-au întreprins acțiuni pentru a se ridica monumente care să amintească numele eroilor care au luptat și au căzut pe front pentru apărarea pământului strămoșesc, pentru unitatea neamului. Acțiunea era preluată de căminele culturale care făceau evidența celor căzuți pe front, adunau bani pentru a putea construi astfel de „monumente ale eroilor”.\n\nDupă rezultatele provizorii ale recensământului din 1930, populația județului, de la 7 ani în sus este de 167.827 de locuitori, din care 48,5% sunt știutori de carte. După sex, proporția este de 72,8% bărbați știutori de carte și 28,3% femei știutoare de carte.\n\nDupă cel de-al doilea război mondial, sistemul cultural se instituționalizează, apare ansamblul folcloric profesionist „Doina Goratestată”, iar Muzeul Goratestată își continuă și amplifică activitatea prin crearea secțiilor de arta și de etnografie de la Curtișoara.\n\nRețeaua și activitatea unităților culturale în Gorj la începutul anului 2002 cuprindea: 2 teatre, dintre care un teatru dramatic, și anume Teatrul Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, un ansamblu artistic profesionst - „Doina Goratestată”. Activitatea instituțiilor culturale în anul 2001 s-a materializat în 383 spectacole și concerte, numărul total al spectatorilor și auditorilor înregistrați s-a ridicat la 908.700. La începutul anului 2002 activau 11 muzee, care au atras în cursul anului 2001 peste 1 milion de vizitatori. Rețeaua de biblioteci totaliza la debutul lui 2002 257 de unități, dintre care o bibliotecă universitară, 186 biblioteci școlare, 70 de unități publice, iar în cadrul acestora una județeană, 6 municipale sau orășenești și 63 comunale. În 2001 în județul Gorj au emis 5 stații de radiodifuziune ( 3 aparținând sectorului public și 2 celui privat) și 8 stații de televiziune (una în sectorul privat).\n\nRomanul O viață împreună, scris de Constantin Stănoiu, este primul roman scris în grai neaoș gorjenesc, cu regionalismele specifice. Pentru o mai bună înțelegere a acestor regionalisme, autorul atașează la sfârșitul romanului, un mic dicționar de gorjenisme (oltenisme), în care sunt cuprinse chiar și unele cuvinte, ce azi, în zona respectivă, au devenit rar întrebuințate.\n\nPort popular\nPortul popular din Gorj este alcătuit din catrințe (cea din față numită fâstâc, iar cea din spate cătrințoi), apoi vâlnic, cămașă sau ciupag cu poale, cârpă de bumbac sau borangic, cojocul și șuba pe timp de iarnă. Ceea ce caracterizează costumul de Gorj este armonia cromatică, tonurile vii de albastru, roșu și alb, decorul variat al vâlnicelor format îndeosebi din motive geometrice ca: romburi, cruciulițe, spirale. Un moment important în evoluția costumului gorjenesc îl constituie apariția portului schilăresc în jurul anului 1900 care adaugă noi piese la costumul tradițional, contribuind la îmbogățirea ornamenticii, a materialelor din care se confecționau piesele prin introducerea postavului.\n\nSport\n\nFotbalul se joacă pe teren redus sau pe stadion. În Gorj există terenuri de dimensiuni reduse, cu suprafețe sintetice sau naturale, acoperite sau în aer liber, săli de sport sau așa-zisele baloane. Handbalul gorjean se identifică în acest moment cu echipa de handbal masculin Energia Pandurii Târgu Jiu, dar subiecte de discuții mai pot fi deschise și despre activitatea echipelor de juniori de la LPS Târgu Jiu. Din 2008 in Gorj se joacă baschet în prima divizie, Energia Rovinari fiind echipa de baschet masculin ce reprezintă județul la acest nivel. Fără îndoială, atletismul este sportul care a adus cele mai multe medalii, cei mai cunoscuți sportivi și cele mai importante rezultate pentru sportul gorjean. Atletismul pare să țină în continuare capul de afiș în sportul gorjean, cel puțin atunci când se vorbește despre rezultatele înregistrate de-a lungul anilor de alergătorii de la CS Pandurii Târgu Jiu. Școala de box gorjeană este recunoscută pe plan național. În comuna gorjeană Crasna există singura echipă de oină din județul Gorj și una dintre puținele din țară: Clubul Sportiv Crasna care activează în Campionatul de Oină a României.\n\t\nÎn Gorj există multe alte sporturi practicate cu mai mult sau mai puțin succes. Asociația „Tineri Fără Frontiere” prin voluntarii din cadrul proiectului „Networking for European Citizenship”, a inițiat o serie de activități educativ-recreative care poartă denumirea „Jocurile Olimpice – în județul Gorj”.\n\nHorațiu Gorun, directorul executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Gorj, s-a declarat mândru de rezultatele obținute de sportivii gorjeni pe care i-a sprijinit în 2011. Robert Doicaru, consilier al aceleiași instituții gorjene, a apreciat drept foarte bună corelația dintre cheltuieli și rezultate:\n\nBibliografie \n\n \n \n [Lucrare originală] \n \n \n \n Alexandru Ștefulescu, „Gorjul istoric și pitoresc”, Târgu-Jiu, 1904,\n Alexandru Ștefulescu, „Documente slavo-române relative la Gorj, 1406-1665”, 1908\n\nBibliografie suplimentară \n\n Județul Gorj, Niculina Baranovsky, Gh Neamu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971\n Istoria Gorjului, Vasile Cărăbiș, Editura Editis, 1995\n Poliția din Gorj: file de istorie, Vasile Arimia, Gheorghe Gîrdu, Toma Iancu, Editura Ministerului de Interne\n Rromii (țiganii) din Gorj: considerații istorice și etnografice, Al. Doru Șerban, Editura Măiastra, 2005\n Istoricul tipografiilor și tipăriturilor din Gorj, Alexandru Doru Șerban, Nelu Vasile, Editura Ager, 2001\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Gorj\n Prefectura Județului Gorj\n Camera de Comerț și Industrie Gorj\n Populația Gorjului la gorj.insse.ro \n „Populația și densitatea populației, la recensăminte” \n Romania e frumoasa (31): Minunile naturale din judetul Gorj, 20 decembrie 2011, RazvanPascu.ro\n „Gorjul stă pe o pungă de ape termale și minerale”, 20 octombrie 2010, Aura Stoenescu, Vertical Online\n\nHărți\n Harta turistică a județului Gorj\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Gorj)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Județul Gorj (interbelic)\n Listă de localități din județul Gorj\n Listă de comune din județul Gorj\n Lista monumentelor istorice din județul Gorj\n Lista rezervațiilor naturale din județul Gorj\n Galeria de steme și steaguri ale județului Gorj\n Listă de publicații din județul Gorj" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Județul Ialomița?" }, { "from": "assistant", "value": "Ialomița este un județ în regiunea Muntenia din România. Reședința județului este municipiul Slobozia.\n\nNumele \nNumele județului provine de la râul Ialomița, care străbate regiunea, având la origine hidronimul slav comun *Ilavǐnika ‘lutoasa’ < ilǔ ‘lut’, cu cea mai veche atestare în secolul al VII-lea, la cronicarul Theofilact din Simocatta.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 66 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 4 orașe și 59 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Ialomița.\n\nAdministrație \n\nJudețul Ialomița este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPopulația\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Ialomița, Christache Stan, Octavia Bogdan, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971\n Dicționarul geografic al județului Ialomița, 1897 \n Dicționar geografic al județului Ialomița, Sorin Geacu, Editura Enciclopedică, București, 1997\n Ialomița medievală, Ștefan Grigorescu, Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, Slobozia, 2004\n Așezări și monumente ialomițene, Ștefan Grigorescu, Editura Helis, Slobozia, 2006\n Notițe istorice ialomițene, Ștefan Grigorescu, Editura Pro Transilvania, București, 2009\n Inscripții din județul Ialomița, Ștefan Grigorescu, Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, Slobozia, 2009\n Tezaur de documente ialomițene vol. 1, Mihai Cotenescu, Alex Vlădăreanu, Direcția Generală a Arhivelor Statului din România, București, 1991\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Ialomița\n Prefectura Județului Ialomița \n S-a aprobat stema județului Ialomița, 7 decembrie 2002, Amos News\n\nHărți\n Harta turistică a județului Ialomița\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Ialomița\n Listă de comune din județul Ialomița\n Lista monumentelor istorice din județul Ialomița\n Lista rezervațiilor naturale din județul Ialomița\n Listă de publicații din județul Ialomița\n\n \nToponime slave" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Județul Iași?" }, { "from": "assistant", "value": "Iași este un județ aflat în regiunea istorică numita Moldova, în nord-estul României, cu reședința în municipiul Iași.\n\nVecini \n Republica Moldova, la est - Raionul Ungheni, hotar pe Prut.\n Județul Neamț, la vest.\n Județul Botoșani, la nord.\n Județul Suceava, în nord-vest.\n Județul Vaslui, la sud.\n\nPolitica \n\nJudețul Iași este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nLista președinților consiliului județean de după 1990 este următoarea:\nLista președinților Consiliului Județean Iași\n\nLista prefecților de după 1990 este următoarea:\nLista prefecților județului Iași\n\nDemografia \nÎn urma datelor recensământului din 2011, județul Iași avea o populație de 772.348 locuitori, fiind, după București, al doilea județ ca număr de locuitori din România, cu o densitate a populației de 140,5 loc./km². Populația aproape s-a dublat în ultimii șaizeci de ani, astfel încât, la recensământul din 2020, populația județului ajunge la 1.008.254 de locuitori.\n\nPeste 98% dintre locuitori sunt români; există de asemenea comunități de romi. Majoritatea populației este formată din ortodocși, însă există și o comunitate semnificativă de catolici (cca. 5%, în Iași și în partea de vest a județului), precum și mici grupuri de protestanți.\n\nGeografia \nSuprafața totală a județului este de 5.476 km².\n\nJudețul se află situat pe o câmpie între râul Siret și râul Prut. De asemenea, râul Jijia traversează județul, iar orașul Iași se află pe malurile unui afluent al său, Bahluiul. Partea de sud este ocupată de dealurile Podișului Central Moldovenesc, cu altitudini de peste 400 de metri, iar partea de nord este ocupată de Câmpia Moldovei. În vest, județul este traversat de Culoarul Siretului și de ultimele fragmente ale Podișului Fălticenilor și, de asemenea, de Dealul Mare, cu altitudini de peste 500 de metri.\n\nEconomia \nDatorită reliefului, economia este centrată pe agricultură. Industria există doar în orașe.\n\nRamurile industriale predominante sunt:\n industria chimică.\n industria farmaceutică.\n industria metalurgică și de utilaje grele.\n industria textilă.\n industria alimentară.\n\nIndustria ușoară: Din 2005 până în 2008, numărul angajaților din domeniul confecțiilor a scăzut cu 50%, ajungând la 15 mii de persoane. Cei mai mulți angajați sunt în confecții, aproximativ 8.200. Restul sunt angajați în pielărie și încălțăminte, 1.320, și în textile aproximativ 1.100.\n\nTurismul \nOrașul Iași, unul dintre cele mai mari orașe din țară , este cel mai important din Moldova și unul dintre cele mai importante centre culturale din România. Aici se găsește cea mai veche universitate (Universitatea „Al.I. Cuza\" Iași) a țării (1860); până la formarea României în 1859, aici a fost capitala Moldovei.\n\nPrincipalele destinații turistice sunt:\n Municipiul Iași;\n Palatul Culturii;\n Mănăstirea „Trei Ierarhi\"; Mănăstirea Golia;\n Dealul Copou (Universitatea „Al.I. Cuza\", Grădina Copou - 1834, Grădina Botanică);\n Catedrala Mitropolitană;\n Palatul domnesc de la Ruginoasa;\n Palatul Sturdza de la Miclăușeni;\n Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești;\n Casa memorială Costache Negruzzi de la Hermeziu;\n Orașele Pașcani, Târgu Frumos, Hârlău și Podu Iloaiei.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 98 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 93 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Iași.\n\nConsulate în Iași \nAtât înainte, cât și după Unirea Principatelor din anul 1859, au existat misiuni diplomatice permanente în capitala Moldovei, ca de exemplu un viceconsulat francez (deschis în 1798), consulatul Austriei sau cel al Statelor Unite ale Americii (1873).\n\nÎn prezent, funcționează la Iași următoarele reprezentanțe diplomatice:\n Consulatul General al Moldovei\n\nConsulate Onorifice:\n Consulatul Onorific al Republicii Italia\n Consulatul Onorific al Republicii Franta\n Consulatul Onorific al Republicii Turcia\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Dicționar geografic al Județului Iași, C Chiriță, Societatea Geografică Română, București Socecǔ & Teclu, 1888\n Dicționarul geografic al județului Iași, Alexandru Obreja, Editura Junimea, Iași, 1979\n Județele patriei - Iași, Ion Șandru, V. Băcăuanu, Al. Ungureanu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Iași \n Prefectura Județului Iași \n Lista codurilor poștale aferente localităților din Județul Iași\n\nHărți\n Harta turistică a județului Iași\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Iași\n Listă de comune din județul Iași\n Lista monumentelor istorice din județul Iași\n Lista rezervațiilor naturale din județul Iași\n Județul Iași (interbelic)\n Zona Metropolitană Iași\n Listă de publicații din județul Iași\n\n \nEuroregiunea Siret–Prut–Nistru" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Județul Hunedoara?" }, { "from": "assistant", "value": "Hunedoara este un județ aflat în regiunea Transilvania, în România. Județul face parte din Regiunea de dezvoltare Vest iar reședința acestuia este municipiul Deva.\n\nÎn plan european, județul face parte din Euroregiunea DKMT.\n\nIstorie \n\nPrimele așezări omenești din Ținutul Hunedoarei datează încă din Paleolitic, în urmă cu zeci de mii de ani. Din Neolitic sunt numeroase urmele culturii \"Starcevo-Criș\", cultură străveche, una din cele mai vechi culturi neolitice din Europa. Cultura \"Turdaș\" este reprezentată de cele mai întinse urme de locuire (la Valea Nandrului, lângă Hunedoara, cca. 10 ha.). Această cultură a folosit probabil pentru prima dată scrierea, cu peste o mie de ani înaintea Sumerienilor. Au urmat apoi culturile \"Petrești\" (cu 4500-5000 de ani în urmă) și \"Coțofeni\" (perioadă în care s-a extras și prelucrat pentru prima dată cuprul și aurul), apoi \"Epoca de bronz\", \"Epoca Fierului\" și - în sfârșit - \"Epoca Dacă\". Toate aceste culturi au lăsat urme ca nicăieri în altă parte a lumii.\n\nSarmizegetusa Regia, capitala statului dac și complexul de fortificații din jurul muntelui sfânt (Kogaionon) se aflau în Munții Orăștie, în apropiere de prezenta localitate Grădiște, lângă Hunedoara.\n\nÎn secolul XIII, Hunedoara devine un comitat, iar în secolele ce urmează au loc multe lupte pentru evitarea cuceririi de către populațiile vecine (printre acestea se numără luptele antiotomane ale lui Iancu de Hunedoara, răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, Revoluția de la 1848 și lupta pentru unirea cu România.\n\nGeografie\n\nGeneral \nJudețul Hunedoara este așezat pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni (N), Orăștiei și Șureanu (S-E), Retezat-Godeanu, Vâlcan și Parâng (S) și Poiana Ruscă (S-V). Cele mai importante râuri care îl traversează sunt Mureș, Strei, Râul Mare, Crișul Alb, și Jiul. Depresiunile întinse ale Hațegului și Zarandului se află pe teritoriul județului.\n\nResurse \nJudețul Hunedoara este bogat în resurse minerale. Aici se extrag minereuri auro-argentifere, cărbuni (în special huilă, în Valea Jiului) (vezi http://www.cnh.ro si http://www.gazetavaiijiului.ro ). Alte industrii bine reprezentate sunt cea constructoare de mașini, chimica, a energiei electrice, de mobilă, a materialelor de construcție. Tot aici se găsesc stațiunile cu ape termale de la Geoagiu și Călan.\n\nCăi rutiere \nPrincipala cale rutieră din județ este șoseaua DN7, care leagă județul cu partea de vest a României (Arad, Timișoara, Oradea). Un alt drum național ce traversează județul este DN66, care face legătura cu partea de sud a țării, prin defileul Jiului.\n\nCăi ferate \nJudețul Hunedoara este tranzitat de către magistrala CFR 200 de cale ferată Brașov - Sibiu - Simeria - Deva - Arad - Curtici, care parțial face parte din coridorul european IV (Dresda) - Budapesta - Curtici - Sighișoara - Bucuresti - Constanța. O altă linie importantă este Magistrala CFR 202 Simeria - Petroșani - Filiași care asigură legătura intre Transilvania și Oltenia, precum și liniile Ilia - Lugoj și Brad - Arad. De menționat ca ultimele două sunt căi ferate neelectrificate.\n\nZone etnografice \nFrumusețea și varietatea cadrului natural, precum și bogăția elementelor cu caracter cultural (artistic, etnografic, istoric) conferă județului Hunedoara un potențial turistic remarcabil, obiectivele fiind grupate în 5 zone principale: Ținutul Pădurenilor, Țara Zarandului, Valea Mureșului, Țara Hațegului, Valea Jiului.\n\nPopulație \n\nJudețul Hunedoara se întinde pe o suprafață de 7.063 km² (2,9% din teritoriul României). In 2021 avea o populație stabilă de 361.657 locuitori.\n\nTurism \n\nParcul Național Retezat și alte regiuni pitorești îl fac unul dintre cele mai frumoase județe din România. De asemenea, în patrimoniul mondial UNESCO se află Fortărețele dacice din Munții Orăștiei. Județul este al treilea de pe ruta Via Transilvanica, traseu turistic care străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei.\n\nPrincipalele atracții turistice din județ sunt:\n Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”\n Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina\n Fortărețele dacice din Munții Orăștiei\n Ulpia Traiana Sarmizegetusa - capitala provinciei romane Dacia.\n Edificiile medievale de la Densuș, Deva, Hunedoara, Santămaria-Orlea, Strei.\n Castelul Corvinilor din Hunedoara\n Turnul medieval de pază din Crivadia\n\nPolitică \n\nJudețul Hunedoara este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 69 unități administrativ-teritoriale: 7 municipii, 7 orașe și 55 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Hunedoara.\n\nReferințe\n\nLectură suplimentară \n Județul Hunedoara, Ion S. Gruiescu, Cornelia Grumăzescu, Editura Academiei RSR, București, 1970\n Județul Hunedoara, Monografie, Ioan Mârza. Editura Sport Turism, București, 1980\n Repertoriul Arheologic al județului Hunedoara, Sabin Adrian Luca, Editura Altip, 2008 - ISBN 973-7724-60-7\n Descoperiri arheologice in ṭinutul Hunedoarei: Archaeologische Ausgrabungen im Huneader Comitat, Octavian Floca, 1937\n Cercetări arheologice in munții Hunedoarei, Dimitrie M. Teodorescu, Martin Roska, Editura Cartea Românească, 1923\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Hunedoara\n Prefectura Județului Hunedoara\n Descoperiri din județul Hunedoara\n Lista codurilor poștale aferente localităților din Județul Hunedoara\n\nPortaluri\n Portalul Județului Hunedoara\n\nHărți\n Harta interactivă a județului Hunedoara\n\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Hunedoara)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județul Hunedoara (interbelic)\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Hunedoara\n Listă de comune din județul Hunedoara\n Euroregiunea DKMT\n Lista monumentelor istorice din județul Hunedoara\n Listă de publicații din județul Hunedoara\n Lista rezervațiilor naturale din județul Hunedoara\n Galeria de steme și steaguri ale județului Hunedoara\n\nJudețul Hunedoara" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Județul Harghita?" }, { "from": "assistant", "value": "Harghita (în maghiară Hargita) este un județ situat în estul Transilvaniei, în zona centrală a României. Reședința județului este municipiul Miercurea Ciuc. Conform datelor recensământului din 2011 populația județului este constituită din 82,89% etnici maghiari și 15,94% români, diferența fiind reprezentată de alte naționalități (circa 1,2%).\n\nJudețul a fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară (din raioanele Toplița, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județele (interbelice) Ciuc și Odorhei, respectiv din comitatele (antebelice) Ciuc și Odorhei (având reședințele la Miercurea Ciuc și la Odorheiu Secuiesc). Înainte de 1876 teritoriul județului de azi a făcut parte din Scaunul Secuiesc al Ciucului (cu scaunele filiale Giurgeu și Cașin) și din Scaunul Odorhei (cu scaunele filiale Brăduț și Cristuru Secuiesc).\n\nGeografie\n\nÎncadrare \nJudețul Harghita (cu o suprafață totală de 6.610 kmp, reprezentând 2,8% din suprafața României) este situat în estul Transilvaniei și se învecinează cu județele Neamț și Bacău la est, la vest cu Mureș, la sud cu Brașov și Covasna, iar la nord cu județul Suceava.\n\nRelief\n\nZona de munte \nSectorul vestic :\n Munții Călimani situați în nordul defileului Mureșului cu altitudini mari, unele peste 2.000 m. (Vârful Pietrosu 2.102 m).\n Munții Gurghiu dispuși între defileul Mureșului la nord, pasul Sicaș la sud, Depresiunea Giurgeului la est iar la vest dealurile Mureșului și Subcarpații Târnavelor.\n Munții Harghitei formează un lanț lung de 70 km. și lat de circa 25 km. cu vârfurile Harghita Racu de 1.757 m, Harghita Ciceu de 1.759 m. și Harghita Mădăraș de 1.800 m. Ei se delimitează de pasul Sicaș și obârșia Târnavei Mari la nord, de linia localităților Feliceni, Văleni, Merești și Mărtiniș spre vest, iar spre sud de Depresiunea și Munții Baraolt pe linia localităților Herculian și Filia. În est limita trece pe la baza conului vulcanic Pietrosu și Depresiunea Ciucului.\nSectorul estic :\n Munții Budacului se află în sud-estul Munților Bistriței între râurile Neagra Broștenilor, Borca și Bistricioara.\n Munții Giurgeului se prezintă sub forma unei culmi prelungi între Munții Călimani la nord, depresiunile Borsec și Bilbor în est și nord-est, Munții Hășmaș în sud și depresiunea cu același nume la vest.\n Munții Hășmaș dispuși între apele Bistricioarei și pârâul Lavardi.\n Munții Ciucului situați la limita estică a Depresiunii Ciucului între obârșiile Oltului, Trotușului și Uzului.\n Munții Perșani pătrund în județul Harghita prin culmile nordice situate pe valea pârâului Vârghiș.\n\nZona de deal \n Dealurile Târnavei Mici se întind de la valea Nirajului până la pârâul Nicou Alb.\n Dealurile Odorheiului având culmile Tăietrua, Cetatea Bădeni și Rez, dominante în partea vestică.\n\nZona depresionară \n Depresiunea Giurgeului pe valea superioară a Mureșului cu o lungime de 40 km. și o lățime maximă de 25 km.\n Depresiunea Ciucului este situată în partea centrală a Carpaților Orientali, drenată de cursul superior al Oltului și afluenții săi și se întinde pe o lungime de peste 50 km. și o lățime de 10 km.\n Depresiunea Cașin se află în vestul Munților Ciuc, la limita cu Munții Bodoc și are o lungime de aproximativ 20 km.\n\nHidrografie\n\nRâuri \n Oltul curge spre sud colectând o serie de afluenți cu debit mic: Pârâu Mare, Lunca Mare, Mădărașu Mare, Cozmeni, Frumoasa, Tușnad, Delnița.\n Mureșul cu direcția nord și colectează pârâurile: Toplița, Jolotca, Călimănel, Borzont, Ditrău, Șumuleul Mare, Gălăuțaș.\n Râul Târnava Mică având afluenții Creanga Mare și Corund.\n Râul Trotuș\n Râul Uz\n Râul Vârghiș\n Râul Homorod\n Râul Cașin \n Râul Bicaz\n\nLacuri \n Lacul Sfânta Ana format în craterul unui fost vulcan.\n Lacul Roșu, lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui vârf de munte ce a blocat cursul unui râu.\n\nClimă \nClima prezintă diferențieri importante în funcție de înălțime, vale, depresiune, curenți, dar , în principal se remarcă două tipuri:\n climă continental moderată în dealurile subcarpatice, unde verile sunt calde și bogate în precipitații, iar iernile friguroase și uneori viscole. Temperatura medie vara, luna iulie este de 18 grade iar a iernii, luna ianuarie este de -5,5 grade Celsius.\n climă montană specifică zonelor înalte în care verile sunt scurte, răcoroase și bogate în precipitații, iar iernile geroase, viscolite și cu un strat de zăpadă gros și stabil o perioadă îndelungată. Media temperaturilor este de 10 grade vara și -8 grade Celsius iarna.\nDepresiunea Ciuc și Gheorgheni se individualizează din punct de vedere climateric datorită faptului că aici se constată un topoclimat specific, caracterizat prin frecvențe mari și persistențe îndelungate ale inversiunilor termice nocturne și de iarnă. Urmare a acestor fenomene, depresiunile respective se situează printre regiunile cele mai reci din țară, atât în perioada verii cât și a iernii.\n\nFloră și faună \nFlora în zona dealurilor bogată în specii de foioase: fag, carpenul, gorunul; pe culmile montane pe areale întinse și compacte se dezvoltă molidul, socul roșu, paltinul, coacăzul, scorușul; în depresiuni vegetație specifică formată din plante mezohigrofile și higrofile precum salcia, răchita, arinul, trestia, rogozul, coada calului etc.\n\nFauna foarte bogată și variată aici trăind: căprioara, lupul, vulpea, mistrețul, veverița, iepurele, dihorul, râsul, jderul, ursul, cerbul carpatin, acvila de munte, pițigoiul, mierla etc.\n\nIstoric \nDescoperirile arheologice ne arată că teritoriul județului Harghita a fost locuit încă din paleolitic, trecând apoi la neolitic zona aparținea arealului culturii liniare, culturii Boian și Precucuteni. În eneolitic pe teritoriul județului pătrund comunitățile culturilor Tisa, Bodrogkeresztúr și apoi culturile amforelor sferice, iar trecerea la epoca bronzului îi aparține culturii Ciomortan, suprapusă de cultura Wietenberg. La începutul perioadei târzii a epocii bronzului pe teritoriul județului Harghita pătrund purtătorii culturii Noua. Prima vârstă a fierului este epoca în care se produc mari sinteze culturale, din care se vor cristaliza elementele de bază ale civilizației dacice.\n\nDupă cucerirea romană din anul 106 î.Hr. teritoriul județului a intrat parțial, doar ținuturile vestice, în componența provinciei romane Dacia, cunoscând o dezvoltare diferențiată, cele estice rămânând în afara acesteia. Viața economică intensă este atestată de numeroasele descoperii monetare și de tezaure de la Borsec, Valea Strâmbă, Tibod, Cristuru Secuiesc. La mijlocul secolului al III-lea administrația și armata romană părăsesc provincia, urmând o perioadă plină de perturbații etnodemografice.\n\nÎn secolul al IV-lea pe teritoriul județului Harghita, ca și în tot estul Transilvaniei se extinde complexul cultural Sântana de Mureș-Cerneahov, goții stăpânind politic o perioadă acest teritoriu. În secolul al VII-lea, după stabilirea avarilor în Transilvania, prin pasurile Carpaților Orientali a început pătrunderea slavilor sub presiunea cărora teritoriul avar s-a restrâns în secolul al VIII-lea și s-a limitat la cursul mijlociu al Mureșului și cel inferior al Târnavelor. Cercetările arheologice arată ca viața majorității așezărilor în perioada târzie a migrațiilor nu se stinge în secolul al VIII-lea. ci continuă secolele următoare când în secolul al XIII-lea aici apar primele așezări secuiești.\n\n1366-1427-perioada formării Scaunelor Secuiești\n\n1562 secuimea se răzvrătește împotriva împotriva taxelor impuse de Ioan Sigismund Zápolya dar răscoala a fost înfrântă și secuimea a fost destrămată și înglobată în sistemul uniformizat al județelor.\n\n1657 începe campania pentru cucerirea tronului Poloniei bazată pe trupele secuiești, iar ca represalii Poarta Otomană ordonă atac devastator împotriva secuilor în anul 1661.\n\n1691 Transilvania ajunge sub dominația Imperiului Habsburgic, deciziile importante se iau la Viena.\n\n1694 tătarii intră prin pasul Ghimeș, devastează tot și iau ostateci.\n\n1710 odată cu stabilirea administrației habsburgice se reconstruiește Cetatea Mikó (Miercurea-Ciuc).\n\n1750-1762: În cadrul Graniței Militare sunt înființate Primul Regiment Secuiesc de Infanterie și Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie, ceea ce stârnește nemulțumirea secuilor.\n\n1764: Masacrul de la Siculeni. Refuzul secuilor de a se înrola în regimentele de grăniceri, parte a sistemului militar austriac, a culminat cu revolte violente. Acestea au fost reprimate de generalul Adolf von Buccow. Potrivit datelor istorice, aproximativ 200 secui au fost uciși în cursul evenimentelor.\n\n1784 iau ființă comitatele Ciuc și Odorhei.\n\n1819 se construiește primul drum pavat Miercurea Ciuc-Odorheiul Secuiesc.\n\n1849 Imperiul Habsburgic scade treptat în putere, urmează o perioadă de relativă dezvoltate, aceasta amplificându-se la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu apariția primelor căi ferate ce traversează zona, secuimea începe o dezvoltare mai considerabilă, cu perioade mai grele marcate de primul și al II-lea război mondial.\n\nPe raza județului apar primele orașe, Odorheiul Secuiesc atestat în 1301 (atestat ca târg în 1485 și ca oraș în 1558) Gheorgheni atestat în 1333 (declarat oraș în 1905), Cristuru-Secuiesc atestat în 1395 (atestat ca târg în 1503 și ca oraș în 1559, decazut la statutul de târg în secolul XVII, decăzut la statutul de comună în 1886, declarat din nou oraș în 1956), orașul Miercurea Ciuc atestat ca târg în 1427 și ca oraș în anul 1558, Toplița atestat în 1567 (declarat oraș în anul 1956), Băile-Tușnad atestat în 1732 (declarat oraș 1968).\n\nDemografie \nJudețul Harghita are o populație de 326.222 locuitori, din care peste 56% traiesc în mediul rural.\n\nStructura etnică \n\nÎn județul Harghita trăiesc 276.038 de etnici maghiari, adică 85,2% din totalul populației. \n\n Maghiari (secui) - 276.038\n Români – 45.870\n Romi – 3.835\n\nDin punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici. Conform datelor recensământului din 2011 au fost înregistrați 200.663 de romano-catolici, 37.670 ortodocși, 36.760 reformați, 21.093 unitarieni ș.a.\n\nTransport\n\nRețeaua căilor rutiere \n E578: Sărățel-Reghin-Toplița-Gheorgheni-Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe-Chichiș\n DN11B: Târgu Secuiesc-Cozmeni\n DN12: Brașov-Sfântu Gheorghe-Băile Tușnad-Miercurea Ciuc-Toplița\n DN12A: Miercurea Ciuc-Târgu Ocna-Comănești-Onești\n DN12C: Gheorgheni-Lacu Roșu-Bicaz\n DN13A: Miercurea Ciuc-Praid-Sovata-Bălăușeri\n DN13B: Gheorgheni-Praid\n DN13C: Bisericani-Șimonești-Cristuru Secuiesc-Secuieni-Vânători\n DN15: Turda-Luduș-Târgu Mureș-Toplița-Piatra Neamț-Bacău\n DJ123: Sânsimion-Sânmartin-Valea Uzului-Dărmănești\n DJ123A: Tușnad-Sânsimion-Sântimbru-Sâncrăieni\n\nRețeaua căilor ferate \n Tronsonul: Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe-Brașov\n Tronsonul: Miercurea Ciuc-Toplița-Deda\n Tronsonul: Miercurea Ciuc-Comănești-Adjud\n\nEconomie \n\nExploatarea și prelucrarea lemnului în industria fabricării mobilierului joacă un rol important în economia județului Harghita. Bogăția subsolurilor în hidrominerale, gaze mofetice și ape termale are de asemenea o importanță economică prin valorificarea acestora în stațiunile balneoclimaterice Băile Harghita și Băile Tușnad, iar rezervele de ape minerale de diferite tipuri hidrochimice sunt valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale îmbuteliate Borsec, Perla Harghitei, Tușnad, Bilbor. Un aport deosebit în economia județului aduce și industria de textile, confecții și tricotaje, industria alimentară prin prelucrarea și industrializarea cărnii și a laptelui, agricultura prin valorificarea culturilor și creșterea animalelor, comerțul, serviciile și turismul.\n\nValorificarea produselor specifice zonei, ceramica populară de la Corund și Dănești și intensificarea agroturismului au de asemenea rolul lor în economia acestui județ.\n\nTurism \nHarghita este al optulea județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna din Județul Suceava. Principalele atracții turistice sunt:\n Complexul baroc Șumuleu Ciuc\n Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplița \n Biserica de lemn din Tulgheș\n Biserica din Săcel\n Castelul Mikó ce adăpostește Muzeul de Etnografie \n Castelul Lăzarea\n Băile Tușnad\n Borsec\n Băile sărate Praid\n Lacul Sfânta Ana\n Lacul Roșu\n Cheile Bicazului\n Poiana narciselor de la Vlăhița\n Muntele de sare Praid\n Mlaștina Dumbrava Harghitei\n Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș\n Parcul Național Călimani\n\nPolitică \n\nJudețul Harghita este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 67 unități administrativ-teritoriale: 4 municipii, 5 orașe și 58 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Harghita.\n\n== Note ==\n\nBibliografie \n\n Județul Harghita, Monografie, Zoltán Makfalvi, Ladislau Vifkori. Editura Sport Turism București 1979.\n Județul Harghita, Ioan Pisota, Silvia Iancu, Dragoș Bugă. Editura Academiei R.S.R. București 1976.\n Etnii și confesiuni religioase în Regiunea de Dezvoltare Centru a României. Observații geodemografice, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, în Comunicări științifice, Vol. VI., Mediaș, 2007.\n Repertoriul Arheologic al județului Harghita, Seria Monografii Arheologice II, Valeriu Cavruc. ISBN 973-99270-2-5.\n\nLectură suplimentară \n Marc Aurel. Contribuții la istoria județului Harghita. Sfântu Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2000, 133 p. Volum de studii și articole alcătuit și îngrijit de Ana Dobreanu și Ioan Lăcătușu.\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Harghita \n Prefectura Județului Harghita \n Suprafața și populația localităților județului Harghita\n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Rapoarte arheologice)\n\nHărți \n Harta turistică a județului Harghita\n\nEtnografie \n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Harghita)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Harghita\n Listă de comune din județul Harghita\n Lista monumentelor istorice din județul Harghita\n Lista rezervațiilor naturale din județul Harghita\n Galeria de steme și steaguri ale județului Harghita\n Listă de publicații din județul Harghita\n Muzeul pălăriilor de paie din Crișeni\n\n1968 în România\nFondări în 1968" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărJudețul Maramureș?" }, { "from": "assistant", "value": "Maramureș (în , în , în ) este un județ format din teritorii ale regiunilor istorice Maramureș, Ardeal și Crișana (respectiv Partium), situat în nord-vestul României. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Maramureș (din raioanele Șomcuta Mare, Baia Mare, Sighet, Lăpuș și Vișeu). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județul Maramureș (interbelic), respectiv din Comitatul Maramureș (antebelic). Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno-folclorice) distincte: Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului (jumătatea de nord-est a Maramureșului Istoric) și Țara Codrului (partea de sud-vest), la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare. Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Baia Mare.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 76 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 11 orașe și 63 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Maramureș.\n\nIstoric \nJudețul Maramureș este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când partea de Sud a Țării Maramureșului a intrat în componența României. În perioada interbelică județul Maramureș cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munții Gutâi, a actualului județ, iar reședința a fost orașul Sighet. Județul avea în 1930 o populație de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani ș.a. \n\nCelelalte părți care compun astăzi județul Maramureș, a făcut parte din județul Satu-Mare (inclusiv orasul Baia Mare), si județul Solnoc (Someș) din care făcea parte zona Țari Lăpușului.\n\nDupă cel de-Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale județului au fost modificate pentru a cuprinde și regiunile menționate mai sus: Țara Chioarului, Țara Lăpușului și o parte din Țara Codrului, rezultând actualul județ Maramureș la care se referă acest articol.\n\nEl este continuatorul voievodatului Maramureșului, al comitatului Maramureș și al județului Maramureș (interbelic).\n\nDescriere geografică \n\nJudețul Maramureș este situat în partea de nord a țării, fiind delimitat de județele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistrița-Năsăud și Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina, având o suprafață de 6.215 km² (2,6% din suprafața țării) și un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic.\n\nZona montană aparținând Carpaților Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podișuri și piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci și terase) restul de 27% din suprafața județului. Principalele unități montane sunt: Munții Rodnei (cei mai înalți), Munții Maramureșului și lanțul vulcanic Igniș-Gutâi-Țibleș.\n\nRețeaua hidrografică este reprezentată de principalele râuri: Tisa, Vișeu, Iza, Lăpuș și Someș.\n\nVegetație și faună \nVegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în funcție de altitudine, unele având caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniș de cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoșul de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. In râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și Vaser, alături de păstrăv și lipan trăiește cea mai valoroasa specie de salmonide, lostrița. \n \nDatorită acestor bogății naturale, în județul Maramureș au fost declarate prin Decretul 204/1997 și H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale-rezervații naturale de interes național, iar Rezervația științifică Pietrosu Mare (cuprinsă în aria teritorială a Parcului Național Rodna) este inclusă în programul mondial al UNESCO - „Omul și Biosfera”, alături de Delta Dunării și Parcul Național Retezat.\n\nPopulația \n\nPopulația județului Maramureș: 478.659 conform recensământului din 2011.\n\nStructura etnică: \n Români - 374.488 sau 78,24%\n Maghiari - 32.613 sau 6,81% \n Ucrainieni - 30.286 sau 6,43% \n Rromi - 12.211 sau 2,55%\n Germani - 1.054 sau 0,22%\n\nPolitica \n\nJudețul Maramureș este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nStema județului \n\nEste adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.\n\nDescrierea stemei:\nStema județului Maramureș se compune dintr-un scut tăiat; în dreapta părții superioare se află un cap de zimbru, natural, având între coarne o stea de aur cu cinci raze, flancat în dreapta de o roză din același metal, iar în stânga, de o semilună de argint, conturnată; în stânga părții superioare este reprezentată o capră neagră stând pe piscul unui munte de argint, care are conturat, în centru, intrarea într-o mină; muntele este flancat de doi brazi naturali; în partea inferioară, pe câmp de azur, se află o biserică din lemn, de aur, văzută dinspre altar, cu acoperiș în două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei brațe orizontale și a cărei turlă se înalță până la mijlocul câmpului superior.\n\nSemnificația elementelor însumate:\nCapul de zimbru, vechi simbol maramureșan, amintește de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan I din Maramureș pentru a forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră și brazii evocă relieful și principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă bogățiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia județului. Biserica din lemn atestă faptul că în acest județ se păstrează cele mai impunătoare construcții de acest fel din țară.\n\nCultura tradițională maramureșeană \n Arta tradițională a prelucrării lemnului\n Poarta maramureșeană\n Troița maramureșeană\n Fusul cu zurgălăi\n Pecetarul\n Arta vestimentară maramureșeană \n Arta culinară maramureșeană \n Arta coregrafică maramureșeană \n Arta interpretativă vocală \n Arta ceramicii\n\nCultura modernă maramureșeană \n Personalități din domeniul literaturii\n Scriitori maramureșeni\n Critici literari maramureșeni \n Lingviști maramureșeni\n Folcloriști maramureșeni\n\nGraiurile din Județul Maramureș \n\nGraiul Maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbește în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza.\n\nÎn județul Maramureș se mai vorbește subgraiul chiorean, lăpușean și codrenesc în regiunile respective. Acestea fac parte din Graiul Ardelenesc, cu influențe majore din partea graiului maramureșean, in special in satele de pe Fisculaș (Chioar) și mai ales in Țara Lăpușului.\n\nIn Țara Lăpușului, se vorbește graiului maramureșean deoarece este considerata un fel de „arie laterală” a Maramureșului istoric, de unde a împrumutat un lexic bogat, numeroase aspecte etnografice și un repertoriu folcloric apreciabil. La toate acestea se adaugă un fapt istoric, respectiv documente ce atestă că o serie de localități lăpușene au fost întemeiate de nobili maramureșeni.\n\nSubgraiul codrenesc, vorbit in preponderenta in Țara Codrului, este influențat și de Graiul Crișean.\n\nMuzee \n Memorialul Sighet\n Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare\n Centrul artistic Baia Mare - Muzeul de Artă\n Muzeul Florean\n Muzeul de Mineralogie Baia Mare\n Muzeul Memorial Sighetu Marmației\n Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Baia Mare\n\nMonumente istorice și de arhitectură\n\n Castelul Apaffi\n Centrul istoric Baia Mare\n Centrul istoric Sighetu Marmației\n Turnul Ștefan din Baia Mare\n Biserici de lemn din Maramureș\n Biserici de lemn din Lăpuș\n Biserici de lemn din Chioar\n Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus\n Biserica reformată din Câmpulung la Tisa\n Biserica romano-catolică din Tăuții de Sus\n Cimitirul Vesel\n Mănăstirea Bârsana\n Mănăstirea Moisei\n Mănăstirea Piariștilor din Sighetu Marmației\n Mănăstirea Rohia\n Mănăstirea Săpânța-Peri\n|}\n\nNote\n\nBibliografie\n Maramureș: Ghid turistic al județului, Ioan Nădișan, Octavian Bandula, Editura Sport-Turism, 1980\n Maramureș, Sandu Mendrea, Mircea Micu, Editura Sport-Turism, 1982\n Istoria Maramureșului, Alexandru Filipașcu, Editura \"Gutinul\", 1997\n Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, Radu Popa, Adrian Ioniță, Editura Enciclopedică, 1997\n Românii și etniile din Maramureș: o istorie a multietnicismului, Vasile Gaftone, Editura Eurotip, 2010\n Maramureșul voievodal - spațiul ontologic originar al României, Vasile Chira, Editura „ASTRA Museum”, Sibiu, 2017.\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Maramureș\n Prefectura Județului Maramureș\n Harta turistică a județului Maramureș\n Site turistic al județului\nEtnografie\n Antologie de folclor din Maramureș\n Istoria folcloristicii maramureșene\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Maramureș)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Maramureș\n Listă de comune din județul Maramureș\n Lista monumentelor istorice din județul Maramureș\n Lista rezervațiilor naturale din județul Maramureș\n Listă de publicații din județul Maramureș" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Spune-mi detalii importante despre Județul Mehedinți." }, { "from": "assistant", "value": "Mehedinți este un județ în regiunile Oltenia și Banat, în sud-vestul României. Reședința județului este municipiul Drobeta-Turnu Severin.\n\nNume \n\nExistă două posibile origini ale cuvântului Mehedinți: una latină, ce ar deriva din anticul \"Mediam\", colonie romană de lângă localitatea \"Mehadia\" (Caraș-Severin) sau maghiară: \"méhészkedés\" - stupărit (\"méh\" însemnând albină). Imaginea albinelor în heraldica ținutului regiunii Mehedințiului pare să confirme cea de-a doua origine etimologică.\n\nConform istoricului Bogdan Petriceicu Hasdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului vecin Caraș Severin, la frontieră cu Mehedințiul.\n\nIstorie \n\nJudețul Mehedinți era menționat în opul lui Anton Maria Del Chiaro din 1718, drept unul dintre cele 17 județe ale Valahiei, fiind în acel moment alături de Jiul de Sus, Jiul de Jos, Vâlcea și Romanați sub ocupația imperialilor.\n\nTurism \nPrincipalele destinații turistice sunt:\n\n Orașul Drobeta-Turnu Severin - Podul lui Traian\n Munții Mehedinți\n Porțile de Fier\n Mănăstirea Baia de Aramă\n Parcul Național Domogled - Valea Cernei\n Parcul Natural Porțile de Fier\n Geoparcul Platoul Mehedinți\n\nDe asemenea, în județ se află punctul de plecare pentru Via Transilvanica.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 66 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 61 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Mehedinți.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n\n Portalul de administrație publică al județului Mehedinți\n Consiliul Județean Mehedinți\n Prefectura Județului Mehedinți\n Denumirea județului Mehedinți ar putea avea origine maghiară, 11 ianuarie 2013, Corina Macavei, Adevărul\n Harta turistică a județului Mehedinți\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Mehedinți)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Mehedinți\n Listă de comune din județul Mehedinți\n Lista monumentelor istorice din județul Mehedinți\n Lista rezervațiilor naturale din județul Mehedinți\n Județul Mehedinți (interbelic)\n Listă de publicații din județul Mehedinți\n Galeria de steme și steaguri ale județului Mehedinți" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Județul Olt." }, { "from": "assistant", "value": "Olt este un județ în regiunile Oltenia (partea situată de la vest de râul Olt, fostul județ Romanați) și Muntenia (partea situată la est de râul Olt), în sud-vestul României. Reședința județului este municipiul Slatina.\n\nGeografie\n\nLocalizare \nJudețul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Prin portul dunărean Corabia are ieșire la Marea Neagră. Suprafața totală de 5.498 km², reprezentând 2,3% din teritoriul țării, situează județul pe locul 22 la nivelul României ca suprafață. Din punct de vedere al populației, județul ocupă locul 18 cu 489.274 locuitori (2002), având o densitate de 89 locuitori/km².\n\nVecini \n Nord – județul Vâlcea\n Est – județele Argeș și Teleorman\n Sud – fluviul Dunărea pe o distanță de 45 km, care-l desparte de Bulgaria\n Vest – județul Dolj\n\nClima \nClima este temperat-continentală, mai umedă în partea de nord și mai aridă în partea de sud. Punctul cel mai friguros este la Caracal datorită curenților reci din estul Câmpiei Române care își au punctul terminus în această zonă, iar punctul cel mai călduros este la Corabia.\n\nRelieful \nRelieful este centrat pe valea inferioară a Oltului și teraselor sale și este format din câmpii și dealuri nu prea înalte. De la limita de nord a județului până în apropiere de Slatina se întâlnește zona de dealuri, aparținând Podișului Getic și care ocupă o treime din suprafața județului. La sud de Slatina până la Dunăre se desfășoară o parte a Câmpiei Române, cu următoarele subunități de câmpie: Câmpia Romanaților, Câmpia Boianului și Câmpia Burnazului. Altitudinea reliefului coboară în pantă lină de la Vitomirești, către Dunăre până la Corabia, ceea ce conferă o expoziție sudică însorită. Valea Dunării, orientată est-vest, domină malul românesc și prezintă terase întinse. Valea Oltului reprezintă o adevărata axă a teritoriului județului. Terasele Oltului se remarcă prin întinderi mai mari pe partea dreaptă a văii, începând din nordul județului până la Dunăre și până la Drăgănești, pe partea stângă, unde sunt bine dezvoltate terasele înalte: Coteana 80–90 m și Slatina 50–60 m.\n\nRețeaua hidrografică \nAxul principal al rețelei hidrografice îl constituie râul Olt care străbate județul pe la mijloc de la nord la sud, pe o lungime de 143 km. Râul Olt primește ca afluenți principali: pe dreapta râul Olteț și Tesluiul, iar pe stânga câteva râuri cu debit foarte mic cum ar fi Dârjovul. În partea de nord, județul Olt este brăzdat și de râul Vedea, cu afluentul de pe partea dreaptă Plapcea. Pe o distanță de 45 km, partea de sud a județului este udată de apele Dunării, care colectează întreaga rețea hidrografică a județului.\n\nStema județului Olt\n\nStema este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1379 din 6 decembrie 2002 și publicată în Monitorul Oficial nr. 928 din 18 decembrie 2002.\n\nDescrierea stemei \nStema județului Olt se compune dintr-un scut cu baza curbată, sfertuit printr-o cruce de aur. Primul și al patrulea cadran, pe fond albastru, reprezintă un turn de argint cu foișor crenelat – stema vechiului județ Olt. În al doilea cadran și al treilea cadran, pe fond albastru, se află un snop de grâu de aur – stema vechiului județ Romanați. În acest spațiu s-au contopit două foste județe antebelice, Olt și Romanați.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 112 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 6 orașe și 104 comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Olt.\n\nLectură suplimentară \n Descoperiri arheologice din Județul Olt, Mihail Butoi, Editura Inspectoratul pentru Cultură Olt, 1999\n Cartea veche românească din județul Olt (1801-1830), Dorin Teodorescu, Editura Fundației \"Universitatea pentru toți\", 2002\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Olt este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Olt\n Prefectura Județului Olt\n Stema județului Olt - scut divizat în patru de o cruce de aur, 7 decembrie 2002, Loredana_user, Amos News\n\nIstorie\n Istoria prezentului: Județul Olt a luat numele râului ce-i străbate teritoriul. Dar de unde a apărut cuvântul \"Olt\" ?, 11 ianuarie 2013, Mugurel Manea, Adevărul\n\nEconomie\n FOTO Platforma industrială a Slatinei, mai săracă cu 3.000 de muncitori, 22 martie 2013, Mugurel Manea, Adevărul\n\nHărți\n Harta turistică a județului Olt\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Olt)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Olt\n Listă de comune din județul Olt\n Lista monumentelor istorice din județul Olt\n Lista rezervațiilor naturale din județul Olt\n Listă de publicații din județul Olt\n Galeria de steme și steaguri ale județului Olt" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Județul Prahova?" }, { "from": "assistant", "value": "Prahova este un județ aflat în regiunea istorică Muntenia din România. Este al treilea cel mai populat județ din România, după București (oraș aflat în vecinătatea sa) și județul Iași, deși este doar al 33-lea din țară ca suprafață. De asemenea, este unul dintre cele mai urbanizate județe ale țării, cu două municipii și alte 12 orașe. Prinicipalul centru urban este municipiul Ploiești, reședința județului, oraș cunoscut pentru industria de prelucrare a petrolului, care se extrage în zonele deluroase ale județului, în preajma orașelor Boldești-Scăeni și Urlați.\n\nJudețul este cunoscut și pentru regiunea turistică Valea Prahovei, aflată în partea de nord-vest și pentru zona viticolă Dealul Mare, cu podgoriile de la Tohani și Valea Călugărească.\n\nStema\n\nDescriere \nStema județului Prahova, potrivit anexei nr. 1 din Hotărârea Guvernului numărul 942/2003, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 633 din 4 septembrie 2003 se compune dintr-un scut tripartit în furcă răsturnată.\nÎn dextra, în câmp albastru, o capră neagră deasupra unei stânci de argint, privind la o coardă de viță de vie, de aur.\nÎn senestra, pe aur, o sondă neagră de tip turlă. \nJos, în câmp roșu, o carte deschisă, de argint.\n\nSemnificațiile elementelor însumate \nCapra neagră este vechea emblemă a județului.\nCoarda de viță de vie (provenind din stema fostului județ Săcuieni, desființat în anul 1854) este o aluzie la marile podgorii din această regiune, dintre care cea mai renumită este Valea Călugărească.\nSonda reprezintă vechile tradiții ale industriei petroliere.\nCartea simbolizează dezvoltarea învățământului, tradițiile de cultură spirituală și legatura cu amintirea vie a lui Nicolae Iorga, creatorul centrului cultural de la Vălenii de Munte.\n\nGeografie \nJudețul are un relief deosebit de variat, începând de la culmile Carpaților Meridionali (Munții Bucegi) și Orientali (grupa Carpaților Curburii Munții Baiului, Grohotiș și Ciucaș) în nord, urmate de dealurile subcarpatice în centru, și Câmpia Piemontană a Ploieștilor (parte a Câmpiei Române) în partea de sud. Munții din nord pot fi trecuți pe valea Prahovei către pasul Predeal de pe teritoriul județului vecin Brașov, sau prin Pasul Bratocea, pe Teleajen, ambele drumuri ducând către Brașov.\n\nMarea majoritate a rețelei hidrografice a județului face parte din bazinul hidrografic al Ialomiței, râu ce curge prin extremitatea sudică a județului, formând limita cu județul Ilfov. Principalele râuri care se varsă în Ialomița și curg în județul Prahova sunt râul Prahova (cu afluentul său Teleajen și micul său bazin hidrografic cuprinzând râuri ca Slănicul, Vărbilăul, Drajna) și râul Cricovul Sărat. O mică parte din apele județului, aflate în nord-est (râurile Zeletin, Chiojdul) fac parte din bazinul hidrografic al Siretului, ele fiind drenate de râul Bâsca Chiojdului, afluent al Buzăului.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 104 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 12 orașe și 90 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Prahova.\n\nPopulația\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Prahova este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Școala prahoveană: secolele X-XIX, Constantin M. Boncu, Editura Didactică și Pedagogică, 1976\n Prahova în vremea revoluției de la 1848 (1848-1852), Paul D. Popescu, Editura Mectis, 2001\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Prahova\n Prefectura Județului Prahova\n Codurile poștale aferente localităților județului Prahova\n\nHărți\n Harta oficială a județului Prahova \nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Prahova)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Prahova\n Listă de comune din județul Prahova\n Lista monumentelor istorice din județul Prahova\n Lista rezervațiilor naturale din județul Prahova\n Listă de publicații din județul Prahova\n\nJudețul Prahova\nToponime slave\nEuroregiunea Siret–Prut–Nistru" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Județul Mureș?" }, { "from": "assistant", "value": "Mureș (în , în ) este un județ în regiunea Transilvania din România. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a regiunii Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară și a Regiunii Brașov (din raioanele Reghin, Târgu Mureș, Luduș, Târnăveni și Sighișoara). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județul Mureș (interbelic), din Comitatul Mureș-Turda (antebelic), iar mai devreme din Scaunul Secuiesc al Mureșului, Scaunul Săsesc a Sighișoarei și din Comitatul Turda. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ face parte din mai multe zone (etno-folclorice și istorice) distincte, precum Ținutul Secuiesc, Pământul crăiesc etc. Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Târgu Mureș. Are o suprafață totală de 6.714 km² care reprezintă 2,8% din suprafața totală a țării. Numele județului provine de la râul Mureș, râu care străbate județul de la NE la SV.\n\nGeografie\n\nÎncadrare \nJudețul Mureș este situat în zona central-nordică a țării în centrul Podișului Transilvaniei, fiind cuprins între meridianele 23°55’ și 25°14’ longitudine estică și paralele 46°09’ și 47°00’ latitudine nordică. Județul se întinde între culmile muntoase ale Călimanului și Gurghiului până în Podișul Târnavelor și Câmpia Transilvaniei. Axa fizico-geografică a județului este râul Mureș care străbate județul de la NE către SV pe o distanță de 140 km; râul împrumutând și numele Mureș, județului.\n\nJudețul Mureș se învecinează cu alte șapte județe. La nord-est cu județul Suceava pe o distanță 15 kilometri, limita fiind culmile masivului Călimani. Pe latura estică pe o distanță de 130 kilometri se învecinează cu județul Harghita, limita fiind descrisă pe direcția nord-sud de munții Călimani, defileul Mureșului între Toplița și Stânceni, munții Gurghiului până aproape de Sovata, traversează apoi cursul superior al Târnavei Mari până la intersecția acestuia cu râul Homorodul Mare. La extremitatea sud-estică, județul Mureș se învecinează pe o porțiune de 20 km cu județul Brașov. În partea de sud-vest, pe o distanță de 80 de km se învecinează cu județul Sibiu. Limita cu acest județ începe la intersecția dintre Târnava Mare și Hârtibaci, traversează Târnava Mare lângă Daneș, Mureș apoi urmează linia descrisă de cele 2 Târnave până în apropiere de sud-vestul orașului Târnăveni. Hotarul cu județul Alba lung de 40 km este cuprins între Târnava Mică și râul Mureș și se află în partea de sud-vest a județului Mureș. La confluența Arieșului cu Mureșul începe granița cu județul Cluj, în partea de vest a județului Mureș, și traversează colinele Câmpiei Transilvaniei pe o distanță de aproape 60 km. În partea de nord pe o distanță de 100 km, județul Mureș se învecinează cu județul Bistrița-Năsăud linia de demarcație dintre cele două județe fiind dealurile din Câmpia Transilvaniei, Subcarpații interni iar spre final Munții Călimani la o altitudine de 2000 m.\n\nRelief \n\nRelieful colinar și de podiș deluros este prezent pe suprafața județului într-o proporție de 50%. Din cealaltă jumătate fac parte dealurile subcarpatice transilvănene și munții vulcanici Călimani - Gurghiu. Profilul topografic al reliefului apare sub forma unei curbe hipsografice ascendente cu relative echilibrări orizontale și salturi altimetrice pe sectoare având ca punct de minim Valea Mureșului din apropierea Ludușului cu o altitudine de 300 m și ca punct de maxim creasta Munților Călimani la 2100 m. Pe suprafața județului pot fi identificate următoarele unități de relief: Munții vulcanici Călimani-Gurghiu, Dealurile subcarpatice transilvănene ale Reghinului și Târnavei Mici, podișul Târnavelor și Câmpia colinară a Transilvaniei.\n\nMunții Călimani ocupă o arie de 2000 km² pe teritoriul județului. Sectorul aflat pe teritoriul județului Mureș este descris de vf. Pietrosu, vf. Răchitișu, vf. Bistricioru până la râul Mureș spre sud, pâraiele Lomaș și Călimănel în est, iar spre vest vf. Poiana Tomii și Poiana Bistrii.\nCrestele muntoase sunt formate din andezite pe suprafața acestora observându-se urme ale glaciațiunii mai ales în zona vf. Pietrosu dar și din aglomerate pe platourile vulcanice acoperite de pășuni alpine. De menționat este și vf. Scaunul (1381 m) a cărui contur poate fi admirat în întregime din depresiunea Vălenii de Mureș.\n\nMunții Gurghiului pe teritoriului județului se întind de la defileul Mureșului până la partea nordică a Munților Harghitei până la aliniamnetuyl descris de vârfurile Bătrâna, Crucii, Tătarea , Fâncelu și Saca. Masivul este brăzdat de mici defilee create în urma eroziunii de către râurile care traversează masivul.\n\nDefileul Mureșului se întinde între Toplița și Deda este lung de 35 km, fiind săpat de râul Mureș în catena formată de munții Călimani și Harghita. În acest sector valea Mureșului este îngustă, versanții fiind foarte apropiați, pe alocuri doar râul având spațiu pentru trecere. Din acest motiv stâncile de andezit care mărginesc defileul au fost străpunse de tuneluri pentru a permite construirea căii ferate.\n\nDealurile subcarpatice transilvănene sunt formele de relief care fac trecerea de la zona muntoasă la Podișul Transilvaniei. Regiunile deluroase și depresionare din județul Mureș sunt: Depresiunea Vălenii de Mureș , Culoarul intercolinar al Reghinului (Dealurile Teleacului), Depresiunea Sovata-Praid, Dealurile Bichiș, Depresiunea Dămieni-Chibed-Solocna, Culmea Trei Sate, Depresiunea Sângeorgiu de Pădure.\n\nPodișul Transilvaniei pe teritoriul județului este format din următoarele subunități: Podișul Târgu Mureș, Podișul Târnavelor, Podișul Jacodului, Podișul Vânătorilor, Podișul Hârtibaciului, Podișul Dumbrăveni. Cel mai înalt punct se afla în Podișul Vânătorilor : Dealul Pietriș (839 m).\n\nCâmpia Transilvaniei este situată în nordul județului la altitudini medii de 400 m fiind brăzdată de văi săpate în argilă, marne, nisipuri sarmatice, alunecări care au blocat râurile formând lacuri - amenajate ulterior în heleșteie. Relieful caracteristic este de domuri gazeifere degradate de apele curgătoare formând lunci largi și colmatate. Interfluviile sunt cultivate, solurile fiind fertile, acesta fiind și motivul pentru care culmile domoale au fost denumite \"câmpie\".\n\nÎn partea de vest a județului câmpia primește un caracter de stepă, iar în est crește gradul de împădurire odată cu creșterea altitudinii, acest fapt permițând delimitare a două subunități: Câmpia Sărmașului și Dealurile Mădărașului.\n\nClimă \nJudețul Mureș se află în sectorul de climat continental-moderat de dealuri și păduri precum și în sectorul climei de munte. Până la mijlocul anilor '90 clima județului avea următorul specific: veri mai călduroase și ierni lungi și reci, cu precădere în zonele montane din nord-estul județului. În partea de vest a județului climatul are nuanțe mai aride, verile fiind în general mai secetoase și mai calde.\n\nTemperaturile medii anuale sunt între 2°-4 °C în partea de est și 8°-9 °C în partea de vest, luna cu temperaturile cele mai ridicate fiind iulie cu 18°-19 °C, iar cea cu temperaturile cele mai scăzute ianuarie cu -3°-5 °C. Temperaturile extreme înregistrate pe suprafețe județului au fost -32 °C în anul 1942 la Târgu Mureș și +40 °C în Câmpia Transilvanie la Săbed în anul 1952. De la începutul secolului până în anii '80 s-a înregistrat o medie a precipitațiilor de 627, 1 mm, cel mai umed an din acest interval fiind anul 1974 cu 745,6 mm, iar cel mai secetos cu 443,7 mm anul 1946.\n\nHidrografie\n\nApe curgătoare \nRâul Mureș este cel mai mare râu și principalul colector din bazinul Transilvaniei. De la intrarea în județ, la Ciobotani și până la ieșire, în Chețani, râul străbate o distanță de 180 km. Colectează în albia sa apele mai multor pâraie precum Călimănel, Mermezeu, Zebrac, Ilva Mare, Răstolița, Gălăoaia, Bistra (din munții Călimani) și din munții Gurghiului principalii afluenți Gudea, Sălard, Iod, Sebeș , râul Gurghiu și pârâul Beica.\n\nCeilalți afluenți ai Mureșului de pe cuprinsul județului sunt: Luțul, Lechința, Pârâul de Câmpie, Nirajul, Cerghid, Lăscud, Șăulia, Ozd.\n\nBazinul hidrografic al râului pe parcursul celor 761 km din Româna este de aproximativ 28 000 kmp, iar debitul mediu anual este de 121,1 m³/s la Stânceni, 36,9 m³/s la Glodeni și la ieșirea din județ de 43 m³/s. Debitul maxim înregistrat a fost de 1580m3/s la Glodeni în anul 1975. (datele statistice de mai sus reprezentative pentru anul 1980)\n\nRâul Târnava Mică izvorăște din Munții Gurghiului (vf. Șoimuș) și are o lungime totală de 185 km, o mare parte din drumul străbătut aflându-se pe teritoriul județului Mureș. Afluenții principali ai râului sunt pâraiele: Corund, Solocma, Cușmedu, Vețea, Nadeș, Agrișteu și Cund. Debitul mediu al râului este de 9,7 m³/s la Târnăveni, iar debitul maxim a fost atins în 1975, 630m3/s.(datele statistice de mai sus sunt reprezentative pentru anul 1980)\n\nRâul Târnava Mare izvorăște din județul Harghita și străbate județul Mureș pe o distanță mică, între Vânători și Daneș. Pe acest sector are următorii afluenți: Scroafa, Cărbunari, Naghiroc, Șapartoc și Șaeș. Debitul mediu al Târnavei Mari este de 9,49 m³/s la Vânători, râul înregistrând un maxim de 700 m³/s în anul 1970.\n\nLacuri \nPrincipalele lacuri și iazuri din județul Mureș, în mare parte create artificial, sunt: Tăureni - iaz realizat pe Pârâul de Câmpie, Zau de Câmpie, Șăulia, Fărăgău, Lacul Ursu - în apropiere de acesta fiind și lacurile: Aluniș, Negru, Roșu și Verde.\n\nAlte lacuri cu scop piscicol în care este permis pescuitul sportiv: Hanul Pescarilor din Sancraiu de Mures, Toldal, Peștișorul de Aur (de lângă Sâncraiu de Mureș), Uilac (aproape de Vânători), Uila (lângă Batoș), Toldal (30 km de Mureș), Tăureni (17 km de Mureș), Păstrăvăria (15 km de Sovata), Miheșu de Câmpie (5 km de Zau de Câmpie), Voivodeni, Iernut și Bezid.\n\nSoluri \nÎn zonele muntoase sunt cele mai răspândite solurile monate brune și cele brune-gălbui podzolite, brune acide, andosolurile, dar și cele podzolice feriiluviuale. În părțile înalte ale munților apar și solurile scheletice; pe versanți solurile predominante sunt cele tinere de grohotișuri. Solurile de pajiști alpină se întâlnesc în deosebi în zona craterului mare al Pietrosului din Munții Călimani.\n\nÎn zona de contact dintre partea muntoasă și Subcarpați pot fi întâlnite soluri scheletice și soluri podzolice argiloiluviale pseudogleizate.\n\nÎn zona de deal și podiș cele mai frecvente soluri sunt cele: silvestre, brune închise de pădure, argiloiluviale, podzolice argiloiluviale pseudogleizate, brune de pădure cernoziomice.\n\nÎn Câmpia Transilvaniei predomină solurile silvestre brune și cernoziomurile levigate, solurile negre de fâneață, bălane de coastă și cele erodate, cernoziomurile levigate freatic, precum și cele humicogleice. În partea de vest a acestei câmpii sunt răspândite solurile cernoziom carbonatic, iar în partea de est cele brun închise de pădure cernoziomice pseudorendzinice, acestea din urmă favorizând dezvoltarea vegetației forestiere. Pe arii mai restrânse în special în văi pot fi întâlnite lăcoviști și sărături, pe terase soluri aluviale care favorizează culturile de cereale, iar în lunci soluri hidromorfe și solurile de mlaștină.\n\nFloră \nDatorită factorilor fizico-geografici vegetația este diferențiată în funcție de zonarea altitudinală. Din perspectiva aspectelor floristice județul Mureș poate fi încadrat în provincia dacică, partea montană din nord-est face parte din ținutul Carpaților Orientali, iar zona de deal din ținutul Bazinului Transilvaniei.\n\nVegetația etajului alpin este formată din pajiști primare, ierburi (graminee alpine) și tufărișuri pitice în subetajul superior. În subetajul inferior (altitudini de sub 2000 m) vegetația este formată din pajiști primare și secundare însoțite de părușcă (Festuca supina), țăpoșică (Nardus stricta), iarba stâncilor (Agrostis rupestis), jneapăn (Pinus montana), ienupăr (Juniperus sibirica) și anin verde (Alnus viridis). În etajul montan (între 800–1600 m) vegetația este formată din: molidișuri (Picea excelsa) amestecate cu brad (Abies alba), fag (Fagus silvatica), anin alb (Alnus incana), anin negru (Alnus glutinosa), lariță (Larix decidua). afinișuri, zmeurișuri, etc.\n\nVegetația etajului de deal și podiș este grupată în 2 subetaje: subetajul gorunetelor și subetajul stejăretelor. Din prima categorie pot fi enumerate următoarele: gorun (Quercus petraea), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus fraineto), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), arbuști precum alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina). Din subetajul stejăretelor pot fi menționate: stejarul (Quercus robur), teiul, arțarul, frasinul, ulmul, jugastrul, pajiști sub forma fânețelor și pășuni naturale.\n\nVegetația etajului de stepă antropogenă cuprinde vegetații din vestul Câmpiei Transilvaniei din care merită amintite: bujorul românesc (Paeonia tenuifolia), Iris humilisul, Stepa stenophilia, etc. Vegetația intrazonală constituită din păduri de luncă, fânețe de luncă, stuf, papură, etc.\n\nFaună \n\nCa și zonă zoogeografică județul Mureș se încadrează în provincia dacică cu o faună diferențiată în 3 etaje: etajul montan, etajul de deal și podiș, etajul apelor curgătoare.\n\nEtajul montan este format din variate specii având numeroși reprezentanți printre care: cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), ursul brun (Ursus arctos), râsul eurasiatic (Lynx lynx), jderul (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisica sălbatică (Felis silvestris), veverița (Sciurus vulgaris), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), Căprioara (Capreolus capreolus), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix), buha (Bubo bubo), huhurezul (strix aluco aluco), pițigoiul de munte (Parus montanus), etc. Din biotopul apelor curgătoare de munte pot fi amintite speciile: păstrăvul (Salmo trutta), lipanul (Thymalus thymalus), lostrița (Hucho hucho), porcușorul de munte (Gobio gobio).\n\nÎn etajul de deal și podiș pot fi întâlnite următoarele: animale - iepurele (Lepus europaeus), căprioara, veverița, nevăstuica (Mustella nivalis), pârșul (Glis glis), orbetele, cățelul pământului (Spalax leucodon transsylvanica), păsări - cicocănitoarea (Dryobates major), gaița (Garrulus glandaris), gaia (Milvus milvus), pupăza (Upupa epops), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul gulerat (Columba palumbus), cinteza (Fringilla montifringilla), grangurele (Oriolus oriolus), cucul (Cuculus canorus), fazanul (Phasianus colchicus), etc. Etajul apelor curgătoare și lacustre cuprinde mai multe specii de viețuitoare: pești - crapul (Cyprinus carpio), cleanul (Leuciscus squalius), știuca (Esox lucinus), somnul (Silurus glanis), raci (Astacus), moluște, rațele sălbatice (Anas platyrhynchos).\n\nRezervații naturale \n\nPădurea Mociar de la Solovăstru, aflată pe Valea Gurghiului - suprafață 48 ha - este inclusă în categoria IV conform criteriilor IUCN. Aici se află unii din cei mai bătrâni arbori din România, peste 700 de ani. În parcul dendrologic din Gurghiu aflat pe valea omonimă, alături de speciile autohtone, există și specii exotice de arbori din Australia, America de Nord, America de Sud, Japonia. Amenajarea parcului a avut loc în 1740 de către familia Bornemisza, în cadrul curții feudale de la Gurghiu.\n\nIstorie \n\nJudețul Mureș a fost înființat în anul 1968, cu ocazia reorganizării administrative a României. Teritoriul județului a făcut parte anterior din Regiunea Autonomă Maghiară, respectiv din Regiunea Brașov (raionul Sighișoara).\n\nDemografie \n\nJudetul Mureș are o populație de 580.851 locuitori din care: 309.375 etnici români, adică 53,26% din totalul populației și 228.275 etnici maghiari, adică 39,30% din totalul populației.\n\nPopulația județului Mureș:\n\n Români – 52,6% (sau 309.375 loc.);\n Maghiari – 38,1% (sau 228.275 loc.);\n Romi – 6,96% (sau 40.425 loc.);\n Germani – 0,35% (sau 2.045 loc.);\n Evrei - 0,03% (sau 150 loc.);\n Alte grupuri etnice - 0,09% (sau 527 loc.).\n\nDe-a lungul timpului populația județului a fost într-o continuă creștere, după cum se vede și din graficele de mai jos. Între 1992 și 2002 a apărut o ușoară scădere a numărului populației cu 4,7% reprezentând 29.202 persoane, această tendință de scădere fiind regăsită la nivelul întregii țări cu 4,1% și la nivelul Regiunii Centru cu 6,7%.\n\nConform recensământul populației din 2002 (România) județul Mureș are o populație de 581.628 locuitori, o densitate de 86,1 locuitori/km², dintre care 288.344 locuitori sunt de sex masculin și 300.015 de sex feminin. Populația județului reprezintă 2,67 % din populația României și 23% din Regiunea Centru, plasând Mureșul pe locul 14 în ierarhia județelor și pe locul 2 în clasamentul Regiunii Centru.\n\nEconomie \n\nDupă anul 1989 economia județului Mureș primește noi coordonate, procesul de tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață redefinește întreaga economie a județului. Principalele ramuri economice ale județului sunt împărțite astfel: industrie 41%, agricultură, silvicultură și exploatări forestiere 22%, servicii 37%.\n\nConform statisticilor efectuate de Oficiului Registrului Comerțului Mureș, la data de 31 decembrie 2003, județul Mureș ocupa locul 14 pe țară la numărul agenților economici, cu un număr de 27.854 agenți economici. Din numărul total al acestora, 17.984 erau societăți comerciale, 29 erau regii autonome, 154 erau organizații cooperatiste, iar 9.687 figurau ca persoane fizice și asociații familiale. Din perspectiva capitalului, județul Mureș ocupa locul 9 pe țară ca număr de societăți comerciale cu capital străin, existând 1.611 de astfel de societăți. După valoarea capitalului străin investit, județul ocupa locul 14 pe țară.\n\nCultură \n\nCa spațiu cultural județul Mureș este bine reprezentat, pe suprafața acestuia existând de-a lungul timpului adevărate focare de cultură în care au activat intelectuali valoroși precum: Farkas Bolyai, János Bolyai, Ferenc Koós, Alexandru Papiu-Ilarian, Sámuel Teleki, Gheorghe Șincai\n\nCele mai vechi locuri de cultură ale județului sunt bibliotecile, prima bibliotecă a județului fiind înființată în anul 1557 în cadrul școlii Schola Particula, devenită în secolul XVIII colegiu reformat, astăzi fiind Colecția documentară Bolyai. O altă bibliotecă veche, înființată în anul 1684, este aceea din Sighișoara creată pe lângă colegiul reformat al vremii, astăzi fondurile de carte ale acesteia aparținând bibliotecii municipale Sighișoara.\n\nÎn acest moment fondul total de carte al bibliotecilor din județ este de peste 4,5 milioane exemplare în acest fond fiind incluse și cărțile rare, manuscrisele și edițiile de mare valoare ale Bibliotecii Județene inclusiv cele din secția Teleki - devenită în timp un simbol al municipiului Târgu Mureș.\nDin cele 407 biblioteci existente pe cuprinsul județului 87 sunt biblioteci publice , o parte din bibliotecile existente în școlile și comunele județului fiind înființate cu sprijinul Asociației ASTRA.\n\nPalatul Culturii din Târgu Mureș, finalizat ca și construcție în 1913, a fost în trecut și este și în prezent un spațiu în care se desfășoară diverse activități culturale reuniuni, simpozioane, concerte, serbări. De menționat este și orga aflată în incinta Palatului, cea mai puternică din țară, la care au cântat artiști români dar și străini.\n\nBogăția etnografică și tradițională a locuitorilor județului Mureș este pusă în valoare an de an prin intermediul târgurile a căror origini se pierd departe în timp. Târgurile desfășurate la Saschiz(Dansul feciorilor), Gurghiu (Târgul fetelor), Hodac (Udatul nevestelor), Rușii Munți (Târgul portului popular), Târgu Mureș (Târgul dansului bătrânesc), Brâncovenești (Târgul cireșelor) scot în evidență varietatea de costume populare moștenite din strămoși precum și cântecele și datinile populare.\n\n*Anuarul statistic al României 2006\n\nÎnvățământ \nDe-a lungul timpului în județul Mureș au existat diverse acțiuni ale autorităților și ale intelectualității pentru o creștere continuă a culturii în întreg spațiul județului. Cifrele recensământului din 1930 descriu județul Mureș astfel: 233 915 locuitori peste 7 ani, iar din aceștia 69,2 % erau alfabetizați, 74,7% din numărul bărbați, 63,9 % din numărul femeilor.\n\nTurism \n\nInfrastructura județului Mureș care permite desfășurarea activităților specifice turismului cuprinde 91 unități de cazare, din acestea: 21 hoteluri, 8 hanuri și moteluri, 6 campinguri, 40 vile turistice și 4 tabere pentru elevi și studenți. Aceste centre însumează peste 7820 locuri de cazare.\n\nMureșul este al șaselea județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna din Județul Suceava.\n\nPrintre principalele atracții turistice din județ sunt:\n\n Centrul istoric din Târgu Mureș\n Cetatea Sighișoara\n Stațiunea Sovata\n Centrul istoric din Reghin\n Biserica fortificată din Saschiz\n Munții Călimani\n Munții Gurghiu\n\nStema județului\n\nÎnceputul secolului XX \n\nReorganizarea și unificarea administrativă efectuate de autoritățile de resort ale statului după Marea Unire de la 1918 a avut în vedere și schimbarea blazoanelor județelor și municipiilor din România. În 23 iunie 1921 a fost întocmită Comisia Consultativă Heraldică care s-a ocupat de stabilirea stemelor județelor și orașelor, precum și controlarea folosirii acestora. Între anii 1922-1928 au fost alcătuite stemele celor 71 de județe, iar între 1924-1936 stemele orașelor reședință de județ precum și a celor 100 de centre urbane.\n\nStema județului Mureș a fost obținută din stema fostului Comitat Mureș-Turda. Comisia Heraldică a înlăturat din vechea stemă scutul cu cavalerul și a alcătuit noua stemă a județului dintr-un scut cu câmpul roșu parcurs de 2 fascii aurite peste care figurează un arbore verde (măr). Mărul este amplasat pe o terasă și are pe crengile sale mere de aur. Deasupra acestuia este desenată o stea cu opt raze colorată cu auriu.\n\nPerioada socialistă \n\nPrin Decretul 503 din 16 decembrie 1970 emis, de Consiliul de Stat, au fost instaurate noi steme ale județelor și municipiilor din Republica Socialistă România. În 25 iulie 1972 (Decretul 302) Consiliul aprobă noile steme pentru toate județele României și pentru orașele reședință de județ.\n\nStema județului Mureș era formată dintr-un scut despicat de formă rectangulară cu un vârf în ogivă, utilizat în secolul XV, forma fiind des folosită în arta heraldică românească. În dextra sus, pe un fond albastru figurează o clădire în stil neogotic ieșită din flancul scutului. Clădirea heraldizată este reprezentarea Palatului Prefecturii din Târgu Mureș stilizată astfel: un corp central cu o intrare monumentală și un acoperiș ascuțit la dextra urmată de o aripă a clădirii terminată cu un turn cu acoperișul ascuțit și un orologiu la senestra. Clădirea are culoarea argintiu deschis fiind luminată negru, baza clădirii fiind lipită de linia despărțitoare.\n\nSub Palatul Administrativ din Târgu Mureș este conturată, reinterpretat, o parte a vechii steme a județului Mureș fixată după primul război mondial. Câmpul este format din 3 fascii care reprezintă Mureșul și Târnavele. Bradul prezent în partea superioară a câmpului înlocuiește vechiul măr, simbol al pomiculturii, prin acest aspect se dorea sublinierea importanței silviculturii în raport cu pomicultura în economia județului.\n\nÎn câmpul roșu este desenat un stâlp dublu de înaltă tensiune colorat cu argintiu. Sub această figură este figurată o retortă de aur înconjurată de o jumătate de fierăstrău circular în partea superioară, colorat cu argintiu, unită în partea de jos cu o roată dințată colorată în albastru.\n\nÎn centrul scutului peste toate figurile este desenat un ecuson auriu în interiorul căruia figurează stema Republicii Socialiste România, acest simbol fiind regăsit pe toate stemele județelor din acea perioadă, dar și pe cele ale municipiilor.\n\nÎn prezent \n\nStema actuală a județului este adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 684 din 30 septembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.\n\nStema județului Mureș se compune dintr-un scut sfertuit, cuprinzând, în primul cartier, pe fond roșu, o piesă istorică alcătuită dintr-un motiv central, de formă ovală, și din buline alungite din aur; în cartierul doi, pe câmp de azur, se află o construcție cu poartă închisă, cu șapte ferestre și două turnuri, cu acoperiș conic retezat, totul din argint; în cartierul trei, tot pe fond de azur, se află o balanță de aur, cu talgerele în echilibru. În ultimul cartier, pe fond roșu, se află trei brâuri ondulate de argint.\n\nPiesa metalica din primul cartier, dextra, este cunoscută sub denumirea Fibula de la Suseni, izvor arheologic de inestimabilă valoare, aparținând fazei de început a epocii fierului. Ea reflectă nivelul de cultură materială și spirituala al locuitorilor de pe aceste meleaguri, al geto-dacilor, în ansamblu. Construcția din senestra evocă ctitoriile importante de pe aceste locuri, cât și sistemul de fortificații specific epocii feudale. Balanța, însemn heraldic care evocă justiția socială, face aluzie la echilibrul și cumpătarea locuitorilor, amintind, totodată, rolul activităților comerciale în progresul social. Brâurile argintii transpun în stemă bogăția hidrologică a județului și desemnează râurile Mureș, Târnava Mică și Niraj.\n\nAșezări \n\nLista completă a localităților din județul Mureș, în prezent, poate fi consultată aici, Listă de localități din județul Mureș.\nPopulația județului de-a lungul timpului a fost preponderent rurală. Schimbări majore în procentajul populației urbane apar în timpului regimului socialist, unele din măsurile care aveau în vedere urbanizarea populației județului fiind continuate și în prezent, după dărâmarea regimului comunist.\n\nUrbanizarea populației județului a fost un proces de durată, începutul acestor transformări sociale putând fi regăsit în contextul social politic al secolului XIX. La începutul acestui secol pe întinsul județului existau mai multe clase sociale: iobagi, țărani liberi, nobili, industriași, comercianți (organizați în bresle), intelectuali (învățători, preoți, medici, etc). Reformele sociale, ca urmare a revoluției de la 1848, au în vedere în principal ștergerea iobăgiei, urmată de câștigarea libertăților individuale pentru miile de locuitori ai județului, dar și restrângerea unor drepturi și privilegii de care dispunea nobilimea până în acel moment. Aceste măsuri au drept rezultat crearea categoriei țăranilor liberi stăpâni pe munca și pe beneficiile muncii lor.\n\nÎn 1872 are loc desființarea sistemelor de bresle și a îngrădirilor care nu permiteau libera deprindere a unor meserii de către orice individ. Rezultatul direct al acestor prevederi este înmulțirea meseriașilor și a industriașilor pe întreg teritoriul județului. O parte din acești țărani și meseriași neputându-și asigura traiul în spațiul județului emigrează în America și în celelalte provincii românești\n\nMișcările în cadrul claselor sociale sunt continuate și după primul război mondial, după reformele agrare și după desființarea definitivă a clasei nobililor. Apariția țăranilor împroprietăriți au ca efect principal crearea unui context favorabil pentru educația copiilor de țărani, din rândul acestora desprinzându-se meseriași și intelectuali, o parte dintre aceștia părăsind satul pentru centrele culturale și industriale din orașe.\n\nSistematizarea teritorială realizată în perioada comunistă a modificat vechile granițe ale județului Mureș din perioada interbelică. Noul județ Mureș se prezenta astfel în 1980 din punct de vedere al așezărilor astfel: 513 localități din care 2 municipii (Târgu Mureș, Sighișoara), 4 orașe (Reghin, Târnăveni, Luduș, Sovata), 5 comune suburbane (Cristești, Sâncraiu de Mureș, Sângeorgiu de Mureș, Sântana de Mureș, Albești), 86 de comune.\n\nAnaliza teritoriului județului realizată în anii 1980 au scos la iveală neajunsurile numărului redus de orașe raportat la suprafață și la numărul populației. În acest sens existau încă din această perioadă propuneri de urbanizare prin care se urmărea transformarea localităților Iernut, Sărmașu, Gurghiu și a altor alte 8 localități în orașe agro-industriale.\n\nAceste măsuri au fost continuate și după schimbarea regimului din 1989 astfel că la 31 decembrie 2005 județul poate fi descris conform tabelului Statistică localități după 1989.\n\nAșezări urbane \n\nConform datelor recensământului din 1930 județul Mureș (interbelic avea o populație de 289 817 locuitori. Din aceștia 47 298 trăiau în mediul urban, adică în cele 2 orașe ale județului: municipiul Târgu Mureș și Reghin, iar restul în mediul rural. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 32,4% greco-catolici, 30,3% reformați, 14,5% ortodocși, 12,1% romano-catolici ș.a.\n\nAșezări rurale \nLista completă a localităților județului Mureș în perioada interbelică poate fi consultată aici, Listă localități în perioada interbelică.\n\nAșezările rurale din județul Mureș, în număr de 487 (1973), sunt atestate în marea majoritate în epoca medievală (secolul XI-XVIII).\n\nÎn satele din județ pot fi întâlnite diverse tipuri structurale, în general localitățile păstrând aceeași structură de la înființare până în prezent. Structura compactă cu clădiri lipite una de alta este întâlnită în partea de sud-est a județului. Structura aglomerată, dar necompactă este caracteristică satelor de pe Valea Mureșului, Valea Nirajului și Valea Târnavei Mici, dar poate fi întâlnită și în partea de nord-vest a județului. Structura răsfirată, cu gospodării despărțite de spații agricole înșirate pe o rețea răsfirată de drumuri, este proprie mai ales satelor din zona montană. Structura risipită (gospodării foarte distanțate) poate fi întâlnită în zonele montane, pe de o parte și în zonele cu sate foarte mici din Câmpia Transilvaniei, pe de altă parte.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 102 unități administrativ-teritoriale: 4 municipii, 7 orașe și 91 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Mureș.\n\nPolitică \n\nJudețul Mureș este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nVicepreședinții sunt: Kovács Mihály Levente (UDMR) și Ovidiu Georgescu (PNL)\n\nConsiliul Județean \nConsiliul județean este compus din 34 de membri împărțiți astfel:\n\n2004-2008\n\n2008-2012\n\n2012-2016\n\n2016-2020 \n\n2020-2024\n\nPreședinții Consiliului \n 2004 - 2012: Edit Emőke Lokodi\n 2012 - 2016: Ciprian Dobre\n 2016 - 2024: Ferenc Péter\n\nPrefecți \n 2005 - 2008: Ciprian Dobre\n 2008 - 2009: Felicia Pop\n 2008 - 2012: Pașcan Emil-Marius\n 2012 - 2014: Corneliu Grosu\n 2014: Vasile Oprea\n 2014 - 2018: Lucian Goga\n 2018 - 2020: Mircea Dușa\n2020-prezent: Mara Togănel\n\nSănătate \nStatistic sectorul sănătate al județului Mureș poate fi descris conform tabelului de mai jos.\n\nSport \nEchipa de baschet:\n BC Mureș\nEchipe de fotbal:\n FCM Târgu Mureș\n ASA Târgu Mureș\n Avântul Reghin\n Mureșul Luduș\n Chimica Târnăveni\n ASA Unirea Ungheni\n CS Iernut\n Avântul Miheșu de Câmpie\n\nMulti-sport:\n\n CSM Târgu Mureș\n\nTransporturi\n\nNote\n\nBibliografie \n Enciclopedia României. Comitetul de direcție: D. Gusti, Constantin Orghidan, Mircea Vulcanescu si Virgiliu Leonte. Imprimeria Națională. București 1938-1943\n Județul Mureș. Ion Șoneriu, Ion Mac. Editura Academiei RSR, Institutul de geografie. București 1973\n Mureș: Monografie. Aurel Lupu, Oliviu Marcu, Grigore Ploeșteanu. Editura Sport Turism. București 1980\n Noile steme ale județelor și municipiilor din Republica Socialistă România. Dan Cernovodeanu, Ioan N. Mănescu. Direcția generală a arhivelor statului. București 1974\n Philobiblon mureșean. Dimitrie Poptămaș Editura Biblioteca Județean Mureș. Târgu Mureș 2003\n Ghidul turistic al municipiului Târgu Mureș. Editat de Consiliul Local și Primăria Municipiului Târgu Mureș\n Monografia orașului Târgu-Mureș. Traian Popa. Editura Ansid. Târgu Mureș 2005. (reeditarea ediției originale din 1932, Tipografia Corvin)\n Contribuții mureșene la Marea Unire din 1918, Ioan Silviu Nistor, Editura Dacia, 1981\n\nLectură suplimentară \n Repertoriul arheologic al județului Mureș, Valeriu Lazăr, Editura Casa de Ed. Mureș,\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Mureș\n Prefectura Județului Mureș \n Harta turistică a județului Mureș\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Mureș)\n\nVezi și \n\n Listă de comune din județul Mureș\n Listă de localități din județul Mureș\n Listă de publicații din județul Mureș\n Lista monumentelor istorice din județul Mureș\n Lista rezervațiilor naturale din județul Mureș\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Comitatele Ungariei\n Scaunele secuiești\n Județul Mureș (interbelic)\n Comitatul Mureș-Turda\n Scaunul Mureșului\n Pământul crăiesc\n Ținutul Secuiesc" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce cunoștințe ai despre subiectul Județul Satu Mare?" }, { "from": "assistant", "value": "Satu Mare (în , în ) este un județ aflat în nord-vestul României. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a fostei Regiuni Maramureș (din raioanele Satu Mare, Carei și Negrești-Oaș). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte, mai devreme, din Județul Satu-Mare (interbelic), respectiv din Comitatul Sătmar (antebelic). Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Satu Mare.\n\nIstorie \nSăpăturile arheologice din Țara Oașului, de la Ardud, Medieșu-Aurit, Homorod și Sanislău au scos la lumină relicve atestând viața umană în această regiune începând încă din paleolitic. Un punct de reper al istoriei acestei regiuni este reprezentat de daci, care trăiesc aici de peste 2000 ani, creând o remarcabilă civilizație. Drept model se poate lua așezarea Medieșu Aurit, unde se găsesc rămășițele a 13 cuptoare de olărit, reprezentând cel mai mare vestigiu arheologic de acest fel din România. \n\nPe teritoriul județului Satu Mare au fost, de asemenea, descoperite urme ale civilizației celtice. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea regiunea a fost încorporată în Regatul Ungariei. Situându-se la intersecția unor importante drumuri comerciale și având bogate resurse naturale, atestate în scrierile istorice din anul 1181, comitatul Sătmar a avut o istorie tumultuoasă. În jurul anului 1000, regina Ghizela de Bavaria, soția regelui Ștefan I al Ungariei, a așezat la Sătmar coloniști germani.\n\nCetățile de la Satu Mare, Ardud, Medieșu-Aurit, Carei ș.a., ale căror ruine rezistă până astăzi, apoi biserica romanică de la Acâș (secolul al XIII-lea) și bisericile gotice de la Ardud, Eriu-Sâncrai, Beltiug ș.a., sunt principalele monumente medievale ale acestei zone. După bătălia de la Mohács (1526) regiunea Sătmarului a fost revendicată atât de regii ungari (titlu posedat de principii austrieci), cât și de principii transilvăneni. În vara anului 1601, Mihai Viteazul și-a stabilit tabăra la Moftin pentru 20 de zile, pregătindu-se pentru bătălia de la Guruslău, ultima sa victorie. Peste mai bine de 100 de ani, în 1711, armata prințului Francisc Rakoczi al II-lea s-a predat, la Moftin, în fața trupelor austriece. În 1657 cetatea și comitatul Sătmar au fost cucerite de polonezi. Tratatul de pace poartă semnătura colonelului Jan Sobieski, viitorul rege al Poloniei.\n\nÎntre 1660-1661 trupele otomane au devastat întreg ținutul. Guvernarea habsburgică de după 1711 a adus o perioadă de stabilitate și prosperitate în zonă. Coloniștii germani ajung aici în secolul al XVIII-lea și se stabilesc pe proprietatea conților Karoly de Carei. Cele două războaie mondiale și Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918 sunt cele mai importante evenimente istorice ale județului din secolul XX. Memorialul ridicat la Carei în 1964, o sculptură de Vida Geza, este probabil cel mai elocvent simbol al istoriei secolului XX.\n\nAdministrație publică \n\nJudețul Satu Mare este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPrimari \n\nNumărul și afilierea politică a primarilor din Județul Satu Mare în urma alegerilor locale din 2020:\n\n Partidul Național Liberal: 23 primari\n Uniunea Democrată Maghiară din România: 20 primari\n Partidul Social Democrat: 14 primari\n Forumul Democrat al Germanilor din România - 4 primari\n Partidul Civic Maghiar - 2 primari\n Partidul Alianța Liberalilor și Democraților - 1 primar\n Partidul PRO România - 1 primar\n\nSituare geografică \nJudețul Satu Mare este situat în nord-vestul României, în zona transfrontalieră cu Ungaria și Ucraina. Face parte din Regiunea de Nord-Vest și, de asemenea, din Euroregiunea Carpatică. Puncte de trecere a frontierei (vamă):\n Petea (rutier)\n Halmeu (rutier și feroviar)\n Urziceni (rutier)\n Berveni (feroviar)\n Satu Mare (aerian)\nDistanțe rutiere :\n 700 km de București\n 600 km de Viena\n 590 km de Bratislava\n 350 km de Budapesta\n 1.900 km de Bruxelles\n 2.100 km de Paris\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 65 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 4 orașe și 59 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Satu Mare.\n\nInformații turistice \n\nSituat în partea de nord-vest a României, județul Satu Mare (4.405 km pătrați) este una din porțile principale ale României, având granițe cu Ungaria și Ucraina. Având un climat temperat-continental, județul Satu Mare a fost populat cu mai mult de 100.000 de ani î.Hr., oamenii locuind pe terasele înalte din Țara Oașului (Remetea-Oaș, Boinești, Călinești-Oaș etc).\n\nÎn această regiune, dacii au creat, în decurs de circa 1000 de ani, o civilizație dezvoltată, în special la Medieșu-Aurit. Situat la intersecția unor drumuri comerciale importante, având nenumărate resurse naturale, județul Satu-Mare (atestat documentar din 1181) a avut o istorie tumultuoasă, cu evenimente memorabile. Puternice cetăți ale căror ruine se află în Satu Mare, Ardud, Medieșu Aurit, Tămășeni, Carei, etc., biserici romanice (Acâș, secolul al XIII-lea), biserici gotice (Ardud, Eriu-Sâncrai, Beltiug).\n\nPersonalități: episcopul Grigore Maior, fondator de școli; Ferenc Kölcsey, luptător pentru libertate și justiție socială; preotul Vasile Lucaciu, memorandist; poetul Ady Endre; pictorul Aurel Popp.\n\nSecolul al XX-lea a marcat profund județul Satu Mare prin cele două războaie mondiale și prin Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918. Creat de sculptorul Vida Geza, în 1964, monumentul de la Carei este reprezentativ pentru secolul al XX-lea, un secol cu războaie și catastrofe naturale, dar, de asemenea, un secol de mari progrese și speranțe după Decembrie 1989. Aici se găsesc multe muzee care așteaptă să fie vizitate:\n\nMuzee \n Muzeul Județean Satu Mare (arheologie și științele naturii); \n Muzeul de Artă Satu Mare\n Muzeul Orașului Tășnad (istoria și etnografia orașului); \n Muzeul Țării Oașului din Negrești Oaș, fondat în 1972 (muzeu de etnografie în aer liber); \n Muzeul Etnografic al Șvabilor din Petrești cu peste 200 de exponate\n Rezervația Dacilor Liberi de la Medieșu Aurit.\n\nArii protejate \n Situri de importanță comunitară incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 în România: Câmpia Careiului și Câmpia Ierului.\n Rezervații naturale: Cursul inferior al Râului Tur, Dunele de nisip Foieni, Heleșteele de la Moftinu Mic, Mlaștina Vermuș, Pădurea de frasini Urziceni, Pădurea cu pini Comja, Pădurea Runc și Tinoavele din Munții Oaș.\n\nAlte obiective turistice \n\n Acâș - cu obiectivele turistice: băile termale și fosta mănăstire benedictină.\nBiserica Reformată din Acâș - este una dintre cele mai vechi biserici din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Edificiul a fost construit ca biserică romano-catolică pentru abația benedictină de la Acâș și este considerat ca fiind unul din monumentele reprezentative pentru romanicul din Transilvania.\n Băile termale Acâș\n Ady Endre (Eriu Mețenț) - satul natal al renumitului poet maghiar Endre Ady. Aici se află:\n Casa memorială Endre Ady - muzeu memorial biografic în casa natală a poetului.\n Ardud este cunoscut prin următoarele obiective turistice:\nCetatea de la Ardud - s-a construit la sfârșitul secolului XV, la comanda lui Bertalan Dragfi, care a obținut drepturile de construcție de la regele ungar Matia Corvin. Ulterior, a fost posedată de Familia Báthory și distrusă în luptele dintre puterile regale ungare (habsburgice) și cele transilvănene. În 1730 a fost reconstruit de contele Sándor Károlyi, rămânând în continuare posesia familiei Károlyi. În capela cetății s-a căsătorit marele poet maghiar Sándor Petőfi cu Júlia Szendrey. Altarul în fața căruia s-au căsătorit cei doi se găsește, astăzi, în capela Palatului episcopal de la Satu Mare.\n Biserica romano-catolică din Ardud a fost construită de Bertold Drágffy în stil gotic. În urma trecerii la protestantism a familiei Drágffy, devine protestantă (în timpul lui Caspar Drágffy de Béltek) până la colonizarea șvabilor catolici. În această biserică s-a organizat, la 20 septembrie 1545, Sinodul de la Ardud, primul sinod protestant din Ungaria. În 1763 grof Antal Károlyi de Nagykároly a dăruit-o comunității romano-catolice. În grădina bisericii se află bustul cardinalului Tamás Bakócz, episcop de Eger, arhiepiscop-mitropolit de Strigonium (Esztergom), primat al Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, Patriarh titular de Constantinopol, singurul candidat maghiar cu șanse pentru scaunul papal.\n În localitate se află două monumente (un obelisc și o statuie) legate de cultul lui Sándor Petőfi: una în parcul memorial situat vizavi de cetate, cealaltă în fața bisericii reformate.\n Beltiug\nBiserica romano-catolică - biserică construită în stil gotic, în 1482, de Bertold Drágffy. Aici se odihnește Bálint Prépostváry de Lokács, căpitan al cetăților Sătmar, Cașovia, Kálló și Eger, erou biruitor al Războiului cel Lung.\n Berveni\nBiserica reformată - biserică construită în 1802, în stil baroc clasicizant.\n Bogdand\nBiserica reformată - construită în secolul al XV-lea.\n Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” (Muzeul Satului).\n Bolda\nBiserica de lemn din Bolda - datează din secolul al XVIII-lea, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”.\n Carei - important centru turistic, al doilea municipiu al județului (fostă reședință de comitat, centrul domeniilor Károlyi). Cele mai importante obiective turistice sunt: \nAnsamblul castelului Károlyi din Carei, castelul recent reconstruit al grofilor Károlyi, în care funcționează și un muzeu tematic. În grădina castelului se găsesc specii de plante rare și un manej.\n Biserica romano-catolică din Carei - una dintre cele mai frumoase biserici ale județului, construită în stil baroc.\n Teatrul orășenesc\n Căpleni\nCripta Károlyi - cripta familiei Károlyi, construită de renumitul arhitect Miklós Ybl. Aici este înmormântat și groful Sándor Károlyi, celebrul căpitan al curuților.\n Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova”, construită în stil neoroman de Miklós Ybl, la solicitarea grofului György Károlyi de Nagykároly.\n Corund\n Biserica de lemn din Corund - datează din anul 1723 și are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.\n Hodod - în sat se află o biserică reformată construită în stil gotic și două castele importante, ambele construite de familia Wesselényi:\nCastelul Wesselényi - lucrările pentru edificarea vechiului castel au fost începute încă în 1761 de soții Ferenc Wesselényi, baron de Hodod și contesa Zsuzsanna Rhédey (mătușa Claudiei Rhédey). După moartea lui Ferenc Wesselényi, în 1770, lucrările sunt continuate de fiul lui, Farkas Wesselényi și soția acestuia, Júlia Bethlen - de aici provine blazonul dublu al familiilor Wesselényi și Bethlen de pe fațada clădirii, realizat de Anton Schuchbauer. Castelul a fost retrocedat familiei Bánffy (urmași pe linie maternă), ulterior, fiind cumpărat de un antreprenor maghiar.numele\n Castelul Degenfeld, cunoscut și sub numele de castelul cel nou sau Castelul Wesselényi-Kendeffy - a fost construit în stil eclectic pentru baronul József Wesselényi de Hadad, fiul mai mare al baronului Farkas Wesselényi , cu ocazia căsătoriei sale cu Ráhel Kendeffy (fiul mai mic, Farkas Wesselényi jr., a rămas cu părinții săi în castelul vechi, devenind moștenitorul acestuia). Ca gest de respect față de familia miresei, la comanda bătrânului baron, s-a expus și blazonul familiei Kendeffy pe peretele castelului (cele două blazoane se văd și azi). În 1882 Teréz Wesselényi, nepoata lui József Wesselényi, s-a căsătorit cu Christoph von Degenfeld-Schönburg, castelul ajungând în proprietatea grofilor Degenfeld, prin urmașii lor (de aici provine și denumirea de azi a castelului). Fiind retrocedat în 2006 familiei Degenfeld, castelul adăpostește, azi, Centrul Cultural Reformat „Degenfeld”, o tabără de dansuri populare și o tabără de creație, organizată anual de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare al Consiliului Județean Satu Mare.\n Biserica reformată - biserică construită în stil gotic în secolul al XV-lea. Prima atestare a bisericii datează din 1461 (însă nu se știe perioada exactă a construcțiilor).\n Lelei\n Biserica de lemn din Lelei - datează din anul 1780 și are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. \n Biserica Reformată - construită între 1783 - 1788 cu turn tipic arhitecturii bisericești din Sălaj.\n Medieșu Aurit\n Ruinele Castelul Lónyai (în alte surse: Lónyay) - castel construit în mai multe etape între secolele XIII - XVIII. De-a lungul istoriei a fost, succesiv, posesia familiilor Móriczfi, Meggyesi, Móriczhidai, Báthory, Lónyay, Wesselényi și Teleki. În perioada interbelică a fost posesia familiei regale române. Castelul a primit numele după Zsigmond (Sigismund) Lónyay, în timpul căruia a fost reconstruit în stil renascentist.\n Conacul Boross - conac construit în 1869 de Ignácz Boross. Ultimul proprietar, Zoltán Boross, s-a spânzurat după război. Nefiind revendicat de nimeni, edificiul se află într-o stare avansată de degradare, adăpostește locuințe sociale, iar în pivnița ei boltită funcționează o discotecă.\n Conacul Grosz din Medieșu Aurit - construit de Edward Grosz în secolul al XIX-lea, conacul a fost proprietatea familiei Grosz, o familie de proprietari evrei. Astăzi adăpostește primăria și consiliul local al comunei.\n Moftinu Mare\n În câmpia de la Moftinu Mare se află Monumentul Păcii de la Sătmar, un obelisc ridicat în amintirea eroilor căzuți în Răscoala lui Rákóczi. Aici a avut loc ultima bătălie a războiului de independență, care s-a sfârșit cu capitularea curuților în fața trupelor lobonților și, ca urmare, la 30 aprilie 1711, s-a încheiat Pacea de la Sătmar, în casa Vécsey (casă care s-a aflat pe locul actualului Palat Vécsey), în centrul vechi al orașului Satu Mare.\n Negrești-Oaș - capitala Țării Oașului, important obiectiv turistic datorită festivalurilor de folclor și a Muzeului Țării Oașului. \nBiserica de lemn din Lechința - se află la Negrești-Oaș, în Muzeul Țării Oașului, datează din prima jumătate a secolului XVII-lea.\n Schitul Luna Șes (sau Schitul Sfântul Arhidiacon Ștefan) este un complex monahal, format dintr-o biserică de lemn în stil maramureșean cu troiță, o casă monahală din lemn și gard împletit în stil tradițional oșenesc. A fost construit in perioada 2008-2012, iar biserica a fost târnosită de PS Justin Hodea Sigheteanul la 5 mai 2012. Se află în Luna, o localitate componentă a orașului Negrești-Oaș.\n Satu Mare\nBiserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” („catedrala”) - construită între 1932 și 1937, după planurile arhitectului bucureștean G. P. Liteanu, biserica este cea mai veche și cea mai monumentală biserică ortodoxă română din oraș, fiind, totodată, catedrala protopopiatului ortodox. Clădirea îmbină armonios stilul bizantin cu elemente tradiționale, respectând stilul bisericilor românești cu brâul exterior specific.\n Biserica Reformată cu lanțuri - proiectat de Preinlich Zsigmond și construit între 1788 și 1807 în stil baroc german (copf), Biserica cu lanțuri este cea mai veche biserică a orașului.\n Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” - este cea de-a doua biserică greco-catolică română a orașului. Vechea biserică, folosită, inițial, și de greco-catolicii ruteni, a fost construită în 1803, în stil baroc, fiind demolată în 1932 pentru a face loc unui lăcaș mai cuprinzător. Noua biserică a fost construită pe locul bisericii demolate între 1932 și 1937, după planurile arhitecților Victor Smigelschi și G. P. Liteanu. Stilul construcției este inspirat de arhitectura românească tradițională.\n Catedrala romano-catolică - catedrala cu hramul \"Înălțarea Domnului\", este biserica catedrală a Episcopiei Romano-Catolice de Satu Mare. Monumentul a fost edificat în stil clasicist, la începutul secolului al XIX-lea. Construită din inițiativa episcopului Hám János și proiectată de renumitul arhitect maghiar Hild József, biserica este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale orașului.\n Hotelul Dacia (Pannonia) din Satu Mare - construit în 1902, în stil secesionist unguresc, după planurile arhitecților Bálint Zoltán și Jámbor Lajos, Hotelul Dacia este, probabil, cel mai emblematic monument din Satu Mare. Macheta hotelului a obținut premiul II la Expoziția Mondială de la Viena.\n Palatul Episcopal din Satu Mare - proiectat de arhitectul conților Károlyi, Joseph Bitthauser, și construit între 1804 și 1840, în stil clasicist, palatul episcopal este reședința episcopilor romano-catolici de Satu Mare și sediul Grupului Școlar Teologic Romano-Catolic „Hám János”. În capela episcopală se află altarul în fața căruia s-a căsătorit renumitul poet maghiar Sándor Petőfi cu Szendrey Júlia, în capela cetății de la Ardud.\n Templul Mare - lăcaș de cult evreiesc din municipiul Satu Mare, localizat pe Str. Decebal (fosta stradă Várdomb, adică \"Dâmbului cetății\") nr. 6. A fost construit între anii 1889-1892 în stil maur.\n Teatrul din Satu Mare, sediul Teatrului de Nord - este cea de-a doua clădire de teatru în oraș (prima fiind demolată în 1889). Temeliile ei au fost depuse pe 18 mai 1892, inaugurarea având loc la 14 ianuarie 1892, în cadrul unei ceremonii festive. Proiectul a fost realizat de Voyta Adolf, arhitect din Pápa, lucrările au fost efectuate sub supravegherea arhitectului Szikszay Lajos din Debrețin, iar decorațiile interioare au fost create de Spanraft și Hirsch.\n Turnul Pompierilor - a fost construit în anul 1904, din inițiativa episcopului Gyula Meszlényi, fiind proiectat de Ferencz Dittler și construit de Lajos Vajnay. Astăzi, turnul este un obiectiv turistic de mare atracție, fiind vizitat zilnic de cca. 50 de vizitatori.\n Aquastar - primul și unicul aquapark din regiune.\n Nord West Termal Park Satu Mare - complex ștrand cu bazine de înot, bazine termale și bazine pentru copii\n Săuca - aici s-a născut, la data de 8 august 1790, Ferenc Kölcsey, unul dintre cei mai mari poeți a literaturii maghiare, autorul imnului național al Ungariei. Statuia lui se află în fața bisericii reformate, pe casa lui natală este expusă o placă memorială, încoronată în fiecare an la data nașterii al poetului. În vecinătatea statuii (în curtea bisericii reformate) se află și Muzeul Memorial Kölcsey Ferenc\n Soconzel\n Biserica de lemn din Soconzel - era datată relativ din anul 1777 și avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. A ars pe data de 3 octombrie 2009. Se păstrează ruinele carbonizate.\n Tășnad \n Biserica reformată - s-a construit în 1476, în stil gotic, ulterior, s-au efectuat modificări în stil baroc protestant (copf) cu turn baroc.\n Băile termale de la Tășnad\n Urziceni\nBiserica romano-catolică - biserică construită în stil baroc în 1751 și reconstruită în stil clasicist după incendiul din 1861.\n Căpâlna Sfântul Ioan Nepomuk - construită în 1772\n\nSubregiuni istorice și etnografice \n\nLocalitățile de pe teritoriul actual al Județului Satu Mare aparțin la diferite subregiuni, ținuturi, sau în terminologie arhaică „țări” istorice și subdiviziuni etnografice, dintre care cea mai cunoscută este Țara Oașului. Acestea se disting prin caracteristici geografice, etnografice și prin folclorul, religia, obiceiurile, tradițiile și/sau dialectul vorbit de locuitori: \n „Sătmarul” (Szatmár) - în sensul mai larg al cuvântului este denumirea etnografică generală a regiunii etnolingvistice, predominant maghiare de pe Câmpia Someșului, numit în etnografia și geografia maghiară Câmpia Sătmarului, care se distinge prin caracteristici geografice, folclor (portul sătmărean), dansuri (dansurile sătmărene), cântece și muzica (muzica populară sătmăreană), dar, parțial, și prin religie (maghiarii sătmăreni fiind, în mod tradițional, de religie reformată). Teritoriul Sătmarului este aproape identică cu teritoriul Comitatului Sătmar, înafara zonelor de munte (zona Baia Mare - Baia Sprie și Oașul) și este alcătuită din mai multe subregiuni și microregiuni geografice și etnografice, numite în terminologia maghiară: Tiszahát, Túrhát, Szamoshát, Erdőhát, Rétoldal, Palágyság etc. Azi se află pe teritoriul Ungariei (estul județului Szabolcs-Szatmár-Bereg) și României (vestul județului actual Satu Mare), respectiv o parte mai mică pe teritoriul Ucrainei.\n Satele șvăbești - localitățile șvabilor sătmăreni se găsesc în jurul orașelor Carei și Ardud , respectiv între aceste două orașe, pe tot teritoriul domeniilor grofilor Károlyi (grofii au colonizat șvabi inclusiv și la Carei și Ardud). O parte dintre aceste sate (de exemplu, Vállaj, în germană Wallei) se găsesc azi pe teritoriul Ungariei, dar marea lor majoritate sunt pe teritoriul actualului județ Satu Mare. Cele mai importante localități șvabe sunt: Foieni (Feinen), Petrești (Petrifeld), Urziceni (Schinal), Beltiug (Bildegg), Tiream (Wiesenfeld), Căpleni (Kaplau), dar trăiesc și azi importante comunități șvabe în orașele Ardud (Erdeed) și Carei (Großkarol). Aceste localități se disting prin religie (romano-catolică), arhitectura satelor, tradiții și limbă. Dialectul șvab al limbii germane este vorbită amestecat cu limba maghiară, șvabii fiind puternic asimilați lingvistic în maghiarime, însă mulți șvabi asimilați lingvistic și-au păstrat identitatea lor șvabă, puternic bazată și pe apartenența lor la cultul romano-catolic (ceea ce i-a deosebit și îi deosebește și azi de maghiarii reformați al Sătmarului).\n Țara Oașului - o regiune geografică și etno-culturală românească alcătuită din Depresiunea Oașului, respectiv din munții Munții Oaș și Gutâi, vestit pentru tradițiile sale specifice, care s-au conservat în forme originale până aproape de zilele noastre. Capitala și cel mai mare oraș al Țării Oașului este Negrești Oaș. Locuitorii acestui ținut istoric sunt numiți adeseori oșeni, un subgrup etnic românesc, care se distinge prin bogăția tradițiilor, prin folclor (muzica, dansurile și arta populară), prin arhitectura bisericească (vezi bisericile de lemn din Țara Oașului), dar, parțial, și prin religie (în trecut oșenii au fost greco-catolici, o parte dintre ei declarându-se, azi, ortodocși).\n Regiunea „Tövishát” (în traducere: Dealul Spinilor) - subregiune geografică și etnografică maghiară a regiunii Sălaj (Szilágyság) cu centrul la Cehu Silvaniei, care se distinge prin particularități etnolingvistice, prin dansuri și obiceiuri, prin religia predominant reformată a locuitorilor și prin folclor. Regiunea Tövishát se află pe teritoriul actualelor județe Sălaj, Bihor și Satu Mare. Localitățile care azi se găsesc pe teritoriul județului Satu Mare sunt: Lelei, Bogdand și Hodod. Aceste localități au aparținut la comitatul istoric Sălaj și sunt puternic legate cultural și economic de orașul Cehu Silvaniei.\n Zona Ierului sau Zona Eriului (în ) - subregiune geografică și etnografică a regiunii Partium / Crișana, în zona râului Ier (în limba maghiară Ér), pe Câmpia Ierului. Denumirea regiunii apare pentru prima dată în 1445, în documentele prelaturii de la Lelesz, sub forma de „Ermellek terrae arabilis”. Zona este populată în majoritate de maghiari și se caracterizează prin geografia, folclorul, portul și confesiunea predominant reformată a locuitorilor. Cea mai mare parte a subregiunii se află azi pe teritoriul județului Bihor, dar câteve localități se află și pe teritoriul județelor Sălaj și Satu Mare, respectiv și pe teritoriul Ungariei (în județele Hajdu-Bihar și Szabolcs-Szatmár-Bereg). Denumirea maghiară a localităților din zona Ierului conține adeseori și denumirea râului Ier, de exemplu: Érmindszent (Eriu-Mețenț, azi Ady Endre), Érszentkirály (Eriu-Sâncrai), Érmihályfalva (Valea lui Mihai), Érgirolt (Ghirolt), , Érdengeleg (Dindești), Érendréd (Andrid), Érkörtvélyes (Curtuișeni, Bihor), Érsemjén (Șimian, Bihor), Érselénd (Șilindru, Bihor), Érkenéz (Voivozi, Bihor), Érszakácsi (Săcășeni), Érkőrös (Chereușa), Érbogyoszló (Buduslău, Bihor), Érolaszi (Olosig, Bihor), Érköbölkút (Cubulcut, Bihor) etc. Localitățile aflate pe teritoriul actual al județului Satu Mare sunt: Ady Endre, Eriu-Sâncrai, Ghirolt, Dindești, Andrid, Săcășeni, Chereușa, Ghenci, Tiream, Santău, Pir, Pișcolt etc.\n\nFestivaluri și evenimente culturale \n\n Ardud\n Festivalul Medieval\n Carei\nFestivalul Internațional de Teatru pentru Studenți SPOT - festival de teatru cu participarea studenților români și maghiari de la universitățile de teatru din România, Ungaria, Serbia etc.\n Festivalul Medieval ,,Villa Karul” - eveniment organizat de Direcția de Cultură și Fundația Centrului de Promovare a Turismului Cultural „Grof Károlyi”, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Carei\n Huta-Certeze \n Festivalul Național Sâmbra Oilor - cel mai mare festival din Țara Oașului, se desfășoară în fiecare an în luna mai, având la bază vechiul obicei oșenesc numit sâmbra oilor.\n Negrești-Oaș\nFestivalul Datinilor și Obiceiurilor de Iarnă - festival-concurs dedicat sărbătorilor de iarnă. Festivalul se organizează în fiecare an, în orașul Negrești-Oaș, capitala Țării Oașului. Conform tradiției, evenimentul debutează cu parada colindătorilor, fiecare grup prezentându-și ținutele autentice specifice zonei de proveniență, parada pornește de la biserica veche a orașului Negrești-Oaș și parcurge centrul orașului până la catedrala ortodoxă a Țării Oașului.\n Satu Mare\nFestivalul Multicultural Internațional „Fără Bariere” - festival internațional de teatru, organizat de secția română și cea maghiară a Teatrului de Nord și finanțat de Consiliul Local și Consiliul Județean. Este cel mai important festival cultural sătmărean.\n Festivalul Internațional al Romilor, Satu Mare - festivalul comunităților țigănești (romungro, beas, gabor), finanțat de Primăria Satu Mare.\n Oktoberfest - festivalul de bere al șvabilor sătmăreni, organizat de Asociația Economică Germano-Română cu sprijinul Primăriei Satu Mare. În programul festivalului sunt incluse, anual, diferite evenimente culturale.\n SamJAZZ, mai târziu: Samfest Jazz - a fost un festival de jazz, finanțat de conducerea locală.\n SamROCK, mai târziu: Samfest Rock - a fost un festival de muzică rock, metal și punk, finanțat de conducerea locală.\n Zilele Culturale Sătmărene - a fost o serie de evenimente culturale de muzică clasică, teatru, muzică pop, rock, jazz și folk, organizat de Primăria Satu Mare. În cazul unor ediții, în această serie de evenimente erau cuprinse și festivalurile SamRock, SamJazz, Oktoberfest, etc.\n Zilele Maghiare Partium (Partiumi Magyar Napok) - festivalul cultural și de gastronomie a maghiarilor din Partium, organizat de UDMR Satu Mare cu sprijinul conducerii locale.\n Zilele Muzicale Sătmărene - festival internațional de muzică simfonică, găzduit de Filarmonica „Dinu Lipatti”, cu sprijinul conducerii locale.\n\nSuprafața \nJudețul Satu Mare are o suprafață de 4.418 km² (1,9 % din teritoriul național). Folosința terenurilor :\n 72 % terenuri agricole\n 18 % păduri\n 3 % râuri\n 7 % alte suprafețe\nJudețele învecinate sunt județele Bihor, Sălaj și Maramureș.\n\nRelief \nAltitudini: de la 120 m până la 1.240 m\n câmpii (63 %)\n dealuri (20 %)\n munți (17 %)\n\nClimă \nClima este de tip temperat-continentală. Maxima înregistrată a fost de +39,4 °C, la Carei, iar minima de -30,4 °C, la Satu Mare.\n\nJudețul Satu Mare are clima temperat-continentală, moderată cu veri puțin mai călduroase și ierni ceva mai blânde decât în restul țării. În schimb, în zona de șes a teritoriului prezentat, care cuprinde partea Nordică a Câmpiei de Vest, iernile sunt mai lungi și verile mai moderate, față de partea centrală sau sudică a acesteia.\n\nRegimul termic\n\nTemperatura medie anuală în diferite stațiuni este următoarea: Carei - 9,8 °C, Satu Mare - 9,7 °C, iar la poalele Munților Oaș-Gutâi 8 °C. Maxima și minima absolută au fost înregistrate la Carei și anume + 39,5 °C în iulie 1952, respectiv -30,6 °C în ianuarie 1929. Pe baza observațiilor făcute timp de 70 de ani (1896-1970), valorile medii ale temperaturilor înregistrate la Satu Mare se prezintă astfel: primăvara 10,2 °C, vara 19,6 °C; toamna 10,8 °C; iarna -1,7 °C. Regimul termic al Careiului este asemănător. În Depresiunea Oașului, unde au fost măsurate valori mai scăzute, se înregistrează amplitudini anuale mai mici ale temperaturii.\n\nNumărul zilelor de iarnă cu îngheț în zona de câmpie este de 50-60. Regiunile vestice cu exces de umiditate, favorizează apariția brumelor de toamnă timpurie.\n\nDurata de strălucire a soarelui, cu cel mai mare număr de ore pe an, se înregistrează în partea sud-vestică (peste 1600 ore) și centrală (1500- 1600 ore) al județului, pe când în nord este sub 1400 ore.\n\nPrecipitațiile și regimul termic\n\nCantitatea medie a precipitațiilor variază între 600 mm în partea de vest a teritoriului și 1200 mm în Masivul Ignișului. În zonele de șes există variații anuale între 400–1000 mm. Valorile extreme înregistrate în stația Satu Mare au fost 1045 mm în 1912, respectiv 378,2 mm în 1961.\n\nÎn regiunile de câmpie zăpada persistă de regulă numai în ianuarie și, parțial, în luna februarie, pe când în etajul montan acoperă solul timp de 4 luni pe an. La Certeze, în partea superioară a Sălătrucului, în unii ani, zăpada persistă sub formă de mici pete chiar și în luna mai. Pe teritoriul județului Satu Mare umiditatea atmosferică cu o medie anuală de 71%, pe tot cursul anului se menține destul de ridicată (vara 64% și iarna 83%), favorizând dezvoltarea normală a plantelor cultivate. Nebulozitatea este redusă, astfel (5,5 zile) determinând un număr mare de zile însorite pe an (70-75 zile).\n\nPresiunea atmosferică și regimul vânturilor\n\nÎntrucât teritoriul județului Satu Mare are o altitudine medie mică, se înregistrează valori ridicate de presiune atmosferică, în jur 1000 mb. Vânturile dominante sunt cele în sectorul nord-vestic, primăvara și vara fiind mai frecvente cele vestice, care, de obicei, sunt însoțite de ploi, iar toamna și iarna cele estice și nord-estice. Vânturile foarte puternice sunt foarte rare.\n\nCaracteristice microclimatice locale\n\nÎn general, clima județului Satu Mare este unitară, dar există și unele particularități locale, demne de remarcat, cu influență asupra covorului vegetal natural.\n\nAstfel, clima Munților Gutâi este mult mai aspră decât a celorlalte zone învecinate. Aceasta are repercusiuni și asupra topoclimatului Depresiunii Oașului, care este puțin mai rece și mai umed față de cel al câmpiei. În Culmea Codrului dezvoltarea vegetației este influențată, în primul rând, de cantitatea mare de precipitații (800 mm/an). Durata mare de strălucire a soarelui în sectorul sud-vestic al județului influențează, în special, dezvoltarea covorului vegetal al plantelor cu expoziție sudică. În schimb, văile reci și cu nebulozitate pronunțată ale Câmpiei Nirului au favorizat persistența unor specii de plante, care, în general, apar în etajul montan.\n\nBibliografie: Carol Karacsonyi \"Flora și vegetația județului Satu Mare\"\n\nRețea hidrografică \n râul Someș (60 km în județ),\n râul Tur (66 km în județ),\n râul Crasna (57 km în județ).\n\nPopulație \n\nPopulația totală a județului: 329.079 locuitori:\n 44 % populație urbană\n 56 % populație rurală\nJudețul ocupă ca populație locul 29 din cele 41 de județe ale României:\n Densitate: 83,5 locuitori pe km2 .\n\nLa recensământul din 20 octombrie 2011, structura populației pe etnii este următoarea:\n\n 190.000 români \n 113.500 maghiari \n 17.500 romi \n 5.000 germani (șvabi)\n\nStructura administrativă \nÎmpărțirea administrativă a județului este următoarea :\n două municipii\n Satu Mare (101.026 locuitori),\n Carei (20.775 locuitori),\n patru orașe\n Negrești Oaș (10.334 locuitori),\n Tășnad (8.631 locuitori),\n Livada (4.824 locuitori),\n Ardud (4.070 locuitori)\n 56 comune (având 226 sate – 206.593 locuitori).\n\nPersonalități \nVezi și Lista episcopilor romano-catolici de Satu Mare, Lista directorilor teatrului din Satu Mare.\n\nTamás Bakócz (1442, Ardud - 1521, Strigonium), cardinal;\n Bartolomeu Dragfi (1447 - 1501), voievod al Transilvaniei din 1493 până în 1499;\n Gáspár Károli (1529, Carei - 1591, Gönc), protopop reformat, teolog și traducător;\n Grigore Maior (1715, Sărăuad - 1785, Alba Iulia), episcop greco-catolic, cel de-al șaselea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma (1773-1782);\n Ézsaiás Budai (1766, Pir - 1841, Debrețin) - filolog, teolog, scriitor, istoric, episcop reformat de Debrețin;\n Ferenc Kölcsey (1790, Săuca – 1838, Szatmárcseke) - poet, critic literar și politician maghiar, autorul poeziei „Himnusz” (Imn Din furtunoasele secole ale poporului maghiar), imnul național al Ungariei;\n József Gaal (1811, Carei - 1866, Budapesta) - poet, scriitor, dramaturg, membru corespondent al Academiei Maghiare;\n Ignác Acsády (1845, Carei – 1906, Budapesta) - scriitor, publicist, istoric maghiar de origine evreiască;\n Lajos Bartók (1851, Carei - 1902, Budapesta) poet, dramaturg și publicist;\n Vasile Lucaciu (1852, Apa - 1922, Satu Mare), preot greco-catolic, politician;\n Moshe Dovid Winternitz (1855, Satu Mare - 1944, Auschwitz-Birkenau), rabin;\n Dezső Arányi (18 august 1859, Satu Mare - 25 ianuarie 1923, Pesterzsébet) - cântăreț de operă (tenor) la Satu Mare;\n János Bársony (1860, Carei - 1926, Budapesta ) - medic ginecolog, profesor universitar, reprezentant al eugenismului ;\n Vasiliu Criste (secolul XIX) - preot greco-catolic, scriitor și cărturar român;\n Petri Mór (1863, Sărăuad - 1945, Budapesta) - scriitor și profesor maghiar;\n Oszkár Jászi (1875, Carei - 1957, Oberlin, Ohio, SUA) - sociolog, publicist, politician liberal și pacifist maghiar de origine evreiască, membru al guvernului Károlyi (ca ministru responsabil de problemele naționalităților din Ungaria); din 1925 până la pensionare a fost profesorul universitar de politologie al universității Oberlin College din Ohio, SUA.\n Endre Ady (1877, Eriu Mețenț (azi: Ady Endre) – 1919, Budapesta) poet maghiar de renume mondial;\n Margit Kaffka (1880, Carei - 1918, Budapesta) scriitoare maghiară;\n József Kürthy (1881, Satu Mare - 1939) - actor de film;\n Aurel Popp (1879, Căuaș - 1960, Satu Mare) - pictor, sculptor și grafician, aparținând celei de a doua generații a Școlii de pictură din Baia Mare;\n Béla Lükő (4 iunie 1883, Satu Mare - 2 mai 1936, Satu Mare) - chirurg de renume mondial, fondatorul Spitalului Orășenesc (\"spitalul vechi\"), primul spital al orașului Satu Mare;\n Mór Stern (3 iulie 1883, Satu Mare - 1944, Auschwitz) - jurist și publicist maghiar de origine evreiască;\n Vince Nagy (4 martie 1886, Satu Mare - 1 iunie 1965, New York) - jurist și politician liberal, deputat, între 1918 și 1919 ministrul de interne al Ungariei;\n Fericitul János Scheffler (1887, Calmand, azi Cămin - 1952, Jilava) - episcop martir romano-catolic maghiar de origine șvabă de Satu Mare, deținut politic, beatificat în Biserica Catolică;\n Lajos Szász (26 februarie 1888, Satu Mare - 24 august 1946, Budapesta) - politician maghiar de extrema dreaptă, ministrul de industrie al Ungariei în timpul ocupației germane;\n Gyula Lengyel (8 octombrie 1888, Satu Mare - 1941, Budapesta) - economist și politician comunist maghiar, ministrul finanțelor al Republicii Sovietice Ungaria;\n Dezső Vadnay (2 iunie 1894, Satu Mare - 26 octombrie 1977, Budapesta) - scriitor și publicist;\n Antal Bánhidy (23 decembrie 1902, Satu Mare - 18 martie 1994, Budapesta) - inginer mecanic maghiar, laureat cu premiul Széchenyi, proiectant de avioane, pilot;\n László Bánhidi (11 martie 1906, Satu Mare - 22 noiembrie 1984, Budapesta) - actor;\n Bertalan Kiss (4 decembrie 1906, Satu Mare - 17 februarie 1980, Satu Mare) - preot și teolog reformat, psiholog, publicist;\n Jenő Dsida (17 mai 1907, Satu Mare - 7 iunie 1938, Cluj) - poet;\n Ion Țânțaș (n. 5 iulie 1909, Tur, actualul cartier al orașului Negrești Oaș - 15 iulie 1973, Vama) - pictor;\n Alexandru Csipler (1909, Satu Mare - 1999, Satu Mare), profesor de scrimă, fondator al școlii sătmărene de scrimă; \n Gábor Darvas (18 ianuarie 1911, Satu Mare - 18 februarie 1985, Budapesta) - compozitor, istoric de muzică;\n Iuliu Andrei Pop, (1915, Negrești-Oaș - 1996, Negrești-Oaș) - fotograf;\n Péter Antal (17 martie 1917, Satu Mare - 4 aprilie 2002, Satu Mare) - critic literar, publicist;\n András Domahidy (n. 23 februarie 1920, Satu Mare) - scriitor maghiaro-australian;\n Imre Tóth (26 decembrie 1921, Satu Mare - 12 mai 2010, Paris) - matematician, filosof, istoric al matematicii și filolog maghiar de origine evreiască;\n Ștefan Ruha (17 august 1931, Carei — 29 septembrie 2004, Cluj) a fost un violonist maghiar din România, de origine romă, dirijor și profesor universitar, laureat al premiilor George Enescu (București), Ceaikovski (Moscova), Jacque Thibaud (Paris) și al Premiului Consiliului Județean Satu Mare pentru 50 de ani de activitate concertistică;\n László Bura (n. 31 martie 1932, Satu Mare) - lingvist, etnograf, publicist;\n Géza Páskándi (18 mai 1933, Viile Satu Mare - 19 mai 1995, Budapesta), poet, prozator, dramaturg și eseist maghiar, membru al Academiei Maghiare de Artă;\n Floarea Hotcă (n. 2 iulie 1940, Negrești Oaș) - rapsod și meșter popular;\n Ecaterina Stahl-Iencic (1946, Satu Mare - 2009, Satu Mare) - scrimeră română (de etnie maghiară), dublu laureată cu bronz olimpic la Mexico 1968 și München 1972;\n Mircea Florian (n. 1949, Satu Mare), muzician, solist vocal, instrumentist, compozitor și artist multimedia;\n Magdalena Klein (n. 1952, Satu Mare) - regizor și scriitor, fost prim-regizor al Teatrului Național din Tel-Aviv;\n George Copos (n. 1953, Tășnad), politician și om de afaceri;\n Ernest Grunfeld (n. 1955, Satu Mare), fost jucător NBA, directorul general al clubului de baschet Washington Wizards;\n Maria Tripon (n. 1962, Negrești-Oaș), interpretă de muzică populară;\n Ovidiu Ghitta (n. 1962, Negrești-Oaș ), istoric, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai;\n Zsolt Láng (n. 29 noiembrie 1969, Satu Mare) - scriitor maghiar, laureat al premiilor Márai Sándor și József Attila, redactor al revistei literare Látó;\n Daniel Prodan (n. 1972, Satu Mare, d. 2016, Ilfov) - fotbalist, membru al echipei care a participat la Cupa Mondială din 1994;\n Corina Bud (n. 26 ianuarie 1980, Satu Mare) - cântăreață pop/dance/R&B româncă;\n Ioana Boitor (n. 1989), Satu Mare, locul secund în cadrul competiției Miss World 2006;\n Vali Mada (n. 1986), Tășnad - fotograf \n\nAu copilărit, au trăit sau au creat pe teritoriul actualului județ Satu Mare:\n\n Ștefan al V-lea al Ungariei (1239 - 1272), rege-vasal al Ungariei de Est (1247-1270) și rege ungar (1270-1272) - a stabilit reședința sa regală la Sătmar, în timpul domniei sale ca rege vasal la est de Dunăre (între 1247 și 1270).\n Péter Ilosvai Selymes (secolul al XVI-lea), poet și traducător - a predat la Liceul Reformat din Sătmar.\n István Milotai Nyilas (1571, Milota - 1623, Alba Iulia), scriitor, teolog, preot, protopop și episcop reformat - în 1607 devine pastorul Sătmarului. În 1611 este ales protopop al Sătmarului, în 1614 devine episcop al Eparhiei Reformate de dincolo de Tisa, stabilindu-și reședința sa episcopală la Sătmar. A locuit la Sătmar până la mutarea lui la Alba Iulia în 1618.\n János Hám (5 ianuarie 1781, Gyöngyös - 30 decembrie 1857, Sătmar)- cel mai mare episcop romano-catolic al Sătmarului (între 1827 și 1848, respectiv între 1849 și 1857) și arhiepiscop de Strigoniu (în 1848), fondatorul ordinului de călugărițe Congregatio Surorum Caritas de Szatmár. În timpul episcopiei sale s-a construit Catedrala romano-catolică din Satu Mare, precum și Palatul episcopal din Satu Mare. Numele lui îl poartă Grupul Școlar Teologic Romano Catolic Hám János. \n Petru Bran (1821, Tohat - 1877, Sătmar), născut în comuna Tohat (fostă în Sălaj, actualmente în Maramureș). Cu studii teologice la Blaj, a fost instalat paroh-protopop de Sătmar în data de 7 august 1857. De aici înainte a introdus în biserică predica și liturghia în limba română. A militat pentru înființarea unei catedre de limba română la Liceul regal din Sătmar (azi: Colegiul Național Mihai Eminescu) și a reușit, începând cu anul 1959, să devină primul profesor de limba română la această instituție de învățământ.\n Júlia Szendrey (1828, Keszthely - 1868, Pesta) - poetă și scriitoare maghiară, fiica lui Ignác Szendrey, un mic nobil maghiar sătmărean, inspectorul de la Ardud al grofului Lajos Károlyi de Nagykároly. După studiile sale absolvite la Mezőberény și la Pesta s-a mutat înapoi la Ardud, la părinții săi . Pe 8 septembrie 1846, la Carei, s-a întâlnit cu Sándor Petőfi, unul dintre cei mai mari poeți a literaturii maghiare, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria, cu care s-a căsătorit la data de 8 septembrie 1847, la Ardud. Júlia Szendrey a fost muza celor mai frumoase poezii de dragoste scrise de Petőfi.\n Gyula Meszlényi (1832, Velence - 1905, Sătmar), episcop al Diecezei de Sătmar, membru al Ordinului Sfântului Mormânt, laureat cu Ordinul Coroana de Fier, mecena cultural, inițiatorul construirii Turnului Pompierilor din Satu Mare, una dintre clădirile emblematice ale orașului Satu Mare. Numele lui îl poartă Muzeul de Artă Bisericească Meszlényi Gyula de la Satu Mare.\n Mari Jászai și Sári Fedák, actrițe celebre maghiare, care au jucat în teatrul orășenesc din Satu Mare.\n Ernő Szép (1884 – 1953) a fost un scriitor, poet și dramaturg maghiar de origine evreiască. A lucrat ca publicist la ziarul sătmărean „Szatmári Lapok”.\n Rebbe Joel Teitelbaum (13 ianuarie 1887, Sighetu Marmației – 19 august 1979, Kiryas Joel, Statele Unite ale Americii) - rabin, talmudist, a fost prim-rabin ortodox de Careii Mari (1920 - 1934) , prim-rabinul ortodox al Sătmarului (1934 și 1944), fondatorul curentului ultraortodox Satmar Hasidism (sau Satmarer Hasidism), care, în prezent, are în jur de 100.000 de credincioși în Statele Unite și Israel, majoritatea lor de origine sătmăreană. El a fost primul Satmarer Rebbe și întemeietorul orașului Kiryas Joel (Orașul lui Joel) din Statul New York.\n Aici a trăit și a creat graficianul Paul Erdõs (1916-1987), laureat al Premiului de Stat (1962) și maestru emerit al artei (1963) unul dintre reprezentanții de seamă ai graficii românești.\n György Harag (1925, Marghita – 1985, Târgu Mureș), regizor de teatru de origine evreiască, fondatorul Trupei Harag György (1953, Baia Mare) și al Teatrului de Nord (în 1956, sub denumirea de Teatrul Maghiar de Stat din Satu Mare).\n Alajos Ács (1930, Brăila - 2002, Satu Mare) - actor și director de teatru, laureat a Crucii medii al Ordinului de Merit al Republicii Ungare, primul director al Teatrului de Nord din Satu Mare după înființarea secției române și schimbarea denumirii instituției, membru onorific al Trupei Harag György.\n\nAlte personalități legate de județul Satu Mare\n\n Mihai Viteazul (1558, Târgul de Floci – 9 august 1601, Turda) - în vara anului 1601 și-a stabilit tabăra la Moftin pentru 20 de zile, pregătindu-se pentru bătălia de la Guruslău, ultima sa victorie.\n Sándor Petőfi (1823, Kiskőrös - 1849, Albești) - poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria. Onorând invitația lui Endre Pap, în toamna anului 1846 a călătorit la Sătmar, de unde a plecat mai departe și la Carei, unde a stat, inițial, la Szarvas fogadó (Hanul Cerbului), mutându-se mai târziu la Ignác Riskó. La data de 8 septembrie 1846 a avut loc la Carei acel bal al comitatului la care, în grădina conacului familiei Térey, s-a întâlnit pentru prima dată cu Júlia Szendrey, fiica lui Ignác Szendrey, un mic nobil maghiar sătmărean, inspectorul de la Ardud al grofului Lajos Károlyi de Nagykároly. Tot la Carei l-a cunoscut și pe cel mai bun prieten al lui, contele Sándor Teleki de Szék. Sándor Petőfi și Júlia Szendrey s-au căsătorit pe 8 septembrie 1847 la Ardud, în capela cetății de la Ardud, în fața altarului păstrat azi în capela Palatului Episcopal din Satu Mare.\n Ioan Slavici (1848, Șiria - 1925, Crucea de Jos), scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent al Academiei Române - și-a susținut examenul de bacalaureat în 1868 în Gimnaziul Regesc Catolic din Satu Mare (în clădirea actualului Colegiu Național „Mihai Eminescu”), fiind examinat de celebrul pedagog român, Petru Bran. Azi, numele lui Ioan Slavici îl poartă un alt colegiu național, care funcționează în clădirea fostului Liceu Romano-Catolic pentru Fete al surorilor vincentine.\n\nLectură suplimentară \n Județul Satu Mare, Andrei Bogdan, Maria Călinescu, Editura Acad. Republicii Socialiste România, 1976.\n Lupta Românilor din Județul Satu Mare pentru făurirea statului național unitar Român: Documente, 1848-1918, Viorel Ciubotă, Editura Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, 1989.\n Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului: dicționar, 1700-2000, George Vulturescu, Editura Muzeului Sătmărean, 2000.\n Mărturii arheologice din județul Satu Mare, Tiberiu Bader, Gheorghe Lazin, Editura Muzeul Județean Satu Mare, 1980.\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Satu Mare\n Prefectura Județului Satu Mare\n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Satu Mare \n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Satu Mare \n\nHărți\n\n Harta interactivă a jud. Satu Mare\n Harta turistică a județului Satu Mare\nEtnografie\n Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (județul Satu Mare)\n\nVezi și \n\n Biserici de lemn din Satu Mare\n Comitatul Sătmar\n Crișana\n Dieceza de Satu Mare\n Eparhia de Maramureș\n Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului\n Județul Satu-Mare (interbelic)\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Lista directorilor teatrului din Satu Mare\n Lista episcopilor romano-catolici de Satu Mare\n Listă de localități din județul Satu Mare\n Listă de comune din județul Satu Mare\n Lista monumentelor istorice din județul Satu Mare\n Lista rezervațiilor naturale din județul Satu Mare\n Listă de publicații din județul Satu Mare\n Partium\n Regiunea Maramureș\n Șvabi sătmăreni\n Țara Oașului\n Galeria de steme și steaguri ale județului Satu Mare\n\nNote" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Județul Sălaj?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Sălaj (în , în sau Šalajská župa, în ) este un județ în regiunile Crișana și Transilvania (respectiv Partium), subregiunile Țara Silvaniei și Țara Călatei, în nord-vestul României. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a fostelor regiuni Maramureș, Crișana și Cluj (din raioanele Cehu Silvaniei, Șimleu Silvaniei și Zalău). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județul Sălaj (interbelic), respectiv din Comitatul Sălaj (antebelic). Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Zalău.\n\nEtimologie \nCea mai amplă analiză asupra originii numelui județului Sălaj a fost realizată de Gheorghe Chende-Roman, în lucrarea sa „Toponimie. Din onomastica Țării Silvaniei”. Referindu-se la numele de Sălaj, dar și la cel de Zalău, care, în opinia autorului, puteau avea origine comună, având și același radical (zil- sau sil-), Gheorghe Chende-Roman apreciază că o primă origine a acestui radical și, prin urmare, a numelui, ar proveni din cuvântul zilai, „vin roșu, negru”, din limba dacă. A doua variantă, este proveniența din termenul latin silva (pădure), iar a treia este legat de numele maghiar Szilágy care s-ar traduce „pârâul ulmului”, compus din szil „ulm” și ágy „albia râului”.\n\nLocalizare \n\nSituându-se în nord-vestul României, la trecerea dintre Carpații Occidentali și Munții Apuseni, județul Sălaj este cunoscut din vremuri străvechi ca Țara Silvaniei, adică Țara Pădurilor, având o suprafață de 3.864,4 km², reprezentând 1,6% din teritoriul României și având ca vecini la nord județele Satu Mare și Maramureș, la vest și sud-vest județul Bihor și la sud-est județul Cluj.\n\nGeografie \nJudețul Sălaj este așezat în partea de nord-vest a României și se suprapune pe cea mai mare parte a zonei de legătură dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni, cunoscută sub denumirea de Platforma Someșană.\n\nRelief \nDin punct de vedere geografic, județul Sălaj este o zonă de dealuri și depresiuni situate pe cursul văilor Almașului, Agrijului, Someșului, Crasnei si Barcăului. Zona montană este reprezentată în partea de sud-vest prin două ramificații nordice ale Munților Apuseni: culmile Meseșului cu Vârful Măgura Priei (996 m) și Plopișului cu Vârful Măgura Mare (918 m). Depresiunile au o largă răspândire pe teritoriul județului și reprezintă importante zone agricole de concentrare a așezărilor.\n\nHidrografie \nPrincipala caracteristică a rețelei hidrografice a Sălajului este relativa uniformitate a repartiției râurilor pe întregul teritoriu, cu o foarte slabă prezență a rețelei lacustre naturale, dar cu apariția din ce în ce mai des a lacurilor artificiale. Râurile Someș, Crasna, Barcău, Almaș, Agrij si Sălaj reprezintă principalele ape curgătoare din județ. De asemenea, pe raza județului se află și lacul de acumulare Vârșolț de pe cursul râului Crasna. Apele acoperă 57,8 km², reprezentând 1,5% din suprafața totală a județului.\n\nClimă \nDupă expoziția lui, județul Sălaj se află sub directa influență a maselor de aer din vest, încadrându-se în sectorul cu climă continentală moderată. Circulația maselor de aer de înălțime, precum și relieful, prin aspectul și altitudinea lui, creează diferențieri climatice, pe de o parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte, între principalele unități geomorfologice. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8 și 9°C în cea mai mare parte a județului, excepție făcând culmile mai înalte ale munților Meseș și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Șimișna–Gârbou, unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6 și 8°C. Cea mai ridicată valoare medie a temperaturii se înregistrează în luna iulie de obicei. Precipitațiile atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse între 600 și 800 mm, valori mai mari înregistrându-se în munții Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș–Agrij și pe valea Someșului.\n\nArii protejate \nPe teritoriul județului există un număr de 21 arii protejate de interes național (15 rezervații naturale însumând o suprafață de 516,73 ha:, o arie de protecție specială avifaunistică și șapte situri de importanță comunitară.\n Balta Cehei, de tip faunistic, cu o suprafață de 18,2 ha;\n Calcarele de Rona (monument al naturii), de tip geologic (0,5 ha);\n Grădina Zmeilor din Gâlgău Almașului, de tip geologic și peisagistic (3 ha);\n Gresiile de pe Stânca Dracului, de la Hida, de tip geologic și peisagistic; \n Lunca cu lalea pestriță – Valea Sălajului, din Cehu Silvaniei (10 ha);\n Mlaștina de la Iaz, rezervație de tip faunistic și floristic (10 ha); \n Pădurea Lapiș din Nușfalău (430,4 ha); \n Pădurea „La castani” din Ileanda (7,8 ha);\n Peștera Măgurici din Răstoci (monument al naturii);\n Pietrele „Moșu și Baba” de la Someș-Guruslău (monument al naturii), de tip geologic și peisagistic (0,2 ha); \n Poiana cu narcise de la Racâș–Hida, rezervație de tip floristic și peisagistic (1,5 ha); \n Rezervația peisagistică Tusa–Barcău (13,43 ha); \n Stanii Clițului, de tip peisagistic (16 ha); \n Stejărișul de baltă Panic, de tip forestier și peisagistic (1,7 ha); \n Stejărișul Panic (2 ha).\n Cursul mijlociu al Someșului, arie de protecție specială avifaunistică (33.259 ha, din care 89% pe teritoriul județului Sălaj și 11% pe teritoriul administrativ al județului vecin, Maramureș)\n Lozna, sit de importanță comunitară (10.249 ha).\n Muntele Șes (34.881 ha, din care 70% pe teritoriul județului Bihor și 30% pe teritoriul județului Sălaj)\n Fânațele de la Bogdana (75,20 ha).\n Peștera Măgurici (96 ha).\n Racâș-Hida (239 ha).\n Someșul între Rona și Țicău (503,40 ha).\n Tusa – Barcău (10 ha).\n\nResurse naturale \nResursele naturale de materii prime sunt localizate în următoarele localități:\n Cristolțel – cărbune brun;\n Ip și Sărmășag – lignit;\n Zimbor – șist cărbunos;\n Treznea – gips;\n Gălășeni și Stana – alabastru;\n Moigrad – diorit;\n Marca – micașist;\n Cuciulat, Glod, Prodănești și Răstoci – calcar;\n Crasna, Cuciulat, Nușfalău și Zalău – argilă;\n Jac și Var – nisip caolinos;\n Jac, Creaca, Surduc și Var – nisip silicios;\n Var – nisip cuarțos;\n Ruginoasa – caolin;\n Mirșid – tuf vulcanic;\n Benesat, Var, Rona, Almașu, Băbeni, Cuciulat, Glod, Gâlgău, Ileanda, Românași, Rus, Someș-Odorhei, Surduc și Tihău – agregate de râu.\nDe asemenea, județul Sălaj se numără printre județele bogate în factori naturali de cură, dispunând de o mare varietate de ape precum:\n apele termominerale utilizate în scopuri terapeutice, bicarbonatate, cu temperaturi cuprinse între 23–42°C de la Băile Boghiș;\n apele minerale balneoterapeutice, sulfatate și sulfuroase de la Bizușa-Băi, precum și în alte localități: Șimleu Silvaniei, Jibou, Bobota, Meseșenii de Sus și Zalnoc.\n\nIstorie \n \n\nCel mai vechi tezaur de aur masiv din România a fost descoperit în județul Sălaj, la Moigrad. Cântărește 780 g, datează din perioada Neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Vestigiile dacice sunt răspândinte în aproape întregul județ. Tot în județ au fost descoperite 14 tezaure de monede și podoabe dacice din argint, iar prin Sălaj trecea vechea arteră comercială cunoscută sub numele de „Drumul sării”, pe care sarea pleca din interiorul Transilvaniei spre Europa Centrală. În timpul ocupației romane (106–271/275), granița dintre Imperiul Roman și triburile dacilor liberi din Nord trecea prin teritoriul actual al județului Sălaj, de la valea Someșului, peste culmile Munților Meseș (unde au fost identificate peste 50 de turnuri de supraveghere și apărare) până în valea Crișului Repede. Astfel, flancul de Nord-Vest al Imperiului Roman în Dacia era puternic întărit cu numeroase castre în care staționau legiunile romane pentru apărarea graniței, reprezentând adevărate bastioane defensive. În afara vestitului Porolissum (azi Moigrad), unul dintre cele mai importante centre militare și economice în care au staționat, succesiv, un număr mare de trupe romane (Cohors I Britonnum milliaria, unități din Legiunile a XIII-a Gemiona, a VII-a Claudia ș.a.), au mai funcționat și castrele de la Buciumi, Românași (numit Largiana), Sutoru (Optatiana) ș.a. Așezarea urbană Porolissum, dezvoltată în jurul castrului cu același nume, a devenit (în anul 124 d. Hr.) capitala provinciei Dacia Porolissensis, ridicată la rang de municipiu în timpul împăratului Septimius Sever (193–211). De-a lungul drumului imperial care lega municipiul Porolissum de Napoca s-au dezvoltat nenumărate așezări cu funcții multiple. \n\nDupă retragerea legiunilor și a administrației romane din Dacia (271/275), populația daco-romană de pe teritoriul actual al județului Sălaj a înfruntat frecventele valuri migratoare ale goților, hunilor, slavilor, ungurilor ș.a. Trecerea goților peste aceste meleaguri este marcată de tezaurele de aur și argint îngropate de aceștia și descoperite (în 1797 și 1889) pe teritoriul orașului Șimleu Silvaniei, iar prezența slavilor este atestată prin vestigiile din necropola tumulară de la Nușfălău (secolele al VIII-lea–al IX-lea). \n\nAtât în cronicile bizantine, precum și în lucrarea Gesta Hungarorum, scrisă în secolul al XII-lea de Anonymus, se găsesc primele mențiuni despre românii (vlahii) din aceste locuri, despre formele lor de organizare (voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut), despre rodnicia pământului, precum și de faptul că armatele regelui ungar, în acțiunea lor de cucerire a acestor pământuri, au întâmpinat o dârză rezistență din partea valahilor și a voievozilor acestora, în special a populației de pe văile Almașului și Căpușului. Cu toată rezistența opusă de localnici, expansiunea regatului feudal maghiar nu a putut fi oprită. În secolele al XIV-lea–al XV-lea, atât țăranii români, cât și cei maghiari (așezați pe aceste locuri odată cu expansiunea regatului ungar) au întreprins mai multe răscoale (1344, 1376), care au culminat cu răscoala de la Bobâlna (1437–1438). După bătălia de la Mohács (1526), Transilvania a intrat ca principat autonom sub suzeranitate turcească. Începutul secolului al XVII-lea este marcat de prezența voievodului Mihai Viteazul pe meleagurile Sălajului, care după victoria de la Guruslău (3 august 1601) asupra oștilor lui Sigismund Báthory trece și prin Zalău în urmărirea armatelor acestuia. De istoria meleagurilor sălăjene este legată și personalitatea lui Horea care, împreună cu o echipă de meșteri din Țara Moților, a construit (1773) biserica din lemn de la Cizer, aflată astăzi în Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj. \n\nÎn anul 1810 episcopul Ioan Bob a înființat Vicariatul Silvaniei, cu un rol însemnat în ridicarea culturală a românilor din ținutul Sălajului.\n\nEfervescența anului revoluționar 1848 a cunoscut o intensitate deosebită prin activitatea cărturarilor sălăjeni Simion Bărnuțiu și Alexandru Papiu-Ilarian, precum și a lui Iacob Deleu din Pericei (căpitan în oastea lui Avram Iancu).\n\nÎn 1867 principatul Transilvaniei (inclusiv teritoriul actual al județului Sălaj) a fost încorporat forțat la regatul ungar, situația românilor, precum și a celorlalte minorități (sași, slovaci, ruteni ș.a.) înrăutățindu-se constant. Sălăjenii au participat la mișcarea memorandistă din 1892, printre cei 300 de delegați care au plecat la Curtea de la Viena pentru a preda Memorandumul aflându-se peste 45 de reprezentanți ai Sălajului (Gheorghe Pop de Băsești ș.a.). Actul Unirii de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, s-a înfăptuit și cu sprijinul celor 44 de delegați cu drept de vot, reprezentând comitatul Sălaj, între care s-a numărat și protopopul Valentin Coposu.\n\nDupă unirea Transilvaniei cu România s-a impus o nouă împărțire administrativă, care după mai multe variante, s-a stabilit ca pe baza vechiului comitat al Sălajului să se înființeze județul Sălaj (interbelic), cu reședința la Zalău, care în 1926 cuprindea trei localități urbane (Careii Mari, Șimleu Silvaniei, Zalău) și 269 de comune grupate în 10 plăși. Sub această formă a evoluat, cu unele modificări până în septembrie 1950, când județul Sălaj a fost desființat și inclus în regiunile Cluj, Baia Mare (ulterior Maramureș) și Oradea (ulterior Bihor), ocupând poziții periferice în cadrul acestora. Județul Sălaj a fost reînființat prin Legea nr. 2 din 17 februarie 1968. \n\nÎn perioada interbelică județul Sălaj a cunoscut o oarecare înflorire economico-socială, pentru ca după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, impus României de Germania nazistă și Italia fascistă (prin care România pierdea o suprafață de 43.492 km², inclusiv județul Sălaj, cu o populație de 2,6 milioane de locuitori, în majoritate români), teritoriul sălăjan să cunoască din nou opresiunile ocupației ungare. În perioada 1940–1944 pe teritoriul județului Sălaj minoritatea evreiască a fost persecutată, iar în primăvara-vara 1944 deportată cu miile și nimicită în lagăre de exterminare situate pe teritoriul Poloniei, de asemenea au avut loc numeroase asasinate executate de trupele horthyste asupra populației românești, acestea soldându-se cu 495 de victime, dintre care cele mai multe înregistrate în satele Ip și Treznea. Începând cu 14 octombrie 1944 armatele române au ajuns cu operațiunile militare și pe teritoriul județului Sălaj, eliberându-l treptat de sub ocupația maghiaro-horthystă. În cei 45 de ani care au urmat după eliberare, teritoriul sălăjan a evoluat în coordonatele economico-sociale ale comunismului, timp în care a cunoscut o intensă industrializare, în cadrul unei economii centralizate, planificate.\n\nDemografie \nPotrivit recensământului din 2011, județul Sălaj avea la acea dată 224.384 de locuitori și o densitate de 58,1 loc./km². Astfel, județul Sălaj ocupă locul 3 la nivel național, fiind unul din județele cu cel mai mic număr de locuitori. În județul Sălaj ponderea principală a populației se regăsește în mediul rural într-o proporție de 58,73%, față de 41,27%, cât reprezintă populația din mediul urban. Dinamica populației pe grupe mari de vârstă în județul Sălaj indică tendința de îmbătrânire demografică, caracterizată prin continua scădere a ponderii populației din grupa 0–14 ani, pe fondul creșterii ponderii populației vârstnice. Din totalul populației, 60,1% sunt etnici români, 26,4% maghiari și 6,7% rromi. Conform datelor provizorii a recensământului din 2021, din totalul populației (212.224 locuitori), 70,1% sunt etnici români, 20,8% maghiari, 8,6% rromi, 0,4% slovaci și 0,1% alte etnii.\n\nEconomie \n\nEconomia județului Sălaj este caracterizată drept o economie industrial-agrară, specializată în industria ușoară, construcții de mașini și echipamente, industrie alimentară și producție de mobilier și dispunând de un sector primar și terțiar în ascensiune. Principalele firme din județul Sălaj, după cifra de afaceri, sunt Tenaris, Michelin, Hanna Instruments, Euro Activ, Trade Avangard și Plural Commerce. Domeniul cu cea mai mare cifră de afaceri din Sălaj este producția de tuburi și țevi.\n\nIndustrie\n\nAgricultură \nSuprafața agricolă, după modul de folosință, la sfârșitul anului 2014 a fost de 238.950 ha, din care: 120.559 ha teren arabil, 74.340 ha pășuni, 36.659 ha fânețe naturale și 7.392 ha vii și livezi. În județul Sălaj, efectivele totale de animale la sfârșitul lunii decembrie 2015 erau de 30.850 capete bovine, 64.985 capete porcine, 375.232 capete ovine și caprine, 806.436 capete păsări și 33.550 familii de albine. Producția agricolă este caracterizată de cultura cerealelor, a cartofilor și legumelor. Producția fructelor plasează merele pe primul loc, urmate de prune, cireșe și vișine, iar pentru producția animală, laptele de vacă și bivoliță se plasează pe primul loc, urmată de producția de lână și miere.\n\nTurism \nPiața turismului la nivel județean este asemănătoare cu cea de la nivel regional, axându-se pe două tipuri de turism: balnear și cultural. Cea mai mare parte a turiștilor provin din Ungaria, precum și din țările UE (Franța, Germania, Țările de Jos etc.). Se remarcă numărul foarte redus de turiști atât români, dar mai ales străini care au intrat în județ, datorită infrastructurii de acces la obiectivele turistice sau culturale, dar și slabei promovări a potențialului natural turistic al zonei. În 2017, județul dispunea de 10 hoteluri și moteluri, 52 de vile turistice și bungalouri, 17 pensiuni turistice și 35 de pensiuni agroturistice. Tot în 2017, 41,8 mii de turiști au sosit în unitățile de cazare turistică din județ.\n\nPe teritoriul județului Sălaj se află 15 edificii nobiliare, nouă castele și șase conace. Dintre acestea, cel mai important este Castelul Wesselényi din Jibou. Construit în stil baroc, castelul este inclus în prezent în complexul Grădinii Botanice „Vasile Fati”. După numărul de vizitatori, Grădina Botanică „Vasile Fati” este obiectivul turistic cel mai vizitat din Sălaj. Aici funcționează și un Centru de Cercetări Biologice. Tot în județul Sălaj pot fi vizitate Cetatea Almașului, construită între anii 1247–1278, Cetatea Thököly din Cehu Silvaniei, Cetatea Valcău, construită pe Dealul Plai din satul Sub Cetate, Cetatea Aurită (maghiară: Aranyos vár) din Cheile Țicăului și Cetatea Báthory din Șimleu Silvaniei.\n\nComplexul Arheologic Porolissum este unul dintre cele mai bine păstrate situri arheologice din România. Este un uriaș muzeu în aer liber, unic în Transilvania de Nord. Este extrem de bine conservat, îndeosebi Porta Praetoria și Amfiteatrul Roman. În ultimii ani, obiectivul este intens promovat de către Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău și de către Consiliul Județean Sălaj prin evenimente culturale ca Porolissum Music Fest, Porolissum Fest sau Festivalul Roman. Alte castre romane existente pe teritoriul județului Sălaj sunt cele de la Buciumi, Romita (Certinae), Tihău, Sutoru (Optatiana) și Românași (Largiana).\n\nCu peste 221.000 de exponate, Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău este cel mai mare și cel mai important muzeu din județ. În subordinea muzeului se află Secția de Istorie „Vasile Lucăcel” și Galeria de Artă „Ioan Sima”. De asemenea, în județ există o serie de colecții etnografice grupate în mici muzee ale satului. Notabile sunt Muzeul de Artă Populară „Ligia Alexandra Bodea” din Iaz și Muzeul Etnografic din satul Cizer, cel mai mare muzeu în aer liber din Sălaj.\n\nTurismul religios monahal începe să prindă contur și în județul Sălaj. În perioada postdecembristă s-au constituit un număr de patru comunități monahale, cea mai avansată în construcții fiind cea de la Bic (Șimleu Silvaniei). În Sălaj se mai păstrează 92 de biserici de lemn, dintre care 68 au statutul de monument istoric în județ, iar nouă sunt monumente salvate și păstrate în alte părți. Șapte dintre acestea (Ciumărna, Românași, Sânmihaiu Almașului, Fildu de Sus, Baica, Racâș și Bârsa) au fost incluse în proiectul „Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord”. Vechimea lor se întinde de la mijlocul secolului al XVI-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, cele mai multe fiind ridicate în secolul al XVIII-lea. Pentru această regiune, bisericile de lemn constituie unul dintre cele mai distincte elemente de identitate, Sălajul asumându-și astăzi numele de „județul bisericilor de lemn”.\n\nJudețul Sălaj dispune de două stațiuni balneoclimaterice de interes local, Bizușa-Băi (permanentă) și Boghiș (sezonieră). De asemenea, băile curative de la Jibou, înființate în anii 1960 și reabilitate în 2004, sunt cunoscute pentru efectele terapeutice ale apelor sulfuroase, sulfatate și clorurate în tratarea afecțiunilor hepato-biliare, gastro-intestinale și reumatismale.\n\nEcoturismul este practicat în rezervațiile naturale din județ. Grădina Zmeilor este o arie protejată (de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic) întinsă pe 3 ha, situată la marginea satului Gâlgău Almașului. Ea este reprezentată de gresii desprinse din dealul Închieturi, cu o înălțime maximă de 376 m. În Munții Plopiș, în aria administrativă a satului Tusa, se află rezervațiile Tusa–Barcău și Izvoarele Barcăului. Principalele atracții sunt cele două izbucuri – Izbucul Mare și Izbucul Mic –, ce reprezintă două dintre izvoarele râului Barcău. Peștera cu picturi rupestre de la Cuciulat și peștera cu trei specii de lilieci de la Măgurici sunt cele mai cunoscute peșteri din Sălaj, ambele fiind însă închise accesului publicului larg, pentru a proteja pictura, respectiv speciile rare de lilieci.\n\nPolitică \n\nJudețul Sălaj este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 61 unități administrativ-teritoriale: 1 municipiu, 3 orașe și 57 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Sălaj.\n\nPersonalități născute în județul Sălaj \n\n Cristofor Báthory (n. 1530, Șimleu Silvaniei–d. 1581, Alba Iulia), voievod al Transilvaniei (1576–1581)\n Ștefan Báthory (n. 1533, Șimleu Silvaniei–d. 1586, Grodno), principe al Transilvaniei (1571–1586) și rege al Poloniei (1576–1586)\n Miklós Wesselényi (n. 1796, Jibou–d. 1850, Pesta), lider al Camerei superioare a Dietei și membru onorific al Academiei Ungare de Științe\n Simion Bărnuțiu (n. 1808, Bocșa–d. 1864, Sânmihaiu Almașului), om politic, istoric, filozof și profesor universitar, unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848\n Alexandru Papiu-Ilarian (n. 1827, Bezded–d. 1877, Sibiu), jurist, istoric, lingvist și ministru al Justiției, unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848\n Ioan Sălăgean (1867 - 1938), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918 \n Iuliu Maniu (n. 1873, Bădăcin–d. 1953, Sighetu Marmației), prim-ministru al României și membru onorific al Academiei Române\n Miklós Nyiszli (n. 1901, Șimleu Silvaniei–d. 1956, Oradea), medic și autor, memorialist, supraviețuitor evreu al Holocaustului\n Joe Pasternak (n. 1901, Șimleu Silvaniei–d. 1991, Beverly Hills), producător de film american\n Corneliu Coposu (n. 1914, Bobota–d. 1995, București), politician, liderul opoziției din România postcomunistă\n Ioan Pușcaș (n. 1932, Treznea–d. 2015, Șimleu Silvaniei), gastroenterolog\n Eva Mozes Kor (n. 1934, Porț), supraviețuitoare evreică a Holocaustului, activista pentru cunoașterea ororilor Holocaustului\n Ștefan Birtalan (n. 1948, Zalău), handbalist\n Florian Pop (n. 1952, Zalău), matematician și profesor de matematică la Universitatea din Pennsylvania\n Vasile Pușcaș (n. 1952, Surduc), profesor, diplomat, europarlamentar și deputat în Parlamentul României (2000–2008), negociator-șef al aderării României la UE\n Dacian Cioloș (n. 1969, Zalău), comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (2010–2014) și prim-ministru al României (2015–2017)\n Eduard Hellvig (n. 1974, Zalău), director al Serviciului Român de Informații (2015–prezent)\n Cosmin Seleși (n. 1977, Zalău), actor și vedetă de televiziune\n Liviu Antal (n. 1989, Șimleu Silvaniei), fotbalist\n Ileana Domuța Mastan (n. 1947, Pericei), Cântăreață\n Marcel Opriș (n. 1958, Chieșd) fost director al Serviciului de Telecomunicații Speciale (2005-2017)\n\nTransporturi\n\nTransport rutier \nRețeaua de drumuri din județul Sălaj avea, la nivelul anului 2014, o lungime totală de 1.791 km. Județul Sălaj cuprinde 13,9% din totalul rețelei rutiere existente la nivelul regiunii Nord-Vest. Din total, drumurile naționale reprezintă 286 km.\n\nTransport feroviar \nLiniile de cale ferată care traversează județul Sălaj totalizau, la sfârșitul anului 2017, 183 km. Dintre acestea, niciuna nu este electrificată.\n\nVariante vechi ale stemei județului\n\nNote\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Sălaj\n Instituția Prefectului – Județul Sălaj\n Turism\n Porolissum \n Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou \n Hărți\n Harta județului Sălaj\n Hartă rutieră interactivă\n Harta turistică a județului Sălaj\n Imagini\n Flickr\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Sălaj\n Listă de comune din județul Sălaj\n Lista rezervațiilor naturale din județul Sălaj\n Lista monumentelor istorice din județul Sălaj\n Biserici de lemn din Sălaj\n Listă de publicații din județul Sălaj" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Județul Sibiu?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Sibiu (în , în ) este un județ situat în sudul Transilvaniei în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința județului este municipiul Sibiu.\n\nGeografie \nJudețul Sibiu se întinde pe 5.432 km2, ceea ce reprezintă 2,28 % din suprafața totală a țarii. Se învecinează la est cu județul Brașov, la vest și sud-vest cu Alba, la sud-est cu Argeș, la sud cu Vâlcea iar la nord cu județul Mureș.\n\nRelief \nJudețul Sibiu cuprinde zone largi de munte, podiș și depresionare. Cele dintâi cuprind Munții Cindrel, Munții Lotrului și partea vestică a Munților Făgăraș, care sunt cei mai înalți munți din țară, cu vârfuri (Negoiu, Ciortea, Vârtopu, Vânătarea lui Buteanu) cuprinse între 2.000 și 2.500 m. În județ se mai află Podișul Târnavelor, Podișul Hârtibaciului, Podișul Secașelor, Depresiunea Apoldului, Depresiunea Săliștei, Depresiunea Sibiului, situată în dreapta râului Olt, și Depresiunea Făgărașului, cu doar o treime din suprafață atribuită județului Sibiu și cu o altitudine cuprinsă între 350 și 500 m.\n\nHidrografie \n Râul Olt cu afluenții: Arpașu, Porumbacu, Cârțișoara, Cibinul, Pârâul Nou.\n Râul Târnava Mare\n Râul Cibin cu afluenții săi: Hârtibaciu, Sadu, Sebeș, Rușcior, Strâmba, Râul Vadului.\n Râul Sebeș care formează hotarul vestic al județului.\n\nClima \nJudețul Sibiu are o climă continental-moderată, cu diferențe de temperatură în funcție de formele de relief, astfel temperaturile medii anuale oscilează între 9,4 grade pe valea Oltului și scad sub 0 grade pe vârful Negoiu. Cantitățile de precipitații medii anuale sunt cuprinse între 650 mm în zona depresionară și urcă peste 1.300 mm în zona muntoasă.\n\nFloră și faună \nFlora bine diversificată în specii de: conifere (brad, molid), foioase (fag, stejar, gorun, tei, paltin de munte, arțar, frasin), specii de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba câmpului, țepoșică, pieptănăriță) și o gamă variată de specii floristice (macul de munte, crucea voinicului, daria, roua cerului,zambila sălbatică).\n\nFauna cuprinde specii de: mamifere (capra neagră, cerbul, căpriorul, ursul, râsul, mistrețul, vulpea, iepurele, veverița), păsări (brumărița, mierla gulerată, fâsa de munte, sturzul de piatră, ciocârlia, potârnichea, gaița, cocoșul de munte, ierunca), reptile (șerpi, șopârle, broaște) și pești (păstrăv, biban, clean, crap).\n\nIstorie \nDescoperirile arheologice făcute pe raza județului atestă faptul că zona a fost locuită încă din paleolitic dovadă stau săpăturile de la Racovița, unde s-a găsit un topor de silex aparținând culturii de prund. Fragmentele de ceramică, podoabele, uneltele, mormintele de inhumație, descoperite cu ocazia săpaturilor arheologice ne dovedesc parcurgerea prin etapele succesive ale istoriei (neolitic, epoca bronzului, epoca fierului). La începutul secolului al XII-lea, odată cu integrarea Transilvaniei în Regatul Ungariei, a început colonizarea cu sași a Sibiului. În anul 1191 papa Celestin al III-lea a acordat autonomie Prepoziturii Sibiului, fapt care a facilitat dezvoltarea Sibiului ca centru religios. În anul 1486 Sibiul a devenit sediul Universității Săsești (Universitas Saxonum), organismul politic al sașilor transilvăneni. În secolul al XVI-lea marea majoritate a populației săsești a aderat la reforma protestantă. În anul 1572 sediul Bisericii Evanghelice din Transilvania a fost mutat de la Sibiu la Biertan, de unde a revenit la Sibiu în anul 1867.\n\nÎn timpul revoluției de la 1848 la Sibiu s-a constituit Comitetul de Pacificațiune din care făceau parte Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Axente Sever. În anul 1863 Dieta Transilvaniei, alcătuită din 58 deputați români, 56 deputați maghiari și secui și 44 deputați sași, s-a întrunit la Sibiu și a adoptat unele măsuri economice, precum și o lege privind egala îndreptățire a românilor cu sașii și secuii.\n\nÎn anul 1871 ia ființă Banca Albina, cea mai mare bancă românească a acelor vremuri. Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea reprezintă o etapă de dezvoltare a comitatului Sibiu.\n\nTransporturi\n\nAerian \n\nAeroportul Internațional Sibiu deservește curse zilnice spre și dinspre București, Dortmund, Londra, Madrid, Memmingen, München, Nürnberg, Stuttgart și Viena.\n\nRutier \n E81 Satu Mare-Zalău-Cluj-Sebeș-Sibiu-Râmnicu Vâlcea-Pitești\n E68 Arad-Deva-Sebeș-Sibiu-Făgăraș-Brașov\n DN1 București-Ploiești-Brașov-Sibiu-Alba Iulia-Cluj-Oradea\n DN7 București-Râmnicu Vâlcea-Sibiu-Deva-Arad\n DN14 Sibiu-Sighișoara\n\nFeroviar \n Sibiu-Vințu de Jos\n Sibiu-Brașov\n Sibiu-Râmnicu Vâlcea\n Sibiu-Copșa Mică\n Sibiu-Agnita\n\nAdministrație \n\nJudețul Sibiu este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nPopulația \n\n Români - 340.836\n Romi - 17.901\n Maghiari - 10.893\n Germani - 4.117\n Alții- 640\n\nEconomie \nUn rol important în economia județului îl au: industria de textile și de confecții, industria de pielărie și încălțăminte, industria de construcții a mijloacelor de transport rutier, industria materialelor de construcții (prin exploatarea zăcămintelor de marmură, argilă și nisipuri), industria de prelucrare a lemnului, industria alimentară (prin prelucrarea laptelui, a cărnii și a pieilor), comerțul, serviciile și turismul. Exploatarea resurselor naturale sarea și nămolul mineral sunt valorificate in stațiunile balneoclimaterice Bazna și Ocna Sibiului în tratarea unor afecțiuni. O ramură de bază a economiei acestui județ este și agricultura prin creșterea animalelor și cultivarea porumbului, cartofului și orzului.\n\nTurism \nSibiul este al cincilea județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna din Județul Suceava.\n Parcul Natural Dumbrava Sibiului\n Parcul Natural Cindrel\n Lacul fără fund Ocna Sibiului\n Rezervația de la Valea Șarbă-Dealul Zakel\n Lacul Bâlea\n Iezărele Cindrelului\n Calcarele cu hippuriți de la Cisnădioara\n Calcarele eocene de la Turnu Roșu - Porcești\n Mărginimea Sibiului\n Biserica fortificată din Biertan\n Turnul Scărilor, Sibiu\n Biserica Franciscană, Sibiu\n Turnul Tâmplarilor, Sibiu\n Turnul Blănarilor, Sibiu\n Stațiunea balneoclimaterică Băile Bazna\n Stațiunea balneoclimaterică Ocna Sibiului \n Stațiunea climaterică Păltiniș\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 64 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 9 orașe și 53 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Sibiu.\n\nBibliografie \n Podișul Transilvaniei de sud și unitățile limitrofe. Repere geografice, Grecu Florina, Mărculeț Ioan., Mărculeț Cătălina, Dobre Robert., Edit. Universității din București, 2008.\n Județul Sibiu, Monografie, Ilie Moise. Editura Sport Turism București 1981.\n Județul Sibiu, Coloianu Nicolae, Dragu Gheorghe, Badea Lucian. Editura Academiei R.S.R. București 1976.\n Opportunities to use Sibiu county’s tourist patrimony, Mărculeț Ioan, Mărculeț Vasile. The 5th edition of the Regional Conference of Geography „Geographic Researches in the Carpathian-Danube Space“. The reconsideration of the geographic approach in the contextof globalization, Editura MIRTON, Timișoara 2002.\n Repertoriul Arheologic al județului Sibiu, Sabin Adrian Luca, Zeno P.Karl, Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică Sibiu 2003.\n Etnii și confesiuni religioase în Regiunea de Dezvoltare Centru a României. Observații geodemografice, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, în Comunicări științifice, Vol. VI., Mediaș, 2007.\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Sibiu\n Prefectura Județului Sibiu\n Date demografice conform recensământului din anul 2002 \n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Rapoarte arheologice) \n Institutul de Memorie Culturală a României - CIMEC (Lăcașe de cult din România - serviciu de căutare) \n Județul Sibiu (cadrul geografic)\n Stema județului Sibiu a fost aprobată, 22 noiembrie 2002, Amos News\n\nNote\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Sibiu\n Listă de comune din județul Sibiu\n Lista monumentelor istorice din județul Sibiu\n Lista rezervațiilor naturale din județul Sibiu\n Județul Sibiu (interbelic)\n Dumbrăveni\n Comitatul Sibiu" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Județul Suceava?" }, { "from": "assistant", "value": "Suceava este un județ în nordul regiunii Moldova, estul Maramureșului și nord-estul Transilvaniei din România la granița cu Ucraina, cea mai mare parte a sa fiind constituită din sudul Bucovinei. Reședința județului este municipiul Suceava.\n\nGeografie \nDouă treimi din județ se află în partea sudică a regiunii istorice Bucovina, în timp ce restul include teritorii din vestul Moldovei propriu-zise. În ceea ce privește suprafața totală, se întinde pe o suprafață de 8.553 km², al doilea ca mărime după județul Timiș.\n\nPartea vestică a județului este formată din munți din grupa Carpaților Orientali: Munții Rodnei, Munții Rarău, Munții Giumalău și Culmile Bucovinei, acestea din urmă cu înălțimi mai mici. Înălțimea județului scade spre est, cu cea mai mică înălțime pe valea râului Siret. Râurile care traversează județul sunt râul Siret cu afluenții săi: râurile Moldova, Suceava și Bistrița.\n\nJudețul Suceava se învecinează cu următoarele alte unități teritoriale:\n\n Ucraina la nord - Regiunea Cernăuți.\n\n La sud - județul Mureș, județul Harghita și județul Neamț.\n\n Județul Botoșani și județul Iași la est.\n\n Județul Maramureș și județul Bistrița-Năsăud la vest.\nPrincipalele cursuri de apă sunt Siretul (între graniță și Lespezi), Suceava, Moldova (cursul superior și mijlociu) și Șomuzul Mare. Principalele lacuri sunt Dragomirna (lac de acumulare), Fălticeni și Horodniceni (iazuri). Principalele vârfuri muntoase sunt varful Omu Suhard (1932m). vf. Pietrosul Bistriței (1791m), vf. Giumalău (1857m) și vf. Rarău (1651m).\n\nIstorie \nÎn actualele sale granițe, județul Suceava a fost înființat în 1968, dar existența sa istorică este mult mai veche: a existat deja, mai mare decât în prezent, în cadrul Moldovei medievale (ținutul Sucevei) între 1359 și 1774, iar apoi, mai mic decât în prezent, în cadrul Regatului României între 1918 și 1947 și al Republicii Populare Române, între 1948 și 1952.\n\nDe la jumătatea secolului al XIV-lea, actualul județ Suceava a fost nucleul principatului Moldovei, având ca reședință orașul Suceava din 1388. Voievodul Ștefan cel Mare și succesorii săi pe tronul Moldovei au construit aici mănăstiri, a căror faimă se datorează conservării excepționale a frescelor nu numai în interior, ci și în exterior: Moldovița, Humor, Sucevița, Arbore, Pătrăuți, Probota, Suceava și Voroneț. Cu frescele lor policrome, aceste mănăstiri reprezintă una dintre comorile culturale ale României moderne și o sursă esențială de venit pentru Biserica Ortodoxă Română.\n\nÎn următoarele patru secole, teritoriul actualului Județ Suceava a făcut parte din Voievodatul Moldovei, vasal al Imperiului Otoman. A căzut frecvent victimă invaziilor străine, la mâna tarilor, cazacilor, polonezilor, rușilor în 1769 și austriecilor în 1774. Tratatul austro-otoman din 4 mai 1775 a permis Austriei să ocupe acest teritoriu până în 1918.\n\nÎn timpul Primului Război Mondial, aici au avut loc mai multe bătălii între armatele austro-ungare, germane și rusești, iar armata rusă a fost în cele din urmă permanent izgonită în 1917, în timpul Revoluției Ruse. La sfârșitul războiului, Austro-Ungaria s-a destrămat, iar regiunea a fost revendicată de români, care au proclamat reunirea ei cu restul teritoriului Moldovei în cadrul noii Românii, fapt oficializat în anul următor prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye din 1919. În acel moment, județul a fost redus la un mic teritoriu în jurul orașului Suceava, corespunzând cu Kreis von Sutschawa (districtul Suceava) creat de ocupanții austrieci.\n\nÎn timpul reformelor teritoriale ale României comuniste, județul Suceava a fost desființat în 1952, iar în 1968 a fost reînființat și extins considerabil. Pe acest teritoriu, lupta rezistenței anticomuniste împotriva dictaturii partidului unic a continuat până în 1954. Județul Suceava și-a recăpătat instituțiile democratice (prefect, consiliu județean ales) după căderea dictaturii în 1989.\n\nDemografie \n\nÎn 2011, populația județului Suceava era de locuitori și avea următoarea alcătuire:\nComponența etnică a județului este:\n Români - 92,6%\n Romi - 1,91%\n Ucraineni (inclusiv huțuli) - 0,93%\n Polonezi - 0,3%\n Ruși lipoveni - 0,27%\n Germani (germani bucovineni, țipțeri și germani regățeni) - 0,11%\n alții - 0,2%.\n etnie necunoscută - 3,65%\n\nMulte localități din Județul Suceava au terminația „ți” (Rădăuți, Milișăuți, Pătrăuți etc.). Terminația indică la plural locuitorii unui sat sau oraș. Același tip de terminații se regăsesc și la aromâni, în sudul Balcanilor dar și în Ucraina, în zone la nord sau la sud de Nistru (Cernăuți, Cudrinți, Miliuți, Biliuți etc).\n\nTurism \nSuceava este al zecelea și ultimul județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna.\n\nPrincipalele atracții turistice ale județului sunt:\n\n Orașul Suceava cu fortificațiile sale medievale;\n Bisericile pictate din nordul Moldovei și mănăstirile lor:\n Mănăstirea Voroneț;\n Mănăstirea Putna;\n Mănăstirea Moldovița;\n Mănăstirea Sucevița;\n Mănăstirea Bogdana din Rădăuți;\n Mănăstirea Humor;\n Mănăstirea Arbore;\n Mănăstirea Probota;\n Mănăstirea Dragomirna;\n Mina de sare medievală de la Cacica (poloneză: Kaczyka);\n Rețeaua de trenuri cu aburi cu ecartament îngust, Mocănița, construită în perioada austriacă, în comuna Moldovița și în alte zone rurale ale județului;\n stațiunea Vatra Dornei;\n Orașele și comunele Rădăuți, Fălticeni, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului și Siret.\n\nHeraldică \n\nEste adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.\n\nStema județului Suceava se compune dintr-un scut albastru cu trei piscuri de munte, pe cel din mijloc aflându-se o cruce, totul de aur; crucea este sprijinită de doi lei de argint, limbați roșu, afrontați, sprijinindu-se cu labele inferioare pe câte un pisc și ținând în labele superioare o coroană voievodală de aur. Evocă cadrul natural în care s-a ctitorit cetatea de scaun a voievozilor Moldovei și atestă statornicia organizării statale.\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Suceava este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nLista președinților consiliului județean din 1992:\nLista președinților Consiliului Județean Suceava\n\nLista prefecților din 1990:\nLista prefecților județului Suceava\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 114 unități administrativ-teritoriale: 5 municipii, 11 orașe și 98 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Suceava.\n\nPersonalități \n\n Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei, om de stat\n Anca Simona Maierean, din comuna suceveană Comănești, care a devenit prima femeie din România care a zburat cu un avion supersonic militar, de tip MIG 21 Lancer.\n Anastasie Crimca, mitropolit, ctitorul Mânăstirii Dragomirna\n Ion Nistor (1876-1962) – istoric, profesor universitar la Universitățile din Viena, Cernăuți și București, rector al Universității din Cernăuți, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaș al Partidului Național Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii și, în final, al Cultelor și Artelor.\n Dosoftei Barilă, cărturar , mitropolit , poet și traducător\n Ion Grămadă, scriitor\n Adolf Ludwig Staufe-Simiginowicz, scriitor\n Mircea A. Diaconu (n. 2 octombrie 1963, Boroaia, Suceava), critic literar, filolog, profesor universitar român la Universitatea „Ștefan cel Mare” , membru al Uniunii Scriitorilor din România și decan al Facultății de Litere și Științe ale Comunicării al aceleași universiăți.\n Elena Greculesi, pictor\n Emanuel Diaconescu, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române\n Norman Manea, scriitor\n Mircea Motrici, prozator, ziarist\n Ioan Nemeș, profesor, om de știință\n Frieda Wigder, profesor de chimie, director al Liceului \"Petru Rareș\", Suceava\n Dumitru Rusu, pictor\n Mircea Dăneasa, pictor\n Emil Satco, istoric\n Ion G. Sbiera, folclorist și istoric literar român, membru fondator (1866) al Academiei Române\n Alex Ștefănescu, critic literar\n Dimitrie Loghin, pictor, profesor\n Sofia Vicoveanca, cântareață de muzică populară\n Elena Pădure – cântareață de muzică populară\n Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853 - d. 6 iulie 1883), compozitor\n Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf român, preot, membru titular al Academiei Române\n Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, pictor, grafician și pedagog\n Grigore Ursu, pictor și grafician\n George Löwendal, sau George (Baron de) Löwendal (1897-1964), pictor, poet, scenograf, actor, maestru de balet, etc.\n Anca Parghel, cântăreață și profesoară de jazz\n Nicolae Labiș, poet născut în comuna Mălini\n IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, (n. 12 decembrie 1955, Gheorghițeni, comuna Dorna Arini), Arhiepiscop al Tomisului, Decan al Facultății de Teologie Ortodoxă Constanța, doctor în teologie, profesor universitar, membru corespondent al \"Academiei Oamenilor de Știință\" din noiembrie 2003, ctitor al Mănăstirii \"Acoperământul Maicii Domnului\" din Gheorghițeni, comuna Dorna Arini. În decembrie 2002, a primit decorația \"Steaua Romaniei in Grad de Cavaler\"\n Dorin Goian, fotbalist\n Calinic Miclescu (1822-1886), Mitropolit al Moldovei și Mitropolit primat al Ungrovlahiei\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Suceava, Nicolae M. Popp, Ioan Iosep, Dragomir Paulencu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973\n Învățămîntul românesc în ținutul Sucevei 1775-1918, I. V. Goraș, Editura Didactică și Pedagogică, 1975\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Suceava\n Prefectura Județului Suceava\n suceava.media\n suceava.photos\n suceava.travel\n suceava.website\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Suceava\n Listă de comune din județul Suceava\n Lista monumentelor istorice din județul Suceava\n Lista rezervațiilor naturale din județul Suceava\n Județul Suceava (interbelic)\n Listă de publicații din județul Suceava\n Galeria de steme și steaguri ale județului Suceava" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Județul Vaslui?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Vaslui este un județ situat în partea de est a țării, în regiunea istorică Moldova, România. Este principala poartă de est a României. Județul face parte din Euroregiunea Siret–Prut–Nistru din 2002 și din Regiunea de dezvoltare Nord-Est . Reședința de județ este municipiul Vaslui.\n\nIstorie \nExistența celor mai vechi așezări pe teritoriul județului Vaslui este demonstrată de descoperirile arheologice din perioada neolitică, dar primele atestări documentare ale unor localități au apărut în 1375 și în documente interne din 1423. În perioada 1435-1442, Vaslui a fost rezidența Țării de Jos și era considerat a doua citadelă a Moldovei. De Vaslui scrie și Grigore Ureche în Letopisețul său următoarele: „[...] la leatul 6948 dichemvrii 12 zile, iarăși au intrat tătarii în Țara de Jos, de au prădat și au arsu Vasluiul și Bârladul. Iară letopisețul leșesc de acești/tătari ce scrie mai suscă au prădat țara, nimica nu însemnează”.\n\nÎn 1440, Bogdan al II-lea câștigă în pădurea de la Crasna o importantă bătălie împotriva polonilor, dar eroismul și patriotismul locuitorilor acestor meleaguri a fost dovedit în marea bătălie câștigată de Ștefan cel Mare în 1475 la Podul Înalt, bătălie cunoscută în istorie ca fiind cea mai strălucită victorie din istoria României și cea mai mare victorie europeană împotriva otomanilor până la asediul Vienei. Între secolele XVII - XVIII, mai multe așezări vasluiene au fost prădate și incendiate de invaziile tătare și otomane, unele dintre ele fiind complet distruse cum a fost și cazul actualei reședințe, Vaslui. În secolele care au urmat locuitorii județului au participat activ la bătăliile pentru independență și libertate din 1848, 1858, 1877 și 1918 fiind recunoscuți pentru vitejia și curajul lor, lăsând eroi legendari, precum Peneș Curcanul. În secolul al XX-lea, alături de județul Botoșani, pe teritoriul județului a izbucnit Răscoala țărănească din 1907, care a antrenat mai multe localități printre care Huși, Vaslui, Bârlad, Stănilești, Muntenii de Jos ș.a.\n\nJudețul Vaslui, cu reședința la Vaslui, a fost înființat ca unitate administrativ-teritorială sub denumirea de ținut, încă din secolul al XIX-lea și cuprindea o suprafață de 2132 km². În componența sa intrau 3 plăși: Racova, Stemnic și Crasna. Ca semn heraldic avea un scut crenelat, un stup și trei albine. În 1950, a fost înființată regiunea Bârlad cu reședința la Bârlad, iar în perioada 1956 - 1968, Vaslui, Fălciu și Tutova făceau parte din județul Iași. La 17 februarie 1968, a avut loc o împărțire administrativ-teritorială, fiind astfel reînființat județul Vaslui în limitele cunoscute în prezent din fostele județe Vaslui, Tutova (cu reședința la Bârlad) și Fălciu (cu prima reședință la Fălciu, apoi la Huși).\n\nStema județului \nÎn ianuarie 2006, în ședință de Guvern a fost aprobată stema actuală a județului Vaslui. Modelul de stemă a fost conceput în 2004 de către un specialist în heraldică de la București care a ales pentru crearea stemei simbolurile istorice ale fostelor ținuturi ale județului: Vaslui, Tutova și Fălciu. (Hotărârea nr. 60 din 19.01.2006 privind aprobarea stemei județului Vaslui)\n\nStema județului Vaslui, potrivit anexei nr. 1, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, pe fond roșu, despicat în partea superioară, cele trei cartiere fiind delimitate de un firet de aur. În partea superioară, în primul cartier, în dreapta, se află un stup de nuiele, de argint, încadrat de trei albine de aur. În partea superioară, în al doilea cartier, în stânga, se află trei pești suprapuși, de argint, redați spre dreapta. În partea inferioară, în al treilea cartier, în câmp roșu, se află un bour de elan (moldovenesc), de argint, mergând spre dreapta.\n\nGeografia \nJudețul este situat pe Râul Bârlad, străbate partea de sud și sud-est a Podișului Central Moldovenesc, iar în partea centrală se întinde pe Colinele Tutovei și Dealurile Fălciului, diviziuni ale Podișului Bârladului — parte a Podișului Moldovei. Face parte din regiunea Nord - Est, în care sunt incluse și județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț și Suceava. Relieful este format din dealuri și văi largi, orientate preponderent nord-sud. Altitudinea maximă: 485 m – Dealul Mângăralei, în nord-vest și 425 m — Dealul Cetățuii, în partea de nord-est. Altitudinea medie este de 250–350 m. Altitudinea minimă este de 10 m în lunca Prutului. Clima este temperat-continentală cu nuanțe excesive, fiind caracterizat prin veri călduroase și secetoase și ierni geroase. Temperaturile sunt cuprinse între 8 °C și 9,8 °C și precipitații relativ reduse. Rețeaua hidrografică este reprezentată în special de cursul mijlociu al râului Bârlad, cu afluenții Vaslui, Crasna, Tutova și Zeletin, iar în partea de sud-est a județului de râul Elan, afluent al Prutului. \nPrincipalele lacuri: \n lacuri de luncă: lacul Grosu, lacul Balta Mare, lacul Hârseții;\n lacuri de acumulare: Solești, Cuibul Vulturilor, lacul Mânjești, lacul Tungujei, lacul Căzănești, Râpa Albastră, lacul Pușcași, lacul Vulturești, Poșta Elan; \n iazuri piscicole: Cârja, Negrești, Tăcuta, Genoa.\n\nDin suprafața totală de 533.127 ha (2,3% din suprafața totală a țării), 72,2% este zonă agricolă, 16,4% reprezintă păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră și 11,4% alte suprafețe (ape, suprafețe construite, drumuri, căi ferate, etc.).\n\nLocalitățile extreme ale județului sunt: Protopopești din comuna Tăcuta la nord, Pochidia din comuna Tutova la sud, Săratu din comuna Stănilești la est și Vladia din comuna Dragomirești la vest.\n\nJudețe vecine\n Județul Iași - în partea de nord\n Județul Neamț - în partea de nord-vest\n Județul Galați - în partea de sud\n Județul Vrancea - în partea de sud-vest\n Republica Moldova - în partea de est granița este râul Prut de 171 km.\n Județul Bacău - în partea de vest\n\nClima \nTemperatura maximă absolută a fost înregistrată la Murgeni la 21 august 1952 de 40,6 °C, iar cea minimă la Negrești la 20 februarie 1954 de -32 °C fapt ce demonstrează, un aspect al continentalismului pronunțat, marcat de o amplitudine termică foarte mare a valorilor extreme, respectiv -72,6 grade C. Precipitațiile au o răspândire teritorială inegală, însemnând cantități mai mari în sectoarele deluroase și de podiș din N și V (circa 600 mm anual) și mai mici în zonele depresionare și de luncă (400–500 mm anual), secetele reprezentând un fenomen frecvent pentru județul Vaslui, perioada în care se înregistrează sub 200 mm anual, așa cum au fost în anii 1896, 1921, 1937, 1945-1946, 1948. Vânturile predominante bat cu o frecvență mai mare dinspre N (19%), NV (17%), S și SE (13,5%) cu viteze medii anuale cuprinse între 1,6 și 6,5 m/s.\n\nVegetația \nVegetația include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag) cât și specii floristice caracteristice stepelor și silvostepelor continentale est-europene. În cadrul județului Vaslui se disting două mari zone de vegetație, una a pădurilor de foioase (în V și NV) și alta de stepă și silvostepă (S și SE). Cu toate că nu dispune de un patrimoniu turistic valoros, județul Vaslui suscită interes prin aspectul peisagist predominant deluros și de podiș, prin existența unor obiective social-istorice și cultural-artistice, prin prezența mai multor rezervații naturale, a podgoriilor.\n\nPopulația \nEvoluția populație la recensămintele din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 și 2002:\n\n 1830: |||||||| 321.936 locuitori\n 1948: ||||||||| 344.917 locuitori\n 1956: ||||||||||| 401.626 locuitori\n 1966: |||||||||||| 431.555 locuitori\n 1977: ||||||||||||| 437.251 locuitori\n 1992: ||||||||||||||| 461.374 locuitori\n 2002: |||||||||||||| 455.049 locuitori\n 2011: |||||||||||||| 395.499 locuitori\n\nEvoluția populației pe medii:\n 1830: |||||||| 58.644 loc. în urban și |||||||||||||||||||| 263.292 loc. în rural\n 1948: ||||||||| 59.502 loc. în urban și |||||||||||||||||||| 285.415 loc. în rural\n 1956: ||||||||||| 64.945 loc. în urban și ||||||||||||||||||||||| 336.681 loc. în rural\n 1966: |||||||||||| 79.735 loc. în urban și |||||||||||||||||||||||| 351.820 loc. în rural\n 1977: |||||||||||||||| 124.773 loc. în urban și ||||||||||||||||||||||| 312.478 loc. în rural\n 1992: ||||||||||||||||| 200.549 loc. în urban și |||||||||||||||||| 260.825 loc. în rural\n 2002: |||||||||||||||| 179.001 loc. în urban si ||||||||||||||||||| 276.048 loc. în rural.\n\nStructura etnică a populației județului Vaslui la recensământul din anul 2002:\n\nStructura religioasă a populației județului Vaslui la recensământul din 2002:\n\n Ortodoxă: 440.123\n Romano-Catolică: 6.607\n Greco-Catolică: 97\n Reformată: 35\n Evanghelică de confesiune Augustană: 18\n Evanghelică lutherană sinodo-presbiteriană 9\n Unitariană: 12\n Armeană: 6\n Creștină de rit vechi: 1.404\n Altă religie: 338\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 86 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 2 orașe și 81 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vaslui.\n\nAdministrație\n\nJudețul Vaslui este administrat de un consiliu județean format din 34 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nCultura și educație\n\nInstituții de învățământ \nSistemul de învățământ din județul Vaslui se desfășoară în toate formele: preșcolar, primar, gimnazial, liceal și universitar. Rețeaua sistemului educațional vasluian cuprinde în componența sa: \n 21 de grădinițe;\n 76 de școli din învățământul primar și gimnazial; \n 21 de licee și o școală post liceală. \nÎn total, sistemul educațional din județ este format din 119 unități de învățământ, din care 74 unități sunt concentrate în mediul urban (62,2%).\n\nCultura\n\nBiblioteci \n Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui.\n Biblioteca Casei de Cultură „Constantin Tănase” din Vaslui.\n Biblioteca Municipală Stroe Belloescu din Bârlad.\n Biblioteca orășenească din Huși.\n Biblioteci comunale.\n Biblioteci școlare.\n\nCluburi ale elevilor \n Palatul Copiilor Vaslui.\n Clubul copiilor „Spiru Haret” Bârlad\n\nFormații și ansambluri muzicale \n Fanfara Rotaria\n Fanfara de la Valea Mare\n Corala Fantasia\n Ansamblul Trandafir de la Moldova\n Ansamblul Izvorașul\n Ansamblul Ciobănaș cu trei sute de oi\n Grupul folcloric \"Mugurel\"\n\nTeatru și filme \n Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad.\n Teatrul de Vară din Vaslui\n Cinematograful Cityplex Victoria Bârlad\n Cinematograful Cityplex Silver Mall Vaslui\n\nMuzee \n Sala Arta din Vaslui\n Muzee sătești\n Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad;\n Muzeul Județean Ștefan cel Mare , Vaslui;\n Casa Personalităților Bârlădene din Bârlad;\n Muzeul Municipal Ștefan cel Mare din Huși;\n Muzeul Viticol din Huși;\n Muzeul Memorial Dimitrie Cantemir din Huși;\n Muzeul Eparhial de Artă Religioasă din Huși;\n Muzeul Sătesc Banca;\n Colecția Eugenia și Costache Burada din Dănești;\n Expoziția Memorială Dimitrie Cantemir din Dimitrie Cantemir;\n Casa Memorială Emil Racoviță din Emil Racoviță;\n Casa Memorială Elena Cuza din Solești;\n Castelul Rosetti-Solescu din Solești.\n\nInstituții de cultură \n Academia Bârlădeană.\n Casa de Cultură a Sindicatelor „Constantin Tănase” din Vaslui.\n\nFestivaluri, expoziții și evenimente culturale \nLista evenimentelor culturale publicată de Direcția județeana pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vaslui \n Festivalul Internațional de umor \"Constantin Tănase\"\n Târgul meșterilor populari \n Festivalul fanfarelor \n Festivalul \"Hora\" de la Pădureni\n Festivalul-concurs de muzică ușoară \"Constelația necunoscută\"\n Outernational Days\n\nSport \n Fotbal:\n FC Bârlad\n Sporting Club Vaslui \n FC Vaslui II\n Fotbal Club Municipal Huși \n Fortuna Vaslui\n Handbal:\n Handbal Club Vaslui \n Rugby:\n CS Rulmentul Bârlad\n Gimnastică:\n CSS Bârlad\n Ju-Jitsu:\n CS Alone Tiger\n Wazary Dojo\n Taekwon-do:\n Clubul sportiv „Liga de Est” - Vaslui\n Lupte libere:\n Clubul Sportiv „Viitorul” Vaslui\n Șah:\n CS Sergentul Vaslui\n CS Alone Tiger\n\nMass-Media\n\nTurism și agrement \nFără a avea bogăția de obiective turistice care există în alte zone ale țării, acestea nu lipsesc însă din județul Vaslui. Putem spune, însă, că ele nu sunt îndeajuns cunoscute și valorificate. Acest județ este remarcabil prin tezaurele arheologice găsite aici, valorile etnografice și de artă populară, locurile istorice și monumentele care atestă existența milenară a românilor în această zonă, cât și contribuția lor la cultura universală. Castelul Mavrocordat, construit în secolul al XIX-lea, Cetatea lui Ștefan cel Mare, datând din secolul al XV-lea, Biserica Sf. Ioan, de asemenea fondată de Ștefan cel Mare în seculul al XV-lea sunt câteva din numeroasele vestigii istorice și culturale păstrate în județul Vaslui. Este de asemenea demn de menționat faptul că cele mai importante orașe din acest județ, Vaslui și Bârlad, au fost ridicate în secolele al XIV-lea și respectiv al XV-lea. Municipiul Huși, al treilea ca mărime în județ, este faimos în întreaga lume pentru podgoriile și calitatea vinurilor sale. Situându-se într-o zonă deluroasă, cu numeroase păduri și râuri, acest județ este bogat în peisaje frumoase, monumente istorice, atracții turistice care sunt adevărate încântări pentru ochiul și mintea vizitatorului, și o caldă invitație de a veni și a le vizita.\n\nAlte clădiri și monumente \n Statuia lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt\n Ruinele Curții Domnești a lui Ștefan cel Mare din Vaslui\n Statuia de bronz a lui Ștefan cel Mare din Centrul Civic Vaslui (opera lui Iftimie Bârleanu)\n Mausoleul Peneș Curcanul din Parcul Copou în Vaslui\n Monumentul Independenței din Piața Palatului de Justiție în Vaslui\n Casa memorială Rosseti Solescu unde se află mormântul Elenei Cuza, în Solești.\n\nBiserici și mănăstiri \n Biserica Sf. Ioan (1490) din Vaslui\n Biserica Domnească, zidită începând cu anul 1634 în timpul domnitorului Vasile Lupu, aflată în Bârlad\n Biserica Sf. Gheorghe zidită în 1843 în Bârlad; \n Biserica zidită de Ștefan cel Mare între 1494 - 1495, și devenită biserică episcopală în 1598 în timpul domniei lui Eremia Movilă, aflată în Huși\n Mânăstirea de la Moreni\n Mânăstirea de la Florești (ridicată în 1652)\n Mânăstirea de la Gârceni\n Mănăstirea Pârvești\n Mânăstirea de la Movila lui Burcel\n Biserica Sf. Nicolae Vaslui\n Mănăstirea Bujoreni\n Mănăstirea Grăjdeni\n Biserica Sf. Constatin și Elena (Mălăiești)\n\nDin patrimoniul județului fac parte și grupa de aproximativ 70 de biserici de lemn, Vasluiul fiind județul cu cel mai mare număr de astfel de construcții din Moldova.\n\nParcuri și rezervații naturale \n\n Grădina Zoologică din Bârlad;\n Rezervația forestieră și botanică Bălteni; \n Rezervația forestieră și botanică Bădeana, comuna Tutova;\n Rezervația forestieră și botanică Seaca-Movileni;\n Rezervația botanică Movila lui Burcel, comuna Miclești;\n Rezervația forestieră și botanică Hârboanca;\n Rezervația botanică Coasta Rupturilor – Tanacu;\n Rezervația botanică Fânațul de la Glodeni - în apropierea localității Glodeni-Negrești;\n Rezervația paleontologică Nisipăria Hulubăț;\n Punct fosilifer Mălușteni, localitatea Mălușteni.\n\nObiective turistice\n Podgoria Husi - 1415. Cele mai importante vinuri traditionale produse la Huți sunt: Busuioacă de Bohotin de Husi, Fetească Neagră, Fetească Albă;\n Catedrala Episcopală din Huși;\n Mănăstirea Moreni;\n Mănăstirea Florești din comuna Poienești;\n Lacul de acumulare Solesti;\n Biserica \"Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul\" din Vaslui.\n\nTurism și agrement \n Centrul de agrement pentru copii și tineret \"Poiana Căprioarei\"\n Centrul Medical - Salina Sasmedro. \n Parcul Copou din Vaslui\n Parcul 1 mai din Huși\n\nStructuri turistice\nNumărul de locuri în structurile de primire turistică existente în 2010 a fost de 773 locuri, iar numărul de înnoptări a fost de 48.803, ceea ce înseamnă că gradul de ocupare în structurile de cazare a fost de 17.29%.\n\nInfrastructura\n\nTransport rutier \n\nTeritoriul județului Vaslui însumează 2.173 km de drumuri publice, cu o densitate de 40,9 km la 100 km²:\n 8 trasee de drumuri naționale, din care:\n 1 traseu de drum european: Drumul European E581 - coridorul paneuropean nr. IX;\n 1 trasee de drum național principal: DN24;\n 6 trasee de drumuri naționale secundare: DN2F, DN11A, DN15D, DN24A, DN26 și DN28;\n 52 trasee de drumuri județene;\n 197 trasee de drumuri comunale.\n\nTransport feroviar \n\nLungimea totală a căilor ferate din județului Vaslui este de 249 Km de rețea, din care 192 Km de cale ferată simplă și 57 Km de cale ferată dublă, cu o densitate de 46,8 km linie/1000 km² teritoriu. Județul dispunea de o cale ferată industrială electrificată, în prezent fiind dezafectată.\n\n Linia 600: Făurei - Tecuci - Bârlad - Vaslui - Buhăiești - Iași - Ungheni;\n Linia 603: Bârlad - Fălciu - Fălciu Nord;\n Linia 604: Crasna - Huși;\n Linia 605: Buhăiești - Roman;\n Linia 703: Bârlad - Galați.\n\nPunctele de control și trecere a frontierei \nPe teritoriul județului Vaslui există 2 puncte de trecere a frontierei cu Republica Moldova:\n Albița (România) / Leușeni (Republica Moldova) - trafic rutier;\n Fălciu (România) / Stoianovca (Republica Moldova) - trafic feroviar (inactiv).\n\nRețele de localități conectate la utilități \n Apă - 56 de localități (65,1%);\n Canalizare - 9 localități (10,47);\n Gaz - 6 localități (6,98%);\n Energie termică - 4 localtăți (4,65%);\n Nicio rețea - 27 localități (31,4%).\n\nEconomie \nÎn județul Vaslui jumatate din firme activează în comerț (46,8%), unități industriale (12,2%), sectorul construcțiilor, (10%), firme din domeniul agricol (4,4%).\n\n Industria componentelor mecanice\n Industria aparatelor de măsură și control\n Industria materialelor abrazive\n Industria producătoare de rulmenți\n Industria chimică\n Industria textilă\n Industria alimentară\n\nComerțul în jud. Vaslui\n \n\n<small>Sursa: „Statistici România” App Android</small>\n\n Evenimente, târguri și expoziții \n Zilele Agriculturii Vasluiene (Expo Zoo). \n Târgul General Vaslui\n Expo Casa Mea\n Infoteck Servicii Financiare\n\n Personalități \n\n Note \n\n Bibliografie suplimentară \n Județul Vaslui, Ion Gugiuman, V. Cîrcotă, V. Bâican, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973\n\n Legături externe \n\n Consiliul Județean Vaslui\n Prefectura Județului Vaslui \n Județul Vaslui statistici, World-Gazetteer.com Bisericile din județul Vaslui\n Județul Vaslui - Galeria personalităților Hărți''\n Harta digitală a Județului Vaslui.\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Vaslui\n Listă de comune din județul Vaslui\n Lista monumentelor istorice din județul Vaslui\n Lista rezervațiilor naturale din județul Vaslui\n\n \nEuroregiunea Siret–Prut–Nistru" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre Județul Vrancea?" }, { "from": "assistant", "value": "Vrancea este județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă sunt: Siret (între Adjud și Nămoloasa), Șușița, Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudini le dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m). \n\nJudețe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău.\n\nJudețul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali.\n\nEtimologie \nÎn româna veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, originea numelui \"Vrancea\" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul \"vrana\", care se traduce ca \"pădure\" sau \"munte\", ori poate de la cuvântul sanscrit \"vran\" („munte”).\n\nGeografie\n\nRelief \nDispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului.\n\nMunții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785, Lăcăuți – 1777, Giurgiu – 1720, Pietrosu – 1672, Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m, la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul .\nCâmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m.\n\nCâmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită\ndatorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă.\n\nLa nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară către Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului.\n\nCâmpia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vînători, Tătăranu, Râmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite.\n\nGeologie \nDin punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare.\nȘisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian.\nCuvertura sedimentară din Platforma Moesică începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul.\n\nPrin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar.\nPartea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 și 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m.\n\nRețea hidrografică \nRețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:\n Subbazinul Siret, 1.230 km²\n Subbazinul Trotuș, 130 km²\n Subbazinul Putna, 2.480 km²\n Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 km²\n\nTotal: 4.513 km²\n\nFloră \nFlora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc).\n\nFaună \nFauna cinegetică este bogată (cocoșul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, mihalțul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km².\n\nExistă în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascada Putnei, Râpa Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zăbalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului.\n\nTerenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti-vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia.\n\nIstoric \nPentru prima dată denumirea Vrancea (Varancha) este atestată la 2 iulie 1431, într-un document descoperit de C.C. Giurescu și publicat în 1945 în „Revista Istorică Română” (p. 416), desemnând Țara împădurită sau Țara Neagră (apud Sava, Sava 2007: 149).\n\nÎn anul 1968, cu ultima organizare administrativ-teritorială, prin care s-a revenit la vechea împărțire pe județe, Vrancea și-a recăpătat actualul nume, teritoriul său extinzându-se spre sud și sud-est prin încorporarea unei părți din fostul raion Râmnicu Sărat (se desființează regiunea Ploiești și apare județul Buzău) de la care au fost încorporate localitățile: Bălești, Chiojdeni, Ciorăști, Dumitrești, Jitia, Sihlea, Tâmboiești, Slobozia Bradului și Vintileasca. Alte patru localități au fost alipite de la județul Bacău: Boghești, Corbița, Homocea și Tănăsoaia. De la raionul Brăila (fosta regiune Galați) s-au alipit comunele Măicănești și Râmniceni. Cu noua sa configurație se învecina cu județele: Vaslui la nord – est, Galați la est, Brăila la sud – est, Buzău la sud și sud – vest, Covasna la vest și Bacău la nord.\n\nOrganizarea administrativ-teritorială \n\nJudețul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială organizată cu rang de județ, cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate.\n\nLista județelor din 1930 ce compun actualul județ Vrancea \n Putna\n Râmnicu-Sărat\n Tecuci\n Trei-Scaune\n Tutova\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 73 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vrancea.\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nComune \n\n Andreiașu de Jos \n Bălești\n Bârsești \n Biliești\n Boghești \n Bolotești \n Bordești \n Broșteni \n Câmpineanca \n Câmpuri \n Cârligele \n Chiojdeni \n Ciorăști \n Corbița \n Cotești \n Dumbrăveni \n Dumitrești \n Fitionești \n Garoafa \n Golești\n Gologanu\n Gugești \n Gura Caliței \n Homocea \n Jariștea \n Jitia \n Măicănești \n Mera \n Milcovul \n Movilița\n Nănești\n Năruja \n Negrilești \n Nereju\n Nistorești\n Obrejița \n Paltin \n Păulești\n Păunești \n Ploscuțeni\n Poiana Cristei\n Popești\n Pufești \n Răcoasa \n Răstoaca\n Reghiu \n Ruginești \n Sihlea \n Slobozia Bradului \n Slobozia Ciorăști \n Soveja \n Spulber \n Străoane \n Suraia\n Tâmboești \n Tănăsoaia \n Tătăranu \n Tulnici \n Țifești \n Urechești \n Valea Sării \n Vânători\n Vârteșcoiu \n Vidra\n Vintileasca \n Vizantea-Livezi \n Vrâncioaia \n Vulturu\n\nPopulație \n\nPopulația județului Vrancea la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326.532 loc.; 1966: 351.292 loc.; 1972: 379.660 loc.; 2011: 340.310loc.\n\nEconomie \nÎn anul 2013, județul Vrancea era considerat ca fiind unul dintre cele mai sărace județe din România.\n\nTransporturi \nJudețul Vrancea este traversat de drumul european E85 (drumul național DN2 care face legătura rutieră cu Bacău, Roman și Suceava (spre nord) și cu Buzău, București și Giurgiu (spre sud).\n\nDe asemenea, județul este traversat de magistrala feroviară CFR 500 (București-Suceava).\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Județul Vrancea, Horia Grumăzescu, Ioana Ștefănescu, Ed. Acad. RSR, 1970\n Vrancea: geografie istorică, toponimie și terminologie geografică, Ion Conea, Editura Academiei Române, 1993\n Locuri și legende vrîncene, Simion Hârnea, Sport-Turism, 1984\n Zona etnografică Vrancea, Tancred Bănățeanu, Georgeta Stoica, Editura Sport-Turism, 1988\n Ținutul Vrancei: etnografie, folklor, dialectologie, Ion Diaconu, Paula Diaconu Bălan, Editura pentru Literatură, 1969\n Țara Vrancei - o istorie a obștilor răzășești, Cezar Cherciu, 2015 - recenzie\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Vrancea\n Prefectura Județului Vrancea\n Vrancea sau „Țara Corbilor Negri”, 11 ianuarie 2013, Borcea Stefan, Adevărul\n Vrancea - Locul in care se naste cutremurul, 4 martie 2007, Anca Scarlat, Jurnalul Național\n FOTO Industria Vrancei a fost sublimă, dar din ea a mai rămas un morman de fiare vechi, 22 martie 2013, Borcea Stefan, Adevărul\n Marea devalizare a industriei din Vrancea. 20 de întreprinderi puse \"pe chituci\" și tăiate la fier vechi, 2 februarie 2015, Borcea Stefan, Adevărul\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Vrancea\n Listă de comune din județul Vrancea\n Lista monumentelor istorice din județul Vrancea\n Lista rezervațiilor naturale din județul Vrancea\n Listă de publicații din județul Vrancea\n Galeria de steme și steaguri ale județului Vrancea" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre Județul Teleorman?" }, { "from": "assistant", "value": "Teleorman este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Alexandria. Se învecinează cu județele Olt, Argeș, Dâmbovița și Giurgiu. \n\nTeleorman se află la granița cu Bulgaria, fiind situat la nord de Dunăre. Este parte a Munteniei.\n\nEtimologia \nTeleorman ar putea să aibă sensul de pădure nebună (în limba turcă: deli orman). Din vechea Pădure nebună de odinioară s-a păstrat, până pe data de 17 iunie 2010, când a fost scos din rădăcini, în urma unei furtuni, în nordul județului, în satul Plopi, cel mai bătrân stejar din țară.\n\nEste însă posibil ca teleorman să fi însemnat „pădurea cumană” ori „pădurea cumanilor”, avându-se în vedere că printre denumirile date populației cumane se numără și mai puțin cunoscutul tele. \n\nÎn limba tătară crimeeană, înrudită cu limba cumană, \"telli\" înseamnă \"sârmos\" iar \"orman înseamnă pădure. Traducerea \"telli orman\" ar fi \"pădure deasă, de nepătruns\". \n\nSe presupune că numele a rămas de la cumani din epoca în care teritoriul viitoarelor principate Moldova și Țara Românească avea, în documentele și cronicile medievale, denumirea „Cumania neagră”.\n\nLocuitorii județului se numesc teleormăneni.\n\nStema\nStema județului Teleorman se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. \n\nÎn partea de jos a stemei se află Dunărea, care curge în sudul județului, fiind cea mai importantă apă curgătoare a Teleormanului. \n\nÎn stânga se află trei oi, așezate doi la unu. Oaia este cel mai important simbol al întregului județ, fiind unul dintre singurele elemente prezente în toate celelalte versiuni ale stemei. \n\nÎn dreapta se află un copac dezrădăcinat, reprezentând pădurile județului. Copacul de asemenea mai face referire și la numele turcesc Deli Orman(Pădure Nebună). Acesta este singurul simbol păstrat din vechea stemă a Teleormanului de pe vremea comunistă. \n\nÎn partea de sus a stemei se află niște spice de grâu, fiind simboluri ale unui județ în care agricultura rămâne ocupația de bază.\n\nDemografia \nPopulația județului s-a redus cu 24% din 1992, până în prezent. Potrivit datelor recensământului din 1992, în Teleorman trăiau 483.840 de persoane. În 2011, județul mai număra doar 360.178 de locuitori. Densitatea populației în prezent este de 62,2/km².\n\nÎn 2002 avea o populație de 436.025 locuitori, densitatea populației era 75/km².\n\nÎn prezent, peisajul etnic din Teleorman este dominat de majoritatea română, cu o mică minoritate de romi. În date mai exacte, populația județului poate fi împărțită astfel: \n Români - 96.76%\n Romi - 3.18%\n există și o mică minoritate bulgărească care trăiește în câteva sate ai căror membri preferă însă să se declare \"români\" la recensământ. Există de asemenea și o comunitate sârbească, dar, similar cu cea bulgărească, membri ei preferă să se declare \"români\" la recensământ. \n\nPopulația Teleormanului este în scădere, asemenea mai multor județe. Iată un tabel cu evoluția populației:\n\nGeografie\n\nGeografie fizică\nTeleorman are o suprafață totală de 5,790 km². Județul poate practic fi împărțit în două regiuni: \n Zona de nord și centru dominată de câmpii care fac parte din Câmpia Română. Acestea sunt separate de diverse râuri mici, care uneori formează văi adânci. \n Zona de sud, dominată de Dunăre. Aici se pot găsi lacuri și mici canale. \n\nPe lângă Dunăre, cel mai mare râu care trece prin Teleorman este Oltul, care se varsă în Dunăre în apropierea comunei Islaz. Alte râuri importante sunt Vedea, Teleorman și Călmățui.\n\nClima\nClima județului este temperat continentală. Vara este caldă și secetoasă iar iarna este geroasă, climă tipică Munteniei. De asemenea, zona Teleormanului este afectată de multitudinea de ape curgătoare care trec prin județ, printre care și Dunărea și Oltul.\n\nVecini\nTeleorman se învecinează cu județul Giurgiu la est, cu județul Olt la vest, și cu județele Argeș și Dâmbovița la nord. \nTeleorman se învecinează cu Bulgaria la sud, mai exact cu Regiunea Veliko Tărnovo, cu Regiunea Plevna, și cu Regiunea Ruse.\n\nIstorie\n\nParte a Valahiei\n\nTeleorman este unul dintre cele mai vechi județe ale României, existând încă de pe vremea Țării Românești (Valahia). Din 1601, Teleorman a fost unul dintre ținuturile Valahiei după asasinarea lui Mihai Viteazul. Pe acea vreme Teleormanul era înconjurat de ținutul Olt, ținutul Argeș și ținutul Vlașca. De asemenea, ținutul Teleorman mai avea graniță și cu raiaua Turnu, dar și cu Imperiul Otoman.\n\nParte a Principatelor Unite\n\nCa urmare a Micii Uniri județul Teleorman a fost încorporat în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, rămânând în mare parte sub aceeași formă teritorială, cu excepția încorporării Raiei Turnu, împărțită cu județul Romanați și a sudului județului Olt.\n\nÎn 1878, după încheierea Războiului de Independență, Dobrogea este încorporată în România în schimbul județelor Cahul, Bolgrad și Ismail. Județul Teleorman va rămâne neschimbat în timpul perioadei antebelice, Războaielor Balcanice și Primului Război Mondial.\n\nPerioada Interbelică și România Mare\n\nTeleorman a fost situat în partea de sud a României Mari, în partea sud-vestică a Munteniei. Capitala sa de atunci a fost Turnu Măgurele. Județul era înconjurat de Județul Romanați și Județul Olt la vest, Județul Argeș la nord, de Județul Vlașca la est și de Regatul Bulgariei la sud, dincolo de Dunăre. Teleormanul interbelic conținea în mare parte teritoriile sale din prezent.\n\nDin punct de vedere administrativ, Teleorman era împărțit în cinci plăși:\n Plasa Alexandria, cu reședința la Alexandria;\n Plasa Balaci, cu reședința la Balaci;\n Plasa Roșiori de Vede, cu reședința la Roșiori de Vede;\n Plasa Turnu Măgurele, cu reședința la Turnu Măgurele;\n Plasa Zimnicea, cu reședința la Zimnicea.\nMai târziu au apărut trei noi plăși:\n Plasa Călmățuiu, cu reședința la Călmățuiu;\n Plasa Slăvești, cu reședința la Slăvești;\n Plasa Vârtoapele de Sus, cu reședința la Vârtoapele de Sus.\n\nConform recensământului populației din 1930, în Teleorman trăiau 347,294 de cetățeni, dintre care 98,1% erau români, 1,4% romi, iar restul alte minorități (în mare parte bulgari). Din punct de vedere religios, teleormănenii erau 99% Creștini Ortodoxi, 0,6% adventiști, 0,1% musulmani, iar restul făceau parte din alte religii. \n\nÎn 1930, 58,632 de locuitori trăiau în mediul urban (94,4% români, 3,3% romi, 0,4% maghiari, 0,4% evrei, plus alte minorități). Din punct de vedere religios, populația urbană era compusă din ortodocși (98,1%), musulmani (0,6%), evrei (0,4%), catolici (0,4%) și alte minorități.\n\nStatul Național-Legionar\n\nNefiind parte din zonele cedate aliaților Germaniei Naziste, Teleorman a continuat să facă parte din Regatul României până la intrarea acestuia în Al Doilea Război Mondial, sub forma Statului Național-Legionar. În timpul războiului Teleorman a fost foarte slab afectat. În mare parte a rămas sub aceeași formă ca în interbelic, cu excepția unor mici modificări la granița de est. Nici vecinii și nici unitățile administrative ale județului nu s-au schimbat. Teleorman a rămas în această stare până la sfârșitul războiului.\n\nRăzboiul Rece și perioada modernă\n\nDupă încheierea războiului, România a trecut prin încă o schimbare administrativ-teritorială. În 1945, Teleorman a fost adus într-o nouă formă, una cu mult mai apropiată de starea sa din antebelic. De asemenea, harta plășilor județului a fost larg simplificată: plasa Vârtoapele de Sus a fost anexată de plasa Alexandria, plasa Slăvești a fost împarțită între plășile Balaci și Alexandria, iar plasa Călmățui a fost anexată de plasa Turnu Măgurele.\n\nÎn 1950 guvernul comunist a schimbat din nou administrația teritorială a țării, schimbând județele cu regiuni și plășile cu raioane. Astfel, Teleorman a fost una dintre regiunile create. Regiunea Teleorman conținea cea mai mare parte a terenului fostului județ, împreună cu teritorii luate de la fostele județe Romanați, Olt și Vlașca. Regiunea conținea raioanele șapte raioane, cu reședințele la Vida, Vârtoapele, Roșiorii de Vede (de altfel și reședința regiunii), Drăgănești, Alexandria, Zimnicea și Turnu-Măgurele.\n\nÎn 1952 a avut loc încă o schimbare, una care a șters Teleormanul de pe harta țării. În 1952 Teleormanul a fost împărțit între regiunile Craiova, București și Pitești. Teleormanul nu va apărea pe hartă nici după 1960, când regiunile au fost schimbate din nou. De data aceasta, Teleormanul a fost împărțit între regiunile Oltenia, Argeș și București.\n\nÎn sfârșit, în 1968 a luat loc ultima schimbare administrativ-teritorială. Teleormanul a fost re-creat, de data asta fără nici un fel de sub-divizii. ajungând în starea sa actuală. Județul a rămas neschimbat încă de atunci.\n\nEconomie\nIndustriile predominante din Teleorman sunt:\n Industria mâncărurilor și a băuturilor; \n Industria textilelor; \n Industria chimicalelor; \n Industria componentelor mecanice (în Alexandria există o mare întreprindere de rulmenți). \n\nAgricultura este ocupația de bază a localnicilor (de scară mare sau mică), majoritatea fructelor și legumelor fiind vândute pe piețele din București. Zona Teleormanului este bine irigată, fiind un factor favorabil agriculturii.\n\nDiviziuni administrative\n\nJudețul este format din 97 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 2 orașe și 92 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Teleorman.\n\nMonumente și obiective turistice \n\nTeleorman nu are prea mult succes în industria turismului, cu toate că folclorul și cultura sa este foarte bogată. Multe personalități românești s-au născut aici, multe dintre ele descriind viața la sat într-o manieră pitorească. De asemenea, Teleorman a fost unul dintre locurile unde a luat loc Revoluția Română din 1848. \nÎn general turiști sunt atrași de Alexandria sau de Dunăre. Printre cele mai importante obiecte turistice din Teleorman se numără:\n Situl arheologic de la Ciuperceni (Epoca de piatra - paleolitic)\n Cetatea de pământ de la Frumoasa (sec. XIV, Epoca medievală)\n Situl arheologic de la Orbeasca de Sus (Epoca bronzului, epoca fierului)\n Cetatea medievală Turnu (1394-1829)\n Fortificația de pământ de la Putineiu (Epoca romană)\n Fortificația de pământ de la Roșiorii de Vede (Epoca romană)\n Așezarea de la Vitănești (Eneolitic, Cultura Gumelnița)\n Situl arheologic de la Zimnicea (Epoca bronzului, Hallstatt, Epoca medievală)\n Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru” (1869-1898)\n Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Balaci (1684)\n Conacul Noica din Ștorobăneasa (sec. XIX)\n Biserica „Sf. Apostol și Evanghelist Luca” din Brânceni (1850)\n Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Bujoreni (1711)\n Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Botezătorul” din Săceni (1843)\n Biserica de lemn „Sf. Dumitru” din Siliștea (1797)\n Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Buzescu (1860)\n Biserica „Sf. Dumitru” a fostei mănăstiri Drăgănești (1647)\n Biserica „Adormirea Maicii Domnului”din Didești (sec. XIX)\n Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Scurtu Mare (1859)\n Mănăstirea Plăviceni (Aluniș) din Plopii-Slăvitești (1648)\n Cula lui Costea din Frăsinet (sec. XVIII)\n Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Băbăița (1808)\n Biserica „Sf. Nicolae” din Islaz (1830 - 1837)\n Biserica de lemn „Sf. Împărați” din Purani (1810)\n Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Sârbeni (1778)\n Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Blejești (1812)\n Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Smârdioasa (1824)\n Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Mârzănești (1815)\n Biserica „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1905)\n Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Turnu Măgurele (1862)\n Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Videle (1782)\n Statuia Dorobanțului din Turnu Măgurele (1907)\n\nPolitică\n\nJudețul Teleorman este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nConsiliul Județean din Teleorman, ales după alegerile locale din 2016, a avut în perioada 2016-2020 33 de consilieri, având cu următoarea compoziție politică:\n\nPersonalități \n\n Marin Preda (1922-1980), nuvelist, romancier, scriitor și director de editură\n Constantin Noica (1909-1987), filosof, poet, eseist, publicist și scriitor\n Zaharia Stancu (1902-1974), scriitor, director de teatru, jurnalist și publicist\n Gala Galaction (1879-1961), scriitor, preot ortodox și profesor de teologie\n Miron Radu Paraschivescu (1911-1971), poet, eseist și publicist\n Anghel Demetriescu (1847-1903), istoric și scriitor\n Niculae Cerveni (n. 19 martie 1926; d. 16 ianuarie 2004) deputat și senator al României, decan al Baroului București 1990-1995\n Liviu Vasilică (1950–2004), cântăreț de muzică populară\n David Praporgescu (1856-1916), general al armatei române\n Ion C. Pena (1911-1944), publicist, poet, epigramist și prozator\n Floarea Calotă, interpretă de muzică populară, autoarea cântecului „Constantine, Constantine”\n\nNote\n\nBibliografie suplimentară \n Documente referitoare la istoria Județului Teleorman, 1441-1700: catalog, Volume 1, Maria Georgescu, Gheorghe Popa, editată de Direcția Generală a Arhivelor Statului din R.S.R., București, 1989\n Nepoții lui Moromete: 13 scriitori din Teleorman, Marin Petre Codreanu, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003\n\nVezi și \n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Teleorman\n Listă de comune din județul Teleorman\n Lista monumentelor istorice din județul Teleorman\n Lista rezervațiilor naturale din județul Teleorman\n Regiunea Teleorman\n Cumani\n Galeria de steme și steaguri ale județului Teleorman\n Listă de publicații din județul Teleorman\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Teleorman\n Prefectura Județului Teleorman\n Pe urmele pasoptistilor, 30 octombrie 2006, Laura Toma, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național\n FOTO Județul Teleorman: o forță economică înainte de 1989, în prezent printre cele mai sărace județe din țară, 22 martie 2013, Claudiu Dumitrache, Adevărul" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce aspecte principale ale [Titlu] poți să-mi împărJudețul Timiș?" }, { "from": "assistant", "value": "Timiș este un județ așezat în partea de vest a României, în centrul provinciei istorice Banat. Reședința lui este municipiul Timișoara, capitala regiunii de Vest și cel mai mare și important oraș al macroregiunii de dezvoltare Sud-Vest a României. \n\nGeografic, este cel mai vestic județ al țării. Se învecinează cu județele Arad, Caraș-Severin și Hunedoara, precum și cu districtele Banatul de Sud, Banatul Central și Banatul de Nord din Serbia și cu județul Csongrád-Csanád din Ungaria, cu care formează frontiere de stat.\n\nTeritorial, este cel mai mare județ al României, cu (3,65% din suprafața întregii țări). A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a regiunii Banat (cu părți din raioanele Arad, Bozovici, Caransebeș, Ciacova, Făget, Gătaia, Jimbolia, Lipova, Sânnicolau Mare și Timișoara). \n\nCea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte din județul Timiș-Torontal, ținutul Timiș, regiunea Timișoara, precum și din comitatul Timiș, la care se adaugă actuala zonă metropolitană Timișoara. În plan european, județul face parte din euroregiunea DKMT.\n\nTimișul este județul cu cea rapidă urbanizare din România, trendul demografic fiind în creștere, datorită fenomenului de migrație internă și navetism, corelat cu dezvoltarea economică accelerată a Timișoarei. Tendința emergentă se va accentua odată cu aderarea României la Spațiul Schengen și celelalte structuri euro-atlantice globale, datorită proximității imediate la graniță și accesului rapid al Timișului la piețele din Occident și Balcanii de Vest.\n\nReședința Timișoara a fost în anul 2016 primul oraș Capitală a Tineretului din România, iar în anul 2023 este Capitală Europeană a Culturii, alături de orașele Eleusina și Veszprém.\n\nEtimologie \nNumele județului provine de la denumirea râului Timiș. Conform dicționarului etimologic al lui Kiss Lajos, probabil că numele râului vine din limba dacă: thibh-isjo (în traducere „mlăștinos”). \n\nLa sosirea slavilor de nord, acest cuvânt a fost folosit ca și Tamiș. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, de germani prin Temesch și de români prin Timiș. În perioada romană, Timișul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.\n\nStema \nStema județului Timiș se compune dintr-un scut tăiat; în partea superioară, pe câmp roșu, un leu din aur ieșind din crenelurile unui zid din aur zidit; leul ține și de o sabie încovoiată, cu vârf lat, din argint; în colțul din dreapta sus se află un soare din aur, iar în stânga sus, o lună din argint în creștere. În partea inferioară, pe câmp albastru este reprezentată o fascie undată din argint.\n\nSemnificațiile elementelor însumate \n\n Leul cu braț înarmat, caracteristic Banatului Timișan, simbolizează apărătorii ținutului și ai creștinătății împotriva armatelor otomane. Leul poartă sabia lui Pavel Chinezu, comite de Timiș, neînvins în luptele în care a comandat oștile, autorul celebrei bătălii de la Câmpul Pâinii, una din cele mai răsunătoare victorii împotriva turcilor din istoria României.\n Zidul din aur simbolizează cetatea Timișoarei.\n Soarele din aur simbolizează, prin poziția sa, țelurile înalte pentru care au luptat eroii acestui ținut.\n Luna din argint reprezintă perechea soarelui.\n Fascia undată din argint, pe câmp albastru, simbolizează râul Timiș, cel care dă numele județului.\n\nVariante vechi ale stemei\n\nGeografie \n\nTimișul este cel mai întins județ al României, ocupând 8.696,7 km², respectiv 3,65% din suprafața țării. Este intersectat de paralela de 46° lat. N, de meridianul de 21° long. E și de 22° long. E. Pe teritoriul său se găsește cel mai vestic punct al României, respectiv Beba Veche, la 20°15'44\", în punctul Triplex Confinium.\n\nPrin poziția sa geografică, aproape o treime din limitele județului constituie în același timp și frontiere de stat. Astfel, în partea de nord-vest, se învecinează cu județul Csongrád (Ungaria), 18 km din această frontieră fiind pe râul Mureș. La sud-vest, între Beba Veche și Lățunaș, județul Timiș se învecinează cu Provincia Autonomă Voivodina (Serbia). Legătura terestră cu județele țărilor învecinate este asigurată de punctele de trecere a frontierei de la Cenad, respectiv cele de la Stamora Moravița și Jimbolia. Județele române vecine cu județul Timiș sunt Arad la nord, Hunedoara la est și Caraș-Severin la sud-est. \n\nJudețul Timiș face parte din Euroregiunea Dunăre–Criș–Mureș–Tisa (DKMT), regiune transfrontalieră ce se întinde pe 71.879 km și cuprinde o populație de 6 milioane de locuitori.\n\nRelief \n\nTeritoriul județului Timiș cuprinde toate formele de relief, cu altitudini care pleacă de la 75 m în Lunca Timișului și ajung la 1.384 m în vârful Padeș din Munții Poiana Ruscă. Câmpia de Vest, aparținând Bazinului Panonic, ocupă aproximativ 6.700 km², reprezentând 77,2% din suprafața județului. Dealurile de Vest, de orogeneză hercinică, cu înălțimi cuprinse între 300 și 600 m, ocupă aproximativ 1.650 km² respectiv 19,01% din suprafață. Munții Poiana Ruscă, aparținând grupei Carpaților Occidentali acoperă o suprafață de cca. 350 km², respectiv 3,50% din suprafața totală a județului.\n\nHidrografie \nJudețul Timiș are o rețea hidrografică codificată de 3.104 km. Rețeaua hidrografică a județului Timiș este compusă din două bazine hidrografice: Bega–Timiș–Caraș și Mureș. Cele mai importante râuri din acest județ se consideră a fi: Bega, Bega Veche, Timiș, Bârzava, Moravița, Nădrag din bazinul hidrografic Bega–Timiș–Caraș și Aranca din bazinul hidrografic Mureș.\n\nÎn județul Timiș există numeroase lacuri, cel mai mare fiind Surduc (530 ha), totodată cel mai mare lac din vestul României. Alte lacuri mari sunt Satchinez (40 ha), Becicherecu Mic (33 ha), etc. Dintre lacurile artificiale pot fi enumerate: Timișoara (115 ha), Jimbolia, Cărpiniș, Deta, Banloc, Lovrin, Biled, Sânnicolau Mare, Diniaș, Partoș, Urseni, Nădrag, Dumbrăvița, Surducu Mic, etc. În județ sunt și două lacuri cu apă geotermală (25°C) și unul cu apă minerală la Românești lângă peșteră, cu o suprafață de 100 m² și vulcanul noroios de la Forgaci, (Vulcanul Noroios de tip „grifon” de la Forocici) în valea Magheruș, de 85 m².\n\nSoluri \nCea mai mare parte a județului este ocupată de solurile zonale și anume, în partea de nord-vest apar cernoziomuri levigate și cernoziomuri de fânețe, apoi în zona deluroasă se succed de la vest spre est diferite tipuri de soluri silvestre, între care predomină cele brune. Solurile brun-închise, solurile cenușii și brun-roșcate ocupă suprafețe în jumătatea vestică. Solurile silvestre podzolite se dispun sub forma unei benzi aproape continue în colțul sud-estic al județului. Solurile de munte (silvestre-brune, brun-gălbui podzolite și brun-acide), dezvoltate sub păduri și pajiști secundare, apar pe o suprafață montană, în partea de est a județului. Solurile azonale ocupă suprafețe reduse, insulare, dintre acestea o extindere mai mare având-o lăcoviștile, semilăcoviștile și humicogleicele, urmate de smolnițe, în jumătatea sudică, apoi rendzinele brune, roșii-brune și terra rossa, în partea de est. Solonețurile sunt răspândite în jumătatea de vest, iar solurile erodate și rogosolurile, în bazinul râului Bega.\n\nSolul județului Timiș oferă condiții prielnice pentru cultura plantelor agricole, îndeosebi pentru cultura cerealelor, dar și a plantelor tehnice și furajere, a pomilor fructiferi și viței de vie.\n\nResurse naturale \nÎn subsolul județului Timiș se găsesc zăcăminte de lignit (Sinersig), bazalt (Lucareț–Șanovița), mangan (Pietroasa), argilă (Biled, Cărpiniș, Jimbolia, Lugoj și Sânnicolau Mare), țiței și gaze (în zona de vest a județului), nisip (Șag) și nisip pentru sticlă (Groși–Făget, Tomești și Gladna). Se exploatează, de asemenea, ape minerale la Buziaș, Călacea, Ivanda, Bogda și Timișoara.\n\nFlora \nCorespunzător reliefului și factorilor fizico-geografici, ca urmare a situării într-o regiune de interferență a elementelor central-europene cu cele submediteraneene, atlantice, continentale pontice și circumpolare, județul Timiș are o vegetație complexă și variată. În județ se regăsesc trei din cele cinci bioregiuni geografice desemnate la nivel național, respectiv bioregiunea panonică, continentală și alpină. \n\nÎn accepțiunea fitogeografică generală, partea centrală și de vest a zonei de câmpie a județului Timiș se încadreaza în zona de silvostepă, cu toate că, pe fondul unei aridizări climatice, se constată o extindere a elementelor specifice stepei: specii de Festuca valesiaca, Festuca suleata, Festuca pseudovina, numeroase plante cu bulb, labiate, papilionacee și alte ierburi xeromezofile ce alcătuiesc pajiști stepice. Zona de silvostepă este reprezentată prin asociații care se întrepătrund cu terenurile cultivate. Ea se extinde în campie și pătrunde adânc în cadrul dealurilor pe culoarele largi de vale, cu excepția golfului de câmpie al Făgetului, copiind cu multă fidelitate configurația reliefului. În zona deluroasă, contactul cu pădurile de foioase este puternic modificat de activitatea antropică. În prezent, silvostepa a fost înlocuită, în cea mai mare parte, cu culturile de câmp; cele rămase sunt puternic transformate datorită pășunatului în pădure și exploatărilor forestiere. Din pădurile xerofile caracteristice silvostepei s-au păstrat doar câteva pâlcuri în apropiere de Murani, Banloc, Denta, Deta și Macedonia. Astfel, în Câmpia Gătaiei, de exemplu, gradul de împădurire este de 7%, în golful de câmpie al Lugojului de 5%, în Câmpia Timișului de 4%, în Câmpia Vingăi de 3%, iar în Câmpia Torontalului de numai 0,3%. Există și tufișuri de arbuști compuse din porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna) și lemn câinesc (Ligustrum vulgare).\n\nFagul are un areal foarte larg, putând coborî, în condiții staționale specifice, până la 200–250 m și urca, în masiv, până la limita altitudinală a județului. Cerul prezintă și el un areal destul de larg, întinzându-se de la câmpie (90–100 m altitudine absolută) până în regiunea „submontană” (500–600 m), pe versanți însoriți și soluri scheletice. În acest interval altitudinal, cerul se asociază cu alte specii caracteristice zonei, cu stejarul, gorunul, gârnița și chiar cu fagul. În zona de deal din bazinul superior al râului Bega este caracteristică alternanța pădurilor de fag (pe versanții umbriți) cu păduri de gorun (pe cei însoriți). La altitudini mai mari se asociază bradul (Abies alba) și molidul (Picea abies), iar în unele locuri, alături de speciile autohtone, se află câteva conifere străine plantate: Pinus nigra, Pinus strobus, Pseudotsuga menziensi etc.\n\nSubzona cereto-gârnițetelor ocupă, în general, câmpiile înalte și porțiunile cu fragmentare slabă-medie ale piemonturilor joase (aproximativ între 100–300 m). În Dealurile Buziașului se întâlnesc, în general, cereto-gârnițete (Quercus cerris, Quercus frainetto) sau cerete pure. Aceeași compoziție floristică dar în proporții diferite apare și în Dealurile Surducului, Sacoșului sau piemontul Poiana Ruscă unde predomină gorunul, cerul și gârnița, formând areale mai mari pe versanții însoriți. Dintre speciile de amestec mai frecvente sunt ulmul (Ulmus minor), jugastrul (Acer campestre) și sorbul (Sorbus torminalis). Acest tip apare și în Câmpia Timișului și Câmpia Bârzavei.\n\nVegetația de sărătură ocupă suprafețe mici, în jurul lacurilor și izvoarelor sărate sau în locuri depresionare, cu sol sărăturat, din Câmpia Banatului. Speciile halofile caracteristice sunt Puccinelia distans, Obione pedunculata, Festuca pseudovina etc. Vegetația luncilor din lungul râurilor Timiș, Bârzava și Mureș, în Câmpiile Timișului și Moraviței, a fost transformată prin acțiunile de îndiguire, desecare, crearea de lacuri de acumulare, legumicultura intensivă etc. Totuși, local s-au mai păstrat unele păduri de luncă, alcătuite din zăvoaie de salcie (Salix alba, Salix fragilis, Salix trianda) și plop (Populus alba), dar și arbuști ca sânger, călin, crușin, lemn câinesc, soc negru, măceș etc. Există și vegetație de nisip cu Festuca vaginata, pâlcuri de salcâm plantat etc. Vegetația de mlaștini și lacuri este dispusă în fâșii, după gradul de umezeală (pipirig, rogoz, papură și stuf la mal, iar spre interior nufăr, iris, albăstriță de apă etc.).\n\nLa nivelul județului Timiș sunt desemnate un număr de 45 arii naturale protejate (arii naturale protejate de interes național, internațional, comunitar, județean și local), arii ale căror limite se găsesc localizate integral sau parțial pe teritoriul județului. Suprafața cuprinsă în ariile naturale protejate este de 134.766,49 ha, reprezentând aproximativ 13% din suprafața județului.\n\nFaună \nÎn ceea ce privește fauna, pe teritoriul județului Timiș sunt prezente trei unități zoogeografice: provincia dacică, provincia panonică și provincia moesică. Teritoriul județului Timiș este traversat de două din cele 10 drumuri de migrație a păsărilor în România: drumul panono-adriatic și drumul panono-bulgar.\n\nFauna stepei și silvostepei a suferit puternice modificări, în sensul că numărul speciilor și densitatea acestora au scăzut datorită intervenției antropice. Dintre mamifere se remarcă prezența rozătoarelor: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), cățelul pământului (Sphalax leocodon), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), iepurele etc. Dintre păsări pot fi amintite: prepelița, potârnichea, sitarul, cristeiul roșu etc. Pe teritoriul județului Timiș nu s-a mai semnalat prezența dropiei (Otis tarda). Dintre răpitoarele de zi pot fi amintite șorecarul mare (Buteo buteo) și șorecarul încălțat (Buteo lagopus), iar dintre cele de noapte, bufnița și ciuful.\n\nAsociația faunistică specifică pădurilor de stejar este compusă din ierbivore precum căprioara (în pădurile de luncă de la Sânnicolau Mare, Bazoș, Banloc și Jimbolia), cerbul lopătar (introdus în pădurile de la Bazoș și Pișchia), unele carnivore (vulpe, dihor, hermelină, nevăstuică, pisică sălbatică), apoi iepurele, veverița etc. De dată recentă este introducerea muflonului (Ovis musimon) în rezervația de vânătoare de la Charlotenburg, în Dealurile Lipovei. Dintre păsări sunt relativ frecvente: ciocănitoarea verzuie, șoimul rândunelelor, cucuveaua pitică, turturica, botgrosul, sturzul cântător, mierla neagră, pițigoiul mare, privighetoarea, egretele, porumbelul de scorbură, grangurul, dumbrăveanca, fazanul (colonizat în pădurile de lângă Timișoara, Pișchia și Macedonia).\n\nFauna piscicolă aparține de două zone: mreana (în est) și crapul (în vest). În cadrul zonei mrenei (Barbus barbus) se mai găsesc: scobar, clean, morunaș, somn, obleț, răspăr. În cadrul zonei crapului (Cyprinus carpio) se mai găsesc: plătică, babușcă, obleț, caras, știucă, porcușor de șes si, mai recent, au fost colonizați bibanul soare și somnul pitic. În apele cu pantă foarte mică, în canaluri, domină bibanul, babușca și carasul. În lacuri, în afară de crap, se află țipar și lin. Există și unele mamifere acvatice, unele cu blană prețioasă, ca vidra de râu (Lutra lutra) și bizamul (scăpat din crescătoriile din Ungaria). Avifauna se compune din rațe și gâște sălbatice, stârci, egrete, lișițe, iar în bălțile de la Cerneteaz, Satchinez și Becicherecu Mic trăiește gușul vânat (Luscinis svecica), o specie rară pentru fauna României.\n\nClimă \nClimatul este unul temperat-continental, cu influențe mediteraneene și oceanice, datorită faptului că Banatul se găsește la adăpostul lanțului carpatic, care oprește masele de aer rece dinspre nord și nord-est și permite pătrunderea celor maritime dinspre sud-vest și vest. Temperatura medie anuală a aerului depășește 11°C în câmpie și 10°C în regiunea dealurilor Lipovei. Maxima absolută de 42°C a fost înregistrată în 1952, la Teremia Mare și în anul 2000, la Timișoara, iar temperatura minimă absolută de -39,9°C, în 1942, la Lugoj. Intervalul de zile fără îngheț depășește 195 de zile în vest și 180 de zile în est.\n\nPrecipitațiile atmosferice prezintă variații ample de peste 80 mm chiar în cadrul ținutului cu climă de câmpie și creșteri importante pe dealurile din est. Maximul pluviometric se produce în luna iunie, ca urmare a intensificării activității ciclonice din nordul Oceanului Atlantic sau din bazinul Mării Mediterane. Durata medie anuală este de 29,8 zile la Timișoara și crește la 40–50 de zile pe dealurile din est. Grosimile medii ating maximum 8 cm în ianuarie și cca. 10 cm în est.\n\nVântul bate în câmpie dominant dinspre nord, în timp ce sudul județului este frecvent bântuit de vântul cald și uscat numit coșava.\n\nÎn județul Timiș își desfășoară activitatea cinci stații meteorologice: Timișoara (alt. 86 m), Sânnicolau Mare (alt. 85 m), Banloc (alt. 83 m), Jimbolia (alt. 79 m) și Lugoj (alt. 123 m), toate fiind situate în zona de câmpie din Banat.\n\nDemografie \nConform recensământului efectuat în 2011, populația județului se ridică la 683.540 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 677.926 de locuitori. \n\nLa 1 ianuarie 2020, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, populația județului Timiș era de 758.380 de locuitori, 366.159 de sex masculin și 392.221 de sex feminin, ceea ce îl face al patrulea județ ca populație din România după Iași (903.634 locuitori), Prahova (777.529 locuitori) și Constanța (760.549 locuitori). Populația urbană din Timiș depășește 62%, valoare cu șapte puncte procentuale peste ponderea populației urbane a României. Populația urbană din județ a fost preponderent majoritară în ultimii 20 de ani, în ciuda fluxurilor migrației de revenire în rural, în perioadele de recesiune economică a orașelor. Pe grupe de vârstă, în 2020 majoritatea populației (52,25%) avea între 15 și 49 de ani. Populația tânără (sub 14 ani) reprezenta 14,03% din total, iar cea bătrână (peste 65 de ani) 14,97%. Procesul îmbătrânirii populației este mai intens la femei decât la bărbați, datorită speranței de viață mai mari a populației feminine și mai intens în mediul urban comparativ cu cel rural, datorită speranței de viață mai mari în localitățile urbane.\n\nEvoluție demografică \nComunele cu creșteri de populație sunt în jur de 40% din total, iar cele cu creșterile cele mai accentuate sunt grupate în jurul municipiului Timișoara: Dumbrăvița (102,6%), Ghiroda (20,4%), Remetea Mare (16,8%), Moșnița Nouă (27,9%), Sacoșu Turcesc (20,1%), Giroc (54,4%), Șag (15,4%), Sânmihaiu Român (40,8%), Săcălaz (16,8%), Dudeștii Noi (17,1%) și Sânandrei (16,1%). Dintre orașe, Jimbolia înregistrează o creștere de populație mai semnificativă (14,4%).\n\nComunități etnice \nDupă etnie, populația județului Timiș este relativ diversificată comparativ cu structura la nivel național. La recensământul din octombrie 2011, cea mai mare parte a locuitorilor județului (80,58%) s-au declarat ca fiind români. Aceștia sunt urmați de maghiari (5,16%), sârbi (2,12%), romi (1,47%), germani (1,24%), ucraineni (0,87%) și bulgari (0,65%), dintre etniile care au o pondere peste 0,5% din populație. Distribuția pe medii a etniilor arată că romii și ucrainenii sunt plasați majoritar în rural, pe când restul etniilor au reprezentanți stabiliți majoritar în mediul urban.\n\nReligii \nConform recensământului din 2011 cei mai mulți dintre locuitorii județului Timiș s-au declarat ortodocși (74,25% din populație). 7,98% s-au declarat romano-catolici, 3,82% penticostali, 1,37% reformați, 1,27% baptiști și 1,21% greco-catolici. De asemenea, 0,12% din populație nu are o religie, iar 0,16% se declară atei.\n\nTimișoara este reședința Arhiepiscopiei Timișoarei, scaunul Mitropoliei Banatului. Arhiepiscopia își are jurisdicția asupra teritoriului județului Timiș, care este împărțit în 273 de parohii organizate în șase protopopiate:\n\n Timișoara I\n Timișoara II\n Lugoj\n Făget\n Deta\n Sânnicolau Mare\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Timiș este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nInfrastructură\n\nTransport rutier \n\nJudețul Timiș este traversat de trei drumuri europene majore și de Coridorul IV de transport paneuropean (rutier și feroviar) – cea mai importantă axă de transport a României, datorită situării pe rețeaua transeuropeană TEN-T. \n\nTransportul județean, național și internațional de călători este deservit de autocarele și microbuzele companiilor private, prin autogările existente, ce oferă servicii de carpooling și curse zilnice spre destinații din Europa, cum ar fi Flixbus.\n\nLegăturile interjudețene și intrajudețene sunt asigurate de drumurile naționale principale șisecundare din care se desprinde o rețea densă de drumuri locale. Drumurile naționale aveau în județul Timiș în anul 2013 o lungime de 533,8 km, cele județene 1.273,7 km, iar cele comunale 1.108,6 km. Lungimea autostrăzilor în funcțiune în septembrie 2021 era de 106 km.\n\nTimișul este conectat la rețeaua de drumuri europene, respectiv naționale, prin următoarele căi rutiere:\n\nProiectele rutiere în pregătire, cuprinse în Masterplanul General definitivat de Ministerul Transporturilor sunt: autostrada A9 Timișoara-Moravița-Belgrad, completarea și finalizarea variantei de ocolire Timișoara și Drumul Expres Aeroportul Internațional Traian Vuia-Autostrada A1.\n\nTransport feroviar \nRețeaua de cale ferată însuma în anul 2012 un număr de 795 km, din care 113 cale ferată electrificată. Cu 91,4 km de cale ferată la 1.000 km², județul Timiș are cea mai densă rețea de căi ferate din țară. Operatorii feroviari din județ sunt: CFR, Astra Trans Carpatic și Regio Călători.\n\nPe teritoriul județului Timiș rețeaua feroviară este formată dintr-o magistrală principală (900) și 14 linii secundare care aparțin magistralelor 900 (București Nord-Timișoara Nord), 200 (București Nord-Curtici) și 300 (București Nord-Episcopia Bihor). Magistrala 900 de cale ferată, străbate teritoriul județului pe relația Jena-Lugoj-Recaș-Remetea Mare-Timișoara Nord. Aceasta face parte din Coridorul paneuropean feroviar IV-ramura sudică, ce străbate Europa pe traseul Dresda-Praga-Brno-Bratislava-Viena-Győr-Budapesta-Timișoara-Lugoj-Băile Herculane-Orșova-Porțile de Fier-Drobeta-Turnu Severin-Calafat-Vidin-Sofia-Plovdiv-Istanbul. De la Timișoara există legături internaționale directe spre Vârșeț, Budapesta, Viena, Belgrad și Sofia prin InterRail. \n\nJudețul este străbătut de următoarele linii feroviare:\n\n magistrala CFR 212 (Lugoj–Ilia);\n magistrala CFR 213 (Timișoara Nord–Timișoara Est–Radna);\n magistrala CFR 216 (Sânnicolau Mare–Valcani);\n magistrala CFR 217 (Timișoara Nord–Nerău);\n magistrala CFR 218 (Timișoara Nord–Cenad);\n magistrala CFR 310 (Timișoara Nord–Ronaț Triaj–Aradul Nou–Arad);\n magistrala CFR 900 (București Nord–Craiova–Caransebeș–Timișoara Nord) parte a coridorului IV paneuropean feroviar Dresda–Istanbul (ramura sudică). Segment în reabilitare integrală, pe porțiunea Arad – Timișoara – Caransebeș, cu o valoare investițională de 8,77 miliarde de lei.;\n\n magistrala CFR 918 (Timișoara Sud–Buziaș–Lugoj);\n magistrala CFR 919 (Timișoara Nord–Jimbolia–Kikinda);\n magistrala CFR 920 (Jebel–Liebling);\n magistrala CFR 921 (Jebel–Giera);\n magistrala CFR 922 (Timișoara Nord–Stamora Moravița) – TEN-T Comprehensive. Tronson în modernizare și electrificare, cu un cost de peste 380 de milioane de euro.;\n magistrala CFR 922A (Voiteg–Gătaia–Reșița Nord);\n magistrala CFR 926 (Timișoara Nord–Timișoara Vest–Cruceni);\n magistrala CFR 927 (Cărpiniș–Iohanisfeld).\n\nConform Mersul trenurilor de călători publicat de Compania Naționala de Căi Ferate „CFR” SA, în județul Timiș există 133 de stații operabile ce se clasifică astfel:\n\n 30 de stații;\n 12 halte (hcv.);\n 24 de halte deschise pentru traficul de călători cu vânzător de bilete (hc.);\n 48 de halte deschise pentru traficul de călători fără vânzător de bilete (h.);\n 19 halte de mișcare (hm.).\n\nTransport aerian \n\nÎn județul Timiș se găsesc două aeroporturi, de mărimi și cu funcțiuni diferite, ambele situate în apropierea municipiului Timișoara și cu acces din DN6, respectiv:\n Aeroportul Internațional Timișoara – Traian Vuia;\n Aeroportul Utilitar Cioca.\n\nAeroportul Internațional Timișoara – Traian Vuia, amplasat la nord-est de municipiul Timișoara, la o distanță de aproximativ 10 km de centrul orașului, deservește populația județului Timiș, clasându-se al treilea aeroport ca importanță din România (în funcție de numărul pasagerilor și cantitatea de marfă transportată). Acesta are 11 operatori de călatori ce oferă zboruri regulate spre destinații interne și externe: Blue Air, Ryanair, TAROM, Wizz Air, Lufthansa, Aegean Airlines, Corendon Airlines, Eurowings, FlyEgipt și Freebird Airlines precum și 6 operatori cargo: Airest, ASL Airlines Belgium, DHL Aviation, Silver Air, Swiftair și TAROM Cargo. În medie, 256 de curse aeriene de pasageri decolează sau aterizează la Timișoara, în fiecare săptămână. La acestea se adaugă alte 45 de curse săptămânale de marfă spre sau dinspre Köln-Bonn, Budapesta, Katowice, București-Otopeni, Cluj-Napoca, Nürnberg, Erfurt și München. În anul 2017, prin Aeroportul Internațional Timișoara au trecut 1,7 milioane de pasageri.\n\nAeroportul Utilitar Cioca din Timișoara este situat în partea de vest a localității, la circa 5 km distanță de aceasta, într-o zonă cu o dezvoltare economică continuă determinată de investiții private și publice, respectiv între drumurile naționale DN6 și DN59A pe direcția Timișoara–Cenad și Timișoara–Jimbolia. Acesta este unicul aeroport utilitar al regiunii Vest. În prezent, aeroportul are o pistă inierbată de 750 m lungime și o lățime de 30 m, pentru activități specifice de zbor pe care se operează la vedere pe timp de zi, precum și construcții destinate activității utilitare și sportive pe direcția 50–230°.\n\nCentru Logistic Intermodal \nÎn August 2022 au început demersurile pentru construirea Centrului Logistic Intermodal Timișoara. Proiectul are suprafață de 65 de hectare, va necesita investiții de peste 300 de milioane de euro și va oferi facilități de depozitare și transport multimodal pentru mărfurile intercontinentale.\n\nTransport naval \nPrin intermediul Canalului Bega, Timișul are acces la Coridorul pan-european VII Dunăre–Main–Rin, diagonală fluvială ce unește nordul de sud-estul Europei (Marea Nordului de Marea Neagră), permițând barjelor și șlepurilor transportul mărfurilor pe calea apei, legând Timișul de bazinul Ruhr și 4 capitale europene (Belgrad, Budapesta, Bratislava și Viena), și mai departe până în port la Rotterdam, pe relația Linz-Frankfurt pe Main-Köln-Düsseldorf.\n\nTransport alternativ \nTimișoara este singurul oraș românesc cu transport public urban de călători pe apă, realizat cu ambarcațiuni de tip vaporetto, aflate în directa exploatare a Societății de Transport Public Timișoara (STPT). Călătoria se poate achita prin SMS la 7442 cu textul V.\n\nSe poate naviga de asemenea pe Bega cu șalupe, de 6 sau 12 persoane, ce efectuează curse private de agrement la cerere, din Timișoara până la ecluza din Sânmihaiu Român și mai departe până la stăvilarele de la Srpski Itabej și Klek. Pentru agrement turistic există hidrobiciclete și bărci care pot fi închiriate.\n\nÎn planul zonei de vest, se construiește rețeaua regională de piste cicloturistice, cu o lungime totală de 1.729 de kilometri, cel mai mare proiect de infrastructură velo din România. Aceasta cuprinde județele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara, și are un cost de 142 de milioane de euro.\n\nEconomie \n\nJudețul Timiș are un produs intern brut (PIB) aferent anului 2020 de 50,27 miliarde de lei, depășit doar de București (245 miliarde), conform datelor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză și Ministerului Economiei, contribuind cu peste 5% din PIB-ul total al României, având o economie dezvoltată și printre cele mai ridicate rate antreprenoriale din țară. \n\nJudețul înregistrează una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului, de sub 1% în 2018. În 2016, Timișul avea, după București, cel mai mare număr de companii din țară (peste 31.000). În anul 2019, 257,766 de persoane, reprezentând 36% din populație, lucrau în companiile din județ, fiind cea mai mare rată de angajare din România după zona București–Ilfov. \n\nConform datelor Institutului Național de Statistică, soldul total al investițiilor străine directe (ISD) din județul Timiș, fără cele autohtone, a fost la sfârșitul anului 2021 de cca. 4,78 miliarde de euro, cifră care clasează județul pe locul trei în țară, după București și Ilfov.\n\nTotodată, municipiul Timișoara este lider în privința proiectelor de investiții private din afara Bucureștiului în perioada 2021-2024, atrăgând capital de peste 1 miliard de euro, mai mult de jumătate din totalul investițiilor regionale desfășurate în România. \n\nSediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă se află în apropierea Gării de Nord, pe Bulevardul Republicii nr. 21, în Timișoara.\n\nManifestări precum Angajatori de TOP – cel mai mare târg de job-uri din România, Zilele Carierei sau Târgul Locurilor de Muncă, sunt evenimente de tradiție în peisajul economic timișean.\n\nSectorul industrial \nIndustria județului Timiș este puternică și diversificată, datorată ratei ridicate a investițiilor Greenfield și Brownfield, localizării vestice a județului, înaltei calificări a forței de muncă precum și tradiției antreprenoriale. Ponderea cea mai însemnată în producția totală a județului o deține industria prelucrătoare, având ca subramuri: industria electronică, industria alimentară, industria chimică, industria textilă, industria de prelucrare a metalului și a lemnului. La 1 ianuarie 2019, 35,8% din populația ocupată civilă a județului activa în sectorul industrie și construcții.\n\nExporturile Timișului, județ care se clasează la capitolul livrări pe piețele externe pe poziția a doua, după București, s-au situat în anul 2020 la peste 35,5 de miliarde de lei, fiind printre puținele din țară cu balanță comercială pozitivă, totodată Timișul fiind cel mai mare importator de bunuri de consum, după Capitală. \n\nJudețul Timiș avea la sfârșitul anului 2020, conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, un Produs Intern Brut pe cap de locuitor în valoare de 15,870 euro, 30% peste media națională, și o rată anuală de creștere de 5-10%.\n\nDintre principalele unități care activează în industrie în județul Timiș pot fi amintite: ELBA, AEM, Frigoglass, Lipoplast, Bega Tehnomet, Azur, Linde Gas, ThyssenKrupp, Rus Savitar, Mondial, ButanGas, Procter & Gamble, Timișoreana, Comtim, Coca-Cola, Fornetti, ș.a.\n\nSectorul IMM \nÎntreprinderile mici și mijlocii, precum și persoanele fizice și juridice autorizate sau asociațiile familiale au cunoscut, începând din anul 1990, o dezvoltare puternică în cadrul economiei județene, reprezentând în prezent cca. 80% din totalul firmelor înmatriculate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, conform datelor furnizate de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat. Analiza structurii IMM-urilor a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă reliefează faptul că majoritatea forței de muncă din acest sector este angrenată în servicii, comerț și operațiuni de import–export.\n\nTimișul are un număr mare de firme în întreprinderi mici și mijlocii, în domenii tradiționale – cum sunt industria textilă și a confecțiilor, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte și industria pielăriei și încălțămintei: Guban, Banatim, Moda Tim sau Technic Development. De remarcat că aceste domenii s-au dezvoltat inclusiv datorită societăților autohtone, tradiționale în județ, precum Uzinele Textile sau Pasmatex.\n\nSectorul automobilistic și de înaltă tehnologie \nDintre principalele unități care activează în industria automobilistică și high tech în județul Timiș pot fi amintite: AKWEL, Continental AG, Zoppas Industries, ABB Rometrics, Forvia, Litens Automotive, Honeywell, Siemens, Kromberg & Schubert, Dräxlmaier, Mahle, Autoliv, TRW Automotive, Heraeus, Saguaro Technology, Kimball Electronics, EYBL, Hamilton, ELSTER Rometrics, Liberty Spring, Helbako Electronica, Noventa, Valeo, Flextronics, Dura, Ericsson, și multe altele.\n\nÎn anul 2016 în zona cartierului Freidorf din Timișoara, a fost inaugurat incubatorul CERC (Centrul Regional de Competențe și Dezvoltare a Furnizorilor în Sectorul Automotive) care sprijină investițiile în sectorul automotive prin implementarea unui pachet de servicii și a unor programe de training în beneficiul întreprinderilor din sector, cu scopul creșterii competențelor acestora, și implicit a performanței sectorului automotive la nivel regional. Acestă ramură economică are vechi tradiții, la Timișoara fabricându-se, între anii 1988 și 1991, modelul de autoturism românesc Dacia 500 Lăstun în uzinele Technometal.\n\nClusterul Regional în Domeniul Automotive are sediul în Timișoara, pe strada Gheorghe Lazăr nr. 14.\n\nNoua Pistă de Testare Auto, proiect de 100 de milioane de euro, care cuprinde un centru integrat de cercetare – dezvoltare și un Smart City dedicat testării vehiculelor autonome, se construiește în localitatea Biled.\n\nCentrul Regional de Inovare și Transfer Tehnologic are sediul în Palatul Dejan din Timișoara, pe strada Proclamația de la Timișoara nr. 5.\n\nSectorul construcțiilor \nPiața rezidențială timișeană, susținută de trendul economic ascendent, a cunoscut un boom în a doua jumătate a anilor 2010. În anul 2020 un record regional de 6.003 locuințe au fost livrate pieței, în creștere cu 223% comparativ cu anul 2010. \n\nÎn primele 9 luni din 2016, potrivit datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), s-au încheiat 32.836 tranzacții de vânzare/cumpărare, județul Timiș fiind astfel cea mai mare piață imobiliară din țară după București–Ilfov.\n\n87% din acestea au avut loc în Timișoara și comunele limitrofe. Comunitățile rezidențiale suburbane reprezintă un fenomen din ce în ce mai vizibil în zona metropolitană, găzduind locuitori din clasele de mijloc și superioară, datorită procesului de gentrificare.\n\nÎn 2023, cu un total de 1.459 de proiecte rezidențiale în execuție și pregătire, Timișul a devenit oficial cea mai mare piață imobiliară din România, devansând zona București-Ilfov (1.130 proiecte).\n\nFiliala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România, are sediul în Timișoara, pe strada Take Ionescu nr. 50.\n\nTârgul Imobiliar Timișoara, cel mai mare eveniment de profil din vestul României, reunește în fiecare an peste 200 de dezvoltatori și profesioniști în domeniu.\n\nSectorul comercial \nPiața timișeană de comerț cu amănuntul cuprinde numeroase magazine, supermarketuri și hipermarketuri operate de către concerne naționale și internaționale precum: Auchan (Auchan Holding); Kaufland & Lidl (Schwarz Gruppe); Carrefour Hypermarket, Carrefour Market, Carrefour Express și Supeco (Carrefour Group); Penny Market (Rewe Group); Mega Image & Shop&Go (Delhaize Group); reMarkt (Real); METRO & La Doi Pași (Metro AG); Selgros (Coop Group); Super Mercato (Super Mercato Group); Profi (Mid Europa Partners); Unicarm (Vasile Lucuț); Jumbo (Apostolos E. Vakakis) și Decathlon (Mulliez Group).\n\nPe piața de bricolaj și DIY sunt prezente magazinele companiilor IKEA (Inter IKEA Systems B.V. Group); Dedeman (Dragoș și Adrian Pavăl); Hornbach (Hornbach Holding AG); Brico Dépôt (Kingfisher); Arabesque (Cezar Rapotan); Leroy Merlin (Adeo Group) și Mömax (XXXLutz), parte a unor rețele autohtone și internaționale.\n\nSectorul agricol, horticol și silvic \nJudețul Timiș ocupă locul întâi pe țară atât în ceea ce privește suprafața agricolă și cea arabilă, cât și la volumul tranzacționării terenurilor.\n\nJudețul are o suprafață agricolă de 693.034 ha, dintre care: suprafață arabilă 530.808 ha, plantații pomicole 8.503 ha, plantații viticole 3.803 ha, pășuni 121.814 ha, fânețe 28.106 ha. În nord-vestul județului, în comuna Lovrin, se află Stațiunea de cercetare și dezvoltare agricolă, ce valorifică și implementează noile dezvoltări tehnologice în domeniul agronomiei. În vederea susținerii și promovării produselor și tradițiilor locale, în anul 2013 s-a înregistrat, prin sprijinul Camerei de Comerț Industrie și Agricultură Timiș și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării, marca „Made in Banat”.\n\nUna din cele mai vechi și importante activități agricole din județ, dispunând de condiții climatice favorabile este cultivarea cerealelor și a plantelor tehnice (grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, ovăz, porumb, floarea-soarelui, sorg, soia, hrișcă, mei, rapiță, mac, hamei, cânepă și tutun), iar în majoritatea comunelor din zona de câmpie și de deal a județului este practicată viticultura. Localități ca Recaș, Buziaș și Giarmata sunt renumite în ceea ce privește producția de vin.\n\nProducția de legume și fructe și creșterea plantelor în ferme, sere și pepiniere este, de asemenea, o activitate economică de tradiție. Gottlob-ul este supranumit „Patria lubeniței din Banat”, producția de pepene verde de aici ridicându-se la peste 10.000 de tone anual, iar localitățile Biled și Tomnatic – unde se află un centru zonal de procesare, sunt recunoscute pentru recoltele de legume și fructe de calitate superioară.\n\nÎn județul Timiș, în anul 2019, au fost însămânțate 611.418 ha: cereale pentru boabe – 331.691 ha, porumb boabe – 193.852 ha, plante uleioase – 35.888 ha, legume – 10.933 ha, cartofi – 8.298 ha, sfeclă de zahăr – 716 ha, varză – 691 ha, ceapă – 559 ha, roșie – 447 ha, mazăre – 319 ha, etc. \n\nCreșterea animalelor constituie, de asemenea, o ramură importantă a agriculturii timișene, în ultimii ani înregistrându-se o creștere semnificativă a numărului de animale în sectorul privat. Efectivele de animale în anul 2012 au fost următoarele: bovine – 38.918, porcine – 595.247, ovine – 564.796, caprine – 15.682, cabaline – 7.071, păsări – 1.741.644, iepuri – 19.119, etc.\n\nEducație\n\nÎnvățământul preuniversitar \nVezi și: Lista liceelor din TimișoaraJudețul Timiș avea în anul școlar 2019-2020 o populație școlară de 177.301 de persoane: în învățământul preșcolar 25.266 de copii, în cel preuniversitar 97.934 de elevi și 54.101 de studenți în cel universitar, post-universitar, academic și de dezvoltare profesională continuă. În județul Timiș sunt acreditate și autorizate 617 unități de învățământ.\n\nPotrivit unui clasament realizat de portalul AdmitereLiceu.ro în 2020, șapte licee din Timișoara (Liceul „Grigore Moisil”, Colegiul Național „CD Loga”, Colegiul Național Bănățean, Colegiul Național „Carmen Sylva”, Liceul german „Nikolaus Lenau”, Colegiul Național Ana Aslan, Liceul Teoretic „J.L. Calderon”), și unul din Lugoj (Colegiul Național „Coriolan Brediceanu”), se află în top 150 școli din România.\n\nÎnvățământul vocațional și profesional \nNumeroase unități de învățământ din județ sunt centrate pe dezvoltarea și formarea competențelor în sistem profesional dual, în funcție de specializare, profil sau calificare: tehnic (Colegiul Tehnic de Vest, Colegiul Tehnic „Henri Coandă”, Colegiul „Emanuil Ungureanu”, Liceul Tehnologic \"Valeriu Brăniște\" ș.a.), economic (Colegiul „F.S. Nitti”), artistic (Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”, Liceul de Arte Plastice, Școala de Muzică Filaret Barbu, etc.), medical (Colegiul Național Ana Aslan), teologic (Liceul Romano-Catolic „Gerhardinum”, Liceul Penticostal ,,Logos” ), ș.a.m.d.\n\nCentrul Specializat de Învățare Permanentă se află în Parcul Industrial și Tehnologic din Timișoara, în cartierul Torontalului. \n\nNoul Campus Regional pentru Învățământul Dual din Timișoara, investiție de peste 20 de milioane de euro, se construiește în zona Calea Buziașului.\n\nÎnvățământul universitar \nVezi și: Lista universităților din Timișoara\n\nReședința Timișoara este unul din cele patru centre universitare naționale, alături de București, Cluj-Napoca și Iași, stabilite prin HG de Ministerul Educației Naționale și a Învățământului, adunând cca. 10-12% din totalul studenților de la nivel național înscriși în programele de licență, masterat, doctorat și rezidențiat, întrunind o calitate ridicată a calificărilor și procesului educațional conform standardelor procesului Bologna. Învățământul superior este accesibil prin prezența a opt universități, patru publice și patru private:\n\nClusterul HPC (High Performance Computing), de la Universitatea de Vest din Timișoara, asigură extinderea platformei integrate de cercetare pe baza noilor tehnologii IT în regiune. Platforma HPC existentă cuprinde 7 unități de procesare IBM, în combinație cu 7 unități de procesare de tip GPU de la Nvidia, toate acestea găzduite într-un șasiu IBM BladeCenter H. Aici se află de asemenea și un supercalculator IBM Blue Gene/P, instalat în acest Data Center de către ETA2U în anul 2011.\n\nNoul Centru de Cercetare în Ingineria Datelor, Inteligență Artificială și Sisteme Inteligente (CIDIAS) din Timișoara, proiect al Universității Politehnica în valoare de 19 milioane de euro, va avea peste 5.000 de mp de spații și laboratoare dedicate cercetării în Inteligența artificială, Cloud Computing, Securitate Cibernetică și Robotică și Control Inteligent.\n\nÎnvățământul academic. Cercetarea științifică \n\nSe desfășoară în municipiul reședință de județ, Timișoara. Centru național de cercetare științifică avansată, alături de București, Cluj-Napoca și Iași, în cadrul filialei din Timișoara a Academiei Române își desfășoară activitatea următoarele centre: Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu”; Institutul Național de Cercetare–Dezvoltare pentru Electrochimie și Materie Condensată; Institutul Național de Cercetare–Dezvoltare în Sudură și Încercări de Materiale; Institutul de Cercetări în Construcții și Economia Construcțiilor; Laboratorul de Energii Regenerabile–Fotovoltaic; Observatorul Astronomic (secție a Institutului Astronomic al Academiei Române), și Planetariul Universității de Vest.\n\nTot în Timișoara mai activează numeroase centre și institute naționale de cercetare–dezvoltare: Centrul de Cercetări în Metode Avansate de Studiu al Fenomenelor Fizice; Centrul de Cercetări în Mecatronică și Robotică; Centrul de Cercetări pentru Materiale Anorganice și Energii Alternative; Centrul de Cercetări în Inginerie și Management, etc. \n\nTot aici funcționează și filiale ale Academiei de Științe Medicale, respectiv ale Academiei de Științe Tehnice din România.\n\nPrezența Clusterului de Energii Sustenabile ROSENC din Timișoara, cu sediul pe splaiul Tudor Vladimirescu nr. 33, crește competivitatea Regiunii de Vest pe plan internațional în domeniul energiilor sustenabile, accelerând implementarea investițiilor în sectoarele energiilor regenerabile și ingineriei energetice.\n\nAnual, este organizată manifestarea științifică „Zilele academice timișene”.\n\nClusterul Regional de Tehnologia Informației și Comunicațiilor are sediul în zona Cetate din Timișoara, pe strada Proclamația de la Timișoara nr. 5.\n\nNoul cloud guvernamental, investiție de peste 2,2 miliarde de lei, va avea un centru de date în localitatea Giroc, lângă Timișoara.\n\nTurism \n\nTimișul are o ofertă foarte bogată în ceea ce privește activitățile de turism și loisir, fiind constant în topul destinațiilor alese de turiștii străini ce vizitează România. În anul 2017 a fost al treilea cel mai vizitat județ al României, din punct de vedere al numărului de turiști străini.\n\nÎn județul Timiș se aflau în construcție 73 de noi proiecte de investiții hoteliere la finalul anului 2022.\n\nReședința Timișoara a fost în anul 2016 primul oraș Capitală a Tineretului din România, iar în anul 2023 este Capitală Europeană a Culturii, alături de orașele Eleusina și Veszprém.\n\nAsociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Județul Timiș are sediul în zona Fabric din Timișoara, pe strada Dacilor nr. 25.\n\nLa câțiva kilometri de Timișoara se află renumitele stațiuni balneare Buziaș și Băile Călacea. Printre obiectivele turistice de aici:\n\n Zona cu parcul și colonada imperială, unică în Europa ca lungime (510 m), locul preferat de promenadă al împărătesei Elisabeta. Cuprinde un întreg ansamblu de monumente istorice format din Hotelul \"Bazar\"; Hotelul \"Grand\"; Cazinoul; precum și un parc dendrologic cu o suprafață de peste 20 hectare, oază de liniște și relaxare, cu numeroase specii rare de arbori seculari, cel mai important fiind platanul. Arhitectura este remarcabilă, în stil turcesc, bizantin, unică în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary și în Baden-Baden;\n Ștrandurile cu apă minerală din Buziaș (1874), primele de acest gen din Europa;\n Izvoarele minerale ,,Moș Bâzieș'' (1984), Mihai și Iosif;\n Buveta ,,Izvorul Sănătății'' din centrul stațiunii;\n Muzeul Balnear Buziaș, primul muzeu de acest gen din România. Cuprinde exponate din ceramică tracică, vase din Neolitic, numeroase fotomontaje;\n Colecția de artă populară ,,Iulia Florea Troceanu'', ce cuprinde piese unicat, caracteristice artei populare bănățene;\n Biserica Romano-Catolică din localitate, declarată monument istoric;\n Rezervația naturală Satchinez;\n Mlaștinile Murani, ș.a.\n\nÎn prezent, în ambele stațiuni sunt multe pensiuni și vile, precum și hoteluri de trei și patru stele, cu confort deosebit, și se situează la nivelul turismului internațional.\n\nRezervații și arii naturale \nÎn județ se găsesc numeroase rezervații naturale care adăpostesc un număr mare de specii de plante și animale rare, ocrotite de lege. Lângă Satchinez, la 25 km nord-est de Timișoara, se găsește cel mai mare areal natural din vestul României (Mlaștinile Satchinez – Murani – Rezervația Beba Veche).\n\nAriile naturale din județ cuprind: Lunca Timișului, Lunca Mureșului Inferior și Lunca Pogănișului; rezervațiile forestiere Bazoș, Bistra și Cenad – ce conțin o varietate mare de specii arboricole și botanice; lacurile Cotu Morii, Verbunci, Hergheșceu, Râtu Mare, Satchinez, Ianova și Lacurile Becicherecu Mic.Ariile protejate cuprind Sărăturile Diniaș, Becicherecu Mic, Hunedoara Timișană, Insula Igriș și Insula Mare de la Cenad; zonele de protecție avifaunistică de la Pădurea Macedonia și Livezile - Dolaț; Pajiștea cu narcise Bătești și Movila Sisitak; etc.\n\nAlte obiective turistice sunt peșterile, dintre care amintim: peștera de la Românești, peștera Albastră – lângă Pietroasa, Peștera cu Apă, peștera „Stânca lui Florian” – lângă Tomești, respectiv cascadele: Cornet (Nădrag) și Șopot (Poieni).Turismul montan este practicat sub formă de alpinism, escalade, drumeții, și cicloturism pe traseele turistice montane din Munții Poiana Ruscă, zonă cunoscută etnografic ca Țara Făgetului, areal cu potențial turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural și peisagistic, zona fiind ideală pentru activități de hiking, trekking și recreere; iar în parcul de aventură de la Nădrag, la poalele Vârfului Padeș, se pot practica cățărările, tirolienele, bungee jumping, paintball, geocaching, etc.\n\nZona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972–1978, într-un cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a determinat crearea unui microclimat cu funcțiune recreativă multiplă: natație, înot cu labele, scufundări, schi nautic, orientare subacvatică, pescuit, ștrand și camping. Activitățile de canotaj și caiac-canoe pot fi practicate pe Canalul Bega, iar cele de rafting pe Râul Timiș.\n\nEnoturismul este reprezentat de localitățile Recaș (Cramele Recaș) și Silagiu (Aramic Silagiu), renumite atât în țară cât și în străinătate pentru vinurile lor.\n\nFortificații medievale \n\nTurismul cultural-istoric cuprinde numeroase obiective în situri istorice și arheologice, monumente de arhitectură și muzee. Astfel pe lângă vizite, sejururi și excursii s-au adăugat city break-urile, stagiile și circuitele tematice.Timișoara deține cel mai mare ansamblu arhitectonic de clădiri istorice din România (cca. 14.500), constituit din patrimoniul urban al cartierelor Cetate, Iosefin, Fabric și Elisabetin și este totodată Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2023.\nÎn județ, dintre fortificațiile medievale amintim Cetatea Timișoarei, Bastionul Theresia, Cetatea medievală de la Făget și Cetatea Jdioarei; castelele Huniade, Nakó, Mercy, Karátsonyi și Cazinoul Cassina din Făget; conacele Gudenus și ansamblul conacului și mausoleului familiei Mocioni din Foeni; hanurile Poștei și „Ana Lugojana” din Lugoj; etc.\n\nLăcașuri de cult \nTurismul ecumenic și religios cuprinde numeroase lăcașuri de cult, biserici și mănăstiri istorice. Dintre ansamblurile mănăstirești se remarcă bisericile istorice de lemn din ținuturile Făgetului: Bătești, Curtea, Crivina de Sus, Căpăt, Coșevița, Crivobara, Dragomirești, Dubești, Dobrești, Groși, Hezeriș, Homojdia, Jupânești, Lucareț, Margina, Nemeșești, Pietroasa, Povârgina, Poieni, Românești, și Zolt. \n\nÎn satul Partoș se află Mănăstirea Partoș, care datează din secolul al XIV-lea; la Cebza se află Mănăstirea Cebza ridicată în 1759; în comuna Birda se află Mănăstirea Sfântul Gheorghe; în municipiul Lugoj găsim Mănăstirea minoriților din 1733; iar în apropiere de Șemlacu Mic se află Mănăstirea Săraca, declarată monument istoric.\n\nAlte atracții și puncte de interes \nBazele de tratament și zonele de welness&spa cu apă geo-termală terapeutică constituie punctul de referință al zonei pe plan turistic. Apele minerale captate sunt calcice, magneziene hipotone, cloruro-sodice, puternic carbonatate (2.000-2.600 mg / litru), cu PH peste 7,2, temperatura apei la captare fiind de 30°C, fiind recomandate în insuficiență cardiacă, afecțiuni respiratorii, circulatorii, reumatismale, neurologice, boli autoimune și hormonale, metabolice și de nutriție, nevroză astenică, anemie feriprivă, precum și boli profesionale.\n\nTurismul balnear se practică în stațiunea de interes național Buziaș, stațiunea de interes local Băile Călacea, orașul Deta, precum și în localitățile Teremia Mare, Sânmihaiu German și Lovrin. Alte opțiuni pentru agrement acvatic sunt albia râului Timiș, unde există două zone amenajate: la Șag și la Albina, unde există numeroase terenuri sportive special amenajate care permit practicarea unor sporturi precum tenis, fotbal, handbal, baschet, tenis de masă sau volei.\n\nZonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Breștea, Chevereșu Mare, Dumbrava, Giroc, Hitiaș, Pădureni, Peciu Nou, Pișchia, Remetea Mică, Silagiu), precum și cele cu un fond piscicol diversificat (Bega–Luncani, Bega–Tomești–Românești, Bega–Poieni, Bega–Margina, Timiș–Cebza, Timiș–Coșteiu) reprezintă un potențial remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânătorii și pescuitului sportiv. Pe teritoriul județului Timiș există 86 de fonduri de vânătoare și 30 de fonduri de pescuit.\n\nAgroturismul și ecoturismul este reprezentat de ansamblurile gospodărești tradiționale din mediul rural, spațiile monahale, cabanele și casele de vacanță.\n\nCultură\n\nViața cultural-artistică \n\nCea mai importantă colecție de artă se află în păstrarea și valorificarea Muzeului de Artă din Timișoara. Colecția își are începuturile în perioada 1888–1895, având la bază o importantă donație din colecția lui Zsigmond Ormós, personalitate marcantă a vieții culturale timișorene, colecționar, istoric de artă, unul dintre fondatorii muzeului. Donația sa, cuprinzând pictură italiană, flamandă, olandeză, germană, austriacă, maghiară și lucrări de pictură românească, formează nucleul pinacotecii de astăzi din Timișoara. Muzeul de Artă din Timișoara deține și cea mai importantă colecție Corneliu Baba. Cea mai mare parte din colecție a fost donată muzeului de soția artistului prin intermediul legatarului testamentar, Maria Albani Muscalu.Colecțiile de la Episcopia ortodoxă sârbă, de la Episcopia romano-catolică și de la Catedrala ortodoxă română din Timișoara sunt marcate de valori de patrimoniu inestimabile ale artei religioase din arealul bănățean și nu numai.\n\nMuzică \n\nÎncă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea exista o viață muzicală integrată în spațiul cultural european. În prezent, aceasta este asigurată de prestigioasa activitate a Operei Naționale Române din Timișoara și a Filarmonicii „Banatul”.\n\nSănătate \n\nÎn ceea ce privește rețeaua farmaceutică din județul Timiș, în anul 2012 existau: 271 de farmacii, trei puncte farmaceutice și 33 de depozite farmaceutice. \n\nLa nivelul județului, activează 16 spitale, cinci dispensare medicale, 517 cabinete medicale, nouă policlinici, două centre de sănătate, un centru de transfuzie sangvină și un centru de cardiologie, 15 laboratoare medicale, patru laboratoare de recuperare medicală și balneofizioterapie, 533 de cabinete stomatologice și 91 de laboratoare de tehnică dentară. \n\nTimișul este printre județele cu cel mai ridicat nivel al calității serviciilor medicale, având unități dotate cu aparatură performantă și cadre cu înaltă specializare, în directa subordine a Ministerului Sănătății. Dintre unitățile sanitare se remarcă:\n\n Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” (inclus de Ministerul Sănătății în clasa I de competență);\n Institutul de Boli Cardiovasculare (clasa I);\n Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”;\n Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș”;\n Spitalul Militar de Urgență „Dr. Victor Popescu”;\n Spitalul Première (cel mai mare spital privat din vestul țării), etc.\n\nProiecte \nCentrul Național de Mari Arși din Timișoara – în valoare de 66 de milioane de euro, este în construcție, cu termen de finalizare Februarie 2025.\n\nNoul Institut Regional de Oncologie – proiect de peste 1,5 miliarde de lei, este aprobat pe Calea Torontalului în Timișoara; iar noul Spital Municipal „Dr. Teodor Andrei” – cu un cost de peste 150 de milioane de euro, se construiește la Lugoj.\n\nGastronomie și obiceiuri culinare \nBucătăria bănățeană a fost puternic influențată de cea austro-ungară, dar, într-o bună măsură, și de bucătăria grecească, italienească sau franceză. Mâncărurile pregătite în Banat sunt făcute în cea mai mare parte din carne de porc, pui, vită, miel sau pește, cu garnituri de legume prăjite în untură sau ulei, cu sosuri din făină cum ar fi rântașul, pentru a le face mai consistente, condimentate din belșug cu piper, sare, cimbru, paprică, rozmarin, chimen sau ierburi aromatice.\n\nBucătăria din Banat se caracterizează prin mâncăruri grase, hrănitoare și gustoase. Rasolul cu os, fripturile, papricașul, tochiturile, piftia, ardeii umpluți, saramura de pește, plachia, drobul, zupele, ciorbele, sarmalele, preparatele și semipreparatele proaspete din carne de porc (grătarul, șnițelul, cârnatul, caltaboșul, pastrama, jambonul, slănina, salamul, toba sau jumările), brânzeturile (cașul, telemeaua sau urda) și deserturile (crumpii cu găluște, cozonacul, plăcintele, prăjiturile sau papanașii) sunt doar câteva dintre mâncărurile tradiționale care se consumă în zilele de sărbătoare, la evenimentele speciale, dar și în zilele obișnuite.\n\nPrezența minorităților maghiare, sârbești, germane, slovene și turce, dar și a altor grupuri etnice de-a lungul timpului, a asigurat continuitatea bucătăriei internaționale în județ. Sunt prezente baruri, cafenele și restaurante, unde se servesc preparate precum pljeskavića, gulașul, șnițelul vienez, bigos, sau supa halászlé, deserturi precum vargabeleșul, baclavaua, cataiful, palačinka sau gomboții cu prune, și produse de patiserie precum covrigul bavarez, șuberec, pirogi, halva, börek, cozonacul secuiesc sau langoșul.\n\nActivează restaurante cu specific tradițional româneasc, precum și ale gastronomiei internaționale, cu specific moldovenesc, mediteranean, italian, francez, iberic, scandinav, american, mexican, portughez, argentinian, indian, turcesc, arăbesc, libanez, persan, tunisian, coreean, chinezesc sau japonez.\n\nÎn plus, sunt prezente restaurante și localuri ce servesc mâncare pentru diete specifice: FODMAP; vegetariană și ovo-vegetariană; pescatariană; organică; ketogenică; vegană; pe bază de plante; fără zahăr; fără gluten, soia și lactoză; precum și cea halal.\n\nMass-media \n\nÎn județul Timiș emit numeroase posturi de televiziune și radio naționale și locale. Principalii operatori de televiziune prin cablu de pe teritoriul județului sunt Vodafone România (fostul UPC România), RCS & RDS și Orange România (fostul Telekom România). Presa scrisă este prezentă cu numeroase ziare și reviste: cotidiene locale, săptămânale locale și regionale, reviste în limbile germană, italiană, franceză, engleză, maghiară și sârbă, reviste lunare locale și regionale, săptămânale de anunțuri de mică publicitate, publicații ale administrației locale, cotidiene naționale cu redacții locale sau corespondenți locali etc.\n\nJudețul Timiș se situează printre primele județe din țară în privința posturilor telefonice publice și a ponderii abonaților conectați în centrale digitale. De asemenea, se constată o dezvoltare puternică a telefoniei mobile, toți operatorii de telefonie mobilă din țară fiind prezenți și în județul Timiș.\n\nDiviziuni administrative\n\nZona metropolitană Timișoara \nZona metropolitană Timișoara este o unitate administrativ-teritorială din județul Timiș, constituită din municipiul Timișoara, orașul Recaș, și alte 26 de comune periurbane. Zona are o suprafață de 2.439,19 km², și o populație de 468,162 de locuitori.\n\nAsociația de Dezvoltare Intercomunitară Polul de Creștere Timișoara are sediul în zona Pieței Unirii, pe strada Vasile Alecsandri nr. 6.\n\nComponență: \n Municipiul Timișoara;\n Orașul Recaș;\n Comunele: Becicherecu Mic, Bucovăț, Biled, Chevereșu Mare, Dudeștii Noi, Dudeștii Vechi, Dumbrăvița, Ghiroda, Giarmata, Giroc, Jebel, Liebling, Moșnița Nouă, Mașloc, Orțișoara, Parța, Pădureni, Pișchia, Peciu Nou, Remetea Mare, Sacoșu Turcesc, Șag, Săcălaz, Sânandrei, Sânmihaiu Român și Satchinez.\n\nLa nivel național, reședința Timișoara a fost recunoscută ca cel mai mare centru polarizator în regiunea de dezvoltare Vest. Acest fapt a fost consemnat prin HG nr. 998/27 august 2008 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională, Timișoara fiind declarată polul național de creștere al regiunii Vest. Polul de creștere Timișoara s-a conturat ca a doua mare aglomerație urbană a României (după București) din punct de vedere al performanțelor social-economice înregistrate în ultimele două decenii.\n\nAsociația de Dezvoltare Intercomunitară Zurobara a Județului Timiș are sediul în localitatea Cerneteaz, pe strada Nica Iancu Iancovici nr. 100.\n\nMetropola Timișoara – Arad \n\nÎn data de 2 August 2016 s-a semnat actul oficial de înființare al metropolei Timișoara–Arad, parte a strategiei integrate de dezvoltare durabilă Timișoara Vision 2030, elaborată de Banca Mondială, Eurostat, și de Agenția de Dezvoltare Regională Vest din România.\n\nProiectul a implicat unirea celor două zone metropolitane într-o unitate administrativ-teritorială unitară, cu rol de hub de transport, investițional, cultural, turistic, medical și educațional în euroregiunea Dunăre-Criș-Mureș-Tisa.\n\nPopulația aglomerării urbane are 805.000 de locuitori, și este cel mai dezvoltat pol socio-economic al Europei pe axa București–Budapesta–Belgrad.\n\nLocalități \n\nJudețul este format din 99 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 8 orașe și 89 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Timiș.\n\nGrupul de Acțiune Locală Asociația \"Timiș Torontal Bârzava\" are sediul în orașul Deta, pe strada Voitegului nr. 3.\n\nNote\n\nLectură suplimentară\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Timiș\n Instituția Prefectului – Județul Timiș\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județul Timiș-Torontal (interbelic)\n Galeria de steme și steaguri ale județului Timiș\n Lista stadioanelor de fotbal din județul Timiș\n\nBanat\nJudețul Timiș" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre Județul Tulcea?" }, { "from": "assistant", "value": "Tulcea este un județ în regiunea Dobrogea în sud-estul României. Reședința județului este municipiul Tulcea.\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Tulcea este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 51 unități administrativ-teritoriale: 1 municipiu, 4 orașe și 46 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Tulcea.\n\nRecensământ 2011\n\nNote\n\nLectură suplimentară \n Toponimia județului Tulcea: considerații sincronice și diacronice, Laura-Diana Cizer, Editura Lumen, 2012\n Inventarierea siturilor arheologice din județul Tulcea - studiu de caz: mormintele tumulare, Ex Ponto, 2007\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Tulcea\n Prefectura Județului Tulcea\n Județul Tulcea – prezentare, PrefecturaTulcea.ro\n Localități din județul Tulcea World-Gazetteer.com\n Structura etno-demografică a județului Tulcea (2002), Edrc.ro\n\nPortaluri\n Județul Tulcea – Portal Oficial \n\nReportaje\n Triunghiul mănăstirilor, 29 iulie 2010, Neculai Amihulesei, România liberă\n Denumiri de legendă: de ce se numesc astfel gârla Împuțita, lacul Nebunu, lacul Sărat sau Murighiol, 13 aprilie 2013, Claudia Petraru, Adevărul\n\nHărți\n Harta turistică a județului Tulcea\n\nPolitică\n Colegii uninominale pentru alegerea Camerei deputaților în județul Tulcea (euroavocatura.ro/)\n Colegii uninominale pentru alegerea Senatului în județul Tulcea (euroavocatura.ro/)\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Tulcea\n Listă de comune din județul Tulcea\n Lista monumentelor istorice din județul Tulcea\n Lista rezervațiilor naturale din județul Tulcea\n Județul Tulcea (interbelic)\n Galeria de steme și steaguri ale județului Tulcea\n Listă de publicații din județul Tulcea\n\n \nDobrogea" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații concise poți oferi despre Județul Vâlcea?" }, { "from": "assistant", "value": "Județul Vâlcea este o unitate administrativă situată în sudul României. Județul Vâlcea se întinde pe o suprafață de și se învecinează cu județele Alba și Sibiu la nord, județul Argeș la est, județul Olt la sud și sud-est, județul Dolj la sud-vest, județul Gorj la vest și județul Hunedoara la nord-vest. Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii, 9 orașe și 78 de comune.\n\nPrin așezarea sa geografică, județul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele ale Oltului și Lotrului, străjuite de munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng. Aici între masivele de munți se află una din cele mai mari depresiuni intramontane din județ, cunoscută sub numele de Țara Loviștei.\n\nDouă treimi din suprafața județului sunt ocupate de Podișul Getic și Subcarpații Getici, cu altitudini între .\n\nRâul Olt străbate județul pe o distanță de , primind apele a numeroși afluenți din care cel mai important este Lotrul. Acest bazin hidrografic, care se află în partea dreaptă a Oltului, cuprinde aproape toată suprafața județului. Această rețea hidrografică este întregită de numeroase lacuri: Gâlcescu, Zănoaga Mare, Iezerul Latoriței (lacuri glaciare), Vidra, Brădet, Cornet, Călimănești, Dăești, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Slăvitești, Ionești, Zăvideni, Drăgășani (lacuri artificiale pe Lotru și Olt pentru hidrocentrale) și lacurile sărate de la Ocnele Mari.\n\nMunții cu vaste păduri de conifere și foioase unde trăiesc urși, capre negre, cerbi, căprioare. De asemenea pășuni alpine unde oieritul este ocupația ancestrală a oamenilor locului.\n\nCătre dealuri, plantațiile pomicole oferă fructe: mere, pere, prune, nuci, cireși, vișini. Din prelucrarea prunelor, în județ se produce țuica de Horezu și țuica de Vâlcea. Tot pe dealuri, mai spre sudul județului, se cultivă vița de vie din care se produc vinurile de Drăgășani.\n\nSpre granița de sud a județului, câmpia asigură terenuri fertile practicării agriculturii, cultivându-se cerealele (grâu, secară, porumb) sau culturi tehnice.\n\nBogăția județului Vâlcea este întregită de importante resurse minerale, importante atât pentru economia județului cât și pentru economia națională. De la Cataracterele Lotrului, lângă Voineasa, se exploatează mică, pegmatite de cuarț și fedspat; calcar de la cariera Bistrița din comuna Costești: sare (clorură de sodiu) de la Ocnele Mari; cărbune brun de la Berbești, Alunu, Copăceni; țiței și gaze naturale de la Băbeni, Mădulari, Făurești; izvoare de ape minerale de la Călimănești, Băile Olănești, Băile Govora; hidrocentrale (17 la număr).\n\nIstoric \nÎn sudul județului, la Bugiulești, s-au găsit pietre cioplite care au fost descrise ca fiind cele mai vechi urme de hominizi din Europa, apreciate a fi cu circa două milioane de ani î.Hr. și denumite \"Australanthropus olteniens\", dar descoperirea nu a fost autentificată de studiile științifice ulterioare. În schimb, săpăturile arheologice de la Bârsești și Govora-sat, din comuna Mihăești, Căzănești, Valea Răii din municipiul Râmnicu Vâlcea, Orlești au scos la iveală mărturii netăgăduite ale locuirii arealului județului în perioada neolitică. Urmează apoi atestarea epocii de bronz prin săpăturile de la Boișoara, Buleta, Bârsești și Govora-sat din comuna Mihăești, orașul Ocnele Mari, Goranu și Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ștefănești. Iar epoca de fier este semnalată prin aceleași săpături la Căzănești, Costești, Ocnele Mari, Bârsești, Valea lui Stan.\n\nFortărețele dacice de la Ocnița, Grădiștea și Tetoiu au format un sistem defensiv ingenios în partea sud-estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei.\n\nLa Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate în locul unde a existat cetatea dacică Buridava, cetate menționată de istoricul grec Ptolemeu în scrisurile sale, au scos la iveală bucăți de ceramică cu inscripțiile REB și BUR și o vază pe care scrie „Basileo Thiamarcos Epoiei”. Acesta din urmă este numele unui rege local contemporan cu împăratul roman Octavian Augustus.\n\nAnul 87 a fost anul când armatele romane trimise să cucerească Dacia suferă o înfrângere amară, conducătorul lor Cornelius Fuscus fiind ucis în luptă. Această luptă se dă pe teritoriul județului undeva în Loviștea.\n\nIstoricul român Vasile Pârvan confirmă existența, pe meleagurile vâlcene, a unui număr de fortificații pe râul Olt, cunoscute sub denumirea de Limens Alutanus, construite în perioada 106-271 d.Hr. a dominației romane a Daciei. Acestea, de la nord la sud sunt: Pons Vetus (Câineni), Proaetorius (Copăceni), Arutela (Bivolari), Castra Traiana (Sâmbotin), Buridava romană (Stolniceni), Pons Aluti (Ioneștii Govorii) și Rusidava (Drăgășani).\n\nDupă retragerea romană din 271, cu toată influența nefastă a năvălirilor popoarelor migratoare, pe teritoriul acestui județ s-a semnalat comunități puternice daco-romane la Costești, Goranu, Inătești, Ioneștii Govorii și Lăcusteni.\n\nÎn zona Vâlcea s-a aflat în secolul al XIII-lea cnezatul lui Farcaș. Din traducerea numelui său în slavonă a rezultat numele Vâlcea („farkas” înseamnă în maghiară „lup”, iar în slavonă „vâlc”).\n\nPe teritoriul județului Vâlcea, în Țara Loviștei la Perișani, este unul din locurile unde este posibil să se fi dat bătălia de la Posada, între 9-12 noiembrie 1330, în care Basarab I a obținut o importantă victorie împotriva lui Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, victorie ce condus la independența Țării Românești.\n\nJudețul Vâlcea este atestat documentar la 8 ianuarie 1392 printr-un act emis de Mircea cel Bătrân, fiind primul județ atestat documentar în România.\n\nRadu cel Mare a înființat la Râmnicu Vâlcea, în anul 1504, Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt remarcat și de Paul de Alep care notează că în peregrinările sale a găsit aici o „reședință episcopală”. Biserica poartă hramul Sf. Nicolae, iar frescele au fost realizate de pictorul GheorgheTattarescu.\n\nVechi documente istorice, aflate în custodia arhivei Academiei Române și specificațiilor din Condica Episcopiei Râmnicului, Mihai Viteazul, domnul primei uniri a românilor din toate provinciile, s-a născut la Drăgoești. La Proieni pe malul drept al Oltului, el și-a serbat nunta cu Doamna Stanca într-o veche biserică ortodoxă.\n\nO serie de mănăstiri și așezări monahale amintesc de Mircea cel Bătrân (Mănăstirea Cozia), Constantin Brâncoveanu, domnul erudit care împreună cu Antim Ivireanul au înființat la 1705 prima tipografie în limbă română (Mănăstirea Hurezu), Radu cel Mare și Matei Basarab(Mănăstirea Govora). De asemenea, biserica „Buna Vestire” din municipiul Râmnicu Vâlcea, din fosta cetate a lui Mircea cel Bătrân, este ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanul (1545 -1552, 1553 - 1554, 1558 -1559).\n\nUnice în întregul peisaj al arhitecturii medievale românești sunt cele două cule (case boierești), prima construită la 1516 de Nan Paharnicul și a doua la 1812 de Gheorghe Măldărescu, în comuna Măldărești. Astăzi fac parte din Muzeul de artă medievală Măldărești.\n\nPe Valea Topologului la 1828 Iancu Bălcescu, fratele revoluționarului pașoptist Nicolae Bălcescu, ridică conacul care dăinuie peste veacuri, azi fiind \"Muzeul Nicolae Bălcescu\", cu o arhitectonică deosebită.\n\nÎntre anii 1717-1722, în timpul stăpânirii austriece, a fost construit sectorul de drum pe Valea Oltului dintre Cozia și Câineni, cunoscut ca \"Via Carolina\", sub conducerea inginerului austriac Franz Schwartz, drum care a avut ca suport vechiul drum roman.\n\nPe meleagurile vâlcene vatră cu bogate tradiții istorice și culturale, documentele atestă existența școlilor încă din secolele XIV-XV. \n\nLa Mănăstirea Cozia funcționa încă din anul 1415 o școală mănăstirească, atestată documentar la 28 martie 1415. Atestarea ei se face și prin hrisoavele domnești din 18 martie 1419, 16 iulie 1436, 17 aprilie 1448. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al lui Mircea cel Bătrân, compune versuri și imnuri religioase, desfășurând la Cozia o activitate prodigioasă. Logofătul Filos este considerat primul poet român. La 1649 Mardarie Cozianul pentru interesul școlii alcătuiește \"Lexiconul slavo-românesc\". Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 Arhimandritul Ghenadie care a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte” Nu departe de mănăstirea Cozia, la Jiblea (azi cartier al orașului Călimănești), este semnalată în secolul al XVIII-lea o școală sătească condusă de Barbu, fost elev al Coziei.\n\nDe existența școlii de la Mănăstirea Govora, mărturii documentare sunt din timpul lui Radu cel Mare, datate 3 mai 1502. La 9 august 1636, Teofan al Ierusalimului menționa ca la Govora funcționează o școală pentru deprinderea meșteșugului tipografic. Cărturarul Melinte Macedoneanul, cu bogate cunoștințe \"de elinește și slavonește\" a pus, în timpul lui Matei Basarab, bazele unei tipografii.\n\nO însemnare pe un manuscris din secolul al XVII-lea de către Constantin Grămatic (din satul Corbeasa), spune „Să se știe că am șezut la Mănăstirea Bistrița ca să-nvățăm carte”, atestează că la acest așezământ monahal funcționa o școală. Aici cărturari vestiți, ca Mihail Moxa, Teofil, viitor episcop de Vâlcea, Ștefan—viitor mitropolit al Țării Românești—Ioachim Bărbătescu, au transcris sau au redactat numeroase hristoave și cărți. La Bistrița, istoricul Nicolae Iorga menționează că Neagoe Basarab, domn al Țării Românești, „în tinerețea lui capătă cunoștințe de limbă și literatură”.\n\nPrin județul Vâlcea, la 2 martie 1821, a trecut, în drumul său către București, cu armata sa de panduri, Tudor Vladimirescu. A poposit pe pridvorul școlii sătești din Benești, pe Olteț, școală înființată la 1750 de dascălul grec Hristodor. Această școală, la 1838 s-a transformat în școală preparandă, adică școală care pregătea învățători rurali pentru satele plasei Oltețu.\n\nTot din Beneștii pe Olteț fiind cărturarul Petrache Poenaru obține la Paris în anul 1827 brevetul de inventator a cea ce se numește „condei portăreț fără sfârșit” (stiloul de azi). Dar, el cărturarul, omul de taină al marelui revoluționar Tudor Vladimirescu, se remarcă prin faptul că este creatorul steagului național românesc, steag purtat pentru prima oară de pandurii acestuia. Este de asemeni cel care editează primul ziar românesc „Foaie de propagandă”, ziarul armatei de panduri a lui Tudor Vladimirescu, organizatorul învățământului național românesc, fondatorul colegiilor naționale din București și Craiova, este membru al Academiei Române din anul 1870.\n\nTrecerea primului domnitor al Țării Românești și al Moldovei unite la 24 ianuarie 1859, Ioan Cuza Vodă, este marcată de o fântână în stânca masivului Căpățânii, lângă Pârâul Poștei, la circa nord de Mănăstirea Cozia.\n\nPe la mănăstirea Cozia trece în drumul său spre București dinspre Ardeal poetul Mihai Eminescu. Revoltat de faptul că autoritățile transformaseră ctitoria marelui voievod, Mircea cel Bătrân, în închisoare, scrie în ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: „Cozia, unde e înmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia, unde e îmormântată familia lui Mihai Vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal în vechime cu țara, ce-a devenit? Pușcărie?”.\n\n„...cu un cal cu aproape patru picioare, cari deși avea în aparență patru picioare întregi bietul cal, în realitate cu unul se servea de mare nevoie” . a străbătut, în cabrioleta proprie, dramaturgul Ion Luca Caragiale, revizor școlar pe la 1882.\n\nAlexandru Vlahuță, la începutul de secolului al XX-lea, trecând prin județul Vâlcea, spunea: „Vâlcea e o livadă încântătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajiști înflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele, pe marginea râurilor, cu drumuri albe și netede...” .\n\nPopulația\n\nMuzeul Satului Vâlcean\n\nEconomie \n\nPrincipalele ramuri economice ale județului Vâlcea sunt agricultura, industria chimică, industria lemnului, industria alimentară ,etc. \nIndustria chimică este reprezentată de fabrici și combinate precum Oltchim S.A., Uzinele Sodice Govora, ambele aflate la distanță de 10 km față de Râmnicu Vâlcea.\nIndusria energetică: hidrocentrale construite de-a lungul râurilor Olt și Lotru (Barajul Lotru-Ciunget). Industria lemnului este prezentă la Râmnicu Vâlcea și Brezoi.\n Mai multe informații pe situl Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea.\n\nAgricultură \n\n Industria morăritului și panificației: la Râmnicu Vâlcea, reprezentată de firmele Boromir și Vel Pitar.\n Industria cărnii: la Râmnicu Vâlcea, reprezentată de Fabrica de Carne Diana.\n Industria de vinificație: la Drăgășani.\n Industria alimentară: de conserve din legume și fructe, bere: la Râmnicu Vâlcea.\n\nDiviziuni administrative \n\nJudețul este format din 89 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 9 orașe și 78 de comune.\nLista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vâlcea.\n\nPolitică și administrație \n\nJudețul Vâlcea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de de la , iar componența politică a Consiliului este următoarea:\n\nNote\n\nBibliografie \n\n Studii Vâlcene (anii '80), Reviste de istorie, Manuale de istorie, Publicații Vâlcene, Muzee Vâlcene , \n Inscripții în cărbune de Costea Marinoiu, Ed. Eminescu,1985, \n Istoria cărții vîlcene, Costea Marinoiu, Ed. Scrisul românesc,Craiova,1981.\n Istorie și continuitate, C. Marinoiu, V. Cismaru, P. Purcarea, Ed. Conphys 2000.\n La aniversare 80 ani, C. Marinoiu, V. Cismaru, Ed Conphys 2006.\n\nBibliografie suplimentară \n\n Județul Vîlcea, Lucian Badea, Constanța Rusenescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1970\n Județul Vîlcea în anii primului război mondial: studiu si documente, Volumes 1-2, Corneliu Tamaș, Editura Societății Prietenii Muzeului Bălcescu, 1979\n\nLegături externe \n\n Consiliul Județean Vâlcea\n Prefectura Județului Vâlcea\n Camera de Comert si Industrie Valcea\n Muzeul Județean Vâlcea\n Cântecul pietrei pe muntele de apă, 17 aprilie 2007, Lucian Vasilescu, Descoperă\n Vâlcea de la capitalism la comunism, 24 august 2012, IstorieLocala.ro\n Bisericile din Vâlcea\n\nHărți\n Harta turistică a județului Vâlcea\n\nVezi și \n\n Județele României\n Județele interbelice ale Regatului României\n Listă de localități din județul Vâlcea\n Listă de comune din județul Vâlcea\n Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea\n Lista rezervațiilor naturale din județul Vâlcea\n Listă de publicații din județul Vâlcea\nLista firmelor din județul Vâlcea\n\n1968 în România\nFondări în 1968" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi câteva informații de bază despre Județele României." }, { "from": "assistant", "value": "Împărțirea României în 41 de județe este unul dintre nivelurile de organizare administrativă a teritoriului României, anume nivelul NUTS III, cele 4 macro-regiuni formând nivelul NUTS I, cele 8 regiuni de dezvoltare nivelul NUTS II, iar municipiile și comunele, nivelul NUTS IV.\n\nUltima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane (având ca model împărțirea teritoriului Uniunii Sovietice) la reîmpărțirea pe județe (care fuseseră desființate de autoritățile comuniste în 1951, reforma din 1968 înființând însă județe mai mari și mai puțin numeroase).\n\nDin anul 1968, teritoriul României a fost împărțit în 39 de județe, plus municipiul București care, deși este reședința județului Ilfov, este administrat separat ca municipiu cu statut de județ, care nu face parte din Ilfov, județul înconjurător. În 1981 s-au înființat încă două județe, județul Giurgiu și județul Călărași, și județul Ilfov a devenit Sectorul agricol Ilfov în subordinea municipiului București. În 1997, legea nr. 50/97 a reînființat județul Ilfov.\n\nSuprafața medie a județelor este de 5.809 km2, județul Timiș (8.697 km2) fiind cel mai mare, iar județul Ilfov (1.583 km2), cel mai mic.\n\nDate demografice \nPotrivit datelor recensământului din 2021, ale Institutului Național de Statistică, populația medie a celor 41 de județe ale României este de 422.850, județul Iași fiind cel mai populat (760.774), iar județul Tulcea (193.355), cel mai puțin. Municipiul București, care are același nivel administrativ ca un județ, este mai populat și mai mic decât orice județ, cu 1.716.961 de oameni și 228 km2.\nJudețul cu densitatea populației cea mai ridicată este Ilfov (340 loc/km²). La extrema opusă, Tulcea are o densitate de doar 23 loc/km².\n\nIstorie \nÎmpărțirea țărilor române în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.\n\nNote\n\nBibliografie \n Colecția „Județele patriei”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, anii 1976-1979\n\nLectură suplimentară \n Atlasul județelor din Republica Socialistă România, Vasile Cucu, Didactică și pedagogică, 1978\n Județele României Socialiste, Editura politică, 1972\n\nVezi și\n\nLegături externe \n Istoria numelor județelor din România. De unde provine denumirea regiunii în care locuiți, 11 ianuarie 2013, Lavinia Balulescu, Adevărul\n 16 februarie 1968. Controversele ultimei reorganizări administrativ-teritoriale, 16 februarie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul\n INFOGRAFIE Cât valorează fiecare județ al României, în funcție de PIB, 5 mai 2011, Adevărul\n Top 5 cele mai vizitate județe din România, 6 martie 2011, Ana Bâtcă, Evenimentul zilei\n Care sunt județele României? 24 august 2023,Editura Educațională Twinkl \n\n1968 în România\nFondări în 1968" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Monoteism?" }, { "from": "assistant", "value": "Monoteismul (din grecescul μόνος, monos, „singur” și θεός, theos, „zeu”) este credința în existența unui zeu sau în unitatea lui Dumnezeu. Monoteismul este caracteristic religiilor avraamice (iudaism, majoritatea denominatiilor creștinismului, islam, sabianism) și poate fi de asemenea recunoscut în numeroase alte religii, precum în Zoroastrism, Credința Bahá'í, Sikhism, chiar și în Hinduism.\n\nDefiniție și tipuri\nMonoteismul este credința într-un singur zeu, în contrast cu politeismul, credința în zeități multiple. Cu toate acestea, politeismul este compatibil cu monoteismul inclusiv sau alte forme ale monismului, iar distincția dintre monoteism și politeism nu este foarte clară sau obiectivă.\n\nUnele religii monoteiste atribuie conotații \"personale\" propriului dumnezeu, pentru a-l diferenția de alți Dumnezei, despre care ei susțin că ar fi ori simple creații omenești (monoteismul exclusiv), ori alte forme ale Dumnezeului lor (monoteismul inclusiv).\n\nÎn anumite cazuri se poate detecta o evoluție de la un cult enoteist, în care credincioșii acceptă existența unor divinități inferioare celei principale, pe care ei o venerează ca fiind adevăratul lor dumnezeu, la cultul monoteist.\n\nIudaismul a fost prima religie monoteistă de succes (care a supraviețuit fondatorului și vremii), deși unii susțin că însuși animismul ar fi o formă de monoteism. Poporul Israel se consideră de la un anumit moment al istoriei sale \"poporul ales al singurului Dumnezeu\", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia.\n\nÎn creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său și divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întâlnim la mormoni și la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor triteismul, în timp ce Martorii lui Iehova susțin că Isus Cristos este inferior Dumnezeului Tată Iehova. Cu toate aceste diferențe, toate aceste culte susțin că ele însele sunt creștine, dar nu le recunosc și pe celelalte biserici ca atare. Cu toate că creștinismul consideră venerarea trinității ca pe o formă de monoteism, iudaismul o consideră idolatrie totală.\n\nIslamul a preluat și adaptat multe elemente din iudaism și creștinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, și nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii, ca și evreii, îi consideră pe creștini politeiști.\n\nCât despre zoroastrism și credința Bahá'í, religii practicate la granița dintre Orient și Occident - de exemplu în Iran și Pakistan - ele sunt caracterizate printr-un anumit grad de sincretism.\n\nVezi și\n Ateism\n Dharma\n Demiurg\n Henoteism\n Politeism\n\nNote \n\nAtributele lui Dumnezeu în teologia creștină\nÎmprumuturi lingvistice din greacă\nMonoteism" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi mai multe informații despre Decebal." }, { "from": "assistant", "value": "Decebal a fost regele Daciei între anii 87-106.\n\nStatul dac \n\nDacia s-a aflat la apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deși mai restrâns ca arie geografică decât Regatul lui Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat. Limitele statului dac în timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele înregistrate în acest timp de societatea dacică erau multiple și importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor dave în care pulsa o vie activitate economică, legături comerciale cu lumea greco-romană, o cultură înfloritoare cu puternice elemente originale.\n\nPersonalitate \n\nRegele Decebal a avut mai multe războaie cu romanii, care îi vor recunoaște abilitățile militare și politice. La începutul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius făcea regelui dac următorul portret elogios:\n\nEra foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor.\n\nPe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul \"DECEBALVS PER SCORILO\". Unele interpretări îl consideră în limba dacă, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scorilo, altele în latină, traducerea fiind Decebal prin Scorilo. Alții cred că e vorba de o simplă marcă de olar.\n\nÎnceputul domniei \nÎncă din primul an de domnie, din anul 85, Decebal se confrunta cu o situație dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei. Împăratul Domițian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-a. Marea bătălie are loc la Tapae.\n\nLa un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal așteaptă în defilelul de la Tapae. Confruntarea se încheie cu victoria romană. Deși înfrânt de romani, din cauza dificultăților întâmpinate de armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii și marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domițian în anul 89. Decebal era numit client al Romei, iar regatul său, regat clientelar, primea meșteri mineri, instructori militari etc.\n\nAni de pace \nÎn schimbul unor subvenții în bani și ingineri, Decebal se recunoaște rege clientelar al Romei și continuă, în următorii 12 ani de pace, să-și consolideze puterea și statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipată și instruită. Se inițiază un vast program de construcții civile și militare, îndeosebi în regiunea Munților Orăștie. Încearcă să stabilească relații cu popoare și state inamice Romei.\n\nPrimul război dacic \n\nConfruntările dintre daci și romani au reînceput în timpul împăratului Traian. La începutul anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după ambele pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni și alte unități auxiliare (în total circa 150.000 de soldați). La 25 martie 101 împăratul părăsește Roma, traversează Dunărea pe poduri de vase la Lederata (Ramna) și Dierna (Orșova) pătrunzând în Dacia prin Banat. Dio Cassius menționează episodul în care burii germanici cu aliații lor îi trimit lui Traian o ciupercă uriașă pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sfătuiți pentru binele lor să se întoarcă la Roma. Are loc bătălia de la Tapae, în vara anului 101, iar Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Bătălia se încheie cu victoria romană.\n\nÎn iarna și primăvara anului 102, Decebal este înfrânt la Nicopolis ad Istrum și în Dobrogea la Adamclissi. În toamna anului 102, Decebal este silit să încheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia să dărâme zidurile cetăților, să cedeze o serie de teritorii și să renunțe la orice independență în politica externă.\n\nAl doilea război dacic \n\nDin ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalță, între Drobeta și Pontes, în anii 103-105, un pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, inițiind cel de-al doilea război dacic.\n\nAbandonat de aliați, atacat prin Banat, Valea Oltului și Moldova, constrâns continuu la defensivă, Decebal se retrage în citadela din Munții Orăștiei. După cucerirea puternicelor cetăți care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, legiunile romane încep asediul Sarmizegetusei.\n\nÎn ciuda rezistenței, cetatea este cucerită și distrusă din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii, reușește să părăsească cetatea încercând să continue rezistența împotriva romanilor în interiorul țării. Este urmărit de cavaleria romană și pentru a nu cădea viu în mâinile dușmanului, Decebal s-a sinucis, ceea ce este atestat de stela funerară de la Filippi a lui Tiberius Claudius Maximus, ofițerul care a adus împăratului Traian capul și mâna dreaptă a lui Decebal, la Ranisstorum.\n\nUrmări \nO mare parte a teritoriului statului dac (Transilvania, Banatul și Oltenia) a fost transformată în vara anului 106 în provincie romană numita Dacia Felix, cu capitala situată la 40 de km de vechea capitală (incendiată în războiul dac din 105-106), purtând numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Muntenia si sudul Moldovei au fost încorporate în provincia Moesia Inferior. După înfrângerea dacilor, Traian a organizat la Roma o festivitate mare și costisitoare, de 123 de zile. Zeci de mii de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia Romană pentru a evita sclavia. Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construită în Roma de Apolodor din Damasc (în 113), precum și de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea.\n\nCu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac și cu aurul extras din minele de aur de la Roșia Montana, Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, deși capitala provinciei romane (coloniei) era Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai important oraș din teritoriu era Apullum (Alba Iulia), oraș prin care trecea aproape întreaga cantitate de aur ce lua drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi Imperiului mai multe legiuni militare alcătuite exclusiv din daci care vor lupta în multe colțuri ale Europei.\n\nDubii\nÎn vremea lui Domițian, conducător al Daciei a fost Diurpaneus, sau Dorpaneus. Orosius îl descrie ca fiind „Rex Dacorum”. Acuratețea acestei afirmații nu este confirmată. Nu se știe dacă Diurpaneus era rege al întregului stat dac sau numai al unei părți din el, care era fie o unitate teritorială naturală tribală, fie un teritoriu secesionist, desprins din acesta, condus fiind de o facțiune cu tendințe antiromane, care a condus la provocarea războiului. Atacul inițial a fost condus de Diurpaneus, după care acesta a fost îndepărtat de mai bine cunoscutul Decebalus. Persistă o anumită confuzie cu privire la nume și nu este clar dacă Diurpaneus este aceeași persoană cu Duras care, conform lui Dio, a abdicat în favoarea lui Decebalus, deoarece acesta era un războinic mai priceput.\n\nNote\n\nLectură suplimentară \n Decebal: regele erou al dacilor, Dumitru Tudor, Editura Științifică, 1964\n Decebal: eroul strămoșilor, strămoșul eroilor, Dumitru Almaș, Editura Meridiane, 1972\n Decebal, Liviu Mărghitan, Editura Militară, 1987\n Decebal, B.. Jordan, Editura Cugetarea, 1938\n Decebal și Traian, Dumitru Tudor, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977\n Decebal, regele dacilor, Constantin C. Petolescu, Editura Academiei Române, 1991\n\nLegături externe \n\n Decebalus. Atestările. \n - www.enciclopedia-dacica.ro\n Dacii si romanii, 14 august 2006, Loreta Popa, Jurnalul Național\n Decebal – in spiritul darz al dacilor, 19 noiembrie 2009, Nicu Parlog, Descoperă\n\nVezi și \nChipul lui Decebal\nDacia\nDacia romană\nRăzboaiele daco-romane\nListă de regi daci\n\nDecese în 106\nInamici și aliați ai Romei antice\nIstoria antică a României\nRegi daci\nSinucideri\nDecebal" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante poți oferi despre Dacia romană?" }, { "from": "assistant", "value": "Dacia romană sau Dacia Traiană (Dacia Felix) a fost o provincie romană apărută după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106 și a durat până în 271, când are loc retragerea aureliană, deci un total de 165 de ani.\n\nCum Dacia nu fusese cucerită complet, deseori aveau loc incursiuni ale dacilor liberi cu scopul de a hărțui legiunile romane din această zonă.\n\nDe asemenea, au existat și multe revolte împotriva stăpânirii romane în interiorul provinciei, astfel că ocupația romană nu a fost deloc ușoară. În aproximativ 100 din cei 165 de ani au existat conflicte armate.\n\nLocalizare geografică\n\nProvincia romană Dacia, după Ptolemeu sau Constantin Giurescu, își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi.\n\nLa granițele Daciei a fost liniște cât timp a trăit împăratul Traian.\n\nDupă moartea sa (11 august 117) încep năvăliri ale migratorilor și ale dacilor liberi din nord.\n\nProcesul de colonizare \nÎn perioada stăpânirii romane (106 - 271), în provincia cucerită au loc evenimente și transformări importante:\n construirea a numeroase orașe, cetăți, castre și monumente:\n Tropaeum Traiani\n În 108 - 110 se construiește noua capitală a provinciei Dacia, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica (în sud-vestul Depresiunii Hațegului)\n În jurul lui 210 este refăcut în piatră castrul de la Porolissum\n construirea unei bogate rețele de drumuri pietruite:\nÎn 107 - 109 romanii prelungesc drumul care lega Dunărea (la Dierna) cu interiorul Daciei până la Apulum (Alba-Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca) și Porolissum (Moigrad). Acesta este unul dintre cele mai vechi drumuri de piatră de pe teritoriul României.\n exploatarea masivă a bogățiilor subsolului (aur, argint, sare etc.)\nColoniile erau locuite de coloni, adică cetățenii romani cu toate drepturile. Coloniile au constituit o lovitură grea pentru viața tradițională autohtonă, deoarece pe ele se sprijinea întreaga viață constituțională iar dacii au trebuit în cei 170 de ani să se adapteze prezenței zecilor de mii de romani, sau astfel spus, venirii printre ei a atâtor vorbitori de limbă latină.\n\nColonizatorii erau de două tipuri: civili și militari. Colonizarea cu civili în Dacia e aproape caz unic în vremea împăraților romani (conform lui Nicolae Iorga). Cei mai mulți coloniști au venit, firesc, din împrejurimile Daciei, și foarte puțini din inima imperiului, din Italia de astăzi, deoarece populația se rărise acolo, iar împărații au interzis colonizările cu cetățenii născuți în Peninsula Italică. Cei veniți din apropierea Daciei erau de obicei traci, înrudiți cu geții (dacii), vorbeau aceeași limbă, fapt ce a dus la o apropiere între ei. Din Imperiu au mai venit cei mai prigoniți, mai ales creștinii și preoții lor.\n\nDeși a avut o perioadă relativ scurtă, colonizarea Daciei cu oameni proveniți din toate provinciile imperiului a fost cea mai intensă, iar limba latină s-a impus ca lingua franca.\n\nRăzboaiele daco-romane\n\nExpediția împăratului Domițian\n\nIstoricul Dio Cassius scria că regele dac Duras a renunțat la domnie și i-a transmis funcția lui Decebal-Diurpaneus, ce era \"ager în planurile de război ca și în împlinirea lor, știind să-și aleagă timpul când să năvălească asupra inamicilor, fiind asemenea și în momentul când trebuia să se retragă, fiind dibaci la întinderea curselor, viteaz la luptă, folosindu-se cu înțelepciune de victorie și de înfrângere.\" Pe plan intern, Decebal Diurpaneus a reușit să refacă unitatea politică a dacilor.\n\nConflictul a izbucnit în urma atacului dacilor peste Dunăre în Moesia, la sfârșitul anului 85. Armata lui Oppius Sabinus a fost distrusă, guvernatorul provinciei fiind ucis. Vestea înfrângerii îl determina pe împăratul Titus Flavius Domitianus să pornească o expediție împotriva dacilor. Pentru a înlocui legiunea pierdută și a consolida armata romană în această secțiune, a mutat legiunile IV Flavia din Dalmația, I și II Adiutrix, în Moesia. Regiunea Sirmium a fost anexată la Moesia Superior, în scopul de a avea o singură comandă pe frontiera dacică.\n\nÎmpăratul s-a oprit la Naissus unde a organizat petreceri și banchete. L-a trimis pe Cornelius Fuscus împotriva dacilor, acesta fiind o fire aventuroasă ce iubea primejdia.\n\nS-au desfășurat tratative în ideea evitării unei confruntări, dacii cerând pacea în schimbul a unei sume de doi oboli plătită de orice roman din imperiu. Expediția lui Fuscus s-a soldat cu un eșec, generalul roman fiind ucis în luptă, iar legiunea V Alaudae fiind anihilată în Prima Bătălie de la Tapae din 87. Dacii au capturat steagurile și mașinile de luptă romane. După această victorie, regele dac Diurpaneus a primit supranumele de Decebalus, însemnând \"cel curajos\" sau \"cel puternic\"\n\nÎn 88, Domitian și-a dat seama de puterea adversarului său și a trimis o armata condusă de Tettius Iulianus. Romanii au traversat Dunărea la Viminacium și au pătruns în Transilvania dinspre Banat. Romanii obțin o victorie în Prima Bătălie de la Tapae. După cum scria Cassius Dio, Decebal a recurs la o stratagemă, tăind copacii unei păduri întregi, îmbrăcându-i cu haine de soldați pentru a-i face pe romani să creadă că el dispunea de forțe mari.\n\nRomanii și dacii au încheiat pace după ce Domițian a suferit înfrângeri și pierderi în confruntările cu quazii și marcomanii, ce îi sprijineau pe daci. Decebal a încheiat o pace favorabilă lui cu Domițian în anul 89, Dacia devenind regat clientelar al Romei, primind meșteșugari, constructori, instructori militari și bani pentru a apăra granițele imperiului. Unii istorici consideră că această pace nefavorabilă romanilor a provocat asasinarea lui Domițian în septembrie 96.\n\nDecebal, în loc să folosească banii așa cum doreau romanii, a hotărât să înceapă construcția unor noi cetăți în munți, în puncte strategice importante, și să le întărească pe cele deja existente.\n\nExpedițiile împăratului Traian\n\nPrimind subvenții în bani și ingineri, Decebal se recunoștea ca rege clientelar al Romei, consolidând timp de 12 ani regatul. Procesul de centralizare a statului dac s-a accelerat, armata fiind echipată și instruită. S-a inițiat un vast program de construcții civile și militare în regiunea Munților Orăștiei. S-au stabilit relații cu populații și state inamice Romei.\n\nDupă moartea lui Domițian, Nerva este numit împărat, încercând să restabilească prestigiul senatului. A fost succedat de Marcus Ulpius Nerva Traianus sub a cărei domnie, imperiul a atins întinderea teritorială maximă. Traian consideră pacea încheiată în 89 ca fiind rușinoasă și de aceea, a decis să pornească un nou război.\n\nÎn primăvară 101 împăratul a traversat Dunărea la Viminacium urmând traseul făcut de Tettius Iulianus. Romanii îi înving pe daci la A Doua Bătălie de la Tapae.\n\nOdată cu venirea toamnei, romanii sunt nevoiți să oprească înaintarea spre capitală dacică. Decebal își mobilizează armata, și împreună cu sarmații și bastarnii, traversează Dunărea înghețată cu armata dacică, împreună cu roxolanii și iazigii și atacă garnizoanele romane din Moesia pentru a schimbă soarta războiului. Campania s-a soldat cu un eșec, o parte din cavalerie înecându-se la trecerea fluviului. Garnizoanele romane au rezistat, iar Traian a plecat cu armata din munți, urmându-i pe daci în Moesia, reușind să ajungă cu o parte din trupele sale pentru a sprijini garnizoanele. O primă ciocnire a avut loc în timpul nopții, cu pierderi nesemnificative de ambele părți, și fără un rezultat decisiv. Confruntarea finală s-a dat la Bătălia de la Adamclisi, cu pierderi grele de ambele părți, chiar dacă rezultatul a fost o victorie romană.\n\nÎn primăvară 102, romanii au reluat înaintarea spre Sarmizegetusa. Romanii ocupă cu succes cetatea Costești, determinându-l pe Decebal să ceară încheierea păcii. Condițiile păcii încheiate au fost severe pentru daci: erau înapoiate armele, mașinile de război, prizonierii și stindardele capturate în 87, erau predați prizonierii, zidurile cetăților erau dărâmate, de asemenea, aveau interdicția de a mai primi dezertori. Decebal a cedat teritorii din regatul sau și a fost silit să renunțe la orice formă de politică externă independența. Traian a concentrat trupe noi în Moesia și l-a însărcinat pe arhitectul Apolodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre la Drobeta.\n\nDecebal a încălcat prevederile păcii în 102 și i-a atacat pe iazygii din câmpia Tisei, aliați ai romanilor. Senatul roman i-a declarat război lui Decebal, declarându-l dușmanul Romei. Războiul a fost reluat în 105. Decebal a fost atacat din mai multe direcții, cetatea Costești fiind asediată și incendiată. Capitală sa, Sarmizegetusa Regia, a fost înconjurată și supusă unui asediu îndelungat. Primul asalt a fost respins cu pierderi grele. Romanii au construit o fortificație paralelă cu cea a dacilor și la o mică distanță față de aceasta. La al doilea asalt, romanii pătrund în oraș. Dacii au incendiat orașul, iar o parte din căpetenii s-au otrăvit pentru a nu cădea prizonieri. Decebal se refugiază pentru a organiza o nouă rezistență antiromană. Urmărit fiind de călăreții romani, Decebal a preferat să se sinucidă decât să fie capturat. Un apropiat al său, Bicilis, l-a trădat și i-a lăsat pe romani să descopere tezaurul dac estimat la 165.500 de kilograme de aur și 331 000 de kilograme de argint. Al Doilea Război Daco-Roman se încheie la Porolissum în vara 106. Regatul dac a fost desființat și pe cea mai mare parte a teritoriului este formată provincia romană \"Dacia\".\n\nDin ordinul împăratului, a fost clădită o columnă la Roma, în Forul lui Traian, în 113, basorelieful în formă de spirală comemorând victoria romană în războiul cu dacii. Columna are o înălțime de 30 de metri și conține 18 blocuri de marmură de Carrara, cântărind fiecare 40 de tone. Inițial, în vârful columnei, se află statuia lui Traian, fiind înlocuită în secolul XVI cu statuia Sfântului Petru.\nBasorelieful prezintă scene de lupta din războaiele daco-romane din 101-102 și 105-106, precum și scenele din viețile dacilor și romanilor, din timpul pregătirii războaielor, plecarea romanilor către Dacia, din portul Ancona, armatele romane în zona cetăților dacice, tehnicile de luptă, asaltul cetăților dacice, luptele, victoriile obținute și scene postbelice. Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei în 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei, ilustrând \"Comentariile lui Traian\" (De bello dacico), fiind un document istoric și constituind un act de naștere al populației române. Apar lucrări genistice ale arhitectului Apollodor din Damasc, iar învingătorul Traian apare de 59 de ori, la inaugurarea podului peste Dunăre de la Drobeta. Dacii, fiind învinși, apar în scene apărându-și cetățile lor, în luptele cu romanii, închinarea unor nobili Tarabostes lui Traian și a solilor regelui Decebal. Către final apar scene normale cu cei învinși. După scenele cu Sarmizegetusa cucerită, urmează scenele cu sinuciderea apărătorilor sau cu cei care părăsesc cetatea pentru a rezistă în altă parte, precum și o scenă în care romanii descoperă comorile regelui dac. În final, sunt scenele cu prinderea copiilor lui Decebal, sinuciderea regelui dac și expunerea capului regelui dac în față trupelor romane. Figura lui Decebal apare doar de 6 ori.\n\nTraian a ridicat un alt monument triumfal, Tropaeum Traiani, la Adamclisi în anii 106-109 pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor în 102. Acesta a fost reconstruit în 1977 după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine. În muzeu se găsesc părți ale monumentului original. Tropaeum Traiani reconstruit de către arheologi este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară se află un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică o structura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi. Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și are circa 40 metri. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea de 1,48-1,49 m. Din cele 54 de metope inițiale, se mai păstrează doar 48. Deasupra metopelor se află o friza cu 26 de creneluri, din care s-au păstrat 23, sculptate în basorelief, care alcătuiesc coronamentul nucleului circular. Ansamblul, din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți erau înscrise numele a 3800 de soldați romani căzuți în lupta de la Adamclisi, și de asemenea, un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care a fost înmormântat comandantul care a obținut victoria cu prețul vieții sale. Apar scene cu călăreți catafracți de origine sarmată și bastarnă ce au participat la lupte alături de Decebal. Romanii au folosit doar piesele de artilerie pentru a rări rândurile catafracților îmbrăcați cu armuri din nenumărate plăcuțe metalice, prinse pe bucăți de piele tăbăcită, ceea ce le asigura un nivel de protecție nemaiîntâlnit.\n\nAdministrația\n\nOrganizarea\nProvincia romană Dacia cuprindea Transilvania (fără partea sud-estică dintre Olt și Carpați), Banatul și vestul Olteniei, restul teritoriilor ocupate fiind alipite Moesiei Inferioare. Noua provincie era una imperială, subordonată împăratului, fiind administrată de un guvernator numit de Senat și purta titlul de \"legatus Augusti pro praetore\", fiind de rang consular. Capitala provinciei era Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fondată în 108-110 din ordinul guvernatorului Daciei romane, Decimus Terentius Scaurianus.\n\nDupă ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimată, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupa de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai puține numeric decât înainte. Legatul imperial era comandantul legiunii XIII Germina la Apulum, fiind ajutat de un procurator cu atribuții financiare care rezidă la Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia. În Dacia Inferioară staționau trupe mai numeroase, conduse de un procurator presidial cu reședința la Drobeta. În 124, are loc o a două reorganizare, împăratul desprinzând din Dacia Superioară regiunea nordică de cursul superior al Mureșului și de valea Arieșului, formând Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca, guvernată de un procurator.\n\nÎmpăratul Antonius Pius a dus războaie cu dacii liberi de la hotarele nordice și estice în 143 și 157-158. Sub Marcus Aurelius, Dacia este din nou reorganizată. Determinat de războaiele cu marcomanii, împăratul a reorganizat Dacia în două rânduri:\n 168: desființează Dacia Inferioară, alipind-o Daciei Superioare, denumind-o Dacia Apulensis\n 169: desprinde Banatul de vest din Dacia Apulensis și îl transformă în Dacia Malvensis cu capitala la Malva.\nToate cel trei provincii erau guvernate de un guvernator ce purta denumirea de \"legatus augusti pro praetore Daciarum trium\".\nDacia Malvensis era condusă de un procurator presidial, iar Dacia Porolissensis era condusă de un guvernator fiscal. Guvernatorul din Dacia Apulensis îl înlocuia la nevoie pe guvernatorul suprem. Reședința se afla la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Sub împăratul Commodus, populația autohtonă s-a răsculat conform Historia Augusta. Succesorul său, Septimius Severus a acordat câtorva așezări rangul de oraș, refăcând drumurile și ridicând fortificații pentru a apară Oltenia și teritoriul roman din stânga Oltului, construind un val de pământ \"limes Transalutanus\" și un șanț, precum și o serie de castre și fortificații. Caracalla a dus războaie împotriva carpilor și a fortificat granițele nord-vestice ale provinciei. Sub Severus Alexandrus, a fost înființat conciliul reprezentativ al Daciei-\"concilium Daciarum trium\", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai districtelor rurale. Conciliul își desfășura ședințele la metropola Sarmizegetusa, fiind prezidat de marele preot al cultului imperial \"coronatus Daciarum trium\", discutând problemele și nevoile provinciei și formulând plângeri împotriva dregătorilor abuzivi, aducând elogii guvernatorului în funcție și exprimându-și loialitatea față de împărat. Succesorii săi, printre care Maximian Tracus sau Aurelian s-au confruntat cu năvălirile dacilor liberi, sprijiniți de goți. Fostul guvernator al Moesiei și împărat, Decius, a dus războaie cu carpii și goții și a reorganizat provincia, sprijinind orașele din Dacia după expedițiile de jaf ale goților conform inscripției descoperite la Apulum, prin care colonia îi mulțumea împăratului prin oferirea titlului de reîntemeietor al Daciilor.\n\nArmata\n\nPentru apărarea Daciei, erau necesare trupe numeroase. Conform surselor, armata Daciei era estimata la 30-40 000 de soldați, o zecime din trupele Imperiului. Armata romana era alcătuită din legiunile următoare:\n Legiunea a XIII-a Gemina - la Apulum\n Legiunea a V-a Macedonica - la Potaissa\n\nAceste trupe erau alcătuite din unități de infanterie de elită, recrutate numai din cetățeni romani, și din trupe auxiliare, recrutate dintre provincialii care nu aveau cetățenie romană: cohortele și cavaleria. Trupele auxiliare au staționat pe cuprinsul provinciei, fiind multi-etnice: britani, asturi, lusitanieini, bosporani, iturei, batavi, commageni, gali, ret, vindelici, numizi, mauri, antiohieni, ubi, panoni, bessi, traci. Din trupele auxiliare făceau parte numeri, garda guvernatorului și alte detașamente. După terminarea serviciului roman de 25 de ani, soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie romană și primeau loturi de pământ în provincia în care serviseră, constituind un factor de romanizare.\n\nSistemul defensiv\n\nDacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În față liniei castrelor se află o linie de turnuri, că cel de la Messes, la hotarul nord-vestic al provinciei. Valul de pământ continuu există numai în stânga Oltului (limes Transalutanus) și în fața orașului Porolissum, pe o distanță de câteva zeci de km. Un val de pământ închidea accesul dinspre vest în Depresiunea Zarandului. Un val de pământ era alcătuit dintr-un șanț lat și adânc, al cărui pământ era așezat pe lângă șanț și paralel cu el, formă un dublu obstacol pentru atacator. Valul avea și lucrări făcute din piatră. Erau castre romane construite și în interiorul provinciei: Apulum, Potaissa, Acidava, Praetorium, Palendava, Buridava, Germisara. Erau dispuse castrele unor trupe auxiliare care supravegheau ordinea internă la Castra Nova, Islaz, Teregonva, Dichiseni, Listevea, Rusidava, Desa, Romula.\n\nDrumurile au constituit importante cai de comunicație, nefiind largi, fiind alcătuite dintr-un strat gros de bolovani și unul de prundiș, legate în ciment, iar deasupra erau plăcile de piatră de dimensiuni mari, legate bine între ele. De asemenea, erau construite drumuri cu un strat de prundiș, sau erau simple șleauri, apoi erau utilizate și drumurile naturale. Drumul principal care străbătea întreagă provincie pornea de la Lederata, traversând Banatul, Culoarul depresionar de la Poartă de Fier a Transilvaniei, trecând prin Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Napoca și ajungea la Porolissum.\n\nUn alt drum pornea de la Valea Mureșului, ducea la Târnave, Oltul transilvănean și ajungea la Augustiae, ieșind prin pasul Oituz și îndreptându-se prin Moldova spre Tyras, la gurile Nistrului.\nMai erau drumurile Dierna-Tibiscum, Drobeta-pasul Vîlcan și cel care urcă pe la Dunăre pe Valea Oltului. În Dobrogea sau Dacia Pontică erau trei drumuri, unul de-a lungul Dunării, continuând traseul din Moesia și trecând prin toate localitățile de la Transmarisca și până la Salsovia; al doilea era paralel cu țărmul marii și lega orașele grecești de la Histria până la Dionysopolis, unindu-se apoi cu un drum dunărean de la miazănoapte de Halmyrisl; cel de-al treilea străbătea Dobrogea prin mijloc de la Abrittus, traversând prin Tropaeum Traiani, prin Ulmetum până la Ibida, unde se bifurcau, formând o ramură spre Aegyssus și cealaltă spre Noviodonum.\n\nRăscoale\nDacii (geții) s-au răsculat de mai multe ori. Prima răscoală începe după moartea lui Traian și începutul domniei succesorului său, împăratul Hadrian. Răscoala a antrenat și dacii liberi și neamurile vecine. Alte două răscoale au avut loc în timpul împăratului Antonius Pius (138 – 161). Cea mai lungă și puternică răscoală a fost între 166 – 175, amenințând la un moment dat capitala Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica.\n\nRecucerirea Daciei de către Constantin cel Mare\nÎmpăratul Constantin cel Mare a inaugurat în 328, între Sucidava și Oescus, un pod peste Dunăre, în vederea recuceririi Daciei. Constantin cel Mare a lansat in iarna anului 332 o campanie împotriva vizigoților de la nord de Dunăre, fiind aliat cu sarmații. \n\nÎn această campanie, armata romană, condusă de fiul împăratului (Constantin al II-lea), trece pe podul lui Constantin cel Mare de peste Dunăre, construit la Sucidava (azi Celei) și îi înfrânge pe vizigoți și, ca urmare, ținuturile de la nord de Dunăre reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană. Apoi în 334 romanii atacă triburile sarmaților care s-au răsculat și au încălcat înțelegerile, împingând mai la nord frontierele.\n\nLimita de nord din Dacia a imperiului este marcată de Brazda lui Novac întărită cu castrul roman de la Pietroasele unde s-a instalat Legiunea a XI-a Claudia venită de la Durostorum. Limesul continua apoi la sudul Moldovei (probabil pe râul Buzău) mergând pe la nord de actualul oraș Galați și peste Prut până la lacul (limanul) Sasîc, aproape de Nistru, pe valul de pământ numit uneori și valul lui Athanaric. Cu această ocazie, Constantin și-a adăugat și titlul de Dacicus Maximus. Teritoriile romane din Dacia sunt apoi pierdute după domnia lui Iustinian cel Mare.\n\nDacii „liberi”\nDacii „liberi” erau geți din Muntenia, carpi în Moldova, costoboci din Carpatii Nordici și dacii „mari” din nord-vest ce nu se aflau sub stăpânire romană și nu intrau în componenta provinciei romane Dacia. Dar s-au aflat în diferite sisteme de dependenta fata de Imperiul Roman, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia romana și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine ca sarmati, goți și vandali, asimilând elemente de cultura romana provinciala. O mare parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei romane: geto-dacii și tracii liberi septentrionali ca biefii, arsietai, carpii si costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crisanei, Maramures, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia romana sunt abandonate și dacii \"liberi\" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmati, de vandali și de romani. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina si Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi din vest și-au păstrat organizarea politica și militară proprie, conform unei inscripții de la Roma care o menționează pe Zia, fiica unui tarabostes dac, Tiatus. In Historia Augusta scrie ca în timpul lui Commodus, triburile de mauri și de daci au fost învinse, iar Dio Cassius scrie ca Sabinanus a adus sub ascultare 12 000 de daci din vecinătate, fiind alungați din țara lor de bastina, făgăduindu-le ca le va oferi pământ în Dacia. Dio Cassius amintește ca Dacia a fost amenințată cu invazia în timpul lui Caracalla si Macrinus, provincia fiind pustiita, precum și în timpul lui Maximus Tracul ce a purtat războaie cu dacii. Decius, Gallienus și Aurelian au primit titlul de \"dacicus\" în anumite inscripții. În Historia Augusta scrie ca în cursul reprimării răscoalei monetarilor, împăratul a pierdut 7000 de soldați, printre care și daci proveniți din cei supuși împăratului în timpul luptelor și înrolați în armata romana. Apar daci sculptați pe arcul de triumf de la Thessalonic al împăratului Galerius.\n\nVecini\nCostobocii erau un trib dacic situat in nordul Daciei, Moldovei și în Basarabia actuală până în sudul Galitiei, Polonia. Locuiau în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până în secolul II. Aparțineau grupelor tracice. Sunt atestați de Ptolemeu printre cele mai importante 15 triburi dace. Au creat cultura Lipita, atestată arheologic. O inscripție atesta un rege, Pieporis, cu care orașele ca Piroboridava, Tamasidava, Utidava și Trifulon erau asociate. Existau doua triburi de costoboci la un moment dat: transmontanoi ce locuiau în extremitatea nordica a Carpaților, locuind la Setidava și costobocii din Dacia Romana. Sunt menționate și alte nume de regi: Bithoporus, Pieporus, Natoporus. Costobocii au luptat împotriva romanilor în primul război Marcomanic în 166-172, alături de biessoi si sabokai. Historia Augusta menționează o mare coaliție antiromană a populațiilor barbarice de la frontierele Daciei romane și Moesiei Inferior, cuprinzând sarmații, marcomanii, geții și dacii. În 170-171, costobocii aliați cu bastarnii și sarmatii, au traversat Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând pana în Grecia. 18 000 de daci \"liberi\" au fost primit în Dacia Romana, întemeind orașele Piroboridava și Tamasidava.\n\nCarpii erau un trib tracic ce trăia în Moldova, de la Munții Carpați pana la Nistru. Sunt menționați la Ephoros. Locuințele lor erau sub forma unor bordeie, fie la suprafața. Nu erau așezări fortificate. Se cunosc 50 de necropole carpice, unele lângă așezări în care s-au cercetat 1500 de morminte, multe fiind de incinerație, cu depunerea resturilor funerare în urne sau în groapă. Se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, cu anumite meșteșuguri ca obținerea și prelucrarea fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat în pasta arsa numele Scorilo, cunoscut în antroponimia dacica. S-au descoperit amfore și obiecte ceramice, obiecte din metal, fibule, catarame, chei, monede provenind din subsidii. Sunt atestate existenta unei organizări de tip politic și militar, fiind descoperit tezaur de vase de argint la Muncelul de Sus, piesele de harnașament de bronz placate cu foita de argint de la Sabaoni, sau inventar de urne funerare de la Pădureni, incluzând fragmente de țesătura cu fire de aur și obiecte de podoaba. Trăiau sub tutela altor populații de la est și nord-est de Carpați. După înfrângerea costobocilor de către Marcus Aurelius, carpii s-au manifestat și au pătruns în Dobrogea în 238. Împăratul Maxim Tracul l-a trimis pe Iullius Menophilus cu armata sa-i tina în frâu și în 241 încheie pace, convenind sa le plătească bani goților. Carpii, ce au luptat alături de goți, au cerut și ei bani. Menophilus a refuzat, și după retragerea armatei romane din Dobrogea, carpii ataca ținutul dintre Dunăre si Marea Neagra în 242. Împăratul Gordian III se întoarce din Persia și ii confrunta pe năvălitori. In 245, carpii ataca din nou și Filip Arabul îi înfruntă, preluând titulatura de \"Carpicus\". Abandonează Muntenia și retrage granița provinciei la Olt. Carpii îi sprijină pe goți ce sunt respinși de Decius, ce pierde lupta de la Abrritus si este ucis. În timpul lui Gallus, goții, boranii, urugunzii si carpii jefuiesc ținutul în 253. După înfrângerea de la Naissus a goților în 268, carpii organizează o incursiune și sunt învinși în Dobrogea de Aurelian. Au mai fost respinși de Galerius după ce au fost sprijinit de sarmati și bastarni să atace frontiera dunăreana. Unii carpi au fost transferați în imperiu, alții au continuat sa trăiască în teritoriul de baștina, alături de goți și huni. Galerius i-a răsândit pe captivi printre posturile de paza de pe frontierele romane. Un istoric grec, Zosimos, îi menționează pentru ultima oara în 381 sub numele de carpo-daci, fiind învinși de Theodosiu.\n\nCultura materiala a populației dace din Muntenia este cunoscuta sub denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influenta romana și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus si Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacică a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apa. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca rit funerar se practica incinerația. Ocupațiile principale erau agricultura, creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din metal și ceramică de uz curent de import, monede romane. Așezarea de la Chilia și celelalte aparțineau culturii situate intre Olt și limesul transalutanus, ce aparținuse provinciei Dacia Malvensis după secolul III. Dacii din vestul Munteniei erau incluși printre locuitorii autohtoni ai Daciei Romane, locuind în teritoriul militar al castrelor și fiind obligați sa plătească dijma și sa presteze corvezi pentru garnizoanele romane de pe limes.\n\nPopulația și așezările\n\nSocietatea \nMunicipiile erau orașe cu mai puține drepturi decât coloniile, locuite de acei cetățeni cu drepturi limitate. Satele erau locuite de obicei de populația autohtonă. Se așezau însă în ele și coloniști romani. Romanizarea a mers greu la sate, unde imensa majoritate o formau geții, mai ales în primele timpuri după cucerire. Un rol important în romanizare, la sate, l-au avut veteranii, atât de origine romană sau romanizați, cât și cei proveniți dintre băștinași. Cum serviciul militar dura mult - 25 ani - o bună parte dintre legionari erau căsătoriți; soțiile și copii aveau dreptul să locuiască în imediata apropiere a castrului sau a taberei, în așa zisele canabe. Legiunile și diferitele corpuri de trupă auxiliară stând în permanență în Dacia, este evident că multe dintre soțiile soldaților erau autohtone, dace. La eliberare, legionarul numit acum veteranus, căpăta – dacă nu avea deja – dreptul de cetățenie pentru el și întreaga lui familie, precum și o bucată de pământ pentru a o cultiva. Cu timpul, în sate s-au așezat și civili romani. Dacia a rămas sub stăpânire romană ceva mai puțin de 170 de ani (106-275 d.Hr.), deci timp de vreo cinci generații (potrivit lui Constantin Giurescu). Noile sate însă, nu puteau fi nici numeroase, nici pur romane, dacă majoritatea coloniștilor veniți erau traci. Este greu de crezut că în doar acest timp noile așezări ar fi putut face concurență satelor vechi de sute de ani ale geților și civilizației lor milenare. În același timp, sătenii geto-daci au fost nevoiți să-și \"romanizeze\" limba, pentru a putea lua legătura și întreține contacte economice cu zecile de mii de romani veniți după 106 d.Hr. între ei. Geții au continuat, în mare, să trăiască la fel ca înainte, îndărătnici, \"găvozdiți prin cotloanele lor adesea inaccesibile\" (Nicolae Iorga). Adică, conform marelui istoric, geto-dacii erau un popor destul de conservator și agrea așezările situate mai ales pe văile carpatice pentru a face față frecventelor raiduri barbare din spațiul carpato-dunărean.\n\nPopulația\n\nDacii au suferit pierderi semnificative în urma războaielor. Eutropius a susținut că Dacia a fost secătuită de bărbați. În realitate, majoritatea populației dacice continuă să trăiască sub stăpânire romană. Este cunoscută existența unor unități militare auxiliare formate din daci după domnia lui Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armata și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus.\n\nÎn inscripțiile latine din provincie apar nume traco-getice, aparținând autohtonilor, însă în număr mic: 2% din numele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacică ce locuia în zona rurală nu era foarte alfabetizată. Dacii din elită aristocratică au primit cetățenie romană și au primit nume romane. Cei ce locuiau în mediul urban nu își afirmau originea datorită intereselor practice.\n\nNume de orașe din provincia Dacia și-au păstrat denumirile dinainte de cucerirea romană (Tibiscum, Drobeta, Potaissa, Napoca), preluate de la autohtoni de către coloniști. De asemenea, sunt menținute numele râurilor ca Mariș (Mureș), Samus (Someș), Alutus (Olt) și Tibiscum (Timiș).\nHadrian a adăugat epitetul dacic de Sarmizegetusa capitalei provinciei ce se numea în timpul lui Traian \"Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacică\". S-au descoperit numeroase urme de cultură materială dacică de datează din sec. II-III, în Transilvania, fiind vase și fragmente de vase dacice autohtone amestecate cu obiecte romane. Au fost descoperite așezări dacice ca Lechinta de Mureș, Casolt, Obreja, Noslac, Calbor, Soporu de Câmpie.\n\nNumeroși coloniști proveniți din Dalmația, Moesia, Pannonia, Tracia, Italia, Grecia, Asia Mică, Siria, Hispania, Gallia s-au stabilit în Dacia, în speranța unei vieți mai ușoare sau a unui câștig mai bun. Colonizarea a fost organizată de statul roman. Colonizarea a făcut ca populația să sufere o puternică influență romană, preluând tehnică și cultură spirituală romană, limba latină în administrație și justiție, negustorii, proprietarii de moșii, coloniștii și soldații care primeau loturi de pământ, înrudindu-se cu autohtonii, întemeindu-și gospodării și familii.\n\nPătrund elementele culturii materiale ca ceramică, uneltele productive, obiectele casnice și podoabele, apoi au fost adoptate credințele și obiceiurile romane, numele romane alături de vechile nume dacice, folosite că și porecle în limba latină. La retragerea aureliană, provincia era locuită de o populație profund romanizată.\n\nOrașele\n\nApulum\n\nNapoca\n\nDrobeta\n\nTibiscum\n\nPotaissa\n\nPorolissum\n\nSarmizegetusa\n\nAu existat trei tipuri de așezări:\nUrbane:\n coloniae-colonii\n municipia-municipii\nRurale:\n vici-sate\n pagi-comune\n\nColoniile erau alcătuite din cetățeni romani cu drepturi depline de alegere a înalților demnitari la Roma și beneficiind de sufragii și de \"honorum\". Unele colonii făceau parte din Italia, fiindu-le conferite privilegii de a nu plăti dări directe. Coloniile constituiau centre puternice de romanizare. Municipiile erau orașe cu mai puține drepturi decât coloniile, iar locuitorii lor reprezenta sub raport juridic un stadiu intermediar între peregrini și coloniști. Puteau fi ridicate la rangul de colonii, după cum satele puteau deveni municipii. Unele municipii aveau multe drepturi, altele mai puține. Romanii provocau o emulație și dădeau un impuls al acțiunii de asimilare.\n\nConducerea era orânduită după modelul roman. Există un ordo decurionum-consiliu municipal și diverși magistrați. Dregătorii erau doi în colonii și patru în municipii. Răspundeau de întreagă conducere a orașelor, îndeplineau deciziile luate în consiliul decurionilor, judecau procesele. Alți magistrați erau edili însărcinați cu îngrijirea clădirilor publice, cu poliția orașului, cu întreținerea străzilor, aprovizionarea publică, organizarea spectacolelor, alții erau questori care se ocupau cu finanțele. Toți magistrații erau aleși din rândul cetățenilor înstăriți, aceștia fiind plătiți prin remunerație.\n\nPtolemeu atestă 44 de orașe în Dacia. Unele ajung la rang superior de colonii precum Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia, Napoca, Apulum, Drobeta, Romula, Potaissa, Malva. Alte orașe nu dobândesc decât titlul de municipii ca Dierna, Tibiscum, Ampelum, Porolissum.\n\nAșezările rurale\nPagi erau comune mari, situate pe teritoriul unei colonii romane. Vici erau simple așezări rurale. Erau conduse de unul sau doi magistrați sau de un prefect. Dintre așezările rurale din Dacia cele mai importante erau Alburnus Maior, Micia, Aquae, Salinae, Sucidava. Sunt sate ale căror nume roman nu este cunoscut, dar au fost descoperite: Cristești, Lechinta de Mureș, Obreja.\n\nEconomia \n\nDeși a continuat viată economică din timpul lui Decebal, importul și exportul fiind aproape aceleași ca în epoca anterioară, s-au produs o serie de schimbări în domeniile economice tradiționale și în noile activități economice înregistrate în nouă provincie imperială. Dintre vechile cetăți getice niciuna nu a fost recunoscută de romani.\n\nPrincipalele sectoare economice erau agricultura, creșterea animalelor, mineritul, meșteșugurile, comerțul și circulația monetară. Romanii au adus o forță de muncă specializată pentru valorificarea resurselor solului și subsolului. Cele mai bune pământuri aparțineau coloniștilor. Erau frecvent întâlnite proprietăți mici și mijlocii, pe când cele de dimensiuni mari erau rare. În centrul marilor proprietăți se află villa rustică, având locuințe, magazine, ateliere, că cea de lângă Sarmizegetusa, descoperită la Ciumfaia. Se cultivau cereale, provincia fiind un grânar al trupelor ce staționau în provinciile alăturate. Se cultiva viță-de-vie. Pădurile erau exploatate. Creșterea animalelor era la fel de importantă. Întinse pășuni erau în proprietatea statului imperial roman ce erau oferite aristocrației. Pășunile și salinele, precum și comerțul cu sare erau arendate.\n\nErau extrase metale din munți, mai ales aur din minele de aur din Munții Apuseni, prin galerii și puțuri, se obținea aur și din nisipul râurilor, prin spălare. Minele de aur erau exploatate direct de către statul roman fiind o proprietate imperială. În galerii lucrau sclavi și oameni liberi. Din Dalmația au venit chiar specialiști în minerit pentru a exploata Baia de Criș, Brad, Baia de Arieș, centrul lor fiind la Alburnus Maior-Roșia Montană. Administrația minelor de aur avea sediu la Ampelum-Zlatna, condusă de un procurator aurarium, ajutat de o armata de funcționari subalterni. Erau exploatate argintul și plumbul din mine de aramă de la Micia. Fierul era extras de la Ghelar și Teliuc. Se extrăgea piatră de carieră că marmură din Bucova, calcar de la Călan, andezit de la Deva. Sarea era extrasă din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojocna.\n\nMetalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte dulgherii, olarii și zidarii. Mai erau colegii de aurari, postăvari, lemnari, pietrari, corăbieri, plutăși și purtători de lectică. Membrii unor colegii aveau rol de pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și organizați în colegii de tip paramilitar. Centre importante erau și așezările rurale, ca Micia unde era prelucrată piatră, Cristești-centru de olărit. Erau des întâlnite cărămidăriile și atelierele de opaițe și statuete.\n\nProducția meșteșugărească și agricultura s-au intensificat, ceea ce a dus la dezvoltarea unui comerț intens. Numeroși negustori de origine orientală sunt atestați în inscripții. Existau și un schimb cu celelalte provincii romane și în afară pe lângă comerțul intern. Dacia trimitea aur extras din mine la Roma, iar în provincii trimiteau cereale, sare, miere, ceară, lemn, țesături, piei, primind în schimb stofe, untdelemn, vinuri superioare și articole de lux.\n\nReligia și cultura\n\nConform inscripțiilor și monumentelor artistice descoperite, locuitorii provinciei romane venerau o varietate extraordinară de divinități:\n\n Jupiter - zeul suprem\n Junona (Iunona) - soția lui Jupiter, zeița nașterilor, căsătoriei, protectoarea Romei\n Minerva - zeița înțelepciunii și a meșteșugurilor\n Mercur - zeul comerțului, solul zeilor\n Apollo - zeul luminii, al soarelui și al prezicerilor\n Venus - zeița frumuseții și a dragostei\n Silvanus - zeitate a câmpiilor și pădurilor\n Liber și Libera - zeități ale vegetației\n Bacchus - zeul vinului\n Diana - zeița vânătorii\n Mithra - zeul Soarelui nebiruit (de origine persană), principiul binelui în lupta cu principiul răului\n\nSe manifestă sincretismul, fenomen ce constă în contopirea divinităților similare, dar de origine diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretică născută din contopirea romanului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume romane (interpretatio romana), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit un palat al ordinului religios-politic al Augustalilor.\n\nErau construite clădiri tipice arhitecturii romane: temple, amfiteatre, edificii, băi publice, vile suburbane și rustice. Au fost descoperite urme ale unor temple în orașe și sate, precum și a unor amfiteatre pentru luptele de gladiatori la Sarmizegetusa, Porolissum și Micia. S-au descoperit băi publice în orașe și în castrele de la Bivolari, Bumbești, Copăceni. O baie romană era alcătuită din multe săli, una cuprinzând bazinul cu apă rece, o altă în care venea, printr-un sistem de tuburi aerul cald și o sală cu pături unde oamenii se odihneau după îmbăiere. Erau și săli de așteptare și vestibule.\n\nAu existat și influențe orientale: contraforții zidurilor, sarcofage de piatră în formă de casă cu acrotere de la capacele lor, leii funerari care să apere decedatul. Erau influențe occidentale: medalioane funerare cu portretele celor decedați, monumente în formă de trunchi de piramidă cu lături arcuite. S-au găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa, fragmentele unei statui ecvestre al împăratului Caracalla de la Porolissum, producții artistice din Italia și Grecia, opere ale meșteșugarilor autohtoni, statuete de lut ars. Erau sculptate geme, pietre semiprețioase ce erau purtate într-un inel, un atelier pentru gravarea gemelor fiind găsit la Romula și Porolissum. La Sarmizegetusa și la Apulum se atestă existența artei mozaicului.\n\nCreștinismul a pătruns în spațiul carpato-danubiano-pontic din primul secol. Conform miturilor, însuși apostolul Andrei, unul dintre discipolii predicatorului galileean Isus, a predicat noua credința în Scytia Minor, în Dobrogea de azi. Creștinismul, persecutat de autoritățile imperiale în primele trei secole, a avut un rol decisiv în privința integrării populațiilor migratoare ce s-au stabilit pe teritoriul imperiului. S-au găsit dovezi literare și arheologice ce datează din secolul al IV-lea în spațiul nord-dunărean, ca gema de la Potaissa, Donariul de la Biertan, discul cu monograma lui Cristos, opaițe din bronz decorate cu semnul crucii, părți ale unui candelabru din bronz, ce atesta prezenta unor lăcașuri de cult. Pe ruinele fostului castru roman de la Porolissum sunt atestate biserici creștine. S-au găsit urme de bazilici la Sucidava și la Morisena. S-au găsit locașuri de cult ce indicau existenta unor preoți si ierarhi. S-au găsit marturii lingvistice ce atestau astfel răspândirea creștinismului, păstrându-se cuvinte ca \"basilica\", \"credința\", \"lege\", \"cruce\", \"înviere\" etc. În Scytia Minor, creștinismul a luat avânt mai repede decât în Dacia, Dobrogea rămânând în componenta imperiului mult timp, permițând existenta vieții urbane și a structurilor religioase. La primul Sinod ecumenic a participat un episcop din Tomis, în anul episcopului Betranion. În secolul al V-lea sunt atestați episcopii: Timotim, Timotei, Iona si Alexandru, primii doi participând la cel de-al doilea sinod ecumenic. În secolul al VI-lea s-au construit 14 episcopii în Dobrogea, în principalele orașe ale provinciei.\n\nDeclinul \n\nScriitori antici ca Aurelius Victor, Orosius, Eutropius, Rufius Festus și Iordanes au scris despre abandonarea Daciei sub împăratul Gallienus. Ultimii trei scriu că Dacia a fost părăsită sub împăratul Aurelian în timpul incursiunilor goților după 271. Flavius Vopiscus, biograf al lui Aurelian scria: \"Văzând Illyricul devastat și Moesia pierdută, (Aurelian) a părăsit provincia întemeiată de Traian peste Dunăre, Dacia, disperând de a o mai putea menține, și a retras din ea armata și pe provinciali. Oamenii luați de acolo i-a așezat în Moesia și a numit (nouă așezare) Dacia sa Aureliană, care acum desparte cele două Moesii\".\nÎn plus, Historia Augusta nu-l învinuiește pe Gallienus pentru pierderea provinciilor nord-dunărene.\n\nVizigoții, ramura apuseana a goților, au fost primii migratori ce și-au făcut apariția în teritoriul Daciei părăsite de Aurelian, lăsând vestigii materiale ca cimitirul de la Santana de Mureș și tezaurul de la Șimleul Silvaniei, ce aparțin culturii Santana de Mureș-Cerneahov, cimitirele de inhumație de la Spantov și Tirgsor. Goții au fost învinși de huni în 376, ceea ce ii vor determina să migreze la sud de Dunăre. Puținii goți rămași vor dispărea în masa populației autohtone. Conform descoperirilor arheologice, prezența goților era ca o tabără militară, percepând tribut de la populația autohtonă. Goții nu au avut o influență însemnată asupra populației din Dacia romană. Iazygii de neam sarmatic și vandalii au pătruns în Banat, iar ceilalți s-au așezat în zona Crișei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V.\n\nHunii au pornit spre nord-vest, traversând pasurile Carpaților Nordici, coborând și stabilindu-se în Câmpia Panonică la vest de Tisa, de unde vor declanșa sub conducerea lui Atiila numeroase expediții de prada spre vest și sud, năvălirile respective afectând cetățile dunărene ca Sucidava. Stăpânirea lui Attila a asigurat stabilitate politica regiunii. După moartea sa din 453, puterea hunilor a slăbit și sunt împrăștiați de gepizi. Au lăsat puține dovezi arheologice, ce constau în obiecte de podoaba ca diademe de aur, podoabe de căciulite cu încrustații de pietre semiprețioase, ce proveneau din morminte ca cele de la Rotopanesti și cazanele de bronz descoperite la Buhaeni, Balteni, Dulceana, Desa, Hotarani, Sucidava, Bosneagu.\n\nGepizii, ce au fost supuși un timp hunilor, s-au răsculat și i-au învins in 454, preluând stăpânirea asupra Pannoniei. Nu s-au stabilit efectiv în fosta provincie Dacia. S-au găsit așezări gepide din secolul VI, fiind tabere militare atestate la Moresti, pe Mureș și la Porumbenii Mici în estul Transilvaniei, găsindu-se râșnițe de piatră, vase de lut ars și greutăți pentru războiul de țesut. Unele obiecte aparțineau autohtonilor cu care gepizii au conviețuit, fiind găsite și așezări cu cimitire gepide și autohtone. Au fost învinși de longobarzi în 567 și avari, gepizii fiind împrăștiați și asimilați de autohtonii teritoriilor stăpânite de ei.\n\nPătrunderea goților în zona nord-pontica a determinat apariția unei noi noțiuni etno-geografice: Gothia, fiind atestata în inscripția de la Frigia, în care este menționata Gothia si Carpia, făcând referire la ținuturile de la Bug și Nistru, de unde își porneau raidurile de prada. Pe emisiunile monetare lui Constantil de la Trier, apare legenda Gothia alături de Alamania, Francia si Sarmatia, populațiile respective recunoscând stăpânirea romana. După 332, goții se aflau în Câmpia Muneniei în calitate de federați ai imperiului. Dalmatius, nepotul lui Constantin, avea în paza ripa Gothica. Goții erau catalogați ca populații getice, și ajungând la Dunărea de jos, sunt numiți \"geți\", făcându-se o confuzie dintre geți și goți. Unele edificii au căpătat rol de fortificații, ca amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Interiorul vechilor castre de la Slaveni, Racari, Micia, Apulum, Potaissa au prezenta urme de locuire civilă. Viața urbană a continuat să existe, orașele romane păstrându-și parțial menirea ca centre meșteșugărești, locuri de schimb, centre bisericești ca cele de la Sucidava si Porolissum, castrul de la Slaveni si termele de la Apulum serveau ca adăpost pentru personalitățile creștine, iar basilicile creștine sunt atestate la Recidava si Litterata, în zona Biertan, precum și târgurile de la frontieră, acestea fiind deschise pentru romani și pentru huni de către Attila. Navalirile duc la distrugera centrelor urbane de către huni, afectând legăturile economice și spirituale dintre Dacia carpatica și lumea romana, viața urbană primind lovitura decisivă în arhitectură și în funcțiile ei umane cotidiene. Mișcările de populații antrenate de năvălirile hunice au produs modificări esențiale în organizarea și funcționarea așezărilor umane. Își fac apariția slavii în ținuturile de la Dunăre și Carpați, rămânând impresionați de zidurile vechilor orașe și cetăți romane, numindu-le Gradiste, Jidova si Balgrad.\n\nEtnogeneza\n\nLimba română reprezintă un idiom romanic, care își trage originea din vechea latină. Fiind o limbă romanică de răsărit, limba română, aparține în același timp de marele grup al limbilor neolatine din care mai fac parte italiana, franceza, spaniola și portugheza. Dintre toate acestea, limba română, datorită condițiilor specifice de evoluare, a conservat cele mai multe elemente arhaice, din care cauza anume ea, în raport cu alte limbi neolatine, se găsește în cea mai apropiată relație cu latina antică. În același timp, spre deosebire de alte limbi romanice, limba română este unitară în tot spațiul etnic românesc, fără a avea dialecte regionale.\n\nNumele etnic propriu al românilor sau etnonimul (de la \"etnos\" - popor si \"nyme\" - nume) se găsește în legătură directă cu numele vechilor romani. Etnonimul Roman reprezintă o formă lingvistică evoluată a etnonimului Romanus\n\nTimpul etnogenezei românilor reprezintă o perioadă îndelungată de restructurări etnoculturale, lingvistice și spirituale, desfășurate pe parcursul a circa 900 ani, având drept limită inferioară sec. II-I a. Chr. și limită superioară sec. VII-VIII p. Chr. Procesul etnogenezei romanilor s-a început din momentul declanșării expansiunii civilizației romane în Dacia și s-a sfârșit odată cu consolidarea daco-romanilor pe o bază etnolingvistică calitativ nouă.\n\nFactorii etnogenezei reprezintă elemente care determină caracterul noului popor. În dependență de condițiile istorice pot fi evidențiați diferiți factori ai etnogenezei. În cazul etnogenezei românilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natură spirituală: romanitatea și creștinismul.\n\nRomanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului român, limba și conștiința lui națională. Prin factorul roman, poporul român a devenit un etnos romanofon.\n\nCreștinismul a determinat mentalitatea romanică a neamului românesc, spiritualitatea, unitatea și continuitatea lui în condițiile migrațiunii popoarelor. Prin creștinism românii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calități care în mare măsură au contribuit la păstrarea ființei romanice a neamului.\n\nPremisele etnogenezei reprezintă condițiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneză a romanilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisă a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisă a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-a treia premisă a etnogenezei romanilor a fost integrarea geto-dacilor în sec. I a.Chr. - sec. IV p. Chr. în cadrul civilizației antice de tip roman. Civilizația traco-geto-dacă a constituit materialul primar al etnogenezei românilor. Influențele eline au format condițiile necesare pentru distanțarea traco-geto-dacilor de lumea barbară și apropierea lor de valorile civilizației antice. În fine, includerea traco-geto-dacilor în sistema civilizației romane a creat cele mai favorabile condiții pentru desfășurarea procesului de asimilare etnoculturala a autohtonilor și de constituire a unei noi etnii.\n\nEtapele etnogenezei ilustrează fazele de constituire a noului etnos. Procesul etnogenezei romanilor cuprinde doua etape de bază:\n\n- etapa primară (sec. II-I a. Chr. - sec. V p. Chr.) când se formează comunitatea romanică de răsărit (daco-romanii)\n\n- etapa finală (sec. VI-VIII) când se constituie poporul român propriu-zis.\n\nRomanizarea a cuprins doua faze consecutive: asimilarea economico-culturală și asimilarea lingvistico-spirituală. Procesul romanizării traco-geto-dacilor a avut o durată cronologică destul de mare și o răspândire teritorială foarte largă. Timpul romanizării cuprinde perioada dintre sec. II-I a.Chr. și sec. IV-V p. Chr., iar spațiul romanizării include întregul teritoriu al Daciei istorice, inclusiv regiunile dacilor liberi și jumătatea de nord a Traciei balcanice.\n\nPremisele romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor a avut la bază un șir de premise favorabile, printre care se evidențiază: originea comună, indo-europeană, a traco-geto-dacilor și a romanilor; includerea traco-geto-dacilor în sistemul relațiilor de tip antic prin intermediul lumii grecești; gradul relativ înalt de dezvoltare al civilizației traco-geto-dace; gradul înalt de compatibilitate dintre civilizația traco-geto-dacă și cea romană.\n\nCăile romanizării. Fenomenul romanizării a decurs pe două căi de bază: oficială și populară. Calea oficială a romanizării reprezenta politica de stat a Romei Antice de asimilare a altor popoare. Calea populară a romanizării reprezenta procesul de implementare a civilizației romane, inclusiv a limbii latine, în mediul traco-geto-dacic.\n\nFactorii romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a realizat datorită unor factori, care în dependență de timp, spațiu și alte condiții au contribuit la asimilarea relativ rapidă a traco-geto-dacilor. Printre factorii de bază ai romanizării traco-geto-dacilor pot fi evidențiați următorii: limba latină, colonizarea romană, armata romană, instituția cetățeniei romane, dreptul roman, sistem administrativ provincială, cultele religioase romane, religia creștină, căsătoriile mixte daco-romane, educația de tip roman, valorile culturale și morale romane, urbanizarea, așezările rurale romane, relațiile economico-comerciale, sistemele de alianțe cu dacii liberi, limesul dacic etc. Factorii hotărâtori ai romanizării au fost limba latina și creștinismul.\n\nEtapele romanizării. Procesul romanizării s-a desfășurat în trei etape de bază: etapa preliminară din sec. II-I a. Chr. - 106 p. Chr., etapa decisivă din perioadei de existentă a provinciei Dacia între anii 106-275 p. Chr. și etapa finală din perioada antică târzie, de la retragerea administrației romane din provincia Dacia în anul 275 pana la definitivarea procesului de formare a comunității daco-romane în sec. V.\n\nProcesul romanizării geto-dacilor. În procesul romanizării a fost antrenat tot spațiul geto-dacic, atât regiunile incluse în cadrul provinciilor romane (Dacia, Moesia Inferior, Scithia Minor, etc.) cât și regiunile dacilor liberi, rămase în afara limesului roman.\n\nOrașele din provinciile dunărene (Ulpia Traiana, Apullum, Napoca, Potaisa, Drobeta, Dierna, Tropaeum Traiani, Noviodunum, etc.) erau cele mai efective nuclee de iradiere a romanizării romane, constituind rețele închegate și bine organizate. În cadrul orașelor romane erau concentrate majoritatea instituțiilor purtătoare a procesului de romanizare, care reprezentau în același timp factori fundamentali ai romanizării: administrația, instanțele judiciare, marile centre religioase, teatre, școli, congregații meșteșugărești etc.\n\nTabere militare romane au reprezentat un alt nucleu important al romanizării. Teritoriile provinciilor Dacia și Scithiei Minor erau împânzite cu tabere militare romane de tip castrum și castella și așezări civile ale familiilor ostașilor romani de tip canabae.\n\nLimba latină a reprezentat principalul factor al romanizării. Răspândirea rapidă a limbii latine printre daci s-a datorat faptului că latina era unicul mijloc de comunicare în administrație, în instanțe judiciare, în unități militare, în relațiile comerciale, în centrele religioase, în educație etc.\n\nInstituția cetățeniei romane a reprezentat unul dintre cele mai efective instrumente ale romanizării, dat fiind ca titlul de cetățean al Romei deschidea numeroase drepturi de ordin social, economic, politic etc. Semnarea de către împăratul Caracala a decretului din anul 212 privind acordarea cetățeniei romane tuturor oamenilor liberi din imperiul roman, inclusiv populației dacice a reprezentat un eveniment crucial pentru procesul de romanizare a populației autohtone din Dacia.\n\nCel mai important factor a romanizării geto-dacilor din perioada de după anul 275 a fost religia creștina, care pătrunde la nordul Dunării în mod sporadic încă în timpul stăpânirii romane.\n\nRolul slavilor în etnogeneza românilor. Populația slavă veche a migrat în spațiul Carpato-Dunărean în sec. VI-VII. Extinderea acestor triburi în Balcani, a avut drept consecință divizarea lumii romanice orientale în două părți distincte: romanici nord-danubieni și romanici sud-dunăreni. Romanicii nord-dunăreni (daco-romanii), în secolele următoare vor supraviețui în vâltoarea migrațiunilor, îi vor asimila pe slavii rămași în regiunea Carpato-Danubiano-Nistrean și vor sfârși cu formarea unei etnii noi, a poporului român. În același timp, romanicii sud-dunăreni se vor pierde în cea mai mare parte în masa slavilor și vor păstra doar unele insule izolate în diferite regiuni ale peninsulei Balcanice.\n\nFinalizarea etnogenezei romanilor. În sec. VII-VIII, În condițiile presiunii tot mai puternice din partea diferitelor popoare migratoare, la nord de Dunăre are loc un proces de generalizare etnoculturală și etnolingvistică a populației romanice. În acest context se finalizează procesul etnogenezei și profilării poporului roman, popor nou cu trăsături distincte și originale.\n\nApariția limbii romane. Odată cu încheierea etnogenezei s-a finalizat și procesul formării limbii române, care a parcurs practic aceleași etape și a cuprins aceiași durată de timp. Limba română s-a format din latină populară (vulgară) răspândită în provinciile romane dunărene și preluată de către traco-geto-daci.\n\nCivilizația veche românească purta un caracter profund rural. În comparație cu civilizațiile agro-urbane din Europa Occidentală, civilizația veche românească s-a constituit ca o civilizație pur agrară, o civilizație țărănească, o civilizație a obștilor sătești alcătuite din țărani liberi, care au format uniuni de obști, sau țări, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale românești.\n\nSurse.\n\n- Rufius Festus a scris în anul 372 A.D. despre situația din Dacia post-romană în lucrarea sa Scurta istorie a poporului roman;\n\n- Menționarea românilor în Cântecul nibelungilor sub denumirea de vlachi.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nSurse antice\n\nSurse moderne\n\nBibliografie suplimentară \nRadu Ardevan & Livio Zerbini, La Dacia romana, Soveria Mannelli 2007. ISBN 978-88-498-1827-7\nJ. Bennet, Trajan, Optimus Princeps, Bloomington 2001. ISBN 0-253-21435-1\nF. Coarelli, La colonna Traiana, Roma 1999. ISBN 88-86359-34-9\nE. Condurachi & C.Daicoviciu, Archeologia Mundi: Romania, Roma 1975.\nJ.R. González, Historia de las legiones Romanas, Madrid, 2003.\nD. Nardoni, La colonna Ulpia Traiana, Roma 1986.\nI.A. Oltean, Iona A., Dacia, landscape, colonisation, romanisation, New York 2007. ISBN 978-0-415-41252-0.\nRonald Syme, Danubian Papers, Londra 1971.\nP. Wilcox & J. Embleton, Rome's enemies: Germans and Dacians, Oxford 2004.\nTheodor Mommsen, Istoria romană, Editura Enciclopedică, București, 1991, (Vol. IV - Provinciile și locuitorii de la Caesar până la Dioclețian) ISBN 973-29-0189-6\n Orașe, Tîrguri și sate în Dacia Romană, Dumitru Tudor, Editura Științifică, 1968\n Romanii în Dacia, Dumitru Tudor, Editura Enciclopedică Română, 1969\n Italicii și veteranii din Dacia: mărturii epigrafice și arheologice, Nicolae Branga, Editura Facla, 1986\n Viața în Dacia romană, Mihail Macrea, Editura Științifică, 1969\n Răscoale și atacuri \"Barbare\" în Dacia Romană: secolele II-III e.n, Dumitru Tudor, Editura Științifică, 1957\n Istoria militară a Daciei romane, Vasile Christescu, Editura Fundația Regele Carol I, 1937\n Inceputurile vieții romane la gurile Dunării, Vasile Pârvan, Editura Cultura națională, 1923\n Geto-Dacii din Muntenia, în epoca romană, Gh Bichir, Editura Acad. Republicii Socialiste România, 1984\n Problema continuității în Dacia în lumina arheologiei și numismaticii, D. Protase, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1966\n Autohtonii în Dacia: Dacia romană, D. Protase, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980\n Orizonturi Daco-Romane, Volume 1, D. Protase, Editura Carpatica, 1995\n Funeraria dacoromana: arheologia funerară a Daciei romane, Mihai Bărbulescu, Editura Presa Universitară Clujeană, 2003\n\nVezi și \nListă de așezări daco-romane din România\nListă de castre romane din România\nListă de cetățeni romani atestați pe teritoriul Daciei\nListă de villae rusticae din România\nPresupusele vestigii paleocreștine de la Turda\n\nLegături externe\n Apariția așezărilor rurale de tip vicus în Dacia romană \n Exploatarea sării în Dacia romană\n Cu privire la administrarea salinelor din Dacia Romană \n Statuile funerare feminine din Dacia Porolissensis\n Mithraea în Dacia\n Dacia Felix\n Arta provincială a Daciei Romane \n Soarta orașelor din Dacia după anul 271 \n DACOROMANICA - Biblioteca digitală a Academiei României \n Aurul dacic a provocat prima criză mondială, 30 noiembrie 2008, Libertatea\n Cine au fost locuitorii Daciei romane?, historia.ro\n\n \nIstoria antică a României" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Burebista?" }, { "from": "assistant", "value": "Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) a fost rege al geto-dacilor și întemeietorul statului dac.\n\nConform spuselor lui Strabon, Burebista a fost un lider politic și militar impresionant, al ținuturilor locuite de geto-daci: „Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani.”\n\nFiind un desăvârșit lider și strateg militar a reușit unirea triburilor geto-dacice, iar cu ajutorul sfatului său de tarabostes și cu ajutorul marelui preot, Deceneu, a reușit să introducă o serie de măsuri administrative care au avut un rol important în consolidarea și stabilitatea statului, a recrutat oameni noi pentru administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor obștești obligatorii, făcând, astfel, posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia, a introdus sistemul de legi beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult.\n\nPrin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului reprezentat de celții situați în sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea cetăților grecești de la malul Pontului Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții Haemus, în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar de temut al puternicei Republici romane.\n\nÎntemeierea statului dac \n\nÎn prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal.\n\nConform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată în funcție de momentul venirii la putere a lui Sylla la Roma. Burebista a fost stăpânul unui teritoriu în hinterlandul Histriei, având capitala la Argedava, iar pe măsură ce stăpânirea sa s-a întins și de-o parte și de alta a Dunării este posibil să-și fi mutat capitala în Câmpia Munteană, la Argedava de la Popești, pe râul Argeș. Această mutare s-a realizat din rațiuni politice și strategice deoarece pe măsura măririi teritoriului său spre vest, Argedava Dobrogeană nu putea controla teritoriul ocupat, iar din punct de vedere militar, fiind amplasată pe malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte mult acțiunile de apărare. În acest moment au loc, probabil, desele treceri ale fluviului, pe care le amintește Strabon, Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia - până în Macedonia și Iliria... , cu scopul de a-și consolida controlul spațiului de la sud de Dunăre până la Munții Haemus. Astfel limitele de nord, est și sud ale regatului fiind relativ stabile, cu triburi geto-dace în nord, cu regatul lui Mitridates al VI-lea în est și crestele Balcanilor în sud, iar pentru a consolida granița vestică a pornit o ofensivă împotriva scordiscilor, stabiliți în jurul anului 278 î.Hr. în vecinătatea muntelui Scordus. Această victorie de prestigiu asupra unui neam celtic se presupune că i-ar fi înlesnit procesul de uniune cu triburile dacice din arcul intracarpatic, amenințate de triburile celtice ale boiilor și a tauriscilor din Câmpia Panonică.\n\nUnificarea triburilor geto-dacice s-a terminat în jurul perioadei 60 î.Hr.-59 î.Hr, când Burebista începe campania împotriva celților de pe Dunărea Mijlocie, din Bazinul Panonic. În această perioadă își mută centrul de putere în munții Orăștiei și capitala la Costești.\n\nRegatul lui Burebista a atins întinderea maximă după campania din est, din anul 55 î.Hr., împotriva cetăților de la Pontul Euxin, în urma căreia a cucerit șiragul de orașe grecești de la Olbia, până la Apollonia Pontica.\n\nPolitica internă \nMâna sa dreaptă în timpul domniei a fost marele preot Deceneu. Cu ajutorul lui, Burebista a realizat transformări politice interne și a convins geto-dacilor că preotul este capabil să interpreteze voia lui Dumnezeu, ceea ce a ajutat la educarea supușilor săi. Nucleul statului era situat în sudul Transilvaniei, în regiunea munților Orăștiei (Sarmizegetusa). Barierele naturale protejau bine această localitate și aici erau stabilite rezerve considerabile de resurse materiale. Centrul puterii a fost, de asemenea, foarte bine fortificat și spațiul în 150 km pătrați transformat într-o cetate puternică. Prin intermediul centrului, el controla direct toate ținuturile cucerite. Sub subordonarea regelui se afla o armată mare, s-au construit temple și creat un întreg sistem de fortificații în munții Orăștiei și cetăți în alte zone ale Daciei. Acest sistem de cetăți era important nu numai pentru a respinge amenințările din exterior, ci și pentru a întări stăpânirea regelui în interiorul țării. Aristocrația a avut o influență semnificativă asupra politicii țării, inclusiv în forțele armate. Deceneu deținea o poziție înaltă printre consilierii din jurul regelui, și odată cu numirea acestuia ca vicerege, Burebista a folosit și cancelaria, unde erau publicate „poruncile”. Preoții erau de obicei aleși dintre membrii aceleiași aristocrații. Autoritățile Daciei, ca și altele, încasau taxe (într-un fel sau altul) de la triburile locale. Moneda a fost bătută pentru că cea existentă nu mai era suficientă pentru comerț, fapt pe care arheologia îl confirmă cu certitudine.\n\nInstabilitatea puterii de stat \nDupă moartea lui Burebista, regatul său s-a destrămat în patru apoi în cinci regate mai mici. Așa dar, triburile străine au ieșit de sub stăpânirea dacilor, coloniile grecești de pe litoralul Mării Negre nu mai recunoșteau stăpânirea Daciei asupra lor. Prima problemă decurge din faptul că triburile străine cucerite nu au primit atenția cuvenită în coeziunea economică sau culturală, și chiar au existat dificultăți cu unitatea socială și economică. Regiunile nordice și lunca Dunării nu erau la fel de bine dezvoltate din punct de vedere economic ca regiunea centrală a Orăștiei. Burebista nu a acordat prea multă atenție pieței și s-a concentrat îndeosebi pe geo-politică și armată\n\nCapitala Daciei în timpul lui Burebista \nPotrivit istoricului got Iordanes, Burebista și-a început domnia în anul 82 î.Hr. El controla hinterlandul în Istria, având capitala la Argedava. Odata cu creșterea dominației sale pe Dunăre, și-a mutat capitala la Popești, pe râul Argeș. Acest lucru a fost făcut din motive strategice și politice. Decizia de a muta mai târziu capitala la Costești in anul 60 i.Hr., a fost o soluție temporară, iar regele se mișca din necesitate fără oprire, așa ca formal capitala era cea în care se afla Burebista. În timp ce Sarmizegetusa a fost de fapt capitala ideologică, politică, militară și religioasă a Daciei, fiind reședința regilor daci până la ultimul rege, Decebal. Chiar în anul 60 î.Hr. Burebista mută centrul de putere în munții Orăștiei (Sarmizegetusa).\n\nArmata și campaniile militare \nBurebista a reușit unificarea triburilor geto-dace bazându-se pe o puternică forță armată care-i era fidelă. La apogeu, armata lui Burebista a fost estimată la 200.000 de oameni, dar acest număr nu a fost unanim acceptat de către comunitatea istoricilor secolului XX.\n\nArmata lui Burebista era formată din două categorii principale de forțe: oastea regelui, cu caracter mai mult sau mai puțin permanent și o oaste alcătuită din contingente conduse de fostele mari căpetenii de formațiuni politice devenite acum generali ai lui Burebista. Izvoare antice pentru stabilirea exactă a componenței pe arme a forțelor militare nu există, dar istoricii și istoricii militari sunt de părere, prin analogie cu componența armatelor inamice a celților și romanilor, că armata lui Burebista a fost formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe destinate mașinilor de asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă a Mării Negre, după cucerirea cetăților pontice.\n\nCavaleria a fost mai redusă ca efective în armata dacică și se recruta din zonele de câmpie și de deal, unde se creșteau caii. Cavaleria avea rol de cercetare, asigurarea legăturilor de comunicații și hărțuirea prin surprindere a inamicului. Deseori, calul era folosit ca mijloc de transport până la locul bătăliei, unde luptătorii descălecau și luptau ca trupe pedestre. Aprecierile asupra flotilei de Dunăre și asupra flotei Mării Negre a istoricilor înainte de 1989, în lipsa izvoarelor antice, sunt apreciate drept tendențioase și, pe alocuri, exagerate.\n\nReferitor la structura organizatorică a armatei, Ion Horațiu Crișan a formulat ipoteza că unitățiile erau conduse de tarabostes, iar subunitățile de către comati.\n\nCampaniile militare întreprinse de Burebista nu au avut caracterul expedițiilor de pradă, ci acestea au avut rațiuni politice și au vizat ca obiectiv fundamental cuprinderea teritoriilor ce aparținuseră geto-dacilor și securizarea hotarelor. De asemenea, Burebista nu a urmărit crearea unui stat mare care să fie alcătuit dintr-un conglomerat de populații, asemeni despoțiilor orientale, ci a urmărit întemeierea unui stat cu structuri omogene din punct de vedere etnic.\n\nCampaniile împotriva celților \n\nCampaniile militare ale lui Burebista nu au avut caracter de pradă. Motivele acestor campanii proveneau din motive politice pentru securitatea granițelor statului și includerea în componența teritorială a regatului Dac teritoriilor native geto-dacice. În general, Burebista nu dorea un stat mare cu un conglomerat de multe popoare, ci un stat cu structuri omogene din punct de vedere etnic. \n\nAmenințarea celtică era cea mai apropiată de leagănul statului dac, considerând că boiii și tauriscii ajunseseră încă de prin secolul al III-lea î.Hr. până la Tisa, extinzându-se tot mai mult peste teritoriile locuite în vechime de geto-daci. Astfel, eliminarea pericolului celtic a fost cel dintâi obiectiv vizat de Burebista, iar în acest sens a întreprins o serie de acțiuni ofensive împotriva acestora, în jurul anului 60 î.Hr. \n\nInformația sumară oferită de Strabon nu a permis stabilirea exactă a cronologiei acestor campanii:\n\nDar se presupune că prima acțiune a avut loc pentru a elimina incursiunile de pradă ale scordiscilor în anul 70 î.Hr. stabiliți în jurul anului 278 î.d.Hr. în vecinătatea muntelui Scordus, în teritoriile locuite de către daci la sud de Dunăre. Acest atac împotriva scordiscilor a pornit de la Argedava de la Popești și fost realizat prin surprindere considerând că mișcarea de trupe s-a desfășurat pe malul stâng al Istrului, iar trecerea fluviului s-a făcut undeva în zona actualului județ Mehedinți și, probabil, i-a împins pe scordisci până la Singidunum, astfel că aceștia au fost înfrânți, dar nu nimiciți total, deoarece pe aceștia din urmă și i-a făcut aliați. Dar în urma acestei înfrângeri severe scordiscii nu au mai fost consemnați în niciun izvor al lumii antice în cursul secolului I î.Hr.\n\nDupă unirea cu triburile geto-dacice din zona intracarpatică, dispunând de o forță militară de apreciat, depășită doar de cea a Republicii romane, Burebista întreprinde o campanie fulgerătoare împotriva tribului celtic al boiilor conduși de către Critasiros, precum și împotriva aliaților acestora, taurisci și i-a înfrânt, undeva în zona Bratislavei de astăzi, probabil la Zemplin. Se presupune că itinerariul urmat de oastea lui Burebista a fost marcat de îngroparea unor tezaure monetare la Tótfalu, Stupova, Bratislava, Simmering etc.\n\nEfectul acestei campanii a fost nimicirea totală a tauriscilor și boiilor:\n\nRezultatul a fost o masivă migrație a celților spre vestul Europei, resturile tauriscilor s-au împrăștiat până la Noricum, iar ale boiilor până în Galia, iar hotarele Daciei s-au extins astfel până la confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie, iar stăpânirea lui Burebista ajungând să se învecineze cu cea a suebului Ariovistus.\n\nCampania împotriva coloniilor grecești de la Pontul Euxin \nCampania lui Burebista din anul 55 î.Hr. împotriva cetăților de la Pontul Euxin nu poate fi înțeleasă decât pe fondul vacuumului de putere cauzat de căderea lui Mitridates al VI-lea Eupator și de retragerea lui Pompei din Orient, precum și ca o consecință a revoltei reușite din anii 62-61 î.Hr. împotriva lui Caius Antonius Hybrida.\n\nMitridates al VI-lea Eupator a fost regele regatului pontic și unul dintre principalii dușmani ai Romei. Sub controlul său se aflau coloniile grecești de la vest de coasta Mării Negre: Sciția Mică (Dobrogea Antică), Tomis, Olbia, Tyras etc. În anii 73 î.Hr.-72 î.Hr. cetățile grecești pontice, aflate sub protecția lui Mitridates al VI-lea Eupator, sunt cucerite de generalul roman Marcus Terentius Varro Lucullus, eliminându-l astfel pe Mitridates de pe scara politică a regiunii de vest a Mării Negre. Un deceniu mai târziu cetățile se răscoală împotriva guvernatorului Macedoniei, Caius Antonius Hybrida, deoarece nu mai puteau suporta abuzurile acestuia. Hybrida a organizat o expediție împotriva răsculaților, dar a fost înfrânt de greci, aliați cu bastarnii, lângă Histria.\n\nMitridates al VI-lea moare curând, nu cu mult înaintea acestor evenimente în anul 63 î.Hr., fapt care nu la bucurat pe Burebista, din cauza expansiunii externe a Republicii Romane și amenințării directe la adresa statului său, odată cu cucerirea fortărețelor grecești din vestul țărmului Mării Negre. În acest context, pentru a crea un vid de putere și a opri expansiunea romanilor, Burebista decide să captureze cetățile. Prima campanie a avut loc în anul 55 î.Hr. cu cucerirea Olbiei de la gurile Bugului, se presupune că prima campanie a lui Burebista a pornit din zona extracarpatică a Moldovei, din zona davelor de pe Siret, Zargidava, Tamasidava și Piroboridava. Orașul Olbia a fost distrus și jefuit, dar totuși majoritatea locuitorilor au reușit să scape. Granițele regatului însuși s-au extins până în sudul Bugului, iar tauro-sciții au fost învinși de armata regelui. Mai la nord, lângă granițele Sciției de-a lungul Nistrului și Bugului, dacii nu au trecut. După cucerirea Olbiei, trupele lui Burebista s-au deplasat de-a lungul țărmului Pontului Euxin și a cucerit Tyrasul. Este posibil ca flota olbiopolitană să fi urmat ostea lui Burebista pe un itinerar paralel de-a lungul coastei.Este de remarcat faptul că uneori asediile orașelor au fost deosebit de crude, fapt dovedit de urmele incendiilor găsite de arheologi.\n\nCea de-a doua etapă a campaniei asupra cetăților pontice a pornit din zona Dobrogei și s-a finalizat prin cucerirea cetăților Histria, Tomis, Mesembria, Dionysopolis, până la Apollonia PonticaLiviu Mărghitan, Armatele regilor Daciei (secolele V - I î.d. Hr.), Ziridava XXIV, 2005, p. 11. Devenind astfel cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia, cum îl numește o inscripție greacă dedicată lui Acornion din DionysiosVasil Latyschew, Inscriptiones orae septentrionalis Ponti Euxini, Journal Ministerstva narodnogo prostvestenija, Petersburg, 1896, 1, p. 1-19.\n\n Relațiile cu Roma \nCreșterea statului dac până la hotarele stăpânirii suebului Ariovistus a fost privită de Roma cu teamă, deoarece o unire a dacilor cu suebii putea crea o alianță greu de învins, astfel Cezar făcuse să-i fie atribuite provinciile Galiei Cisalpine și Illyriei, de unde putea ține sub observație și contracara mai ușor eventualele acțiuni ofensive ale suebilor și dacilor. Burebista și Ariovistus nu s-au aliat, dar căpetenia suebă a intrat în Galia, unde armata sa a fost zdrobită în anul 58 î.Hr. de către armata lui Cezar. Burebista, însă, și-a îndreptat atenția spre sud-est, unde pericolul roman se contura tot mai clar prin ocuparea cetăților pontice.H. Daicoviciu, Dacii, București, 1965, p. 69\n\nDupă moartea lui Crassus într-o luptă din anul 53 î.Hr. împotriva parților, triumviratul a încetat să mai existe, iar Cezar și Pompei au început să-și dispute tot mai accentuat puterea. Prima luptă dintre cei doi a avut loc la 7 iunie 48 î.Hr. la Dyrrhachium și s-a încheiat cu victoria lui Pompei. Considerând că teatrul confruntării dintre cei doi rivali a fost Peninsula Balcanică, în imediata vecinătate a Dunării de jos, Burebista nu putea rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă. Apoi, după cucerirea orașelor grecești de la Pontul Euxin, Burebista trebuia să obțină de la Roma recunoașterea hotarelor sale. Astfel a fost obligat să ia partea unuia dintre cei doi.\n\nO alianță cu Cezar era de neconceput, deoarece acesta fiind un promotor al politicii de expansiune, nu putea tolera existența unei structuri puternice în apropierea hotarelor Republicii romane, în schimb Pompei dovedise în Orient că prefera o politică de organizare a unui sistem de state aliate sau clientelare. Astfel, Burebista a decis să-l sprijine pe Pompei împotriva lui Cezar. Condițiile alianței cu Pompei au fost stabilite între 7 iunie și 9 august 48 î.Hr. la Heraclea Lyncesis, în Macedonia, între solii lui Burebista conduși de Acornion și Pompei.<ref>Al. Suceveanu, Burebista et la Dobroudja, în Thraco-Dacica, 4, nr. 1-2, 1983, p. 53</ref> Bătălia de la 9 august 48 î.Hr., desfășurată la Pharsalus, care a dus la înfrângerea definitivă a lui Pompei, a făcut ca alianța dintre Pompei și Burebista să nu mai poată fi dusă la îndeplinire.\n\nDupă înfrângerea lui Pompei, supunerea Daciei și a Partiei a devenit un obiectiv principal în politica externă a lui Cezar, iar în acest sens a concentrat în Illyria 16 legiuni și 10.000 de călăreți, dar asasinarea lui Cezar la mijlocul lunii martie 44 î.Hr., cu doar patru zile înainte de plecarea sa peste Marea Adriatică a dus la anularea acestui atac.\n\nBurebista a fost, de asemenea, înlăturat și probabil asasinat, de un grup de complotiști cam în aceași perioadă.\n\nMoartea lui Burebista și destrămarea statului dac \nData exactă a morții marelui rege nu este cunoscută, dar, сu ce-a mai mare probabilitate, decesul a avut loc cam în aceeași perioadă când Cezar a fost ucis. Pot evidenția 44-42 î.Hr. Este posibil ca Burebista să fi pierit ca urmare a unei revolte a aristocrației, care a fost nemulțumită de politica de centralizare a regelui, văzând-o ca o amenințare la adresa propriilor privilegii. După asasinarea sa, regatul său s-a destrămat în 4 regate mai mici, iar pe vremea lui Augustus, deja în 5. Doar centrul din jurul munților Orăștiei, care era sub controlul lui Deceneu, a rămas intactă.\n\nReferințe\n\nBibliografie \n Liviu Mărghitan, Armatele regilor Daciei (secolele V - I î.d. Hr.), Ziridava XXIV, Arad, 2005, p. 7-13\n Valentin Marin, Dunărea de Jos în concepția strategică a lui Burebista, NOEMA vol. IX / 2010\n Venceslas Kruta, Les Celtes/Die Kelten, Editura Hohe, 2007\n Dan Oltean, Burebista și Sarmizegetusa, Editura Saeculum I. O., 2007\n Ion Horațiu Crișan, Burebista și epoca sa, Editura enciclopedică română, 1975\n\nLegături externe\n Andrei Pogăciaș, Burebista - cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia, historia.ro\n\nDecese în 44 î.Hr.\nInamici și aliați ai Romei antice\nIstoria Daciei\nRegi daci" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Dă-mi un rezumat despre Limba dacă." }, { "from": "assistant", "value": "Limba dacă a fost o limbă indo-europeană vorbită în antichitate de daci. Este considerată de unii savanți ca fiind înrudită cu limba tracă. Nu există practic nici un text în limba dacă a cărui autenticitate sau a cărui apartenență la această limbă să fie unanim certificată de specialiști. Există implicit ipoteze și speculații, uneori contradictorii.\n\nNume dacice\nIzvoarele grecești și latine transmit o serie de toponime și hidronime, precum și nume personale.\nVezi și: Listă de denumiri geografice dacice\n\nRemarcabilă este lista de plante dacice dată de Dioscoride Pedanios .\n\nScrieri\nCitând o lucrare a lui Androtion, Claudius Aelianus (Felurite istorioare, VIII, 6) scrie că „se spune că dintre vechii traci nimeni nu cunoștea scrierea.” Dar tot el adaugă „Aceste informații le spune Androtion, dacă el poate fi pentru cineva un martor vrednic de încredere cu privire la cunoașterea scrisului și lipsa de învățătură a tracilor.”\n\nCea mai lungă inscripție în limba tracă (dar cu caractere grecești) pare să fie aceea de pe inelul de aur de la Ezerovo (Bulgaria), din secolul V a. Chr., în scriere continuă (61 semne pe 8 rânduri): РОΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝ/ΕΡΕΝΕΑΤΙΛ/ΤΕΑΝΗΣΚΟΑ/ΡΑΖΕΑΔΟΜ/ΕΑΝΤΙΛΕΖV/ΠΤΑΜΙΗΕ/ΡΑΖ/ΗΛΤΑ, iar transcrisă cu caractere latine : ROLISTENEASN/ERENEATIL/TEANESCOA/RAZEADOM/EANTILEZY/PTAMIEE/RAZ/ELTA. Ințelesul ei nu s-a lămurit deși zeci de specialiști au incercat diverse traduceri. (D. Decev în 1914, 1915, 1952, 1957, V. Pârvan 1914, P. Kretschmer 1915, F. Ribezzo 1917, G. Seure 1920, V. Beșevliev 1927, C.G. Kurtides 1932, A. Blumenthal 1933, I.M. Kořinek 1935, Vl. Georgiev 1957, V. Pisani 1959, W. Merlingen 1960, R.Gl. Constantinescu, ș.a.). \n\nO altă inscripție cunoscută este DECEBALUS PER SCORILO. A fost interpretată divers de specialiști, ca „Decebal, fiul lui Scorilo” sau ca o simplă marcă de olar. Există și ipoteza că inscripția ar fi pur și simplu în latină și deci s-ar traduce „Decebalus prin Scorilo”.\n\nDespre un set de plăcuțe de plumb s-a susținut de nespecialiști că includ un fel de cronică dacică scrisă în limba dacă și conținând litere care în marea lor majoritate sunt de sorginte greacă. Cercetări asupra acestor plăcuțe nu au fost făcute niciodată în mod oficial, deși ele se află în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan, neinventariate, de mai bine de un secol. Directorul institutului, Alexandru Vulpe, este printre cei care afirmă că plăcile ar fi niște falsuri, academicianul spunând, totodată, că nu i-a trebuit decât câteva ore pentru a-și da seama de acest fapt. Vasile Pârvan considera de asemenea că ele sunt falsuri, fiind cunoscute pe timpul lui Pârvan drept „falsurile lui Hasdeu”. Sunt și aceia care se întreabă, admițând validitatea ipotezei domnului academician Vulpe, de ce au mai fost păstrate tăblițele în subsolul institutului dacă acestea sunt într-adevăr falsuri. Jurnalistul Dumitru Manolache, spre exemplu, observă în cartea sa că este „surprinzător cu câtă ușurință directorul institutului recunoaște că a încălcat legea”, pentru că „este simplu de constatat că, și sub direcțiunea domniei sale, în Institutul de Arheologie există obiecte a căror proveniență este încă nedeclarată, adică nerecunoscută oficial prin documente de inventariere și prin înscrierea lor în patrimoniul institutului, sub jenantul pretext că sunt falsuri. Or această atitudine contravine legislației care reglementează domeniul respectiv.” \n\nMarele poet roman Ovidiu, exilat la cetatea Tomis, vorbește în poemele lui „pontice” despre daci și limba lor „barbară”, afirmând că a învățat-o și chiar a scris poeme în ea, fiind apreciat pentru aceasta de daci. Dacă cele spuse de Ovidiu sunt adevărate și un volum cu poezii scrise de către Ovidiu în limba dacilor chiar a existat, trebuie să însemne că volumul ori nu a supraviețuit până în zilele noastre, ori a fost distrus, ori pur și simplu nu a fost încă descoperit. Existența reală a poemului rămâne nedemonstrată.\n\nReferiri la scrieri dace apar când scriitori clasici din secolul al III-lea d.Hr. și secolul al VI-lea menționează legile lui Zalmoxis și Deceneu ca fiind scrise pentru a-i instrui pe geți. \n\nAstfel, Iamblicus (circa 245- circa 325 e.n.) scrie „Pentru că i-a instruit pe Getae în aceste lucruri și pentru că a avut pentru ei legi scrise, Zalmoxis a fost considerat cel mai mare dintre zei.”\n\nIordanes despre Deceneu: „împărtășindu-le cunoștințe de fizică i-a făcut să trăiască în mod natural respectând legile lor pe care ei le au în formă scrisă până astăzi și le numesc belagine.” De fapt, legile belagine sunt legile goților, nu ale geților, termenul fiind întâlnit în Origo Gothica (555 e.n.), cu toate că autorul textului pretindea că e vorba de legi străvechi. Mai precis, e vorba de legile ostrogoților. Textul lui Iordanes nu este considerat izvor istoric de încredere, fiind menit să creeze un trecut glorios pentru noua clasă conducătoare.\n\nLegături cu alte limbi\n\nLegătura cu albaneza\nUn număr restrâns de cuvinte uzuale (aproximativ 300) este prezent fie doar în limba română, fie și în limba albaneză – se presupune că acestea ar fi cuvinte moștenite de la daci. (→ Listă de cuvinte dacice)\n\nO altă caracteristică comună cu albaneza (preluată mai târziu și de limba bulgară) este folosirea unor sufixe ca articole hotărâte (în română -ul, -a; în albaneză -u, -a). (→ Uniunea lingvistică balcanică)\n\nLegătura cu latina\n\nNote\n\nLectură suplimentară \n Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române, Grigore Brâncuș, Editura Dacica, 2009\n Limba Traco-Dacilor, I. I. Russu, Editura Științifică, 1967\n Limba daco-geților, Ariton Vraciu, Editura Facla, 1980\n\nLegături externe \n Carti despre limba dacilor, Aurora Petan, Formula AS - anul 2010, numărul 916\n S-a descoperit alfabetul dacic!?, timpul.md, 8 aprilie 2010\n Scripturile dacilor, 1 noiembrie 2008, Vasile Surcel, Jurnalul Național\n Vorbiți daca? (I) | Dan Caragea, 10 mai 2013, Adevărul\n Vorbiți daca? (II) | Dan Caragea, 17 mai 2013, Adevărul\n Între enigmă și conspirație: protoromânii și limba lor (I) | Dan Caragea, 31 mai 2013, Adevărul\n Între enigmă și conspirație: protoromânii și limba lor (II) | Dan Caragea, 7 iunie 2013, Adevărul\n\nVezi și \n Cultura dacilor\n Limba română\n Originile românilor\n Denumiri dacice de plante medicinale\n Listă de denumiri dacice de plante medicinale\n Listă de denumiri geografice dacice\n Listă de cuvinte românești moștenite probabil din limba dacă" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ar trebui să știu despre Limba italiană?" }, { "from": "assistant", "value": "Limba italiană (, lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.\n\nSe bucură de statutul de limbă oficială în patru țări — Italia, San Marino, Vatican și Elveția (împreună cu franceză, germană și retoromană) și este folosită auxiliar în Vatican. Deține de asemenea statutul de limbă de minoritate recunoscută în părțile Croației și Sloveniei situate în Istria. Italiana mai are statut administrativ sau de limbă ne-oficială, după caz, la: Corsica, Coasta-de-Azur (ale Franței), Malta, Monaco, Albania, arhipelagul Dodecanez (al Greciei), Libia, Eritreea, Etiopia și Somalia. \n\nÎn Italia sunt numeroase dialecte regionale, dar înființarea unui sistem național de educație a condus la reducerea de-a lungul secolului al XX-lea a variației în limba vorbită de la o regiune la alta.\n\nLimba italiană standard se bazează pe dialectele folosite în Toscana și este asemănătoare atât cu latina, cât și cu alte limbi romanice. Similitudinea lexicală cu: \n\n franceză este estimată la 89% (Matteo Bartoli numește italiana și franceza „limbi inovative”, în opoziție cu limbile Peninsulei Iberice și româna) ;\n la 87% cu catalana;\n la 85% cu sarda ; \n la 82% cu spaniola ; \n la 80% cu portugheza; \n la 78% cu ladina; și \n la 77% cu româna. \n\nEstimările pot fi diferite, în funcție de sursă. Printre limbile romanice mari, este și cea mai asemănătoare cu româna. Se caracterizează prin păstrarea consoanelor și vocalelor duble și accentului cu rolul distinctiv.\n\nInfluența italienei asupra altor limbi a fost moderată și este vizibilă cel mai puternic în artă, mai ales în muzică. Ideile Școlii Ardelene și latinismului au dus la mărirea numărului cuvintelor de origine italiană în limba română. Astăzi, cuvintele care intră în lexicul altor limbi se referă mai ales la artă culinară, exemple românești fiind pizza, pastă sau spaghete.\n\nClasificare și limbi înrudite \nItaliana derivă din latină vulgară, o variantă populară a limbii latine. Aparține familiei limbilor indo-europene și italice și face parte dintr-o ramură mare a limbilor romanice.\n\nGramatică\n\nPronume \nPronumele sunt în general puțin necesare în italiană și sunt folosite mai ales pentru a elimina ambiguitatea în înțelesul unei propoziții. De obicei, ca și în română, terminația verbului dă informații despre subiect.\n\nLei și Loro (scrise cu L mare) au un înțeles special în plus față de înțelesurile lor de \"ea\" și \"ei\". Lei este forma de politețe a lui tu (care este folosit doar pentru o singură persoană, familiar, pentru copii, sau pentru a se ruga la Dumnezeu), iar similar, Loro este forma de politețe pentru voi.\n\nVerbe \nInfinitivul verbelor italiene are una dintre următoarele terminații, ori -are, -ere sau -ire. Majoritatea verbelor italiene sunt regulate.\n\nÎntrebările sunt formate prin creșterea intonației la sfârșitul propoziției, ca și în majoritatea limbiilor europene, posibil prin inversarea subiectului și verbului de asmenea, ca și în limba română (vezi exemplele de mai jos).\n\nConjugarea indicativului prezent regulat \nAceastă conjugare de bază este folosită pentru a indica că ceva se întâmplă în acest moment.\n\nExemple:\nmangiare, \"a mânca\".\nIo mangio. (sau doar Mangio.) Eu mănânc (sau doar Mănânc.)\nAntonio mangia. Antonio mănâncă.\nAntonio mangia? Antonio mănâncă?\nMangia Antonio? Mănâncă Antonio?\n\nguardare, \"a se uita\"\nNoi guardiamo la televisione. (sau doar Guardiamo la televisione.) Noi ne uităm la televizor. (sau doar Ne uităm la televizor.)\n\nExemplu:\nlèggere, \"a citi\"\nLèggono i libri. (Ei) Citesc cărțile.\nLeggo il giornale. (Eu) Citesc ziarul.\n\nUnele verbe regulate terminate în \"-ire\" se conjugă normal, iar altele de conjugă în funcție de \"-isco\". Nu este altă posibilitate decât cea de memorare care cum se conjugă.\n\nExemplu:\npartire, \"a pleca\"\nPartite. Plecați. (plural; folosit pentru a vorbi cu două sau mai multe persoane cu care ești familiarizat.)\nParti. Pleacă. (singular; folosit pentru a vorbi cu o singură persoană cu care ești familiarizat.)\nPàrtono. Depinzând de context, ar putea însemna după context, la fel ca și în română Pleacă (ori Tu să pleci ori Ei pleacă). \n\nExemplu:\ncapire, \"a înțelege\".\n Io capisco sau doar Capisco. \"Eu înțeleg.\" sau doar \"Înțeleg.\"\n Capisci? \"Înțelegi?\"\n\nGrafie și fonetică italiană\n\nVocale \n\nLimba italiană standard are un set de șapte vocale. Distincția între vocalele și se găsește în silabe accentuate. Exemple: grafia \"pesca\" reprezentă atât \"pèsca\" (piersică) cât și \"pésca\" (pescuit) . Nu există o distincție fonemic între vocale lungi și scurte, dar vocalele în silabe deschise accentuate sunt lungi. Exemple: \"fata\" (zână) vs. \"fatta\" (făcută) . Silabe finale au mereu o vocala scurt.\n\nConsoane \nSistemul consonantic al limbii italiane este foarte asemănătoare cu sistemul românesc. Cu toate acestea, există o distincție între consoane lungi și scurte. Consoanele duble se pronunță puternic. Exemple: „fatto” (fapt), „piazza” (piață).\n\nÎnainte de vocalele anterioare (e și i), pronunția literelor c, g și sc se transformă din , , și în , , și , respectiv. Secvențele „ci-”, „gi-”, și „sci-” urmate de o altă vocală indică că consoanele sunt „moale” (). În astfel de cazuri, „i” este silențios dacă accentul nu este pus pe „i”. Exemple: „già” (deja, accentul este pus pe „à”) vs. „biologia” (biologie, accentul este pus pe „i”).\n\nDigramă și trigramă\n\nAlte litere \nLiterele J, K, W, X, și Y există în cuvinte de origine străină.\n\nNote\n\nBibliografie\n\nLegături externe \n Dizionario d'ortografia e di pronunzia (DOP): dicționar ortografic și ortoepic (RAI, televiziune italiană).\n ISTAT: La lingua italiana, i dialetti e le lingue straniere (limba italiană și dialectele italiene) \n\n \nItaliană" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Descrie în detaliu 1985." }, { "from": "assistant", "value": "\n1985 (MCMLXXXV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți. A fost desemnat Anul Internațional al Tinerilor de către ONU.\n\nEvenimente\n\nIanuarie \n 1 ianuarie: Italia preia Președinția Consiliului Comunităților Europene. Este pus în circulație primul pașaport european în cele mai multe din țările membre.\n 20 ianuarie: Președintele american, Ronald Reagan, depune jurământul pentru al doilea mandat.\n\nFebruarie \n 1 februarie: Groenlanda părăsește Comunitatea Europeană, dar rămâne asociată ei sub forma unui \"teritoriu de peste mări\".\n\nMartie \n 11 martie: Mihail Gorbaciov devine Secretar General al Partidului Comunist Sovietic și de facto lider al Uniunii Sovietice.\n 16 martie: Jurnalistul american, Terry Anderson, a fost răpit de teroriști la Beirut, Liban și a fost eliberat pe 4 decembrie 1991, după 2.454 de zile petrecute în captivitate.\n\nAprilie \n 15 aprilie: Africa de Sud abrogă interzicerea căsătoriilor interasiale.\n\nMai \n 25 mai: Republica Bangladesh a fost lovită de un ciclon tropical, în urma căruia au murit aproximativ 10.000 de oameni.\n 29 mai: Dezastrul de la stadionul Heysel din Bruxelles. Au decedat 39 de microbiști și sute au fost răniți în timpul unui meci din Liga Campionilor UEFA.\n\nIunie \n 15 iunie: A avut loc, la Ploiești, ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra, interzis de către autoritățile comuniste.\n\nIulie \n1 iulie: Luxemburgul preia Președinția Consiliului Comunităților Europene.\n7 iulie: Jucătorul de tenis german, Boris Becker, câștigă finala masculină a Wimbledonului; este cel mai tânăr câștigător la 17 ani și 7 luni.\n\n 13 iulie: A avut loc (simultan la Londra și Philadelphia) celebrul concert Live Aid, organizat de Bob Geldof.\n\nSeptembrie \n 19 septembrie: Un cutremur cu magnitudinea de 8,1 grade pe scara Richter lovește orașul Mexico. Peste 9.000 de oameni au decedat, 30.000 au fost răniți și 95.000 au rămas fără locuință.\n\nOctombrie \n 7 octombrie: A fost deturnată nava italiană \"Achille Lauro\" aflată în croazieră pe Marea Mediterană cu peste 400 persoane la bord, de membrii organizației \"Frontul pentru Eliberarea Palestinei\".\n 19 octombrie: Alain Prost își câștigă primul titlu mondial în Formula 1.\n\nNoiembrie \n 19 noiembrie: Războiul Rece: La Geneva, președintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan, și liderul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, se întâlnesc pentru prima dată.\n 20 noiembrie: Primul sistem Microsoft Windows (versiunea 1.01) a fost disponibil pe piață pentru cumpărare.\n\nNedatate \n Pelicula Out of Africa obține Oscarul pentru cel mai bun film.\n\nNașteri\n\nIanuarie \n1 ianuarie: Rafael Bastos, fotbalist brazilian\n1 ianuarie: Ibrahima Sory Camara, fotbalist francez\n 2 ianuarie: Alexandru-Ioan Andrei, politician român\n 2 ianuarie: Liana Ungur, jucătoare română de tenis\n 2 ianuarie: Ivan Dodig, jucător croat de tenis \n 3 ianuarie: Asa Akira, actriță pornografică americană\n 4 ianuarie: Gökhan Gönül, fotbalist turc\n 4 ianuarie: Kari Aalvik Grimsbø, handbalistă norvegiană\n4 ianuarie: Alfred-Robert Simonis, politician român\n 5 ianuarie: Victor Bulat, fotbalist din R. Moldova\n5 ianuarie: Tyler James (Kenneth Tyler James), cantautor britanic\n 5 ianuarie: Sînziana Bucura Nicola, actriță română\n7 ianuarie: Lewis Hamilton, pilot britanic de Formula 1\n 7 ianuarie: Luminița-Maria Jivan, politician român\n7 ianuarie: Bănel Nicoliță, fotbalist român\n 8 ianuarie: Ademar Xavier (Ademar Aparecido Xavier Júnior), fotbalist brazilian\n 9 ianuarie: Juanfran Torres (Juan Francisco Torres Belén), fotbalist spaniol\n 9 ianuarie: Juanfran, fotbalist spaniol\n 11 ianuarie: Kazuki Nakajima, pilot japonez de Formula 1\n 12 ianuarie: Baek Min Hyun, actor sud-coreean\n12 ianuarie: Artem Milevski, fotbalist ucrainean (atacant)\n 13 ianuarie: Renal Ganeev, scrimer rus\n 14 ianuarie: Daniel Marin, fotbalist român\n16 ianuarie: Pablo Zabaleta (Pablo Javier Zabaleta Girod), fotbalist argentinian\n16 ianuarie: Ghintaras Janusevicius, pianist lituanian\n 17 ianuarie: Karolina Kudłacz, handbalistă poloneză\n 17 ianuarie: Simone Simons, cântăreață neerlandeză\n 18 ianuarie: Riccardo Montolivo, fotbalist italian\n 19 ianuarie: Horia Tecău, jucător român de tenis\n19 ianuarie: Duško Tošić, fotbalist sârb\n 21 ianuarie: Vitalie Plămădeală, fotbalist din R. Moldova\n 22 ianuarie: Hristo Zlatinski (Hristo Evtimov Zlatinski), fotbalist bulgar\n24 ianuarie: Benjamin Adekunle Miron Adegbuyi, luptător K1 român, de etnie nigeriană\n 25 ianuarie: Valentin Calafeteanu (Valentin Nicolae Calafeteanu), rugbist român\n 25 ianuarie: Tina Karol, cântăreață ucraineană\n 25 ianuarie: Adrian Ungur, jucător român de tenis\n 25 ianuarie: Valentin Niculae Calafeteanu, rugbist român\n 26 ianuarie: Florin Mergea, jucător român de tenis\n 28 ianuarie: Andrian Negai, fotbalist din R. Moldova (portar)\n 28 ianuarie: Eduardo Aranda, fotbalist paraguayan\n29 ianuarie: Raul Costin (Raul Rǎzvan Costin), fotbalist român\n 29 ianuarie: Gladstone Pereira (Gladstone Pereira della Valentina), fotbalist brazilian\n 30 ianuarie: Tomás Costa, fotbalist argentinian\n30 ianuarie: Yuuri Morishita, actriță japoneză\n 31 ianuarie: Kalomoira (Marie Carol Saranti), cântăreață americană\n31 ianuarie: Novak Martinović, fotbalist sârb\n\nFebruarie \n\n 2 februarie: Valentin Giorgian Bușcă, fotbalist român\n 3 februarie: Sara Carbonero, jurnalistă spaniolă\n3 februarie: Andrei Vițelaru, fotbalist român\n 5 februarie: Cristiano Ronaldo (Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro), fotbalist portughez (atacant)\n 5 februarie: Jamie Brewer, actriță americană\n 6 februarie: Olberdam (Olberdam de Oliveira Serra), fotbalist brazilian\n 8 februarie: Habib-Jean Baldé, fotbalist francez\n8 februarie: Jaba Dvali, fotbalist georgian (atacant)\n 9 februarie: David Gallagher (David Lee Gallagher), actor american\n 10 februarie: Cosmin Frăsinescu (Cosmin Valentin Frăsinescu), fotbalist român\n 11 februarie: Andrei Daniel Marinescu, fotbalist român (portar)\n 12 februarie: Andrei Octavian Bădescu, fotbalist român (portar)\n 14 februarie: Havana Brown, muziciană australiană\n14 februarie: Philippe Sylvain Senderos, fotbalist elvețian\n 16 februarie: Ron Peter Vlaar, fotbalist din Țările de Jos\n 17 februarie: Iulian Mamele, fotbalist român\n 18 februarie: Drissa Diakité, fotbalist malian\n 18 februarie: Anton Julian Ferdinand, fotbalist britanic\n 19 februarie: Sławomir Konrad Peszko, fotbalist polonez\n 20 februarie: Charlie Kimball, pilot american Formula IndyCar\n20 februarie: Andrei Sorin Popescu, fotbalist român (portar)\n 21 februarie: Georgios Samaras, fotbalist grec (atacant)\n 22 februarie: Vlad Gheorghe, politician român\n 25 februarie: Iulian Șerban, paracanoist român (d. 2021)\n 26 februarie: Fernando Llorente (Fernando Javier Llorente Torres), fotbalist spaniol (atacant)\n 27 februarie: Otman Bakkal, fotbalist din Țările de Jos\n27 februarie: Thiago Neves, fotbalist brazilian\n 28 februarie: Diego Ribas da Cunha, fotbalist brazilian\n28 februarie: Jelena Janković, jucătoare sârbă de tenis\n\nMartie \n 1 martie: Tha'er Bawab (Tha'er Fayed Al Bawab), fotbalist spaniol\n1 martie: Mugurel Dedu, fotbalist român\n 1 martie: Andreas Ottl, fotbalist german\n 3 martie: Mariel Zagunis, scrimeră americană\n 6 martie: Remus-Gabriel Mihalcea, politician român\n 7 martie: Vadim Crăvcescu, fotbalist român\n 7 martie: Csaba Gal, rugbist român\n 9 martie: Pastor Rafael Maldonado Motta, pilot venezuelean de Formula 1\n 10 martie: Lassana Diarra, fotbalist francez\n 11 martie: Ines Khouildi, handbalistă tunisiană\n11 martie: Hakuhō Shō, sportiv mongol (sumo)\n 13 martie: Alla Șeiko, handbalistă ucraineană\n 14 martie: Kellan Lutz, actor american de film\n 15 martie: Corina Indrei, scrimeră română\n15 martie: Mihai Popescu, handbalist român\n 17 martie: Iulia Biriukova, scrimeră rusă\n 17 martie: Marian Cristescu, fotbalist român\n 17 martie: Paul Ipate, actor român\n 19 martie: Christine Guldbrandsen, cântăreață norvegiană\n19 martie: Gabriella Juhász, handbalistă maghiară\n20 martie: Wilfried Benjamin Balima, fotbalist din Burkina Faso\n 20 martie: Ovidiu Vezan, fotbalist român\n 20 martie: Polina Zherebtsova, scriitoare rusă\n 21 martie: Sonequa Martin-Green, actriță americană\n 23 martie: Marina Dmitrović, handbalistă sârbă\n 23 martie: Ilie Iordache, fotbalist român\n 23 martie: Bethanie Mattek-Sands, jucătoare americană de tenis\n 24 martie: Nicolae Mitea, fotbalist român\n 25 martie: George Hora, compozitor român\n 26 martie: Anatolie Boeștean, fotbalist din R. Moldova\n 26 martie: Ovidiu Herea, fotbalist român\n 26 martie: Keira Christina Knightley, actriță britanică\n 27 martie: Pavol Farkaš, fotbalist slovac\n 27 martie: Danny Vukovic, fotbalist australian\n 28 martie: Steve Mandanda, fotbalist francez\n 28 martie: Stanislas Wawrinka, jucător elvețian de tenis\n\nAprilie \n 1 aprilie: Principele Nicolae al României (n. Nicolae de Roumanie Medforth-Mills), nepotul fostului rege Mihai I al României\n 1 aprilie: Nicolae de Roumanie Medforth-Mills, nepotul fostului rege Mihai I al României\n 3 aprilie: Jari-Matti Latvala, pilot finlandez de raliuri WRC\n 4 aprilie: Dudi Sela, jucător israelian de tenis\n 8 aprilie: Radu-Dinel Miruță, politician român\n 9 aprilie: Tim Bendzko, muzician german\n 9 aprilie: Antonio Nocerino, fotbalist italian\n 9 aprilie: Radu Panait, politician român\n 10 aprilie: Jesús Gámez (Jesús Gámez Duarte), fotbalist spaniol\n 10 aprilie: Dmitri Righin, scrimer rus\n 11 aprilie: Yohei Toyoda, fotbalist japonez\n 12 aprilie: Simona Gherman, scrimeră română\n 13 aprilie: József Lörincz, fotbalist român de etnie maghiară\n 16 aprilie: Katerína Stikoúdi, cântăreață greacă\n 17 aprilie: Takuya Honda, fotbalist japonez\n 17 aprilie: Luke Mitchell, actor australian\n17 aprilie: Jo-Wilfried Tsonga, jucător francez de tenis\n 18 aprilie: Łukasz Fabiański, fotbalist polonez\n 18 aprilie: Oana Andreea Manea, fotbalistă română\n 18 aprilie: Thepchaiya Un-Nooh, jucător thailandez de snooker\n 18 aprilie: Marius-Gheorghe Toanchină, politician român\n 19 aprilie: Valon Behrami, fotbalist elvețian\n 20 aprilie: Billy Magnussen (William Gregory Magnussen), actor american\n 20 aprilie: Nina Žižić, cântăreață muntenegreană\n 21 aprilie: Spike (n. Paul Mărăcine), rapper român\n 21 aprilie: Paul Mărăcine, rapper român\n 22 aprilie: Roxana Ionescu, actriță și om de televiziune română\n 24 aprilie: Alexandru Bourceanu, fotbalist român\n 25 aprilie: Ghenadie Moșneaga, fotbalist din R. Moldova\n 26 aprilie: Viorel Ferfelea, fotbalist român\n 26 aprilie: John Isner (Jonathan Robert Isner), jucător american de tenis\n 27 aprilie: Rafael Wellington (Rafael Wellington Pérez), fotbalist spaniol\n 27 aprilie: Horacio Zeballos, jucător argentinian de tenis \n 28 aprilie: Maria Faassen (n. Maria Putina) fiica lui V. Putin\n 29 aprilie: Claudiu Tudor (Claudiu Ionuț Tudor), fotbalist român\n 30 aprilie: Gal Gadot, actriță și model israelian\n\nMai \n 2 mai: Fabien Farnolle, fotbalist beninez\n2 mai: Marius Pena, fotbalist român\n 3 mai: Ezequiel Lavezzi, fotbalist argentinian\n 3 mai: Gabriela-Maria Podașcă, politiciană română\n4 mai: Jme (Jamie Adenuga), rapper britanic\n 4 mai: Fernando Luiz Roza, fotbalist brazilian\n 5 mai: Claudiu Năsui, politician român\n 5 mai: Bruno Simão, fotbalist portughez\n 5 mai: Claudiu Năsui, politician român\n 6 mai: Chris Paul, baschetbalist american\n 7 mai: J Balvin (José Álvaro Osorio Balvin), cântăreț columbian\n 7 mai: Laurențiu Rus, fotbalist român\n 8 mai: Ștefan Lupu, actor român de film și teatru, dansator\n 8 mai: Silvia Stroescu, sportivă română (gimnastică artistică)\n 8 mai: Denis Zmeu, fotbalist din R. Moldova\n9 mai: Jonatan Berg, fotbalist suedez\n 9 mai: Carmen Cartaș, handbalistă română\n 9 mai: Vasile Gheorghe, fotbalist român\n 10 mai: Calvin Tolmbaye, fotbalist român\n 10 mai: Odette Annable, actriță americană\n 13 mai: Spase Dilevski, fotbalist australian\n 14 mai: Ina Mihalache, actriță canadiană\n14 mai: Zack Ryder (Matthew Joseph Cardona Jr.), wrestler american\n 15 mai: Marius Berbecar, sportiv român (gimnastică artistică)\n 16 mai: Florin Costea (Florin Constantin Costea), fotbalist român\n 17 mai: Teófilo Gutiérrez, fotbalist columbian\n 17 mai: Greg Van Avermaet, ciclist belgian\n 18 mai: Dalma Kovács, cântăreață română\n 20 mai: Christopher Froome, ciclist britanic\n 20 mai: André Leão, fotbalist portughez\n20 mai: Miroslav Manolov, fotbalist bulgar\n 20 mai: Gora Tall, fotbalist senegalez\n 21 mai: Mutya Buena (Rosa Isabel Mutya Buena), muziciană britanică\n 21 mai: Camille Ayglon, handbalistă franceză\n21 mai: Galena (Galina Viceva Ghenceva), cântăreață bulgară\n 21 mai: Dušan Kuciak, fotbalist slovac\n 21 mai: Lucie Hradecká, jucătoare cehă de tenis\n 21 mai: Galena, cântăreață bulgară \n 22 mai: Tranquillo Barnetta, fotbalist elvețian\n 22 mai: Fernando Rufino, atlet paralimpic brazilian\n 23 mai: Sebastián Fernández, fotbalist uruguayan\n 23 mai: Heidi Range (Heidi India Range), muziciană britanică\n 24 mai: Juan Carlos Toja, fotbalist columbian\n 25 mai: Demba Ba, fotbalist senegalez\n 25 mai: Roman Reigns (n. Leati Joseph Anoa'i), wrestler și actor american\n 26 mai: Simeon Bulgaru, fotbalist din R. Moldova\n 27 mai: Roberto Soldado (Roberto Soldado Rillo), fotbalist spaniol\n 28 mai: Richárd Osváth, scrimer maghiar\n 29 mai: Hernanes (Anderson Hernandes de Carvalho Viana Lima), fotbalist brazilian\n\nIunie \n 1 iunie: Shuto Yamamoto, fotbalist japonez\n 2 iunie: Petrit Çeku, muzician albanez\n 3 iunie: Papiss Cissé, fotbalist senegalez\n 3 iunie: Łukasz Piszczek, fotbalist polonez\n 4 iunie: Leon Botha, artist sud-african (d. 2011)\n 4 iunie: Lukas Podolski, fotbalist german\n 5 iunie: Rubén de la Red, fotbalist spaniol\n6 iunie: Sota Hirayama, fotbalist japonez\n6 iunie: Sebastian Larsson, fotbalist suedez\n 6 iunie: Drew McIntyre, wrestler britanic\n 6 iunie: Ian McNabb, arbitru nord-irlandez de fotbal\n 7 iunie: Damien Boudjemaa, fotbalist francez\n 7 iunie: Mihaela și Gabriela Modorcea, cântărețe române (Indiggo)\n 7 iunie: Kenny Cunningham, fotbalist costarican\n 8 iunie: Sofia Velikaia, scrimeră rusă\n 9 iunie: Paula Todoran, atletă română\n 10 iunie: Kaia Kanepi, jucătoare estoniană de tenis\n 10 iunie: Vasilis Torosidis, fotbalist grec\n10 iunie: Adrian Voiculeț, fotbalist român\n 11 iunie: Mitică-Marius Mărgărit, politician român\n 11 iunie: Ives (Ives Antero De Souza), fotbalist brazilian\n 11 iunie: Blaže Todorovski, fotbalist macedonean\n 12 iunie: Dave Franco, actor american\n 13 iunie: Gérson Magrão (Gérson Alencar Lima Jr.), fotbalist brazilian\n 14 iunie: Alexa (Alexandra Ana-Maria Niculae), cântăreață română\n 15 iunie: Nadine Coyle (Nadine Elizabeth Louise Coyle), muziciană irlandeză\n16 iunie: Cristina Buccino, fotomodel italian\n 16 iunie: Seydou Doumbia, fotbalist ivorian\n 16 iunie: Joël Dicker, scriitor elvețian de limbă franceză\n 17 iunie: Marcos Baghdatis, jucător cipriot de tenis\n 18 iunie: Alex Hirsch (Alexander Robert Hirsch), storyboard american, producer, voice actor\n 18 iunie: Sebastian-Ioan Burduja, politician român\n 19 iunie: Chikashi Masuda, fotbalist japonez\n21 iunie: Kazuhiko Chiba, fotbalist japonez\n 21 iunie: Lana Del Rey (n. Elizabeth Woolridge Grant), cântăreață și compozitoare americană\n 24 iunie: Diego Alves (Diego Alves-Carreira), fotbalist brazilian (portar)\n 25 iunie: Piotr Celeban, fotbalist polonez\n25 iunie: Lucian Chețan, fotbalist român\n 25 iunie: Ștefan-Ovidiu Popa, politician român\n 26 iunie: Cristian Bud, fotbalist român\n 26 iunie: Ana Ularu, actriță română\n 27 iunie: Renzo Agresta, scrimer brazilian\n27 iunie: Svetlana Kuznețova, jucătoare rusă de tenis\n 27 iunie: Vlatko Lozanoski, cântăreț macedonean\n 28 iunie: Ovidiu Stoianof, fotbalist român\n 28 iunie: Liasan Utiașeva, sportivă rusă (gimnastică ritmică)\n 29 iunie: Szabolcs Székely, fotbalist român\n30 iunie: Michael Phelps, înotător american\n 30 iunie: Pintassilgo, fotbalist portughez\n 30 iunie: Sorin Rădoi, fotbalist român\n 30 iunie: Cody Rhodes (Cody Garrett Runnels), wrestler american\n\nIulie \n\n 1 iulie: Léa Seydoux, actriță franceză\n 3 iulie: Djena (Desislava Valentinova Nedelceva), cântăreață bulgară\n 3 iulie: Dzhena, cântăreață bulgară\n 6 iulie: Maria Arredondo, cântăreață norvegiană\n6 iulie: Melisa Sözen, actriță turcă\n6 iulie: D. Woods (Wanita Woodgette), cântăreață americană\n 8 iulie: Albert Saritov, sportiv rus (lupte libere)\n 9 iulie: Aleksei Ceremisinov, scrimer rus\n 9 iulie: Ashley Young, fotbalist englez\n 9 iulie: Oana-Silvia Țoiu, politiciană română\n 10 iulie: Mario Gómez, fotbalist german\n 10 iulie: Park Chu-Young, fotbalist sud-coreean\n 10 iulie: Park Chu-young, fotbalist sud-coreean\n 11 iulie: Orestis Karnezis, fotbalist grec\n 12 iulie: Paulo Vitor Barreto, fotbalist brazilian\n12 iulie: Maurice Dalé, fotbalist francez\n 12 iulie: Luiz Ejlli, cântăreț albanez\n 12 iulie: María Belén Pérez Maurice, scrimeră argentiniană\n 13 iulie: Adrian Ionescu (Adrian Mădălin Ionescu), fotbalist român\n 13 iulie: Guillermo Ochoa, fotbalist mexican\n 13 iulie: Adrian Ionescu (fotbalist), fotbalist român\n 14 iulie: Phoebe Waller-Bridge, actriță britanică\n 14 iulie: Billy Celeski, fotbalist australian\n 15 iulie: Burak Yılmaz, fotbalist turc\n 16 iulie: Leonid Rudenko, muzician rus\n 16 iulie: Răzvan-Ion Ursu, politician român\n 16 iulie: Dejan Jakovic, fotbalist canadian\n 18 iulie: Mara Navarria, scrimeră italiană\n 21 iulie: Filip Polášek, jucător slovac de tenis \n 22 iulie: Ryan Dolan, cântăreț britanic\n 24 iulie: Ciprian Mega, preot și cineast român\n25 iulie: Stelios Parpas, fotbalist cipriot\n 25 iulie: Nelson Piquet jr. (Nelson Ângelo Tamsma Piquet Souto Maior), pilot brazilian de Formula 1\n 25 iulie: Nelson Piquet jr, pilot de curse auto brazilian\n 26 iulie: Gaël Clichy, fotbalist francez\n 26 iulie: Francisco Molinero, fotbalist spaniol\n 27 iulie: Daniel Gheorghe, politician român\n 28 iulie: Mathieu Debuchy, fotbalist francez\n 30 iulie: Elena Gheorghe, cântăreață aromână\n 30 iulie: Chris Guccione, jucător australian de tenis\n 30 iulie: Benjamin Kleibrink, scrimer german\n 30 iulie: Pintassilgo (Carlos Pedro Carvalho Sousa), fotbalist portughez\n 30 iulie: Ilena Gheorghi, cântăreață română\n 30 iulie: Ilena Gheorghi, cântăreață aromână\n\nAugust \n 1 august: Andrei Mureșan, fotbalist român\n1 august: Kris Stadsgaard, fotbalist danez\n 1 august: Michael Wiringi, rugbist român\n 1 august: Henry Lloyd-Hughes, actor britanic\n 1 august: Ilinca Manolache, actriță română\n 2 august: Laura Steinbach, handbalistă germană\n 3 august: Rubén Limardo, scrimer venezuelean\n 4 august: Mark Milligan, fotbalist australian\n4 august: Antonio Valencia, fotbalist ecuadorian\n 5 august: Salomon Kalou, fotbalist ivorian\n 6 august: Bafétimbi Gomis, fotbalist francez\n 6 august: Florentina Olar-Spânu, fotbalistă română\n 6 august: Florentina Olar, fotbalistă română\n 8 august: Claudiu Voiculeț, fotbalist român\n 9 august: Filipe Luís (Filipe Luís Kasmirski), fotbalist brazilian\n9 august: Dennis Marshall, fotbalist costarican (d. 2011)\n 11 august: Adina Meiroșu, fotbalistă română\n 12 august: Valentin Ursache, rugbist român\n 13 august: Jamesson Andrade (Jamesson Andrade de Brito), fotbalist brazilian\n 13 august: Ionelia Zaharia, canotoare română\n 14 august: Christian Gentner, fotbalist german\n14 august: Marian Tănasă, fotbalist român\n 17 august: Victor Negrescu, profesor universitar și om politic român\n 18 august: Bryan Ruiz (Bryan Jafet Ruiz González), fotbalist costarican\n 18 august: Andreea Ibacka, actriță română\n 19 august: Daniela Herrero, cântăreață argentiniană\n 20 august: Álvaro Negredo, fotbalist spaniol\n 21 august: Boladé Apithy, scrimer francez\n 21 august: Laura Haddock (Laura Jane Haddock), actriță britanică\n 22 august: Kenta Chida, scrimer japonez\n 24 august: Abdoul Gafar Mamah, fotbalist togolez\n 25 august: Igor Burzanović, fotbalist muntenegrean\n 26 august: Ovidiu Dănănae, fotbalist român\n 27 august: Danica Curcic, actriță daneză\n 27 august: Nikica Jelavić, fotbalist croat\n 27 august: Gabriel Popa, fotbalist român\n 27 august: Alexandra Nechita, pictoriță româno-americană\n 28 august: Bianca Del Carretto, scrimeră italiană\n 28 august: Masahiko Inoha, fotbalist japonez\n28 august: Marius Macare, fotbalist român\n 29 august: Gonzalo Jara, fotbalist chilian\n\nSeptembrie \n 2 septembrie: Adam Nemec, fotbalist slovac (atacant)\n2 septembrie: Robert Veselovsky, fotbalist slovac\n 3 septembrie: Scott Carson (Scott Paul Carson), fotbalist englez\n4 septembrie: Raúl Albiol (Raúl Albiol Tortajada), fotbalist spaniol\n 6 septembrie: Koki Mizuno, fotbalist japonez\n6 septembrie: Małgorzata Rejmer, scriitoare poloneză\n 7 septembrie: Rafinha (Márcio Rafael Ferreira de Souza), fotbalist brazilian\n 7 septembrie: Aliona Lanskaia, cântăreață bielorusă\n 8 septembrie: Tomasz Jodłowiec, fotbalist polonez\n 9 septembrie: Luka Modrici, fotbalist croat\n 10 septembrie: Andrei Ciumac, jucător de tenis din R. Moldova\n10 septembrie: Laurent Koscielny, fotbalist francez\n 12 septembrie: Hiroki Mizumoto, fotbalist japonez\n 14 septembrie: Paolo Gregoletto (Paolo Francesco Gregoletto), muzician american (Trivium)\n15 septembrie: Denis Calincov, fotbalist din R. Moldova\n 15 septembrie: Mihai Dina, fotbalist român\n 15 septembrie: Anca Rombescu, handbalistă română\n 16 septembrie: Dayro Moreno (Dayro Mauricio Moreno Galindo), fotbalist columbian (atacant)\n 16 septembrie: Nicolae-Miroslav Petrețchi, politician român\n 16 septembrie: Fábio Santos, fotbalist brazilian\n 16 septembrie: Madeline Zima, actriță americană\n 17 septembrie: Tomáš Berdych, jucător ceh de tenis\n 17 septembrie: Tomáš Hubočan, fotbalist slovac\n 17 septembrie: Aleksandr Ovecikin, jucător rus de hochei pe gheață\n17 septembrie: Tupoutoʻa ʻUlukalala, prinț moștenitor al Regatului Tonga \n 19 septembrie: Song Joong-ki, actor sud-coreean\n 21 septembrie: Carolina Bang, actriță spaniolă\n 22 septembrie: Vladimir Branković, fotbalist sârb\n22 septembrie: Fabian Kauter, scrimer elvețian\n 24 septembrie: Mihai Burciu, jurnalist român\n24 septembrie: Eleanor Catton, scriitoare neozeelandeză\n 24 septembrie: Jonathan Soriano (Jonathan Soriano Casas), fotbalist spaniol\n 25 septembrie: Mihai-Alexandru Badea, politician român\n26 septembrie: Mirela Nichita, handbalistă română\n 26 septembrie: Marcin Mroziński, cântăreț polonez\n 26 septembrie: Talulah Riley (Talulah Jane Riley-Milkburn), actriță britanică\n 26 septembrie: Dana Rogoz, actriță română de film și TV\n 27 septembrie: Ibrahim Touré (Ibrahim Oyala Touré), fotbalist ivorian (atacant), (d. 2014)\n 30 septembrie: Cristian Rodríguez (Cristian Gabriel Rodríguez Barotti), fotbalist uruguayan\n\nOctombrie \n 1 octombrie: Catrinel Menghia, fotomodel și actriță română\n 1 octombrie: Dušan Savić, fotbalist macedonean\n 2 octombrie: Ciprian Marica (Ciprian Andrei Marica), fotbalist român (atacant)\n 8 octombrie: Bruno Mars (n. Peter Gene Hernandez), cântăreț american\n 8 octombrie: Simone Bolelli, jucător italian de tenis \n 10 octombrie: Marina and the Diamonds, cantautoare galeză\n 10 octombrie: José Nadson Ferreira, fotbalist brazilian\n 12 octombrie: Gheorghe Ovseanicov, fotbalist din R. Moldova\n12 octombrie: Sérgio Fernando Silva Rodrigues, fotbalist portughez\n 14 octombrie: Sherlyn (Sherlyn Montserrat González Díaz), actriță mexicană\n 14 octombrie: Kira Rudîk, politiciană ucraineană\n 15 octombrie: Li Guojie, scrimer chinez\n 15 octombrie: Walter López, fotbalist uruguayan\n 17 octombrie: Krisztián Pogacsics, fotbalist maghiar\n 22 octombrie: Deontay Wilder (Deontay Leshun Wilder), pugilist american\n 23 octombrie: Sabina Cojocar (Sabina Carolina Cojocar), cântăreață și sportivă română (gimnastică artistică)\n 24 octombrie: Georgian Păun, fotbalist român\n24 octombrie: Giordan Watson (Giordan Lee Watson), baschetbalist româno-american\n 26 octombrie: Kafoumba Coulibaly, fotbalist ivorian\n 27 octombrie: Laurisa Landre, handbalistă franceză\n 28 octombrie: Salih Jaber, fotbalist irakian\n 29 octombrie: Laura-Charlotte Syniawa, actriță germană\n 30 octombrie: Ragnar Klavan, fotbalist estonian\n\nNoiembrie \n 1 noiembrie: Sânziana Târța, actriță română\n 4 noiembrie: Marcell Jansen, fotbalist german\n 6 noiembrie: Shayne Lamas (Shayne Dahl Lamas), actriță americană\n 10 noiembrie: Aleksandar Kolarov, fotbalist sârb\n 12 noiembrie: Adlène Guedioura, fotbalist algerian\n 12 noiembrie: Bojan Marković, fotbalist bosniac\n 13 noiembrie: Andrea Penezić, handbalistă croată\n 13 noiembrie: Andrea Kobetić, handbalistă croată\n 14 noiembrie: Thomas Vermaelen, fotbalist belgian\n 15 noiembrie: Jeffree Star (n. Jeffrey Lynn Steininger Jr.), cântăreț, compozitor, make-up artist, designer de modă, celebritate online și model american\n 16 noiembrie: Kristina Kuusk, scrimeră estonă\n16 noiembrie: Sanna Marin, politiciană finlandeză\n18 noiembrie: Allyson Michelle Felix Oly, atletă americană\n 18 noiembrie: Andrei Rohețki, fotbalist român\n 21 noiembrie: Jesús Navas, fotbalist spaniol\n 22 noiembrie: Asamoah Gyan, fotbalist ghanez\n 22 noiembrie: Gaston Mendy, fotbalist senegalez\n 22 noiembrie: Raluca Strămăturaru, sportivă română\n 25 noiembrie: Marit Malm Frafjord, handbalistă norvegiană\n 25 noiembrie: Yuki Ota, scrimer japonez\n 26 noiembrie: Octavian Drăghici, fotbalist român\n 28 noiembrie: Landry N'Guémo, fotbalist camerunez\n 28 noiembrie: Álvaro Pereira, fotbalist uruguayan\n 28 noiembrie: Shy'm (Tamara Marthe), cântăreață franceză\n 30 noiembrie: Kaley Cuoco (Kaley Christine Cuoco), actriță americană\n 30 noiembrie: Hikari Mitsushima, actriță japoneză\n30 noiembrie: Iulia Snopova, handbalistă ucraineană\n\nDecembrie \n 1 decembrie: Nathalie Moellhausen, scrimeră italiană\n 4 decembrie: Ibtihaj Muhammad, scrimeră americană\n 4 decembrie: Krista Siegfrids, cântăreață finlandeză\n 5 decembrie: Constantin Cosmin Costea, fotbalist român\n 5 decembrie: André-Pierre Gignac, fotbalist francez\n 5 decembrie: Jürgen Gjasula, fotbalist german\n5 decembrie: Roxana Lupu, actriță română\n 5 decembrie: Eric de Oliveira (Eric de Oliveira Pereira), fotbalist brazilian\n 5 decembrie: Eric de Oliveira, fotbalist brazilian\n 6 decembrie: Florina Chintoan, handbalistă română\n 7 decembrie: Maximilian Haas, fotbalist german\n 7 decembrie: Nicolae Constantin Tănase, regizor de film, român\n 7 decembrie: Ciprian Ciubuc, politician român\n 8 decembrie: Dwight Howard, baschetbalist american\n8 decembrie: Andrei Prepeliță, fotbalist și antrenor român\n 10 decembrie: Vincent Bueno, cântăreț filipinez\n 10 decembrie: Lê Công Vinh, fotbalist vietnamez\n 12 decembrie: Cristian Boldea, fotbalist român\n 14 decembrie: Jakub Błaszczykowski, fotbalist polonez\n14 decembrie: Juan Camilo Zúñiga, fotbalist columbian\n 15 decembrie: Adi Rocha (Adi Rocha Sobrinho Filho), fotbalist brazilian\n 16 decembrie: Aylin Cadîr, cântăreață română de etnie turcă\n 16 decembrie: Stanislav Manolev, fotbalist bulgar\n 18 decembrie: Alexandra Murăruș, actriță de teatru, film și traducătoare română\n 18 decembrie: Vlad Corbeanu, actor român\n 19 decembrie: Andrea Baldini, scrimer italian\n 19 decembrie: Gary Cahill (Gary James Cahill), fotbalist britanic\n19 decembrie: Carolin Golubytskyi, scrimeră germană\n 19 decembrie: Tadanari Lee, fotbalist japonez\n 22 decembrie: Ciprian-Constantin Șerban, politician român\n 23 decembrie: Arcángel, cântăreț american\n 25 decembrie: Franziska Schaub, fotomodel german\n 25 decembrie: Maria-Gabriela Horga, politiciană română\n 25 decembrie: Rusev (Miroslav Barnyashev), wrestler profesionist bulgar\n 26 decembrie: Marija Jovanović, handbalistă muntenegreană\n 26 decembrie: Kunimitsu Sekiguchi, fotbalist japonez\n 27 decembrie: Adil Rami, fotbalist francez\n 29 decembrie: Nicolas Limbach, scrimer german\n 30 decembrie: Gueye Mansour, fotbalist senegalez\n\nDecese\n\nIanuarie \n 11 ianuarie: Teodor Tatos, 83 ani, avocat român (n. 1901)\n14 ianuarie: Lama Anagarika Govinda (n. Ernst Lothar Hoffman), 86 ani, scriitor german (n. 1898)\n17 ianuarie: Irina Codreanu, 88 ani, artistă plastică română (n. 1896)\n17 ianuarie: Sorin Titel, 49 ani, scriitor român (n. 1935)\n19 ianuarie: Eric Voegelin (Erich Hermann Wilhelm Vögelin), 84 ani, filosof american (n. 1901)\n20 ianuarie: Maria Moreanu, 71 ani, solistă română de operă (mezzo-soprană), (n. 1913)\n27 ianuarie: Ioan Massoff, 80 ani, jurnalist român (n. 1904)\n27 ianuarie: Ionel Pop, 95 ani, scriitor român (n. 1889)\n28 ianuarie: Paul Wittmann, 84 ani, compozitor român (n. 1900)\n31 ianuarie: Józef Mackiewicz, 82 ani, scriitor polonez (n. 1902)\n\nFebruarie \n1 februarie: Grigore Hagiu, 51 ani, poet român (n. 1933)\n4 februarie: Nae Roman (n. Nicolae Constantinescu), 75 ani, actor de revistă și solist român de operetă (n. 1909)\n8 februarie: Alexandru Popa, 54 ani, istoric român (n. 1930)\n8 februarie: Ioan Sima, 86 ani, pictor român (n. 1898)\n14 februarie: Mugur Iulian Călinescu, 19 ani, luptător român împotriva regimului totalitar (n. 1965)\n\nMartie \n\n2 martie: Haralambie Mihăescu, 78 ani, filolog român (n. 1907)\n8 martie: Edward Andrews, 70 ani, actor american (n. 1914)\n8 martie: Kim Yong-Sik, 74 ani, fotbalist japonez (n. 1910)\n10 martie: Konstantin Cernenko, 73 ani, secretar general rus al PCUS (1984-1985), (n. 1911)\n21 martie: Michael Scudamore Redgrave, 77 ani, actor britanic (n. 1908)\n27 martie: Pompiliu Marcea, 56 ani, critic literar român (n. 1928)\n28 martie: Marc Chagall (n. Мовшa Хацкелевич Шагалов), 98 ani, pictor francez născut în Belarus (n. 1887)\n\nAprilie \n7 aprilie: Constantin Papanace, 80 ani, economist, autor, istoric și publicist român de etnie aromână, membru al Mișcării Legionare (n. 1904)\n25 aprilie: Spiru Chintilă, 63 ani, pictor român (n. 1921)\n25 aprilie: Ioan Dragomir, 79 ani, episcop român (n. 1905)\n25 aprilie: Uku Masing, 75 ani, filosof estonian (n. 1909)\n30 aprilie: Sándor Török, 81 ani, scriitor maghiar (n. 1904)\n\nMai \n10 mai: Toni Branca, 68 ani, pilot elvețian Formula 1 (n. 1916)\n28 mai: Șerban Țițeica, 77 ani, fizician și profesor universitar român, membru titular (1955) și vicepreședinte (1965-1985) al Academiei Române (n. 1908)\n\nIunie \n6 iunie: Vladimir Jankélévitch, 81 ani, filosof francez (n. 1903)\n12 iunie: Katinka Andrássy, 92 ani, contesă maghiară, soția premierului Mihály Károlyi (n. 1892)\n\nIulie \n6 iulie: Andrew Cardozo Fluegelman, 41 ani, editor american (n. 1943)\n8 iulie: Simon Kuznets, 84 ani, economist de etnie ucraineană, laureat al Premiului Nobel (1971), (n. 1901)\n12 iulie: Alexandru Bidirel, 66 ani, rapsod popular român, din Bucovina (n. 1918)\n12 iulie: Ștefan Manciulea, 90 ani, istoric român (n. 1894)\n16 iulie: Heinrich Theodor Böll, 67 ani, scriitor, romancier, dramaturg și poet german, laureat al Premiului Nobel (1972), (n. 1917)\n17 iulie: Susanne Langer, 89 ani, filosoafă americană (n. 1895)\n18 iulie: Aurel Ciupe, 85 ani, pictor român (n. 1900)\n\nAugust \n7 august: Alan Fitch, 70 ani, politician britanic (n. 1915)\n19 august: Henri Flammarion, 75 ani, editor francez (n. 1910)\n22 august: Octavian Cotescu (n. Octavian Coteț), 54 ani, actor român de film și teatru (n. 1931)\n\nSeptembrie \n5 septembrie: Tibor Csorba, 79 ani, artist maghiar (n. 1906)\n6 septembrie: Heydar Ghiai, 62 ani, arhitect iranian (n. 1922)\n7 septembrie: George Pólya, 97 ani, matematician maghiar (n. 1887)\n9 septembrie: Árpád Árvay, 83 ani, jurnalist român (n. 1902)\n9 septembrie: Manole Bodnăraș, 76 ani, comunist român (n. 1909)\n10 septembrie: Ernst Öpik, 91 ani, astronom și astrofizician estonian (n. 1893)\n20 septembrie: Taizo Kawamoto, 71 ani, fotbalist japonez (n. 1914)\n20 septembrie: Ernest Nagel, 83 ani, filosof american (n. 1901)\n26 septembrie: Yona Wallach, 41 ani, poetă israeliană (n. 1944)\n30 septembrie: Simone Signoret (n. Simone Kaminker), 64 ani, actriță franceză (n. 1921)\n\nOctombrie \n 1 octombrie: Alexandru Obreja, geograf român (n. 1908)\n2 octombrie: Rock Hudson (n. Roy Harold Scherer Jr.), 59 ani, actor american (n. 1925)\n4 octombrie: Prințesa Eudoxia a Bulgariei (n. Eudoxia Augusta Philippine Clementine Maria), 87 ani, prințesă Bulgară (n. 1898)\n8 octombrie: Riccardo Bacchelli, 94 ani, scriitor italian (n. 1891)\n10 octombrie: Yul Brynner (n. Iuli Borisovici Briner), 65 ani, actor american de etnie evreiască (n. 1920)\n10 octombrie: Orson Welles (George Orson Welles), 70 ani, regizor, actor și scenarist american (n. 1915)\n11 octombrie: Alex La Guma, 60 ani, romancier sud-african (n. 1925)\n20 octombrie: Marius Robescu, 42 ani, poet român (n. 1943)\n27 octombrie: Alice Botez, 71 ani, scriitoare română (n. 1914)\n\nNoiembrie \n1 noiembrie: Phil Silvers (n. Philip Silversmith), 74 ani, actor american (n. 1911)\n17 noiembrie: Gheorghe Ursu, 59 ani, inginer, poet, scriitor și dizident român (n. 1926)\n24 noiembrie: René Barjavel, 74 ani, scriitor francez (n. 1911)\n25 noiembrie: Elsa Morante, 73 ani, romancieră italiană (n. 1912)\n27 noiembrie: Stanisław Dobrowolski, 78 ani, poet polonez (n. 1907)\n27 noiembrie: André Hunebelle, 89 ani, regizor francez de film (n. 1896)\n30 noiembrie: Béla Gy. Szabó, 80 ani, ilustrator român (n. 1905)\n\nDecembrie \n6 decembrie: Denis de Rougemont, 79 ani, scriitor elvețian (n. 1906)\n8 decembrie: Cornel Bodea, 82 ani, chimist român (n. 1903)\n12 decembrie: Anne Baxter, 62 ani, actriță americană (n. 1923)\n17 decembrie: Liviu Rusu, 84 ani, psiholog, estetician și cercetător român (n. 1901)\n21 decembrie: Kamatari Fujiwara, 80 ani, actor japonez (n. 1905)\n28 decembrie: Gheorghe I. Năstase, 89 ani, politician din R. Moldova și geograf român (n. 1896)\n31 decembrie: Nicolae Kirculescu, 82 ani, compozitor român (n. 1903)\n\nPremii Nobel \n\n Fizică: Klaus von Klitzing (Germania)\n Chimie: Herbert A. Hauptman (SUA), Jerome Karle (SUA)\n Medicină: Michael Stuart Brown (SUA), Joseph L. Goldstein (SUA)\n Literatură: Claude Simon (Franța)\n Pace: Organizația Internațională „Fizicienii pentru Prevenirea Războiului Nuclear”\n\n1985" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre 1986?" }, { "from": "assistant", "value": "\n\n1986 (MCMLXXXVI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.\n\nEvenimente\n\nIanuarie \n 1 ianuarie: Spania și Portugalia intră în Comunitatea Europeană, care mai târziu va deveni Uniunea Europeană.\n 24 ianuarie: Are loc prima survolare a planetei Uranus cu nava spațială Voyager 2.\n 28 ianuarie: Catastrofa navetei spațiale \"Challenger\", a cărei explozie, la 75 secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauți aflați la bord.\n\nFebruarie \n 20 februarie: A fost plasat pe orbită primul element al stației orbitale rusești, MIR.\n 28 februarie: S-a semnat Actul Unic European.\n\nMartie \n 21 martie: Un grav accident produs la mina din Vulcan, ca urmare a unei explozii de gaze în subteran, a provocat moartea a 17 persoane și rănirea altor două.\n\nAprilie \n 13 aprilie: Papa Ioan Paul al II-lea vizitează Sinagoga din Roma, prima dată în timpurile moderne când un papă vizitează o sinagogă.\n 26 aprilie: S-a produs accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, aflată la 200 km de Kiev.\n\nMai \n 7 mai: Echipa de fotbal Steaua București a cucerit, pentru prima dată în istoria fotbalului românesc, Cupa Campionilor Europeni, învingând în finală, după executarea loviturilor de la 11 m, cu 2–0, echipa spaniolă FC Barcelona.\n 26 mai: Comunitatea Europeană adoptă Steagul European.\n 31 mai: Campionatul Mondial de Fotbal se desfășoară în Mexic.\n\nIunie \n 8 iunie: Fostul secretar general al Națiunilor Unite, Kurt Waldheim, este ales președinte al Austriei.\n 26 iunie: A fost inaugurat noul edificiu al Palatului Copiilor din București. \n 29 iunie: Argentina învinge Germania de Vest cu scorul de 3-2 și câștigă Cupa Mondială FIFA 1986.\n\nIulie \n 23 iulie: La Londra, Prințul Andrew, Duce de York se căsătorește cu Sarah Ferguson la Westminster Abbey. \n 27 iulie: Americanul Greg LeMond câștigă Turul Franței.\n\nAugust \n 31 august: În regiunea Vrancea s-a înregistrat un cutremur cu magnitudinea de 6,5 grade pe scara Richter. \n 31 august: Vasul de pasageri sovietic „Amiralul Nahimov\" având 1.234 pasageri la bord, se scufundă în Marea Neagră, în urma coliziunii cu cargoul „Piotr Vasev”, în golful Novorossisk, din URSS. Au decedat 423 de persoane.\n\nSeptembrie \n 7 septembrie: Dictatorul chilian, Augusto Pinochet, supraviețuiește unei tentative de asasinat. 5 dintre membrii gărzii de pază sunt uciși.\n 7 septembrie: Desmond Tutu a devenit primul predicator de culoare care a condus biserica anglicană din Africa de Sud.\n\nOctombrie \n 26 octombrie: Alain Prost își câștigă al doilea titlu mondial în Formula 1.\n\nNoiembrie \n23 noiembrie: În România a avut loc Referendumul pentru reducerea efectivelor forțelor armate și tăierea cheltuielilor militare cu 5%.\n25 noiembrie: A izbucnit scandalul afacerii Iran-Contra, prin care oficialii americani îi sponsorizau în secret pe rebelii din Nicaragua, cu banii obținuți de pe urma vânzării de armament în Iran.\n\nDecembrie \n 9 decembrie: Conflictul israeliano-palestinian: Începe prima Intifadă.\n 19 decembrie: Disidentului sovietic Andrei Saharov i se permite reîntoarcerea la Moscova după 6 ani de exil.\n 23 decembrie: Dick Rutan și Jeana Yeager au terminat primul zbor în jurul lumii cu un avion numit Voyager, fără să-l realimenteze cu combustibil.\n\nNedatate \n Constantin Noica publică Scrisori despre logica lui Hermes\n Edgar Papu scrie „Despre stiluri”\nFirma Compaq întrece firma IBM, introducând computere care utilizează un cip avansat, de 32 de biți: Intel 80386.\n Platoon, filmul lui Oliver Stone, câștigă Oscarul pentru cel mai bun film.\n\nNașteri\n\nIanuarie \n 1 ianuarie: Lamine Diarrassouba, fotbalist ivorian\n 1 ianuarie: Salif Nogo, fotbalist burkinez\n 3 ianuarie: Mattias Bjärsmyr, fotbalist suedez\n 3 ianuarie: Nejc Pečnik, fotbalist sloven\n 4 ianuarie: James Milner, fotbalist englez\n 4 ianuarie: Charlyne Yi, actriță americană\n 5 ianuarie: Iana Șemiakina, scrimeră ucraineană\n 5 ianuarie: Baek Jong Min, actor sud-coreean\n 5 ianuarie: Viktoria Borșcenko, handbalistă ucraineană\n 5 ianuarie: Milan Perendija, fotbalist sârb\n 5 ianuarie: Deepika Padukone, actriță indiană\n 5 ianuarie: Baek Jong-min, actor sud-coreean\n 6 ianuarie: Irina Shayk (n. Irina Valerievna Șaihlislamova), fotomodel rus\n8 ianuarie: Peng Shuai, jucătoare chineză de tenis\n\nFebruarie \n 4 februarie: Clement Pălimaru, fotbalist român\n 4 februarie: Ivett Szepesi, handbalistă maghiară\n\n5 februarie: Takayuki Seto, fotbalist japonez\n 9 februarie: Ciprian Tătărușanu (Anton Ciprian Tătărușanu), fotbalist român (portar)\n 9 februarie: Șerban Moraru, fotbalist român\n 10 februarie: Radamel Falcao, fotbalist columbian\n 11 februarie: Tudor Polak, politician român\n 12 februarie: Elton Figueiredo (Elton Charles Figueiredo da Silva), fotbalist brazilian\n 12 februarie: Andi Lila, fotbalist albanez\n 13 februarie: Jamie Murray, jucător britanic de tenis \n 14 februarie: Tiffany Thornton (Tiffany Dawn Thornton), actriță americană de film\n 15 februarie: Valeri Bojinov, fotbalist bulgar (atacant)\n 16 februarie: Diego Godín, fotbalist uruguayan\n 16 februarie: Ciprian Deac (Ciprian Ioan Deac), fotbalist român\n 17 februarie: Marian-Gheorghe Cucșa, politician român\n 17 februarie: Julie Mayaya, cântăreață română\n 18 februarie: Horațiu Pungea, jucător de rugby în XV profesionist român\n 19 februarie: Marta Vieira da Silva, fotbalistă braziliană\n 19 februarie: Maria Mena, muziciană norvegiană\n 19 februarie: Sebastián Dubarbier, fotbalist argentinian\n 22 februarie: Oleg Molla, fotbalist din R. Moldova\n 22 februarie: Toshihiro Aoyama, fotbalist japonez\n 26 februarie: Paul Tincu (Paul Cătălin Tincu), fotbalist român\n 26 februarie: Georg Niedermeier, fotbalist german\n 26 februarie: Nacho Monreal, fotbalist spaniol\n\nMartie \n 1 martie: Mihaela Smedescu, handbalistă română\n 1 martie: Big E (Ettore Ewen), wrestler american\n 3 martie: Mehmet Topal, fotbalist turc\n 4 martie: Srgian Luchin, fotbalist român\n 4 martie: Mike Krieger, om de afaceri brazilian\n 5 martie: Sarah J. Maas, scriitoare americană\n 6 martie: Chiril Covalciuc, fotbalist ucrainean\n 11 martie: Gabriel Siminic, fotbalist român\n 13 martie: Andreja Klepač, jucătoare slovenă de tenis \n 13 martie: Vladimir Drăghia, înotător și actor român\n 15 martie: Carlos Rivera, cântăreț mexican\n 16 martie: Alexandra Daddario, actriță americană\n 16 martie: Delia Sescioreanu, jucătoare română de tenis \n 17 martie: Julio Landauri, fotbalist peruan\n 17 martie: Edin Džeko, fotbalist bosniac\n 18 martie: Lykke Li (Li Lykke Timotej Svensson Zachrisson), cântăreață suedeză\n 19 martie: Daniel Dillon, baschetbalist australian\n 22 martie: Eugen Crăciun, fotbalist român\n 23 martie: Victor Anagnastopol, jucător român de tenis \n 24 martie: Nathalia Dill, actriță braziliană\n 24 martie: Paul Koulibaly, fotbalist burkinez\n 25 martie: Nora Istrefi, cântăreață albaneză\n 25 martie: Tomislav Arčaba, fotbalist australian\n 26 martie: Mario Rondón, fotbalist venezuelean\n 27 martie: Manuel Neuer, fotbalist german\n 27 martie: Rosario Miraggio, cântăreț italian\n 28 martie: Lady Gaga (n. Stefani Joanne Angelina Germanotta), cântăreață, textieră și actriță americană\n 29 martie: Mihai-Cătălin Botez, politician român\n 30 martie: Sergio Ramos (Sergio Ramos García), fotbalist spaniol\n\nAprilie \n 2 aprilie: Ibrahim Afellay, fotbalist olandez\n 3 aprilie: Amanda Bynes, actriță americană\n 4 aprilie: Alexander Banor Tettey, fotbalist norvegian\n 5 aprilie: Charlotte, luptătoare de wrestling americană\n 5 aprilie: Jenny Hendrix, actriță porno americană\n 6 aprilie: Ryota Moriwaki, fotbalist japonez\n 7 aprilie: Christian Fuchs, fotbalist austriac\n 7 aprilie: Élton José (Élton José Xavier Gomes), fotbalist brazilian\n 7 aprilie: Élton José Xavier Gomes, fotbalist brazilian\n 7 aprilie: Élton José Xavier Gomes, fotbalist brazilian\n 8 aprilie: Igor Akinfeev, fotbalist rus\n 8 aprilie: Erika Sawajiri, actriță, fotomodel și cântăreață japoneză\n 9 aprilie: Leighton Meester, actriță americană\n 10 aprilie: Fernando Gago, fotbalist argentinian\n 10 aprilie: Vincent Kompany, fotbalist belgian\n 11 aprilie: Davide Bottone, jucător italian de fotbal\n 12 aprilie: Blerim Džemaili, fotbalist elvețian\n 12 aprilie: Marcel Granollers, jucător spaniol de tenis \n 12 aprilie: Florin Pătrașcu, fotbalist român\n 14 aprilie: Constant Djakpa, fotbalist ivorian\n 16 aprilie: John Ibeh, fotbalist nigerian\n 16 aprilie: Shinji Okazaki, fotbalist japonez\n 16 aprilie: Paul di Resta, pilot britanic de Formula 1\n 16 aprilie: Epke Zonderland, gimnast din Țările de Jos\n 16 aprilie: Hamza Younés, fotbalist tunisian\n 16 aprilie: Dragan Žarković, fotbalist sârb\n 17 aprilie: Romain Grosjean, pilot francez de Formula 1\n 17 aprilie: Julio Landauri, fotbalist peruan\n 22 aprilie: Amber Heard, actriță americană\n 23 aprilie: Aida Șanaeva, scrimeră rusă\n 24 aprilie: Cristina Gheorghe, atletă română\n 25 aprilie: Juan Sebastián Cabal, jucător columbian de tenis\n 25 aprilie: Rubén Jurado, fotbalist spaniol\n 26 aprilie: Martin Bogatinov, fotbalist macedonean\n 27 aprilie: Dinara Safina, jucătoare rusă de tenis \n 27 aprilie: Catherine Webb, scriitoare britanică\n 28 aprilie: Bogdan Străuț, fotbalist român\n 29 aprilie: Nichita Patriche, fotbalist român\n\nMai \n 1 mai: Marina Tauber, antrenoare de tenis și politiciană din Republica Moldova\n 2 mai: Amandine Leynaud, handbalistă franceză\n 2 mai: Grum (Graeme Shepherd), muzician britanic\n 4 mai: Maxim Franțuz, fotbalist din R. Moldova\n 5 mai: Lilli Hollunder, actriță germană\n 7 mai: Roberto Alfonso Delgado, fotbalist spaniol\n\n 8 mai: Adrian Ropotan, fotbalist român\n 9 mai: Adrian Cuciula, fotbalist român\n 10 mai: Calvin Tolmbaye, fotbalist român\n11 mai: Iasmin Latovlevici, fotbalist român\n 13 mai: Robert Pattinson (Robert Douglas Thomas Pattinson), actor, model și muzician britanic\n 14 mai: Alyosha (Olena Kucer), cântăreață ucraineană\n 14 mai: Tine Stange, handbalistă norvegiană\n 15 mai: Marius Toma, fotbalist român\n 16 mai: Megan Fox (Megan Denise Fox), fotomodel și actriță americană\n 16 mai: Alexandru Sergiu Grosu, fotbalist din R. Moldova\n 17 mai: Cosmin Hănceanu, scrimer român\n 18 mai: Kevin Anderson, jucător sud-african de tenis\n 18 mai: Kevin Anderson, jucător de tenis sud-african\n 19 mai: Diana Cavallioti, actriță română\n 20 mai: Stéphane Mbia, fotbalist francez\n 21 mai: Mario Mandžukić, fotbalist croat\n 21 mai: Edimar (Edimar Curitiba Fraga), fotbalist brazilian\n 23 mai: Augustin Jianu, antreprenor român\n 25 mai: Glad Aurel Varga, politician român\n 27 mai: Lasse Schöne, fotbalist danez\n 27 mai: Johanna Leinen, actriță germană\n 28 mai: Seth Rollins (n. Colby Lopez), wrestler american\n 29 mai: Hornswoggle (n. Dylan Postl), wrestler american\n 31 mai: Sopo Halvași, cântăreață georgiană\n 31 mai: Serghei Alexeev, fotbalist din R. Moldova\n\nIunie \n 3 iunie: Rafael Nadal, jucător spaniol de tenis\n 3 iunie: Vozinha (n. Josimar Dias), fotbalist capverdian (portar)\n 6 iunie: Vladimir Volkov, fotbalist muntenegrean\n 7 iunie: László Sepsi, fotbalist român\n 7 iunie: Glukoza (Natalia Ilinicina Ionova), cântăreață rusă\n 9 iunie: Mërgim Mavraj, fotbalist albanez\n 10 iunie: Hajime Hosogai, fotbalist japonez\n 10 iunie: Jan Pahor, fotbalist sloven\n 10 iunie: Andrei Spînu, politician din R. Moldova\n2 iunie: Guess Who (Laurențiu Mocanu), cântăreț român de hip-hop\n11 iunie: Shia Saide LaBeouf, actor, regizor, scenarist și comedian american\n 13 iunie: Akihiro Ienaga, fotbalist japonez\n 13 iunie: Ashley Olsen, actriță și designer american\n 13 iunie: Keisuke Honda, fotbalist japonez\n 13 iunie: Mary-Kate Olsen, actriță americană\n15 iunie: Fely (Felicia Donose), cântăreață și compozitoare română\n\nIulie \n 1 iulie: Iulian Erhan, fotbalist din R. Moldova\n 2 iulie: Lindsay Dee Lohan, actriță, fotomodel, producătoare și cântăreață americană\n 3 iulie: Ola Toivonen, fotbalist suedez\n 5 iulie: Ashkan Dejagah, fotbalist iranian\n 5 iulie: Piermario Morosini, fotbalist italian (d. 2012)\n 6 iulie: Luigi Di Maio, politician italian\n 6 iulie: Valerian Gârlă, fotbalist român\n 9 iulie: Piroska Szamoránsky, handbalistă maghiară\n 10 iulie: Ronald Gavril, boxer român\n 11 iulie: Jean-Christophe, Prinț Napoléon (n. Jean Christophe Louis Ferdinand Albéric Napoléon), șeful Casei Bonaparte (disputat)\n 11 iulie: Raúl García (Raúl García Escudero), fotbalist spaniol\n 11 iulie: Yoann Gourcuff, fotbalist francez\n 11 iulie: Raúl García, fotbalist spaniol\n 14 iulie: Alina Sorescu (Alina Luminița Sorescu), cântăreață română, fotomodel și prezentatoare TV\n 14 iulie: Otar Turașvili, rugbist georgian\n 14 iulie: Josip Mišić, fotbalist croat\n 15 iulie: Yahya Abdul-Mateen II, actor american\n 17 iulie: Ivan Petrović, fotbalist sârb\n 17 iulie: Juan Albín, fotbalist uruguayan\n 18 iulie: Corina Căprioriu, judocană română\n 19 iulie: Jinder Mahal (n. Yuvraj Singh Dhesi), wrestler indiano-canadian\n 21 iulie: Enikő Barabás, canotoare română\n 21 iulie: Vera (Vera Katharina Böhnisch), cântăreață austriacă\n 21 iulie: Vera, cântăreață austriacă\n 22 iulie: Djakaridja Koné, fotbalist ivorian\n 22 iulie: Cosmin Nedelcu, comedian român\n 22 iulie: Anya (Ana Buxai), cântăreață română\n 22 iulie: Júnior Morais (Iraneuton Sousa Morais Júnior), fotbalist brazilian\n 23 iulie: Reyhan Angelova, cântăreață bulgară (d. 2005)\n 24 iulie: Tomi Petrescu, fotbalist finlandez\n 25 iulie: Hulk (Givanildo Vieira de Souza), fotbalist brazilian (atacant)\n 25 iulie: Kyla La Grange, cântăreață britanică\n 25 iulie: Hulk, fotbalist brazilian\n 26 iulie: Angela Moroșanu, atletă română\n 26 iulie: Florin Vlaicu, jucător profesionist român de rugby în XV\n 27 iulie: Cristinel-Gabriel Berea, politician român\n 28 iulie: Veniamin Reșetnikov, scrimer rus\n 29 iulie: Jody Rose, jucător de rugby în XV\n 31 iulie: Shinzo Koroki, fotbalist japonez\n 31 iulie: Zoltan Kelemen, sportiv român (patinaj artistic)\n 31 iulie: Nikola Vujadinović, fotbalist muntenegrean\n 31 iulie: Zoltan Kelemen, patinator artistic român\n\nAugust \n 1 august: Elena Vesnina, jucătoare rusă de tenis \n 2 august: Elena Nicula, handbalistă română\n 7 august: Valter Birsa, fotbalist sloven\n 8 august: Sorin Dan Moldovan, politician român\n 9 august: Rade Veljović, fotbalist sârb\n 10 august: Kazuma Watanabe, fotbalist japonez\n\n 12 august: Alessandra Amoroso, cântăreață italiană\n 13 august: Marian Bănuță, fotbalist român\n 15 august: Bogdan Dinu, boxer român\n 15 august: Vadim Bolohan, fotbalist din R. Moldova\n 16 august: Big Cass (William Morrissey), wrestler american\n 16 august: Audrey Bitoni, actriță porno americană18\n 20 august: Daniel Martin, ciclist irlandez\n 21 august: Usain St Leo Bolt, atlet și sprinter jamaican\n 22 august: Pac (Benjamin Satterley), wrestler britanic\n 22 august: Neville, wrestler britanic\n23 august: Andra (n. Alexandra Irina Mihai), cântăreață română\n 23 august: Emil Ducu Ninu, fotbalist român\n 26 august: Adina Galupa, actriță română\n 26 august: Jelena Dimitrijević, fotbalistă sârbă\n 27 august: Sebastian Kurz, politician austriac, cancelar federal al Austriei (din 2020)\n 27 august: Raluca Ciocârlan, cântăreață română\n 29 august: Viorel Lucaci, rugbist român\n 29 august: Nicolae Calancea, fotbalist din R. Moldova\n 30 august: Adrian-Felician Cozma, politician român\n 30 august: Attila Kelemen, politician român de etnie maghiară\n 30 august: Attila Kelemen, politician născut în 1986\n 31 august: Carlos Eduardo de Fiori Mendes, fotbalist brazilian\n 31 august: Katerina Tikhonova (Katerina Vladimirovna Putina), fiica lui V. Putin\n\nSeptembrie \n 1 septembrie: Stella Mwangi, cântăreață norvegiană\n 1 septembrie: Gaël Monfils, jucător francez de tenis \n 1 septembrie: Mohammed Assaf, cântăreț palestinian\n 2 septembrie: Gelson Fernandes, fotbalist elvețian\n 2 septembrie: Grégory Tadé, fotbalist francez\n 3 septembrie: Tiffany Géroudet, scrimeră elvețiană\n 4 septembrie: Xavier Woods (Austin Watson), wrestler american\n 5 septembrie: Cătălin Fercu, jucător român de rugby \n 5 septembrie: Kamelia (Camelia Adina Hora), cântăreață română\n 6 septembrie: Andreea D (Elena Andreea Dorobanțu), muziciană română\n 6 septembrie: Hristu Chiacu, fotbalist român\n 6 septembrie: Danilson Córdoba, fotbalist columbian\n 7 septembrie: Dragoș Grigore, fotbalist român\n 8 septembrie: João Moutinho, fotbalist portughez\n 8 septembrie: Johan Dahlin, fotbalist suedez\n 8 septembrie: Carlos Bacca, fotbalist columbian\n 8 septembrie: Anton Avdeev, scrimer rus\n 9 septembrie: Jose Aldo, luptător brazilian de arte marțiale mixte\n 9 septembrie: Alexei Kuciuk, fotbalist bielorus\n 11 septembrie: Valeri Borcin, atlet rus\n 11 septembrie: Chise Nakamura, actriță japoneză\n12 septembrie: Emmy Rossum, actriță americană de film\n21 septembrie:George Simion,activist și politician român\n 28 septembrie: Andrés Guardado (José Andrés Guardado Hernández), fotbalist mexican\n 30 septembrie: Olivier Giroud, fotbalist francez\n 30 septembrie: Cristián Zapata, fotbalist columbian\n 30 septembrie: Sonny Flame, cântăreț român\n\nOctombrie \n 1 octombrie: Jurnee Smollett, actriță americană\n 2 octombrie: Izabela Tomița, interpretă română de muzică populară\n 3 octombrie: Lucian Turcu, fotbalist român\n 3 octombrie: Jackson Martínez, fotbalist columbian\n 4 octombrie: Bárbara Arenhart, handbalistă braziliană\n 4 octombrie: Sara Forestier, actriță franceză\n 4 octombrie: Lili Lozan, prezentatoare TV din Republica Moldova\n 5 octombrie: Elmir Alimjanov, scrimer kazah\n 6 octombrie: Adam Kokoszka, fotbalist polonez\n 6 octombrie: Valentin Simion, fotbalist român\n 7 octombrie: Holland Roden, actriță americană\n 8 octombrie: Adela Popescu, actriță de film și cântăreață română\n 8 octombrie: Camilla Herrem, handbalistă norvegiană\n 9 octombrie: Gonçalo Brandão, fotbalist portughez\n 9 octombrie: Stéphane Zubar, fotbalist francez\n 10 octombrie: Ezequiel Garay, fotbalist argentinian\n 11 octombrie: Stojan Vranješ, fotbalist bosniac\n 12 octombrie: Ambrozie-Irineu Darău, politician român\n 13 octombrie: Gabriel Agbonlahor, fotbalist englez\n 14 octombrie: Henrique Adriano Buss, fotbalist brazilian\n 14 octombrie: Iveta Mukuchyan, cântăreață armeană\n 15 octombrie: Nolito (Manuel Agudo Durán), fotbalist spaniol\n 16 octombrie: Franco Armani, fotbalist argentinian (portar)\n16 octombrie: Inna (n. Elena Alexandra Apostoleanu), cântăreață și compozitoare română\n 23 octombrie: Emilia Clarke (Emilia Isobel Euphemia Rose Clarke), actriță britanică\n 23 octombrie: Jovanka Radičević, handbalistă muntenegreană\n 24 octombrie: Drake (Aubrey Drake Graham), cântăreț, rapper, producător, compozitor și actor canadian\n 24 octombrie: Ștefan Sprianu, cântăreț român\n 24 octombrie: Drake (rapper), muzician canadian\n 26 octombrie: Clara Vădineanu, handbalistă română\n 27 octombrie: Alba Flores, actriță spaniolă\n 28 octombrie: Nikolai Kovaliov, scrimer rus\n 29 octombrie: Mihai Macovei, jucător de rugby în XV profesionist român\n 30 octombrie: Peter Pekarík, fotbalist slovac\n 31 octombrie: Ioana Bran, politiciană română\n\nNoiembrie \n 2 noiembrie: Pablo Armero, fotbalist columbian\n 3 noiembrie: Mihai Lazăr, jucător de rugby în XV profesionist român\n 4 noiembrie: Kristin Cast, scriitoare americană\n 5 noiembrie: BoA (Kwon Boa), cântăreață sud-coreeană\n 5 noiembrie: Kasper Schmeichel, fotbalist danez\n 5 noiembrie: Nodiko Tatișvili, cântăreț georgian\n 5 noiembrie: BoA, cântăreață sud-coreeană\n 6 noiembrie: Adrian Mierzejewski, fotbalist polonez\n 7 noiembrie: Jérémy Cadot, scrimer francez\n 7 noiembrie: Olimpia Melinte, actriță română\n 8 noiembrie: Diogo Ramos, fotbalist portughez\n 9 noiembrie: Guilherme de Paula Lucrécio, fotbalist brazilian\n 9 noiembrie: Mihai Pintilii, fotbalist român\n 9 noiembrie: Hovi Star, cântăreț israelian\n 10 noiembrie: Stanislav Namașco, fotbalist din R. Moldova\n 12 noiembrie: Ignazio Abate, fotbalist italian\n 14 noiembrie: Kalisto (Emanuel Alejandro Rodriguez), wrestler mexicano-american\n 14 noiembrie: Sainkhuu Yura, fotbalist mongol\n 15 noiembrie: Sania Mirza, jucătoare indiană de tenis \n 16 noiembrie: Saeko, actriță japoneză\n 17 noiembrie: Nani (Luís Carlos Almeida da Cunha), fotbalist portughez\n 17 noiembrie: Nani, fotbalist portughez\n 18 noiembrie: Davidas Arlauskis, fotbalist lituanian\n 19 noiembrie: Lilia Ojovan, prezentatoare TV din Republica Moldova\n 20 noiembrie: Oliver Sykes, muzician britanic\n 22 noiembrie: Oscar Pistorius, atlet sud-african\n 22 noiembrie: Sebastian-Ilie Suciu, politician român\n 23 noiembrie: Cristian Sârghi, fotbalist român\n 24 noiembrie: Souleymane Keita, fotbalist malian\n 24 noiembrie: Subrata Pal, fotbalist indian\n 24 noiembrie: Danilo Silva (Danilo Aparecido da Silva), fotbalist brazilian\n 24 noiembrie: Danilo Silva, fotbalist brazilian\n 25 noiembrie: Katie Cassidy (Katherine Evelyn Anita Cassidy), actriță americană\n 28 noiembrie: Magdalena Piekarska, scrimeră poloneză\n 28 noiembrie: Johnny Simmons (Johnny James Simmons), actor american\n 30 noiembrie: Boggie (Csemer Boglárka), cântăreață maghiară\n\nDecembrie \n2 decembrie: Claudiu Keșerü (Claudiu Andrei Keșerü), fotbalist român (atacant)\n 26 decembrie: Kit Harington (Christopher Catesby Harington), actor și producător britanic\n 26 decembrie: Hugo Lloris, fotbalist francez\n 27 decembrie: Jasmin Trtovac, fotbalist sârb\n 28 decembrie: Sergiu Oșlobanu, jucător de sambo din R. Moldova, campion și medaliat a campionatelor Moldovei, Europei și lumii\n 29 decembrie: Kim Ok-bin, actriță sud-coreeană\n 29 decembrie: Ilie Cebanu, fotbalist din R. Moldova\n 30 decembrie: Ellie Goulding (Elena Jane Goulding), cântăreață, cantautoare, multi-instrumentistă și actriță britanică\n 31 decembrie: Emmanuel Koné, fotbalist ivorian\n 31 decembrie: Salif Nogo, fotbalist burkinez\n 31 decembrie: Florent Rouamba, fotbalist burkinez\n\nDecese\n\nIanuarie \n 1 ianuarie: Dinu Regman, 28 ani, poet român (n. 1957)\n 7 ianuarie: Juan Rulfo, 68 ani, scriitor mexican (n. 1917)\n 12 ianuarie: Marcel Arland, 86 ani, scriitor francez (n. 1899)\n 16 ianuarie: Jean Cassou, 89 ani, scriitor francez (n. 1897)\n 19 ianuarie: Iftimie Bârleanu, 69 ani, sculptor român (n. 1916)\n28 ianuarie: Gregory Bruce Jarvis, 41 ani, astronaut american (naveta spațială Challenger), (n. 1944)\n 28 ianuarie: Sharon Christa Corrigan McAuliffe, 37 ani, astronaut american (naveta spațială Challenger), (n. 1948)\n28 ianuarie: Ronald McNair, 35 ani, astronaut american (naveta spațială Challenger), (n. 1950)\n 28 ianuarie: Ellison Onizuka, 39 ani, astronaut american (naveta spațială Challenger), (n. 1946)\n 28 ianuarie: Judith Arlene Resnik, 36 ani, astronaut american (naveta spațială Challenger), (n. 1949)\n 28 ianuarie: Francis Richard Scobee, 46 ani, astronaut american (naveta spațială Challenger), (n. 1939)\n 28 ianuarie: Michael John Smith, 40 ani, astronaut american (naveta spațială Challenger), (n. 1945)\n 30 ianuarie: Gusztáv Sebes (n. Gusztáv Scharenpeck), 80 ani, fotbalist maghiar (n. 1906)\n\nFebruarie \n 3 februarie: Liviu Oros, 54 ani, actor român (n. 1931)\n 5 februarie: Grigore Băjenaru (Grigore Popescu-Băjenaru), 79 ani, scriitor român (n. 1907)\n 11 februarie: Frank Herbert (Frank Patrick Herbert), 65 ani, scriitor american (n. 1920)\n11 februarie: Iulian Vesper, 77 ani, scriitor român (n. 1908)\n 17 februarie: Jiddu Krishnamurti, 90 ani, filosof și învățător spiritual indian (n. 1895)\n17 februarie: Dimitrie Știubei, 84 ani, pictor român (n. 1901)\n 19 februarie: Adolfo Celi, 63 ani, actor italian (n. 1922)\n 21 februarie: Victor Canning, 74 ani, scriitor britanic (n. 1911)\n 23 februarie: Boris Sluțki, 66 ani, poet rus (n. 1919)\n 23 februarie: Nino Taranto (Antonio Eduardo Taranto), 78 ani, actor, comedian și cântăreț italian (n. 1907)\n 25 februarie: Israel Cohen, 80 ani, scriitor israelian (n. 1905)\n 25 februarie: Pasquale Festa Campanile, 58 ani, regizor, scenarist și scriitor italian (n. 1927)\n 25 februarie: Israel Cohen, scriitor israelian (n. 1905)\n 25 februarie: Israel Cohen, 80 ani, scriitor israelian (n. 1905)\n27 februarie: Eugene Forde, 87 ani, regizor american de film (n. 1898)\n 27 februarie: Dmitri Kabalevski, 82 ani, compozitor rus (n. 1904)\n 28 februarie: Olof Palme (Sven Olof Joachim Palme), 59 ani, politician suedez, prim-ministru (1969-1976 și 1982-1986), (n. 1927)\n\nMartie \n 4 martie: Ding Ling (n. Jiǎng Bīngzhī), 82 ani, scriitoare chineză (n. 1904)\n 6 martie: Georgia O'Keeffe (Georgia Totto O'Keeffe), 98 ani, pictoriță americană (n. 1887)\n 15 martie: Alexandru Giugaru, 88 ani, actor român (n. 1897)\n 15 martie: Pandelis Prevelakis, 77 ani, scriitor grec (n. 1909)\n 18 martie: Vasile Pogăceanu, 81 ani, diplomat român (n. 1905)\n 26 martie: Jorge Luis Borges (Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo), 86 ani, romancier, poet și eseist argentinian (n. 1899)\n 27 martie: Herman Watzinger, 69 ani, inginer norvegian (n. 1916)\n 30 martie: James Cagney (James Francis Cagney), 86 ani, actor american (n. 1899)\n\nAprilie \n 2 aprilie: Erzsébet Andics, 83 ani, politiciană maghiară (n. 1902)\n 5 aprilie: Manly Wade Wellman, 82 ani, scriitor american (n. 1903)\n 5 aprilie: Jenny Hendrix, actriță porno americană\n 7 aprilie: Leonid Kantorovich, 74 ani, economis rus, laureat al Premiului Nobel (1975), (n. 1912)\n 12 aprilie: Nicușor Predescu, 66 ani, dirijor român (n. 1919)\n 13 aprilie: Tamás Major, 76 ani, actor maghiar (n. 1910)\n 14 aprilie: Simone de Beauvoir (n. Simone-Lucie-Ernestine-Marie Bertrand de Beauvoir), 78 ani, eseistă și scriitoare franceză (n. 1908)\n 20 aprilie: Jean-Jacques Gautier, 77 ani, romancier francez (n. 1908)\n 22 aprilie: Mircea Eliade, 79 ani, scriitor, filosof și istoric român (n. 1907)\n 23 aprilie: Otto Preminger, 80 ani, regizor, producător, actor american de etnie austriacă (n. 1905)\n 26 aprilie: Broderick Crawford, 74 ani, actor american de film (n. 1911)\n 27 aprilie: Margareta Dumitrescu (n. Margareta Atanasiu), 83 ani, arahnologă și biospeologă română (n. 1903)\n 27 aprilie: Josef Allen Hynek, 75 ani, astronom american (n. 1910)\n\nMai \n 5 mai: Käthe Haack, 88 ani, actriță germană (n. 1897)\n 7 mai: Haldun Taner, 71 ani, dramaturg turc (n. 1915)\n 12 mai: Elisabeth Bergner, 88 ani, actriță germană (n. 1897)\n 23 mai: Sterling Hayden (n. Sterling Relyea Walter), 70 ani, actor american (n. 1916)\n23 mai: Altiero Spinelli, 79 ani, politician italian (n. 1907)\n 31 mai: Leo James Rainwater, 68 ani, fizician american (n. 1917)\n\nIunie \n 1 iunie: Nicolae Mladin, 71 ani, mitropolit al Ardealului (n. 1914)\n 5 iunie: Henri Michel, 79 ani, istoric francez (n. 1907)\n 12 iunie: George Calboreanu, 90 ani, actor român (n. 1896)\n 14 iunie: Jorge Luis Borges (n. Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo), 86 ani, scriitor argentinian (n. 1899)\n 18 iunie: Mihai Pălădescu, 58 ani, actor român (n. 1928)\n 22 iunie: Robert Franklin Young, 71 ani, scriitor american de literatură SF (n. 1915)\n 29 iunie: Dan Pagis, 55 ani, scriitor israelian (n. 1930)\n\nIulie \n 11 iulie: Lillian Rosanoff Lieber, 99 ani, matematiciană americană (n. 1886)\n 12 iulie: George Calboreanu, 90 ani, actor român de teatru și film (n. 1896)\n 20 iulie: Liviu Damian, 51 ani, jurnalist din R. Moldova (n. 1935)\n 21 iulie: Ion Caraion (n. Stelian Diaconescu), 63 ani, poet și eseist român (n. 1923)\n 21 iulie: Zhang Yuzhe, 84 ani, astronom chinez (n. 1902)\n 22 iulie: Aurelian Andreescu, 44 ani, cântăreț român (n. 1942)\n 25 iulie: Vincente Minnelli, 83 ani, regizor american (n. 1903)\n 29 iulie: Emil Koralov (n. Emil Doncev Stancev), 79 ani, scriitor bulgar (n. 1906)\n 31 iulie: Iustin Moisescu, 76 ani, al 4-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (n. 1910)\n 31 iulie: Chiune Sugihara, 86 ani, diplomat japonez (n. 1900)\n\nAugust \n 6 august: Celia Suñol Pla, 87 ani, scriitoare spaniolă (n. 1899)\n 11 august: Heinz Strehl, 48 ani, fotbalist german (atacant), (n. 1938)\n 16 august: Jaime Sáenz Guzmán, 64 ani, scriitor bolivian (n. 1921)\n 21 august: Alexandre O'Neill (Alexandre Manuel Vahía de Castro O'Neill), 61 ani, scriitor portughez (n. 1924)\n 22 august: Celâl Bayar (Mahmut Celâl Bayar), 103 ani, politician turc (n. 1883)\n\nSeptembrie \n 5 septembrie: Nicuță Tănase, 62 ani, scriitor român (n. 1924)\n 20 septembrie: Nicolae Testemițanu, 59 ani, medic din R. Moldova (n. 1921)\n 27 septembrie: Cliff Burton (Clifford Lee Burton), 24 ani, basist american (Metallica), (n. 1962)\n 30 septembrie: Margaret Storm Jameson, 95 ani, scriitoare britanică (n. 1891)\n\nOctombrie \n 3 octombrie: Terry Pitt, 49 ani, politician britanic (n. 1937)\n 4 octombrie: Traian Ștefureac, 78 ani, botanist român (n. 1908)\n 6 octombrie: Maria Drăgan, cântăreață din R. Moldova (n. 1947)\n 8 octombrie: Megumu Tamura, 59 ani, fotbalist japonez (n. 1927)\n 10 octombrie: Antonio di Benedetto, 63 ani, scriitor argentinian (n. 1922)\n 13 octombrie: George Apostu, 52 ani, sculptor român (n. 1934)\n 14 octombrie: Keenan Wynn (Francis Xavier Aloysius James Jeremiah Keenan Wynn), 70 ani, actor american (n. 1916)\n 19 octombrie: Samora Moisés Machel, 53 ani, politician mozambican (n. 1933)\n\nNoiembrie \n 1 noiembrie: Michael Horbach, 61 ani, jurnalist german (n. 1924)\n 2 noiembrie: Samuel Baud-Bovy, 79 ani, muzician elvețian (n. 1906)\n 8 noiembrie: Viaceslav Molotov, 96 ani, politician și diplomat rus (n. 1890)\n 17 noiembrie: Roger Ikor, 74 ani, scriitor francez (n. 1912)\n 18 noiembrie: Valeriu Nicolae Niculescu (aka Sony), 72 ani, fotbalist român (atacant), (n. 1914)\n 22 noiembrie: Alexandru Nicolaevici Deutsch, 86 ani, astronom român (n. 1899)\n 26 noiembrie: Arnold Zweig, 81 ani, scriitor german (n. 1887)\n 26 noiembrie: Mary Welsh Hemingway, jurnalistă americană (n. 1908)\n 27 noiembrie: Cezar Lăzărescu, 63 ani, arhitect român (n. 1923)\n 29 noiembrie: Cary Grant (n. Archibald Alexander Leach), 82 ani, actor britanic de film (n. 1904)\n\nDecembrie \n 12 decembrie: Anne Baxter, 62 ani, actriță americană de film (n. 1923)\n 17 decembrie: Guillermo Cano Isaza, 61 ani, jurnalist columbian (n. 1925)\n 19 decembrie: Petre Vancea, 84 ani, medic român (n. 1902)\n 20 decembrie: Zoltán Greguss (Greguss Antal Zoltán), 82 ani, actor maghiar (n. 1904)\n 24 decembrie: Guy Barnett), 58 ani, politician britanic (n. 1928)\n29 decembrie: Harold Macmillan, 92 ani, politician britanic (n. 1894)\n 29 decembrie: Andrei Arsenievici Tarkovski, 54 ani, regizor rus (n. 1932)\n\nNedatate \n Emil Marinescu, 88 ani, solist român de operă (tenor), (n. 1897)\n\nPremii Nobel \n\n Fizică: Ernst Ruska, Gerd Binnig (Germania), Heinrich Rohrer (Elveția)\n Chimie: Dudley R. Herschbach, Yuan T. Lee (SUA), John C. Polanyi (Canada)\n Medicină: Stanley Cohen (SUA), Rita Levi-Montalcini (Italia)\n Literatură: Wole Soyinka (Nigeria)\n Pace: Elie Wiesel (Israel)\n\nMedalia Fields \n Simon Donaldson (Regatul Unit)\n Gerd Faltings (Germania de Vest)\n Michael Freedman (SUA)\n\n1986" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre 1987?" }, { "from": "assistant", "value": "\n1987 (MCMLXXXVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.\n\nEvenimente\n\nIanuarie \n 3 ianuarie: Aretha Franklin a fost inclusă în „Rock and Roll Hall of Fame”, devenind astfel prima femeie din lume care a primit aceasta distincție.\n\nFebruarie \n 17 februarie: Pe fondul nemulțumirii generale cauzată de restricțiile economice, pe teritoriul României au avut loc mai multe manifestații de protest.\n\nMartie \n 30 martie: Tabloul Floarea-soarelui, realizat de Vincent Van Gogh, s-a vândut cu 39,85 milioane lire sterline.\n\nMai \n 7 mai: A fost anunțată, oficial, extragerea primelor cantități de petrol din subsolul marin al platoului continental românesc al Mării Negre. \n 25 mai: Mihail Gorbaciov vizitează pentru ultima oară, în calitate de șef al statului, România.\n 28 mai: Celebrul zbor al unui avion pilotat de cetățeanul german, Mathias Rust, care a violat spațiul aerian al URSS și a aterizat în Piața Roșie din Moscova. A fost reținut imediat și eliberat pe 3 august 1988.\n\nIunie \n 6 iunie: A fost dat în folosință pasajul Unirea din Capitală, cel mai lung pasaj subteran auto, cu o lungime de 900 de metri din care 600 sunt acoperiți.\n 7 iunie: Echipa de handbal a României cucerește pentru a șasea oară consecutiv titlul de campioană mondială. \n 11 iunie: Margaret Thatcher este aleasă prim-ministru al Marii Britanii pentru a treia oară. \n 19 iunie: Biserica Sfânta Vineri - Hereasca, cu hramul „Cuvioasa Parascheva\" (datând din anul 1645) a fost demolată de comuniști.\n\nIulie \n 3 iulie: În Uniunea Sovietică, Vladimir Nikolaev este condamnat la moarte pentru canibalism.\n 4 iulie: A intrat în funcțiune pasajul Lujerului din București, cu o lungime de 800 m, din care 400 m sunt acoperiți.\n 12 iulie: Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge. Hoții au plecat cu o pradă în valoare de aproximativ 66 de milioane dolari (echivalentul a aproximativ 130 de milioane dolari 2012). În august a fost arestat italianului Valerio Viccei, care mai târziu a scris o carte despre jaf.\n 24 iulie: IBM-PC lansează programul DOS versiunea 3.3.\n\nOctombrie \n 1 octombrie: A fost dată în folosință prima linie de tramvai în municipiul Cluj-Napoca.\n 19 octombrie: Are loc marea criză economică din 1987 supranumită Lunea neagră.\n\nNoiembrie \n 1 noiembrie: Nelson Piquet își câștigă al treilea titlu mondial la Formula 1.\n 15 noiembrie: La Brașov au avut loc manifestațiile spontane ale muncitorilor de la uzinele „Roman\" împotriva regimului ceaușist, manifestații la care s-a alăturat o parte din populația orașului.\n\nDecembrie \n 3 decembrie: Adunarea Generală a ONU adoptă rezoluții inițiate de România privind reducerea bugetelor militare, reglementarea pașnică a diferendelor dintre state, dezvoltarea bunei vecinătăți. \n 8 decembrie: A fost semnat Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare (The Intermediate Range Nuclear Forces Treaty - INF Treaty), de către președintele american Ronald Reagan și liderul sovietic Mihail Gorbaciov, care interzice deținerea și producerea rachetelor balistice și rachetelor nucleare de croazieră cu raze de acțiune cuprinse între 500 și 5.500 de kilometri, tratatul având o durată nelimitată.\n 9 decembrie: 1987-1993. A început Intifada (eliberare). Revoltă palestiniană contra ocupației israeliene din Fâșia Gaza și Cisiordania.\n 20 decembrie: Feribotul de pasageri MV Doña Paz, care se îndrepta către capitala statului Filipine, s-a ciocnit cu petrolierul Vector în strâmtoarea Tablas, în apropiere de Marinduque. Scufundarea navei a dus la pierderea a 4.341 de vieți, supraviețuind doar 24 de persoane. Este considerat cel mai mare dezastru maritim pe timp de pace.\n\nNedatate \n A luat naștere AUM Shinrikyo, mișcare religioasă japoneză, fondată de Asahara Shoko. Numeroase atentate cu gaz sarin și crime violente. Din anul 2000 mișcarea se numește Aleph.\n Constantin Noica publică Cuvânt împreună despre rostirea românească.\n Începutul oficial al „perestroicii“ (restructurării) în URSS (1987-1991).\n Pelicula The Last Emperor (Ultimul împărat) obține premiul Oscar pentru cel mai bun film.\n\nNașteri\n\nIanuarie \n2 ianuarie: Pedro Celestino (Pedro Celestino Silva Soares), fotbalist portughez\n 2 ianuarie: Loïc Rémy, fotbalist francez (atacant)\n3 ianuarie: Kim Ok-bin, actriță sud-coreeană\n 3 ianuarie: Leonidas Panagopoulos, fotbalist grec (portar)\n 4 ianuarie: Przemysław Tytoń, fotbalist polonez (portar)\n 5 ianuarie: Migjen Xhevat Basha, fotbalist albanez\n 5 ianuarie: Emilian Crețu, actor din R. Moldova\n5 ianuarie: Ioan Mera, fotbalist român\n 6 ianuarie: Bongani Sandile Khumalo, fotbalist sud-african\n7 ianuarie: Davide Astori, fotbalist italian (d. 2018)\n 7 ianuarie: Michael McGlinchey, fotbalist neozeelandez\n 7 ianuarie: Sirusho (n. Sirouhi Harutyunyan), cântăreață armeană\n8 ianuarie: Monica Gabor, fotomodel român\n 9 ianuarie: Lucas Pezzini-Leiva, fotbalist brazilian\n9 ianuarie: Anna Tatangelo, cântăreață italiană\n 10 ianuarie: César Cielo Filho, înotător brazilian\n10 ianuarie: Vicente Guaita Panadero, fotbalist spaniol (portar)\n 11 ianuarie: Jamie Vardy, fotbalist englez (atacant)\n12 ianuarie: Naya Marie Rivera, actriță și cântăreață americană (d. 2020)\n 12 ianuarie: Salvatore Sirigu, fotbalist italian (portar)\n 13 ianuarie: Floarea Leonida, sportivă română (gimnastică artistică)\n 13 ianuarie: Alexandru Pliușchin, ciclist din R. Moldova\n15 ianuarie: Kelly Kelly (Barbara Jean Blank), fotomodel american\n 16 ianuarie: Ionuț Justinian Larie, fotbalist român\n 17 ianuarie: Janar Duğalova, cântăreață kazahă\n 17 ianuarie: Oleksandr Usyk (Oleksandr Oleksandrovych Usyk ), pugilist profesionist ucrainean\n 18 ianuarie: Johan Djourou (Johan Danon Djourou-Gbadjere), fotbalist elvețian\n19 ianuarie: Henrique de Jesus Bernardo, fotbalist brazilian (atacant)\n 19 ianuarie: Ricardo Pedriel Suárez, fotbalist bolivian (atacant)\n 20 ianuarie: Evan Peters, actor american\n 20 ianuarie: Robert Farah, jucător de tenis columbian\n 20 ianuarie: Denis Ilescu, fotbalist moldovean\n 20 ianuarie: Jelena Grubišić, handbalistă croată\n 21 ianuarie: Andrei Cojocari, fotbalist din R. Moldova\n 22 ianuarie: Ciprian Suciu, fotbalist român (atacant)\n 23 ianuarie: Andrea (Teodora Rumenova Andreeva), cântăreață bulgară\n 23 ianuarie: Brwa Nuri, fotbalist suedez\n 23 ianuarie: Wesley Thomas (Wesley Alexander Nevada Thomas), fotbalist britanic (atacant)\n 23 ianuarie: Broa Nuri, fotbalist suedez\n 23 ianuarie: Andrea, cântăreață bulgară\n 24 ianuarie: Luis Alberto Suárez Diaz, fotbalist uruguayan (atacant)\n 24 ianuarie: Luis Alberto Suárez, fotbalist uruguayan\n 26 ianuarie: Sebastian Giovinco, fotbalist italian (atacant)\n 26 ianuarie: Gojko Kačar, fotbalist sârb\n 27 ianuarie: Denis Glușakov, fotbalist rus\n 29 ianuarie: Sergiu Toma, judocan din R. Moldova și Emiratele Arabe Unite\n 30 ianuarie: Phil Lester, youTuber și prezentator englez\n 30 ianuarie: Becky Lynch, wrestleriță irlandeză\n 30 ianuarie: Arda Turan, fotbalist turc\n 31 ianuarie: Victor Ortiz, boxer american\n\nFebruarie \n\n1 februarie: Sebastian Boenisch, fotbalist polonez\n 1 februarie: Costel Fane Pantilimon, fotbalist român (portar)\n 1 februarie: Giuseppe Rossi, fotbalist italian (atacant)\n 2 februarie: Gerard Piqué i Bernabeu, fotbalist spaniol\n 2 februarie: Alexandru Suvorov, fotbalist din R. Moldova (atacant)\n 3 februarie: Ina Budeștean (Ina Boiko), fotbalistă din R. Moldova (portar)\n 3 februarie: Daniel Jacobs, boxer american\n 4 februarie: Lucie Šafářová, jucătoare cehă de tenis\n 5 februarie: Henry Golding, actor britanic\n 6 februarie: Sarah Stork, actriță germană\n 7 februarie: Kerli, cântăreață estoniană\n 8 februarie: Javi García (Francisco Javier García Fernández), fotbalist spaniol\n 9 februarie: Valentin Ilie Coca, fotbalist român (portar)\n 9 februarie: Constantin Țuțu, kickboxer din R. Moldova\n 10 februarie: Estera Dobre, luptătoare română\n10 februarie: Poli Genova (Poli Plamenova Ghenova), cântăreață bulgară\n 10 februarie: Yuja Wang, pianistă chineză\n 10 februarie: Poli Genova, cântăreață bulgară\n 11 februarie: José María Callejón Bueno, fotbalist spaniol (atacant)\n 11 februarie: Clémentine Delauney, cântăreață franceză\n 12 februarie: Jérémy Chardy, jucător francez de tenis\n12 februarie: Sebastian Ghinga, fotbalist român\n 12 februarie: Miuna Saito, cântăreață japoneză\n 13 februarie: Eljero Elia (Eljero George Rinaldo Elia), fotbalist din Țările de Jos (atacant)\n14 februarie: Edinson Cavani (Edinson Roberto Cavani Gómez), fotbalist uruguayan (atacant)\n 14 februarie: Iulia Saviceva, cântăreață rusă\n 14 februarie: Steven Thicot, fotbalist francez\n 15 februarie: Răzvan Tincu, fotbalist român\n 15 februarie: Ioana Blaj, actriță română\n 17 februarie: Miral Samardžić, fotbalist sloven\n 18 februarie: Cristian Tănase, fotbalist român\n 19 februarie: Alexandra Eremia, sportivă română (gimnastică artistică)\n 20 februarie: Miles Teller (Miles Alexander Teller), actor american\n 21 februarie: Burgess Abernethy, actor australian\n21 februarie: Ashley Greene, actriță americană\n 21 februarie: Ellen Page, actriță canadiană\n 21 februarie: Elliot Page, actor canadian\n 22 februarie: Sergio Germán Romero, fotbalist argentinian (portar)\n23 februarie: Michael Bakari Jordan, actor american\n 23 februarie: Olena Krîvîțka, scrimeră ucraineană\n 23 februarie: Tsukasa Umesaki, fotbalist japonez\n 24 februarie: Chieko Ochi, cântăreață japoneză\n 25 februarie: Andrei Ionuț Boroștean, fotbalist român\n 25 februarie: Adrián López Rodríguez, fotbalist spaniol\n 26 februarie: Juraj Kucka, fotbalist slovac\n 27 februarie: Cristian Radu Nema, fotograf român\n 28 februarie: Antonio Candreva, fotbalist italian\n 28 februarie: Cristian Onofrei, rugbist român\n\nMartie \n\n 1 martie: Kesha (n. Kesha Rose Serbet), cântăreață, compozitoare, rapperiță și actriță americană\n 4 martie: Cătălin Josan, cantautor din R. Moldova\n 4 martie: Jean-Philippe Mendy, fotbalist francez (atacant)\n4 martie: Alexandru Tudose, fotbalist român\n 6 martie: Kevin-Prince Boateng, fotbalist germano-ghanez (atacant)\n6 martie: Hannah Taylor-Gordon, actriță britanică\n 7 martie: Hatem Ben Arfa, fotbalist francez (atacant)\n7 martie: Eleni Foureira, cântăreață greacă\n 12 martie: Maria Constantin, interpretă română de muzică populară\n12 martie: Jessica Hardy, înotătoare americană\n 13 martie: Marco Andretti, pilot american de Formula 1\n13 martie: Andreas Beck, fotbalist german\n 14 martie: Leandro Almeida da Silva, fotbalist brazilian\n14 martie: Mircea Ionuț Axente, fotbalist român (atacant)\n14 martie: Giubleanu Andrei Silviu, jmecher versat (manelist)\n 16 martie: Valerio Aspromonte, scrimer italian\n 18 martie: Mauro Matias Zárate, fotbalist argentinian\n 19 martie: Enzo Alejandro Bruno, fotbalist argentinian\n 19 martie: Roman Eriomenko, fotbalist finlandez\n 19 martie: Olivia Oprea, fotbalistă română\n 20 martie: Jô (João Alves de Assis Silva), fotbalist brazilian (atacant)\n 21 martie: Alina Wojtas, handbalistă poloneză\n 24 martie: Ramires (Ramires Santos do Nascimento), fotbalist brazilian\n 26 martie: Larisa Korobeinikova, scrimeră rusă\n 26 martie: Alin Ioan Șeroni, fotbalist român\n 27 martie: Alexandru Paul Curtean, fotbalist român\n 28 martie: Melinda Geiger, handbalistă română\n 29 martie: Dimitri Payet, fotbalist francez\n\nAprilie \n 1 aprilie: Ding Junhui, jucător chinez de snooker\n 1 aprilie: Milen Lahcev, fotbalist bulgar\n 1 aprilie: José Ortigoza, fotbalist paraguayan\n 2 aprilie: Molly Smitten-Downes, muziciană britanică\n 3 aprilie: Alexandru Tudose, fotbalist român\n4 aprilie: Sarah Gadon, actriță canadiană\n 4 aprilie: Sami Khedira, fotbalist german\n 4 aprilie: McDonald Mariga Wanyama, fotbalist kenyan\n 4 aprilie: Júnior Moraes (Aluísio Chaves Ribeiro Moraes Júnior), fotbalist brazilian (atacant)\n 6 aprilie: Javier Velayos Rodriguez, fotbalist spaniol\n 7 aprilie: Martín Cáceres (José Martín Cáceres Silva), fotbalist uruguayan\n 8 aprilie: Royston Ricky Drenthe, fotbalist neerlandez\n 9 aprilie: Blaise Matuidi, fotbalist francez\n 9 aprilie: Jesse McCartney, actor american\n 10 aprilie: Florin Dorin Acsinte, fotbalist român\n 10 aprilie: Bogdan-Alin Stoica, politician român\n 11 aprilie: Joss Stone, cântăreață, compozitoare și actriță engleză\n 12 aprilie: Luiz Adriano, fotbalist brazilian (atacant)\n 13 aprilie: Cristian Dorel Scutaru, fotbalist român\n 13 aprilie: Brandon Hardesty, actor american\n 14 aprilie: Erwin Hoffer, fotbalist austriac (atacant)\n 14 aprilie: Ida Odén, handbalistă suedeză\n 15 aprilie: Iyaz (Keidran Jones), cântăreț american\n 16 aprilie: Aaron Justin Lennon, fotbalist englez\n 17 aprilie: Mehdi Benatia (Mehdi Amine El Mouttaqi Benatia), fotbalist marocan\n19 aprilie: Joe Hart (Charles Joseph John Hart), fotbalist englez (portar)\n 19 aprilie: Maria Șarapova, jucătoare rusă de tenis\n 21 aprilie: Anastasia Prîhodko, cântăreață ucraineană\n21 aprilie: Andrei Rădoi, jucător român de rugby în XV\n 21 aprilie: Iulia Verdeș, actriță română\n 22 aprilie: Roberto Carvalho Cauê, fotbalist brazilian\n 22 aprilie: Artiom Gaiduchevici, fotbalist din R. Moldova (portar)\n 22 aprilie: David Luiz (David Luiz Moreira Marinho), fotbalist brazilian\n 22 aprilie: Mikel John Obi (John Michael Nchekwube Obinna), fotbalist nigerian\n 22 aprilie: Mikel John Obi, fotbalist nigerian\n 23 aprilie: Georgiana Ciuciulete, handbalistă română\n24 aprilie: Andrei Neagoe, fotbalist român\n 24 aprilie: Serdar Tașçı, fotbalist german\n 24 aprilie: Jan Vertonghen (Jan Bert Lieve Vertonghen), fotbalist belgian\n 24 aprilie: Serdar Tașçı, fotbalist german\n 24 aprilie: Serdar Tașçı, fotbalist german\n 27 aprilie: Juanan (Juan Antonio González Fernández), fotbalist spaniol\n 27 aprilie: Alexandra Lacrabère, handbalistă franceză\n27 aprilie: William Moseley, actor britanic\n 28 aprilie: Zoran Tošić, fotbalist sârb\n 29 aprilie: Sara Errani, jucătoare italiană de tenis\n\nMai \n 1 mai: Leonardo Bonucci, fotbalist italian\n 1 mai: Andrei Stoica, boxer român\n 2 mai: Zohib Islam Amiri, fotbalist afgan\n 2 mai: Darin (Darin Zanyar), cântăreț suedez\n 3 mai: Marian Cârjă, fotbalist român\n4 mai: Cesc Fàbregas (Francesc Fàbregas Soler), fotbalist spaniol\n 4 mai: Anna Kocetova, fotbalistă rusă (atacant)\n 4 mai: Anjeza Shahini, cântăreață albaneză\n 6 mai: Moon Geun-young, actriță sud-coreeană\n 6 mai: Dries Mertens, fotbalist belgian (atacant)\n 6 mai: Eugen Terente, politician\n 7 mai: Jérémy Ménez, fotbalist francez (atacant)\n 9 mai: Kévin Gameiro, fotbalist francez (atacant)\n 11 mai: Tomoaki Makino, fotbalist japonez\n11 mai: Monica Roșu, sportivă română (gimnastică artistică)\n 12 mai: Robbie Rogers (Robert Hampton Rogers III), fotbalist american\n 13 mai: Antonio Adán Garrido, fotbalist spaniol (portar)\n13 mai: Nadja Spiegelman, scriitoare americană\n15 mai: Cristian Lucian Cigan, fotbalist român (atacant)\n 15 mai: Axia Marinescu, pianistă româno-franceză\n 15 mai: Andy Murray (Andrew Murray), jucător britanic de tenis\n 16 mai: Cătălin Dedu, fotbalist român (atacant)\n 17 mai: Ott Lepland, cântăreț estonian\n 20 mai: Mike Havenaar, fotbalist japonez (atacant)\n 21 mai: Masato Morishige, fotbalist japonez\n 21 mai: Monica-Elena Berescu, politiciană\n 22 mai: Novak Đoković, jucător sârb de tenis\n22 mai: Zita Szucsánszki, handbalistă maghiară\n 22 mai: Arturo Vidal (Arturo Erasmo Vidal Pardo), fotbalist chilian\n 23 mai: Krzysztof Mączyński, fotbalist polonez\n24 mai: Alexandru Daniel Cristescu, fotbalist român\n 24 mai: Fabio Fognini, jucător italian de tenis\n 24 mai: Déborah François, actriță belgiană\n 25 mai: Sanja Damnjanović, handbalistă sârbă\n 25 mai: Răzvan Neagu, fotbalist român (atacant)\n 25 mai: Eduard Tismănaru, fotbalist român\n 27 mai: Gervinho (Gervais Yao Kouassi), fotbalist ivorian (atacant)\n 29 mai: Leonardo Henrique Veloso, fotbalist brazilian\n30 mai: Javicia Leslie, actriță americană\n\nIunie \n 2 iunie: Darin, cântăreț suedez\n 6 iunie: Claudiu Nicușor Puia, fotbalist român (portar)\n 6 iunie: Cássio Ramos, fotbalist brazilian (portar)\n 7 iunie: Sergiu Victor Homei, fotbalist român\n 7 iunie: László Sepsi, fotbalist român\n 8 iunie: Vladislav Stoianov, fotbalist bulgar (portar)\n 10 iunie: Valentina Naforniță, soprană română de operă\n 10 iunie: Martin Harnik, fotbalist german\n10 iunie: Polina Kuznețova, handbalistă rusă\n 10 iunie: Andrei Ion Nițu, fotbalist român\n11 iunie: Marko Momčilović, fotbalist sârb\n 11 iunie: Gonzalo Castro Randon, fotbalist german\n 11 iunie: Didrik Solli-Tangen, cântăreț norvegian\n 12 iunie: Borfor Carr, fotbalist liberian\n 12 iunie: Valentin Popârlan, rugbist român\n 15 iunie: Petra Blazek, handbalistă austriacă\n 15 iunie: Răzvan Sorin Prișcă, politician român\n 17 iunie: Anžej Dežan, cântăreț sloven\n 17 iunie: Pavel Popescu, politician român\n 17 iunie: Kendrick Lamar, rapper american\n 18 iunie: Ezgi Asaroğlu, actriță turcă\n18 iunie: Sevgil Musayeva-Borovyk, jurnalistă ucraineană\n 18 iunie: Zsuzsanna Tomori, handbalistă maghiară\n 18 iunie: Alin Zaharia, fotbalist român (atacant)\n 19 iunie: Sthefany Brito, actriță braziliană\n 19 iunie: Matei Dima, comedian, actor și regizor român\n 20 iunie: Asmir Begović, fotbalist bosniac (portar)\n 21 iunie: Sebastian Prödl, fotbalist austriac\n 22 iunie: Naoyuki Fujita, fotbalist japonez\n 24 iunie: Lionel Andrés Messi, fotbalist argentinian (atacant)\n 25 iunie: Elis Bakaj, fotbalist albanez\n 25 iunie: Anastasia Lobaci, handbalistă belarusă\n 26 iunie: Samir Nasri, fotbalist francez\n 28 iunie: MefX (Mădălin Slaniceanu), cântăreț și producător muzical, român\n28 iunie: Bogdan Sorin Stancu, fotbalist român (atacant)\n 29 iunie: Paul Batin, fotbalist român (atacant)\n30 iunie: Martin Jacobson, jucător suedez de poker\n 30 iunie: Joël Thomas, fotbalist francez (atacant)\n\nIulie \n 2 iulie: Esteban Granero (Esteban Félix Granero Molina), fotbalist spaniol\n 3 iulie: Benoît Costil, fotbalist francez (portar)\n 3 iulie: Florin Constantin Niță, fotbalist român (portar)\n3 iulie: Sebastian Vettel, pilot german de Formula 1\n6 iulie: Victoraș Astafei, fotbalist român (atacant)\n 6 iulie: Bartosz Marek Białkowski, fotbalist polonez (portar)\n6 iulie: Apostol Muzac, fotbalist român\n6 iulie: Vasile Olariu, fotbalist român\n 7 iulie: Steven Crowder, jurnalist american\n 9 iulie: Volodîmîr Parasiuk, politician ucrainean\n 9 iulie: Bratislav Punoševac, fotbalist sârb (atacant)\n 9 iulie: Oleg Sîrghi, halterofil din R. Moldova\n 10 iulie: Éva Kiss, handbalistă maghiară (păortar)\n 13 iulie: Eva Rivas, cântăreață armeană\n 14 iulie: Igor Armaș, fotbalist din R. Moldova\n14 iulie: Sara Canning, actriță canadiană\n 14 iulie: Dan Reynolds, cântăreț american\n 15 iulie: Kazuyasu Minobe, scrimer japonez\n 15 iulie: Junya Tanaka, fotbalist japonez (atacant)\n 15 iulie: Răzvan Tincu, fotbalist român\n 16 iulie: Mousa Dembélé (Moussa Sidi Yaya Dembélé), fotbalist belgian\n 16 iulie: Andres Vasquez (Andrés Javier Vasquez Rueda Pinto), fotbalist peruan\n17 iulie: Andrei Bolocan, prezentator de televiziune din R. Moldova\n 17 iulie: Tigran Hamasian, muzician armean\n 17 iulie: Petru Racu, fotbalist din R. Moldova\n 17 iulie: Ivan Strinić, fotbalist croat\n 20 iulie: Edvan Bakaj, fotbalist albanez (portar)\n 21 iulie: Vadim Cemîrtan, fotbalist din R. Moldova (atacant)\n 22 iulie: Gabriela Mihalschi, handbalistă română\n 22 iulie: Naoyuki Fujita, fotbalist japonez\n23 iulie: Alessio Cerci, fotbalist italian (atacant)\n23 iulie: Luiz Gustavo Dias, fotbalist brazilian\n 23 iulie: Kosuke Ota, fotbalist japonez\n 23 iulie: Adrian Piț, fotbalist român\n 24 iulie: Monica Raluca Sârghe, fotbalistă română\n 24 iulie: Natalia Stratulat, atletă din R. Moldova\n 25 iulie: Fernando Reges (Fernando Francisco Reges Mout), fotbalist brazilian\n 25 iulie: Luigi Samele, scrimer italian\n25 iulie: Gor Sudjian, cântăreț armean\n 27 iulie: Marek Hamšík, fotbalist slovac\n 28 iulie: Evghen Haceridi, fotbalist ucrainean\n28 iulie: Pedro Eliezer Rodríguez Ledesma, fotbalist spaniol (atacant)\n 28 iulie: Sarah Snook, actriță australiană\n 30 iulie: Marius Liviu Floricel, fotbalist român\n 31 iulie: Michael Sheehan Bradley, fotbalist american\n31 iulie: Brittany Byrnes, actriță australiană\n\nAugust \n 1 august: Iago Aspas Juncal, fotbalist spaniol (atacant)\n 3 august: Gary Medel (Gary Alexis Medel Soto), fotbalist chilian\n4 august: Jon Lilygreen, cântăreț britanic\n 4 august: Narcis Mihăilă, atlet român\n 6 august: Kelvin Caña, scrimer venezuelan\n 7 august: Max Heinzer, scrimer elvețian\n 7 august: Rouven Kai Sattelmaier, fotbalist german (portar)\n 7 august: Mai Thi Nguyen-Kim, chimistă germană\n8 august: Mădălina Ghenea, actriță română\n 11 august: Gabriel Bosoi, fotbalist român\n 16 august: Tian Pengfei, jucător chinez de snooker\n 17 august: Ronan Gustin, scrimer francez\n 19 august: Nico Hülkenberg, pilot german de Formula 1\n 19 august: Nico Hülkenberg, pilot de curse german\n 20 august: Hao Jialu, scrimeră chineză\n20 august: Kristína Peláková, cântăreață slovacă\n20 august: Cătălina Ponor, sportivă română (gimnastică artistică) și antrenoare \n20 august: Eric Ato Sackey, fotbalist ghanez (atacant)\n 23 august: Mădălina Gojnea, jucătoare română de tenis\n25 august: Blake Lively, actriță americană\n 25 august: Amy Macdonald, cântăreață britanică\n 25 august: Tom Gunnar Söderberg, fotbalist suedez\n 26 august: Flavius Koczi, sportiv român (gimnastică artistică)\n 27 august: Laurențiu Cosmin Buș, fotbalist român\n 27 august: Muhamed Pašalić, baschetbalist bosniac\n28 august: Roxana Condurache, actriță română\n 28 august: Daigo Nishi, fotbalist japonez\n 29 august: Florin Ristei, cântăreț român\n 31 august: Ekaterina Diacenko, scrimeră rusă\n 31 august: Anca Dumitra, actriță română\n\nSeptembrie \n 1 septembrie: Valentin Furdui, fotbalist din R. Moldova\n 1 septembrie: Christian Träsch, fotbalist german\n 6 septembrie: Andrea Lekić, handbalistă sârbă\n 8 septembrie: Romera Navarro (José Antonio Romera Navarro), fotbalist spaniol\n 8 septembrie: Marcel Nguyen (Marcel Van Minh Phuc Long Nguyen), sportiv german (gimnastică artistică)\n 8 septembrie: Wiz Khalifa, rapper american\n 9 septembrie: Andrea Petkovic, jucătoare germană de tenis\n 9 septembrie: Alex Song (Alexandre Dimitri Song Billong), fotbalist camerunez\n9 septembrie: Milan Stanković, cântăreț sârb\n 11 septembrie: Kaori Matsumoto, judocană japoneză\n 12 septembrie: Iaroslava Șvedova, jucătoare kazahă de tenis\n 13 septembrie: Jonathan Alexander de Guzmán, fotbalist neerlandez\n 13 septembrie: Cătălina Ciofu, politiciană\n 15 septembrie: Ingrid Bisu, actriță română\n 15 septembrie: Shimshon Daniel Izakson, rabin israelian\n 16 septembrie: Dominique Kivuvu, fotbalist neerlandez\n 20 septembrie: Sagiv Cohen, fotbalist israelian\n 21 septembrie: Michał Pazdan, fotbalist polonez\n22 septembrie: Tom Felton (Thomas Andrew Felton), actor și muzician britanic\n 22 septembrie: Zdravko Kuzmanović, fotbalist sârb\n 22 septembrie: Bojan Šaranov, fotbalist sârb\n 23 septembrie: Yu Kobayashi, fotbalist japonez (atacant)\n 25 septembrie: Monica Niculescu, jucătoare română de tenis\n26 septembrie: Zlatko Junuzović, fotbalist austriac\n 26 septembrie: Vladimir Niculescu, fotbalist român (portar)\n 26 septembrie: Daniel Ionuț Novac, fotbalist român\n 26 septembrie: Kim Yo-jong, politiciană nord-coreeană\n 27 septembrie: Ádám Bogdán, fotbalist maghiar (portar)\n 27 septembrie: Anthony Mounier, fotbalist francez (atacant)\n 27 septembrie: Viorel Nicoară, fotbalist român\n 27 septembrie: Cristian Ciocan, boxer român\n 28 septembrie: Hilary Duff, actriță de film și cântăreață americană\n 29 septembrie: Miloš Krkotić, fotbalist muntenegrean\n29 septembrie: Bogdan Mitrea, fotbalist român\n 30 septembrie: Cristian Botan, antreprenor român\n\nOctombrie \n 1 octombrie: Laura Roxana Rus, fotbalistă română\n 2 octombrie: Juan Sánchez Sotelo (Juan Ignacio Sánchez Sotelo), fotbalist argentinian (atacant)\n 3 octombrie: Adnan Aganović, fotbalist croat\n 3 octombrie: Johanna Ahlm, handbalistă suedeză\n 3 octombrie: Ancuța Bobocel, atletă română\n3 octombrie: Daniel Lung, fotbalist român\n 5 octombrie: Mahder Assefa, actriță etiopiană\n5 octombrie: Kevin Mirallas (Kevin Antonio Joel Gislain Mirallas y Castillo), fotbalist belgian\n 7 octombrie: Sam Querrey, jucător american de tenis\n 9 octombrie: Edvan Bakaj, fotbalist albanez\n 12 octombrie: Andrei Enescu, fotbalist român\n 13 octombrie: Adrian Poparadu, fotbalist român\n14 octombrie: Majda Sandra Aboulumosha, actriță română\n 15 octombrie: Serge Akakpo, fotbalist togolez\n 15 octombrie: Daniela Stanciu, atletă română\n 16 octombrie: Michael Venus, jucător de tenis neozeelandez\n 17 octombrie: Hideto Takahashi, fotbalist japonez\n 18 octombrie: Zac Efron (n. Zachary David Alexander Efron), actor și cântăreț american\n 18 octombrie: Ana Paula Rodrigues, handbalistă braziliană\n 21 octombrie: Daniel Tătar, fotbalist român\n 22 octombrie: Mikkel Hansen, handbalist danez\n22 octombrie: Bojan Šaranov, fotbalist sârb (portar)\n 24 octombrie: Ameera al-Taweel, filantrop și prințesă din Arabia Saudită\n 25 octombrie: Darron Gibson (Darron Thomas Daniel Gibson), fotbalist irlandez\n 27 octombrie: Erica Dasher, actriță americană\n 27 octombrie: Andrei Chipreanov, sportiv român, practicant al skandenbergului\n 28 octombrie: Frank Ocean (n. Christopher Breaux), muzician american\n 29 octombrie: Makoto Ogawa, actriță, idol japonez și cântăreață\n29 octombrie: Andrei Alexandru Patache, fotbalist român\n 30 octombrie: Benjamin Stauder, ciclist german\n 31 octombrie: Alexandru Munteanu, fotbalist român\n\nNoiembrie \n 4 noiembrie: Artur Marcin Jędrzejczyk, fotbalist polonez\n4 noiembrie: Nemanja Pejčinović, fotbalist sârb\n 5 noiembrie: Kevin Jonas (Paul Kevin Jonas II), actor și muzician britanic (Jonas Brothers)\n 6 noiembrie: Ana Ivanović, jucătoare sârbă de tenis\n 6 noiembrie: Ameera al-Taweel, filantrop și prințesă din Arabia Saudita\n 7 noiembrie: Olimpia Melinte, actriță română\n7 noiembrie: Halîna Pundîk, scrimeră ucraineană\n 10 noiembrie: Sten Priinits, scrimer estonian\n 17 noiembrie: Kat DeLuna, cântăreață americană, de etnie dominicană\n 21 noiembrie: Gloria Gorceag, cântăreață și textieră din Republica Moldova\n22 noiembrie: Marouane Fellaini-Bakkioui, fotbalist belgian\n 22 noiembrie: Leanca Grâu (n. Leana Gheorghievna Ilnițkaia), actriță rusă\n 22 noiembrie: Ahn Yong-joon, actor sud-coreean\n 24 noiembrie: Jeremain Marciano Lens, fotbalist neerlandez (atacant)\n 25 noiembrie: Abel Valdez, fotbalist argentinian\n 26 noiembrie: Kenneth Steffers, jurnalist și scriitor neerlandez\n 26 noiembrie: Fernando Varela (Fernando Lopes Varela Santos), fotbalist capverdian\n 26 noiembrie: Matthew Ebden, jucător australian de tenis \n 29 noiembrie: Stephen Edward O'Halloran, fotbalist irlandez\n\nDecembrie \n1 decembrie: Giedrius Arlauskis, fotbalist lituanian (portar)\n 1 decembrie: Klára Szekeres, handbalistă maghiară\n 1 decembrie: Klára Csiszár-Szekeres, handbalistă maghiară\n 2 decembrie: Iulian Bulai, politician român\n 2 decembrie: Teairra Marí, muziciană americană\n 3 decembrie: Ștefan Adrian Mardare, fotbalist român\n 5 decembrie: Erand Hoxha, actor albanez\n 7 decembrie: Aaron Carter (Aaron Charles Carter), cântăreț american (d.2022)\n 7 decembrie: Lilit Hovhannisyan, cântăreață armeană\n 8 decembrie: Michael Pereira, fotbalist francez\n 10 decembrie: Gonzalo Gerardo Higuaín, fotbalist argentinian (atacant)\n 11 decembrie: Yero Bello, fotbalist nigerian (atacant)\n11 decembrie: Natalia Gordienco, cântăreață din R. Moldova\n12 decembrie: Ionuț Botezatu, rugbist român\n 12 decembrie: Diana Enache, jucătoare română de tenis\n12 decembrie: Adrian Prodan, jurnalist din R. Moldova și prezentator TV\n 13 decembrie: Olga Cristea, atletă din R. Moldova\n 14 decembrie: Jamie Bernadette, actriță și producătoare americană\n 15 decembrie: Yosuke Kashiwagi, fotbalist japonez\n 18 decembrie: Alina Plugaru, fostă actriță porno din România\n 19 decembrie: Shuko Aoyama, jucătoare de tenis japoneză\n 19 decembrie: Karim Benzema (Karim Mostafa Benzema), fotbalist francez (atacant)\n 20 decembrie: Michihiro Yasuda, fotbalist japonez\n 21 decembrie: Cornel Predescu, fotbalist român\n 22 decembrie: Lisa Andreas, cântăreață cipriotă\n 23 decembrie: Kana Kurashina, actriță japoneză\n 26 decembrie: Mihail Kukușkin, jucător rus de tenis \n 28 decembrie: Yui Okada, cântăreață japoneză\n 31 decembrie: Seydou Doumbia, fotbalist ivorian (atacant)\n 31 decembrie: Maiara, cântăreață braziliană\n 31 decembrie: Maraisa, cântăreață braziliană\n\nNedatate \nIoana Ciurlea, realizatoare de emisiuni TV, română\n\nDecese\n\nIanuarie \n\n 5 ianuarie: Margaret Laurence, 60 ani, scriitoare canadiană (n. 1926)\n 7 ianuarie: Costică Acsinte (n. Constantin Axinte), 89 ani, fotograf român (n. 1897)\n 15 ianuarie: Ray Bolger, actor american (n. 1904)\n 19 ianuarie: Veniamin Levich, fizician ucrainean (n. 1917)\n 22 ianuarie: Georges Buchard, 93 ani, scrimer olimpic francez (n. 1893)\n 29 ianuarie: Hiroaki Zakoji, 29 ani, pianist japonez (n. 1958)\n 31 ianuarie: Nicolae Velea, 50 ani, prozator și povestitor român (n. 1936)\n\nFebruarie \n 1 februarie: Alessandro Blasetti, regizor și scenarist italian (n. 1900)\n\n 4 februarie: Liberace (n. Wladziu Valentino Liberace), 67 ani, pianist american (n. 1919)\n 8 februarie: George Meniuc, scriitor moldovean (n. 1918)\n 12 februarie: Dennis Poore, 70 ani, pilot britanic de Formula 1 (n. 1916)\n 17 februarie: Jean Marie Loret, 66 ani, istoric francez (n. 1918)\n 20 februarie: Constantin Avram, 76 ani, inginer român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1911)\n 22 februarie: Andy Warhol (n. Andrew Warhola), 58 ani, pictor american (n. 1928)\n 24 februarie: Radu Prișcu (Ionel Radu Prișcu), 66 ani, inginer român (n. 1921)\n\nMartie \n 2 martie: Randolph Scott (George Randolph Scott), 89 ani, actor american (n. 1898)\n 8 martie: Zoe Băicoianu, 76 ani, sculptoriță română (n. 1910)\n 10 martie: Gheorghe D. Marinescu, 68 ani, matematician român (n. 1919)\n 19 martie: Louis Victor de Broglie, 94 ani, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (1929), (n. 1892)\n 19 martie: Lica Gheorghiu (Vasilica Gheorghiu), 59 ani, actriță română (n. 1928)\n 19 martie: Arch Oboler, 77 ani, scriitor american (n. 1909)\n 19 martie: Louis de Broglie, fizician francez (n. 1892)\n21 martie: Robert Preston, 68 ani, actor american (n. 1918)\n 21 martie: Jacob Taubes, 64 ani, sociolog german (n. 1923)\n\nAprilie \n 7 aprilie: Terry Carr, 50 ani, scriitor american (n. 1937)\n 11 aprilie: Ion Făgărășanu, 87 ani, medic român (n. 1900)\n 13 aprilie: Simha Flapan, 76 ani, politician israelian (n. 1911)\n\nMai \n 3 mai: Dalida (n. Iolanda Cristina Gigliotti), 54 ani, cântăreață franceză de origine italiană (n. 1933)\n 9 mai: Q538741, politician sud-african (n. 1917)\n 13 mai: Richard Ellmann, 69 ani, critic literar american (n. 1918)\n 14 mai: Rita Hayworth (n. Margarita Carmen Cansino), 68 ani, actriță americană de film (n. 1918)\n 17 mai: Gunnar Myrdal, 88 ani, economist suedez (n. 1898)\n 18 mai: Heðin Brú (n. Hans Jacob Jacobsen), 85 ani, scriitor danez (n. 1901)\n 29 mai: Choudhary Charan Singh, 84 ani, politician indian (n. 1902)\n\nIunie \n 1 iunie: Anthony de Mello, 55 ani, preot iezuit, scriitor indian (n. 1931)\n 13 iunie: Geraldine Page, actriță americană (n. 1924)\n 14 iunie: Constantin Daniel, medic psihiatru și orientalist român (n. 1914)\n 15 iunie: Robert G. Harrington, 82 ani, astronom american (n. 1904)\n 17 iunie: Yasuo Haruyama, 81 ani, fotbalist japonez (n. 1906)\n 22 iunie: Fred Astaire (n. Frederick Austerlitz), 88 ani, actor de film și dansator american (n. 1899)\n 22 iunie: Raymond Ruyer, 85 ani, filosof francez (n. 1902)\n 27 iunie: Althea Flynt (n. Althea Leasure), 33 ani, editoare americană (n. 1953)\n 29 iunie: Victor Mercea, fizician (n. 1924)\n\nIulie \n 4 iulie: Bengt Strömgren (Bengt Georg Daniel Strömgren), 79 ani, astronom danez (n. 1908)\n 7 iulie: Virgil Huzum, 81 ani, poet român (n. 1905)\n 8 iulie: Gerardo Diego (Gerardo Diego Cendoya), 91 ani, poet spaniol (n. 1896)\n 14 iulie: Mihail Fărcășanu, 79 ani, jurnalist și diplomat român (n. 1907)\n 20 iulie: Richard Egan, actor american (n. 1921)\n 26 iulie: Tawfiq al-Hakim, 88 ani, scriitor egiptean (n. 1898)\n 27 iulie: Ioan Ioniță, 63 ani, politician român (n. 1924)\n 28 iulie: James Burnham, filosof american (n. 1905)\n 29 iulie: Dimitrie Prelipcean, 59 ani, scriitor român (n. 1927)\n\nAugust \n 1 august: Pola Negri, actriță americană de origine poloneză (n. 1897)\n 5 august: Benedict M. Menkeș, 82 ani, medic român (n. 1904)\n 5 august: Benedict M. Menkeș, medic român (n. 1904)\n 7 august: Camille Chamoun (Camille Nimr Chamoun), 87 ani, politician libanez (n. 1900)\n 11 august: Živko Čingo, 51 ani, jurnalist macedonean (n. 1935)\n17 august: Carlos Drummond de Andrade, 84 ani, poet brazilian (n. 1902)\n 17 august: Mihail Davidoglu (n. Moise Davidson), 76 ani, dramaturg român (n. 1910)\n 17 august: Rudolf Hess (Rudolf Walter Richard Heß), 93 ani, politician german (n. 1894)\n 18 august: Dambudzo Marechera, 35 ani, scriitor zimbabwian (n. 1952)\n 23 august: Didier Pironi, 35 ani, pilot francez de Formula 1 (n. 1952)\n 24 august: András Csorba, 59 ani, actor maghiar (n. 1927)\n 25 august: Avraham Levenbraun, 71 ani, politician israelian (n. 1916)\n 26 august: Georg Wittig, 90 ani, chimist german (n. 1897)\n 26 august: Alexandru Borbely, fotbalist român (n. 1910)\n 28 august: John Huston, regizor și scenarist american (n. 1906)\n 29 august: Lee Marvin, 63 ani, actor american (n. 1924)\n\nSeptembrie \n 11 septembrie: Ludovic Feldman, 94 ani, compozitor român (n. 1893)\n 19 septembrie: Einar Gerhardsen (n. Einar Henry Olsen), 90 ani, politician norvegian (n. 1897)\n 21 septembrie: Jaco Pastorius (n. John Francis Pastorius III), 35 ani, basist american (n. 1951)\n 23 septembrie: Bob Fosse, regizor american (n. 1927) \n 25 septembrie: Mary Astor (n. Lucile Vasconcellos Langhanke), 81 ani, actriță americană (n. 1906)\n 26 septembrie: Ioan Soter, 60 ani, atlet român (săritura în înălțime), antrenor (n. 1927)\n\nOctombrie \n 3 octombrie: Jean Anouilh (Jean Marie Lucien Pierre Anouilh), 77 ani, dramaturg francez (n. 1910)\n 3 octombrie: Ioan Mirea, 75 ani, pictor român (n. 1912)\n 13 octombrie: Walter Brattain (n. Walter Houser Brattain), 85 ani, fizician american, laureat al Premiului Nobel (1956), (n. 1902)\n 13 octombrie: Walter Houser Brattain, fizician american (n. 1902)\n 19 octombrie: Hermann Lang, 78 ani, pilot german de Formula 1 (n. 1909)\n 20 octombrie: Andrei Nikolaevici Kolmogorov, 84 ani, matematician rus (n. 1903)\n 20 octombrie: Mária Sulyok (n. Szautner Mária), 79 ani, actriță maghiară (n. 1908)\n 25 octombrie: Constantin H. Budeanu, 72 ani, chimist român (n. 1915)\n 28 octombrie: André Masson (André Aimé René Masson), 91 ani, pictor francez (n. 1896)\n\nNoiembrie \n 1 noiembrie: Vasile Drăguț, 59 ani, istoric de artă român (n. 1928)\n 4 noiembrie: Pierre Seghers, 81 ani, poet francez (n. 1906)\n 16 noiembrie: Vasili Juravliov, 83 ani, regizor și scenarist sovietic de film (n. 1904)\n 19 noiembrie: Brand Blanshard (n. Percy Brand Blanshard), 95 ani, filosof american (n. 1892)\n 19 noiembrie: Lee Byung-chul, 77 ani, antreprenor sud-coreean (n. 1910)\n 30 noiembrie: Thomas \"Pae-dog\" McEvoy, 39 ani, muzician american (n. 1947)\n\nDecembrie \n 1 decembrie: James Baldwin (James Arthur Baldwin), 63 ani, scriitor american (n. 1924)\n 3 decembrie: Dorin Liviu Zaharia, 43 ani, cântăreț, compozitor român (n. 1944)\n 4 decembrie: Constantin Noica, 78 ani, filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român (n. 1909)\n 5 decembrie: Leonid Dimov, 61 ani, poet român (n. 1926)\n 9 decembrie: Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra (n. Ernst August Georg Wilhelm Christian Ludwig Franz Joseph Nikolaus Oskar), 73 ani, (n. 1914)\n 17 decembrie: Marguerite Yourcenar (Marguerite Antoinette Jeanne Marie Ghislaine Cleenewerck de Crayencour), 84 ani, scriitoare franceză (n. 1903)\n 18 decembrie: Mircea Scarlat, 36 ani, critic literar român (n. 1951)\n 31 decembrie: Randall Garrett, scriitor american (n. 1927)\n\nPremii Nobel \n\n Fizică: J. Georg Bednorz (Germania), K. Alexander Müller (Elveția)\n Chimie: Donald J. Cram, Charles J. Pedersen (SUA), Jean-Marie Lehn (Franța)\n Medicină: Susumu Tonegawa (Japonia)\n Literatură: Iosif Brodski (SUA)\n Pace: Oscar Arias Sánchez (Costa Rica)\n\n1987" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți povesti despre 1988?" }, { "from": "assistant", "value": "\n1988 (MCMLXXXVIII) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.\n\nEvenimente\n\nIanuarie \n 25 ianuarie: Inaugurarea Bibliotecii române din Paris.\n\nFebruarie \n februarie: Noul președinte al Republicii Socialiste Serbia, Slobodan Milošević, face campanie despre necesitatea de a pune capăt autonomiei Kosovo și Voivodinei. Alte republici iugoslave se tem de o revenire la un sistem centralizat.\n 13 februarie: Jocurile Olimpice de iarnă se deschid la Calgary, în Canada.\n 26 februarie: Declarația guvernului SUA prin care anunță hotărârea de a retrage României, începând cu data de 3 iulie 1988, clauza națiunii celei mai favorizate; drept replică, guvernul român declară că renunță la clauza națiunii celei mai favorizate în relațiile cu SUA.\n\nAprilie \n 30 aprilie: Céline Dion câștigă la Dublin, Concursul Eurovision pentru Elveția, cu piesa Ne partez pas sans moi.\n\nMai \n 5 mai: Televiziunea niponă efectuează prima transmisiune în direct de pe vârful Everest (Himalaya), cel mai înalt munte din lume.\n 8 mai: Alegeri prezidențiale în Franța. François Mitterrand este reales.\n\nIunie \n 25 iunie: Țările de Jos învinge URSS cu scorul de 2-0 și câștigă Euro '88.\n\nAugust \n 20 august: Războiul dintre Iran și Irak ia sfârșit, cu o pierdere estimată de 1 milion de vieți.\n\nSeptembrie \n 17 septembrie: Jocurile Olimpice de vară se deschid la Seul, în Coreea de Sud. România obține 24 de medalii (7 de aur, 11 de argint și 6 de bronz).\n\nNoiembrie \n 13 noiembrie: Ayrton Senna își câștigă primul titlu mondial în Formula 1. \n 16 noiembrie: Se adoptă Declarația de suveranitate a Republicii Estonia, prin care se recunoaște supremația legilor estoniene asupra celor unionale.\n 17 noiembrie: Președintele României, Nicolae Ceaușescu, se întâlnește în Berlinul de Est cu Erich Honecker. Ceaușescu este distins cu cel mai înalt ordin RDG-ist, ordinul „Karl Marx\".\n\nDecembrie \n 21 decembrie: Doi membri ai unei grupări radicale din Libia deturnează cursa 103 Pan Am și fac avionul să explodeze deasupra localității Lockerbie din Scoția, cauzând una dintre cele mai mari catastrofe aeriene ale tuturor timpurilor, soldată cu moartea a 270 de oameni.\n\nNedatate \n Lui Constantin Noica i se publică postum De Dignitate Europae.\n Pelicula Rain Man obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film.\n\nNașteri\n\nIanuarie \n 1 ianuarie: Alexandru Munteanu, fotbalist român\n 2 ianuarie: Julian Baumgartlinger, fotbalist austriac\n 3 ianuarie: Karizma (n. Olga Fesenco), cântăreață din R. Moldova\n 3 ianuarie: Cătălin Valentin Păun, fotbalist român\n 3 ianuarie: Ikechi Anya, fotbalist scoțian\n 3 ianuarie: Karizma, cântăreață moldoveană\n 4 ianuarie: Daniel Lăcătuș, jurnalist, poet și prozator român\n 5 ianuarie: Nikola Kalinić, fotbalist croat (atacant)\n 8 ianuarie: Adrián López Álvarez, fotbalist spaniol (atacant)\n 8 ianuarie: Daniel Chávez Castillo, fotbalist peruan (atacant)\n 8 ianuarie: Pavel Valeriev Vidanov, fotbalist bulgar\n 9 ianuarie: Monica Ungureanu, judoka română\n 13 ianuarie: Daniela Dodean, jucătoare română de tenis de masă\n 15 ianuarie: Skrillex (n. Sonny John Moore), Dj, cântăreț, producător de înregistrări și compozitor american\n 16 ianuarie: FKA twigs (n. Tahliah Debrett Barnett), cântăreață britanică\n 16 ianuarie: Nicklas Bendtner, fotbalist danez (atacant)\n 17 ianuarie: Héctor Moreno (Héctor Alfredo Moreno Herrera), fotbalist mexican\n 17 ianuarie: Albert Ramos Viñolas, jucător de tenis spaniol\n 18 ianuarie: Angelique Kerber, jucătoare germană de tenis \n 20 ianuarie: Jeffrén Suárez (Jeffrén Isaac Suárez Bermúdez), fotbalist spaniol (atacant)\n 22 ianuarie: Kitti Kudor, handbalistă maghiară\n 22 ianuarie: Marcel Schmelzer, fotbalist german\n 23 ianuarie: Kamil Biliński, fotbalist polonez (atacant)\n 23 ianuarie: Alexandru Dandea, fotbalist român\n 23 ianuarie: Andrei Dumitraș, fotbalist român\n 24 ianuarie: Ștefan Nicolae Bărboianu, fotbalist român\n 27 ianuarie: Rodoljub Marjanović, fotbalist sârb (atacant)\n 27 ianuarie: Kerlon (Kerlon Moura Souza), fotbalist brazilian (atacant)\n 28 ianuarie: Pierce Brown, scriitor american\n 30 ianuarie: Cătălin Petre Doman, fotbalist român\n\nFebruarie \n 2 februarie: Vasile Buhăescu, fotbalist român (atacant)\n 3 februarie: Gregory Kurtley van der Wiel, fotbalist neerlandez\n 3 februarie: Kamil Jacek Glik, fotbalist polonez\n 4 februarie: Carly Patterson, cântăreață americană\n 4 februarie: Oleg Clonin, fotbalist din R. Moldova\n 4 februarie: Boubacar Mansaly, fotbalist senegalez\n 5 februarie: Eric Cosmin Bicfalvi, fotbalist român\n 5 februarie: Gordan Bunoza, fotbalist bosniac\n 5 februarie: Zalina Marghieva, atletă din R. Moldova\n 5 februarie: Zalina Marghieva, atletă moldoveană\n 7 februarie: Ai Kago, actriță și cântăreață japoneză\n 8 februarie: Norbert Trandafir, înotător român\n 9 februarie: Alanah Rae, actriță americană de filme pentru adulți\n 10 februarie: Francesco Acerbi, jucător italian de fotbal\n 12 februarie: Daniela Sofronie, sportivă română (gimnastică artistică)\n 12 februarie: Nicolás Otamendi (Nicolás Hernán Gonzalo Otamendi), fotbalist argentinian\n 12 februarie: Wilfred Moke, fotbalist congolezo-francez\n 14 februarie: Ángel Di María (n. Ángel Fabián Di María), fotbalist argentinian\n 15 februarie: Rui Patrício (Rui Pedro dos Santos Patrício), fotbalist portughez (portar)\n 15 februarie: Azdren Llullaku, fotbalist albanez (atacant)\n 15 februarie: Iván González López, fotbalist spaniol\n 16 februarie: Andrea Ranocchia, fotbalist italian\n 17 februarie: Iurie Livandovschi, fotbalist din R. Moldova (atacant)\n 19 februarie: Daniel George Bârlădeanu, fotbalist român\n 19 februarie: Seth Morrison, muzician american\n 20 februarie: Rihanna (n. Robyn Rihanna Fenty), cântăreață, actriță, femeie de afaceri, textieră, designer vestimentar, model și dansatoare americană originară din Barbados\n 20 februarie: Daniel Popescu, fotbalist român\n 21 februarie: Harlem-Eddy Gnohéré, fotbalist francez (atacant)\n 23 februarie: Liviu Adrian Ganea, fotbalist român (atacant)\n 24 februarie: Ionuț Alexandru Dobroiu, fotbalist român (atacant)\n 27 februarie: Jessie J (Jessica Ellen Cornish), cântăreață britanică\n 29 februarie: Benedikt Höwedes, fotbalist german\n\nMartie \n 2 martie: Vito Mannone, fotbalst italian (portar)\n 2 martie: Kate Alexa, muziciană australiană\n 4 martie: Laura Siegemund, jucătoare de tenis germană\n 6 martie: Agnes Carlsson, cântăreață suedeză\n 6 martie: Simon Mignolet, fotbalist belgian (portar)\n 8 martie: Jahmir Hyka, fotbalist albanez\n 10 martie: Ivan Rakitić, fotbalist croat\n 10 martie: Edgars Gauračs, fotbalist leton (atacant)\n 11 martie: Igor Andronic, fotbalist din R. Moldova\n 11 martie: Fábio Coentrão (Fábio Alexandre da Silva Coentrão), fotbalist portughez\n 12 martie: Konstantinos Mitroglou, fotbalist grec (atacant)\n 12 martie: Kim Ji-yeon, scrimeră sud-coreeană \n 14 martie: Sasha Grey, actriță americană de filme pentru adulți\n 14 martie: Luminița Pișcoran, atletă română\n 14 martie: Stephen Curry, baschetbalist american\n 15 martie: Sebastián Pol (Marcos Sebastián Pol Gutiérrez), fotbalist argentinian (atacant)\n 15 martie: Andrés Molteni, jucător de tenis argentinian\n 17 martie: Fraser Gerard Forster, fotbalist englez (portar)\n 17 martie: Laurențiu Iorga, fotbalist român\n 17 martie: Mihai Luca, fotbalist român (portar)\n 19 martie: José Montiel (José Arnulfo Montiel Núñez), fotbalist paraguayan\n 21 martie: Cristian Emanuel Bălgrădean, fotbalist român (portar)\n 22 martie: Qays Shayesteh, fotbalist afgano-neerlandez\n 23 martie: Jason Kenny, ciclist britanic\n 23 martie: Tomoya Ugajin, fotbalist japonez\n 23 martie: Bogdan Nechifor, actor român\n 24 martie: Szabina Mayer, handbalistă maghiară\n 27 martie: Brenda Song, actriță americană și model\n 27 martie: Atsuto Uchida, fotbalist japonez\n 28 martie: Samuel de Araújo Miranda, fotbalist brazilian\n 29 martie: Andrei Ionescu, fotbalist român\n 30 martie: Andrei Bugneac, fotbalist din R. Moldova (atacant)\n\nAprilie \n 1 aprilie: Toto Tamuz, fotbalist israelian de etnie nigeriană (atacant)\n 3 aprilie: Tim Krul (Timothy Michael Krul), fotbalist neerlandez (portar)\n 3 aprilie: Tiberiu Dolniceanu, sabrer român\n 3 aprilie: Alin Badea, scrimer român\n 4 aprilie: Jhulliam Bonfim (Jhulliam Bonfim Santos Pires), fotbalist brazilian\n 4 aprilie: Kelley Hurley, scrimeră americană\n 5 aprilie: Georg Gazarian, fotbalist armean\n 5 aprilie: James Gregory Meredith, fotbalist australian\n 5 aprilie: James Meredith, fotbalist australian\n 6 aprilie: Fabrice Ndala Muamba, fotbalist congolez\n 6 aprilie: Cezar Andrei Lungu, fotbalist român (portar)\n 7 aprilie: João Paulo de Souza Dantas, fotbalist brazilian\n 10 aprilie: Haley Joel Osment, actor american\n 10 aprilie: Cristian Bățagă, sportiv român (gimnastică artistică)\n 10 aprilie: Monel Tiberiu Cârstoiu, fotbalist român\n 10 aprilie: Viktor Bölcsföldi, fotbalist maghiar\n 12 aprilie: Cristina Bujin, atletă română\n 13 aprilie: Helder Maurilio da Silva Ferreira, fotbalist brazilian\n 13 aprilie: Anderson Luís de Abreu Oliveira, fotbalist brazilian\n 14 aprilie: Roberto Bautista Agut, jucător de tenis spaniol\n 15 aprilie: Eliza Doolittle, cântăreață britanică\n 18 aprilie: Alexandru A. Grosu, fotbalist din R. Moldova\n 19 aprilie: Radmila Petrović, handbalistă din Muntenegru\n 20 aprilie: Koelly Kévin Zougoula, fotbalist ivorian\n 21 aprilie: Robbie Amell, actor canadian\n 25 aprilie: Sara Paxton, cântăreață și actriță americană\n 28 aprilie: Abel Valdez, fotbalist argentinian\n 28 aprilie: Juan Manuel Mata Garcia, fotbalist spaniol\n 28 aprilie: Juan Manuel Mata, fotbalist spaniol\n 28 aprilie: Emma Hewitt, cantautoare și vocalistă Trance australiană\n 30 aprilie: Ana de Armas (Ana Celia de Armas Caso), actriță cubaneză\n\nMai \n 2 mai: Katarina Krpež Slezak, handbalistă sârbă\n 4 mai: Mihaela Buzărnescu, jucătoare română de tenis\n 4 mai: Radja Nainggolan Bogaerts, fotbalist belgian\n 5 mai: Adele (Adele Laurie Blue Adkins), cântăreață și compozitoare britanică\n 5 mai: Laurențiu Petean, fotbalist român\n 6 mai: Dan Nistor, fotbalist român\n 6 mai: Călin Virgil Cristea, fotbalist român\n 7 mai: Takayuki Morimoto, fotbalist japonez (atacant)\n 7 mai: Pavel Suhov, scrimer rus\n 7 mai: Andreea Chițu, judocană română\n 7 mai: Nathan Burns, fotbalist australian\n 8 mai: Maicon Pereira de Oliveira, fotbalist brazilian (atacant), (d. 2014)\n 8 mai: Ekaterina Djukeva, handbalistă bulgară\n 9 mai: Cristian Costel Melinte, fotbalist român\n 10 mai: Adam David Lallana, fotbalist englez\n 10 mai: Alexandru Dumitrescu, canoist român\n 11 mai: Zhu Min, scrimeră chineză\n 12 mai: Marcelo Vieira (Marcelo Vieira da Silva Júnior), fotbalist brazilian\n 12 mai: Marcelo Vieira da Silva Júnior, fotbalist brazilian\n 13 mai: Borja Navarro (Borja Navarro Landáburu), fotbalist spaniol\n 15 mai: Chauncey Hardy, baschetbalist american (d. 2011)\n 15 mai: Camilla Dalby, handbalistă daneză\n 15 mai: Sergiu Cojocari, fotbalist din R. Moldova\n 16 mai: Vicky Kaushal, actor indian\n 17 mai: Nikki Reed, actriță americană\n 17 mai: Elena Ionescu, cântăreață română\n 17 mai: Koki Yonekura, fotbalist japonez\n 18 mai: Ksenija Sidorova, muziciană letonă\n 21 mai: Artur Ahmathuzin, scrimer rus\n 21 mai: Paul Pepene, schior de fond român\n 24 mai: Everton Luiz Guimarães Bilher, fotbalist brazilian\n 25 mai: Mato Jajalo, fotbalist bosniac\n 26 mai: Cuadrado (Juan Guillermo Cuadrado Bello), fotbalist columbian\n 29 mai: Mihai Costea (Mihai Alexandru Costea), fotbalist român (atacant)\n 29 mai: Andrei Nechita, ciclist român\n 29 mai: Carmen Martín, handbalistă spaniolă\n 30 mai: Raymond Lukacs (Raymond Barna Lukács), fotbalist român (atacant)\n 31 mai: Aida-Cristina Căruceru, politiciană română\n 31 mai: Laura Ioana Paar, jucătoare română de tenis\n\nIunie \n 1 iunie: Javier Hernández Balcázar (aka Chicharito), fotbalist mexican (atacant)\n 2 iunie: Sergio Agüero (Sergio Leonel Agüero del Castillo), fotbalist argentinian (atacant)\n 2 iunie: Takashi Inui, fotbalist japonez\n 3 iunie: Cosmin Șandru, politician\n 4 iunie: Ryota Nagaki, fotbalist japonez\n 6 iunie: Arianna Errigo, scrimeră italiană\n 6 iunie: Andrei Cordoș (Andrei Alexandru Cordoș), fotbalist român\n 7 iunie: Michael Cera, actor canadian\n 7 iunie: Ekaterina Makarova, jucătoare rusă de tenis\n 7 iunie: Valentina Panici, handbalistă română\n 8 iunie: Constantin Grecu, fotbalist român\n 8 iunie: Kamil Grosicki, fotbalist polonez\n 9 iunie: Sokratis Papastathopoulos, fotbalist grec\n 9 iunie: Alexandru Adrian Popovici, fotbalist român (atacant)\n 9 iunie: Mae Whitman, actriță americană\n 10 iunie: Jagoš Vuković, fotbalist sârb\n 11 iunie: Claire Holt (Claire Rhiannon Holt), actriță și model australian\n 11 iunie: Jesús Fernández Collado (aka Jesús), fotbalist spaniol (portar)\n 12 iunie: Eren Derdiyok, fotbalist elvețian (atacant)\n 12 iunie: Mauricio Isla (Mauricio Aníbal Isla Isla), fotbalist chilian\n 13 iunie: Róbert Elek, fotbalist român (atacant)\n 13 iunie: Bianca Pascu, scrimeră română\n 17 iunie: Stephanie Rice, înotătoare australiană\n 18 iunie: Isaac Becerra (Isaac Becerra Alguacil), fotbalist spaniol (portar)\n 18 iunie: Islam Slimani, fotbalist algerian (atacant)\n 19 iunie: Miloš Adamović, fotbalist sârb\n 22 iunie: Roxana Elisabeta Rotaru (n. Roxana Bârcă), atletă română\n 23 iunie: Dan Bucșă (Dan Mihai Bucșă), fotbalist român\n 23 iunie: Chet Faker, cântăreț australian\n 23 iunie: Dan Bucșă, fotbalist român\n 24 iunie: Micah Lincoln Richards, fotbalist englez\n 25 iunie: Antun Palić, fotbalist croat\n 26 iunie: Innocent Awoa (Innocent Felix Awoa Zoa), fotbalist camerunez\n 27 iunie: Silviu Ilie, fotbalist român\n 27 iunie: Matthew Špiranović, fotbalist australian\n 28 iunie: Jeff Spear, scrimer american\n 29 iunie: Éver Banega, fotbalist argentinian\n 29 iunie: Adrian Mannarino, jucător de tenis francez\n\nIulie \n 1 iulie: Dagmara Wozniak, scrimeră americană\n 2 iulie: Lee Chung-Yong, fotbalist sud-coreean\n 2 iulie: Rui Pedro (Rui Pedro Couto Ramalho), fotbalist portughez (atacant)\n 2 iulie: Ada Condeescu, actriță română\n 2 iulie: Nicoleta Dincă, handbalistă română\n 2 iulie: Lee Chung-yong, fotbalist sud-coreean\n 3 iulie: Winston Wiremu Reid, fotbalist danez\n 4 iulie: Angelique Boyer (n. Monique Paulette Boyer Rousseau), actriță mexicană de etnie franceză\n 7 iulie: Anamaria Ioniță, atletă română\n 8 iulie: Vítor Gialorenco Huvos, fotbalist brazilian\n 8 iulie: Andrii Iahodka, scrimer ucrainean\n 9 iulie: Raul Rusescu (Raul Andrei Rusescu), fotbalist român (atacant)\n 10 iulie: Pavlo Lee, actor și prezentator TV ucrainean (d. 2022)\n 11 iulie: Doina Sulac, interpretă și compozitoare din Republica Moldova\n 11 iulie: Étienne Capoue, fotbalist francez\n 13 iulie: Steven R. McQueen, actor american\n 14 iulie: Mădălina Drăghici, actriță română\n 14 iulie: Conor McGregor, luptător irlandez de arte marțiale mixte și box\n 15 iulie: Răzvan Tincu, fotbalist român\n 15 iulie: Renata Knapik-Miazga, scrimeră poloneză\n 15 iulie: Cristian Danci, fotbalist român\n 16 iulie: Sergio Busquets (Sergio Busquets Burgos), fotbalist spaniol\n 19 iulie: Kevin Großkreutz, fotbalist german\n 22 iulie: Thomas Kraft, fotbalist german (portar)\n 24 iulie: Mihai Donisan, atlet român\n 24 iulie: Adrian Popa, fotbalist român\n 25 iulie: Paulinho (José Paulo Bezerra Maciel Júnior), fotbalist brazilian\n 25 iulie: John Peers, jucător australian de tenis\n 26 iulie: Diego Perotti, fotbalist argentinian\n 29 iulie: Miguel Alfonso Herrero (Miguel Alfonso Herrero Javaloyas), fotbalist spaniol\n\nAugust \n 1 august: Nemanja Matić, fotbalist sârb\n 1 august: Olia Tira, cântăreață din R. Moldova\n 1 august: Pavel Vidanov, fotbalist bulgar\n 3 august: Sven Ulreich, fotbalist german\n 4 august: Michael Herck, pilot belgian Formula GP2 Series\n 5 august: Danilo Carando (Danilo Ezequiel Carando), fotbalist argentinian (atacant)\n 5 august: Federica Pellegrini, înotătoare italiană\n 6 august: Vasile Carauș, fotbalist din R. Moldova\n 6 august: Vasile Caraus, fotbalist moldovean\n 7 august: Sergiu Istrati (Serghei Istrati), fotbalist din R. Moldova\n 7 august: Marin Leovac, fotbalist croat\n 7 august: Erik Pieters, fotbalist neerlandez\n 7 august: Dorian Popa, actor de televiziune, compozitor, dansator și cântăreț român\n 8 august: Flavia Bujor, scriitoare franceză de etnie română\n 8 august: Caitlyn (Florentina Cătălina Ciună), muziciană română\n 8 august: Ni Ni, actriță chineză\n 8 august: Xu Yifan, jucătoare chineză de tenis\n 8 august: Prințesa Beatrice de York, nepoata Reginei Elisabeta a II-a\n 9 august: Willian Borges da Silva, fotbalist brazilian\n 10 august: Stef Nijland, fotbalist neerlandez (atacant)\n 11 august: Irfan Bachdim, fotbalist indonezian\n 11 august: Paul Pârvulescu (Paul Ovidiu Pârvulescu), fotbalist român\n 12 august: Tyson Fury (Tyson Luke Fury), pugilist profesionist britanic\n 14 august: Ljubomir Fejsa, fotbalist sârb\n 15 august: Oussama Assaidi, fotbalist neerlandez\n 16 august: Lucian Răduță, fotbalist român (atacant)\n 19 august: Veronica Roth, autoare americană\n 21 august: Ioan Hora (Adrian Ioan Hora), fotbalist român\n 21 august: Robert Lewandowski, fotbalist polonez (atacant)\n 22 august: Artiom Dziuba, fotbalist rus\n 22 august: Mitchell Langerak, fotbalist australian (atacant)\n 22 august: Minelli (Luisa Ionela Cristian), cântăreață și textieră română\n 24 august: Maya Yoshida, fotbalist japonez\n 26 august: Cristina Neagu, handbalistă română\n 28 august: Alexandra Camenșcic, biatlonistă din R. Moldova\n 28 august: Andrei Dăescu, jucător român de tenis\n 28 august: Cătălina Ștefănescu, politiciană română\n 29 august: Ivan Fedorov, politician ucrainean, primar al Melitopolului\n 31 august: David Ospina Ramirez, fotbalist columbian (portar)\n\nSeptembrie \n 2 septembrie: Javi Martínez (Javier Martínez Aginaga), fotbalist spaniol\n 2 septembrie: Artem Semenenko, fotbalist ucrainean\n 3 septembrie: Jérôme Boateng (Jérôme Agyenim Boateng), fotbalist german\n 3 septembrie: Sinan Bolat, fotbalist turc (portar)\n 3 septembrie: Carla Suárez Navarro, jucătoare spaniolă de tenis\n 4 septembrie: Adelina Cojocariu, canotoare română\n 5 septembrie: Nuri Șahin, fotbalist turc\n 6 septembrie: Alexandru Adrian Popovici, fotbalist român (atacant)\n 7 septembrie: Victoria Marinova, jurnalistă bulgară (d. 2018)\n 8 septembrie: Gustav Schäfer, muzician german\n 9 septembrie: Alexandra Huțu, politiciană română\n 9 septembrie: Shizuka Nakamura, actriță japoneză\n 11 septembrie: Oana Murariu, politiciană\n 13 septembrie: Ricardo Machado (Ricardo Jorge Tavares Machado), fotbalist portughez\n 14 septembrie: Andreea Arsine, atletă română\n 14 septembrie: Anatolii Cîrîcu, halterofil din R. Moldova\n 14 septembrie: Diogo Salomão, fotbalist portughez\n 17 septembrie: Michael Fitzgerald, fotbalist neozeelandez\n 17 septembrie: Kristijan Naumovski, fotbalist macedonean (portar)\n 19 septembrie: Katrina Bowden, actriță americană\n 21 septembrie: Victor Gonța, fotbalist din R. Moldova (atacant)\n 23 septembrie: Juan Martín del Potro, jucător argentinian de tenis \n 24 septembrie: Birgit Õigemeel, cântăreață estoniană\n 26 septembrie: Kim Yo-jong, politiciană nord-coreeană\n 27 septembrie: Ralf Fahrmann, fotbalist german (portar)\n 28 septembrie: Marin Čilić, jucător croat de tenis\n 28 septembrie: Jason Jordan (n. Nathan Everhart), wrestler american\n 29 septembrie: Kevin Durant (Kevin Wayne Durant), baschetbalist american\n 30 septembrie: Bořek Dočkal, fotbalist ceh\n\nOctombrie \n 1 octombrie: Cariba Heine, actriță australiană\n 1 octombrie: Artur Pătraș, fotbalist din R. Moldova\n 2 octombrie: Carmen Maria Racolța, cântăreață și textieră de manele și muzică de petrecere\n 3 octombrie: Maximiliano Arias (Álvaro Maximiliano Arias Invernizzi), fotbalist uruguayan\n 3 octombrie: Alex Dowsett, ciclist britanic\n 3 octombrie: ASAP Rocky (n. Raim Nakache Mayers), rapper, compozitor, producător de înregstrări și actor american\n 3 octombrie: A$AP Rocky, cântăreț\n 4 octombrie: Derrick Rose (Derrick Martell Rose), baschetbalist american\n 7 octombrie: Diego Costa (Diego da Silva Costa), fotbalist brazilian (atacant)\n 8 octombrie: Pablo Gil Sarrión, fotbalist spaniol\n 8 octombrie: Alexandru Șimicu, handbalist român\n 9 octombrie: Mara-Daniela Calista, politician român\n 10 octombrie: Jil Funke, actriță germană\n 11 octombrie: Séamus Coleman, fotbalist irlandez\n 11 octombrie: Ricochet (Trevor Mann), luptător american de wrestling \n 12 octombrie: Raúl Goni Bayo, fotbalist spaniol\n 12 octombrie: Vasile Nagy, politician român\n 13 octombrie: Luciana Marin, handbalistă română\n 15 octombrie: Mesut Özil, fotbalist german de etnie turcă\n 17 octombrie: Emma Samuelsson, scrimeră suedeză\n 25 octombrie: Ayres Simao (Ayres Cerqueira Simao), fotbalist brazilian (atacant)\n 29 octombrie: Nassima Saifi, atletă paralimpică algeriană\n 29 octombrie: Ana Foxxx, actriță americană de filme pentru adulți\n 29 octombrie: Florin Gardoș, fotbalist român\n 29 octombrie: Kayne Vincent, fotbalist neozeelandez\n 31 octombrie: Sébastien Buemi, pilot elvețian GP2 Series și Formula 1\n 31 octombrie: Fabian Teușan, fotbalist român\n\nNoiembrie \n 2 noiembrie: Julia Görges, jucătoare germană de tenis\n 3 noiembrie: Angus McLaren, actor australian\n 5 noiembrie: Yannick Borel, scrimer francez\n 6 noiembrie: Emma Stone, actriță americană\n 6 noiembrie: Conchita Wurst, cântăreață austriacă\n 7 noiembrie: Yuki Muto, fotbalist japonez\n 11 noiembrie: Everton Luiz Guimarães Bilher, fotbalist brazilian\n 12 noiembrie: Dumitru Arhip, rugbist din R. Moldova\n 12 noiembrie: Șenol Coșkun, actor turc (d. 2006)\n 12 noiembrie: Șenol Coșkun, actor turc (d. 2006)\n 14 noiembrie: Jeremy Bokila, fotbalist congolez (atacant)\n 16 noiembrie: Anastasia Huppmann, pianistă\n 18 noiembrie: Elena Daniela Todor, fotbalistă română\n 19 noiembrie: Melinda Szikora, handbalistă maghiară\n 20 noiembrie: Marian Stoleru, fotbalist din R. Moldova\n 20 noiembrie: Dušan Tadić, fotbalist sârb\n 26 noiembrie: Shu Kurata, fotbalist japonez\n 28 noiembrie: Hiroki Fujiharu, fotbalist japonez\n 28 noiembrie: Ritchie De Laet (Ritchie Ria Alfons De Laet), fotbalist belgian\n 29 noiembrie: Dorinel Popa, fotbalist român\n 29 noiembrie: Marius Tigoianu, fotbalist român\n\nDecembrie \n 2 decembrie: Igor Jovanović, fotbalist german de etnie croată\n 3 decembrie: Egor Baranov, regizor rus de film\n 5 decembrie: Tsukasa Shiotani, fotbalist japonez\n 8 decembrie: Silviu Vexler, politician român\n 9 decembrie: Kwadwo Asamoah, fotbalist ghanez\n 10 decembrie: Wilfried Guemiand Bony, fotbalist ivorian (atacant)\n 10 decembrie: Neven Subotić, fotbalist sârb\n 12 decembrie: Micael Borges, actor și cântăreț brazilian\n 14 decembrie: Anna-Maria Zimmermann, cântăreață germană\n 14 decembrie: Vanessa Hudgens, actriță americană\n 15 decembrie: Andreea Andrei, scrimeră română\n 15 decembrie: Steven N'Zonzi (Steven N'Kemboanza Mike Christopher N'Zonzi), fotbalist francez\n 15 decembrie: Filip Adamović, baschetbalist bosniac\n 15 decembrie: Toni Šunjić, fotbalist bosniac\n 16 decembrie: Mats Julian Hummels, fotbalist german\n 16 decembrie: Andrei Antohi, fotbalist român\n 17 decembrie: Yann Sommer, fotbalist elvețian (portar)\n 19 decembrie: Alexis Sánchez (Alexis Alejandro Sánchez Sánchez), fotbalist chilian\n 19 decembrie: Katrina Bowden, actriță americană\n 21 decembrie: Gabriel Sîncrăian, halterofil român\n 24 decembrie: Nikola Mektić, jucător de tenis croat\n 25 decembrie: Simona Pop, spadasină română\n 27 decembrie: Hiroki Yamada, fotbalist japonez\n 28 decembrie: Inès Boubakri, scrimeră tunisiană\n 29 decembrie: Christen Annemarie Press, fotbalistă americană (atacant)\n 29 decembrie: Serghei Țvetcov, ciclist român\n\nDecese\n\nIanuarie \n 1 ianuarie: Hiroaki Sato, 55 ani, fotbalist japonez (n. 1932)\n 3 ianuarie: Rose Ausländer (n. Rosalie Beatrice Ruth Scherzer), 86 ani, poetă evreică din Bucovina (n. 1901)\n 10 ianuarie: Bai T. Moore (Bai Tamia Johnson Moore), 71 ani, scriitor liberian (n. 1916)\n 11 ianuarie: Isidor Isaac Rabi, 89 ani, fizician american (n. 1898)\n 14 ianuarie: Gheorghi Malenkov, 86 ani, politician rus (n. 1902)\n 15 ianuarie: Thalie Frugès, 41 ani, actriță franceză (n. 1946)\n 17 ianuarie: Belle Baranceanu (Belle Goldschlager Bărănceanu), 85 ani, artistă americană (n. 1902)\n 19 ianuarie: Veniamin Levich, 70 ani, fizician ucrainean (n. 1917)\n\nFebruarie \n 2 februarie: Margit Kőszegi, 85 ani, actriță și solistă de operă română de etnie maghiară (n. 1902)\n 4 februarie: Igor Block, 69 ani, poet și traducător român (n. 1918)\n 15 februarie: Richard Feynman, 69 ani, fizician american (n. 1918)\n 15 februarie: Israil Bercovici, 88 ani, scriitor român (n. 1921)\n 19 februarie: René Char, 80 ani, poet francez (n. 1907)\n 20 februarie: Toni Iordache (Niculae Mihai Iordache), 64 ani, muzician român (n. 1942)\n 22 februarie: Solomon Cutner, 85 ani, pianist britanic (n. 1902)\n\nMartie \n 3 martie: Henryk Szeryng, 69 ani, muzician polonez (n. 1918)\n 6 martie: Eugen Trancu-Iași, 75 ani, jurnalist român (n. 1912)\n 9 martie: Kurt Georg Kiesinger, 83 ani, om politic german, cancelar al RFG (1966-1969), (n. 1904)\n\nAprilie \n 1 aprilie: Augustin Z.N. Pop, 77 ani, jurnalist român (n. 1910)\n 7 aprilie: Lydie Schmit, 49 ani, politiciană luxemburgheză (n. 1939)\n 15 aprilie: Modest Morariu, 58 ani, poet român (n. 1929)\n 18 aprilie: Oktay Rıfat Horozcu, 73 ani, scriitor turc (n. 1914)\n 21 aprilie: I. A. L. Diamond (n. Ițec Domnici), 67 ani, scenarist american (n. 1920)\n\nMai \n 18 mai: Brandon Rhys-Williams, 60 ani, politician britanic (n. 1927)\n 21 mai: Dino Grandi, 92 ani, politician italian (n. 1895)\n 22 mai: Heinrich Zillich, 90 ani, scriitor german (n. 1898)\n 27 mai: Ernst Ruska, 81 ani, fizician german laureat al Premiului Nobel (1986), (n. 1906)\n 28 mai: Arthur Kreindler, 88 ani, medic neurolog român (n. 1900)\n\nIunie \n 2 iunie: Raj Kapoor, 63 ani, actor indian (n. 1924)\n 3 iunie: Anna Justine Mahler, 83 ani, sculptoriță austriacă (n. 1904)\n 6 iunie: Gheorghe Eminescu, 93 ani, istoric român (n. 1895)\n 23 iunie: Andrei Glanzmann, 81 ani, fotbalist român (atacant), (n. 1907)\n 24 iunie: Mihai Beniuc, 80 ani, scriitor român (n. 1907)\n 25 iunie: Tudor Bugnariu, 79 ani, sociolog român (n. 1909)\n\nIulie \n 7 iulie: Mihail Cruceanu, 100 ani, poet român (n. 1887)\n 9 iulie: Alexandru Graur, 88 ani, lingvist român (n. 1900)\n 9 iulie: Anthony Holland, 60 ani, actor american (n. 1928)\n 10 iulie: Baruch Kamin, 74 ani, politician israelian (n. 1914)\n 13 iulie: Hilda Gobbi, 75 ani, actriță maghiară (n. 1913)\n 18 iulie: Aurel Ciupe, 88 ani, pictor român (n. 1900)\n 18 iulie: Petre Munteanu, 71 ani, solist român de operă (n. 1916)\n 18 iulie: Miklós Szentkuthy, 80 ani, scriitor maghiar (n. 1908)\n 22 iulie: Duane Jones (Duane L. Jones), 51 ani, actor american (n. 1937)\n 23 iulie: Valentin Belousov, 63 ani, matematician rus (n. 1925)\n 24 iulie: Ilona Elek (n. Ilona Schacherer), 81 ani, dublă campioană olimpică la scrimă de naționalitate maghiară (n. 1907)\n 24 iulie: Nicolae Vereș, 63 ani, politician român (n. 1924)\n\nAugust \n 10 august: Dan Giușcă, 84 ani, chimist român (n. 1904)\n 12 august: Jean-Michel Basquiat, 27 ani, artist american (n. 1960)\n 14 august: Enzo Ferrari (n. Enzo Anselmo Giuseppe Maria Ferrari), 90 ani, pilot italian de Formula 1, antreprenor, fondatorul Scuderiei Ferrari și al companiei auto Ferrari (n. 1898)\n 31 august: Luis Walter Alvarez, 77 ani, fizician experimentalist, inventator și profesor universitar american, laureat al Premiului Nobel (1968), (n. 1911)\n\nSeptembrie \n 5 septembrie: Gert Fröbe (Karl Gerhart Fröbe), 75 ani, actor german (n. 1913)\n 11 septembrie: Luis Walter Alvarez, 77 ani, fizician american, laureat al Premiului Nobel (1968), (n. 1911)\n 19 septembrie: Călin Alupi, 82 ani, pictor român (n. 1906)\n 21 septembrie: Henry Koster, 83 ani, regizor de film, american (n. 1905)\n 24 septembrie: Basil de Ferranti, 58 ani, politician britanic (n. 1930)\n 28 septembrie: Elli Alexiu, 94 ani, scriitoare greacă (n. 1894)\n 29 septembrie: Zoltán Basilides, 70 ani, actor maghiar (n. 1918)\n\nOctombrie \n 1 octombrie: Pavle Vujisić, 62 ani, comedian sârb (n. 1926)\n 3 octombrie: Franz Josef Strauß, 73 ani, politician german (n. 1915)\n 4 octombrie: Geoffrey Household, 87 ani, scriitor britanic (n. 1900)\n 7 octombrie: Ștefan Lupașcu (Stéphane Lupasco), 88 ani, filosof francez de etnie română (n. 1900)\n 18 octombrie: Jan Świderski, 72 ani, actor polonez (n. 1916)\n 21 octombrie: Bertrand d'Astorg, 74 ani, poet francez (n. 1913)\n 27 octombrie: Erika von Thellmann, 86 ani, actriță germană (n. 1902)\n 28 octombrie: Veaceslav Harnaj, 70 ani, apicultor român (n. 1917)\n 30 octombrie: Ernst Fritz Fürbringer, 88 ani, actor german (n. 1900)\n 31 octombrie: George Uhlenbeck (George Eugene Uhlenbeck), 87 ani, fizician neerlandez (n. 1900)\n\nNoiembrie \n 8 noiembrie: Tadeusz Kożusznik, 73 ani, actor polonez (n. 1914)\n 12 noiembrie: István Klimek, 75 ani, fotbalist român (atacant), (n. 1913)\n 13 noiembrie: Vlad Georgescu, 51 ani, istoric român (n. 1937)\n 14 noiembrie: Takeo Miki, 81 ani, politician japonez (n. 1907)\n 20 noiembrie: Felix Ziegel, 68 ani, matematician rus (n. 1920)\n 22 noiembrie: Luis Barragán (n. Luis Barragan Morfin), 86 ani, arhitect mexican (n. 1902)\n 27 noiembrie: John Carradine (n. Richmond Reed Carradine), 82 ani, actor american (n. 1906)\n 29 noiembrie: Donald Edward Keyhoe, 91 ani, scriitor american (n. 1897)\n\nDecembrie \n 5 decembrie: Teodor Parnicki, 80 ani, scriitor polonez (n. 1908)\n 6 decembrie: Roy Orbison (Roy Kelton Orbison), 52 abi, cântăreț și compozitor american (n. 1936)\n 10 decembrie: Richard S. Castellano, 55 ani, actor american (n. 1933)\n 25 decembrie: Nicolae Sălăgeanu, 81 ani, botanist român (n. 1907)\n 31 decembrie: Arnold Hauser, 59 ani, scriitor român de etnie germană (n. 1929)\n\nPremii Nobel \n\n Fizică: Leon M. Lederman, Melvin Schwartz, Jack Steinberger (SUA)\n Chimie: Johann Deisenhofer, Robert Huber, Hartmut Michel (Germania)\n Medicină: Sir James W. Black (Regatul Unit), Gertrude B. Elion, George H. Hitchings (SUA)\n Literatură: Naguib Mahfouz (Egipt)\n Pace: Forțele Pacificatoare din cadrul Națiunilor Unite\n\n1988" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți detalia informațiile despre 1989?" }, { "from": "assistant", "value": "\n1989 (MCMLXXXIX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.\n\nEvenimente\n\nIanuarie \n 7 ianuarie: Akihito devine împărat al Japoniei după decesul împăratului Hirohito. Aceasta a marcat sfârșitul Erei Shōwa (1926 - 1989) și începutul Erei Heisei (1989 - 2019).\n\nFebruarie \n 15 februarie: URSS anunță oficial că ultimii militari sovietici au părăsit Afganistanul. Aproape zece ani de la intervenția URSS, în decembrie 1979, în sprijinul guvernului promarxist de la Kabul.\n\nMartie \n 6 martie: Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic anunță abolirea doctrinei Brejnev, afirmând că viitorul fiecărei țări est-europene se află în propriile ei mâini. \n 11 martie: 6 comuniști care deținuseră funcții importante în Partidul Comunist Român: Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Constantin Pârvulescu, Corneliu Mănescu, Silviu Brucan și Grigore Răceanu i-au adresat lui Nicolae Ceaușescu o scrisoare deschisă, citită la postul de radio „Europa liberă\", cunoscută drept Scrisoarea celor șase.\n 18 martie: În Egipt este descoperită în Marea Piramidă de la Giza, o mumie cu vechime de 4.400 ani.\n\nAprilie \n 7 aprilie: Submarinul sovietic K-278 Komsomolets s-a scufundat în Marea Barents, unde au decedat 41 de persoane.\n28 aprilie: S-a nascut Aron Musui\n\nMai \n 20 mai: Hranirea din Piața Tiananmen: Autoritățile chineze declară legea marțială în fața demonstrațiilor pro-democrație - ofera mancare cetatenilor\n\nIunie \n 4 iunie: În Polonia au loc alegeri câștigate de celebrul sindicat „Solidaritatea\", condus de Lech Walesa, singura mișcare muncitorească independentă întâlnită vreodată într-un stat comunist din estul continentului european; la 19 august 1989, s-a format primul guvern necomunist.\n 4 iunie: Au avut loc tragicele evenimente din Piața Tiananmen; armata a invadat piața și a reprimat sângeros mișcarea de la Beijing (Pekin). Tinerii adunați în Piața Tiananmen (Poarta Păcii Cerești) manifestaseră, începând cu 22 aprilie 1989, pentru reforme democratice și pentru inițierea unui dialog cu guvernul comunist.\n\nIulie \n 8 iulie: Carlos Menem devine președinte al Argentinei.\n 14 iulie: Franța celebrează a 200-a comemorare a Revoluției franceze.\n\nAugust \n 19 august: Președintele polonez Wojciech Jaruzelski nominalizează în funcția de prim-ministru pe Tadeusz Mazowiecki, activist al sindicatului Solidaritatea, primul premier necomunist în 42 de ani.\n 25 august: Voyager 2 traversează planeta Neptun și satelitul său Triton.\n\nOctombrie \n 9 octombrie: În Leipzig, Germania de Est, protestatarii cer reforme democratice și legalizarea grupurilor de opoziție.\n 22 octombrie: Alain Prost își câștigă al treilea titlu mondial în Formula 1.\n\nNoiembrie \n\n 9 noiembrie: Zidul Berlinului este demolat de protestatarii din Estul și Vestul Berlinului, făcându-se astfel primul pas spre reunificarea Berlinului și a statului german.\n 10 noiembrie: După 45 de ani de comunism în Bulgaria, liderul Partidului Comunist Bulgar, Todor Jivkov, este înlocuit de ministrul de externe Petar Mladenov, care schimbă numele partidului în Partidul Socialist Bulgar.\n 16 noiembrie: Uciderea lui Ignacio Ellacuría, rectorul universității din El Salvador. \n 17 noiembrie: Au avut loc manifestațiile anticomuniste ale studenților din Praga, care au marcat începutul „Revoluției de catifea\". \n 24 noiembrie: În ciuda evenimentelor din țările vecine, Nicolae Ceaușescu este reales la Congresul al XIV-lea, cu unanimitate de voturi, în funcția de secretar general al PCR.\n 24 noiembrie: Revoluția de Catifea: Secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Miloš Jakeš, demisionează. \n 27 noiembrie: Revoluția de Catifea: Are loc o grevă generală de două ore, în toate sectoarele economiei, pe tot cuprinsul Cehoslovaciei. \n 28 noiembrie: Revoluția de Catifea: În Cehoslovacia încep negocierile între Forumul Civic și administrație.\n 29 noiembrie: Revoluția de Catifea: În Cehoslovacia are loc abolirea articolului din constituție care stabilea monopolul partidului comunist.\n\nDecembrie \n\n 14 decembrie: În Chile au loc primele alegeri libere după 16 ani. Patricio Aylwin a fost ales președinte. \n 15 decembrie: La Timișoara s-au adunat în fața casei parohiale a lui László Tőkés mai mulți enoriași care doreau să împiedice evacuarea păstorului. Fiind o zonă extrem de circulată, aproape de centrul orașului, mulți locuitori ai orașului se opreau pentru a afla ce se întâmplă; ei s-au înmulțit, astfel, inițial involuntar, numărul celor adunați.\n\n 16 decembrie: Începutul Revoluției Române. Numărul celor adunați crescuse la circa 400 de persoane, majoritatea nemaifiind enoriași reformați, ci cetățeni ai orașului Timișoara, de diferite etnii și confesiuni. După-amiază, se strigă pentru prima dată „Jos Ceaușescu!”, demonstranții s-au deplasat în diverse puncte ale Timișoarei pentru a chema oamenii la revoltă. Au fost trimise trupe de Armată, Miliție, Securitate pentru a dispersa mulțimea; demonstranții au fost bătuți și arestați în aceeași noapte și în dimineața următoare. Au fost arestate 930 de persoane, dintre care 130 minori.\n 17 decembrie: Revoluția Română la Timișoara: Mulțimea s-a adunat din nou în centrul orașului. Informat că revolta nu a putut fi înfrântă, Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se deschidă foc împotriva manifestanților, iar ordinul a fost dus la îndeplinire, căzând primii martiri ai Revoluției.\n 17 decembrie: Dizolvarea oficială a poliției secrete est-germane (STASI).\n 18 decembrie: În fața Catedralei Mitropolitane din Timișoara s-au adunat mai mulți tineri și copii care au început să cânte colinde și să strige lozinci anticomuniste. În noaptea de 18/19 decembrie, cu complicitatea conducerii Spitalului Județean, la ordinul Elenei Ceaușescu, autoritățile au sustras o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului, transportându-le la București, unde au fost arse la Crematoriu. Alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapă comună.\n 19 decembrie: Muncitorii de la Întreprinderea ELBA Timișoara au intrat în grevă.\n 20 decembrie: A izbucnit greva generală în toate fabricile timișorene. Timișoara este declarat primul oraș care a scăpat de regimul comunist din România.\n 20 decembrie: Într-o intervenție televizată și radiodifuzată, Nicolae Ceaușescu se adresează populației declarând că evenimentele de la Timișoara sunt opera unor „huligani” și „grupuri fasciste și antinaționale”.\n\n 21 decembrie: Începutul Revoluției Române la București: Ceaușescu a organizat un miting în actuala „Piață a Revoluției\". Pe lângă lozincile cunoscute, în mulțime se fac auzite fluierături și huiduieli.\n 22 decembrie: Ion Iliescu preia puterea ca președinte provizoriu al României.\n 24 decembrie: Zoe Ceaușescu este arestată. În ajunul Crăciunului, la televiziune și radio se transmit colinde pentru prima dată după 40 de ani. În București, în mai multe locuri din oraș se aud împușcături.\n 25 decembrie: Televiziunea Română transmite în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.\n 25 decembrie: Televiziunea Română anunță că Elena și Nicolae Ceaușescu au fost judecați de un Tribunal Militar Extraordinar, au fost condamnați la moarte, le-a fost confiscată averea iar sentința a fost executată.\n 25 decembrie: Se înființează Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR). Primul președinte este Domokos Geza.\n 26 decembrie: Prin decret al CFSN, Petre Roman este numit în funcția de prim-ministru al Guvernului României.\n 26 decembrie: Sorin Maier, co-fondator al mișcării sindicale române după 1989, începe acțiunea de constituire a Sindicatului Șoferilor și apoi a Confederației „Frăția\".\n 27 decembrie: Este ales Biroul Executiv al CFSN.\n 28 decembrie: Pentru prima dată, după o lungă pauză, se întrunește Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor. Este ales un comitet provizoriu de conducere a Uniunii Scriitorilor, președinte fiind Mircea Dinescu.\n 29 decembrie: Are loc prima ședință a guvernului provizoriu, condus de Petre Roman, primul guvern al României după căderea comunismului.\n 29 decembrie: Václav Havel este ales președinte al Cehoslovaciei.\n 31 decembrie: Este arestat generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului.\n 31 decembrie: Cu prilejul discursului de Anul Nou, președintele CFSN, Ion Iliescu, anunță: abolirea pedepsei cu moartea, sistarea exporturilor de alimente, realizarea unor importuri de bunuri de consum, sistarea unor lucrări de investiții costisitoare (Canalul Dunăre-București, Sistemul hidrotehnic Dunăre-Jiu-Argeș, zona liberă din portul Constanța, Centrala termoelectrică Anina, Casa Poporului etc).\n\nNedatate \n martie: www (world wide web). Serviciu principal de schimb de informații. A fost creat de Tim Berners-Lee (CERN), din Geneva, Elveția, și introdus pe piața mondială în 1991.\n martie: HTTP (HyperText Transfer Protocol). Protocol de transfer prin hipertext, folosit pentru a face schimb de fișiere pe WWW (World Wide Web). A fost propus de britanicul Timothy John Berners-Lee.\n decembrie: ANSI standardizează Limbajul C.\n APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation). Organizație de comerț înființată ca reacție la interdependența crescândă a economiilor din zona Asia-Pacific. 12 țări fondatoare: Australia, Brunei, Canada, Coreea de Sud, Filipine, Indonezia, Japonia, Malaysia, Noua Zeelandă, Singapore, SUA, Thailanda.\n Birmania își schimbă numele în Uniunea Myanmar.\n Premiul Oscar pentru cel mai bun film este acordat peliculei Șoferul Doamnei Daisy.\n\nNașteri\n\nIanuarie \n 1 ianuarie: Syam Ben Youssef, fotbalist tunisian\n\n 2 ianuarie: Valentin Crețu, fotbalist român\n 3 ianuarie: Alexander David Linz, actor american de film\n 3 ianuarie: Kōhei Uchimura, sportiv japonez (gimnastică artistică)\n 4 ianuarie: Graham Rahal, pilot american de Formula 1\n 4 ianuarie: Ioana Strungaru, canotoare română\n4 ianuarie: Laura Wilde, muziciană germană\n 6 ianuarie: Andrew Thomas Carroll, fotbalist englez (atacant)\n 7 ianuarie: Emiliano Adrián Insúa Zapata, fotbalist argentinian\n 8 ianuarie: Costin Gheorghe, fotbalist român\n8 ianuarie: Jakob Jantscher, fotbalist austriac\n9 ianuarie: Kinga Byzdra, handbalistă poloneză\n 9 ianuarie: Nina Dobrev (n. Nikolina Konstantinova Dobreva), actriță bulgară de film și TV, stabilită în Canada\n 12 ianuarie: Axel Laurent Angel Lambert Witsel, fotbalist belgian\n 14 ianuarie: Dima Trofim, cântăreț și actor\n 15 ianuarie: Martin Dúbravka, fotbalist slovac (portar)\n 16 ianuarie: Kiesza (Kiesza Rae Ellestad), cântăreață-compozitoare canadiană, multi-instrumentistă și dansatoare\n 21 ianuarie: Henrikh Hamleti Mkhitaryan, fotbalist armean\n 21 ianuarie: Zhang Shuai, jucătoare de tenis chineză\n 23 ianuarie: Ioana Bortan, fotbalistă română\n 25 ianuarie: Mihai Marinescu, pilot român de Formula 2\n 27 ianuarie: Ricky van Wolfswinkel, fotbalist neerlandez (atacant)\n 28 ianuarie: Andrei Jerdev, fotbalist rus\n28 ianuarie: Siem de Jong, fotbalist neerlandez (atacant)\n28 ianuarie: Ruby (n. Ana Claudia Grigore), cântăreață română\n 29 ianuarie: Selim Ben Djemia, fotbalist francez\n29 ianuarie: Lionn (José Lionn Barbosa de Lucena), fotbalist brazilian\n29 ianuarie: Andrei Lungu, fotbalist român\n 29 ianuarie: Adriana Gabriela Țăcălie, handbalistă română\n 29 ianuarie: Ludmila Andone, fotbalistă moldoveană\n 29 ianuarie: Adriana Gabriela Crăciun, handbalistă română\n 30 ianuarie: Tomás Mejías Osorio, fotbalist spaniol (portar)\n 30 ianuarie: Josip Pivarić, fotbalist croat\n 31 ianuarie: Rubén Ramos Martinez, fotbalist spaniol (atacant)\n\nFebruarie \n 2 februarie: Ștefan Caraulan, fotbalist moldovean\n 2 februarie: Bogdan Muzgoci, jurnalist român\n 2 februarie: Ivan Perišić, fotbalist croat\n 3 februarie: Vlad Bujor, fotbalist român\n 3 februarie: David Manga, fotbalist francez\n 4 februarie: Anatol Chirinciuc, fotbalist moldovean\n 5 februarie: Sarra Besbes, scrimeră tunisiană\n 6 februarie: Oleg Andronic, fotbalist moldovean\n 7 februarie: Alexandru Stan, fotbalist român\n 7 februarie: Cosmin Gârleanu, fotbalist român\n 8 februarie: What's UP, cântăreț român\n 8 februarie: Chai Romruen, actor australian\n 10 februarie: Xiao Guodong, jucător de snooker\n 10 februarie: Sabien Lilaj, fotbalist albanez\n 14 februarie: Aliaksandr Karnicki, fotbalist bielorus\n 14 februarie: Tamara Tilinger, handbalistă maghiară\n 14 februarie: Killa Fonic, rapper român\n 16 februarie: Elizabeth Olsen, actriță americană\n 16 februarie: Mu Kanazaki, fotbalist japonez\n 19 februarie: Constantin Budescu, fotbalist român\n 21 februarie: Corbin Bleu Reivers, actor, cântăreț și dansator american\n 21 februarie: Dmîtro Pundîk, scrimer ucrainean\n 23 februarie: Fernando Boldrin, fotbalist brazilian\n 24 februarie: Daniel Kaluuya, actor britanic\n 24 februarie: Victor Mihalachi, canoist român\n 25 februarie: Milan Badelj, fotbalist croat\n 25 februarie: Valerică Găman, fotbalist român\n 26 februarie: Gabriel Obertan, fotbalist francez\n 26 februarie: Alba Rico, cartea alba\n\nMartie \n 1 martie: Mert Günok, fotbalist turc (portar)\n 1 martie: Kris Richard, baschetbalist român\n 1 martie: Carlos Alberto Vela Garrido, fotbalist mexican (atacant)\n 2 martie: Tobias Albertine Maurits Alderweireld, fotbalist belgian\n2 martie: Zié Diabaté, fotbalist ivorian\n 3 martie: Shuichi Gonda, fotbalist japonez (portar)\n3 martie: Ioana Raluca Olaru, jucătoare română de tenis\n 5 martie: Jake Lloyd, actor-copil american\n 5 martie: Kensuke Nagai, fotbalist japonez (atacant)\n6 martie: Nikos Barboudis, fotbalist român\n 6 martie: Agnieszka Radwańska, jucătoare poloneză de tenis\n 6 martie: Iana Zvereva, scrimeră rusă\n 7 martie: Ekaterina Davidenko, handbalistă rusă\n 9 martie: Kim Tae-yeon, cântăreață sud-coreeană\n 10 martie: Etrit Fadil Berisha, fotbalist albanez (portar)\n 11 martie: Anton Yelchin (n. Anton Viktorovich Yelchin), actor american de film și televiziune (d. 2016)\n 12 martie: Vytautas Černiauskas, fotbalist lituanian (portar)\n 13 martie: Holger Badstuber, fotbalist german\n 13 martie: Marko Marin, fotbalist german\n13 martie: Răzvan Iulian Ochiroșii, fotbalist român\n 15 martie: Jonis Khoris, fotbalist marocano-italian\n 15 martie: Robert Sighiartău, politician român\n 15 martie: Emmy, cântăreață albaneză (d. 2011)\n 16 martie: Jasna Boljević (n. Jasna Tošković), handbalistă muntenegreană\n 16 martie: Jasna Tošković, handbalistă muntenegreană\n 17 martie: Valentin Dinu, cântăreț român\n17 martie: Shinji Kagawa, fotbalist japonez\n 18 martie: Alexandra-Corina Bogaciu, politician român\n 18 martie: Lily Collins, actriță britanică\n 19 martie: Eugen Sidorenco, fotbalist din R. Moldova (atacant)\n 20 martie: Damirbek Olimov, cântăreț tadjic (d. 2022)\n 21 martie: Jordi Alba Ramos, fotbalist spaniol\n 21 martie: Anthony Nwakaeme Nuatuzor, fotbalist nigerian (atacant)\n 23 martie: Ayesha Curry, actriță canadiană\n 23 martie: Mike Will Made It, muzician american\n23 martie: Eric Maxim Choupo-Moting, fotbalist germano-camerunez (atacant)\n 23 martie: Mai Nishida, actriță japoneză\n 24 martie: Sabina Jacobsen, handbalistă suedeză\n 25 martie: Alyson Michalka, actriță, muziciană, compozitoare și cântăreață americană\n 26 martie: Mădălin Lemnaru, rugbist român\n 26 martie: Simon Kjær, fotbalist danez\n 29 martie: Lilia Fisikovici, maratonistă din R. Moldova\n 29 martie: Tomáš Vaclík, fotbalist ceh (portar)\n 30 martie: João Sousa, jucător de tenis portughez\n 31 martie: Anatolii Herei, scrimer ucrainean\n 31 martie: Syam Ben Youssef, fotbalist tunisian\n\nAprilie \n 1 aprilie: Olimpiu Bucur, fotbalist român (atacant)\n1 aprilie: Nikola Tolimir, fotbalist sloven\n 3 aprilie: Iveta Luzumová, handbalistă cehă\n 4 aprilie: Luiz Razia (Luiz Tadeu Razia Filho), pilot brazilian de Formula 1\n5 aprilie: Yémi Apithy, scrimer beninez\n 5 aprilie: Lily James (n. Lily Chloe Ninette Thomson), actriță britanică de film și TV\n 7 aprilie: Vlad Alexandru Achim, fotbalist român\n 8 aprilie: Deivydas Matulevičius, fotbalist lituanian (atacant)\n 10 aprilie: Linas Klimavičius, fotbalist lituanian\n 12 aprilie: Antonia (n. Antonia Clara Iacobescu), fotomodel și cântăreață română\n 12 aprilie: Sadat Bukari, fotbalist ghanez (atacant)\n 12 aprilie: Timo Gebhart, fotbalist german\n 12 aprilie: Antonia Clara Iacobescu, cântăreață și compozitoare din România\n 14 aprilie: Alexandru Iacob, fotbalist român\n 14 aprilie: Luis Hernández Rodríguez, fotbalist spaniol\n 15 aprilie: Jean-Marie Landry Asmin Amani, fotbalist francez\n15 aprilie: Elizabeta Samara, jucătoare română de tenis de masă\n 16 aprilie: Daniel Parejo Muñoz, fotbalist spaniol\n 17 aprilie: Martina Batini, scrimeră italiană\n 17 aprilie: Wesley Koolhof, jucător de tenis olandez\n 19 aprilie: Marko Arnautović, fotbalist austriac (atacant)\n 19 aprilie: Florian Rus, cântăreț și compozitor român\n 21 aprilie: Sorin Constantin Ciobanu, fotbalist român\n 22 aprilie: Jasper Cillessen, fotbalist neerlandez (portar)\n 22 aprilie: Louis Antoine Smith, sportiv britanic (gimnastică artistică)\n 27 aprilie: Lars Bender, fotbalist german\n27 aprilie: Sven Bender, fotbalist german\n 27 aprilie: Gu Bon-gil, scrimer sud-coreean\n 28 aprilie: Erik Dahlin, fotbalist suedez (portar)\n 29 aprilie: Domagoj Vida, fotbalist croat\n 29 aprilie: Sophie Charlotte, actriță braziliană\n 29 aprilie: Candace Owens, politiciană americană\n\nMai \n 1 mai: May Sphiwe Mahlangu, fotbalist sud-african\n 1 mai: Mitch Nichols, fotbalist australian\n 2 mai: Allison Pineau, handbalistă franceză\n 3 mai: Katinka Hosszú, înotătoare maghiară\n 3 mai: Igor Jovanović, fotbalist german\n 5 mai: Chris Brown, cântăreț, dansator, compozitor și actor american\n 6 mai: Dominika Cibulková, jucătoare slovacă de tenis\n 7 mai: Petru-Alexandru Luncanu, jucător român de tenis\n 8 mai: Giorgio Avola, scrimer italian\n8 mai: Benoît Paire, jucător francez de tenis\n 9 mai: Alexandru Țăruș, rugbist român\n 10 mai: Lindsey Shaw, actriță americană\n 11 mai: Giovani dos Santos Ramirez, fotbalist mexican\n 11 mai: Prince Royce, cântăreț american\n 12 mai: Eleftheria Eleftheriou, cântăreață cipriotă\n 12 mai: Sabrin Sburlea, fotbalist român (atacant)\n 14 mai: Diana Petrescu, karatistă israeliană\n 15 mai: Dragoș Petruț Firțulescu, fotbalist român\n 16 mai: Povilas Valinčius, fotbalist lituanian (portar)\n 16 mai: Q1839524, fotbalist brazilian\n 18 mai: Alexandru Mihăiță Chipciu, fotbalist român\n 20 mai: Ioan Filip, fotbalist român\n 21 mai: Ivan Santini, fotbalist croat (atacant)\n 23 mai: Alexandru Antoniuc, fotbalist din R. Moldova (atacant)\n23 mai: Georgian Constantin Tobă, fotbalist român\n 24 mai: Cauê Cecilo da Silva, fotbalist brazilian\n 24 mai: G-Eazy (Gerald Earl Gillum), rapper american\n 25 mai: Aliona Moon, cântăreață din R. Moldova\n 25 mai: Janina Stopper, actriță germană\n 27 mai: Doru Bratu, fotbalist român\n 28 mai: Alexandru Pașcenco, fotbalist din R. Moldova\n 29 mai: Eyþór Ingi Gunnlaugsson, cântăreț islandez\n 29 mai: Brandon Mychal Smith, actor american\n 30 mai: Radu Catan, fotbalist din R. Moldova\n30 mai: Alexandra Dulgheru, jucătoare română de tenis\n 30 mai: Lesia Țurenko, jucătoare ucraineană de tenis\n 30 mai: Silviu Mircescu, actor român\n 30 mai: Ailee, cântăreață sud-coreeană\n 31 mai: Marco Reus, fotbalist german\n\nIunie \n\n 2 iunie: Liviu Antal (Liviu Ion Antal), fotbalist român\n 3 iunie: Katie Hoff, înotătoare americană\n 3 iunie: Artem Kraveț, fotbalist ucrainean (atacant)\n 4 iunie: Silviu Lung Jr., fotbalist român (portar)\n 5 iunie: Alexandra Theodora Apostu, arbitru român de fotbal\n 5 iunie: Roxana Cocoș, halterofilă română\n5 iunie: Imogen Poots, actriță engleză\n 6 iunie: Ionuț Balaur, fotbalist român\n 6 iunie: Javi Hernández, fotbalist spaniol\n6 iunie: Jonathan Reis (Jonathan De Lima Reis), fotbalist brazilian (atacant)\n 8 iunie: Timea Bacsinszky, jucătoare elvețiană de tenis\n 8 iunie: Olha Jovnir, scrimeră ucraineană\n9 iunie: Cornel Dinu, fotbalist român\n 9 iunie: Dídac Vilà Roselló, fotbalist spaniol\n 9 iunie: Cornel Dinu, fotbalist născut în 1989\n10 iunie: Alexandra Stan, cântăreață română \n 10 iunie: Irene Vecchi, scrimeră italiană\n 11 iunie: Lorenzo Ariaudo, fotbalist italian\n 11 iunie: Alexandru Rotaru, politician român\n 13 iunie: Maxim Potîrniche, fotbalist din R. Moldova\n 13 iunie: Nejc Skubic, fotbalist sloven\n 14 iunie: Daniela Crudu, asistentă română TV\n 15 iunie: Alexandru Benga, fotbalist român\n 16 iunie: Yuichi Maruyama, fotbalist japonez\n 18 iunie: Pierre-Emerick Aubameyang (Pierre-Emerick Emiliano François Aubameyang), fotbalist gabonez\n 18 iunie: Ionela-Viorela Dobrică, politiciană română\n 19 iunie: Taide Rodríguez, actriță mexicană\n 20 iunie: Anoh Attoukora (Anoh Apollinaire Attoukora Sfondo), fotbalist ivorian\n20 iunie: Javier Matias Pastore, fotbalist argentinian\n 21 iunie: Enrico Garozzo, scrimer italian\n 22 iunie: Aneta Pîrvuț, handbalistă română\n 23 iunie: Narcisse Bambara, fotbalist burkinez\n25 iunie: Xonia (n. Loredana Sachelaru), cântăreață și compozitoare australiană de etnie română \n26 iunie: Jorge Casado Rodriguez, fotbalist spaniol \n26 iunie: Ismail Isa Mustafa, fotbalist turc (atacant) \n29 iunie: Isabelle Gulldén, handbalistă suedeză\n\nIulie \n1 iulie: Daniel Ricciardo, pilot australian de Formula 1\n2 iulie: Dev (Devin Star Tailes), cântăreață americană\n 2 iulie: Alex Morgan (Alexandra Patricia Morgan Carrasco), fotbalistă americană (atacant)\n 2 iulie: Alex Morgan, jucătoare americană de fotbal\n 4 iulie: Raluca Sbîrcia, scrimeră română\n 5 iulie: Alexandru Grigoraș, fotbalist român (atacant)\n5 iulie: Rostîslav Herțîk, scrimer ucrainean\n5 iulie: Dejan Lovren, fotbalist croat\n 7 iulie: Kim Bum, actor sud-coreean\n7 iulie: Ivan Pešić, fotbalist croat (atacant)\n 8 iulie: Sorin Bușu, fotbalist român\n 8 iulie: Samoel Cojoc, fotbalist român\n10 iulie: Ahmad Massoud, liderul Frontului Național de Rezistență din Afganistan\n 10 iulie: Carlos Zambrano (Carlos Augusto Zambrano Ochandarte), fotbalist peruan\n 11 iulie: Sebastian Cojocnean (Cristian Sebastian Cojocnean), fotbalist român\n11 iulie: David Henrie (David Clayton Henrie), actor, producător și regizor american\n 12 iulie: Dumitru Captari, halterofil român\n12 iulie: Phoebe Tonkin, fotomodel și actriță australiană\n13 iulie: Kristina Kristiansen, handbalistă daneză\n 13 iulie: Sayumi Michishige, cântăreață japoneză\n 13 iulie: Eugen Slivca, fotbalist din R. Moldova\n 16 iulie: Gareth Bale (Gareth Frank Bale), fotbalist galez (atacant)\n 16 iulie: Alexandru Ologu (Alexandru Marius Ologu), fotbalist român\n 19 iulie: Norberto Neto (Norberto Murara Neto), fotbalist brazilian (portar)\n 20 iulie: Juno Temple (Juno Violet Temple), actriță britanică\n 21 iulie: Ömer Toprak, fotbalist turc\n 22 iulie: Georgiana Birțoiu (Georgiana Alina Birțoiu), fotbalistă română (atacant)\n22 iulie: Leandro Damião (Leandro Damião da Silva dos Santos), fotbalist brazilian (atacant)\n 22 iulie: Daryl Janmaat, fotbalist neerlandez\n 23 iulie: Daniel Radcliffe, actor britanic de film, teatru și televiziune\n 25 iulie: Bartosz Brenes, muzician costarican\n 25 iulie: Paulinho (José Paulo Bezerra Maciel Júnior), fotbalist brazilian\n25 iulie: Natalia Vieru, baschetbalistă rusă\n 26 iulie: Suguru Awaji, scrimer japonez\n 26 iulie: Alexandru Dedov, fotbalist dim R. Moldova (atacant)\n 28 iulie: Albin Ekdal, fotbalist suedez\n 31 iulie: Victoria Azaranka, jucătoare belarusă de tenis\n31 iulie: Zelda Williams, actriță americană, fiica lui Robin Williams\n\nAugust \n 1 august: Malcolm Armstead, baschetbalist american\n 3 august: Jules Bianchi (Jules Lucien André Bianchi), pilot francez de Formula 1 (d. 2015)\n 5 august: Alexandru Ioniță, fotbalist român (atacant)\n 5 august: Ermir Limon Lenjani, fotbalist albanez\n 5 august: Claudia Pop, baschetbalistă română\n 6 august: Anita Cifra, handbalistă maghiară\n 10 august: Ben Sahar, fotbalist israelian (atacant)\n 11 august: Úrsula Corberó, actriță spaniolă\n 12 august: Tom Cleverley (Thomas William Cleverley), fotbalist englez\n 13 august: Tomáš Necid, fotbalist ceh (atacant)\n 14 august: Ander Herrera (Ander Herrera Agüera), fotbalist spaniol\n 14 august: Luis Hernández Rodríguez, fotbalist spaniol\n 15 august: Joe Jonas, muzician, cântăreț și actor american (Jonas Brothers)\n 15 august: Mario Kirev, fotbalist bulgar (portar)\n 16 august: Katarzyna Pawłowska, ciclistă poloneză\n16 august: Moussa Sissoko, fotbalist francez\n 18 august: Nneka Onyejekwe, voleibalistă română\n 18 august: Ana Dabović, baschetbalistă sârbă\n 21 august: Laura Chiper, handbalistă română\n 21 august: Valentin Lazăr (Valentin Marius Lazăr), fotbalist român\n21 august: Hayden Panettiere (Hayden Lesley Panettiere), actriță și cântăreață americană\n 21 august: Aleix Vidal (Aleix Vidal Parreu), fotbalist spaniol\n 22 august: Giacomo Bonaventura, fotbalist italian\n 23 august: Victor Chironda, activist civic din Republica Moldova\n 25 august: Romario Kortzorg, fotbalist neerlandez (atacant)\n 26 august: James Harden (James Edward Harden Jr.), baschetbalist american\n 28 august: César Azpilicueta (César Azpilicueta Tanco), fotbalist spaniol\n28 august: Valtteri Bottas, pilot finlandez de Formula 1\n 29 august: Radu Barbu (Radu Marius Barbu), fotbalist român\n 30 august: Bebe Rexha (Bleta Rexha), cântăreață, producătoare și compozitoare americană de etnie albaneză\n 30 august: Billy Joe Saunders, boxer britanic\n\nSeptembrie \n\n 1 septembrie: Bill Kaulitz, cântăreț german\n 1 septembrie: Daniel Sturridge (Daniel Andre Sturridge), fotbalist englez (atacant)\n2 septembrie: Gabriel Teixeira Machado, fotbalist brazilian (atacant)\n2 septembrie: Alexandre Pato (Alexandre Rodrigues da Silva), fotbalist brazilian (atacant)\n 2 septembrie: Zedd (n. Anton Zaslavski), producător de muzică electronică și DJ ruso-german\n 4 septembrie: Constantin Gângioveanu (Constantin Mihai Gângioveanu), fotbalist român\n4 septembrie: Ricardinho (Ricardo Cavalcante Mendes), fotbalist brazilian\n 5 septembrie: Grzegorz Sandomierski, fotbalist polonez (portar)\n 8 septembrie: Avicii (Tim Bergling), DJ, remixer și producător muzical suedez (d. 2018)\n 8 septembrie: Gylfi Sigurðsson, fotbalist islandez\n 8 septembrie: Alexandru Floroiu, actor român, impresar artistic și antreprenor cultural\n 9 septembrie: Valentin Crețu, sportiv român\n 12 septembrie: Rafał Majka, ciclist polonez\n 13 septembrie: Thomas Müller, fotbalist german (atacant)\n 14 septembrie: Oier Olazábal (Oier Olazábal Paredes), fotbalist spaniol (portar)\n 14 septembrie: Oana Opincariu, patinatoare de viteză română\n 15 septembrie: Steliana Nistor, sportivă română (gimnastică artistică)\n 15 septembrie: Ilnur Zakarin, ciclist rus\n 16 septembrie: José Salomón Rondón Giménez, fotbalist venezuelean (atacant)\n 16 septembrie: Vlad Popescu, politician român\n 21 septembrie: Jason Derulo (Jason Joel Desrouleaux), cântăreț, compozitor și dansator american\n 21 septembrie: Emma Watkins, cântăreață și actriță australiană (The Wiggles)\n 22 septembrie: Sabine Lisicki, jucătoare germană de tenis\n 22 septembrie: Marius Tigoianu, fotbalist român\n 24 septembrie: Alberto Noguera Ripoll, fotbalist spaniol\n 25 septembrie: Constantin Mișelăricu, fotbalist român\n 25 septembrie: Fernanda da Silva, handbalistă braziliană\n 26 septembrie: Kieran Gibbs (Kieran James Ricardo Gibbs), fotbalist englez\n 27 septembrie: Măriuca Verdeș, interpretă română de muzică populară\n 28 septembrie: AMI (n. Andreea Ioana Moldovan), cântăreață română\n 28 septembrie: AMI, cântăreață și compozitoare română\n 28 septembrie: AMI, cântăreață și compozitoare română\n 29 septembrie: Ievhen Konopleanka (Ievhen Olehovîci Konopleanka), fotbalist ucrainean\n 29 septembrie: Maciej Makuszewski, fotbalist polonez\n29 septembrie: Cristina Zamfir, handbalistă română\n\nOctombrie \n 1 octombrie: Brie Larson, actriță și cântăreață americană\n 2 octombrie: Aymen Tahar, fotbalist algerian\n 2 octombrie: Sho Sasaki, fotbalist japonez\n 4 octombrie: Dakota Johnson (Dakota Mayi Johnson), fotomodel și actriță americană\n 6 octombrie: Lys Gomis, fotbalist senegalez (portar)\n 8 octombrie: Max Hartung, scrimer german\n 8 octombrie: Stijn Wuytens, fotbalist belgian\n 9 octombrie: Cătălin Straton (Cătălin George Straton), fotbalist român (portar)\n 11 octombrie: Zoran Nižić, fotbalist croat\n 12 octombrie: George Piștereanu, actor român\n 13 octombrie: Breno Borges (Breno Vinicius Rodrigues Borges), fotbalist brazilian\n 14 octombrie: Kengo Kawamata, fotbalist japonez (atacant)\n 15 octombrie: Anthony Joshua (Anthony Oluwafemi Olaseni Joshua), pugilist profesionist britanic\n 15 octombrie: Alina Vătu, handbalistă română\n 16 octombrie: Dorian Andronic, fotbalist român\n 17 octombrie: Horațiu Feșnic (Horațiu Mircea Feșnic), fotbalist și arbitru român \n17 octombrie: Alexandru Mățel, fotbalist român\n 19 octombrie: Norbert Apjok, politician român\n19 octombrie: Miroslav Stoch, fotbalist slovac\n 20 octombrie: Yanina Wickmayer, jucătoare belgiană de tenis\n 21 octombrie: May'n (Mei Nakabayashi), cântăreață japoneză\n 22 octombrie: Alexandra Bocancea, fotbalistă din R. Moldova (atacant)\n 23 octombrie: Andri Iarmolenko, fotbalist ucrainean (atacant)\n 24 octombrie: PewDiePie (n. Felix Arvid Ulf Kjellberg), Youtuber suedez\n 24 octombrie: Valentin Munteanu, fotbalist român\n 25 octombrie: Mia Wasikowska, actriță australiană\n 26 octombrie: Ionuț Neagu, fotbalist român\n 31 octombrie: Mirko Ivanovski, fotbalist macedonean\n 31 octombrie: Naiara Azevedo, cântăreață braziliană\n\nNoiembrie \n 2 noiembrie: Stevan Jovetić, fotbalist muntenegrean (atacant)\n2 noiembrie: Víctor Machín Pérez, fotbalist spaniol\n 3 noiembrie: Joyce Jonathan, cântăreață franceză\n3 noiembrie: Sore (Sorina Cătălina Mihalache), cântăreață română\n 4 noiembrie: Enner Remberto Valencia Lastra, fotbalist ecuadorian (atacant)\n 6 noiembrie: Jozy Volmy Altidore, fotbalist american (atacant)\n 7 noiembrie: Jimmy Dub (n. Octavian Năstase), muzician român\n 8 noiembrie: Morgan Schneiderlin, fotbalist francez\n 9 noiembrie: Gianluca Bezzina, cântăreț maltez\n 10 noiembrie: Gilvan Souza Correa, fotbalist brazilian\n 11 noiembrie: Radu Albot, jucător de tenis din R. Moldova\n 11 noiembrie: Dragoș Balauru, fotbalist român (portar)\n11 noiembrie: Paul Papp, fotbalist român\n 12 noiembrie: Hiroshi Kiyotake, fotbalist japonez\n 14 noiembrie: Vlad Iulian Chiricheș, fotbalist român\n14 noiembrie: Andreu Fontàs Prat, fotbalist spaniol\n14 noiembrie: Raluka (Alexandra Raluca Nistor), cântăreață română\n 20 noiembrie: Cody Martin Linley, actor și cântăreț american\n 20 noiembrie: Eduardo Jesus Vargas Rojas, fotbalist chilian (atacant)\n 22 noiembrie: Christopher Lloyd Smalling, fotbalist englez\n22 noiembrie: Gabriel Andrei Torje, fotbalist român\n 25 noiembrie: Nicolas Martin Gorobsov, fotbalist argentinian\n 27 noiembrie: Ciprian Gălățanu, scrimer român\n 29 noiembrie: Dominic Adiyiah, fotbalist ghanez (atacant)\n 30 noiembrie: Victor Râmniceanu, fotbalist român (portar)\n\nDecembrie \n 1 decembrie: Barry Bannan, fotbalist scoțian\n 1 decembrie: Neal Skupski, jucător de tenis britanic\n 2 decembrie: Matteo Darmian, fotbalist italian\n 2 decembrie: Kazuya Yamamura, fotbalist japonez\n 3 decembrie: Miles Chamley-Watson, scrimer american\n 6 decembrie: Doinița Gherman, cântăreață din R. Moldova\n 6 decembrie: Alexandru Nicolae Vlad, fotbalist român\n 7 decembrie: Nicholas Hoult, actor englez\n 8 decembrie: Jen Ledger, muziciană britanică\n 9 decembrie: Anca Dinicu, actriță română\n 9 decembrie: Hasan Ali Kaldırım, fotbalist turc\n 10 decembrie: Marion Maréchal, politiciană franceză\n10 decembrie: Alexandru Mateiu, fotbalist român\n 12 decembrie: Burcu Özberk, actriță turcă\n 13 decembrie: Cécilia Berder, scrimeră franceză\n 13 decembrie: Denisa Emilia Raducu, cântăreață româna (d. 2017)\n 13 decembrie: Nerea Pena, handbalistă spaniolă\n 13 decembrie: Taylor Swift, cântăreață și cantautoare americană de muzică pop și country\n 17 decembrie: André Morgam Rami Ayew, fotbalist francez (atacant)\n 22 decembrie: Jordin Sparks, cântăreață americană\n 25 decembrie: Lucian Cristian Cazan, fotbalist român\n 26 decembrie: Sofiane Feghouli, fotbalist algerian\n 28 decembrie: Harry Nicholas Arter, fotbalist irlandez\n 28 decembrie: Salvador Sobral, cântăreț portughez\n 28 decembrie: Mackenzie Rosman, actriță americană\n 29 decembrie: Kei Nishikori, jucător japonez de tenis\n 31 decembrie: Line Jørgensen, handbalistă daneză\n 31 decembrie: Mamadou Bagayoko, fotbalist ivorian\n\nDecese \n 3 ianuarie: Serghei Sobolev, matematician rus (n. 1908)\n 5 ianuarie: Philip Herschkowitz, compozitor rus (n. 1906)\n\n 7 ianuarie: Hirohito (Împăratul Shōwa), 87 ani, al 124-lea împărat al Japoniei (1926-1989), (n. 1901)\n 6 ianuarie: Marcel Budală, 62 ani, acordeonist român (n. 1926)\n 7 ianuarie: Hirohito (Împăratul Shōwa), 87 ani, al 124-lea împărat al Japoniei (1926-1989), (n. 1901)\n 10 ianuarie: Cristea Avram, 57 ani, actor român (n. 1931)\n 15 ianuarie: Surian Borali, 28 ani, fotbalist român de etnie tătară (n. 1960)\n 17 ianuarie: Alfredo Zitarrosa, 53 ani, muzician uruguayan (n. 1936)\n 20 ianuarie: Józef Cyrankiewicz (Józef Adam Zygmunt Cyrankiewicz), 77 ani, politician polonez (n. 1911)\n 22 ianuarie: Sándor Weöres, 75 ani, scriitor maghiar (n. 1913)\n 23 ianuarie: Salvador Dalí (n. Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí i Domènech), 84 ani, pictor, sculptor, designer și gravor spaniol (n. 1904)\n 24 ianuarie: Ted Bundy (Theodore Robert Cowell), 42 ani, criminal american (n. 1946)\n 3 februarie: John Nicholas Cassavetes, 59 ani, actor american (n. 1929)\n 9 februarie: Osamu Tezuka, caricaturist și animator japonez (n. 1928)\n 12 februarie: Nicolaas Thomas Bernhard, 58 ani, scriitor austriac (n. 1931)\n 19 februarie: György Kálmán, 63 ani, actor maghiar (n. 1925)\n 20 februarie: Manuel Rosas Sánchez, fotbalist mexican (n. 1912) \n 21 februarie: Sándor Márai, 88 ani, scriitor maghiar (n. 1900)\n 27 februarie: Konrad Lorenz (n. Konrad Zacharias Lorenz), 85 ani, zoolog, etolog și ornitolog austriac, laureat al Premiului Nobel (1973), (n. 1903)\n 2 martie: Liviu Corneliu Babeș, 46 ani, artist român (n. 1942)\n 6 martie: Vasile Netea (aka Victor Lucrețiu), 77 ani, istoric român (n. 1912)\n 12 martie: Maurice Herbert Evans, 87 ani, actor britanic (n. 1901)\n 14 martie: Zita de Bourbon-Parma (n. Zita Maria delle Grazie Adelgonda Micaela Raffaela Gabriella Giuseppina Antonia Luisa Agnese), 96 ani, soția împăratului Carol I al Austriei (n. 1892)\n 18 martie: Ryūzō Kikushima, 75 ani, scenarist japonez (n. 1914)\n 20 martie: Dina Sfat (n. Dina Kutner de Sousa), 50 ani, actriță braziliană (n. 1938)\n 24 martie: Nina Masalskaia, 88 ani, actriță sovietică (n. 1901)\n 25 martie: Nina Behar, 58 ani, regizoare de film, română (n. 1930)\n 30 martie: Nicolae Steinhardt (n. Nicu-Aurelian Steinhardt), 77 ani, scriitor, publicist și teolog român de origine evreiască (n. 1912)\n 1 aprilie: Nikolaus Berwanger, 53 ani, scriitor român de limbă germană (n. 1935)\n 2 aprilie: Tudor Vornicu, jurnalist TV, realizator și director de emisiuni TV român (n. 1926)\n 5 aprilie: Karel Zeman, 78 ani, regizor, desenator și realizator ceh, filme de animație (n. 1910)\n 6 aprilie: Tufton Beamish, 72 ani, politician britanic (n. 1917)\n 12 aprilie: Sugar Ray Robinson (n. Walker Smith Jr.), 67 ani, boxer american (n. 1921)\n 16 aprilie: Katia Granoff, 92 ani, poetă franceză (n. 1896)\n 19 aprilie: Daphne du Maurier, 81 ani, scriitoare britanică (n. 1907)\n 19 aprilie: Matei Balș, medic român (n. 1905)\n 20 aprilie: Uichiro Hatta, 85 ani, fotbalist japonez (n. 1903)\n 20 aprilie: Doru Davidovici, 43 ani, aviator și scriitor român (n. 1945)\n 22 aprilie: György Kulin, 84 ani, astronom maghiar (n. 1905)\n 26 aprilie: Lucille Ball, actriță americană (n. 1911)\n 27 aprilie: Konosuke Matsushita, fondator al Panasonic (n. 1894)\n 30 aprilie: Sergio Leone, 60 ani, regizor de film, scenarist și producător italian (n. 1929)\n 1 mai: Edward Ochab, 82 ani, politician polonez (n. 1906)\n 7 mai: Frank Cluskey, 59 ani, politician irlandez (n. 1930)\n 20 mai: John Richard Hicks, 85 ani, economist britanic, laureat al Premiului Nobel (1972), (n. 1904)\n 20 mai: Erzsébet Galgóczi, scriitoare maghiară (n. 1930)\n 25 mai: John Beverley Brewis, 69 ani, politician britanic (n. 1920)\n 2 iunie: Grigore Kiazim, muzician român (n. 1913)\n 3 iunie: Ruhollah Khomeini, lider politic iranian (n. 1902)\n 19 iunie: Chế Lan Viên, 69 ani, scriitor vietnamez (n. 1920)\n 27 iunie: Michele Lupo, 56 ani, regizor italian de film (n. 1932)\n 30 iunie: Petre Lupu, 68 ani, politician român (n. 1920)\n 30 iunie: Petre Lupu, politician român (n. 1920)\n 2 iulie: Franklin James Schaffner, 69 ani, regizor american de film (n. 1920)\n 4 iulie: Leyla Mammadbeyova, aviator sovietic (n. 1909)\n 6 iulie: Reuven Sheri, 86 ani, politician israelian (n. 1903)\n 6 iulie: János Kádár (n. Czermanik János József), 77 ani, politician maghiar, conducător (1956-1988), (n. 1912)\n 6 iulie: Alexandru Pașcanu, 69 ani, compozitor român (n. 1920)\n 7 iulie: Horia Stamatu, 76 ani, jurnalist român (n. 1912)\n 9 iulie: Călin Gruia, scriitor român (n. 1915)\n 11 iulie: Laurence Kerr Olivier, 82 ani, actor și regizor britanic (n. 1907)\n 15 iulie: Maria Kuncewiczowa, 93 ani, scriitoare poloneză (n. 1895)\n 17 iulie: Paul Lemerle, 86 ani, istoric francez (n. 1903)\n 25 iulie: Emil Gavriș, 74 ani, interpret român de muzică populară (n. 1915)\n 8 august: Brian Naylor, 66 ani, pilot britanic de Formula 1 (n. 1923)\n 12 august: William Bradford Shockley, 79 ani, fizician și inventator american de origine britanică, laureat al Premiului Nobel (1956), (n. 1910)\n 22 august: Aleksandr Sergheevici Iakovlev, 83 ani, constructor sovietic de avioane (n. 1906)\n 26 august: Irving Stone (n. Irving Tennenbaum), 86 ani, scriitor american (n. 1903)\n 31 august: Michele Cascella, 96 ani, pictor italian (n. 1892)\n 1 septembrie: Kazimierz Deyna, 41 ani, fotbalist polonez (n. 1947)\n 4 septembrie: Georges Simenon (Georges Joseph Christian Simenon), 86 ani, scriitor belgian (n. 1903)\n 14 septembrie: Valentina, creatoare de modă americană (n. 1899)\n 17 septembrie: Ion Desideriu Sârbu, 70 ani, romancier și eseist român (n. 1919)\n 18 septembrie: Alex Fletcher (Alexander MacPherson Fletcher), 60 ani, politician britanic (n. 1929)\n 22 septembrie: Irving Berlin (n. Israel Isidore Beilin), 101 ani, compozitor american (n. 1888)\n 28 septembrie: Ferdinand Marcos, politician filipinez (n. 1917)\n 6 octombrie: Bette Davis (n. Ruth Elizabeth Davis), 81 ani, actriță americană (n. 1908)\n 15 octombrie: Paul Georgescu, 65 ani, critic literar, eseist, jurnalist, romancier și scriitor român (n. 1923)\n 15 octombrie: Michał Rola-Żymierski, 99 ani, ofițer polonez (n. 1890)\n 25 octombrie: Gerard Walschap (Jacob Lodewijk Gerard), 91 ani, scriitor belgian (n. 1898)\n 26 octombrie: Charles John Pedersen, 85 ani, chimist american (n. 1904)\n 26 octombrie: Kumeko Urabe, actriță japoneză (n. 1902)\n 28 octombrie: Kateb Yacine, 60 ani, scriitor algerian (n. 1929)\n 29 octombrie: Iulia Solnțeva, actriță și regizoare de film rusă (n. 1901)\n 1 noiembrie: Mihaela Runceanu, cântăreață de muzică ușoară română (n. 1955)\n 5 noiembrie: Vladimir Horowitz, pianist și compozitor american și ucrainean (n. 1903)\n\n 14 noiembrie: Jimmy Murphy (n. James Patrick Murphy), 79 ani, fotbalist britanic (n. 1910)\n 6 noiembrie: Margit Makay (Makay Margit Izidóra Kornélia Jozefa), 98 ani, actriță maghiară (n. 1891)\n 14 noiembrie: Jimmy Murphy (n. James Patrick Murphy), 79 ani, fotbalist britanic (n. 1910)\n 19 noiembrie: Zoltán Vadász, 63 ani, actor român de etnie maghiară (n. 1926)\n 20 noiembrie: Leonardo Sciascia, scriitor italian (n. 1921)\n 28 noiembrie: Arsenie Boca, 79 ani, ieromonah, teolog și artist român (n. 1910)\n 29 noiembrie: Ion Popescu-Gopo, 66 ani, regizor român de film (n. 1923)\n 5 decembrie: Edoardo Amaldi, 81 ani, fizician italian (n. 1908)\n 6 decembrie: Ćamil Sijarić, 74 ani, scriitor muntenegrean (n. 1913)\n 7 decembrie: Kató Ács (Márta Körmendi), 72 ani, scriitoare, jurnalistă și activistă comunistă maghiară (n. 1917)\n 12 decembrie: Ioan Zugrăvescu, 79 ani, chimist român (n. 1910)\n 13 decembrie: Sammy Lerner, muzician american de origine română (n. 1903)\n 14 decembrie: Andrei Saharov, 68 ani, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (1975), (n. 1921)\n 16 decembrie: Lee Van Cleef, 64 ani, actor american (n. 1925)\n 17 decembrie: Anton Breitenhofer, 77 ani, scriitor român (n. 1912)\n 17 decembrie: Gheorghe Vlădescu-Răcoasa, 94 ani, sociolog român (n. 1895)\n 17 decembrie: Pavel Balogh, participant la Revoluția Română din 1989, ucis de militari și ars în cadrul Operațiunii Trandafirul (n. 1920)\n 18 decembrie: Franz Liebhard (n. Robert Reiter), 90 ani, poet român (n. 1899)\n 19 decembrie: Alexandru Mitru, 75 ani, prozator român (n. 1914)\n 22 decembrie: Samuel Beckett (n. Samuel Barclay Beckett), 83 ani, dramaturg, nuvelist și poet irlandez, laureat al Premiului Nobel (1969), (n. 1906)\n22 decembrie: Vasile Milea, 62 ani, general român (n. 1927)\n 25 decembrie: Nicolae Ceaușescu, 71 ani, dictator și politician comunist român, conducătorul României (1967-1989), (executat), (n. 1918)\n 25 decembrie: Elena Ceaușescu, 73 ani, politiciană comunistă română, soția lui Nicolae Ceaușescu, (executată), (n. 1916)\n 28 decembrie: Marin Ceaușescu, 73 ani, comunist român, fratele lui Nicolae Ceaușescu (n. 1916)\n 28 decembrie: Hermann Oberth (n. Hermann Julius Oberth), 95 ani, fizician și inventator român de etnie germană (n. 1894)\n\nNedatate \ndecembrie: Alexandrina Petrescu, mama Lenuței Petrescu (Elena Ceaușescu), (n. ?)\n\nPremii Nobel \n Chimie: Sidney Altman, Thomas R. Cech (SUA)\n Fizică: Norman F. Ramsey (SUA), Hans G. Dehmelt, Wolfgang Paul (Germania)\n Literatură: Camilo José Cela (Spania)\n Medicină: J. Michael Bishop, Harold E. Varmus (SUA)\n Pace: Tenzin Gyatso (China)\n\nNote\n\nLegături externe \n 89, 21 august 2007, Lucian Vasilescu, Descoperă\n 1989, un an bogat în evenimente peste Prut, 31 august 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii interesante poți oferi despre 2004?" }, { "from": "assistant", "value": "2004 (MMIV) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi. A fost al 2004-lea an d.Hr., al 4-lea an din mileniul al III-lea și din secolul al XXI-lea, precum și al 5-lea an din deceniul 2000-2009. A fost desemnat:\n Anul Internațional al Orezului, de către Națiunile Unite.\n Anul Internațional pentru Comemorarea Luptei împotriva Sclavagismului și a Abolirii sale, de către UNESCO.\n Anul orașelor Genova (Italia) și Lille (Franța), numite Capitale Europene ale Culturii.\n Anul maimuței în calendarul chinezesc.\n\n\nEvenimente\n\nIanuarie \n\n 1 ianuarie: Irlanda devine primul stat care interzice fumatul în localuri.\n 3 ianuarie: Zborul 604 al companiei egiptene Flash Airlines s-a prăbușit în Marea Roșie, în largul coastei Egiptului, ucigându-i pe toți cei 148 de persoane aflate la bord și devenind unul dintre cele mai catastrofale accidente aeriene din istoria egipteană la acea vreme.\n 4 ianuarie: Mikhail Saakashvili câștigă alegerile prezidențiale în Georgia.\n 4 ianuarie: Roverul NASA Spirit asolizează pe Marte.\n 14 ianuarie: Alianța PNL-PD a fost legalizată ca urmare a deciziei Tribunalului București. Alianța va avea denumirea integrală \"Dreptate și Adevăr PNL-PD\".\n 24 ianuarie: Roverul NASA Opportunity asolizează pe Marte.\n\nFebruarie \n 4 februarie: Este lansată rețeaua de socializare Facebook.\n 8 februarie: Roverul Opportunity al NASA colectează imagini ale unui sistem de roci de pe Marte, indicând existența apei pe planetă.\n\nMartie \n\n 11 martie: Atentatele teroriste de la Madrid: Explozii simultane la oră de vârf în patru trenuri madrilene omoară 200 de oameni, printre care și 16 cetățeni români.\n 14 martie: Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea depășește lungimea pontificatului lui Leon al XIII-lea, devenind astfel ca lungime cel de-al treilea pontificat din istorie.\n 14 martie: Au loc alegeri parlamentare în Spania. Partidul Popular al lui José María Aznar este învins de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol al lui José Luis Rodríguez Zapatero.\n 14 martie: Au loc alegeri prezidențiale în Rusia. Vladimir Putin câștigă cu 71,2%.\n 18 martie: În jurul orei 9 AM este declanșată Operațiunea Christ împotriva Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut.\n 29 martie: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia sunt admise în NATO, cea mai mare extindere a organizației.\n\nAprilie \n 5 aprilie: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii începe o vizită de stat în Franța pentru a celebra cea de-a 100-a aniversare a \"înțelegerii prietenești\".\n 9 aprilie: A fost răsturnată cea mai importantă statuie a fostului lider irakian, Saddam Hussein din centrul Bagdadului.\n 28 aprilie: CBS a difuzat fotografii în care erau surprinși soldați americani maltratând și umilind prizonieri irakieni din închisoarea d'Abou Ghraib, de lângă Bagdad. Imaginile datau din perioada octombrie-decembrie 2003.\n\nMai \n\n 1 mai: Uniunea Europeană se extinde cu 10 noi state membre: Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia.\n 2 mai: Premierul polonez Leszek Miller a demisionat din funcție, cabinetul său fiind dizolvat. Președintele Poloniei, Aleksander Kwasniewski, l-a numit oficial în aceasta funcție pe Marek Belka și a învestit noul guvern, social-democrat.\n 4 mai: Spaniolul Rodrigo Rato a fost ales director general al Fondului Monetar Internațional.\n 15 mai: Josh Findley a calculat cel mai mare număr prim cunoscut până la această dată, 224036583 − 1. Numărul conține șapte milioane de cifre.\n 21 mai: Comitetul ONU împotriva torturii a cerut explicații Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii în legătură cu tratamentele inumane aplicate deținuților irakieni.\n 24 mai: Explozia de la Mihăilești: Un camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu a explodat la Mihăilești, Buzău. A fost cel mai mare dezastru produs pe șoselele din România și s-a soldat cu 18 morți și 13 răniți grav.\n 27 mai: Orașele Sibiu și Luxemburg au fost desemnate drept \"capitale europene ale culturii\" pentru anul 2007, de către miniștrii pentru educație, tineret și cultură din cele 25 de state membre UE întruniți la Bruxelles.\n\nIunie \n\n 4 iunie: A fost inaugurat \"Water Park\" cel mai mare parc acvatic din România (lângă Aeroportul Otopeni).\n 6 iunie: Primul tur al alegerilor locale din România. Prezență la vot a fost de 54,23%. La București, Traian Băsescu, care a candidat din partea Alianței DA câștigă Primăria Generală a Capitalei din primul tur cu 54,94% învingându-l pe contracandidatul PSD Mircea Geoană care a obținut 29,74%.\n 7 iunie: Printr-un decret emis de președintele Franței, Jacques Chirac, actorului român Ion Lucian i-a fost decernat titlul de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, ca o recunoaștere a meritelor excepționale în domeniul teatrului.\n 8 iunie: Pentru prima dată după 1882, s-a produs un fenomen astronomic deosebit: planeta Venus a trecut prin fața Soarelui, între orele 05.20 și 11.24 GMT, fenomen observat de peste trei sferturi din populația Terrei.\n 9 iunie: Comisarul european pentru extindere Gunter Verheugen declară că Bulgaria a închis 29 dintre cele 31 de capitole de negociere în vederea integrării în UE iar România doar 24 de capitole, menționând că deocamdată este prevazut ca România și Bulgaria să adere în același timp la UE, la 1 ianuarie 2007.\n 11 iunie: Au loc funeraliile lui Ronald Reagan la Washington National Cathedral.\n 12 iunie: Guvernul Năstase promite dublarea salariilor minime pe economie până în anul 2008, de la 66-68 euro, cât este în prezent, la 118 euro.\n 14 iunie: În vederea turului doi al alegerilor locale, se încheie noi protocoale de colaborare: PSD cu PRM și Alianța D.A. cu PUR.\n 15 iunie: În București se lansează oficial Sistemul Național de Apeluri de Urgență 112. Serviciul de Telecomunicații Speciale precizează că până la sfârșitul anului, sistemul va funcționa în întreaga țară. Sistemul 112 va costa 40 milioane de euro.\n 15 iunie: Ivan Gašparovič a fost învestit oficial în funcția de președinte al Republicii Slovacia.\n 16 iunie: Premierul Adrian Năstase (PSD) inaugurează lucrările la Autostrada Transilvania.\n 16 iunie: O echipă de cercetători de la Universitatea Innsbruck (Austria) a publicat în revista de știință Nature un articol în care anunța realizarea primei „teleportări”; experimentul nu presupunea deplasarea dintr-un spațiu în altul, ci transferarea proprietăților fizice ale unui foton unui alt foton, instantaneu, fără a exista nici o cale de comunicare între cele două particule de lumină.\n 20 iunie: Al doilea tur al alegerilor locale din România. La București, Alianța DA câștigă patru sectoare (1, 3, 4 și 6). La Cluj-Napoca, Emil Boc obține 56,25% câștigând în fața lui Ioan Rus care obține 43,74%. Gheorghe Funar, primar al Clujului timp de 12 ani, nu a intrat în turul doi.\n 23 iunie: Gloria Macapagal Arroyo, a fost proclamată oficial, de Congresul filipinez, învingătoare în alegerile prezidențiale din 10 mai 2004.\n 25 iunie: Trupa O-Zone a ajuns numarul unu în Eurochart Singles Sales cu piesa Dragostea din tei.\n 28 iunie: Conform Grupul de Lucru pentru Standarde Internaționale de Raportare Financiara la nivel mondial, începând cu 1 iulie România scapă de statutul de economie hiperinflaționistă.\n 30 iunie: Premierul portughez José Manuel Barroso este numit președinte al Comisiei Europene.\n\nIulie \n\n 1 iulie: Președintele Iraqului, Saddam Hussein, este arestat.\n 1 iulie: Sonda Cassini–Huygens ajunge pe orbita planetei Saturn. \n 1 iulie: Postul de radio „România Tineret” emite doar pe internet, devenind un post experimental. Directorul postului este actorul Florian Pittiș.\n 4 iulie: Grecia învinge Portugalia cu scorul de 1-0 și câștigă Campionatul European de Fotbal din Portugalia.\n 5 iulie: „Jaful secolului” - un angajat al unei firme de pază a fugit cu o mașină blindată încărcată cu bani proveniți de la filialele din Galați, Constanța și Ploiești ale băncii ABN Amro. Suma totală ransportată în autospecială a fost de 88,5 miliarde lei, 33.396 dolari și 525 de euro.\n 5 iulie: În Indonezia au avut loc primele alegeri prezidențiale directe. Scrutinul, desfășurat după șase ani de la căderea dictatorului Suharto, s–a încheiat cu alegerea generalului Susilo Bambang Yudhoyono în funcția de președinte al țării.\n 24 iulie: Se semnează preluarea celei mai mari companii din Romania, Petrom, de către OMV, Petrom păstrându-și denumirea pe piața română. OMV va achita 669 milioane de euro pentru 33,34% din acțiunile Petrom.\n 24 iulie: Trofeul „Cerbul de Aur” este câștigat de malteza Eleanor. \n 25 iulie: Ciclistul american Lance Armstrong câștigă pentru a 6-a oară consecutiv Turul Franței.\n 28 iulie: Alpinistul timișorean Horia Colibășanu devine primul român care a escaladat vârful himalayan K2.\n\nAugust \n\n 3 august: Este lansată nava MESSENGER a NASA, misiunea sa principală fiind studiul lui Mercur.\n 9 august: Într-un top al inflației care cuprinde 221 de țări, alcătuit de CIA, România s-a plasat pe locul 201, cu o inflație oficială de 14,3% în 2003.\n 12 august: Cancelarul Germaniei, Gerhard Schroeder, face o vizită în România. El merge în localitatea clujeană Ceanu Mare, unde e înmormântat tatăl său, decedat în cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru a depune un buchet de flori. Ulterior a purtat discuții cu premierul Năstase și cu președintele Iliescu.\n 13 august: La Atena încep Jocurile Olimpice de vară din 2004. România a obținut 19 medalii (8 aur, 5 argint, 6 bronz).\n 17 august: Prima ediție a Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul. 60 de filme au intrat în competiție la cele trei secțiuni: lung-metraj, documentar și scurt-metraj.\n 19 august: Un studiu realizat de Biroul de referință asupra populației din Washington arată că până în anul 2050, România va ajunge la 15,7 milioane de locuitori.\n 19 august: INSOMAR a dat publicității un sondaj de opinie în care candidatul PSD la Președinție, Adrian Năstase este cotat cu 41% iar candidatul Alianței DA, Theodor Stolojan, cu 24%.\n 26 august: Fabrica de ciocolată „Kandia” din Timișoara se închide odată cu disponibilizarea ultimilor 200 de angajati. În primăvara anului 2003, firma „Excelent” București a preluat pachetul majoritar al Kandia de la un grup austriac cu care se făcuse prima privatizare a fabricii de ciocolată.\n 29 august: Michael Schumacher câștigă ultimul său titlu mondial în Formula 1, extinzând recordul de titluri câștigate la șapte.\n\nSeptembrie \n\n 1 septembrie: Un comando cecen format din 32 de persoane înarmate iau ostateci peste 1300 de oameni, printre care 777 de elevi ai școlii nr.1 din Beslan, Oseția de Nord. Intervenția forțelor speciale rusești a dus la moartea a 338 de persoane, dintre care 186 de copii și sute de răniți. Singurul terorist care a supraviețuit a fost condamnat în 2006 la moarte, sentința fiind preschimbată în închisoare pe viață. În 2017, CEDO a condamnat Moscova la plata a 3 milioane de euro pentru modul defectuos în care a soluționat criza.\n 7 septembrie: La solicitarea FMI, ca urmare a unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului, România a acceptat să treacă la egalizarea treptată, începând cu 1 iulie 2005, a vârstelor de pensionare ale bărbaților și femeilor. În prezent, în România, femeile se pensioneaza la vârsta de 57 de ani și 5 luni, iar bărbații la 62 de ani și 5 luni.\n 9 septembrie: Justiția a decis ca statul român are să-i dea generalului Ion Mihai Pacepa, fost adjunct al Departamentului de Informații Externe al României până în 1978, aproximativ 3 milioane de dolari, reprezentând averea sechestrată de Securitate și alte drepturi ce i s-ar fi cuvenit din 1978 până în prezent.\n 9 septembrie: Are loc Congresul de constituire a Uniunii Naționale PSD-PUR. Adrian Năstase a fost declarat drept candidat al Uniunii Naționale PSD+PUR la Președinție iar candidatul PSD-PUR la funcția de prim-ministru va fi actualul ministru de externe, Mircea Geoană.\n 16 septembrie: Președinții celor doua Camere, Valer Dorneanu și Nicolae Văcăroiu, alături de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist, au inaugurat noul sediu al Senatului din Palatul Parlamentului.\n 29 septembrie: Asteroidul Toutatis cu o lungime de 4,6 kilometri și o lățime de 2,4 kilometri trece la 1,5 milioane de km de Terra, distanță considerată „razantă” la scara universală de către specialiștii de la NASA.\n 30 septembrie: Un sondaj realizat de INSOMAR arată o competiție strânsă la viitoarele alegeri între alianța PSD+PUR (36%) și alianța PNL+PD (31%). În schimb, în cursa pentru președinție Adrian Năstase are 13% în fața lui Theodor Stolojan.\n 30 septembrie: Cele mai mari confederații sindicale din România anunță că își vor uni forțele. Blocul Național Sindical și CNSLR-Frăția au semnat acordul ce va sta la baza noii confederații – BNS-Frăția. După două săptămâni, liderii au anunțat că au decis sa suspende fuziunea confederațiilor sindicale, cu patru zile înainte de congresul de constituire a noii structuri. Motivul invocat: divergențele politice.\n\nOctombrie \n\n 2 octombrie: Debutul primei telenovele românești „Numai iubirea”.\n 2 octombrie: Theodor Stolojan a anunțat că se retrage din cursa prezidențială și de la conducerea Partidului Liberal din motive de sănatate. \n 3 octombrie: Copreședintele Alianței DA, Traian Băsescu, declară într-o conferință de presă că retragerea lui Stolojan este efectul unui șantaj inițiat de partidul de la putere, precizând că lui Stolojan i se pregăteau dosare trucate legate de afacerea „Megapower”, iar liderul liberal nu a mai rezistat presiunilor la care era supus. Băsescu a declarat ca va accepta să candideze pentru funcția de șef al statului, dacă PNL îi va face o astfel de propunere. \n 6 octombrie: Traian Băsescu este nominalizat candidat al Alianței DA pentru funcția de președinte al României. Dacă Alianța va câștiga alegerile postul de prim-ministru va reveni Partidului Național Liberal.\n 6 octombrie: Se dă publicității ultimul raport de țară pe care Comisia Europeană îl face asupra României, în calitate de țară candidată la UE. România este evaluată ca fiind o țară în care „corupția rămâne o problemă serioasă și larg răspândită, afectând aproape toate aspectele societății”, în care politicienii fac presiuni mari asupra justiției și a presei, iar administrația publică rămâne „greoaie, lipsită de profesionalism, prost plătită și prost organizată”. Pe de altă parte se remarcă accelerarea ritmului reformelor, realizarea unor privatizări masive. România mai are de închis 3 capitole dintre care două (concurența și justiție și afaceri interne) au „probleme serioase”. România primește statutul de economie funcțională de piață și se recomandă aderarea comuna la UE a României și Bulgariei în 2007.\n 7 octombrie: Agenția Națională de Administrare Fiscală ceare în instanță declanșarea procedurilor de faliment a peste 2.000 de firme care au datorii uriașe la bugetul de stat. În capul listei se află societatea RAFO Onești, cu o datorie de 7.673,2 miliarde de lei, circa 204 milioane de euro. A doua zi s-a anunțat că RAFO Onești a cumpărat societatea Carom Onești deținută de omul de afaceri Ovidiu Tender, preluând și datoriile acestei societăți la stat. În acest fel, datoria RAFO Onești către statul român devine aproape 14.000 de miliarde (424 de milioane de dolari).\n 7 octombrie: Andrei Pleșu și Mircea Dinescu și-au anunțat demisia din Colegiul CNSAS în semn de protest față de votul din Colegiu conform căruia liderul PRM Corneliu Vadim Tudor nu a făcut poliție politică, deși documentele primite de la SRI susțineau contrariul.\n 9 octombrie: În Afganistan au loc primele alegeri democratice. Hamid Karzai este ales președinte. \n 11 octombrie: Senatul a votat Proiectul de lege privind construirea Catedralei Mântuirii Neamului în Parcul Carol. S-a stabilit trecerea unui teren de 13.814 m2, cu titlu gratuit, în proprietatea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române.\n 12 octombrie: România a cucerit 20 de medalii de aur la Campionatul Mondial de karate.\n 12 octombrie: Camera Deputaților din România a aprobat proiectul de lege prin care publicitatea la produsele din tutun va fi interzisă în presa scrisă, la radio și televiziune, cinematografe sau pe panouri publicitare.\n 14 octombrie: Guvernul Năstase dă o Ordonanță de Urgență care să-i permită lui Adrian Năstase să candideze la președinție; legea prevedea că partidele politice sau alianțele politice pot prezenta candidați la funcția supremă în stat, însă Năstase este susținut de o alianță electorală (PSD+PUR) și nu de una politică, înregistrată la tribunal.\n 27 octombrie: Cutremur în Vrancea, cu o magnitudine de 6 grade pe Richter și o intensitate în zona epicentrală de 7 grade Mercalli. Fără victime sau pagube materiale.\n\nNoiembrie \n\n 1 noiembrie: Biroul Electoral Central a acceptat 12 candidaturi la președinția României pentru alegerile din 28 noimebrie.\n 2 noiembrie: Au loc alegeri prezidențiale în SUA. Este reales președintele republican George W. Bush, care îl învinge pe senatorul democrat John Kerry.\n 2 noiembrie: Regizorul neerlandez, Theo van Gogh, este asasinat la Amsterdam, Țările de Jos, de către Mohammed Bouyeri.\n 10 noiembrie: S-a anunțat descoperirea de către o echipă de paleontologi clujeni a unor fosile de dinozauri care au populat zona localității Jibou în urmă cu peste 65 de milioane de ani. Dinozaurii aveau trei metri lungime și doi înălțime, erau ierbivori și mergeau atât în două, cât și în patru picioare.\n 17 noiembrie: Guvernul Năstase adoptă prin ordonanță de urgență, ca toate creanțele la stat ale Rafo Onești și Carom, în valoare de aproape 16.000 de miliarde (470 de milioane de dolari), să fie preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Rafo Onești a beneficiat și în 1999 de o eșalonare pe 5 ani a unei datorii de 600 de miliarde iar în 2001, creanțele de la acea vreme s-au transformat în acțiuni. Datoriile de 16.000 de miliarde de lei vor fi reconvertite în acțiuni, care vor transforma statul în acționar majoritar la Rafo și Carom.\n 19 noiembrie: Este dat publicității un sondaj realizat de Data Media și IRSOP la comanda PSD în legătură cu viitoarele alegeri la președinția României, cu următoarele rezultate: Adrian Năstase - 41%; Traian Băsescu - 32%.\n 19 noiembrie: Noua Comisie Europeană, condusă de portughezul José Manuel Barroso, a obținut investitura Parlamentului European la capatul unei crize de trei săptămâni fără precedent în istoria Uniunii Europene.\n 22 noiembrie: În Ucraina începe Revoluția Portocalie, imediat după scrutinul prezidențial al alegerilor, despre care s-a pretins a fi afectat de corupție masivă, intimidare a alegătorilor și fraudă electorală.\n 24 noiembrie: Alegeri prezidențiale în Ucraina: Parlamentul îl declară oficial învingător al alegerilor pe Viktor Ianukovici.\n 27 noiembrie: Alegeri prezidențiale în Ucraina: Curtea Supremă a Ucrainei invalidează victoria lui Ianukovici.\n 28 noiembrie: Alegeri generale în România: La alegerile prezidențiale, după primul scrutin, Adrian Năstase conduce cu 40,94% din voturi, urmat de Traian Băsescu cu 33,92%. La alegerile parlamentare rezultatele au fost următoarele: Uniunea Națională PSD+PUR - 37,12%; Alianța Dreptate și Adevăr - 31,77%; PRM - 13,63%; UDMR - 6,22%. Prezența la vot a fost de 58,5%.\n 29 noiembrie: S-a semnat acordul prin care datoria Republicii Moldova față de România, în valoare de 9,4 milioane de dolari, va fi reeșalonată pe o perioada de 15 ani.\n 30 noiembrie: Traian Băsescu depune la Biroul Electoral Central contestație de fraudare a alegerilor. Dovada constă în comunicatele oficiale ale Biroului Electoral Central; analizând datele din aceste comunicate din 29 noiembrie, emise la orele 12:00 și 17:00, se constată în acest interval o scădere a numărului de voturi nule: la Președinție – 159.850, Senat – 111.849, Camera Deputatilor – 101.205. Numărul voturilor nule nu are cum să scadă pe perioada numărării proceselor verbale, ci doar să crească.\n\nDecembrie \n\n 1 decembrie: Președintele Biroului Electoral Central declară că sesizarea Alianței PNL-PD, Dreptate și Adevar, privind anularea alegerilor a fost respinsă cu majoritate de voturi, iar diferența de voturi nule s-a înregistrat din pricina unei erori săvârșite de un număr neprecizat de comisii electorale.\n 5 decembrie: Cupa Davis 2004 a fost câștigată de Spania care a învins SUA cu scorul de 3-2.\n 7 decembrie: O parte dintre jurnaliștii Televiziunii publice declară în cadrul unei conferințe de presă cenzura la care sunt supuși angajații din TVR. O serie de organizații neguvernamentale au adresat jurnaliștilor o scrisoare deschisă pentru un examen de conștiință.\n 8 decembrie: Potrivit unui sondaj realizat de IMAS în ceea ce privește intenția de vot pentru turul doi al alegerilor prezidențiale, Adrian Năstase este creditat cu 57% iar Traian Băsescu cu 43%.\n 10 decembrie: Președintele Ion Iliescu îl decorează pe liderului peremist, Corneliu Vadim Tudor, cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru „contribuția meritorie la desfașurarea actului legislativ, la adoptarea unor legi fundamentale, necesare dezvoltării țării”.\n 12 decembrie: Alegeri prezidențiale în România: Al doilea tur de scrutin îl desemnează câștigător pe Traian Băsescu care obține 51,23% din voturi în fața lui Adrian Năstase cu 48,77% din voturi.\n 13 decembrie: Se deschide Teatrul independent „Arca” cu spectacolul Top Dogs regizat de Theo Herghelegiu.\n\n 15 decembrie: Cu trei zile înainte de expirarea legală a mandatului prezidențial, Ion Iliescu a semnat decretul prin care îl grațiază pe Miron Cozma, liderul minerilor. A doua zi e a revocat propriul decret de grațiere. Cozma a fost condamnat la 18 ani de închisoare, pentru subminarea puterii de stat în septembrie 1991 și a fost încarcerat 8 ani mai târziu, în februarie 1999.\n 16 decembrie: Parlamentul European a votat raportul referitor la progresele României pe calea aderarii la Uniunea Europeană și recomandă semnarea Tratatului de aderare în primăvara anului viitor și aderarea efectivă la 1 ianuarie 2007.\n 20 decembrie: Un grup de hoți au furat 50 de milioane dolari de la Banca Nordică din Belfast, Irlanda de Nord. Jaful este considerat unul dintre cele mai mari din istoria Regatului Unit.\n 20 decembrie: Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu au fost aleși președinți ai Camerei și Senatului, cu ajutorul PRM și PUR și în absența PNL și PD care au părăsit lucrările. \n 21 decembrie: Traian Băsescu preia mandatul de șef al statului. Este primul președinte al României cu mandat de 5 ani, după ce Constituția a fost modificată în 2003 extinzând mandatul prezidențial de la 4 la 5 ani.\n 22 decembrie: Președintele Băsescu l-a desemnat pe liderul PNL, Călin Popescu-Tăriceanu, în funcția de prim-ministru.\n 26 decembrie: Cutremur cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter în Oceanul Indian, cel mai puternic cutremur în ultimii 40 de ani, peste 290.000 de persoane decedate din 12 țări Indonezia, Sri Lanka, India, Thailanda, Somalia, Maldive, Myanmar, Tanzania, Seychelles, Bangladesh, Kenya.\n 26 decembrie: Alegeri prezidențiale în Ucraina: Al treilea tur de scrutin a fost câștigat de Viktor Iușcenko cu 51,99 % din totalul voturilor exprimate. Viktor Ianukovici a obținut 44,19 %.\n 28 decembrie: Guvernul condus de noul prim-ministru desemnat, Călin Popescu Tăriceanu, este validat de către Parlamentul României.\n 30 decembrie: Un incendiu într-un club de noapte din Buenos Aires omoară 194 de persoane în timpul unui concert rock.\n 31 decembrie: Taipei 101 devine cea mai înaltă clădire din lume. Va deține acest record în perioada 2004-2009.\n 31 decembrie: Prim-ministrul ucrainean Viktor Ianukovici demisionează.\n 31 decembrie: România și Bulgaria închid neocierile de aderare la Uniunea Europeană.\n\nNașteri\n\nIanuarie \n10 ianuarie: Kaitlyn Maher (Kaitlyn Ashley Maher), muziciană americană\n 21 ianuarie: Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei, fiica Prințului Moștenitor al Norvegiei, Haakon\n\nFebruarie \n 6 februarie: Prințesa Louise a Belgiei, nepoata regelui Albert al II-lea\n 7 februarie: Horia Stamatin, jurnalist român\n 19 februarie: Millie Bobby Brown, actriță britanică\n\nMartie \n 13 martie: Coco Gauff, jucătoare de tenis americană\n 27 martie: Amira Willighagen, cântăreață neerlandeză\n\nSeptembrie \n 15 septembrie: David Popovici, sportiv român (înot)\n\nOctombrie \n 8 octombrie: Antonia Duță, gimnastă română\n 10 octombrie: Zain al-Rafeea, actor sirian\n\nDecese\n\nIanuarie\n 1 ianuarie: Igor Torkar, 90 ani, scriitor, dramaturg și poet sloven (n. 1913)\n 2 ianuarie: Mihai Ivăncescu, 61 ani, fotbalist român, (n. 1942)\n 4 ianuarie: Helena Růžičková, 67 ani, actriță cehă (n. 1936)\n 5 ianuarie: Fraydele Oysher, 90 ani, evreică basarabeană, actriță de teatru și muzică idiș (n. 1913)\n 10 ianuarie: Kira a Prusiei (n. Kira Auguste Viktoria Friederike), 60 ani, prințesă prusacă (n. 1943)\n 10 ianuarie: Alexandra Ripley, 70 ani, scriitoare americană (n. 1934)\n 13 ianuarie: Sorin Holban, 70 ani, prozator, poet român (n. 1933)\n 13 ianuarie: Tom Hurndall, 22 ani, student britanic (n. 1981)\n 15 ianuarie: Felicia Meleșcanu, 62 ani, jurnalistă română (n. 1941)\n 16 ianuarie: Niculae Cerveni, 77 ani, senator român (1996-2000), (n. 1926)\n 17 ianuarie: Czesław Niemen (n. Czesław Juliusz Niemen-Wydrzycki), 64 ani, compozitor polonez (n. 1939)\n 20 ianuarie: Alan Brown, 84 ani, pilot britanic de Formula 1 (n. 1919)\n 20 ianuarie: Gil Ioniță, 51 ani, cântăreț român (n. 1952)\n 21 ianuarie: Dinu Adameșteanu, 90 ani, arheolog italian de origine română, membru de onoare al Academiei Române (n. 1913)\n 21 ianuarie: Juan Zambudio Velasco, 82 ani, fotbalist spaniol (portar), (n. 1921)\n 22 ianuarie: Erwin M. Friedländer, 78 ani, fizician american de origine evreiască (n. 1925)\n 23 ianuarie: Helmut Newton (n. Helmut Neustädter), 83 ani, artist fotograf german (n. 1920)\n 24 ianuarie: Abdul Rahman Munif, 70 ani, romancier saudit (n. 1933)\n24 ianuarie: Leônidas da Silva, 90 ani, fotbalist brazilian (atacant), (n. 1913)\n 25 ianuarie: Fanny Blankers-Koen, 85 ani, atletă neerlandeză (n. 1918)\n 25 ianuarie: Miklos Feher, 24 ani, fotbalist maghiar (atacant), (n. 1979)\n 26 ianuarie: Eva Behring, 66 ani, traducătoare germană, de etnie poloneză (n. 1936)\n 28 ianuarie: Dino Dines (n. Peter Leslie Dines), 59 ani, muzician britanic (T. Rex), (n. 1944)\n 28 ianuarie: André Van Lysebeth, 84 ani, yoghin belgian (n. 1919)\n 28 ianuarie: Joe Viterelli (n. Joseph Viterelli), 66 ani, actor american (n. 1937)\n 29 ianuarie: Augustin Deac, 75 ani, istoric român (n. 1928)\n 29 ianuarie: Otto Wilhelm Fischer, 88 ani, actor austriac de film (n. 1915)\n 29 ianuarie: Janet Paterson Frame, 79 ani, scriitoare neozeelandeză (n. 1924)\n 29 ianuarie: O. W. Fischer, actor austriac (n. 1915)\n 30 ianuarie: Ion Barnea, 90 ani, istoric și arheolog român (n. 1913)\n 30 ianuarie: Octavian Gr. Zegreanu, 65 ani, poet român (n. 1938)\n\nFebruarie\n 1 februarie: Márton Izsák, 90 ani, sculptor evreu de naționalitate maghiară din Transilvania, personalitate și cetățean de onoare al orașului Târgu Mureș (n. 1913)\n 1 februarie: O. W. Fischer, actor austriac (n. 1915)\n 1 februarie: Dino Verde, 81 ani, scriitor, dramaturg, textier si scenarist italian (n. 1922)\n 7 februarie: Safia Farhat, 80 ani, pionier al artelor vizuale în Tunisia (n. 1924)\n 10 februarie: Vasile Tăbârță, 55 ani, actor din R. Moldova (n. 1949)\n 11 februarie: Mihai Dascal, 57 ani, critic și istoric literar român (n. 1946)\n 11 februarie: Shirley Strickland de la Hunty, 78 ani, atletă australiană (n. 1925)\n 14 februarie: Marco Pantani, 34 ani, ciclist italian (n. 1970)\n 15 februarie: Hasse Ekman, 88 ani, actor suedez (n. 1915)\n 19 februarie: Gurghen Margarian, 25 ani, soldat armean (n. 1978)\n 21 februarie: William John Charles, 72 ani, fotbalist britanic (atacant), (n. 1931)\n 23 februarie: Ion Eremia, 90 ani, deținut politic român (n. 1913)\n 25 februarie: Ahmed Sefrioui, scriitor marocan (n. 1915)\n 26 februarie: Boris Trajkovski, 47 ani, președinte al R. Macedonia (1999-2004), (n. 1956)\n 28 februarie: Carmen Laforet, 82 ani, scriitoare spaniolă (n. 1921)\n 29 februarie: Dumitru Ionescu, 82 ani, inginer militar român (n. 1921)\n 29 februarie: Jerome Lawrence, 88 ani, dramaturg și scriitor american (n. 1915)\n\nMartie\n 4 martie: Claude Nougaro, 74 ani, poet francez (n. 1929)\n4 martie: Malcolm Pasley, 77 ani, istoric literar britanic (n. 1926)\n 5 martie: Irina Coroiu, 53 ani, critic român de teatru și film (n. 1950)\n 5 martie: Masanori Tokita, 78 ani, fotbalist japonez (atacant), (n. 1925)\n 6 martie: János Fazekas, 78 ani, comunist român (n. 1926)\n 7 martie: Nicolae Cajal, 84 ani, medic român (n. 1919)\n 7 martie: Eugeniu Gh. Proca, 77 ani, medic român (n. 1927)\n 7 martie: Paul Edward Winfield, 64 ani, actor afro-american (n. 1939)\n 10 martie: Borislav Brondukov, 66 ani, actor ucrainean (n. 1938)\n10 martie: Mihai Ursachi, 63 ani, poet și traducător român (n. 1941)\n 11 martie: Nelu Stănescu, 46 ani, fotbalist român, (n. 1957)\n 12 martie: Finn Carling, 78 ani, scriitor norvegian (n. 1925)\n 12 martie: Valentina Juravliova, 70 ani, scriitoare rusă (n. 1933)\n 13 martie: Franz König, 98 ani, cardinal austriac (n. 1905)\n 14 martie: René Laloux, 74 ani, regizor francez (n. 1929)\n 15 martie: John Anthony Pople, 78 ani, chimist englez, laureat al Premiului Nobel (1998), (n. 1925)\n 18 martie: Radu Manicatide, 91 ani, inginer român (n. 1912)\n 19 martie: Pavel Creangă, 71 ani, general din Republica Moldova (n. 1933)\n 20 martie: Regina Juliana a Țărilor de Jos (n. Juliana Louise Emma Marie Wilhelmina), 94 ani (n. 1909)\n 21 martie: Gheorghe Baciu, 80 ani, maestru coregraf român (n. 1923)\n 21 martie: Sergiu Duca, 68 ani, medic român (n. 1936)\n 21 martie: Paraschiv Oprea, 66 ani, dirijor, pianist și compozitor român (n. 1937)\n 22 martie: Lisa Ferraday, 83 ani, actriță și fotomodel de origine română (n. 1921)\n 25 martie: Adrian Ovidiu Moțiu, 73 ani, senator român (1992-1996), (n. 1930)\n 26 martie: Alexandru V. Grossu, 93 ani, biolog român (n. 1910)\n 26 martie: Takeshi Kamo, 89 ani, fotbalist japonez (atacant), (n. 1915)\n 28 martie: Robert Merle, 95 ani, romancier francez de etnie algeriană (n. 1908)\n 28 martie: Peter Ustinov, (n. Peter Alexander Freiherr von Ustinov), 82 ani, actor, regizor britanic (n. 1921)\n 30 martie: Aurel Giurumia, 73 ani, actor român (n. 1931)\n\nAprilie\n 1 aprilie: Mîkola Rudenko, 83 ani, poet ucrainean (n. 1920)\n 2 aprilie: John Hadji Argyris, 90 ani, inginer german, membru de onoare al Academiei Române (n. 1913)\n 2 aprilie: Dionisie Giuchici, 66 ani, scriitor român (n. 1938)\n 2 aprilie: Ioan Victor Pica, 71 ani, poet român (n. 1933)\n 4 aprilie: Nikita Bogoslovski, 90 ani, compozitor rus (n. 1913)\n 5 aprilie: Sławomir Rawicz, 88 ani, ofițer polonez (n. 1915)\n 9 aprilie: Florian Anastasiu, 75 ani, arheolog român (n. 1929)\n 9 aprilie: Jiří Weiss, 91 ani, scenarist și regizor de film, scriitor și pedagog ceh (n. 1913)\n 14 aprilie: Micheline Charest, 51 ani, producător canadian de televiziune (n. 1953)\n 16 aprilie: Jan Szczepański, 90 ani, sociolog polonez (n. 1913)\n 20 aprilie: Thomas G. Winner, 86 ani, eminent cercetator american (n. 1917)\n 21 aprilie: Eduard Asadov, 80 ani, poet și prozator rus de origine armeană (n. 1923)\n 21 aprilie: Ernest Neumann, 87 ani, rabin evreu (n. 1917)\n 22 aprilie: Sunčana Škrinjarić, 72 ani, scriitoare, poetă și jurnalistă croată (n. 1931)\n 24 aprilie: Estée Lauder (n. Josephine Esther Mentzer), 95 ani, antreprenor american de cosmetice (n. 1906)\n 25 aprilie: Thom Gunn, 74 ani, scriitor britanic (n. 1929)\n 25 aprilie: Albert Paulsen, 78 ani, actor american de etnie ecuadoriană (n. 1925)\n 26 aprilie: Ermanno Benocci, 73 ani, politician italian (n. 1930)\n 26 aprilie: Titus Mocanu, 80 ani, estetician român (n. 1923)\n 27 aprilie: Ion Dămăceanu, 89 ani, sculptor român (n. 1924)\n 28 aprilie: Ion Gonța, 50 ani, jurnalist din R. Moldova (n. 1953)\n 29 aprilie: Nick Joaquin (n. Nicomedes Márquez Joaquín), 86 ani, scriitor filipinez (n. 1917)\n 29 aprilie: Emil Klein, 48 ani, violonist român (n. 1955)\n\nMai\n 2 mai: Franț Țandără, 74 ani, comunist român și torționar auto-descris (n. 1930)\n 3 mai: Friedrich Cloos, 95 ani, șeful organizației naziste a Muncitorilor Germani din România (n. 1909) \n 3 mai: Ken Downing, 86 ani, pilot britanic de Formula 1 (n. 1917)\n 5 mai: Thea Beckman (n. Theodora Petie), 80 ani, scriitoare neerlandeză (n. 1923)\n 5 mai: Paul Schuster, 74 ani, scriitor german de etnie română (n. 1933)\n 8 mai: John Peel, 91 ani, politician britanic (n. 1912)\n 8 mai: John Peel, politician britanic (n. 1912)\n 9 mai: Ahmat (Ahmad) Kadîrov, 52 ani, muftiu al Republicii Cecene Icikeria (n. 1951)\n 11 mai: Ion Gheție, 73 ani, lingvist român (n. 1930)\n 11 mai: Valeriu Penișoară, 53 ani, cântăreț de muzică folk (n. 1950)\n 12 mai: Reuven Pfeffermann, 67 ani, medic israelian (n. 1936)\n 14 mai: Gheorghe Poenaru-Bordea, 66 ani, istoric român (n. 1937)\n 16 mai: Veronica Constantinescu, 92 ani, pictoriță română (n. 1912)\n 17 mai: Noche Crist, 95 ani, artistă americană de origine română (n. 1909) \n 17 mai: Tony Randall (n. Arthur Leonard Rosenberg), 84 ani, actor american de etnie evreiască (n. 1920)\n 22 mai: Richard Biggs, 44 ani, actor american (n. 1960)\n 26 mai: Nikolai Cernîh, 72 ani, astronom rus (n. 1931)\n 27 mai: Umberto Agnelli, 69 ani, om de afaceri italian (n. 1934)\n 30 mai: Alfred Coppel (n. Alfredo Jose de Arana-Marini Coppel), 82 ani, scriitor american (n. 1921)\n\nIunie\n 1 iunie: Stelian Baboi, 65 ani, pedagog român (n. 1938)\n 1 iunie: George Muntean, 71 ani, lingvist român (n. 1932)\n 1 iunie: Mihail Părăluță, 76 ani, economist, publicist, om de știință, manager, universitar și deputat român (n. 1927)\n 2 iunie: Nicolai Ghiaurov (Nikolai Gjaurov), 74 ani, solist bulgar de operă (n. 1929)\n 3 iunie: Chiril Draganiuc, 72 ani, medic din R. Moldova (n. 1931)\n 3 iunie: Frances Shand Kydd (n. Frances Ruth Roche), 68 ani, soția lui John Spencer, al VIII-lea Conte Spencer și mama prințesei Diana, Prințesă de Wales (n. 1936)\n 4 iunie: Nino Manfredi (n. Saturnino Manfredi), 83 ani, actor italian de film (n. 1921)\n 5 iunie: Ronald Wilson Reagan, 93 ani, al 40-lea președinte al SUA (1981-1989), (n. 1911)\n 7 iunie: Quorthon (n. Thomas Börje Forsberg), 38 ani, muzician suedez (Bathory), (n. 1966)\n 9 iunie: Māris Liniņš, 41 ani, actor leton de teatru și film (n. 1963)\n 10 iunie: Ray Charles Robinson, 73 ani, muzician american (n. 1930)\n 16 iunie: Paul Neagu, 66 ani, pictor român (n. 1938)\n 17 iunie: Todor Dinov, 84 ani, regizor bulgar (n. 1919)\n 17 iunie: Jacek Kuroń, 70 ani, politician polonez (n. 1934)\n 19 iunie: Óscar Bento Ribas, 94 ani, scriitor angolez (n. 1909)\n 26 iunie: Naomi Shemer, 73 ani, poetă și compozitoare israeliană (n. 1930)\n 27 iunie: Boris Holban (n. Baruch Bruhman), 96 ani, comunist român de etnie evreiască (n. 1908)\n\nIulie\n 1 iulie: Marlon Brando jr., 80 ani, actor american de film (n. 1924)\n 1 iulie: Mihail Horváth, 56 ani, politician român de etnie maghiară (n. 1947)\n 2 iulie: Mochtar Lubis, 82 ani, scriitor indonezian (n. 1922)\n 6 iulie: Thomas Klestil, 71 ani, diplomat și politician austriac (n. 1932)\n 7 iulie: Mihail Șerban, 74 ani, biochimist român, membru al Academiei Române (n. 1930)\n 8 iulie: Jean Lefebvre, 84 ani, actor francez de film (n. 1922)\n 10 iulie: Inge Meysel (n. Ingeborg Charlotte Meysel), 94 ani, actriță germană (n. 1910)\n 12 iulie: Mioara Avram, 72 ani, lingvistă română (n. 1932)\n 17 iulie: Ion Ionescu (preot, dirijor), 82 ani, preot si dirijor român (n. 1922)\n 19 iulie: Ilie Cazacu, 92 ani, instrumentist român (n. 1912)\n 22 iulie: Sacha Distel, 71 ani, cântăreț și compozitor francez (n. 1933)\n 24 iulie: Bob Azzam, 78 ani, cântăreț egiptean (n. 1925)\n 28 iulie: Francis Crick (n. Francis Harry Compton Crick), 88 ani, om de știință britanic, laureat al Premiului Nobel (1962), (n. 1916)\n 28 iulie: Tiziano Terzani, 65 ani, scriitor italian (n. 1938)\n 29 iulie: Vasile Hobjilă, 56 ani, politician român (n. 1948)\n\nAugust\n 1 august: Philip Abelson, 91 ani, fizician american (n. 1913)\n 1 august: Madeleine Robinson (n. Madeleine Yvonne Svoboda), 86 ani, actriță franceză (n. 1916)\n 6 august: Andrei Ciurunga (n. Robert Eisenbraun), 83 ani, poet român (n. 1920)\n 12 august: Godfrey Newbold Hounsfield, 84 ani, inginer britanic (n. 1919)\n 13 august: Julia Child (n. Julia McWilliams), 91 ani, bucătar chef american (n. 1912)\n 14 august: Czeslav Miłosz, 93 ani, scriitor polonez laureat al Premiului Nobel (1980), (n. 1911)\n 17 august: Thea Astley, 78 ani, scriitoare australiană (n. 1925)\n 22 august: Haralambie Ivanov, 63 ani, canoist român (n. 1941)\n 23 august: Aurel Berinde, 77 ani, istoric și prozator român (n. 1927)\n 26 august: Laura Ann Branigan, 52 ani, actriță și cântăreață americană (n. 1952)\n\nSeptembrie\n 1 septembrie: Hripsime Djanpoladjian, 86 ani, arheologă și epigrafistă sovietică (n. 1918)\n 1 septembrie: Vlad Sorianu, 73 ani, critic literar și traducător român (n. 1931)\n 6 septembrie: Grigore Gheba, 92 ani, general de armată și matematician român (n. 1912)\n 8 septembrie: Richard Butler, 86 ani, inginer american (n. 1918)\n 8 septembrie: Dan George Spătaru, 64 ani, cântăreț român (n. 1939)\n 11 septembrie: Fred Ebb, 72 ani, textier american de teatru muzical (n. 1932)\n11 septembrie: György Puskás, 93 ani, medic maghiar (n. 1911)\n 12 septembrie: Jack Turner, 84 ani, pilot american de Formula 1 (n. 1920)\n 15 septembrie: Mary Elizabeth Frye, 98 ani, poetă americană (n. 1905)\n 15 septembrie: Paul Melchior, 78 ani, geofizician belgian membru de onoare al Academiei Române (n. 1925)\n 19 septembrie: Ion R. Baciu, 83 ani, medic român (n. 1921)\n 20 septembrie: Brian Howard Clough, 69 ani, fotbalist (atacant) și antrenor britanic (n. 1935)\n 22 septembrie: Alex Wayman, 83 ani, tibetolog și indianist american (n. 1921)\n 23 septembrie: Bryce DeWitt, 81 ani, fizician american (n. 1923)\n 24 septembrie: Jože Gale, 91 ani, regizor de film, actor, scenarist, publicist și educator sloven (n. 1913)\n 24 septembrie: Françoise Sagan (n. Françoise Quoirez), 69 ani, scriitoare franceză (n. 1935)\n 26 septembrie: Ion Aramă, 67 ani, scriitor român (n. 1936)\n 27 septembrie: John Edward Mack, 74 ani, medic psihiatru, scriitor și profesor american la Harvard Medical School (n. 1929)\n 28 septembrie: Mulk Raj Anand, 98 ani, scriitor indian (n. 1905)\n 28 septembrie: Liviu Comes, 85 ani, muzicolog român (n. 1918)\n 28 septembrie: Christl Cranz (n. Christl Franziska Antonia Cranz-Borchers), 90 ani, sportivă germană (schi alpin), (n. 1914)\n 28 septembrie: Geo Dumitrescu, 84 ani, poet român (n. 1920)\n 29 septembrie: Ștefan Ruha (n. István Ruha), 73 ani, violonist, dirijor și profesor român de etnie maghiară (n. 1931)\n\nOctombrie\n 2 octombrie: Vasile Pascaru, 67 ani, regizor de film, cineast și scenarist din R. Moldova (n. 1937)\n 3 octombrie: Janet Leigh, 77 ani, actriță, cântăreață, dansatoare și autoare americană (n. 1927)\n 5 octombrie: Rodney Dangerfield, 82 ani, comic, actor, scenarist și producător american (n. 1921)\n 5 octombrie: Maurice Wilkins, 87 ani, biofizician britanic (n. 1916)\n 6 octombrie: Clem Tholet, 56 ani, cântăreț rhodesian cunoscut pentru melodiile sale patriotice (n. 1948)\n 7 octombrie: Miki Matsubara, 44 ani, cântăreață și compozitoare de J-pop, japoneză (n. 1959)\n 8 octombrie: Jacques Derrida (n. Jackie Derrida), 74 ani, filosof francez (n. 1930)\n 10 octombrie: Christopher D'Olier Reeve, 52 ani, actor, regizor și producător american (n. 1952)\n 10 octombrie: Maurice Shadbolt (n. Maurice Francis Richard Shadbolt), 72 ani, scriitor neozeelandez (n. 1932)\n 11 octombrie: Peter Kerr, 82 ani, politician britanic (n. 1922)\n 11 octombrie: Alexandru Ungureanu, 47 ani, scriitor român de literatură SF (n. 1957)\n 11 octombrie: Alexandru Ungureanu, scriitor român (n. 1957)\n 14 octombrie: Ivan Shamiakin, 83 ani, scriitor belarus (n. 1921)\n 18 octombrie: Johnny Norman Haynes, 71 ani, fotbalist britanic (atacant), (n. 1934)\n 19 octombrie: Kenneth Eugene Iverson, 83 ani, informatician canadian (n. 1920)\n 19 octombrie: Liviu Vasilică, 54 ani, interpret român de muzică populară din zona Olteniei (n. 1950)\n 20 octombrie: Vasile Constantinescu, 61 ani, poet, prozator și eseist român (n. 1943)\n 23 octombrie: Bill Nicholson (n. William Edward Nicholson), 85 ani, fotbalist și antrenor britanic (n. 1919)\n 25 octombrie: John Peel (n. John Robert Parker Ravenscroft), 65 ani, jurnalist și producător muzical britanic (n. 1939)\n 28 octombrie: Rosalind Hicks (n. Rosalind Margaret Clarissa Christie), 85 ani, fiica scriitoarei britanice Agatha Christie (n. 1919)\n 29 octombrie: Prințesa Alice, Ducesă de Gloucester (n. Alice Christabel Montagu Douglas Scott), 102 ani (n. 1901)\n 30 octombrie: Aurel Daraban, 65 ani, deputat român (2000-2004), (n. 1939)\n\nNoiembrie\n 2 noiembrie: Theodore van Gogh, 46 ani, regizor neerlandez (n. 1957)\n2 noiembrie: Zayed bin Sultan Al Nahyan, 86 ani, primul președinte al Emiratelor Arabe Unite (1971-2004), (n. 1918)\n 3 noiembrie: Maria Popescu, 85 ani, memorialistă română (n. 1919)\n 7 noiembrie: Howard Keel (n. Harold Clifford Keel), 85 ani, actor american (n. 1919)\n 9 noiembrie: Stieg Larsson (n. Karl Stig-Erland Larsson), 50 ani, jurnalist și scriitor suedez de romane polițiste (n. 1954)\n 11 noiembrie: Yasser Arafat (n. Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini), 75 ani, liderul Autorității Naționale Palestiniene (n. 1929)\n 11 noiembrie: David Davidescu, 88 ani, agronom român, membru titular al Academiei Române (n. 1916)\n 12 noiembrie: Jacques Dynam, 80 ani, actor francez (n. 1923)\n 12 noiembrie: Alexandru Vona (n. Alberto Henrique Samuel Bejar y Mayor), 82 ani, scriitor român de etnie evreiască (n. 1922)\n 13 noiembrie: Ol' Dirty Bastard (n. Russell Tyrone Jones), 35 ani, rapper american (n. 1968)\n 13 noiembrie: Richard Alan Simmons, 80 ani, scenarist canadiano-american (n. 1924)\n 14 noiembrie: Dinu Negreanu, regizor de film (n. 1917)\n 22 noiembrie: Mefodie Apostolov, 89 ani, actor de teatru și film sovietic și moldovean (n. 1915)\n 22 noiembrie: Metodiu Apostolov, actor moldovean (n. 1915)\n 23 noiembrie: Rafael Eitan, 75 ani, general israelian (n. 1929)\n 26 noiembrie: Philippe de Broca, 71 ani, regizor francez (n. 1933)\n 28 noiembrie: Ioana Postelnicu (n. Eugenia Banu), 94 ani, scriitoare română (n. 1910)\n 29 noiembrie: John Drew Barrymore, 72 ani, actor american de teatru, film și de televiziune (n. 1932)\n 30 noiembrie: Pierre Berton (n. Pierre Francis De Marigny Berton), 84 ani, scriitor canadian (n. 1920)\n\nDecembrie\n 1 decembrie: Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld (n. Bernhard Leopold Frederik Everhard Julius Coert Karel Godfried Pieter), 93 ani (n. 1911)\n 2 decembrie: Larry Buchanan, 81 ani, regizor, producător și scenarist de filme, american (n. 1923)\n 2 decembrie: Alicia Markova, 94 ani, balerină britanică (n. 1910)\n 3 decembrie: Shiing-Shen Chern, 93 ani, matematician american, de etnie chineză (n. 1911)\n 4 decembrie: Carl Esmond (n. Karl Simon), 102 ani, actor de film, de televiziune și de teatru austriac (n. 1902)\n 4 decembrie: Teo Peter (Teofil Peter), 50 ani, muzician român (Compact), (n. 1954)\n 6 decembrie: Gherasim Cucoșel, 80 ani, episcop român (n. 1924)\n 6 decembrie: Raymond Goethals, 83 ani, fotbalist (portar) și antrenor belgian (n. 1921)\n 8 decembrie: Darrell Lance Abbott, 38 ani, chitarist american (Pantera, Damageplan) (n. 1966)\n 10 decembrie: Victor Apostolache, 58 ani, senator român (1992-2004), (n. 1946)\n 15 decembrie: Lucien Musset, 82 ani, istoric francez (n. 1922)\n 19 decembrie: Herbert Charles Brown, 92 ani, chimist britanic, laureat al Premiului Nobel (1979), (n. 1912)\n 19 decembrie: Gheorghe Tătaru, 56 ani, fotbalist român, (n. 1948)\n 19 decembrie: Renata Tebaldi (n. Renata Ersilia Clotilde Tebaldi), 82 ani, soprană italiană (n. 1922)\n 23 decembrie: Peter Beazley, 82 ani, politician britanic (n. 1922)\n 23 decembrie: P. V. Narasimha Rao (n. Pamulaparthi Venkata Narasimha Rao), 83 ani, politician indian, prim-ministru al Indiei (1991-1996), (n. 1921)\n 24 decembrie: Ernst Christian, 84 ani, scriitor german născut în România (n. 1920)\n 24 decembrie: Abdul Rahman Munif, 70 ani, scriitor saudit (n. 1933)\n 25 decembrie: Romulus Neagu, 74 ani, deputat român (1996-2000), (n. 1930)\n 27 decembrie: Ferenc Bessenyei, 85 ani, actor maghiar (n. 1919)\n 28 decembrie: Susan Sontag (n. Susan Rosenblatt), 71 ani, critic literar american (n. 1933)\n28 decembrie: Tzvi Tzur (n. Tzvi Czertenko), 80 ani, general israelian (n. 1923)\n 29 decembrie: Julius Axelrod, 92 ani, chimist american de etnie evreiască, laureat al Premiului Nobel (1970), (n. 1912)\n 30 decembrie: Jacques Van Herp, 81 ani, editor, antologator și scriitor belgian (n. 1923)\n 30 decembrie: Artie Shaw (n. Arthur Jacob Arshawsky), 94 ani, muzician american (n. 1910)\n 31 decembrie: Gérard Debreu, 83 ani, economist francez, laureat al Premiului Nobel (1983), (n. 1921)\n\nNedatate\n februarie: Anton Ciobanu, 64 ani, ceramist român (n. 1939)\naprilie: Constantin Simionescu, scenograf român (n. 1926)\n mai: Pavel Barbalat, 69 ani, jurist din R. Moldova (n. 1935)\nMarcel Bogos, 77 ani, scenograf român (n. 1926)\n Grigore Constantin Bostan, 63 ani, folclorist ucrainean de origine română (n. 1940)\nEliza Campus, 96 ani, profesoară, istoric, autor de cărți de istorie și roman istorice și popularizator a istoriei prin cărțile de istorie și ficțiune istorică pe care le-a publicat (n. 1908)\nErnesto Cortázar II, 63 ani, compozitor și pianist mexican (n. 1940)\nTraian Costea, 58 ani, actor și regizor român de teatru (n. 1946)\n Gică Cristea, 66 ani, acordeonist român (n. 1937)\nDionisie Ignat, 95 ani, călugăr român (n. 1909)\n Alexandru Întorsureanu, 71 ani, operator de imagine român (n. 1932)\n Dorio Lazăr, 82 ani, sculptor român (n. 1922)\n Vasile Pandelescu, 59 ani, acordeonist român (n. 1944)\n Tudor Radu Popescu, 90 ani, jurist român (n. 1913)\n Ahmed Sefrioui, 88 ani, romancier marocan (n. 1915)\n Vitalie Tonu, medic din R. Moldova (n. 1955)\n Ghizela Vass (n. Gitta Vass), 91 ani, comunistă de etnie evreiască (n. 1912)\n Eduard Jurist, 75 ani, scriitor (de literatură pentru copii și proză science-fiction) și dramaturg român (n. 1928)\n John Lemont, 90 ani, regizor de film și de televiziune canadian (n. 1914)\n Mircea Popescu (istoric de artă), 84 ani, istoric și critic de artă român (n. 1920)\n iulie: Constantin Manolache (Titi), 79 ani, ofițer de aviație român (n. 1924)\n\nPremii Nobel \n\n Fizică: David J. Gross (Israel), H. David Politzer, Frank Wilczek (SUA)\n Chimie: Aaron Ciechanover, Avram Hershko, Irwin Rose (SUA)\n Medicină: Linda B. Buck, Richard Axel (SUA)\n Literatură: Elfriede Jelinek (Austria)\n Pace: Wangari Maathai (Kenya)\n\nNote\n\nLegături externe \n Anul Jurnalul National, 28 decembrie 2004, Poliana Mardari, Jurnalul Național" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Limbi germanice?" }, { "from": "assistant", "value": "Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii. Limbile germanice, în special engleza și germana, sunt printre cele mai vorbite și învățate limbi din lume, fapt observat și în România.\n\nStrămoșul comun al tuturor limbilor germanice este cunoscut sub numele de proto-germanică (sau germana comună), care a fost vorbită aproximativ din prima jumătate a mileniului 1 î.Hr. în timpul Epocii Fierului, în partea nordică a Europei. Proto-germanica, împreună cu toate limbile care au derivat din aceasta, este caracterizată de un număr de proprietăți lingvistice unice. Cea mai renumită dintre acestea este schimbul de consoane, cunoscut și sub numele de Legea lui Grimm. Varietăți timpurii ale limbii au început să apară odată cu migrația triburilor germanice din nordul Europei în secolul al II-lea î.Hr. spre partea central-nordică a continentului.\n\nCele mai vorbite limbi germanice sunt engleza și germana, cu aproximativ 300–400 milioane vorbitori și peste 100 de milioane respectiv. Acestea două aparțin grupului vestic de limbi germanice. Acest grup include de asemenea alte limbi importante, cum ar fi neerlandeza cu 23 de milioane de vorbitori și afrikaans cu mai mult de 6 milioane de vorbitori nativi. Grupa nordică a limbilor germanice include norvegiana, daneza, suedeza (care împreună formează subgrupa continentală), islandeza și feroeza (care aparțin subgrupei insulare), care sunt vorbite împreună de un total de 20 de milioane de vorbitori. Etnologul SIL a listat un total de 53 de limbi germanice diferite.\n\nCaracteristici \nLimbile germanice posedă un număr de caracteristici comune, unice față de cele ale altor limbi indo-europene.\n\nProbabil cele mai cunoscute dintre aceste caracteristici sunt:\n Schimbarea de sunet, cunoscută ca Legea lui Grimm sau Legea lui Verner, a fost factorul care a schimbat valoarea tuturor consoanelor oclusive din limbile indo-europene. (De exemplu, *-ul original a devenit *-ul germanic în majoritatea cazurilor; a se compara englezescul three cu latinescul tres, și similar two cu duo, do cu sanscritul dha-.) Recunoașterea a acestor două legi ale sunetelor a fost un eveniment important în înțelegerea caracterului regulat al schimbului sunetelor lingvistice și în dezvoltarea metodei comparative, care pune bazele lingvisticii istorice.\n Dezvoltarea unui accent prozodic pe prima silabă a cuvântului, care a declanșat o reducere fonologică semnificativă a restului silabelor. Asta a declanșat și reducerea majorității cuvintelor de bază din engleză în monosilabe, și aspectului comun de limbi cu consoane grave al englezei moderne și al germanei. Exemple se găsesc în cuvintele proto-germanice transmise englezei: *strangiþō → strength (putere), *aimaitjō → ant (furnică), *haubudan → head (cap), *hauzijanan → hear (păr), și germanei: *harubistaz → Herbst (toamnă), *hagatusjō → Hexe (vrăjitoare).\n O schimbare cunoscută sub numele de umlaut germanic, care a modificat calitățile vocalei în cazul în care o vocală gravă (/i/, sau /j/) trecea în a doua silabă. În general, vocalele posterioare erau anteriorizate, iar cele anterioare erau ridicate. În multe limbi, vocalele modificate erau indicate cu ajutorul unei treme (de exemplu, ä ö ü în germană, pronunțate , respectiv). Această schimbare a rezultat în alternanțe universale în cuvintele înrudite - încă foarte proeminente în germana modernă, dar doar câteva urme în engleza modernă (de exemplu, mouse/mice (șoarece-șoareci), goose/geese (gâscă-gâște), broad/breadth (larg-lățime), tell/told (spune-spus), old/elder (bătrân-mai bătrân), foul/filth (murdar-murdărie), gold/gild (aur-auri). \n Un număr mare al valorilor pe care le pot avea vocalele. Engleza este un exemplu tipic, cu aproximativ 11-12 vocale în majoritatea dialectelor (nu sunt luați în considerare diftongii). Suedeza standard are 17 vocale pure, germana standard și neerlandeza au 14, iar daneza are cel puțin 11. Dialectul Amstetten, ce aparține germanei bavareze, are 13 distincții între vocalele lungi, fiind unul dintre cel mai complex din lume în acest sens. \n Verbul pe locul 2 (V2). O singură locuțiune substantivală sau element adverbial trebuie să se afle după verb; în particular, dacă un adverb sau o locuțiune prepozițională precede verbul, subiectul trebuie să fie următorul. Această caracteristică nu se mai găsește în engleza modernă, exceptând unele fraze învechite cum ar fi „Over went the boat” sau „Boom goes the dynamite” (Bum a făcut dinamita), dar este prezentă în toate celelalte limbile germanice moderne. \n\nAlte caracteristici importante sunt:\n Reducerea diverselor combinații dintre timpurile și aspectele gramaticale ale sistemului verbal indo-european în doar două: timpul prezent și timpul trecut (cunoscut și ca „preterit”).\n O clasă mare de verbe care folosește sufix dental (/d/ or /t/) și nu alternanță vocalică (tremă) pentru a indica prezența timpului trecut. Acestea sunt verbele slabe din germană; verbele rămase, care folosesc tremă, sunt verbele tari din germană.\n Unele cuvinte cu etimologii care sunt greu de legat de alte familii de limbi indo-europene, dar cu variante care apar în aproape toate celelalte limbi germanice.\n\nScriere\n\nIstoric\nSe crede că toate limbile germanice au apărut dintr-o limbă ipotetică proto-germanică, asemănătoare între ele datorită Legii lui Grimm și a Legii lui Verner. Asta a avut loc probabil în timpul Epocii de Fier pre-romane, din nordul Europei, după circa 500 î.Hr.. Proto-germanica a fost cel mai probabil vorbită după 500 î.Hr., iar limba proto-nordică după secolul al II-lea, care mai târziu încă este destul de asemănătoare cu proto-germanica reconstruită.\n\nConform datelor lingvistice și arheologice, se pare că ultima mare schimbare care a avut efecte asupra tuturor limbilor germanice a avut loc pe un teritoriu întins între sudul Suediei, sudul Norvegiei, Danemarca și Elba inferioară. \n\nDin perioada în care au fost atestate, varietățile de limbi germanice au fost împărțite în trei grupe: limbi germanice de vest, de est și de nord. Relația exactă dintre ele este greu de determinat doar din evidențele rare provenite de la inscripțiile runice, dar se știe că ele au rămas mutual inteligibile în timpul Perioadei de Migrații , astfel unele varietăți individuale sunt dificil de clasificat.\n\nUnele inscripții runice datând din secolele XVIII și IX au supraviețuit (cum ar fi Piatra Eggjum și Piatra Rök), unele texte în alfabetul latin din secolul al XII-lea au supraviețuit (Íslendingabók), și unele poezii scandinave datează cel mai devreme din secolul al IX-lea.\n\nCam din secolul al X-lea, varietățile de limbi germanice s-au diferențiat destul de mult pentru a nu mai fi mutual-inteligibile între ele. Contactul lingvistic dintre locuitorii vikingi din Danelaw și anglo-saxoni au lăsat urme asupra limbii engleze și se crede că aceasta a fost elementul care a facilitat decăderea gramaticii vechi a englezei vechi, care a rezultat în crearea englezei medii de prin secolul al XII-lea.\n\nGrupa estică de limbi germanice a fost marginalizată de pe la sfârșitul perioadei Marilor Migrații. Burgunzii, goții și vandalii au de venit asimilați din punct de vedere lingvistic de către vecinii lor prin secolul al VII-lea, limba gotică crimeană fiind singura care a persistat până în secolul al XVIII-lea.\n\nÎn timpul Evului Mediu Timpuriu, grupa vestică a limbilor germanice a fost separată în primul rând de către dezvoltarea insulară a englezei medii, iar în al doilea rând de către fenomenul lingvistic de schimb al consoanelor care s-a manifestat în cadrul germanei; în acest fel, s-au creat două varietăți principale de germană (inferioară și superioară) și alte varietăți gradate, denumite centrale (sau mijlocii). Până la începutul erei moderne, aceste schimbări au dus la crearea unor diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică în nord. Deși ambele varietăți sunt considerate a reprezenta limba germană, vorbitorii dialectelor pot cu greu să se înțeleagă între ei. Varietățile sudice au completat al doilea schimb sonor, în timp ce varietățile nordice au rămas neafectate de către acest fenomen lingvistic.\n\nGrupa nordică a limbilor germanice, pe de altă parte, au rămas unificate după 1000 d.Hr.; de fapt, limbile scandinavice continentale (suedeza, daneza și norvegiana) încă păstrează o oarecare inteligibilitate mutuală. Diferențele dintre limbile vestice continentale și insulare (cum este islandeza) se datorează în mare parte datorită faptului că gramatica limbii nordice veche a rămas practic neschimbată, în timp ce a celor continentale s-a schimbat foarte multe.\n\nStatut actual\n\nLimba engleză are statut oficial în Belize, Canada, Insulele Falkland, Noua Zeelandă, Filipine, Puerto Rico, Guam, și în alte foste colonii britanice din Asia, Africa și Oceania. În plus, este limba de facto a Regatului Unit, a Statelor Unite ale Americii și a Australiei.\n\nDeși Germania a avut de asemenea câteva posesiuni coloniale, limba germană nu a rămas oficială după destrămarea dominației coloniale, astfel limba germană este vorbită doar minoritar sau ca limbă secundară de către comunitățile de imigranți din America de Nord și America de Sud, Australia și din țările africane, printre care se numără fosta colonie germană Namibia (vorbită de persoanele educate și în comerț); a fost odată limbă oficială acolo. Un dialect german, numit „Neerlandeza de Pennsylvania”, este încă prezentă printre populațiile de anabaptiși din Pennsylvania, Statele Unite.\n\nDeși Țările de Jos are câteva posesiuni coloniale, neerlandez este oficială în Aruba, Belgia, Curaçao, Țările de Jos, Sint Maarten și Surinam.\n\nLimba afrikaans este una dintre cele 11 limbi oficiale din Africa de Sud și este lingua franca în Namibia.\n\nÎn afara Danemarcei, limba daneză este limbă oficială în teritoriile de peste ocean numite Insulele Feroe și este lingua franca și limba educației în Groenlanda, unde a fost limba oficială până în 2009.\n\nLimba norvegiană este vorbită în afara Norvegiei în comunitățile de imigranți din nordul Statelor Unite.\n\nClasificare\n\nCronologică\n\nTabelul de mai jos arată succesiunea etapelor istorice semnificative a fiecărei limbi (orizontal) împreună cu grupările lor aproximative în subfamilii (vertical).\n\nContemporană\n\nSe presupune că toate limbile germanice provin de la limba proto-germanică în antichitate.\n\n Limbi germanice de vest\n Limbile anglice (descinse de la engleza veche anglo-saxonă)\n Limba engleză\n Limba engleză din Insulele Cayman\n Limbile frizone\n Frizona occidentală\n Frizona orientală\n Frizona nordică\n Germana joasă\n Limbile franconiene\n Limba neerlandeză\n Limba flamandă\n Limba afrikaans\n Germana de jos\n Saxona de jos septentrională\n Bayerisch\n Westfalian\n Ostfalian\n mecklenburghez/vest-pomeranez\n pomeraneza mijlocie\n brandenburgheza\n pomeraneza de est\n prusaca de jos\n Plautdietsch (germană joasă menonită)\n Germana înaltă\n germana\n Germana medie\n Germana medie de est\n Thüringisch\n Lausitzisch-Neumärkisch\n Nordobersächsisch\n Hochpreußisch\n Obersächsisch\n Schlesisch\n Germana medie de vest\n Limba ripurană\n Moselfränkisch\n Limba luxemburgheză (Lëtzebuergesch)\n Rheinfränkisch\n Nordhessisch\n Mittelhessisch\n Osthessisch\n Germana din Pennsylvania (vorbită de Amishi și de către alte grupuri în sud-estul statului Pennsylvania)\n Germana de sus\n Mittelalemannisch\n Hochalemannisch\n Höchstalemannisch\n Niederalemannisch\n Șvab\n Alemán Coloneiro (vorbită în Venezuela)\n Nordbairisch\n Mittelbairisch\n Südbairisch\n Germana Hutterită (aka \"tiroleza\")\n Limba lombardică (dispărută)\n Limba idiș\n Limbi germanice de est: (descendente ale limbii goților)\n Limba crimeană-gotică (dispărută în anii 1800)\n Limba vandalică (dispărută)\n Limbi germanice de nord (scandinave):\n Limbile vest-scandinave (insulare)\n Limba islandeză\n Limba feroeză\n Limbile est-scandinave (continentale)\n Limba suedeză\n Limba norvegiană \n Limba daneză\n\nCaracteristici lingvistice comune\n\nFonologie\nToate dintre cele mai vechi limbi germanice împart un număr de caracteristici comune, despre care se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct vedere fonologic, asta include schimbările importante de sunete cunoscute și sub denumire de Legea lui Grimm și Legea lui Verner, care au introdus un număr mare de consoane fricative; limbile proto-indo-europene (PIE) au avut doar una singură, /s/.\n\nCea mai importantă dezvoltare vocalică este contopirea (în majoritatea cazurilor) a vocalelor lungi și scurte /a/ și /o/, creându-se /a/ și /ō/ lung. Asta a afectat, de asemenea, și diftongii, astfel în limbile PIE /ai/ și /oi/ au fost unite în /ai/, iar /au/ și /ou/ au fost unite în /au/. /ei/ din limbile PIE a devenit /ī/ lung. /ē/ lung din limbile PIE s-a transformat într-o vocală notată ca /ē1/ (este admisă scrierea fonetică ), în timp ce o nouă, destul de neobișnuită vocală lungă /ē2/ s-a dezvoltat în circumstanțe variate și necunoscute în totalitate. Proto-germanica nu a avut nicio vocală de frontală rotunjită, deși toate limbile germanice în afara goticii și-au adăugat-o ulterior prin procedeul i-umlaut.\n\nProto-germanica și-a dezvoltat un accent puternic pe prima silabă a rădăcinii (deși resturi ale accentului original din limbile PIE sunt vizibile datorită Legii lui Verner). Asta a dus la o distrugere constantă a vocalelor din silabele neaccentuate. În proto-germanică, aceasta a progresat doar până în punctul în care vocalele finale scurte absolute (altele decât /i/ și /u/) au fost pierdute și vocalele finale lungi absolute au fost scurtate, însă toate limbile literare timpurii manifestă o anumită stare de pierdere a vocalelor. În cele din urmă, acestea au dus practic, în unele limbi (ca engleza modernă), la pierderea tuturor vocalelor ce urmează după accentul principal și la creșterea constantă a unui număr mare de cuvinte monosilabice.\n\nTabel cu rezultate\nTabelul următor ilustrează rezultatele principalele efecte ale vocalelor și consoanelor din proto-germanică asupra altor limbi vechi. Pentru vocale, doar efectele în silabele accentuate sunt ilustrate. Efectele din silabele neaccentuate sunt relativ diferite, variind de la limbă la limbă, și depinzând de un număr de factori diverși (cum ar fi, dacă silaba a fost medială sau finală, dacă silaba a fost deschisă sau închisă sau dacă silaba precedentă a fost ușoară sau grea).\n\nNotații:\nC- înseamnă înaintea unei vocale (cuvânt inițial, sau câteodată după o consoană).\n-C- înseamnă între vocale..\n-C înseamnă după o vocală (cuvânt final sau înainte de o consoană). Efectele cuvântului-final au avut loc în general după suprimarea vocalelor scurte finale (care a avut loc după proto-germanică, și s-a reflectat în cadrul istoriei în toate limbile scrise cu excepția limbii proto-nordice).\n Cele trei notații sunt scrise în ordinea C-, -C-, -C. Dacă una dintre ele este omisă, cea precedentă este folosită. De exemplu, f, -[v]- înseamnă că [v] apare după o vocală, indiferent de ce urmează. \n Ceva ca a(…u) înseamnă \"a dacă /u/ apare în silaba următoare\".\n Ceva ca a(n) înseamnă \"a dacă /n/ urmează imediati\".\n Ceva ca (n)a înseamnă \"a dacă /n/ precedă imediat\".\n\nMorfologie\nCea mai veche limbă germanice are morfologia tipică flexibilă complexă a limbilor indo-europene vechi, care conțin patru sau cinci cazuri gramaticale; verbele marcate pentru persoane, numere, timpuri și moduri; substantive multiple și clase verbale; câteva articole sau fără; și mai degrabă cuvintele libere. Limbile germanice vechi sunt renumite pentru faptul că au doar două timpuri verbale (prezent și trecut), cu trei aspecte trecut-viitor specific limbilor PIE (imperfect, aorist și perfect/stativ) unite într-unul și niciun timp nou (viitor, mai mult ca perfect, etc.) în dezvoltare. Au existat trei moduri: indicativ, subjonctiv (dezvoltat din optativul limbilor PIE) și imperativ. Verbele gotice au avut un număr de caracteristici arhaice moștenite de la limbile PIE care au fost pierdute în alte limbi germanice (cu excepția unor urme), printre care se numără finalul dublu, vocea pasivă flexibilă (derivată din vocea mediopasivă a limbilor PIE), și o clasă de verbe cu reduplicare în cadrul timpului trecut (derivat din timpul perfect al limbilor PIE). Sistemul complex de timpuri verbale al englezei moderne (cum se regăsește în enunțurile: In three months, the house will still be being built.- În trei luni, casa va fi încă în construcție (formă continuă), sau If you had not acted so stupidly, we would never have been caught, - dacă nu te-ai fi purtat atât de stupid, noi nu am fi fost prinși niciodată) este aproape în totalitate datorată dezvoltării ulterioare (deși paralelă în mare parte a restului limbilor germanice).\n\nPrintre invoațiile primordiale din proto-germanică se numără verbele la prezent preterite, un set special de verbe a căror timp prezent seamănă cu timpul trecut al altor verbe și care este originea a mare parte dintre verbele modale din limba engleză; o terminație de trecut (pentru așa-zisele verbe slabe, marcate cu -ed în engleză) care apare în diverse forme ca /d/ or /t/, probabil derivate de la verbul to do (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită (\"a man\" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită (\"the man\" - omul, cu terminații derivate din substantivele n-stem din limbile PIE).\n\nSubstantivele și adjectivele tari și slabe\n\nLa origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele o/ā) foloseau o combinație de terminații în o pentru genurile masculin și neutur și terminații în ā pentru genul feminin, însă alte clase cunoscute (cum ar fi clasele i și u) au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”)\n\nO inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase o/ā (clase terminate în a/ō în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase i sau u. Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație n. La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate în alte circumstanțe (fie însoțit de un cuvânt cu semantică indefinită ca „a”, „one” sau „some”, sau neînsoțit).\n\nÎn secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite (n) au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații (-e and -en) folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite (a/ō) au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații (-, -e, -es, -er, -em, -en), distribuite într-un așa fel încât să poată exprima categoriile flexionare cu ușurință. \n\nUrmătorul tabel înfățișează un substantiv tipic de tipul a, din proto-germanică, *fiskaz („pește”), și dezvoltarea sa în diverse limbi literare vechi:\n\nComparația vocabularului\n\nCâțiva dintre termenii din tabelul de mai jos au avut parte de schimb semantic. De exemplu, forma Sterben și alți termeni pentru a deceda au aceeași origine cu cuvântul din engleză starve („a flămânzi”; literal, „a muri de foame”). Există de asemenea cel puțin un exemplu de împrumut dintr-o origine ne-germanică (ounce-uncie, și alte înrudite din latină).\n\nVezi și\n Izoglosă\n Limbi indo-europene\n :Categorie:Limbi germanice\n\nNote\n\nBibliografie" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Oulu?" }, { "from": "assistant", "value": "Oulu (Uleåborg în suedeză) este un oraș important în centrul Finlandei, la 550 de km de Helsinki, pe malul râului Oulujoki. Este capitala provinciei Oulu. Cu o populație de 118.000, este al șaselea cel mai mare oraș a țării. Este poarta de intrare a nordului Finlandei, prin al doilea aeroport ca trafic din țară, și cu trenul, căci linia de cale ferată se rezumă în această parte a țării numai la linia care trece prin Oulu din sud spre nord.\nAre un parc tehnologic important, o universitate și o politehnică.\n\nOrașul are ieșire la mare, fiind așezat la malul Golfului Botnic. Este un important centru comercial, industrial, cultural și social finlandez.\n\nReferințe\n\nVezi și \nLista comunelor din Finlanda\n\nComune din Finlanda\nOrașe din Finlanda\nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt lucrurile esențiale despre Rovaniemi?" }, { "from": "assistant", "value": "Rovaniemi este un oraș și o comună din nordul Finlandei. Este capitala provincială a Laponiei și un centru comercial regional. Are o populație de 60.038 locuitori.\n\nGeografie \nRovaniemi este situat foarte aproape de Cercul arctic, între dealurile Ounasvaara și Korkalovaara. Este așezat la confluența râurilor Ounasjoki și Kemijoki.\n\nClima \nRovaniemi este renumit pentru temperaturile sale scăzute și iernile întunecate, când se poate observa fenomenul numit auroră boreală. Temperatura medie este 0.2 °C, însă cea mai scăzută temperatură înregistrată a fost de −47.5 °C (28 ianuarie 1999). În luna iunie, soarele se poate vedea toată noaptea (ziua polară) iar în mijlocul iernii, abia răsare.\n\nTransport \nRovaniemi este cel mai nordic punct atins de căile ferate electrificate deținute de compania VR. Trenuri remorcate de locomotive Diesel pleacă și mai în nord, până la Kemijärvi. Aeroportul Rovaniemi este situat la 10 km nord de centrul orașului.\n\nOrașe înfrățite \n Ajka, Ungaria\n Alanya, Turcia\n City of Blue Mountains, Australia\n Cadillac, Michigan, Statele Unite\n Drvar, Bosnia-Herzegovina\n Frederikshavn, Danemarca\n Grindavík, Islanda\n Harbin, China\n St. Johann in Tirol, Austria\n Kassel, Germania\n Kiruna, Suedia\n Murmansk, Rusia\n Narvik, Norvegia\n Neustrelitz, Germania\n Olsztyn, Polonia\n Rabka-Zdrój, Polonia\n Veszprém, Ungaria\n\nVezi și \nSanta Park\nSatul lui Moș Crăciun\n\nReferințe\n\nBibliografie\n Rikkinen, K. A Geography of Finland. Lahti: University of Helsinki (1992)\n Rovaniemi: Arctic Circle – Finland. Helsinki: Oy Sevenprint Ltd (1998)\n\nLegături externe\n\n City of Rovaniemi – official website\n Lapland Travel Tips\n Information about Finnish Lapland \n Satellite view of Rovaniemi\n\nOrașe din Finlanda\nComune din Finlanda\nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații relevante ai despre Joensuu?" }, { "from": "assistant", "value": "Joensuu este un oraș din estul Finlandei, capitala provinciei Karelia. Orașul, cu o populație de 58.000 (2005), are o rată mare de șomaj (14.5%) și de crimă în comparație cu restul Finlandei, dar este și un centru important de cultură, transport și comerț. Este un centru important educațional, cu peste 9.500 de studenți la universitatea din oraș și la politehnică.\n\nOrașe înfrățite\n\nReferințe\n\nComune din Finlanda\nOrașe din Finlanda\nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Împărtășește-mi câteva lucruri despre Turku." }, { "from": "assistant", "value": "Turku (nume finlandez; în ; ) este un oraș finlandez datând din Evul Mediu și situat pe coasta de sud-vest a Finlandei la gurile râului Aura. Cândva unul din orașele importante, componente ale Ligii Hanseatice, Turku se află localizat în regiunea Finlanda Proprie. \n\nSe bănuiește că orașul Turku a apărut spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el fiind cel mai vechi oraș al țării. Turku a devenit rapid cel mai important oraș din Finlanda și a păstrat acest statut timp de câteva sute de ani, până când Finlanda a fost anexată de Imperiul Rus în 1809 și capitala Marelui Ducat al Finlandei s-a mutat la Helsinki în 1812. După aceea, Turku a continuat să fie cel mai populat oraș al Finlandei până pe la 1850. Astăzi Turku rămâne capitală regională și rămâne centru cultural și economic.\n\nDatorită îndelungatei sale istorii, el a fost locul a numeroase evenimente istorice care au influențat istoria Finlandei. Pentru anul 2011, Turku a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii, împreună cu capitala Estoniei, Tallinn. În 1996 a fost declarat oraș al Crăciunului în Finlanda.\n\nDatorită poziției sale, Turku este un port comercial și de pasageri care deservește anual peste trei milioane de călători cu destinațiile principale Stockholm și Mariehamn.\n\nPopulația estimată în 2011 a orașului Turku este de 177.430 de locuitori, el fiind astfel al cincilea oraș al Finlandei ca populație. La 31 august 2008, în subregiunea Turku trăiau 303.492 de locuitori, ea fiind astfel a treia zonă urbană din țară după Helsinki și Tampere. Orașul este oficial bilingv, 5,2% din locuitorii săi fiind vorbitori de limbă suedeză.\n\nIstorie \nTurku are o lungă istorie de mare oraș al Finlandei și, ocazional, de centru administrativ, deși ambele titulaturi le-a pierdut în ultimele 200 de ani în favoarea orașului Helsinki. Până astăzi, identitatea orașului provine din statutul său de cel mai vechi oraș al țării și din faptul că a fost prima ei capitală. La început, termenul „Finlanda” se referea doar la zona din jurul orașului Turku (regiune denumită și astăzi „Finlanda Propriu-zisă”).\n\nDeși s-au găsit în zonă dovezi arheologice ale prezenței umane încă din Epoca Pietrei, orașul Turku a fost înființat spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Catedrala din Turku a fost sfințită în 1300 și, împreună cu castelul Turku și cu mănăstirea dominicană (înființată în 1249), au făcut din oraș centrul Finlandei medievale.\n\nÎn Evul Mediu, Turku a fost sediul episcopiei Turku (titlu transformat mai târziu în arhiepiscopia de Turku), care acoperea pe atunci jumătatea estică a Regatului Suediei (mare parte din Finlanda de astăzi) până în secolul al XVII-lea. Deși Turku nu avea statut oficial de capitală, instituțiile ducelui și guvernatorului general al Finlandei și-au avut aici reședința. În 1640, la Turku s-a înființat prima universitate a Finlandei, Academia Regală din Turku. Turku a fost locul unde s-au întrunit în 1676 Stările Generale ale Finlandei.\n\nDupă Războiul Finlandez, încheiat cu cedarea de către Suedia a Finlandei către Imperiul Rus prin tratatul de la Fredrikshamn în 1809, Turku a devenit pentru scurt timp capitala oficială, pierzând însă statutul în favoarea orașului Helsinki, întrucât țarul considera că Turku este prea departe de Rusia și prea aproape de Suedia pentru a servi drept capitală a Marelui Ducat al Finlandei. Schimbarea a avut loc oficial în 1812. Instituțiile guvernamentale rămase în Turku au fost în cele din urmă mutate în noua capitală după Marele Incendiu din Turku, care a distrus orașul aproape în întregime în 1827. După incendiu, planul orașului a fost rearanjat de arhitectul german Carl Ludvig Engel, care proiectase și noua capitală, Helsinki. Turku a rămas cel mai mare oraș al țării timp de douăzeci de ani.\n\nÎn 1918, după obținerea independenței, la Turku s-a înființat o nouă universitate, Åbo Akademi – singura universitate cu predare în limba suedeză din Finlanda. După doi ani, alături de ea s-a înființat Universitatea Turku, cu predare în limba finlandeză. Ele au fost înființate prin donații private și sunt a doua și a treia universitate din țară.\n\nÎn secolul al XX-lea, Turku a fost denumit de unii istorici, cum ar fi Jarmo Virmavirta, poarta Finlandei către Vest. Orașul s-a bucurat de legături strânse cu alte țări și orașe vest-europene, în special după anii 1940, și mai ales cu orașul Stockholm, peste Golful Botnic. În anii 1960, Turku a devenit primul oraș occidental care a semnat un acord de înfrățire cu orașul sovietic Leningrad. După căderea regimului comunist din Rusia în 1991, la Turku au venit mulți ruși să studieze economia, printre ei numărându-se și Vladimir Putin, pe atunci viceprimar al Leningradului.\n\nGeografie \n\nAflat la gurile Aurei în zona sud-vestică a Finlandei, Turku acoperă o arie de de pământ, întins pe ambele maluri ale râului. Zona estică, unde se află catedrala Turku, este denumită popular täl pual jokke („partea asta de râu”), în vreme ce zona vestică este denumită tois pual jokke („partea celalaltă a râului”).\n\nÎn Turku există nouă poduri peste Aura. Primul pod din oraș denumit astăzi Pennisilta, a fost construit în 1414, și nu mai există astăzi; dintre cele existente, cel mai vechi este Auransilta, construit în 1904. Cel mai recent este Teatterisilta („podul teatrului”), un pod pietonal construit în 1997. În oraș există Föri, un mic vas care transportă gratuit pietoni și bicicliști.\n\nCu o populație de circa 300.000 de locuitori, subregiunea Turku este a treia zonă urbană din Finlanda, după Helsinki și zona din jurul orașului Tampere. Regiunea include, pe lângă orașul propriu-zis, și comunele: Askainen, Kaarina, Lemu, Lieto, Masku, Merimasku, Mynämäki, Naantali, Nousiainen, Paimio, Piikkiö, Raisio, Rusko, Rymättylä, Sauvo, Vahto și Velkua.\n\nMulte din comunele dimprejurul orașului (spre nord și sud) au fost incluse în acesta pe la jumătatea secolului al XX-lea, și astfel Turku are o formă de pară alungită. Centrul și mare parte din zonele suburbane se află în mijloc, separate de zonele rurale mai rarefiat populate din nord de centura orașului, parte a drumului E18. Insulele, cum ar fi Ruissalo, Hirvensalo și Kakskerta, care fac și ele parte din oraș, sunt populate rarefiat și conțin în mare parte reședințe de vară, cu excepția unor districte din Hirvensalo, care se transformă în zone rezidențiale suburbane.\n\nClima \n\nAflat lângă Marea Baltică și adăpostit de insulele arhipelagului Finlandez, Turku are o climă subpolară. Ca și mare parte din sudul Finlandei, verile sunt calde, cu temperaturi de până la 30 °C (86 °F), și ierni friguroase și cu zăpezi frecvente. Cea mai caldă lună din an este iulie, cu o temperatură medie de 17, iar cea mai rece este februarie. Temperatura medie anuală este de .\n\nÎn Turku, precipitațiile medii anuale se cifrează la 698 mm. Cea mai ploioasă lună este august, cu 79 mm. Luna mai este cea mai uscată, cu doar 35 mm.\n\nStația meteo din Turku se află la 47 de metri altitudine, lângă aeroport și funcționează din 1955.\n\nTransporturi \n\nTurku are o rețea de transport în comun de dimensiune moderată, formată din linii de autobuz, similară cu cea din orașul Tampere, care are dimensiuni similare. Rețeaua de autobuze este supervizată de Biroul de Transport Public al Orașului Turku (în , ), iar transportul este efectuat în principal de companii private. Liniile regionale de autobuz sunt și ele operate tot de companii private, dintre care cea mai importantă este TLO, care deservește în principal liniile spre Naantali, Raisio și Kaarina.\n\nTraficul feroviar înspre și dinspre Turku este gestionat de operatorul național finlandez, VR. Numărul de linii a scăzut și acum circulă doar câteva curse către Tampere și Helsinki. Gările folosite pentru traficul de călători sunt gara centrală din Pohjola, și două gări mai mici în Kupittaa și în port.\n\nLiniile de tramvai au fost desființate în 1972, iar liniile feroviare locale spre sfârșitul secolului al XX-lea. Există însă planuri pentru construirea unui sistem light rail în regiunea Turku. Acest sistem ar deservi mai bine marile suburbii, cum ar fi Varissuo și Runosmäki, dar și alte orașe.\n\nAutogara Turku și gara centrală se află în zone diferite ale orașului. Primăria intenționează să le combine în viitor într-un unic complex de transporturi, dotat cu hotel și centre comerciale.\n\nAeroportul Turku se află la 8 km nord de centrul orașului, la limita cu comuna învecinată Rusko.\n\nDin portul Turku circulă linii zilnice de ferry-boat către Suedia și către Åland, linii pe care operează Silja Line, Viking Line și SeaWind Line. Acestea reprezintă o tradiție culturală finlandeză, și mulți oameni din toată Finlanda vin la Turku doar pentru o croazieră de-a lungul golfului Botnic.\n\nDemografie \n\nLa sfârșitul lui 2004, regiunea Turku (inclusiv districtele economice Turku și Åboland) aveau o populație de 319.632 de locuitori, dintre care 174.824 trăiau în orașul Turku. Densitatea orașului este de 718 locuitori/km².\n\n89,4 % din populația din Turku vorbește finlandeza ca limbă maternă, în vreme ce 5,2 % vorbesc suedeza. Alte limbi vorbite în oraș sunt rusa (1,3 %), araba (0,6 %), albaneza (0,5 %) și kurda (0,4 %). 95,8 % din populație sunt cetățeni finlandezi, cele mai mari minorități de imigranți sunt cele provenite din Rusia, Estonia, Irak și Iran. Ca și alte orașe finlandeze, Turku nu are date despre compoziția etnică și religioasă a populației sale.\n\nPrintre personalitățile marcante originare din Turku se numără atletul Paavo Nurmi, fostul președinte finlandez Mauno Koivisto, muzicianul Matti Salminen, chimistul Johan Gadolin, naturalistul Herman Spöring, hocheiștii Miikka Kiprusoff și frații Saku și Mikko Koivu. Regiunea Turku a dat țării și alte personalități, printre care mareșalul Carl Gustaf Mannerheim.\n\nEconomia \n\nDistrictul economic și de afaceri este centrat în jurul portului Turku și se bazează și pe alte industrii din domeniul serviciilor. Orașul este un centru al înaltelor tehnologii – zona Turku Science Park din Kupittaa găzduiește peste 300 de companii din domeniile biotehnologiei și tehnologiei informației, precum și mai multe instituții de învățământ superior care lucrează în strânsă colaborare cu sectorul de afaceri. Această cooperare este considerată un factor deosebit de important în raport cu dezvoltarea economică viitoare, așa cum se arată în Strategia Turku, document publicat anual de consiliul local.\n\nÎn 2007, rata șomajului era de 9,4 %. Problema șomajului este mai mare în districtele Pansio, Lauste și Varissuo, unde se cifra tot atunci pe la 16 %.\n\nEducație \n\nIstoria educației în Turku este mai îndelungată decât în orice alt oraș din țară – prima școală din oraș, Școala Catedralei, a fost înființată împreună cu Catedrala Turku la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima universitate din Finlanda, „Academia Regală Turku” (astăzi, Universitatea Helsinki), a fost înființată aici în 1640. În 1820, prima școală din Finlanda conformă metodei Bell-Lancaster a fost înființată la Turku, în scopul de a extinde educația la nivel de școală primară în rândul claselor sociale sărace.\n\nÎn Turku activează 35.000 de studenți în instituții de învățământ superior. Universitatea Turku este a doua universitate din Finlanda ca număr de studenți (cu 18.000 de studenți), și una din cele mai vechi, fiind înființată în 1920. Turku găzduiește mai multe alte instituții de învățământ superior, printre care Åbo Akademi înființată în 1918, singura universitate cu predare în limba suedeză din Finlanda, Turun kauppakorkeakoulu (Școala Economică Turku) și Turun ammattikorkeakoulu (Universitatea de Științe Aplicate Turku), a doua universitate tehnică din Finlanda după Universitatea de Științe Aplicate Metropolia.\n\nSpitalul central din Turku, Spitalul Universitar Turku, este afiliat Universității și funcționează ca spital clinic.\n\nTurku este unul din cele două orașe finlandeze (pe lângă Helsinki) care au înființate școli internaționale. Școala Internațională Turku, aflată în districtul estic Varissuo, funcționează din 2003. Printr-un acord între primăria Turku și Universitatea Turku, Turun normaalikoulu gestionează procesul educațional din școala internațională.\n\nVezi și \nLista orașelor din Finlanda\nLista comunelor din Finlanda\n\n Campionatul European de Fotbal Feminin 2009\n\nNote\n\nBibliografie \n Anttonen, Martti (ed) (1992). Täällä Suomen synnyinmuistot. Jyväskylä: Varsinais-Suomen maakuntaliitto.\n Knuuti, Heikki et al. (1986). Kotikaupunkini Suomen Turku. Keuruu: Otava Publishing.\n Virmavirta, Jarmo (2004). Finland's City of Turku. Keuruu: Otava Publishing.\n Turun kaupunki (2007). Muutoksen suunnat 3/2007 . Accesat la 27 septembrie 2007.\n\nLegături externe \n Revenirea unei capitale - Turku 2011, 19 ianuarie 2011, Evenimentul zilei\n Revenirea unei capitale - Turku 2011, Jenni Roth, Claudia Ștefan, 19 ianuarie 2011, Deutsche Welle\n\nOrașe din Finlanda\nComune din Finlanda\nEponime ale asteroizilor\nOraș al Hansei" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Cum ai descrie Tampere?" }, { "from": "assistant", "value": "Tampere (Tammerfors în suedeză) este un oraș în sud-vestul Finlandei, în provincia Finlanda de Vest, fiind centrul administrativ al regiunii Pirkanmaa. \nTampere este al treilea cel mai mare oraș al Finlandei și cel mai mare oraș fără ieșire la mare din Țările Nordice. Orașul este un important centru industrial și universitar.\n\nIstorie \nOrașul a fost fondat de regele Suediei, Gustav al III-lea, la 1 octombrie 1779, pe malul râului Tammerkoski, unde funcționa un vechi și renumit târg comercial.\nÎn 1783 aici s-a înființat prima fabrică de hârtie din Finlanda iar în 1820, James Finlayson, un industriaș scoțian a deschis o țesătorie, punând bazele unei industrii care va face faimă orașului pentru mai bine de un secol și jumătate. Vechile fabrici Finlayson din centrul orașului s-au închis în 1995, clădirile respective devenind sediu pentru centre culturale, cinematografe, cafenele.\n\nLa începutul secolului al XIX-lea, Tampere și întreaga Finlandă au intrat în componența Imperiului Țarist.\n\nÎn a doua parte a secolului al XIX-lea, orașul a cunoscut o rapidă dezvoltare economică, realizând aproape jumătate din producția industrială a Finlandei. Clădirile industriale din cărămidă roșie, cu coșuri înalte de fum i-au adus renumele de Manchester-ul Nordului (familiar: Manse).\n\nPrima cale ferată a fost inaugurată la 22 iunie 1876, făcând legătura cu Hämeenlinna. La 29 septembrie 1883 a urmat o nouă linie, prin Orivesi, spre Vaasa iar la 4 noiembrie 1895 o linie spre Pori.\n\nTampere a fost, la începutul secolului XX, martorul unor importante evenimente politice. \nLa 1 noiembrie 1905, în timpul unei greve generale a fost redactată Declarația Roșie, a cărei urmări au fost obținerea dreptului universal la vot și libertăți democratice pentru finlandezi.\nLa Tampere s-au întâlnit pentru prima dată Lenin și Stalin, punând bazele colaborării lor ulterioare.\nLa sfârșitul anului 1917, administrația rusească se retrage, după peste 200 de ani de stăpânire țaristă, și întreaga țară devine independentă.\n\nÎn 1918, Tampere a jucat un rol major, fiind un punct strategic în timpul Războiului Civil din Finlanda (ianuarie 28 - mai 15, 1918). Orașul a fost principalul bastion al comuniștilor, cu Hugo Salmela la comandă.\nLa 6 aprilie 1918, în cea mai importantă bătălie a războiului, forțele albe anticomuniste au capturat Tampere luând în jur de 11.000 prizonieri dintre soldații Gărzilor roșii comuniste. \nAproape întreg orașul era ruinat de lupte.\n\nDupă cel de-al doilea război mondial, Tampere a crescut în suprafață prin alipirea unor localități limitrofe. Messukylä a fost încorporată în 1947, Lielahti în 1950, Aitolahti în 1966 și Teisko în 1972.\nInițial un oraș recunoscut pentru industria textilă și metalurgică, după 1990 Tampere a devenit un centru al tehnologiei informației și al industriei telecomunicațiilor. Acestea sunt concentrate mai ales în Centrul Tehnologic Hermia din Hervanta.\n\nGeografie \nTampere e situat în provincia Finlanda de Vest, regiunea Pirkanmaa.\nEste situat între două mari lacuri, Näsijärvi, la nord și Pyhäjärvi,la sud, pe malurile râului Tammerkoski, pe un platou granitic cu evidente urme de eroziune glaciară. \nLacuri importante în interiorul orașului, cu suprafețe de peste 50 ha, sunt Lidesjärvi, Kaukajäarvi, Säarkijäarvi, Sääksjärvi și Tohloppi. Mai există și numeroase lacuri mai mici.\n\nE învecinat cu municipalitățile Kangasala, Kuru, Lempäälä, Nokia, Orivesi, Pirkkala, Ruovesi și Ylöjärvi.\n\nDistanțele până la alte localități importante din Finlanda:\n\nClima \nCu toate că geografic aparține regiunii subpolare, clima orașului este mai blândă decât a altor localități situate la aceeași latitudine în America de Nord sau Asia, datorită efectului Golf-streamului.\nRecordul pozitiv de temperatură este de +33,1 °C (în 1914) iar recordul negativ este de -37 °C (în 1967).\nÎn anul 2006 temperatura maximă înregistrată a fost +31,4 °C (7 iulie, ora 16:05) iar temperatura minimă înregistrată a fost -27,4 °C (5 februarie ora 8:33).\nPrecipitațiile se încadrează în limita a 550–650 millimetri pe an.\n\nVegetația și fauna \nTampere este un oraș verde, clădirile fiind separate de spații cu iarbă și arbori.\nPe teritoriul orașului sunt inventariați peste 1.100.000 arbori.\nArborii caracteristici orașului sunt mesteacanul, arțarul, pinul, molidul și bradul.\n\nDintre păsări și animale, cele mai frecvent întâlnite sunt: vrăbii, porumbei, sturzi, codobaturi, sticleți, coțofene, rațe sălbatice, veverițe și iepuri de câmp. Iarna, în împrejurimi sau chiar pe teritoriul orașului, pot apărea sporadic și animale mari : elani, lupi, urși.\n\nPopulația \nTampere este cea mai nordică localitate cu peste 200.000 locuitori din lume, exceptând câteva orașe din Rusia.\nPopulația sa a crescut constant și urmând tendințele actuale va ajunge la 229.000 locuitori în anul 2020.\n\nEvoluția populației între 1820 și 2004:\n\nDensitatea populației este scăzută, doar 396 locuitori/km².\n\nGuvernarea locală \nConsiliul Local este compus din 67 de membri, aleși pentru 4 ani.\nPrimar este Timo P. Nieminen, din partea Partidului Coaliției Naționale (de centru dreapta), secondat de 4 viceprimari.\nImpozitul local este de 18% din venit.\n\nIndustria \nPrincipalele ramuri industriale prezente în Tampere sunt industria ușoară, industria hârtiei, industria lemnului, industria electronică și electrotehnică.\nUrmând tendințele europene, forța de muncă ocupată în industrie a scăzut de la 42,1% (în 1980) la 27,1% (în 2001).\nÎn servicii lucrează 70,9 % din forța de muncă iar în agricultură și silvicultură sub 2 %.\n\nTransportul \n\nTampere este un important nod de transport, pe locul al doilea în Finlanda după Helsinki.\nÎn octombrie 2000 s-a dat în folosință ultimul tronson al autostrăzii 12, care leagă Helsinki cu Tampere și mai departe cu nordul Scandinaviei.\nTraficul în oraș este fluent. În 2002 existau 381 autoturisme la 1000 de locuitori.\nTransportul în comun e asigurat de 27 de linii de autobuz ale căror trasee însumate măsoară 370,5 km.\nAutobuzele sunt marca Scania și Volvo, majoritatea cu punte dublă spate, pentru a face față pantelor dificile mai ales în sezonul de iarnă. Un bilet de călătorie costă 2 euro și e valabil 1 oră iar un abonament standard pe toate liniile costă 44 euro lunar.\n\nTaxiurile au apărut în Tampere în anul 1907. Operatorul local este firma Aluetaksi Oy. Numărul de telefon la care se pot face comenzi este 0100 4131.\n\nTampere are două mici porturi, unul la lacul Pyhäjärvi și unul la lacul Näsijärvi, ce deservesc mai ales ambarcațiuni de agrement.\n\nGara locală e administrată de societatea națională de căi ferate VR.\nDe aici pleacă trenuri în toate direcțiile țării, inclusiv trenuri de mare viteză Pendolino.\n\nLa 17 km sud-vest de oraș este amplasat Aeroportul Internațional Tampere-Pirkkala, al treilea ca mărime și al doilea ca trafic din Finlanda.\n\nCultura, sportul și timpul liber \nTampere este un oraș cu o viață culturală activă.\nÎn oraș locuiesc câțiva scriitori finlandezi cunoscuți: Väinö Linna, Kalle Päätalo, Hannu Salama.\n\nTampere are vechi tradiții teatrale reprezentate de câteva teatre cunoscute: Tampereen Työväen Teatteri, Tampereen Teatteri și Pyynikin Kesäteatteri, care este un teatru în aer liber și are cel mai vechi auditorium mobil din Europa. \nTampereen Teatterikesä sau Tampere Theatre Festival este un festival internațional de teatru ce are loc în Tampere în luna august.\n\nTampere Film Festival, este un festival internațional de film scurt, ce are loc în fiecare primăvară, în luna martie.\n\nTammerfest este un festival de rock ce are loc în fiecare an în luna iulie..\n\nTampere Music Festivals organizează trei evenimente muzicale internaționale ; Tampere Jazz Happening în fiecare noiembrie, iar în ani alternativi organizează Tampere Vocal Music Festival și Bienala Tampere.\n\nÎn Tampere se află și sediul canalului de televiziune YLE TV2, profilat pe emisiuni de divertisment.\n\nArhitectura \nArhitectura orașului este diversă, aici coexistând clădiri aparținând unor stiluri diferite.\nClădirile industriale vechi din centru, din cărămidă roșie, au fost reconvertite în hoteluri, spații culturale sau sociale.\nUnul din simbolurile orașului este Tuomiokirkko, catedrala cu 2000 de locuri construită între 1902 și 1907, în stil național-romantic finlandez.\nBiserica ortodoxă, în stil rusesc, este o apariție inedită.\n\nArhitectura modernă se încadrează în marea ei majoritate în tiparele funcționalismului finlandez.\nExistă și câteva clădiri foarte moderne, avangardiste: \n Tampere-talo ( Casa orașului Tampere), un impozant centru cultural și de conferințe, care are o sală de 2000 locuri, un auditoriu de 500 locuri, diverse alte săli, cafenele etc\n Kirjasto (biblioteca locală)\n Kalevan Kirkko (Biserica Kaleva), (construită între 1964 și 1966), o clădire cu aspect industrial, supranumită Silozul sufletelor\n Patinoarul Hakametsä\n\nMuzee \n Muzeul Vapriikki, ce include: Muzeul hocheiului finlandez și Muzeul pantofilor,\n Muzeul de Artă Tampere, ce expune lucrări moderne și contemporane,\n Muzeul de Artă Sara Hilden,\n Muzeul de Artă Hiekka,\n Muzeul de Artă Gösta Serlachius, cu lucrări semnificative ale unor artiști finlandezi și scandinavi,\n Muzeul Muminilor, expune peste 2000 de lucrări plastice cu tema Mumini, inclusiv originalele create de Tove Jansson,\n Muzeul Amuri, prezintă aspecte ale vieții muncitorilor textiliști de la începutul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului XX.\n Muzeul Lenin, singurul muzeu oficial din lume cu această temă\n Muzeul spionajului,\n Muzeul boxului finlandez,\n Muzeul poliției (deschidere în toamna anului 2008).\n\nParcuri \nPrincipalul parc al orașului este Särkänniemi. Printre punctele de atracție de aici se numără cel mai nordic delfinariu din lume și turnul Näsinneula, care este cea mai înaltă clădire din Finlanda (168 m), cu un restaurant rotitor la 124 m înălțime.\n\nCimitire \nCel mai important cimitir este Kalevankangas.\nAlte cimitire sunt: Messukylä, Vatiala, Lamminpää.\n\nSport și timp liber \n\nInfrastructura pentru practicarea sportului este foarte dezvoltată în Tampere.\nExistă 5 stadioane, 4 piscine, patinoare, piste de ciclism, 4 terenuri de golf etc.\n\nCel mai apreciat sport este hockey-ul pe gheață.\nPe lângă numeroasele echipe de amatori, două echipe activează în liga profesionistă finlandeză: Ilves și Tappara.\n\nFotbalul este foarte iubit și el. Echipa Tampere United joacă în prima ligă de fotbal și a cucerit de trei ori campionatul Finlandei, în 2001, 2006 și 2007.\n\nSporturile populare intens practicate sunt ciclismul, înotul, hocheiul pe iarbă, nordic walking-ul, vara, și schiul fond și patinajul, iarna.\nVara, mulți orășeni se retrag la sfârșit de săptămână la cabanele tradiționale de lemn, mökki iar iarna au mare căutare saunele publice de pe malurile lacurilor înghețate, unde după o saună fierbinte se poate face baie la copcă.\n\nÎnvățămant \nÎn Tampere funcționează patru instituții de învățământ superior:\n\n Universitatea Tampere (UTA) \n Politehnica Tampere - Universitatea de Științe Aplicate (TAMK)\n Universitatea Tehnică din Tampere (TUT) \n Politehnica Pirkanmaa (PIRAMK)\n\nMai există o universitate de vară, un conservator, o școală de poliție.\n\nÎnvățământul preuniversitar este asigurat de 57 școli generale și 10 gimnazii (anul școlar 2002/2003).\n\nPentru preșcolari, există 82 de grădinițe.\n\nPersonalități născute aici \n Pauli Räsänen (1928 - 2000), cântăreț;\n Anna Falchi (n. 1972), fotomodel, actriță, moderatoare de televiziune;\n (n. 1995), hocheist.\n\nOrașe înfrățite \n Brașov, România\n Chemnitz, Germania\n Essen, Germania\n Kaunas, Lithania\n Kiev, Ucraina\n Kópavogur, Islanda\n Linz, Austria\n Łódź, Polonia\n Miskolc, Ungaria\n Nijni Novgorod, Rusia\n Norrköping, Suedia\n Odense, Danemarca\n Olomouc, Cehia\n Syracuse, New York, SUA\n Tartu, Estonia\n Trondheim, Norvegia\n Saskatoon, Saskatchewan, Canada\n\nNote\n\nBibliografie \n Tampere and region - 2008, GoTampere Oy2007.\n\nLegături externe \n\n Tampere - Official site\n Harta orașului Tampere \n Tammerfest\n Muzeul Lenin \n Webcamuri din zona Tampere\n\nVezi și \n\n Lista comunelor din Finlanda\n Lista orașelor din Finlanda\n Listă de localități din Finlanda\n Campionatul European de Fotbal Feminin 2009\n\nGalerie\n\nOrașe din Finlanda\nComune din Finlanda\nEponime ale asteroizilor" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii îmi poți spune despre Lacul Pyhäjärvi?" }, { "from": "assistant", "value": "Pyhäjärvi este un lac cu origine glaciară situat în Finlanda lângă orașul Tampere.\n\nÎn limba finlandeză numele său înseamna lacul sfânt.\n\nLacul are forma literei C, cu orașele Tampere și Nokia la extremitatea nordică și Lempäälä la cea sudică.\n\nApa este bogată în ozon, dar și destul de poluată din cauza industriei din Tampere.\n\nPyhajarvi" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt cele mai importante informații despre Kangasala?" }, { "from": "assistant", "value": "Kangasala este un orășel în Finlanda, lângă Tampere. A fost fondat în 1865.\n\nNote\n\nComune din Finlanda" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți împărtăși despre Kuru?" }, { "from": "assistant", "value": "Kuru este un fost oraș finlandez, acum parte a comunei Ylöjärvi, situat în împrejurimile municipiului Tampere. Orașul este destul de mare, și este cunoscut pentru frumusețea sa naturală, la fel ca în cazul orașului Kangasala.\n\nOrașe din Finlanda" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata pe scurt despre Lempäälä?" }, { "from": "assistant", "value": "Lempääla este o comună din centrul Finlandei, la sud de orașul Tampere.\n\nReferințe\n\nVezi și \nLista comunelor din Finlanda\n\nComune din Finlanda" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ai detalii despre 1779?" }, { "from": "assistant", "value": "\n1779 (MDCCLXXIX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.\n\nEvenimente \n\n 1 octombrie. A fost fondat orașul Tampere în Finlanda, de regele Suediei, Gustav al III-lea.\n\nNedatate \n\nSamuel Crompton inventează mașina de filat folosită în industria textilă.\n\nArte, știință, literatură și filozofie\n\nNașteri \n 28 mai: Thomas Moore, poet irlandez (d. 1852)\n 20 august: Jöns Jakob Berzelius, unul dintre fondatorii chimiei moderne, suedez (d. 1848)\n 19 noiembrie: Louise Charlotte de Mecklenburg-Schwerin, bunica Prințului Albert (d. 1801)\n\nDecese \n\n 20 ianuarie: David Garrick, 61 ani, actor britanic (n. 1717)\n 14 februarie: James Cook, 50 ani, căpitan și explorator britanic (n. 1728)\n 6 decembrie: Jean (Baptiste) Siméon Chardin, 80 ani, pictor francez (n. 1699)\n 16 decembrie: Go-Momozono, 21 ani, al 118-lea împărat al Japoniei (n. 1758)\n\nVezi și \n Listă de conducători de stat din 1779" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce ai despre Espoo?" }, { "from": "assistant", "value": "Espoo (în suedeză:Esbo) este al doilea oraș ca mărime din Finlanda. Este situat în zona urbană Helsinki, pe coasta sudică a țării. Împreună cu Kauniainen, Vantaa și municipiul Helsinki, alcătuiește zona urbană Helsinki. Orașul are o populație de peste 220.000 de locuitori. Este un centru important tehnologic, mai ales că aici se află sediul întreprinderii de telefonie mobilă Nokia.\n\nPersonalități născute aici \n Taneli Mäkelä (n. 1959), cântăreț.\n\nOrașe înfrățite \n Esztergom, Ungaria\n Gatchina, Rusia\n Irving, Texas, SUA\n Køge, Danemarca\n Kongsberg, Norvegia\n Kristianstad, Suedia\n Nõmme, Estonia\n Łódź, Polonia\n Sauðárkrókur, Islanda\n Shanghai, China\n Soci, Rusia\n\nNote\n\nLegături externe \n Espoon Kaupunki - site-ul oficial Espoo\n\nOrașe din Finlanda\n\nComune din Finlanda" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Care sunt informațiile importante despre Debrețin?" }, { "from": "assistant", "value": "Debrețin (în limba maghiară , în română, variantă, Dobrițân) este un oraș important din comitatul Hajdú-Bihar, Ungaria, situat la 220 km de Budapesta. Are o populație de 207.270 de locuitori și este capitala comitatului Hajdú-Bihar. Este al doilea oraș ca mărime din Ungaria, după Budapesta.\n\nIstorie \n\nDebreținul are o istorie bogată, de peste 750 de ani. În evul mediu orașul a făcut parte din Partium în cadrul Regatului Ungariei, apoi din sec. 16 până la sfârșitul sec. 17 din Principatul Transilvaniei (inclusiv în timpul domniei lui Mihai Viteazul, atunci fiind încă parte a comitatului Bihor). A urmat perioada habsburgică, iar din 1867 (în urma Ausgleich-ului) a revenit Ungariei. În anii 1919-1920 orașul s-a aflat sub ocupație română. \n\nA fost capitala Ungariei de două ori, pentru un timp scurt: în timpul revoluției din 1848-49 și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945.\n\nGeografia \n\nÎn Debrețin se găsește o climă specifică centrului Europei, temperat continentală și temperat oceanică la granițe.\n\nDemografie \n\nConform recensământului din 2011, orașul Debrețin avea  de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari. Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind persoane fără religie (%), reformați (%), romano-catolici (%), greco-catolici (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.\n\nOrașe înfrățite\n\nObiective turistice \n \n\nDebrețin este un important centru cultural, artistic și științific. În ultimii ani orașul a fost supus unor transformări importante. Centrul orașului a fost transformat complet într-o piață pietonală uriașă, iar în mijlocul acesteia a fost construită cea mai mare fântână din ceramică din Europa, cu un diametru de 20 de metri. Băile mediteraneene, unice în Ungaria, servesc turiștilor pentru recreere de mulți ani, în timp ce Centrul de Conferințe Kölcsey, deschis publicului din februarie 2006, servește ca un bastion regional al culturii și turismului.\n \nCele mai importante puncte de atracție din Debrețin sunt:\n\n Marea Biserică Reformată, situată în Piața Kossuth, este simbolul orașului Debrețin. Orar de vizitare: luni - vineri 9–16.00, sâmbăta 9–13.00, duminica 12.00 – 16.00. \n\n Colegiul Reformat Calvin, situat în Piața Kálvin nr. 16. \n\n Muzeul Déri – Piata Déri nr. 1. Cele 3 picturi ale lui Mihály Munkácsy, “Cristos după Pilat”, “Calvary” și “Ecce Homo”, numite împreună “Trilogia”, sunt cele mai importante punct de atracție din colecția muzeului. Orar: 10.00 – 18.00 cu excepția zilei de luni. \n\n Muzeul Comemorativ Ferenc Medgyessy – Strada Péterfia nr. 28. Ferenc Medgyessy a fost unul din cei mai apreciați artiști plastici ai Ungariei, care a reliefat în lucrările sale frumusețea Marii Câmpii Ungare. Orar: 10.00 – 16.00 cu excepția zilei de luni. \n\n Biserica Reformată Mică – Piața Révész. Ulterior biserica s-a mai numit si “biserica trunchiată” (Csonkatemplom). \n\n Muzeul Literaturii Debrețin – Piața Borsos József nr. 1. Muzeul adăpostește o colecție impresionantă de materiale reprezentative pentru tradiția literară a orașului. Orar: 10.00 – 16.00 cu excepția zilei de luni. \n\n Muzeul Comemorativ László Holló - Holló László Mall 20. Vechea casă a pictorului găzduiește (înca din anul 1978) în prezent muzeul comemorativ László Holló (1887-1976) . Orar: 10.00 – 16.00, exceptând ziua de luni. \n\n Catedrala Sfânta Ana. Strada Szent Anna nr. 15. \n\n Teatrul Csokonai – Strada Kossuth nr. 10. \n\n Tímárház (Casa Tanner) – Strada Nagy Gál István nr. 6. Casa Tímárház este un moment important în industria manufacturieră din Debrețin. Orar: Marți – vineri 10.00 – 17.00, sâmbata 10.00 – 14.00. \n\n Universitatea Debrețin – Piața Egyetem nr 1. \n\n Marea Pădure. Pădurea se întinde pe o suprafață de 1.082 hectare și a fost înregistrată ca prima rezervație a țării în Cartea Rezervațiilor Naturale la data de 17 octombrie 1937. \n\n Aquaticum – Centrul de Terapie și Băi - Nagyerdei Park 1. \n\n Grădina Zoologică și Botanică - Ady Endre. Aproape 1400 de animale din 170 specii de pe 4 continente pot fi văzute în prima gradină zoologică și botanică dinafara Budapestei. Orar: 09 – 18.00 zilnic. \n\n Gradina Botanică – Piața Egyetem nr. 1. În spatele Universității vom găsi Gradina Botanică (1928), faimoasă pentru colecția de cactuși, 2500 din cele 3000 cunoscute în lume fiind întâlnite aici. \n\n Centrul de Convenții Kölcsey – Strada Hunyadi nr. 1–3. Cu aproape 13 000 m² Kölcsey Convention Centre este cel mai mare centru de conferințe din estul Ungariei. \n\n Aeroportul Internațional Debrețin – Bulevardul Mikepércsi. Aeroportul Internațional Debrețin este, ca mărime, al II-lea aeroport din Ungaria. \n\n Arena Ice – Strada Derék nr. 33. Unul din cele mai moderne patinoare (deschis în mai 2004) și singurul patinoar acoperit din estul Ungariei.\n\nSport \n\nOrașul Debrețin are o echipă de fotbal cunoscută, Debreceni VSC, care a câștigat campionatul de șase ori în 2005, 2006, 2007, 2009, 2010 și în 2012. Culorile echipei sunt roșu și alb. Stadionul Debrecen, de de locuri, a fost refăcut începând din 2013.\n\nEvenimente sportive \n\n Campionatele europene de gimnastică individuală din 2005, prima ediție europeană a campionatelor individuale de gimnastică, atât feminină, cât și masculină au avut la Debrețin.\n\nPersonalități născute aici \n Mihály Csokonai Vitéz (1773 - 1805), scriitor;\n Heinrich Hentzi (1785 - 1849), general;\n Edmund Steinacker (1838 - 1929), politician;\n Zoltán Petőfi (1848 - 1870), actor, poet;\n Kálmán Verbőczy (1888 - 1967), căpitan;\n György Konrád (1933 - 2019), scriitor;\n Nóra Görbe (n. 1956), actriță, cântăreață;\n Zsolt Baumgartner (n. 1981), pilot de curse;\n Balázs Dzsudzsák (n. 1986), fotbalist;\n Kitti Kudor (n. 1988), handbalistă;\n Vivien Keszthelyi (n. 2000), pilot de curse.\n\nReferințe\n\nVezi și \n\n Nume de orașe în limba română\n Lista orașelor din Ungaria\n\nDebrețin\nComitate Urbane în Ungaria" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce detalii ai despre Nuuk?" }, { "from": "assistant", "value": "Nuuk (daneză: Godthåb, în traducere: Speranță bună) este capitala teritoriului autonom al Danemarcei, Groenlanda. Orașul, cu o populație de cca 15.000 de persoane, a fost fondat de norvegianul Hans Egede, un misionar. În oraș locuiesc multe persoane daneze, dar majoritatea este constituită din inuiți care vorbesc limba groenlandeză. Orașul este servit de Aeroportul Nuuk. Cuvântul nuuk în groenlandeză înseamnă cap (geografic).\n\nClimă\n\nLegături externe \n\n Nuuk - Site web oficial \n\nGroenlanda\nOrașe din Groenlanda\nCapitale în America de Nord" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți relata despre Gosford?" }, { "from": "assistant", "value": "Gosford este un oraș situat în Noul Wales de Sud (New South Wales), Australia, pe coasta centrală. Orașul este un centru important de turism, așezat 100 km de la Sydney.\n\nDate Generale \nDistanța de la Sydney: 76 km \nDistanța de la Newcastle: 91 km \nPopulație (recensămîntul din 2001): 2777 (Township) 154645 (Tot Orasul) \nElevation: 10m deasupra nivelului mării\nUșor de accesat cu o distanță scurtă de pe autostrada Newcastle-Sydney F3, sau o stație de tren situat central, Gosford este important centru comercial si administrativ al Central Coast.\n\nGosford Visitor este Centrul de Informare în Mann Street este un loc ideal pentru a începe vizita dumneavoastră din Central Coast cu o selecție bună de ghiduri pentru vizitatori, hărți, cărți și sugestii de tururi.\n\nIstoria \nUnul dintre puținele resurse istorice rămase este încă tribunalului Vechi, cea mai veche lucrare publică înregistrate pe Coasta Centrală și este acum acasă la Conservatorul Central Coast Music. Construit in 1848-1849 din gresie locala, acesta a înlocuit original 1827 casa-ceas.\n\nPioneer Park conține un număr mare de pietre funerare istorice, un loc de joacă și zona de picnic, si o vedere excelenta a apei Brisbane.\n\nAtracții \nGosford este inconjurat de zeci de locații populare de vacanță loc de refugiu face din el un punct central de plecare convenabil pentru vizitatori în regiune.\n\nPlaje spectaculoase ocean și bushland evergreen pădurilor și linia de coasta, cu clima blanda, oferind înconjoară confortabil pe tot parcursul anului.\n\nInterioare, dealuri abrupte și văi, cu păduri și lacuri extinse de stat oferă numeroase opțiuni pentru vizitatori să se relaxeze și relaxați-vă.\n\nRumbalara și Rezerve Katandra, featuring bushland excepționale adiacente la inima Gosford, sunt orașului populare atracții majore cel mai mult.\n\nRumbalara are opt trasee diferite de mers pe jos, unde puteți vedea un adăpost timpuriu rock autohton, vizualizarea spre vest veghe, sculpturi de bronz din primii exploratori si pionieri, și unele păduri tropicale nevândute.\n\nKatandra, se mândrește cu stânci mai izbitoare și distinctiv, cu ușor merge și populare Waterman Walk circling iazului Seymour care oferă medii de dramatice de la pădure plăcut la coronamentului dens. Un număr de plimbări te duc prin intermediul rezervei și până la lookouts care oferă vederi panoramice spectaculoase peste vai de coastă la ocean.\n\nLegături externe \n Gosford Town\n http://www.centralcoastaustralia.com.au/AreaInfo/towns_Gosford.asp&act=url\n\nGosford" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți povesti despre [Titlu] Adobe?" }, { "from": "assistant", "value": "Adobe este, ca mărime, cea de-a doua companie din lume în domeniul de software. Cuvântul englez adobe, care se pronunță aproximativ ă-'dău-bi, înseamnă cărămidă de chirpici.\n\nIstoria companiei \n\nCompania a fost fondată în 1982 de John Warnock și Charles Geschke, după ce aceștia au părăsit Xerox PARC pentru a dezvolta și comercializa limbajul de descriere de pagini (pdl) PostScript. Compania își are sediul în San Jose, California, SUA.\n\nIstoria companiei Adobe, punctată cronologic:\n\n 1982: este fondată compania Adobe;\n 1983: primul contract de tip OEM;\n 1985: primul driver PostScript® Printer și Image Setter (PS, EPS, PPD etc.);\n 1986: se lansează Adobe® Type Library;\n 1987: se lansează Adobe Illustrator®;\n 1989: primul driver PostScript Printer pentru Japonia;\n 1990: se lansează Adobe Photoshop® și Adobe Type Manager®;\n 1991: se lansează Adobe Premiere®;\n 1993: se lansează Adobe Acrobat®;\n 1994: se achiziționează Aldus, se lansează Adobe PageMaker® și Adobe After Effects®;\n 1995: se achiziționează Adobe Acrobat® Frame Technology;\n 1996: se lansează Adobe PhotoDeluxe® și Adobe PageMill®;\n 1998: se lansează Adobe ImageStyler® și Adobe ImageReady®;\n 1999: se achiziționează GoLive, se lansează Adobe GoLive® și Adobe InDesign®;\n 2000: Bruce Chizen este numitCEO, se lansează Adobe InCopy® și Adobe LiveMotion®;\n 2001: se lansează Adobe Photoshop Elements, Adobe Atmosphere™, Adobe Acrobat eBook Reader, Adobe Studio® și se achiziționează Fotiva;\n 2002: se lansează Enterprise Server Products și se achiziționează Accelio;\n 2003: se lansează Adobe Photoshop Album, Adobe Acrobat family (Acrobat Elements, Acrobat Standard, Acrobat Professional), Adobe Encore® DVD, Adobe Video Collection, Adobe Audition®, Adobe Creative Suite și se achiziționează Yellow Dragon;\n 2004: se lansează Adobe InDesign CS PageMaker Edition, Adobe Intelligent Document Platform (o platformă bazată pe standardele PDF și XML), Adobe LiveCycle™ și Adobe Premiere Elements;\n 2005: se achiziționează Macromedia pentru suma de 3,4 miliarde $.\n\nÎn anul 2007 compania a avut un venit de 3,158 miliarde dolari SUA și peste 6.600 de angajați.\n\nCreative Suite 4 \nPrincipalele produse software ale firmei Adobe sunt reunite într-un pachet de programe denumit Creative Suite. În momentul de față s-a ajuns la versiunea a patra a pachetului, Creative Suite 4 sau CS4, care este formată din:\n\n Adobe Acrobat este o familie de aplicații dedicată Adobe Portable Document Format (PDF):\n Adobe Acrobat Standard și Adobe Acrobat Professional, care permit crearea de fișiere PDF;\n Adobe Reader, o aplicație gratuită care permite citirea de fișiere PDF;\n Adobe After Effects;\n Adobe Bridge CS4;\n\n Adobe Contribuie CS4;\n\n Adobe Device Central CS4;\n Adobe Dreamweaver este o aplicație cu care se pot crea site-uri folosind fie cod, fie interfața grafică;\n Adobe Dynamic Link;\n Adobe Encore CS4;\n Adobe Fireworks este un editor grafic destinat în special web-designerilor;\n Adobe Flash este o familie de aplicații destinată diverselor tehnologii multimedia Adobe:\n Adobe Animate Professional, program pentru crearea de aplicații web, jocuri, filme, de conținut pentru telefoane mobile și alte dispozitive;\n Adobe Flash Player, un software gratuit care permite redarea de fișiere multimedia Adobe Flash (SWF);\n Adobe Illustrator este un editor pentru grafică vectorială;\n Adobe InDesign CS4;\n Adobe OnLocation CS4;\n Adobe Photoshop este un editor pentru fotografii digitale;\n Adobe Premiere Pro este un timp real, pe bază de timeline aplicație software de editare video;\n Adobe Soundbooth este un editor audio digital;\n Adobe Version Cue CS4.\n\nAlte produse \n Adobe Premiere - editare de filme;\n PageMaker - editare de pagini web;\n GoLive - creare și design de situri web;\n LiveMotion - creator de filme și prezentări SWF;\n After Effects - editare de filme;\n Adobe Flex- editare de aplicații interactive.\n\nLista completă a produselor\n\nPrograme necesare citirii și vizualizatoare \n\n Adobe® Flash® Player 9 - pentru aplicații și conținut în format Flash\n AdobeReader® 7.0 - pentru vizualizarea și tipărirea de fișiere în format PDF\n AdobeReader LE - Extinderea formatului PDF la mediile de lucru mobil\n AdobeShockwave® Player - pentru accesul la conținutul multimedia de înaltă performanță creat în Macromedia Director\n AdobeSVG Viewer 3.0 - Standard deschis pe care se bazează Scalable Vector Graphics.\n\nFamilia Acrobat \n AdobeAcrobat® 7.0 - Soluție pentru crearea, controlul și schimbul securizat de documente în formatul PDF, de înaltă calitate\n AdobeAcrobat Capture® 3.0 - arhivarea unor mari cantități de documente tipărite de tip PDF\n AdobeAcrobat 3D - se ocupă cu documente în 3D\n Create AdobePDF Online - Conversie de documente PDF cu ajutorul acestui serviciu găzduit pe web\n AdobeReader 7.0 - Vizualizare și tipărire a fișierelor PDF\n AdobeReader LE - Extinde funcționalitatea PDF și la dispozitive mobile.\n\nPrograme utilizate în publicare, printare \n Adobe DesignBundle - Software pentru design\n Adobe® Creative Suite® 2 - Software pentru design al documentelor destinate tipăririi, pentru web sau pentru publicarea pe ecane mici pentru telefoane\n AdobeFrameMaker® 7.2 - Design de documente în mediu profesional\n AdobeFrameMaker Server 7.2 - Integrare FrameMaker cu aplicații pe server\n Macromedia FreeHand® MX - Crearea de ilustrații pentru tipărire sau pentru web\n AdobeGraphics Server - Oferirea de imagini dinamice pentru Deliver dynamic.\n\nAdobe în România \nCompania este prezentă în România din anul 2006 prin achiziția unei companiei Interakt Online, fondată de doi tineri români, achiziție estimată la aproximativ 20 de milioane de euro. Compania Interakt a fost fondată în anul 2000 de Bogdan Ripa și Alexandru Costin.\nAvând ca principală linie de afaceri crearea de instrumente destinate dezvoltării software pentru Intranet, Web Publishing și E-commerce, InterAKT a lucrat îndeaproape cu Adobe (inițial Macromedia), chiar înainte de preluare.\n\nNumăr de angajați în 2009: 107.\n\nCifra de afaceri în 2007: 3 milioane euro.\n\nCifra de afaceri în 2018: 36. milioane euro.\n\nNumăr de angajați în 2019: peste 600\n\nNote\n\nVezi și\n\nLegături externe \n Adobe România\n Adobe Europa Centrală de Est și Orientul Mijlociu\n\nCompanii de software din Statele Unite" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce poți să îmi spui despre acest subiect: Vantaa?" }, { "from": "assistant", "value": "Vantaa (în ) este un oraș și comună de pe coasta sudică a Finlandei. Orașul face parte din zona urbană Helsinki. Vantaa este al patrulea cel mai mare oraș din Finlanda, cu o populație de 200.945 de persoane în 2011. Este cunoscut pentru că este locul unde a fost construit aeroportul internațional Helsinki-Vantaa, care este cel mai mare aeroport din Finlanda și baza pentru Finnair.\n\nReferințe\n\nVezi și \n Aeroportul Helsinki-Vantaa\n Lista comunelor din Finlanda\n Lista orașelor din Finlanda\n Listă de localități din Finlanda\n\nLegături externe \n Site-ul official al municipiului Vantaa\n Aeroportul International Helsinki-Vantaa\n\nComune din Finlanda\nOrașe din Finlanda" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Îmi poți explica despre Aeroportul Helsinki-Vantaa?" }, { "from": "assistant", "value": "Aeroportul Helsinki-Vantaa (cod IATA: HEL) este cel mai mare aeroport internațional din Finlanda. Este situat în orașul Vantaa, la 15 km nord de capitala Helsinki. Aeroportul deservește întreaga zona urbană Helsinki, incluzând capitala, Vantaa și Espoo. Aeroportul a fost construit pentru Olimpiada de la Helsinki în 1952. În ziua de astăzi, aeroportul este folosit de peste 17 milioane de pasageri pe an, fiind unul din cele mai importante aeroporturi din Europa de Nord. Aeroportul este bază a companiei naționale finlandeze de aviație, Finnair.\n\nReferințe și note\n\nLegături externe \n\n Aeroportul Helsinki-Vantaa\n\nAeroporturi din Finlanda" } ]

[ { "from": "system", "value": "Răspunde în limba română, în stilul Wikipedia, cat mai corect gramatical." }, { "from": "user", "value": "Ce informații ai disponibile despre Tarja Halonen?" }, { "from": "assistant", "value": "Tarja Halonen (n. 24 decembrie 1943) este o politiciană finlandeză, care a fost al 11-lea președinte al Finlandei din 2000 până în 2012. Doamna Halonen a fost parlamentară (1984-2000), ministrul Afacerilor Sociale (1987-1990), ministrul Justiției (1990-1991), ministrul Cooperării Nordice (1989-1991) și ministrul Afacerilor Externe (1995-2000). Halonen este de profesie avocată. După ce a devenit președinte, s-a căsătorit cu Pentti Arajärvi.\n\nViață timpurie și carieră \n\nTarja Halonen s-a născut la 24 decembrie 1943, în districtul Kallio, o zonă tradițională a „clasei muncitoare” din centrul capitalei Helsinki. Mama sa, Lyyli Elina Loimola, a fost croitoreasă, iar tatăl său, Vieno Olavi Halonen, era sudor.\n\nPărinții viitoarei președintă a Finlandei se căsătoriseră la începutul celui de-al doilea război mondial, Tanja apărând câțiva ani mai târziu. La nașterea fetei, Vieno Halonen fusese concentrat pe front, iar Lyyli Halonen lucra într-o fabrică de pantofi. După război, cuplul a decis să se despartă. În 1950, Lyyli Halonen s-a căsătorit cu Thure Forss, un electrician, foarte activ în comunitatea locală a clasei muncitoare.\n\nNote\n\nLegături externe \n \n \n Tarja Halonen & Seta\n\nExternal links\n\n Halonen, Tarja Kaarina\n Tarja Halonen & Seta\n Social-democratic party of Finland\n\n|-\n\n|-\n\n|-\n\nNașteri pe 24 decembrie\nNașteri în 1943\nDecorați cu Ordinul de Merit al Republicii Italiene\nCavaleri ai Ordinului Elefantului\nColan al Ordinului Steaua României\nDecorați cu Legiunea de Onoare\nDecorați cu Ordinul Leul Finlandei\nDeputați finlandezi\nFinlandezi în viață\nMiniștri finlandezi\nPoliticieni finlandezi\nPreședinți ai Finlandei\nPreședinți femei" } ]