Datasets:

Andrei481

/

raw-text-corpus-ro-8k

like 0

Șurove este un sat în comuna Vilne din raionul Velîka Pîsarivka, regiunea Sumî, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Șurove era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%).

Tătărești este un sat în raionul Cahul, Republica Moldova. Demografie. Structura etnică a localității conform recensământului populației din 2004: Administrație și politică. Componența Consiliului local Tătărești (11 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023, este următoarea:

Zelotes kerimi este o specie de păianjeni din genul "Zelotes", familia Gnaphosidae. A fost descrisă pentru prima dată de Pavesi, 1880. Este endemică în Tunisia. Conform Catalogue of Life specia "Zelotes kerimi" nu are subspecii cunoscute.

Dosso del Liro este o comună din provincia Como, Italia. În 2011 avea o populație de 275 de locuitori.

Vrizy este o comună în departamentul Ardennes din nordul Franței. În 2009 avea o populație de 348 de locuitori.

Krivé este o comună slovacă, aflată în districtul Bardejov din regiunea Prešov. Localitatea se află la , se întinde pe o suprafață de și în 2018 număra 218 locuitori. Se învecinează cu comuna Kružlov. Istoric. Localitatea Krivé este atestată documentar din 1454.

Ediția a XXVI-a a Premiilor UNITER a avut loc luni, 7 mai 2018 la Alba-Iulia. În anul Centenarului, Alba-Iulia, orașul Marii Uniri, a fost ales ca simbol, locul de desfășurare a ceremoniei fiind Cetatea Alba Carolina. Motto-ul ediției a fost „Gala UNITER unește Teatrul!”. Juriul de nominalizări a fost alcătuit din criticii de teatru Ludmila Patlanjoglu, Călin Ciobotari și Alina Epîngeac iar juriul final a fost format din: Dragoș Buhagiar, Marina Constantinescu, Marcel Iureș, Ana Ularu și Alexa Visarion.

Kükels este o comună din landul Schleswig-Holstein, Germania.

Jason Miller (născut John Anthony Miller Jr.; ) a fost un dramaturg și actor american. În anul 1973, acesta a câștigat Premiul Pulitzer pentru dramaturgie, pentru "" și a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea preotului în filmul de groază "Exorcistul". Și-a reluat rolul în lungmetrajul "Exorcistul III". Miller a devenit ulterior directorul artistic al Teatrului Public Scranton din Scranton, Pennsylvania. Biografie. Miller s-a născut John Anthony Miller Jr. în Queens, New York City, fiul lui Mary Claire (născută Collins), profesoară, și a lui John Anthony Miller Sr., electrician. Aceștia erau . Familia sa s-a mutat în Scranton în 1941, unde Miller a urmat Liceul St. Patrick și . A obținut o diplomă în limba engleză și filozofie. Mai târziu, a studiat în cadrul departamentului de teatru al din Washington, D.C.. Deși Associated Press menționa la momentul morții sale că actorul a obținut o diplomă de master în cadrul instituției, lui Miller i s-a cerut să părăsească școala înainte să poată obține o diplomă, „deoarece nu a participat la cursuri, nu a susținut teste și nu le escorta niciodată pe studente în dormitorul lor înainte de ora 22:00”. În această perioadă, a predat teatru și engleză la . Cariera. Miller a devenit cunoscut datorită piesei de teatru ' (1972), premiată cu Premiul Pulitzer și . , Richard Dysart și Paul Sorvino apăreau în distribuția originală a piesei. Acesta a primit rolul preotului Damien Karras în filmul de groază "Exorcistul" (1973), fiind nominalizat la Premiul Oscar la categoria „cel mai bun actor în rol secundar”. I s-a oferit rolul principal din filmul "Șoferul de taxi", însă l-a refuzat pentru a apărea în '. În 1982, Miller a regizat a piesei "That Championship Season". În distribuție erau Robert Mitchum (înlocuitor pentru William Holden, mort cu puțin timp înainte de începerea filmărilor), Paul Sorvino, Martin Sheen, Stacy Keach și Bruce Dern. A avut puține roluri de film, deoarece era mai interesat de producțiile teatrale regionale. L-a interpretat pe Henry Drummond în piesa de teatru . A fost director artistic al Scranton Public Theatre. În cadrul SPT, Miller a fost atât regizor, cât și actor al unor producții de teatru precum ', ', ', ' și '. A apărut ocazional în lungmetraje, având roluri în ' (1977), ' (1978), ' (1980), ' (1984), "The Exorcist III" (1990) și ' (1993). În 1998, a organizat un turneu național cu "Barrymore's Ghost". A interpretat piesa în cadrul Theater Double din Philadelphia în octombrie 2000 și a primit recenzii pozitive din partea criticilor. Urma să apară în piesa "" (2001) în cadrul Festivalului de Teatru de Vară din Pennsylvania, însă a încetat din viață înainte de punerea în scenă. Viața personală. Miller a fost tatăl actorilor (cu prima soție , fiica lui Jackie Gleason) și (cu a doua soție ). Din 1972, locuia în , New York. În 1982, s-a întors în Scranton pentru a deveni director artistic al Scranton Public Theatre, o companie regională de teatru înființată cu un an înainte. Pe 13 mai 2001, Miller a murit din cauza unui atac de cord în Scranton, Pennsylvania. În 2004, orașul Scranton i-a cerut actorului Paul Sorvino, prieten de mulți ani cu Miller și membru din distribuția piesei de teatru "That Championship Season", să sculpteze un bust de bronz al regretatului dramaturg. Statuia a fost dezvelită în decembrie 2008. În martie 2011"," piesa "That Championship Season" a fost pusă în scenă pe Broadway. În distribuția sa erau Brian Cox, Kiefer Sutherland, Jim Gaffigan și Jason Patric (fiul lui Miller).

Ghideon Balmoș a fost un arhimandrit român, care a fost ales ca deputat în Dieta Bucovinei (1891–1892, 1901–1904). Biografie. Ghideon Balmoș s-a născut în familia lui Ioan Balmoș și a soției sale, Elisaveta născută Pitei. A primit la botez numele de Gheorghe. A urmat studiile gimnaziale și teologice la Cernăuți. În 1866, după absolvirea Institului Teologic din Cernăuți, a fost numit ca prefect de studii la Seminarul clerical din capitala Bucovinei. În octombrie 1867 s-a căsătorit cu Minodora, fiica preotului Dimitrie Țurcan, parohul din satul Fundu Moldovei. Episcopul Eugenie Hacman al Bucovinei l-a hirotonit ca diacon la 29 februarie 1868 și apoi, după câteva zile, ca preot. A activat un an și jumătate ca administrator parohial la Biserica „Sf. Nicolae” din Câmpulung Moldovenesc (1868–1869), după care a fost transferat la biserica din satul Ciocănești. A slujit ca paroh în localitățile Ciocănești (30 martie 1870 – 1874), Jadova (1874–1884) și Vatra Dornei (1884–1904). Ca urmare a calităților dovedite, i s-au conferit funcții administrative importante: exarh episcopal (1880), protopresviter (1890) și protopresviter districtual al Câmpulungului (1901–1906). În 1891, protopresviterul Gheorghe (George) Balmoș a fost ales ca deputat de Vatra Dornei în Dieta Bucovinei. El a fost nominalizat în cadrul adunării generale a societății politice „Concordia”, care avea un program politic național destul de modest, printre prevederi figurând: „adâncirea și lărgirea autonomiei Bucovinei, dezvoltarea cultural–națională prin înființarea de școli românești și folosirea limbii române în administrație și justiție, autonomia bisericească, convenția vamală cu România, etc.”. La adunarea din 3/15 februarie 1892, de la Câmpulung Moldovenesc, el a fost ales printre conducătorii societății „Concordia”. Ca urmare a conflictului Mustață – Pace, cei 14 deputați evrei, poloni, armeni și ruteni i-au atacat dur pe conducătorii societății politice „Concordia” și au luat partea guvernatorului Anton Pace. Ei și-au depus mandatul, iar, astfel, prin patentul imperial din 27 februarie 1892, a fost dizolvată Dieta Bucovinei. La 18/30 august 1898, a fost ales ca membru în Comitetul Național al Partidului Național Radical Român. La alegerile din 1898 a fost nominalizat candidat guvernamental în alegeri, dar a pierdut în districtul Câmpulung Moldovenesc în fața dr. George Popovici (32 voturi contra a 37 de voturi obținute de contracandidatul său). A fost nominalizat la 4 noiembrie 1901 candidat al Partidului Poporal Național pentru mandatul dietal din districtul politic Câmpulung, fiind ales deputat în Dieta Bucovinei. A purtat, de asemenea, corespondență cu preotul și folcloristul Simion Florea Marian (1847–1907). La 8 iunie 1904, protopresviterul districtual și parohul de Vatra Dornei, George Balmoș (care era văduv), a fost tuns în monahism și numit în funcția de proistos al asistenților de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava. În 1905 a fost hirotesit arhimandrit stavrofor și în 1909 arhimandrit mitrofor. În perioada stăreției sale, au continuat lucrările de restaurare a întregului complex mănăstiresc, conduse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. Acestea au fost terminate în 1910. Arhimandritul mitrofor Ghideon Balmoș a fost distins, prin decretul din 27 iulie 1909 al împăratului Franz Joseph, cu Crucea de Cavaler a Ordinului Franz Joseph. A decedat la 1 martie 1913, la vârsta de 71 ani. În perioada interbelică, o stradă din Cernăuți a purtat numele preotului George Balmoș.

Maria Ajutorul Creștinilor este un titlu și o invocație către Maica Domnului apărută după victoria creștinilor de la Lepanto (1571), Viena (1683) și după eliberarea Papei Pius al VII-lea în (24 mai 1814). Cultul a fost amplificat după recunoașterea din partea autorității ecelziastice a imaginii miraculoase din Spoletto (Madonna della Stella). Devoțiunea a devenit și mai populară după ce Sf. Ioan Bosco a folosit-o ca invocație preferată.

Plesnoy este o comună în departamentul Haute-Marne din nord-estul Franței. În 2009 avea o populație de de locuitori.

Gábor Albert este un scriitor, romancier, jurnalist, traducător, bibliotecar maghiar.

Padeș (în bulgară Падеш) este un sat în partea de sud-vest a Bulgariei în Regiunea Blagoevgrad. Aparține administrativ de comuna Blagoevgrad. Satul are o populație de 674 locuitori. Demografie. La recensământul din 2011, populația satului Padeș era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, cu o minoritate de romi (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.

Preobrajenka este localitatea de reședință a comunei Preobrajenka din raionul Iuriivka, regiunea Dnipropetrovsk, Ucraina. Demografie. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Preobrajenka era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%).

Vladimir Ivanovici Valuțki a fost un scenarist sovietic și rus. Artist emerit al RSFS Ruse (1987). Între anii 1964 și 2013 a scris un număr de 60 de scenarii. Primii ani. Vladimir s-a născut în Moscova, RSFS Rusă într-o familie mixtă ruso-poloneză. Tatăl său, Ivan Ivanovici (Janovich) Valuțki, s-a mutat din Polonia la Moscova, la începutul Primului Război Mondial, împreună cu mama lui, Maria Ivanovna Valuțkaia, și cu fratele său, Ștefan. A studiat ingineria și a construit aerodromuri în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, apoi a lucrat la Gosplan și în diferite ministere. Mama lui Vladimir, Galina Vasilievna Valuțkaia (născută Kolceva), a fost casnică. Părinții ei — Vasili Alexeevici Kolcev și Julietta Ivanovna Racimanova, amândoi proveniți din clasa muncitoare — au sosit la Moscova din guberniile Riazan și Tula. Valuțki a început să practice scenaristică în timpul școlii când el și cu prietenii lui urmăreau multe filme realizate în timpul războiului. În 1956 el a intrat la VGIK pentru a studia scenaristica sub îndrumarea lui Valentin Turkin. În timpul studiilor a întâlnit-o pe Alla Demidova, care era studentă la Institutul de Teatru Boris Șciukin, și s-a căsătorit cu ea în anul 1961. În același an, el și alți câțiva studenți au fost exmatriculați de la institut în urma unui mare scandal: s-a aflat că ei au scris o parodie a unei piese de teatru revoluționare în care apărea Vladimir Lenin. Vladimir a reușit mai târziu să se înscrie înapoi la VGIK și în cele din urmă a absolvit studiile în 1964 (la cursul lui Evgheni Gabrilovici). Cariera. A scris în colaborare piesa de teatru "Fallen and Alive "pentru noul Teatru Taganka, unde soția sa era o actriță principală, deși cenzura a interzis ca romanul său să fie jucat pe scena de teatru. După absolvire s-a cunoscut cu Vitali Melnikov, un tânăr regizor care era în căutarea unui scenarist pentru comedia sa de debut. "The Head of Chukotka" a fost produs în 1966 și a avut un succes moderat (15,7 milioane de spectatori), dar i-a impulsionat cariera popularului actor de comedie Mihail Kononov. A început, de asemenea, o colaborare de durată între Valuțki și Melnikov. În patru ani ei au făcut un alt film de comedie — "Cele șapte mirese ale lui Efreitor Zbruev" care s-a transformat într-unul din succesele comerciale ale anului 1971 (locul 11 cu 31,2 milioane de spectatori). Ei au produs în total patru filme între 1966 și 1987. Valuțki a lucrat în mod regulat cu Igor Maslennikov. Între 1969 și 2009 ei au realizat șapte filme împreună, inclusiv popularul serial TV "Aventurile lui Sherlock Holmes și ale dr. Watson". Serialul "Winter Cherry" a fost populară la sfârșitul anilor 1980 și s-a clasat pe locul 4 în topul serialelor sovietice cu 32.1 milioane de spectatori, câștigând mai multe premii la Festivalul Unional de Film din 1986 și având parte de două continuări. În martie 2016 Maslennikov a dezvăluit planurile sale de a produce cea de-a patra parte bazată pe un scenariu propriu. Valuțki a fost unul dintre puținii scenariști sovietici care și-a continuat cu succes cariera după dizolvarea Uniunii Sovietice. Filmul cel mai cunoscut din acea perioadă a fost drama biografică de război "Amiralul" despre viața amiralului Aleksandr Kolceak. El a obținut încasări de 38.135.878 de dolari, devenind printre cele mai profitabile filme produse în Rusia post-sovietică. Un miniserial TV în 10 episoade ce a reprezentat o versiune mai lungă a filmului a fost prezentată pe Pervîi Kanal în 2009. Valuțki a scris, de asemenea, un scenariu pentru un alt serial biografic "Esenin" (2005) despre unul dintre cei mai mari poeți ruși ai secolului al XX-lea , Serghei Esenin. Scenariul s-a inspirat din cartea actorului rus Vitali Bezrukov; fiul acestuia, Serghei Bezrukov, a interpretat rolul principal. Valuți a interpretat roluri mici în două filme: "Concertul pentru două viori" (1975) și "Colierul Charlottei" (1984). A predat între anii 1990 și 1995 cursuri de scenaristică la VGIK. În perioada ultimilor săi ani de viață el a scris o carte pentru copii "Romuald Tasmanianul" despre aventurile unui vombat australian. În ciuda faptului că au trăit împreună timp de 54 de ani, el și soția lui Alla Demidova nu au avut copii. Vladimir Valuțki a murit pe 14 aprilie 2015, după o boală îndelungată. A fost înmormântat în cimitirul Troiekurovskoie. IMDb nameID0885433IMDb nameID0885433

Pedipalpii sunt a doua pereche de membre situate pe prosomă la chelicerate. Pedipalpii sunt formați din 6 articole: coxa, trohanter, femur, patelă, tibia și tars. La scorpioni, pseudoscorpioni, telifonide, ș. a. pedipalpii au forma unor clești mari și puternici, utilizați pentru apucarea, sfâșierea pradei și îm lupte cu dușmanii. La opilioni, schizomide ș. a. seamănă cu membrele locomotoare, însă sunt mai scurți. În cazul dat, pedipalpii au rol de organe senzitive (tactile). La păianjeni, la masculi, pedipalpii îndeplinesc rolul și organelor copulatore.

Victor-Mugurel Anagnastopol (n. 23 martie 1986) este un jucător de tenis român, jucător în circuitul "ITF Futures". Pe 19 iunie 2006, fost clasat pe locul 488, cea mai bună clasare în circuitul masculin profesionist ATP.

Sinagoga veche din Heilbronn a fost o sinagogă a comunității evreiești din această localitate. Clădirea acesteia, construită din gresie provenită din cariera de gresie din Heilbronn (Heilbronner Sandstein), se afla cu fațada pe "Allee" (ro. „Alee”, numele arterei principale de circulație pe axa nord-sud, din centrul orașului Heilbronn). Clădirea a fost proiectată în stil neo-oriental de arhitectul Adolf Wolff din Stuttgart și construită între anii 1873–1877<ref name="Hahn/Krüger1">Hahn/Krüger, Teilband 1, pag. 152</ref>. În timpul perioadei naziste, în noaptea de 10 noiembrie 1938, în Noaptea de cristal ("„Reichskristallnacht”"), sinagoga a fost incendiată, iar la începutul anului 1940 a fost demolată. Astăzi, pe locul vechii sinagogi există un monument cu o placă comemorativă si scheletul uneia din cupolele mici ale unui turn.